ghid reabilitare termica

228
GHID PRIVIND REABILITAREA TERMICĂ A CLĂDIRILOR DE LOCUIT PARTEA I PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE REABILITARE TERMICĂ A ANVELOPEI Elaborat de: INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE IN CONSTRUCŢII, URBANISM SI DEZVOLTARE TERITORIALĂ DURABILĂ „URBAN-INCERC”, SUCURSALA INCERC BUCUREŞTI Director: Conf. dr. arh. Vasile Meiţă Şef proiect: Ing. Sergiu Melinte Intocmit : Arh. Vincenţiu Toma Responsabil de temă MDRT: ing. Cătălina Butoianu PARTEA a II-a SOLUŢII CADRU PENTRU REABILITAREA TERMICĂ A ANVELOPEI Elaborat de: UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” BUCUREŞTI - UAUIM Preşedinte UAUIM: Prof. dr. arh. Emil Barbu Popescu Şef de proiect UAUIM: Conf. dr. ing. Mihaela Georgescu Responsabil de temă MDRT: ing. Carmen Bălan Avizat de: DIRECŢIA TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII - M.D.R.T. Director : dr. ing. Cristian Paul STAMATIADE Iunie 2012

Upload: duna-stefan

Post on 24-Oct-2015

183 views

Category:

Documents


23 download

TRANSCRIPT

Page 1: Ghid reabilitare termica

GHID PRIVIND REABILITAREA TERMICĂ A CLĂDIRILOR DE LOCUIT

PARTEA I PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE REABILITARE TERMICĂ A ANVELOPEI Elaborat de: INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE IN CONSTRUCŢII, URBANISM SI DEZVOLTARE TERITORIALĂ DURABILĂ „URBAN-INCERC”, SUCURSALA INCERC BUCUREŞTI Director: Conf. dr. arh. Vasile Meiţă Şef proiect: Ing. Sergiu Melinte Intocmit : Arh. Vincenţiu Toma Responsabil de temă MDRT: ing. Cătălina Butoianu PARTEA a II-a SOLUŢII CADRU PENTRU REABILITAREA TERMICĂ A ANVELOPEI Elaborat de: UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” BUCUREŞTI - UAUIM Preşedinte UAUIM: Prof. dr. arh. Emil Barbu Popescu Şef de proiect UAUIM: Conf. dr. ing. Mihaela Georgescu Responsabil de temă MDRT: ing. Carmen Bălan Avizat de: DIRECŢIA TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII - M.D.R.T. Director : dr. ing. Cristian Paul STAMATIADE

Iunie 2012

Page 2: Ghid reabilitare termica

1

PARTEA I

PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE REABILITARE TERMICĂ A ANVELOPEI

Page 3: Ghid reabilitare termica

2

CUPRINS PARTEA I: CAPITOLUL I: Prevederi generale SECŢIUNEA 1: Obiect SECŢIUNEA a 2-a: Domeniul de aplicare SECŢIUNEA a 3-a: Referinţe principale SECŢIUNEA a 4-a: Terminologie CAPITOLUL II: Proiectarea lucrărilor de reabilitare SECŢIUNEA 1: Generalităţi CAPITOLUL III: Condiţii pentru proiectarea lucrărilor de izolaţii termice SECŢIUNEA 1: Generalităţi SECŢIUNEA a 2-a: Sisteme preconizate pentru termoizolarea pereţilor exteriori (partea opacă): SECŢIUNEA a 3-a: Sisteme propuse pentru termoizolarea acoperişurilor terasă SECŢIUNEA a 4-a: Sisteme pentru termoizolarea acoperişurilor cu şarpantă SECŢIUNEA a 5-a: Sisteme pentru termoizolarea planşeelor peste spaţii neâncălzite SECŢIUNEA a 6-a: Sisteme pentru termoizolarea plăcilor de pe sol SECŢIUNEA a 7-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale sistemelor preconizate pentru lucrările de

reabilitare termică SECŢIUNEA a 8-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale produselor utilizate pentru lucrările de

reabilitare termică CAPITOLUL IV: Condiţii pentru proiectarea lucrărilor de izolaţii hidrofuge SECŢIUNEA 1: Date de temă (informative) privind izolaţiile hidrofuge/termohidrofuge: SECŢIUNEA a 2-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale sistemelor şi produselor propuse pentru

lucrările de reabilitare hidrofugă CAPITOLUL V: Condiţii pentru proiectarea lucrărilor de reabilitare a elementelor exterioare vitrate

(ferestre şi uşi) SECŢIUNEA 1: Date de temă SECŢIUNEA a 2-a: Modalităţi de reabilitare a tâmplăriei exterioare SECŢIUNEA a 3-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale tâmplăriei pentru cerinţele esenţiale SECŢIUNEA a 4-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale componentelor tâmplăriei propuse pentru

lucrările de reabilitare SECŢIUNEA a 5-a Elemente fixate pe faţadă adiacente golurilor de ferestre şi uşi CAPITOLUL VI: Prevederi pentru proiectarea lucrărilor de instalaţii SECŢIUNEA 1: Generalităţi SECŢIUNEA a 2-a: Date de temă SECŢIUNEA a 3-a: Soluţii posibile de reabilitare energetica a instalaţiilor SECŢIUNEA a 4-a: Principii privind proiectarea lucrărilor de reabilitare a instalaţiilor SECŢIUNEA a 5-a: Criterii de performanţă ale lucrărilor de instalaţii:

CAPITOLUL VII: Condiţii tehnice pentru execuţie SECŢIUNEA 1: Generalităţi SECŢIUNEA a 2-a: Lucrări pentru pregătirea suprafeţelor suport SECŢIUNEA a 3-a: Montarea tâmplăriei (ferestre şi uşi exterioare) SECŢIUNEA a 4-a: Aplicarea straturilor ansamblului termoizolant compact la pereţi SECŢIUNEA a 5-a: Aplicarea termoizolaţiei la planşeele peste spaţii neâncălzite SECŢIUNEA a 6-a: Aplicarea termoizolaţiei la acoperişuri SECŢIUNEA a 7-a: Aplicarea stratului/sistemului hidroizolant SECŢIUNEA a 8-a: Reabilitarea instalaţiilor

Page 4: Ghid reabilitare termica

3

ANEXA 1 - CORELARE ÎNTRE SOLUŢIILE SAU DETALIILE DE PRINCIPIU ŞI

DOMENIUL DE UTILIZARE AL PRODUSELOR ANEXA 2 - CERINŢE MINIME PENTRU CARACTERISTICILE TEHNICE ALE

PRODUSELOR TERMOIZOLANTE Tabelul 2.1 – Cerinţe minime pentru caracteristicile tehnice ale produselor din polistiren

expandat (EPS); Tabelul 2.2 – Cerinţe minime pentru caracteristicile tehnice ale produselor din polistiren

extrudat (XPS); Tabelul 2.3 – Cerinţe minime pentru caracteristicile tehnice ale produselor din vată

minerală (MW); ANEXA 3 - PREVEDERI LEGATE DE INSCRIPŢIONAREA PRODUSELOR ANEXA 4 - REFERINŢE TEHNICE ŞI LEGISLATIVE

Page 5: Ghid reabilitare termica

4

PARTEA I

PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE REABILITARE TERMICĂ A ANVELOPEI

CAPITOLUL I: PREVEDERI GENERALE SECŢIUNEA 1: Obiect Art.1 Prezentul ghid se referă la proiectarea şi executarea lucrărilor de reabilitare termică necesare pentru creşterea performanţei energetice a clădirilor de locuit. Art.2 Prezentul ghid se citeşte împreună cu Partea a II-a: Soluţii cadru pentru reabilitarea termică a anvelopei. Art.3 Ghidul include în conceptul de reabilitare termică ansamblul de lucrări de renovare/modernizare termo-higro-energetică necesare şi posibil de aplicat pe ansamblul clădirii (elemente de construcţie şi instalaţii) şi opţional pe fiecare unitate funcţională independentă (de regulă apartament). Art.4 Ghidul prezintă alcătuiri constructive, niveluri de performanţă pentru materialele termo şi hidroizolante şi sistemele utilizate, precum şi diverse moduri de realizare ale soluţiilor de renovare/modernizare adoptate în vederea reducerii consumului de energie pentru îmbunătăţirea performanţei energetice şi anume: (1) Sporirea rezistenţelor termice ţinând seama de performanţele prevăzute în reglementările

tehnice în vigoare, sau superioare acestora acolo unde este posibil, pentru partea opacă a pereţilor exteriori, planşee la exterior sau peste subsol neîncălzit, placa pe sol (la clădiri cu sau fără subsol) şi planşeul de peste ultimul nivel, prin izolare termică, cu menţiunea că în prezenta reglementare nu se specifică grosimea termoizolaţiei, determinarea prin calcule a acesteia făcându-se pe baza altor reglementări tehnice în domeniu;

(2) Utilizarea tâmplăriei eficiente energetic realizată fie prin recondiţionarea tâmplăriei exterioare existente, aferentă spaţiilor comune şi apartamentelor, fie prin înlocuirea acesteia cu tâmplărie nouă, adecvată;

(3) Refacerea instalaţiilor, înlocuirea sau completarea acestora utilizându-se componente cu randament îmbunătăţit şi consum redus de energie.

Art.5 Ghidul indică proiectanţilor şi executanţilor clădirilor, în principal, precum şi celorlalţi factori interesaţi: (1) Reglementările tehnice actuale şi standardele naţionale armonizate, care trebuie respectate la

proiectarea şi executarea lucrărilor de reabilitare/modernizare termo-higro-energetică; (2) Clasele şi nivelurile minime de performanţă ale sistemelor în ansamblu şi ale produselor din

alcătuirea acestora (în principal termo şi hidroizolante) care stau la baza alegerii, în etapa de proiectare-ofertare, şi la departajarea sistemelor, în etapa de licitare;

(3) Condiţiile care se impun în execuţie pentru realizarea diferitelor categorii de lucrări şi coordonarea acestora din punct de vedere tehnologic.

Page 6: Ghid reabilitare termica

5

Art.6 Ghidul sintetizează şi corelează informaţiile generale diseminate în reglementările tehnice şi standardele naţionale şi europene, referitoare la reabilitarea/modernizarea clădirilor de locuit. Art.7 Ghidul răspunde necesităţii de specificare/explicitare a caracteristicilor produselor utilizate ca termosistem la pereţi, planşee sau plăci şi termohidroizolaţii la acoperişuri cuprinse în detaliile din reglementările tehnice în vigoare sub denumirea generică de termoizolaţie sau hidroizolaţie. Art.8 Ghidul completează lista măsurilor pentru îmbunătăţirea performanţei energetice cu intervenţii asupra instalaţiilor existente şi relaţiile de coordonare a acestora cu lucrările de reabilitare a anvelopei.

SECŢIUNEA a 2-a: Domeniul de aplicare Art.9 Ghidul se adresează proiectanţilor, verificatorilor de proiecte şi experţilor tehnici atestaţi pentru cerinţele esenţiale, auditorilor energetici pentru clădiri, executanţilor, responsabililor tehnici cu execuţia atestaţi, diriginţilor de şantier, fabricanţilor şi furnizorilor de produse din domeniu, organismelor administrative, organelor desemnate să exercite control în domeniul construcţiilor, beneficiarilor / investitorilor, cercetătorilor, asociaţiilor profesionale de profil. Art.10 Ghidul se utilizează în etapa de stabilire a sistemelor de reabilitare a clădirilor, asigură date necesare pentru elaborarea proiectului tehnic, a detaliilor de execuţie şi în principal a caietelor de sarcini pentru executarea lucrărilor şi pentru furnizorii principalelor produse utilizate la lucrările de reabilitare/modernizare energetică a clădirilor de locuit (produse pentru termoizolaţie, hidroizolaţie şi tâmplărie); Art.11 Prevederile prezentului ghid se aplică la lucrările de intervenţie la anvelopa şi instalaţiile clădirilor de locuit, care au ca scop scăderea consumului specific pentru încălzire sub valorile prescrise precum şi, cu titlu informativ, la proiectarea clădirilor noi de locuinţe. Art.12 Ghidul nu se referă la lucrările de reabilitare pentru: (1) Clădiri cuprinse în lista de patrimoniu sau situate în zonele protejate stabilite potrivit legii; (2) Clădiri de locuinţe cu strat de protecţie şi finisaj a anvelopei din: lambriuri de lemn, produse

polimerice sau compozite combustibile; (3) Locuinţe individuale cu alte structuri decât cele din zidărie şi beton; (4) Clădirile cu pereţi cortină. SECŢIUNEA a 3-a: Referinţe principale Art.13 Prezentul ghid va fi utilizat împreună cu reglementările tehnice şi standardele în vigoare indicate în anexă.

Page 7: Ghid reabilitare termica

6

SECŢIUNEA a 4-a: Terminologie

Art.14 În prezenta lucrare se aplică termenii şi definiţiile următoare:

(1) Anvelopa totalitatea elementelor de construcţie care separă şi protejează volumul interior, locuit, al unei clădiri, de mediul exterior sau de spaţii interioare cu medii higrotermice diferite;

(2) Sistem structură multicomponentă realizată din diferite produse compatibile reunite într-un ansamblu unitar cu atestare de conformitate alcătuit în scopul îndeplinirii uneia sau mai multor funcţiuni (exemplu: sistem termohidroizolant);

(3) Termoizolaţie sau izolaţie termică, strat termoizolant strat component al anvelopei având ca principală caracteristică valoarea mică a conductivităţii termice de calcul şi care contribuie preponderent la asigurarea parametrilor de performanţă higrotermică a acesteia stabiliţi prin legislaţia şi reglementările tehnice în vigoare;

(4) Tasare caracteristică mecanică privind deformabilitatea unui material, exprimată prin variaţia relativă a grosimii acestuia, sub efectul unei încărcări statice prestabilite funcţie de tipul de material;

(5) Hidroizolaţie sau izolaţie hidrofugă componentă a anvelopei clădirii cu rol de protecţie a acesteia şi a spaţiului aferent împotriva acţiunii de infiltrare a apei provenită din diferite surse;

(6) Structură (alcătuire) hidroizolantă ansamblu multistrat de produse cu proprietăţi hidrofuge (în principal) care compun o hidroizolaţie;

(7) Strat d.d.c. (difuzie, decompresiune, compensare) component al anvelopei clădirilor, realizat cu produse hidroizolante şi piese prefabricate, care asigură egalizarea presiunii şi evacuarea în exterior a vaporilor de apă din straturile alcătuitoare ale anvelopei;

(8) Etanşeitate la apă proprietate definitorie a hidroizolaţiei, caracterizată prin clase de impermeabilitate şi care constă în stoparea acţiunii de pătrundere a apei în elementele de construcţie sau în spaţiile delimitate de acestea;

(9) Sudare proces de îmbinare (lipire) realizat după înmuierea suprafeţelor care urmează a fi unite (fie prin încălzire, fie cu ajutorul unui solvent) prin presarea zonei de suprapunere;

(10) Lipire cu adeziv proces de îmbinare realizat prin aplicarea unor adezivi sau a unor benzi adezive, pe suprafeţele care vor fi unite, urmată de presarea suprapunerilor;

(11) Plasă din fibre de sticlă denumire generică a ţesăturii (plasei) din fire continui de sticlă utilizată ca armătură a stratului de grund de bază al termosistemului compact;

(12) VLP (Valoare limită dată de producător) valoare limită, minimă sau maximă, declarată de producător şi care trebuie obţinută în timpul încercărilor de verificare a caracteristicilor produsului;

(13) VDP (valoare declarată de producător) valoare declarată de producător însoţită de o toleranţă declarată;

(14) Exploatare utilizarea anvelopei în limitele prescrise cu respectarea măsurilor obligatorii de întreţinere şi verificare;

(15) Durată de exploatare perioada de timp în care o componentă a anvelopei asigură cerinţele stabilite privind aptitudinea sa de utilizare, condiţionată de verificare şi întreţinere periodică;

Page 8: Ghid reabilitare termica

7

(16) Nivel valoare dată care corespunde limitei superioare sau inferioare a unei cerinţe; nivelul este dat de valoarea declarată pentru caracteristica respectivă;

(17) Clasă o combinaţie de două niveluri ale aceleiaşi caracteristici, între care trebuie să se situeze performanţa, unde nivelurile sunt date de valoarea declarată a caracteristicii respective;

(18) Fluaj variaţie continuă şi lentă a deformaţiilor materialelor supuse la solicitări continue de lungă durată;

(19) ETICS (External Thermal Insulation Composite System) sistem compus de izolare termică la exterior sau termosistem compact;

(20) Faţadă ventilată, termoizolată sistem de anvelopă multistrat în care între faţa exterioară a termoizolaţiei lipită de pereţii suport şi componenta de protecţie şi finisare, fixată mecanic, se crează un strat de aer aflat în legatură cu aerul exterior clădirii;

(21) IGU (isolating glass unit): EVI, element de vitraj izolant; (22) HPL (High Pressure Laminates)

produse sub formă de plăci (panouri) impregante cu răşini termosudabile, presate la temperaturi şi presiuni ridicate;

(23) ACP (Aluminium Composite Panels) panouri compozite din aluminiu alcătuite dintr-un miez din material termoplastic între două foi de aluminiu finisate în diferite culori;

(24) PP-R: polipropilenă reticulată; (25) Notaţii preluate din versiunea în limba română (SR EN) a standardelor europene pentru

produsele termoizolante fabricate din: EPS – polistiren expandat; XPS – spumă de polistiren extrudat; MW – vată minerală (bazaltică, de sticlă sau din fibre ceramice); GW – vată minerală de sticlă (vată minerală din nisip sau sticlă topită); SW – vată minerală bazaltică; CG – sticlă celulară PUR – spumă rigidă de poliuretan; PF – spumă fenolică; WW – vată de lemn; WF – fibre de lemn; EPB – perlit expandat; ICB – plută expandată; PIR – poliizocianurat.

(26) Principalele materiale sintetice utilizate ca foi flexibile hidroizolante pentru acoperişuri:

a) Materiale plastice: PE – polietilenă; PE-C – polietilenă clorurată; PP – polipropilenă; PVC – policlorură de

vinil; PIB – poliizobutilenă; CSM sau PE-CS – polietilenă cloro-sulfonată; EBA – etilen/butil acetat; EEA –etilen/etilacetat, Terpolimer etilen/etilacetat; ECB sau EBT – etilen, copolimer, bitum; EVAC – etilen/vinilacetat; FPO sau PO-F – poliolefină flexibilă; EPP sau PP-F – polipropilenă; TPO – poliolefină termoplastică

b) Cauciucuri tip elastomeri: BR – cauciuc butadienic; CR – cauciuc cloroprenic; CSM – cauciuc polietilen cloro-sulfonil; EPDM –etilen-propilen-dien-terpolimer; IIR – cauciuc izopren-izobuten (butil cauciuc); NBR – cauciuc acrilonitril-butadienic (nitril cauciuc);

c) Cauciucuri termoplastice: EA – amestec elastomeric; MPR – topitură de cauciuc procesabilă; SEBS – stiren etilen butilen stiren; TPS sau TPS-SEBS – SEBS copolimeri; TPE – elastomeri termoplastici, nereticulaţi; TPE-X – elastomeri termoplastici, reticulaţi; TPV – cauciuc termoplastic vulcanizat;

Page 9: Ghid reabilitare termica

8

(27) TABEL cuprinzând simbolurile nivelelor declarate ale caracteristicilor de performanţă ale

produselor termoizolante, notate conform standardelor armonizate:

Nr. crt.

Simbolul nivelului, valorii sau clasei declarate pentru:

Metoda de încercare

Standardul SR EN sau EN

Număr: Simbol Denumirea 0 1 2 3

1. RD Rezistenţă termică declarată 12667 sau 12939 2. λD Conductivitate termică 3. L Toleranţe lungime 822 4. W Toleranţe lăţime 5. T Toleranţe grosime 823 6. S Toleranţe perpendicularitate 824 7. P Toleranţe planeitate 825 8. DS(N) Stabilitate dimensională în condiţii de laborator

normale constante 1603

9. DS(TH) Stabilitate dimensională în condiţii specificate de temperatură şi umiditate

1604

10. BS Rezistenţa la încovoiere 12089 11. DLT Stabilitatea dimensională, deformaţia, în condiţii de

sarcină la compresiune şi temperatură 1605

12. CS (10) Efortul de compresiune la o deformare de 10% 826 13. FT Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ 12091 sau 12087 14. TR Rezistenţa la tracţiune perpendiculară pe feţe 1607 15. CC(i1/i2/y) Fluajul de compresiune 1606 16. SD Rigiditatea dinamică 29052-1 17. CP Compresibilitate

Grosimea, d L Grosimea, d B Reducerea de lungă durată a grosimii

12431

1606

18. WL(T) Absorbţia de apă de lungă durată prin imersie 12087 19. WD(V) Absorbţia de apă de lungă durată prin difuziune 12088 20. MU Factor de rezistenţă la difuzia vaporilor de apă, μ,

(pentru produsele omogene); 12086 21. Z Rezistenţa la vaporii de apă, (pentru produsele acoperite)

22. ρa Densitatea aparentă 1602 23. AF Rezistenţa la trecerea aerului 29053 24. PL(P) Penetrarea sub sarcină concentrată 12430 25. PL(5) Sarcina concentrată pentru 5 mm deformaţie 26. FW Variaţia abaterii de la planeitate după imersia

parţială 825

27. TP Rezistenţa la tracţiune paralelă cu feţele 1608

Page 10: Ghid reabilitare termica

9

CAPITOLUL II: PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE REABILITARE SECŢIUNEA 1: Generalităţi Art.15 (1) Conform legislaţiei în vigoare proiectarea lucrărilor de intervenţie asupra clădirilor existente

cuprinde următoarele etape: a) efectuarea Expertizei Tehnice referitoare la structura de rezistenţă a clădirii de locuit la care

se solicită reabilitarea/modernizarea din punct de vedere energetic: i. în situaţia unei concluzii favorabile a expertizei tehnice cu privire la rezistenţa

mecanică şi stabilitatea imobilului, cu specificarea clară a permisiunii de realizare a lucrărilor de reabilitare, se trece la etapa următoare de întocmire a Auditului Energetic;

ii. în cazul în care expertiza tehnică constată deficienţe ale structurii de rezistenţă, care impun necesitatea efectuării unor lucrări de reparaţii şi/sau consolidări, care condiţionează executarea lucrărilor de reabilitare, întocmirea Auditului Energetic şi a celorlalte documentaţii tehnice se suspendă până la remedierea deficienţelor semnalate.

b) efectuarea Auditului Energetic şi elaborarea Certificatului de performanţă energetică corespunzător consumului energetic actual al clădirii

c) întocmirea documentaţiei de avizare pentru lucrările de intervenţie (DALI); d) elaborarea documentaţiei tehnice (DTAC) pentru autorizarea executării lucrărilor de

intervenţie şi obţinerea avizelor şi acordurilor solicitate pentru emiterea autorizaţiei de construire;

e) întocmirea proiectului tehnic, inclusiv a detaliilor de execuţie, verificarea tehnică a acestuia cel puţin pentru cerinţele esenţiale (A – rezistenţă mecanică şi stabilitate, B – securitate la incendiu, C – igienă, sănătate şi mediu, E – economie de energie şi izolare termică,) şi elaborarea caietelor de sarcini pentru executarea lucrărilor, pentru furnizorii sistemelor şi a principalelor materiale, caietelor de sarcini pentru recepţii, pentru urmărirea în timp şi pentru întocmirea cărţii tehnice;

f) asigurarea asistenţei tehnice şi participarea la inspecţia fazelor determinante; g) efectuarea (după caz) a verificării prin termografie a lucrărilor executate şi elaborarea

referatului cu ocazia recepţiei la terminarea lucrărilor h) întocmirea şi înmânarea proprietarului a noului Certificat de performanţă energetică

corespunzător imobilului reabilitat; i) propunerea măsurilor de monitorizare energetică a clădirilor reabilitate.

(2) Intervenţia pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuinţe constă în proiectarea şi executarea următoarelor lucrări (enumerarea, nu este limitativă): a) realizarea unei componente termoizolante aplicată imobilului existent, pe pereţii exteriori,

peste planşeul ultimului nivel şi sub planşeul dintre primul nivel sau parter şi spaţiile reci sau mai puţin încălzite adiacente (hol, subsol, gang);

b) realizarea componentei hidroizolante cu rol de protecţie împotriva pătrunderii apei în interior:

i. hidroizolaţie, aplicată pe acoperişurile terasă ale imobilului sau pe elemente adiacente acestuia (copertine, logii, balcoane);

ii. învelitoare, executată pe acoperişuri cu şarpantă; iii. hidroizolaţie subterană, aferentă subsolurilor şi soclurilor clădirilor.

c) recondiţionarea sau înlocuirea ferestrelor şi a uşilor exterioare cu tâmplărie performantă energetic şi realizarea, concomitent cu înlocuirea tâmplăriei, pe lângă ventilarea naturală, sistemelor de ventilare mecanică sau higroreglabile adecvate pentru a asigura o rată a ventilării spaţiilor de minimum 0,5 l/h;

Page 11: Ghid reabilitare termica

10

d) reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor aferente clădirii; e) refacerea sau executarea rampelor pietonale, copertinelor, balustradelor la scări şi la terase,

precum şi a altor elemente de construcţie sau instalaţii necesare pentru asigurarea tuturor cerinţelor esenţiale ale construcţiilor;

f) dotarea (după caz) cu echipamente/instrumente utile necesare monitorizării. CAPITOLUL III: CONDIŢII PENTRU PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE IZOLAŢII TERMICE SECŢIUNEA 1: Generalităţi Art.16 Datele tehnice referitoare la realizarea componentei termoizolante a clădirii se asigură de către proiectantul de arhitectură, având cunoştinţe tehnice în domeniu, în colaborare cu expertul de specialitate atestat pentru cerinţa „economie de energie şi izolare termică”, pe baza calculelor de dimensionare a protecţiei termice cuprinse în soluţia propusă de auditorul energetic şi a reglementărilor tehnice în vigoare indicate în acest ghid.

Art.17 Datele de temă se asigură de autoritatea contractantă prin cartea tehnică şi proiectul iniţial al clădirilor existente şi se completează de proiectantul de specialitate prin participarea directă la elaborarea lor şi/sau culegerea din următoarele documentaţii: (1) Expertiza tehnică privind rezistenţa mecanică şi stabilitatea construcţiilor (cerinţa A) asigură

informaţii privind: a) istoria, funcţiunea, caracteristicile structurale ale clădirii, ale terenului de fundare, ale

elementelor nestructurale şi ale finisajelor; b) starea de afectare fizică a construcţiei; c) comportarea în timp la acţiuni naturale sau accidentale şi degradările produse de acestea sau

de lipsa întreţinerii clădirii; d) aspecte funcţionale (modificări, adăugiri); e) abilitatea sistemului structural de a rezista la acţiuni seismice; f) starea tehnică actuală a elementelor constructive ale imobilului (pereţi, balcoane, atice,

terase/şarpante, tâmplărie, socluri, trotuare, etc.); g) evidenţierea eventualelor lucrări de intervenţie efectuate în trecut (care ar putea condiţiona

realizarea măsurilor de izolare termică); h) evaluarea calitativă a construcţiei şi propunerea soluţiilor de intervenţie dacă este cazul.

(2) Auditul energetic cuprinde: a) analiza termică şi energetică a clădirii, pe baza căreia se elaborează Certificatul de

performanţă energetică a clădirii; b) soluţiile în vederea creşterii performanţei energetice a clădirii însoţite de analiza eficienţei

economice care indică durata de recuperare a investiţiei, calculată pe baza materialelor şi tehnologiilor de execuţie alese, costul estimat al lucrărilor de investiţie şi economia de energie;

c) caracteristicile izolaţiei termice (materiale, rezistenţă/conductivitate termică grosime, etc.) şi ale tâmplăriei exterioare;

d) măsurile de reabilitare a instalaţiilor aferente clădirii; e) concluziile privind lucrările de intervenţie la anvelopa imobilului şi pe ansamblu acestuia.

(3) Proiectul iniţial sau releveul clădirii (întocmit în lipsa documentaţiei) indică: a) dimensiuni în plan şi elevaţii ale construcţiei şi alcătuirea termohidroizolaţiilor; b) dimensiunile golurilor şi caracteristicile tâmplăriei (material, modul de deschidere) cuprinse

în tabloul de tâmplărie; c) grosimea pereţilor şi alcătuirea acestora;

Page 12: Ghid reabilitare termica

11

d) dispunerea şi dimensiunile elementelor structurale (stâlpi, grinzi, centuri, buiandrugi) şi nestructurale (atice, parapete).

(4) Expertiza tehnică de specialitate (pentru cerinţa E - de izolare termică şi economie de energie) precizează: a) starea suprafeţelor (finisajul) elementelor care se reabilitează (pereţi, planşee) şi care devin

suport pentru termoizolaţie şi starea tâmplăriei exterioare; b) eventualele lucrări necesare corectării suportului; c) starea şi caracteristicile izolaţiei termice existente determinate pe baza observaţiilor vizuale,

şi după caz a analizei imaginilor termografice ale pereţilor şi a rezultatelor încercărilor de laborator asupra eşantioanelor reprezentative extrase prin sondajele efectuate asupra termohidroizolaţiei acoperişului.

SECŢIUNEA a 2-a: Sisteme preconizate pentru termoizolarea pereţilor exteriori (partea opacă): Art.18 Prevederi generale (1) Pentru reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe se utilizează de regulă poziţionarea

termoizolaţiei pe faţa exterioară a pereţilor pentru a nu se reduce suprafaţa apartamentelor şi pentru a se asigura tratarea unitară a imobilului şi a continuităţii protecţiei în scopul eliminării punţilor termice;

(2) Termoizolaţia aplicată la exterior este integrată într-un ansamblu termoizolant compact

(termosistem, ETICS) sau într-o faţadă cu strat de aer ventilat; (3) Termoizolaţia aplicată la interior se va aplica în situaţia unor pereţi fără acces la faţa exterioară

(pereţi la rosturi), în cazul în care se impune păstrarea faţadei iniţiale sau la locuinţele individuale de vacanţă (cu regim de încălzire discontinuu);

(4) Pentru realizarea componentei termoizolante a unui imobil se poate utiliza numai unul sau o

combinaţie de ansambluri termoizolante alese de proiectant în funcţie de caracteristicile zonei pe care se va aplica (orientare, acţiuni mecanice, cerinţe estetice sau funcţionale, etc.);

(5) Detalii de principiu pentru intervenţia la pereţii exteriori sunt prezentate în Partea a II-a: Soluţii

cadru pentru reabilitarea termică a anvelopei. Art.19 Ansamblurile termoizolante şi alcătuirea acestora se vor înscrie în clasele de reacţie la foc indicate în SR EN 13501-1+A1:2010, astfel încăt să respecte cerinţele privind securitatea la incendiu enumerate în partea a II-a a acestui ghid (soluţii cadru); Art.20 Componenta termoizolantă şi componenta de protecţie şi finisaj se vor aplica pe componenta rezistentă constituită din pereţii existenţi ai imobilului numai după efectuarea operaţiunilor de pregătire a acestora, operaţiuni care vor trebui cuprinse în documentaţia tehnico-economică şi care constau în: (1) Localizarea şi înlăturarea porţiunilor cu tencuială neaderentă şi a zonelor cu beton segregat sau

cu alte degradări; (2) Înlăturarea tencuielilor atacate de mucegai, alge, licheni, muşchi, etc. şi a placărilor ceramice; (3) Rectificarea tencuielii şi a suprafeţelor de beton carbonatat, utilizându-se mortar compatibil; (4) Rectificarea rosturilor de pe conturul panourilor prefabricate sau dintre tronsoanele imobilelor

învecinate; (5) Efectuarea străpungerilor necesare instalaţiilor (hote, coşuri centrale termice); (6) Încheierea lucrărilor de reparaţii sau de înlocuire a tâmplăriei exterioare (ferestre şi uşi) precum

şi a izolaţiei hidrofuge a terasei, dar înainte de fixarea copertinelor pe atice.

Page 13: Ghid reabilitare termica

12

Art.21 Termosistem compact (ETICS) (figura 1 – schemă de principiu). Detaliile de racordare şi îmbinare sunt prezentate în Partea a II-a: Soluţii cadru pentru reabilitarea termică a anvelopei. (1) Termosistemul compact constituie un ansamblu unitar realizat prin prepararea şi/sau aplicarea

pe şantier a mai multor straturi, într-o succesiune definită, alcătuite din produse prefabricate sau predozate livrate ca un sistem compatibil specific fiecărui ansamblu;

(2) Componenta termoizolantă şi componenta de protecţie şi finisaj formează un ansamblu compact

solidarizat pe componenta rezistentă şi între ele prin adezivitatea produselor utilizate; (3) În detaliu, termosistemul compact este alcătuit din următoarele straturi indicate în ordinea

tehnologică, de la componenta rezistentă (constituită de pereţii din beton, zidărie de B.C.A. sau produse ceramice) spre exterior: a) adezivul specific pentru lipirea izolaţiei termice pe suport (partea opacă a pereţilor); b) plăcile termoizolante (componenta termoizolantă); c) mijloace de fixare mecanică (ancore, dibluri expandabile, profile); d) unul sau două straturi de protecţie (grund sau masă de şpaclu din mortar adeziv) din care cel

puţin unul conţine o armătură (ţesătură din fire de sticlă, plasă metalică, etc.); e) materialul de finisare specific sistemului (tencuială decorativă, placaj ceramic, etc.).

(4) Proiectantul va indica pentru termosistemul ales, următoarele:

a) particularităţile constructive şi ordinea operaţiunilor; b) cota la care se fixează profilul de soclu sau cota bazei termoizolaţiei; c) zonele expuse acţiunilor mecanice pe care se vor executa măsuri de protecţie suplimentare:

armare cu două rânduri de plasă şi/sau placaj ceramic în loc de tencuiala decorativă sau înlocuirea plăcilor de polistiren expandat (EPS) sau vată minerală (MW) cu plăci din polistiren expandat (EPS) cu rezistenţă mărită la compresiune (de exemplu EPS 150), sau utilizarea la socluri a plăcilor din polistiren extrudat (XPS) cu caneluri sau striaţii;

d) modul în care se lipesc plăcile termoizolante: în aderenţă totală (cu mortar adeziv) sau în benzi continue pe contur şi puncte (cu adeziv), în funcţie de produsul ales şi indicaţiile din fişa tehnică a acestuia;

e) modul de dispunere şi caracteristicile diblurilor adaptate fiecărui tip de strat suport; f) elementele privind respectarea unor caracteristici de culoare, materiale şi detalii, având în

vedere regulamentul de intervenţie al zonei şi faptul că pentru evitarea apariţiei crăpăturilor şi desprinderilor în stratul de protecţie şi finisare este necesară scăderea tensiunilor datorate impactului temperaturii asupra suprafeţei acestuia prin alegerea culorii în funcţie de orientarea faţadei din punct de vedere al expunerii la soare şi al coeficientul de reflexie indicat în catalogul de culori din documentaţia termosistemului;

g) etapele lucrării pentru care se va întocmi Proces Verbal de Lucrări Ascunse şi propune fazele determinante.

Page 14: Ghid reabilitare termica

13

FIGURA 1 – TERMOSISTEM COMPACT SCHEMA DE ALCĂTUIRE A ANSAMBLULUI COMPOZIT

com

pone

nta

de

prot

ecţie

şi f

inis

aj

co

mpo

nent

a te

rmoi

zola

ntă

com

pone

nta

rezi

sten

TENCUIALĂ DECORATIVĂ ARMĂTURĂ DIN PLASĂ DIN FIRE DE STICLĂ GRUND (MASĂ DE ŞPACLU) DIN MORTAR ADEZIV DIBLU EXPANDABIL PENTRU FIXARE MECANICĂ PRODUSE TERMOIZOLANTE ATESTATE PENTRU ACEST DOMENIU DE UTILIZARE ADEZIV SAU MORTAR ADEZIV

PERETE EXISTENT (BETON, CĂRĂMIDĂ sau BCA)

INTE

RIO

R

NOTĂ: Această figură este o schemă de principiu şi nu constituie un detaliu de execuţie

Page 15: Ghid reabilitare termica

14

Art.22 Sistem termoizolant cu strat de aer ventilat (Figura 2 – schemă de principiu). Detaliile de racordare şi îmbinare sunt prezentate în Partea a II-a: Soluţii cadru pentru reabilitarea termică a anvelopei. (1) Sistemul termoizolant cu strat de aer ventilat constă în realizarea unor alcătuiri multistrat din

produse fabricate industrial şi asamblate pe şantier cu toleranţe mici proprii construcţiilor metalice, la care spaţiul dintre termoizolaţie şi protecţie (placare) constituie un strat de aer ventilat natural cu rol constructiv şi de eliminare a vaporilor de apă din anvelopă;

(2) Componenta de protecţie şi finisaj (placare) se fixează pe un schelet metalic ancorat mecanic de pereţi, amplasat peste termoizolaţie pentru a nu crea punţi termice şi a nu întrerupe continuitatea acesteia; placarea poate fi executată din plăci, casete sau panouri metalice (plane sau profilate monostrat sau multistrat termoizolante), stratificate HPL, elemente ceramice, plăci armate cu fibre sau panouri compozite din aluminiu (ACP sau similare);

(3) Profilele scheletului metalic (montanţi, traverse, console) şi caracteristicile ancorelor de fixare (diametru, tip, număr) sunt indicate de furnizor şi trebuie verificate prin calcule de rezistenţă la condiţiile impuse de amplasament (zona seismică, expunere la vânt), de tipul suportului (beton, B.C.A., corpuri ceramice) de grosimea izolaţiei şi de tipul placajului;

(4) Componenta termoizolantă se va realiza din produse hidrofobizate, ignifugate, sub formă de plăci sau saltele, suplimentate cu măsuri de limitare a transmiterii incendiilor de la un nivel la altul pe faţadă, având clasa de reacţie la foc corelată cu înălţimea imobilului conform precizărilor de la articolul 19 şi în principal respectând cerinţele de securitate la incendiu şi conformarea la foc cuprinse în normativele în vigoare; a) plăcile se fixează cu prinderi mecanice (în majoritatea sistemelor) sau prin lipire cu

adezivi; b) saltelele se ancorează prin fixare mecanică

(5) Planeitatea pereţilor se realizează prin reglarea profilelor scheletului metalic, dar acest lucru nu exclude rectificarea pereţilor existenţi (cu excepţia efectuării egalizării şi planeităţii tencuielilor – art.20)

(6) Ansamblul multistrat termoizolant cu strat de aer ventilat se realizează, după efectuarea străpungerilor, fixarea componentelor instalaţiilor, pregătirea suportului (pereţilor) şi înlocuirea tâmplăriei exterioare, în următoarea ordine tehnologică de montaj: a) ancorarea scheletului metalic pe componenta rezistentă a imobilului; b) fixarea termoizolaţiei din plăci sau saltele având folia de protecţie antivânt, permeabilă la

vaporii de apă, spre exterior. Pentru situaţiile în care din calcul reiese necesitatea prevederii unei bariere contra vaporilor, aceasta se va aplica pe peretele existent înainte de fixarea termoizolaţiei;

c) fixarea profilelor de închidere pe contur a străpungerilor; d) montarea elementelor de placare (componenta de protecţie şi finisaj).

Page 16: Ghid reabilitare termica

15

NOTĂ: Această figură este o schemă de principiu şi nu constituie un detaliu de execuţie

Page 17: Ghid reabilitare termica

16

SECŢIUNEA a 3-a: Sisteme propuse pentru termoizolarea acoperişurilor terasă (Figura 3 şi 4) Art.23 Majoritatea blocurilor de locuinţe existente au acoperişul de tip terasă necirculabilă, cu acces ocazional pentru intervenţii cu următoarea alcătuire: (1) structură din beton armat; (2) termoizolaţia actuală (din diverse produse: plăci de BCA, zgură sau cenuşă, etc.) este acoperită

cu o şapă de egalizare şi protecţie care constituie suportul pentru învelitoarea de tip hidroizolaţie bituminoasă.

Art.24 Reabilitarea acoperişurilor tip terasă se concepe pentru întreaga alcătuire termohidroizolantă conform reglementărilor în vigoare, specifice domeniului, indicate în anexa 1, cu următoarele recomandări: (1) deoarece durata de exploatare a hidroizolaţiei este în general mai redusă decât a termoizolaţiei,

soluţiile propuse şi alese ar trebui să fie structurate astfel încât efectuarea ulterioară a intervenţiilor la hidroizolaţie să nu afecteze termoizolaţia;

(2) având în vedere spaţiul cu acces nerestricţionat al teraselor şi condiţiile climatice ale amplasamentului, varianta de aplicare a termoizolaţiei ranversate trebuie condiţionată de: a) măsuri de realizare a planeităţii suportului şi de protecţie contra efracţiei; b) calcularea greutăţii stratului de lestare în funcţie de caracteristicile produselor termoizolante

(grosime, densitate) pentru evitarea deplasării plăcilor termoizolante sub acţiunea apei sau a vântului;

c) întocmirea instrucţiunilor pentru efectuarea verificărilor periodice privind comportarea termoizolaţiei în timp şi după fiecare fenomen meteorologic deosebit (furtună, ploaie torenţială, etc.).

(3) în vederea reducerii solicitărilor asupra construcţiilor existente alcătuirile termohidroizolante prevăzute în cadrul reabilitărilor ar trebui să cuprindă, când este posibil: a) produse cu greutăţi specifice reduse (plăci EPS, PUR, PIR sau similare în loc de produse

vrac sau din plăci de BCA care necesită şapă); b) straturi drenante din materiale sintetice în loc de pietriş sau alte agregate; c) reducerea utilizării procedeelor „umede” (şape).

(4) pentru protejarea mediului să se înlocuiască lipirea cu bitum topit cu tehnologiile de sudare („la cald”) a membranelor cu bitum preaplicat ori a membranelor termoadezive, sau cu lipirea cu adezivi („la rece”) ori cu membrane autoadezive;

(5) pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu să se prevadă, în toate cazurile posibile, în limita rezervei de capacitate portantă a planşeului suport, ca terasele protejate cu dale sau pietriş să se refacă în sistem de terase grădină (verzi).

(6) să se înlocuiască membranele cu autoprotecţie din paiete de ardezie cu membrane autoprotejate cu granule din compuşi chimici absorbanţi de CO2

Page 18: Ghid reabilitare termica

17

NOTĂ: Această figură este o schemă de principiu şi nu constituie un detaliu de execuţie

FIGURA 3 – ALCĂTUIRI DE TERMOHIDROIZOLAŢII (TH) LA ACOPERIŞURI TERASĂ

TH LIPITE

LEGENDA

1 Strat suport existent rectificat şi curăţat (şapă, beton de pantă)

2 Strat suport hidroizolaţie existentă reparată şi curăţată

3 Amorsaj 4 Barieră contra vaporilor cu strat de difuzie-

decompresiune - compensare 5 Strat de protecţie şi separare 6 Strat pentru lipirea plăcilor termoizolante pe

toată suprafaţa (mastic de bitum, adezivi, membrane termoadezive)

7 Strat termoizolant din plăci lipite în benzi sau nelipite

8 Strat hidroizolant aplicat flotant cu lipire doar la suprapunerile membranelor

9 Strat hidroizolant lipit pe toată suprafaţa

10 Strat de 5 cm grosime din pietriş, pentru lestare şi protecţie

11 Dale prefabricate pe strat de nisip sau pe suporturi (ploturi) fixe sau reglabile

12 Strat termoizolant din plăci lipite pe toată suprafaţa sau din produse aplicate in situ*)

13 Strat hidroizolant caşerat în fabrică pe plăcile termoizolante sau lipite in situ (cu adezivi, cu membrane termoadezive, etc.)

14 Şapă armată din mortar de ciment 15 Hidroizolaţie mono sau bistrat lipită, având pe

faţa superioară protecţie la UV (autoprotecţie sau o vopsea reflectantă aplicată in situ)

*) Termoizolaţia din spumă rigidă de poliuretan se aplică pe suport (reper 2 sau 4) fără strat de lipire (6), şi se protejează la UV cu vopsea, iar contra acţiunilor mecanice cu pietriş (10), dale (11) sau şapă (14)

Page 19: Ghid reabilitare termica

18

NOTĂ: Această figură este o schemă de principiu şi nu constituie un detaliu de execuţie

FIGURA 4 – ALCĂTUIRI DE TERMOHIDROIZOLAŢII (TH) LA ACOPERIŞURI TERASĂ GRĂDINĂ

LEGENDA:

1 Strat suport existent, şapă sau beton de pantă, rectificat şi uscat

2 Amorsaj 3 Barieră contra vaporilor cu strat de difuzie-

decompresiune - compensare 4 Strat de protecţie tehnologică 5 Termoizolaţie din produse, aplicate in situ sau

prefabricate sub formă de plăci, atestate pentru acest domeniu de utilizare

6 Idem 5, din plăci greu compresibile 7 8

Şapă armată din mortar de ciment Strat hidroizolant cu strat de difuzie-decompresiune - compensare

9 Strat hidroizolant aplicat flotant cu lipire doar la suprapuneri

10 Strat hidroizolant cu autoprotecţie sau protejat cu un strat barieră contra rădăcinilor

11 Strat drenant din agregate naturale sau reciclate

12 Strat drenant (membrane cu ploturi, plăci profilate drenante şi de retenţie, etc.)

13 Strat filtrant (geodren) 14 Substrat vegetal (sol)

Page 20: Ghid reabilitare termica

19

SECŢIUNEA a 4-a: Sisteme pentru termoizolarea acoperişurilor cu şarpantă Art.25 Proiectantul va concepe detaliile de execuţie pentru termoizolarea acoperişurilor în conformitate cu documentaţia tehnică a producătorului, respectând principiile din soluţiile cadru cuprinse în partea a II-a şi prevederile din NP 064 Normativ pentru proiectarea mansardelor la clădiri de locuit. Art.26 Termoizolaţia amplasată în pod pe planşeul de peste ultimul nivel, cu grosimea determinată pe baza calculelor termotehnice, va fi prevăzută din spumă poliuretanică rigidă aplicată prin pulverizare in situ sau din plăci din produse organice sau anorganice rezistente la compresiune, protejate cu o şapă din mortar de ciment armată cu plasă metalică dimensionată adecvat încărcărilor. Art.27 La locuinţele individuale se acceptă ca termoizolaţia să se execute din saltele sau produse vrac fără rezistenţă la compresiune, acoperite cu folie antipraf şi de pardoseala podului realizată din duşumea din produse de lemn (scânduri, dulapi, plăci OSB) fixată pe grinzişoare (cuşaci) din lemn. Art.28 Acoperişurile înclinate vor avea termoizolaţia amplasată: (1) Pe intradosul şi între căpriorii şarpantei (la interior);

a) această alcătuire împreună cu materialul termoizolant trebuie să asigure, prin straturile de aer create, ventilarea naturală a elementelor din lemn ale şarpantei;

b) straturile termoizolante vor fi dispuse astfel încât permeabilitatea acestora să crească de la interior spre exterior, pentru evitarea acumulării umidităţii în termoizolaţie;

c) termoizolaţia va fi protejată pe faţa superioară împotriva pătrunderii apei din exterior, a curenţilor de aer şi atacurilor biologice (rozătoare, insecte, etc);

d) termoizolaţiile din produse sub formă de plăci sau saltele, fără condiţii de rezistenţă la compresiune, vor fi protejate la interior de folii cu rol de barieră contra vaporilor de apă şi cu lambriuri sau plăci de gips carton în structura indicată în detaliul de şarpantă (Figura 5);

e) în situaţia utilizării plăcilor din polistiren se vor prevedea, dacă este cazul, straturi de separare pentru a se evita contactul acestora cu produse pe bază de solvenţi sau conservanţi ai lemnului care ar putea provoca dizolvarea sau umflarea polistirenului;

(2) Peste astereala acoperişului. a) acest sistem impune utilizarea de panouri termoizolante rezistente la compresiune, cu

stabilitate dimensională la temperaturile extreme la care este supusă uneori o învelitoare (sub -25˚C sau peste +60˚C);

b) executarea sistemelor constructive (opritoarelor) necesare pentru împiedicarea alunecării sau smulgerii ansamblului alcătuit din învelitoare şi suportul din şipci al acesteia;

c) sistemul necesită următoarele operaţiuni: desfacerea învelitorii existente, repararea asterelei, aplicarea barierei contra vaporilor, a termoizolaţiei şi a foliei anticondens, executarea caroiajului de şipci şi asamblarea învelitorii;

Page 21: Ghid reabilitare termica

20

NOTĂ: Această figură este o schemă de principiu şi nu constituie un detaliu de execuţie

Page 22: Ghid reabilitare termica

21

SECŢIUNEA a 5-a: Sisteme pentru termoizolarea planşeelor peste spaţii neîncălzite Art.29 Protecţia termică a apartamentelor din blocurile de locuinţe faţă de spaţiile neîncălzite adiacente se va prevedea pe faţa exterioară a planşeului (respectiv intradosul planşeului de peste subsol, hol, etc., inclusiv grinzile şi aproximativ 50 cm zidurile sau diafragmele aferente). Art.30 Izolaţia termică se va proiecta în una din următoarele soluţii: (1) produse termoizolante (plăci, saltele, etc.) ca strat de umplutură a spaţiului dintre planşeul din

beton armat şi plafonul din plăci de gips-carton rezistente la umiditate fixate pe un caroiaj din profile din tablă zincată;

(2) plăci de vată minerală (MW) caşerate pe faţa văzută şi fixate de planşeu cu dibluri; (3) spumă poliuretanică aplicată prin pulverizare şi protejată cu vopsea; (4) plăci termoizolante (EPS, MW, etc.) acoperite cu tencuială armată cu plasă din fire de sticlă sau

din sârmă zincată (rabiţ); Art.31 Detaliile pentru termoizolarea planşeelor spre spaţiile neîncălzite se concep în conformitate cu prevederile din documentaţia tehnică a producătorului şi din soluţiile cadru din partea a 2-a. SECŢIUNEA a 6-a: Sisteme pentru termoizolarea plăcilor de pe sol Art.32 La blocurile de locuinţe care nu au subsol, termoizolaţia se poate aplica în interiorul apartamentelor de la parter, în una din următoarele variante: (1) nu se modifică cota actuală a pardoselii; (2) se păstrează sau se asigură, cel puţin, înălţimea minimă a încăperilor conform reglementărilor

în vigoare şi dacă există acceptul proprietarului, în cunoştinţă de cauză, cu implicaţiile modificării cotei actuale a pardoselii (de obicei înălţarea ei) ca urmare a aplicării termoizolaţiei, protecţiei acesteia şi a noii pardoseli peste placa din beton existentă.

Art.33 Ridicarea cotei pardoselii nu se recomandă datorită numeroaselor dezavantaje şi necesită o analiză amănunţită, înainte de adoptarea acestei soluţii, deoarece implică: (1) reducerea înălţimii utile a camerelor; (2) modificarea înălţimii golurilor de trecere şi a uşilor; (3) desfacerea pardoselii actuale şi refacerea pantelor şi racordului sifonului de pardoseală din

grupurile sanitare; (4) revizuirea sau acceptarea înălţimilor diferite ale treptelor scărilor de acces şi spre etajul 1; (5) reducerea înălţimii parapetelor ferestrelor; (6) uneori, în funcţie de grosimea termoizolaţiei, demontarea corpurilor de încălzire şi

repoziţionarea lor mai sus, dacă înălţimea parapetelor permite; în caz contrar este necesară înlocuirea acestora sau înălţarea parapetelor cu modificarea golurilor ferestrelor.

Art.34 În cazul adoptării acestei soluţii, produsele termoizolante aplicate sub pardoseală vor avea rezistenţă mărită la compresiune şi absorbţie de apă redusă, iar detaliile se vor concepe în conformitate cu prevederile din documentaţia tehnică a furnizorului sau din soluţiile cadru.

Page 23: Ghid reabilitare termica

22

Art.35 În situaţia în care placa sau pereţii perimetrali prezintă zone umede executarea pardoselilor se va face numai după efectuarea unei expertize de specialitate care va indica măsurile de eliminare a cauzelor infiltraţiilor şi tratamentul antiigrasie precum şi după executarea acestor lucrări şi uscarea completă a suportului. Art.36 În cazul în care termoizolarea pardoselii nu se poate executa prin interior, reabilitarea se va limita la termoizolarea soclului, prevăzută a se efectua odată cu lucrările de la faţade care vor elimina puntea termică de la racordarea soclului cu placa şi care vor coborâ termoizolaţia cu aproximativ 50 cm sub cota trotuarului. SECŢIUNEA a 7-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale sistemelor preconizate pentru lucrările de reabilitare termică Art.37 Cerinţe aplicabile utilizării sistemelor furnizate ca ansamblu unitar (1) Se admite utilizarea unui sistem furnizat ca ansamblu unitar sub numele sau sub marca unui operator economic dacă se respectă următoarele cerinţe:

a) sistemul este marcat şi etichetat conform specificaţiei tehnice aplicabile; b) sistemul este furnizat însoţit de declaraţia de conformitate / declaraţia de performanţă emise

de către operatorul economic, conform specificaţiei tehnice aplicabile, după caz agrementul tehnic în construcţii şi avizul tehnic în valabilitate al acestuia, precum şi instrucţiunile şi informaţiile de siguranţă, redactate în limba română;

c) performanţele declarate ale sistemului corespund prevederilor din proiectul de reabilitare termică a clădirii.

(2) Se admite utilizarea unui sistem alcătuit de către executantul lucrării de reabilitare termică din componente achiziţionate independent, dacă se respectă următoarele cerinţe pentru componentele achiziţionate:

a) sunt marcate şi etichetate conform specificaţiei tehnice aplicabile; b) sunt însoţite de declaraţia de conformitate / declaraţia de performanţă emise de către

fabricanţii acestora, conform specificaţiei tehnice aplicabile, după caz agrementul tehnic în construcţii şi avizul tehnic în valabilitate al acestuia, precum şi instrucţiunile şi informaţiile de siguranţă, redactate în limba română;

iar concomitent cu acestea se respectă şi următoarele cerinţe pentru sistem: c) face obiectul unui agrement tehnic în construcţii şi avizul tehnic aferent acestuia în

valabilitate, având ca titular executantul lucrării de reabilitare termică a clădirii; d) este însoţit de declaraţia de conformitate a emisă de către executantul lucrării de reabilitare

termică a clădirii, conform agrementului tehnic prevăzut la lit. a); e) performanţele sistemului determinate şi prevăzute în agrementul tehnic corespund

prevederilor din proiectul de reabilitare termică a clădirii. (3) Documentaţia prevăzută la alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. b), c) şi d) se adăugă la cartea tehnică a construcţiei, prin grija investitorului şi cu concursul executantului lucrării de reabilitare termică (4) Instrucţiunile şi/sau informaţiile de siguranţă sau, după caz, agrementul tehnic în construcţii trebuie să furnizeze cel puţin următoarele informaţii:

a) lista de produse, detaliile de execuţie şi rezultatele încercărilor referitoare la bariera antifoc, în cazul în care este prevăzută pentru împiedicarea propagării focului prin izolaţia termică;

b) studiu privind comportarea în timp a termosistemului propus (furnizat), sau prezentarea documentată a unor lucrări importante realizate în trecut cu sistemul ofertat;

c) buletine de încercări care să ateste calitatea termosistemului (rezistenţă la îngheţ-dezgheţ, performanţe higrotermice, etc.);

d) detalii de execuţie cu modul de realizare al zonelor cu racorduri dificile: rosturi de dilataţie, socluri, atice, ferestre, copertine, etc.;

Page 24: Ghid reabilitare termica

23

e) referinţe privind timpii tehnologici obligatorii pe fiecare strat şi faze determinante; f) lista măsurilor necesare pentru asigurarea durabilităţii; g) durabilitatea estimată (cel puţin egală cu perioada de recuperare a investiţiei) şi garanţia

acordată după montaj termosistemului; h) descriere produse auxiliare şi detalii de montaj.

Art.38 Investitorul şi executantul lucrării de reabilitare termică a clădirii se vor asigura că proiectul este conform reglementărilor tehnice aplicabile la data ordinului de începere a lucrărilor. În caz contrar, investitorul va lua măsurile legale necesare pentru conformarea proiectului cu aceste reglementări tehnice. Art.39 Criterii şi niveluri de performanţă pentru termosistemul compact (ETICS) (1) Caracteristicile minime ale căror performanţe trebuie prevăzute în proiectul de reabilitare

termică a clădirii sunt cuprinse în SR EN 13499:2004 şi respectiv SR EN 13500:2004; (2) Termosistemul compact (ETICS) cu termoizolaţie din polistiren expandat (EPS) şi/sau vată

minerală (MW) va îndeplini cerinţele şi nivelurile determinate pentru sistem şi pentru produsele din alcătuirea acestuia conform metodelor de eşantionare, condiţionare şi încercare indicate în tabelul 4 din SR EN 13499:2004 şi respectiv SR EN 13500:2004 cu următoarele precizări:

(3) Furnizorul va efectua marcarea şi etichetarea conform articolului 8 şi va indica codul de

identificare al termosistemul propus conform articolului 6 din SR EN 13499:2004 sau SR EN 13500:2004 în funcţie de materialul termoizolant utilizat.

Nr. Crt.

Cerinţe conform standardelor referitoare la termosistem (ETICS)

Caracteristici SR EN

13499:2004 SR EN

13500:2004 EPS MW

1. Rezistenţa termică a termosistemului Valoare minimă conform 4.2

2.

Rezistenţa mecanică şi stabilitatea a) Rezistenţa la aderenţă a grundului de protecţie

(de bază) de placa termoizolantă; b) Rezistenţa la aderenţă a adezivului la placă şi

suprafaţa minimă de lipire a plăcilor pe suport; c) Rezistenţa la smulgere a ETICS fixat cu

mijloace mecanice.

Conform 4.3

Conform 4.3.1

Conform 4.3.2

Conform 4.3.3 3. Reacţia la foc a termosistemului Conform 4.4

4. Toleranţe geometrice şi caracteristici fizico- mecanice ale produselor termoizolante. Conform 4.5

5. Rezistenţa la tracţiune a plasei de armare. Conform 4.6

6. Permeabilitatea la apă a suprafeţei sistemului (grundul de protecţie). Conform 4.7

7. Rezistenţa la impact:

I 2 – în zona de câmp a faţadei; I 10 – în zona soclului şi a intrărilor.

Conform tabel 2

8. Rezistenţa la penetrare:

PE 200 – în zona de câmp a faţadei; PE 500 – în zona soclului şi a intrărilor.

Conform tabel 3

9. Permeabilitatea la vaporii de apă a stratului de protecţie şi a finisajului

Conform 4.10

10. Durabilitatea şi aderenţa stratului de finisaj Conform 4.11

Page 25: Ghid reabilitare termica

24

Art.40 Criterii şi niveluri de performanţă pentru sistemul termoizolant cu strat de aer ventilat (1) Acest ansamblu este livrat de o firmă care centralizează produsele compatibile necesare (profile

de aluminiu şi oţel inox, produse termoizolante, şuruburi, nituri şi dibluri metalice, adezivi, panouri de placare şi finisaj) fabricate în secţiile proprii şi/sau de către firme specializate;

(2) Firma furnizoare trebuie să respecte cerinţele precizate în art.37; (3) Furnizorul va prezenta următoarele date susţinute de documentele aferente:

a) clasificarea privind reacţia la foc a ansamblului; b) rezistenţa la smulgere a ancorajelor mecanice; c) rezistenţa scheletului de susţinere a elementelor de placare la încărcările statice, seismice şi

din vânt şi indicarea procedeului de calcul a ansamblului precum şi valorile principalelor caracteristici (săgeată maximă admisibilă, module de elasticitate, momente de inerţie, greutate proprie, etc.);

d) caracteristicile adezivului şi în principal aderenţa în cazul fixării placărilor cu adeziv; e) rezistenţa la smulgere a placărilor fixate mecanic pe scheletul metalic (date referitoare la

niturile sau şuruburile pentru fixare, număr, distanţe interax, diametrul găurii pentru asigurarea dilatării libere a elementului de placare), rezistenţa placajului la UV, umiditate şi îngheţ-dezgheţ;

f) dimensiuni maxime şi minime ale panourilor de placare, stabilitatea dimensională şi rezistenţă termică;

g) caracteristicile produselor termoizolante. (4) Furnizorul va asigura şi următoarea documentaţie:

a) tehnologia de asamblare a sistemului termoizolant şi lista tuturor elementelor componente precum şi detaliile de asamblare cu indicarea toleranţelor de montaj;

b) date privind comportarea în timp a ansamblului sau prezentarea documentată a unor lucrări importante realizate în trecut cu sistemul ofertat şi durabilitatea estimată;

c) lista cu activităţi de întreţinere şi condiţii de exploatare pentru asigurarea durabilităţii sistemului pentru o perioadă cel puţin egală cu perioada de recuperare a investiţiei;

(5) executantul agreat de producător şi atestat profesional va acorda o garanţie la lucrările efectuate în conformitate cu legislaţia în vigoare;

(6) proiectantul va verifica, va adapta sistemul la condiţiile reale de amplasament şi va indica caracteristicile produselor termoizolante conform codului de identificare aferent acestora.

Art.41 Criterii şi niveluri de performanţă pentru lucrările de reabilitare termică a acoperişurilor (1) La acoperişurile tip terasă lucrările de reabilitare termică se execută împreună cu lucrările de

refacere a izolaţiei hidrofuge. Clasele şi nivelurile caracteristicilor produselor de izolare termică utilizate sunt conform Secţiunii a 8-a, iar ale produselor hidroizolante sunt indicate în Cap.IV.;

(2) Izolaţia termică la acoperişurile cu şarpantă se execută fie păstrându-se învelitoarea existentă, funcţională, fie împreună cu lucrările de refacere a învelitorii. Caracteristicile cerute izolaţiei termice sunt indicate în Secţiunea a 8-a, în conformitate cu cerinţele cuprinse în standardele de produse din anexa 4.

(3) Pentru izolaţia termică a şarpantelor din lemn producătorul trebuie să declare următoarele caracteristici cerute de standardele aferente produselor utilizate: a) rezistenţa termică RD – trebuie declarată întotdeauna; b) conductivitatea termică λD – trebuie declarată atunci când este posibil; c) lungimea, lăţimea, grosimea, stabilitatea dimensională; d) clasa de reacţia la foc (mai ales în cazul în care este diferită de A1 sau A1FL); e) absorbţia de apă şi transmisia vaporilor de apă; f) rezistenţa la trecerea aerului;

Page 26: Ghid reabilitare termica

25

SECŢIUNEA a 8-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale produselor utilizate pentru lucrările de reabilitare termică Art.42 Produse termoizolante pe bază de polistiren (1) Produsele pe bază de polistiren expandat (EPS) cu specificaţie în SR EN 13163:2009 sau

polistiren extrudat (XPS) cu specificaţie în SR EN 13164:2009, se livrează sub formă de plăci cu dimensiunile de 1000×500 mm respectiv 1250×600 mm şi grosimi la comandă (uzual 50 până la 120 mm);

(2) Plăcile din polistiren se utilizează la toate tipurile de izolaţii termice cu restricţiile impuse în principal de comportarea la foc, rezistenţa la tracţiune-forfecare, rezistenţa la compresiune şi rezistenţa la îngheţ-dezgheţ, pentru: a) pereţi şi planşee la exterior în cadrul termosistemului compact; b) pereţii subsolurilor, la exterior sau interior; c) planşee peste subsoluri, la intrados; d) planşee peste ultimul nivel, în pardoseala podurilor; e) acoperişuri înclinate; f) acoperişuri terasă în structuri termohidroizolante.

(3) plăcile din polistiren extrudat (XPS), nu se prevăd ca suport pentru hidroizolaţia din membrane cu autoprotecţie, la acoperişurile terasă, deoarece temperaturile pozitive (>+60˚) conduc la deformări ireversibile ale produselor:

(4) Suplimentar faţă de cerinţele termosistemului compact (ETICS) furnizorul va completa documentaţia pentru plăcile din polistiren EPS propuse cu următoarele caracteristici determinate pe baza standardelor indicate în SR EN 13163:2009: a) rezistenţa termică (RD) şi conductivitatea termică (λD); b) caracteristicile geometrice: lungimea (L), lăţimea (W), grosimea (T), perpedicularitatea (S)

şi planeitatea plăcilor (P) se vor încadra în clasele de L2, W2, T2, S2 şi respectiv P4 cu toleranţele indicate în tabelul 1 din SR EN 13163:2009;

c) stabilitatea dimensională în condiţii normale de laborator. Valoarea nu trebuie să depăşească cerinţa clasei DS (N) 2 indicată în tabelul 2 din SR EN 13163:2009;

d) stabilitatea dimensională în condiţii specificate de temperatură şi umiditate. Modificările relative în lungime, lăţime şi grosime trebuie să se încadreze în cerinţele şi condiţiile cuprinse în tabelul 3 din SR EN 13163:2009 aferente cel puţin nivelului DS (70, -) 2;

e) efortul de compresiune la o deformaţie de 10% trebuie să fie mai mare decât nivelul declarat: CS (10) 100, corespunzător cerinţei indicate în tabelul 5 din SR EN 13163:2009;

f) comportarea la foc încadrată în clasa de reacţie la foc (pentru cazul în care este diferită de clasa E);

g) rezistenţa la tracţiune perpendiculară pe feţe se consideră ca minimum nivelul TR 100 cu cerinţa indicată în tabelul 6 din SR EN 13163:2009;

h) rezistenţa la încovoiere – valorile vor fi mai mari decât nivelul declarat: BS 150 cu cerinţa corespunzătoare cuprinsă în tabelul 7 din SR EN 13163:2009;

i) rezistenţa la îngheţ-dezgheţ determinată conform prevederilor de la 4.3.10 din SR EN 13163:2009;

j) factorul de rezistenţă la difuzia vaporilor de apă, µ, se va determina şi declara conform 4.3.11 din SR EN 13163:2009. La proiectarea ansamblului se va avea în vedere varianta de utilizare a plăcilor de polistiren cu microcanale pentru ventilarea straturilor alcătuitoare ale termosistemului.

(5) Proiectantul va indica în proiect produsul din polistiren expandat (EPS) prevăzut pentru termosistemul compact (ETICS) utilizând codul de identificare conform SR EN 13163:2009 cu următoarele clase şi niveluri minime:

EPS – EN 13163 – T2 – L2 – W2 – S2 – P4 – BS 150 – CS (10) 100 –– DS (N) 2 – DS (70, -) 2 – TR 100

Page 27: Ghid reabilitare termica

26

(6) Pentru polistirenul expandat prevăzut în zona soclului proiectantul va modifica valoarea rezistenţei la încovoiere, nivelul devenind: BS 200. Se vor introduce: a) condiţiile de deformaţie în condiţii specificate pentru sarcina de compresiune şi temperatură:

DLT (2) 5 cu cerinţa indicată în tabelul 4 din SR EN 13163:2009; b) absorbţia de apă de lungă durată prin imersia totală va avea nivelul WL (T) 2 cu valoarea

încadrată conform tabelului 8 din SR EN 13163:2009; c) absorbţia de apă prin difuziune va avea nivelul WD (V) 5 cu cerinţa conform tabelului 9 din

SR EN 13163:2009. Codul de identificare pentru polistirenul prevăzut în zona de soclu-subsol va fi:

EPS – EN 13163 – T2 – L2 – W2 – S2 – P4 – BS 200 – CS (10) 150 – DS (N) 2 – DLT (2) 5 – WL (T) 2 – WD (V) 5

(7) Pentru plăcile de polistiren expandat (EPS) utilizate ca termoizolaţie la acoperişurile terasă, proiectantul va solicita producătorului şi va indica suplimentar faţă de clasele enumerate, următoarele: a) nivelurile declarate pentru fluajul de compresiune (εct) şi reducerea totală a grosimii (εt) sub

efortul de compresiune declarat (σc) determinate cel puţin corespunzător pentru 10 ani ca timp de extrapolare conform 4.3.8 din SR EN 13163:2009;

b) concomitent cu nivelul declarat pentru efortul de compresiune la o deformare de 10 % propus/solicitat, plăcile din polistiren expandat trebuie să satisfacă simultan cerinţele nivelului declarat (BS) pentru rezistenţa la încovoiere (σB) şi rezistenţa la forfecare (τ) cuprinse în tabelele 5, 7, C1 şi D1 din SR EN 13163:2009 care indică şi standardele pentru determinarea acestor caracteristici.

c) în proiect se va indica tipul de produs din EPS, notând următorul cod de identificare: EPS – EN 13163 – T3 – L2 – W2 – S2 – P4 – BS 170 – CS (10) 120 – DS (N) 5 – CC (2/1,5/10) 5 – CP3

d) efortul de compresiune, CS (10) 120, se va nota ca nivel minim pentru termoizolaţia din plăci de polistiren acoperite cu şapă de ciment, iar pentru termoizolaţia din plăcile de polistiren care susţin direct hidroizolaţia se va alege CS (10) 150 ca nivel minim.

(8) Pentru zonele de soclu, subsol, pereţi la parter din zona intrărilor în clădiri şi în alte zone expuse

acţiunilor mecanice distructive, ca izolaţie termică a termosistemului compact se prevede utilizarea plăcilor din polistiren extrudat cu feţe striate (XPS) pentru care furnizorul trebuie să indice următoarele caracteristici determinate prin metodele de încercare cuprinse în tabelul 9 din SR EN 13164:2009: a) rezistenţa termică declarată (RD) şi conductivitatea termică declarată (λD) determinate în

conformitate cu standardele şi anexele A şi C indicate la 4.2.1 din SR EN 13164:2009; b) caracteristicile geometrice (lungime, lăţime, perpendicularitate şi planeitate) vor avea

toleranţele din tabelul 1, iar grosimea (d) va fi clasa T3 cu toleranţele indicate în tabelul 2 din SR EN 13164:2009;

c) comportarea la foc încadrată în clasa de reacţie la foc (dacă este superioară clasei E); d) stabilitatea dimensională în condiţii specificate de temperatură şi umiditate determinată

conform 4.2.4 sau 4.3.2 cu nivelul DLT(2)5 indicat în tabelul 4 din SR EN 13164:2009; e) efort de compresiune la o deformaţie de 10% (σ10) sau rezistenţa la compresiune (σm) –

determinată conform 4.2.5 cu nivelul minim CS (10\Y)300 şi cerinţa aferentă conform tabelului 3 din SR EN 13164:2009;

f) rezistenţa la tracţiune perpendiculară pe feţe – TR 200 cu cerinţa conform tabelului 5 din SR EN 13164:2009.

g) fluajul de compresiune – CC (i1 / i2 / y) σc indicat pentru plăcile utilizate la pereţii subsolurilor în contact cu pământul, se va determina şi declara conform 4.3.4 din SR EN 13164:2009;

h) absorţia de apă de lungă durată prin imersie – WL(T)1,5 cu cerinţa conform tabelului 6 din SR EN 13164:2009;

Page 28: Ghid reabilitare termica

27

i) absorţia de apă de lungă durată prin difuzie – WD(V)3 cu cerinţa diferenţiată în funcţie de grosimea plăcilor conform tabelului 7 din SR EN 13164:2009;

j) rezistenţa la îngheţ-dezgheţ – FT2 cu cerinţa conform tabelului 8 din SR EN 13164:2009.

(9) În proiect se va indica tipul de produs din XPS, notând codul de identificare conform SR EN 13164:2009, ilustrat în exemplul de mai jos:

XPS – EN 13164 – T2 – DLT(2)5 –CS (10\Y) 300 –CC (2/1,5/10) 5 – WL(T)1,5 – WD(V)3 – FT2

Art.43 Produse termoizolante pe bază de vată minerală (MW) (1) Produsele din vată minerală se livrează cu diferite dimensiuni, sub formă de:

a) plăci rigide – utilizate ca termoizolaţie pentru toate tipurile de izolaţii termice inclusiv termoizolaţia acoperişurilor terasă cu excepţia izolării pe exterior a subsolurilor şi a soclurilor;

b) plăci semirigide – utilizate la termoizolaţii sub încărcări reduse: termosistem cu strat de ventilare sau la acoperişuri cu pod (nu se pun sub hidroizolaţie la terase sau pe exterior la subsoluri);

c) saltele rulate în suluri – utilizate la termoizolaţii fără încărcări (la acoperiş între căpriori, la planşeele podurilor necirculabile sau ca umplutură între grinzişoarele pardoselii podurilor, izolare pe intrados a planşeelor de peste subsoluri).

(2) Suplimentar faţă de cerinţele termosistemului compact furnizorul trebuie să asigure pentru

plăcile din vată minerală (MW) următoarele caracteristici determinate prin metodele de încercare cuprinse în tabelul 4 din SR EN 13162:2009: a) rezistenţa termică şi conductivitatea termică cu valori determinate în conformitate cu

standardele şi anexa A indicate la 4.2.1 din SR EN 13162:2009, pentru produse groase; b) caracteristicile geometrice (lungime, lăţime, perpendicularitate şi planeitate) vor avea

toleranţele indicate în SR EN 13162:2009; c) grosimea (d) încadrată în clasa T5 determinată conform 4.2.3 va avea toleranţele indicate în

tabelul 1 din SR EN 13162:2009; d) stabilitatea dimensională se va determina şi va avea variaţiile maxime indicate la 4.2.6 în SR

EN 13162:2009 ; e) rezistenţa la tracţiune paralelă cu feţele determinată conform 4.2.7 din SR EN 13162:2009; f) comportarea la foc încadrată în clasa de reacţie la foc (dacă diferă de A1); g) nivelul declarat pentru efortul de compresiune sau rezistenţa la compresiune corespunzător

la 10% deformaţie determinat şi declarat conform 4.3.3 din SR EN 13162:2009; h) nivelul declarat pentru rezistenţa la tracţiune perpendiculară pe feţe ≥TR 10 conform 4.3.4

din SR EN 13162:2009; i) sarcina concentrată, Fp necesară pentru a provoca o deformaţie de 5 mm trebuie declarată

conform 4.3.5 din SR EN 13162:2009; j) caracteristicile WL(P) şi WS, privind absorbţia de apă de lungă şi respectiv de scurtă durată,

nu vor depăşi valorile indicate la 4.3.7 din SR EN 13162:2009. (3) Proiectantul va indica în proiect produsul din plăci rigide de vată minerală (MW) prevăzut

pentru termosistemul compact (plăci fixate cu un adeziv pe toată suprafaţa), conform codului de identificare din SR EN 13162:2009 cu următoarele clase şi niveluri minime:

MW – EN 13162 – T5 – DS (T+) – CS (10/Y) 20 – TR 10 – WS (4) Pentru sistemul termoizolant cu strat de aer ventilat proiectantul va indica produsele din plăci

de vată minerală, conform codului de identificare din SR EN 13162:2009 cu următoarele clase şi niveluri minime:

a) Plăci lipite cu adeziv pe toată suprafaţa: MW – EN 13162 – T4 – DS (T+) – CS (10/Y) 10 – TR 7,5 - WS

Page 29: Ghid reabilitare termica

28

b) Plăci fixate mecanic: MW – EN 13162 – T4 – DS (T+) – CS (10/Y) 15 – TR 10 - WS

(5) Datorită existenţei stratului de aer ventilat plăcile vor fi din vată minerală hidrofobizată şi/sau vor fi protejate (caşerate) cu o folie antivânt, permeabilă la vaporii de apă.

(6) Pentru plăcile rigide de vată minerală (MW) utilizate ca termoizolaţie la acoperişurile terasă, se

vor indica: grosimea încadrată în clasa T6, determinată conform 4.3.10 cu toleranţele cuprinse în tabelul 2 din SR EN 13162:2009, fluajul de compresiune (Xct) şi reducerea totală a grosimii (Xt) sub efortul de compresiune declarat (σc) determinate conform 4.3.6 din SR EN 13162:2009;

a) Proiectantul va indica în proiect tipul de produs din MW, notând următorul cod de identificare:

MW – EN 13162 – T6 – DS (T+) – CS (10/Y) 50 – CC (2,5/2/10) 50 – TR 10 – CP3 – PL(5)550 – WL(P)

b) Efortul de compresiune, CS (10) 50, se va nota ca nivel minim pentru termoizolaţia din plăci de vată minerală acoperite cu şapă de ciment, iar pentru termoizolaţia din plăci de vată minerală care susţin direct hidroizolaţia se va alege CS (10) 60 ca nivel minim.

(7) Dacă, în exploatare, sarcina pe şapă este mai mare de 5 kPa suplimentar faţă de nivelul declarat de compresibilitate CP2 (tabel 3 din SR EN 13162:2009) se va determina reducerea grosimii sub încărcare de lungă durată conform 4.3.10.4 din SR EN 13162:2009;

(8) Izolaţia termică aplicată sub învelitoare la acoperişurile în pantă se execută din vată minerală

sub formă de saltele sau plăci, sau combinaţii ale acestora (un strat saltele + un strat plăci) din gama de produse prezentate de producători, cu grosimea determinată prin calcule termotehnice, pentru care proiectantul va indica codul de identificare al produsului / produselor şi măsurile obligatorii de protecţie a termoizolaţiei acoperişului: a) la interior: strat cu rol de barieră contra vaporilor (strat continuu impermeabil) protejat

cu lambriuri sau plăci gips carton; b) la exterior, sub învelitoare: folie antivânt permeabilă la vapori şi impermeabilă la apă.

Art.44 Produse pe bază de poliuretan (PUR) (1) Spuma rigidă de poliuretan (PUR) aplicată prin pulverizare în situ se utilizează ca termoizolaţie

peste planşeul ultimului nivel, în podurile necirculabile, ca termoizolaţie a pardoselii podurilor circulabile sau sub învelitoarea acoperişurilor mansardate, sub planşeele de peste subsolurile neîncălzite, la pereţii exteriori în sistem ventilat restricţionat la cerinţele impuse de comportarea la incendiu şi cu măsuri de protecţie împotriva atacului păsărilor, rozătoarelor sau insectelor;

(2) Plăcile din spumă rigidă de poliuretan (PUR), de preferat caşerate, se utilizează la termoizolarea acoperişurilor terasă, ca suport al hidroizolaţiei în structuri de termohidroizolaţii;

(3) Proiectantul va indica codul de identificare al plăcilor PUR atribuit de producător pentru domeniul preconizat în conformitate cu codul de notare din SR EN 13165:2009:

PUR – EN 13165 – T3 – DS(TH)9 – CS(10/Y)150 – DLT(3)5 – TR 80 – – CC (2/2/10) 5 – FW2.

cu următoarele semnificaţii:

a) T3: clasa de toleranţe pentru grosime conform tabel 2 din SR EN 13165:2009; b) DS(TH)9: stabilitate dimensională în condiţii specificate de temperatură şi umiditate cu

nivelul conform tabel 4 din SR EN 13165:2009; c) DLT(2)5: deformaţia în condiţii specificate pentru sarcina de compresiune şi temperatură

conform tabel 6 din SR EN 13165:2009; d) TR80: nivelul rezistenţei la tracţiune perpendicular pe feţe determinat conform 4.3.3 din SR

EN 13165:2009;

Page 30: Ghid reabilitare termica

29

e) CC (2/2/10) 5: nivelurile declarate pentru fluajul de compresiune (εct) şi reducerea totală a grosimii (εt) sub efortul de compresiune declarat (σc) determinate cel puţin corespunzător pentru 10 ani ca timp de extrapolare conform 4.3.5 din SR EN 13165:2009;

f) FW2: nivelul pentru abaterea de la planeitate după udare pe o singură faţă conform tabel 8 din SR EN 13165:2009;

Art.45 Produse pe bază de sticlă celulară (CG) (1) Plăcile din sticlă celulară (CG) se utilizează în sistemele termohidroizolante ale acoperişurilor

terasă sau faţade, inclusiv la pereţii subsolurilor; (2) Proiectantul va indica codul de identificare al produsului propus ca material termoizolant având

caracteristicile determinate prin standardele de încercare indicate în tabelul 4 din SR EN 13167:2009:

CG – EN 13167 – PL (P) 1 – CS (Y) 700 – BS400 – WS – WL (P) cu următoarele semnificaţii: a) PL (P) 1: nivelul minim al deformaţiei sub sarcina concentrată cu cerinţa conform

tabelul 1 din SR EN 13167:2009 b) CS (Y) 700: nivelul minim pentru rezistenţa la compresiune conform tabelul 2 din SR EN

13167:2009 c) BS 400: nivelul pentru rezistenţa la compresiune conform tabelul 3 din SR EN

13167:2009 d) WS: nivelul declarat pentru absorbţia de apă de scurtă durată şi WL (P): nivelul declarat

pentru absorbţia de apă de lungă durată care nu trebuie să depăşească valorile indicate la 4.3.8 din SR EN 13167:2009

Art.46 Produse pe bază de plută expandată (ICB) cu specificaţie în SR EN 13170:2009 (1) Plăcile din plută expandată (ICB) se utilizează la realizarea termoizolaţiei acoperişurilor terasă

sau a izolaţiei pardoselilor; (2) În proiect se va preciza codul pentru identificarea produsului propus ca strat termoizolant în

conformitate cu codul de notare din SR EN 13170:2009 cu următoarele caracteristici: ICB – EN 13170 – L1 – W1 – T1 – CS (10) 100 – TR 50

a) L1: clasa pentru toleranţele lungimii conform tabel 1 din SR EN 13170:2009; b) W1: clasa pentru toleranţele lăţimii conform tabel 2 din SR EN 13170:2009; c) T1: clasa pentru toleranţele grosimii conform tabel 3 din SR EN 13170:2009; d) CS(10)100: nivelul efortului de compresiune pentru o deformaţie de 10% conform tabel 4

din SR EN 13170:2009; e) TR 50: nivelul pentru rezistenţa la tracţiune perpendiculară pe feţe conform tabel 5 din SR

EN 13170:2009 Art.47 Adezivi şi mortare adezive (1) Pentru lipirea plăcilor termoizolante pe suport se utilizează adezivi specifici pentru polistiren

sau mortare adezive pentru polistiren sau vată minerală, indicate de furnizorul termosistemului compact (ETICS) şi livrate predozate sau gata preparate;

(2) Rezistenţa la aderenţă a acestor produse va fi determinată şi va avea valorile în conformitate cu prevederile punctelor 4.3.1 şi 4.3.2 din SR EN 13499:2004 sau SR EN 13500:2004;

(3) Pentru realizarea protecţiei termoizolaţiei se utilizează un strat de grund de bază (din mortar adeziv predozat), armat cu plasă (ţesătură de fire de sticlă sau metalică) pentru a împiedica fisurarea; grundul de bază trebuie să fie elastic, rezistent la şocuri, cu grad de impermeabilitate ridicat şi cu absorbţia de apă la suprafaţă redusă.

Page 31: Ghid reabilitare termica

30

Art.48 Dibluri (1) Diblurile pentru fixarea mecanică a plăcilor termoizolante vor respecta cerinţele ETAG 014 şi

ETAG 020 – (Ghid de Agrement Tehnic European pentru dibluri din material plastic utilizate la fixarea sistemelor compozite de izolare termică exterioare şi pentru aplicaţii nestructurale);

(2) Tipul diblurilor se va alege în funcţie de alcătuirea constructivă a stratului suport conform tabelului de mai jos:

Grosimea izolaţiei

Tipul diblului Strat suport

Lungimea minimă de ancorare

mm

<10 cm 1a, 1b, 2a

Beton Cărămidă plină

Cărămidă cu goluri

Conform raportului tehnic al

fabricantului

>10 cm 1b, 2a

toate grosimile 2 a BCA

(3) Numărul minim de dibluri pentru ancorarea termoizolaţiei în câmp curent este de 6 buc./m2 până la înălţimea de 50 m. Peste această înălţime numărul de dibluri se va determina pe bază de calcule, asimilând aceste zone cu zonele expuse de la colţurile clădirilor;

(4) Pentru zonele de margine (colţ) numărul de dibluri se va calcula pentru forţa de smulgere ≥ 0,8 kN/diblu, iar numărul acestora va fi în funcţie de valoarea vitezei vântului, expunerea terenului şi înălţimea clădiri conform tabelului următor:

Număr dibluri/m2

Legendă: I – Teren deschis, obiect

izolat, puterea vântului nu este redusă de clădiri înconjurătoare

II – Puterea vântului este uşor redusă de obiectele din jur (clădiri risipite şi H<10 m)

III – Puterea vântului este puternic redusă de obiectele dimprejur (aglomerări urbane)

Valori ale vitezei

vântului

Expunere, teren sau

Zonă

Înălţimea clădirii

≤ 10 m

10-25 m >25-50 m

<85 km/h I, II, III 6 6 6

85-115 km/h I 8 8 10

II 6 6 8 III 6 6 8

>115-135 km/h

I 10 12 12 II 8 10 10

III 6 8 10

(5) Lungimea tijei diblului se calculează prin însumarea grosimii straturilor străbătute (termoizolaţie, adeziv, tencuială şi parţial perete din zidărie BCA, cărămidă sau beton); Stratul de tencuială nu se ia în calculul adâncimii găurii de ancorare, dar influenţează lungimea totală a tijei indicată orientativ în tabelul de mai jos:

Grosimea termoizolaţiei

Lungimea găurii de ancorare + grosimea tencuielii cuprinse

între 0,5 şi 2,5 cm Lungimea

tijei diblului mm Suport

beton Suport BCA Beton BCA

50 30

50 mm 70 mm

100 70 50 120 90 70 140 110 90 160

Legendă: - diblu expandat prin batere: 1a – cui de polimeri 1b – cui de metal - diblu expandat prin înşurubare:

2a – şurub metalic cu diblu

Page 32: Ghid reabilitare termica

31

(6) Termoizolaţia cu grosimea mai mare de 100 mm se poate fixa cu dibluri de ancorare şi lipire. Diblurile (≥6 buc./ m2) se fixează pe pereţi la nivelul tencuielii existente, eliminându-se astfel diblurile cu tija lungă care străpung termoizolaţia şi creează punţi termice. Adezivul se aplică conform instrucţiunilor producătorului sau a proiectului (de exemplu: pe capul profilat al diblului şi pe conturul plăcii termoizolante care urmează a fi aplicată), după care se execută punerea la poziţie a plăcii şi se reiau operaţiunile.

Art.49 Profile Termosistemul compact (ETICS) include următoarele profile realizate din aliaj de aluminiu livrate împreună cu celelalte componente ale ansamblului: (1) profil de soclu – profilul în formă de Z se fixează cu dibluri metalice ancorate în componenta

rezistentă (pereţi). Cota de fixare şi lungimea profilelor, tipul şi numărul diblurilor se indică în detaliile de execuţie cuprinse în proiect;

(2) profil de colţ – profil cornier cu sau fără plasă din fire de sticlă se montează înglobat în tencuiala armată de protecţie a termoizolaţiei împreună cu armătura din plasă de fire de sticlă pentru protecţia muchiilor verticale şi asigurarea rectiliniarităţii acestora;

(3) profil cu picurător – se fixează asemănător profilului de colţ, asigură protecţia muchiilor orizontale (glaf deasupra ferestrelor, placă balcoane, etc.) şi evită prelingerea apei pe intradosul elementelor de faţadă (glafuri, copertine, etc.).

Art.50 Plasă pentru armare (ţesătură din fire de sticlă sau metalică) (1) caracteristicile rezistenţei la tracţiune a plasei pentru armare vor fi conform punctului 4.6 din

SR EN 13499:2004 şi SR EN 13500:2004; (2) Dacă armarea stratului de protecţie a termoizolaţiei se realizează cu plasă de fibre de sticlă

aceasta trebuie să prezinte rezistenţă la substanţe alcaline şi următoarele caracteristici, suplimentar faţă de cerinţele termosistemului în ansamblu: a. tipul de ţesere să prevină deformarea şi deplasarea firelor şi ochiurilor plasei; b. dimensiunea de livrare: lăţime >100 cm, c. dimensiunea golurilor ochiurilor: minimum 3×3 mm (maximum condiţionat de greutatea şi

rezistenţa la tracţiune a plasei şi de rezistenţa la impact şi la penetrare a termosistemului); d. greutatea >140 g/m2;

Art.51 Material de finisare specific sistemului (1) Stratul final cu rol de protecţie şi finisaj a termosistemului compact (ETICS) este precizat de

proiectant, la cererea investitorului, pe baza variantelor de sistem prezentate de producător; (2) Acest strat poate fi alcătuit din amorsă, tencuieli decorative, vopsitorii sau diferite tipuri de

placaje, componente ale ansamblului, care se vor utiliza conform indicaţiilor producătorului; (3) Produsele pot fi de natură minerală sau organică, specifice sistemului; (4) Tencuiala decorativă poate fi din categoria tencuielilor acrilice, silicatice sau siliconice şi este

livrată predozată în saci sau gata preparată sub formă de pastă; (5) Straturile de finisare vor avea caracteristicile privind durabilitatea şi aderenţa produselor pe

stratul de protecţie armat, grund de bază, (grad de băşicare, grad de fisurare, grad de exfoliere) conform punctului 4.11 din SR EN 13499:2004 şi SR EN 13500:2004.

(6) Proiectantul va avea în vedere , pentru reducerea tensiunilor în stratul de finisaj, alegerea unor culori pentru tencuieli sau vopsele cu un coeficientul de reflexie a luminii peste valorile minime recomandate (de exemplu: >25% pentru tencuielile acrilice). Proiectantul va preciza în caietul de sarcini caracteristica stratului de finisaj referitoare la coeficientul de reflexie a luminii pe baza valorilor indicate de producător pentru fiecare culoare;

(7) Tencuielile decorative pot avea, la cerere, un conţinut suplimentar de substanţe care împiedică formarea mucegaiului şi ciupercilor.

Page 33: Ghid reabilitare termica

32

Art.52 Criterii de evaluare pentru procedurile de realizare a lucrărilor de izolaţii termice (1) Procedurile de realizare constituie un ansamblu de operaţiuni efectuate într-o succesiune logică

de etape constructive, care utilizează resurse materiale, manoperă şi utilaje pentru executarea unei lucrări cu următoarele obiective declarate: a) costuri / m2 scăzute; b) timp redus de executare; c) durabilitate îndelungată; d) garanţie extinsă.

(2) Clasele şi nivelurile indicate pentru ansamblu şi pentru produsele din componenţa acestora sunt

minime; (3) Calculele economice pentru diferenţierea sistemelor propuse vor include ansamblul costurilor

raportat la durata de viaţă a sistemelor: cost de investiţie, cost de întreţinere (exploatare) şi cost de dezafectare.

(4) Costurile scăzute sunt rezultatul fie a utilizării unor materiale sau a unei manopere mai ieftine cu repercusiuni negative asupra durabilităţii şi calităţii lucrării, fie a reducerii timpului de executare prin adoptarea unei tehnologii superioare care utilizează produse cu timp mic de uscare şi întărire (adezivi) sau prin utilizarea montajelor uscate cu grad de toleranţă mic şi grad de finisare şi precizie ridicat;

(5) Pentru compararea duratelor de execuţie furnizorul trebuie să indice timpii tehnologici, pe faze de execuţie, necesari întocmirii graficului de organizare a lucrărilor;

(6) Se recomandă ca furnizorul odată cu indicarea componentelor să prezinte şi date privind comportarea în exploatare a termosistemului propus;

(8) Durabilitatea termosistemului trebuie să fie mai mare sau cel puţin egală cu durata de recuperare a investiţiei.

Art.53 Condiţii pentru asigurarea posibilităţii urmăririi în exploatare a elementelor structurale: (1) Anvelopa termică se va realiza pe o singură parte a componentei rezistente, de regulă pe

exteriorul pereţilor existenţi; pentru a se asigura astfel posibilitatea urmăririi în exploatare a elementelor structurale ale imobilului;

(2) În cazul aplicării termoizolaţiei pe ambele feţe ale pereţilor sau pe faţa interioară a pereţilor despărţitori dintre tronsoanele blocurilor sau pe soclu, atunci cel puţin unul din ansamblurile termoizolante va fi de tip termosistem compact, lipit în aderenţă de perete pentru a conlucra cu acesta. Această prevedere se aplică şi pentru tavanele apartamentelor de sub terasă şi ale subsolurilor sau se asigură posibilitatea demontării protecţiei cel puţin în zonele structurii de rezistenţă urmărite la efectuarea expertizei tehnice (zone de efort maxim).

CAPITOLUL IV: CONDIŢII PENTRU PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE IZOLAŢII HIDROFUGE SECŢIUNEA 1: Date de temă (informative) privind izolaţiile hidrofuge/termohidrofuge: Art.54 Date generale de referinţă, privind izolaţiile hidrofuge: (1) Disfuncţionalităţile cu privire la etanşeitatea acoperişurilor terasă realizate cu produse bitumate

(în majoritatea cazurilor), în diverse structuri hidroizolante/termohidroizolante; (2) Structura suportului (beton, şapă, plăci termoizolante, etc.) şi metoda de aplicare a straturilor

hidroizolante existente: a) totală aderenţă (lipire pe toată suprafaţa); b) lipire în puncte sau benzi; c) flotant-lestat.

Page 34: Ghid reabilitare termica

33

(3) Alcătuirea structurilor hidroizolante: a) cu materiale bitumate în foi cu suport din carton asfaltat (CA), pânză bitumată (PA),

ţesătură sau împâslitură din fibre de sticlă bitumată (TSA, ŢBAl, respectiv IA sau IB) lipite cu bitum fierbinte, utilizate din ce în ce mai puţin după 1990;

b) cu membrane bitumate lipite cu bitum fierbinte, cu adeziv specific la rece, sau prin sudură cu flacăra, utilizate după anul 1990.

(4) Structurile termoizolante la construcţiile realizate înainte de 1990 sunt alcătuite din plăci BCA-GBN-T, perlit, zgură expandată şi cenuşe de termocentrală şi uneori din plăci de vată minerală, protejate la partea inferioară de o barieră contra vaporilor de apă din împâslitură din fibre de sticlă bitumată (IA) aplicată peste un strat cu rol de difuzie a vaporilor lipit în puncte cu bitum fierbinte şi realizat din împâslitură bitumată perforată (IBP) sau din carton bitumat perforat (CBP), fie dintr-un strat cu rol de barieră şi difuzie din împâslitură bitumată blindată (IB), dispus cu granulele pe faţa inferioară şi lipit în puncte sau benzi cu bitum topit.

Art.55 Evaluarea stării de degradare a izolaţiei hidrofuge/termohidrofuge la acoperişuri terasă: (1) Cazuri de structuri degradate – situaţii generale, tipice:

a) Hidroizolaţiile vechi realizate în structuri şi cu materiale prevăzute în Normativul C112 (în vigoare la data punerii în operă) s-au degradat şi au suferit multiple reparaţii constând în aplicarea unor straturi hidroizolante peste structurile vechi existente. Acestea pot fi considerate şi datorită termoizolaţiei ineficiente şi deteriorate ca fiind total degradate şi nefuncţionale necesitând înlocuirea întregii structuri termohidroizolante;

b) Hidroizolaţiile realizate în structuri şi cu materiale prevăzute în Normativul NP 040, necesită verificarea de specialitate, care pe baza expertizării va stabili starea de degradare a hidroizolaţiei/termohidroizolaţiei şi va indica soluţia de reabilitare.

(2) Soluţii posibile de reabilitare: a) aplicarea unei hidroizolaţii peste cea existentă, amorsată cu soluţii pentru regenerare; b) executarea unei structuri termohidroizolante peste hidroizolaţia existentă; c) aplicarea unei hidroizolaţii pe suportul din şapă/beton rectificat după îndepărtarea

hidroizolaţiei vechi, degradate; d) executarea unei termohidroizolaţii după îndepărtarea hidroizolaţiei existente şi rectificarea

suportului; e) executarea unei termohidroizolaţii noi, în structură lestată, lipită sau terasă grădină, după

îndepărtarea tuturor straturilor din alcătuirea terasei până la stratul suport (planşeu din beton armat sau betonul de pantă).

(3) Modalităţile de evaluare a stării de degradare şi măsurile de reabilitare a hidroizolaţiei /termohidroizolaţiei sunt cuprinse în reglementările tehnice specifice în vigoare, privind proiectarea şi executarea lucrărilor de remediere a hidroizolaţiilor bituminoase la acoperişuri din beton;

(4) Pentru stabilirea stării de degradare a termohidroizolaţiei şi prevederea soluţiei optime de reabilitare/modernizare este necesară culegerea şi corelerea datelor furnizate de investigaţii nedistructive sau distructive (sondaje, determinări în laborator) constând din următoarele activităţi: a) informarea asupra perioadei de edificare a construcţiei şi corelarea cu reglementările în

vigoare la acea dată; b) informare asupra conţinutului intervenţiilor ulterioare, asupra structurii hidroizolante; c) apreciere vizuală şi tactilă a suprafeţei termohidroizolante; d) în cazul informaţiilor incomplete sau incerte se recomandă efectuarea unui sondaj la

nivelul hidroizolaţiei sau prin întreaga structură termohidroizolantă care să evidenţieze componenţa structurii, nivelul de degradare şi prezenţa sau absenţa apei între straturi;

Page 35: Ghid reabilitare termica

34

e) observaţii în interiorul construcţiei asupra zonelor afectate de infiltraţii şi stabilirea corespondenţei acestora pe planul acoperişului (infiltraţii de câmp, racord la elemente verticale, la receptoare pluviale, etc.);

Art.56 Evaluarea stării de protecţie hidrofugă a soclului şi subsolului clădirii: (1) La construcţiile existente problema reabilitării hidroizolaţiei trebuie analizată sub următoarele

aspecte: a) gradul de accesibilitate la nivelul hidroizolaţiei; b) nivelul de permeabilitate admis al pereţilor în funcţie de destinaţia spaţiului din subsol;

(2) Clădirile de locuinţe colective au următoarele alcătuiri ale infrastructurii: a) fără subsol cu soclu puţin înălţat; b) cu subsol (demisol) tehnic şi/sau utilitar (boxe, garaje, adăposturi), cu placă din beton

armat la subsol turnată pe strat de rupere a capilarităţii şi în unele cazuri hidroizolată; c) cu canal tehnic fără placă din beton armat pe sol (cu pământ compactat);

(3) Structuri şi materiale hidroizolante utilizate: a) hidroizolaţia subsolurilor şi soclurilor (înainte de 1990) se executa, în majoritatea cazurilor

pe suprafeţele verticale şi pe suprafeţele orizontale pe zona de separare între fundaţie şi pereţi, cu rol de întrerupere a ascensiunii capilare, şi după caz, sub placa pe sol, fiind constituită din unul sau două straturi din produse (foi) bitumate: carton bitumat (CA), pânză bitumată (PA) sau ţesătură din fire de sticlă (TSA), lipite cu bitum topit şi protejate cu zidărie de cărămidă, fără să se pună problema izolării termice;

b) după 1990 hidroizolaţiile la pereţii subterani şi la socluri s-au executat cu membrane bitumate sau cu diverse emulsii bituminoase protejate cu folii polimerice cu ploturi amprentate sau plăci de polistiren extrudat (pe zona soclurilor şi a subsolurilor încălzite);

(4) Cauze ale infiltraţiilor şi deficienţe în zona infrastructurii: a) deteriorarea, îmbătrânirea hidroizolaţiei verticale; b) degradarea trotuarului perimetral care nu mai asigură îndepărtarea apei faţă de soclul şi

fundaţia construcţiei datorită tasărilor şi crăpăturilor neetanşe care conduc la acumulări şi infiltraţii de apă;

c) ridicarea nivelului pânzei freatice ulterior edificării clădirii în urma unor lucrări de construcţie in zona respectivă;

d) distrugerea hidroizolaţiei urmare unor lucrări de străpungere a acesteia cu diverse instalaţii. (5) Pentru evaluarea stării de degradare a izolaţiei hidrofuge şi prevederea soluţiei optime de

reabilitare suplimentar faţă de culegerea de date asupra structurii hidroizolaţiei, informării asupra intervenţiilor ulterioare, la nivelul soclului, hidroizolaţiei sau trotuarului, observaţiile în interiorul construcţiei asupra soclului şi pardoselii subsolului, se recomandă efectuarea minim a unui sondaj, prin executarea în pământ a unei tranşee locale, pe înălţimea dintre baza fundaţiei şi nivelul terenului şi prin desfacerea locală a tencuielii soclului, pentru a se vedea starea fundaţiei/soclului, a hidroizolaţiei şi a compoziţiei şi omogenităţii solului (acest sondaj poate furniza date şi pentru cerinţa de rezistenţă şi stabilitate);

(6) Proiectul va prevedea măsurile de eliminare a infiltraţiilor din subsoluri constând din aplicarea unui procedeu sau a unui ansamblu din următoarele procedee (cu tehnologii şi produse curente sau moderne):

a) executarea unei hidroizolaţii, împotriva apelor cu sau fără presiune, pe faţa exterioară a pereţilor (acolo unde se poate asigura accesul);

b) aplicarea unei tencuieli hidrofuge pe faţa de la interior a pereţilor; c) aplicarea de tencuieli de asanare pentru uscarea pereţilor şi eliminarea depunerilor de săruri; d) injectarea de produse impermeabilizante pentru stoparea ascensiuni apei prin capilaritate; e) executarea unor sisteme de drenare a apelor subterane sau de infiltraţie.

Page 36: Ghid reabilitare termica

35

Art.57 Izolarea hidrofugă a logiilor şi balcoanelor (1) Situaţii generale, tipice:

a) pardoselile logiilor şi balcoanelor existente sunt executate cu dale mozaicate sau mozaic turnat, fară straturi hidroizolante şi fără să se pună problema termoizolării acestora şi a punţilor termice adiacente;

b) eliminarea apei din precipitaţii se face, în prezent, prin garguie, fară racord la burlane, indiferent de înălţimea clădirii;

(2) Evidenţierea stării de degradare a etanşeităţii logiilor şi balcoanelor a) urmările inexistenţei hidroizolaţiei şi implicit a etanşeităţii sunt vizibile în zona garguielor

de evacuare a apei şi se prezintă sub formă de pete de umezeală, exfolieri şi distrugeri locale ale tencuielii din jurul acestora;

b) în lungul şi la baza parapetelor din zidărie sau prefabricate; c) pe intradosul logiilor/balcoanelor sub formă de pete datorită infiltraţiilor în câmp şi

desprinderi de tencuială datorită lipsei lăcrimarelor pe contur. (3) Evaluarea stării de degradare a etanşeităţii logiilor şi balcoanelor se realizează prin observaţii

vizuale asupra suprafeţei pardoselii şi intradosului logiilor sau balcoanelor precum şi prin observaţii în interiorul clădirii, pe zonele adiacente logiilor şi balcoanelor, predispuse la umeziri din condens (datorită existenţei punţilor termice din această zonă) sau infiltraţiilor, la partea inferioară a pereţilor, cauzate de absenţa izolaţiei hidrofuge în zona plintei pardoselii exterioare;

(4) Soluţia optimă de reabilitare termică şi hidrofugă a logiilor şi balcoanelor constă în tratarea unitară a acestora şi cuprinde realizarea unei hidroizolaţii a pardoselii şi a unei structuri termoizolante pe intrados (inclusiv la balcoanele închise);

(5) Varianta de închidere a balcoanelor sau logiilor, cu dezavantajele datorate măririi suprafeţei vitrate, se va propune după ce se va obţine acordul proiectantului clădirii şi este o soluţie recomandată numai pentru balcoanele sau logiile aferente unei singure încăperi, iar pentru celelalte situaţii se vor asigura cerinţele cuprinse în reglementările tehnice specifice în vigoare, privind proiectarea clădirilor de locuinţe.

SECŢIUNEA a 2-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale sistemelor şi produselor propuse pentru lucrările de reabilitare hidrofugă Art.58 Criteriile şi nivelurile de performanţă trebuie corelate cu cele ale izolaţiei termice, în structurile termohidroizolante şi se determină pe baza prevederilor din NP 040 „Normativ privind proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri”. Art.59 Criterii şi niveluri de performanţă pentru produsele hidroizolante: (1) Proiectantul va indica caracteristicile produsului hidroizolant în funcţie de nivelul de

performanţă impus de categoria şi clasa de importanţă a clădirii şi de parametri caracteristicilor esenţiale declarate de fabricantul produselor similare comparate.

(2) Proiectantul va indica tehnologia de aplicare a produselor hidroizolante în funcţie de:

a) alcătuirea în ansamblu a structurii termo-hidroizolante; b) caracteristicile stratului suport referitoare la rezistenţa la încărcările statice sau dinamice.

(3) Proiectantul va solicita producătorului fişa tehnică a produselor hidroizolante bituminoase care

va cuprinde pe lângă informaţiile generale referitoare la denumirea comercială a produsului, producătorul, componentele alcătuitoare (tipul şi numărul armăturilor, tipul bitumului utilizat,

Page 37: Ghid reabilitare termica

36

tipul finisajului suprafeţelor), domeniul de utilizare, metoda de aplicare, dimensiuni, masă, precum şi următoarele caracteristici ale produselor: a) etanşeitatea la apă determinată, conform procedurilor tehnice de execuţie întocmite pe baza

standardului SR EN 1928:2003, pentru membrane folosite în aplicaţii cu presiunea apei de maximum 60 kPa (izolaţii la acoperişuri terasă sau strat pentru controlul vaporilor de apă);

b) performanţă la foc exterior, clasificarea pe baza încercărilor acoperişurilor expuse la un foc exterior (SR EN 13501-5+A1:2010);

c) reacţia la foc, clasificarea folosind rezultatele încercărilor de reacţie la foc (SR EN 13501-1+A1:2010);

d) forţa de rupere la tracţiune (N/50 mm) şi alungirea la rupere (%) longitudinal şi transversal, proprietăţi la tracţiune determinate conform procedurilor întocmite pe baza prevederilor din standardul SR EN 12311-1:2002;

e) rezistenţa la impact (SR EN 12691:2006) exprimată în „mm” reprezentând înălţimea de cădere a capului de poansonare şi metoda de încercare: metoda „A” suport rigid şi metoda „B” suport moale (EPS);

f) rezistenţa la sarcină statică (SR EN 12730:2003) exprimată în „kg” ca sarcina care nu a provocat străpungeri în membrana aplicată pe un suport moale (ex. EPS) în metoda „A” şi pe un suport dur (ex.dală din beton) în metoda „B”;

g) stabilitatea dimensională (SR EN 1107-1:2002) exprimată în „%” reprezentând variaţiile dimensionale ale produselor bitumate ca rezultat al producerii-inducerii tensiunilor interne datorate efectului căldurii;

h) flexibilitatea la temperatură scăzută (SR EN 1109:2001) exprimată în „ºC” permite determinarea susceptibilităţii la fisurare a membranelor bitumate sub efectul unei îndoiri în condiţii de temperaturi negative;

i) limita rezistenţei la fluaj la temperatură ridicată (SR EN 1110:2011) măsurată în „ºC” exprimând temperatura la care stratul superficial al membranei fixată vertical se deplasează în raport cu stratul de armare al acesteia (limita este o valoare medie a deplasărilor pe faţa superioară şi inferioară a membranei).

(4) Suplimentar faţă de aceste caracteristici în funcţie de condiţiile locale şi structura termo-hidroizolantă propusă se pot solicita date privind: a) rezistenţa la pătrunderea rădăcinilor (SR EN 13948:2007); b) rezistenţa la desprindere şi la forfecare a îmbinărilor (SR EN 12316-1:2002, respectiv SR

EN 12317-1:2002); c) rezistenţa la sfâşiere (SR EN 12310-1:2003); d) îmbătrânirea artificială (SR EN 1296:2003 şi SR EN 1297:2006); e) aderenţa granulelor care constituie stratul de autoprotecţie al membranelor (SR EN

12039:2002); f) proprietăţi de transmisie a vaporilor de apă (SR EN 1931:2003 şi SR EN

1931:2003/AC:2003); g) rezistenţa la impactul grindinei (SR EN 13583:2002) necesară pentru membranele aplicate

în structuri hidroizolante neprotejate cu dale sau pietriş.

(5) Pentru produsele hidroizolante din material plastic sau cauciuc documentele tehnice însoţitoare trebuie să cuprindă în fişa de produs (întocmită aşa cum este prevăzut la punctul 7 din SR EN 13956:2006) următoarele:

a) lungimea şi lăţimea cu valoarea declarată de producător (VDP) măsurate în metri (m) cu toleranţe conform metodei de încercare din SR EN 1848-2:2003;

b) pentru produsele livrate în suluri (role), valoarea limită maximă declarată de producător (VLP) pentru abaterea de la liniaritate (g) şi abaterea pentru planeitate (p);

c) grosimea efectivă a foii care asigură funcţia de hidroizolare incluzând orice textură a suprafeţei dar excluzând orice profil de suprafaţă, aşa cum prevede SR EN 1849-2:2010, grosimea cu VDP măsurată în „mm”;

Page 38: Ghid reabilitare termica

37

d) masa specifică (determinată împreună cu grosimea efectivă prin metoda de încercare având ca bază SR EN 1849-2:2010) cu VDP în kg/ m2;

e) etanşeitatea la apă determinată, conform procedurilor tehnice de execuţie întocmite pe baza standardului SR EN 1928:2003, folosind metoda B la o presiunea a apei de minimum 10 kPa (0,1 bar);

f) efecte ale diferitelor medii chimice; producătorul va indica condiţiile şi domeniul de aplicare pentru care membranele din material plastic sau cauciuc sunt sau nu sunt adecvate, furnizând informaţii referitoare la rezistenţa la atacul chimic (SR EN 1847:2010) ;

g) caracteristicile referitoare la performanţa la foc exterior, reacţia la foc, rezistenţa la impact şi rezistenţa la sarcină statică se vor determina conform procedurilor întocmite pe baza prevederilor din standardele aferente produselor hidroizolante bituminoase;

h) forţa de rupere la tracţiune (N/50 mm) şi alungirea la rupere (%) longitudinal şi transversal, proprietăţi la tracţiune determinate conform procedurilor întocmite pe baza prevederilor din standardul SR EN 12311-2:2010;

i) stabilitatea dimensională (SR EN 1107-2:2001) exprimată în „%” reprezentând media variaţiei dimensionale a lungimii (ΔL) şi a lăţimii (ΔT), ca rezultat al producerii-inducerii tensiunilor interne datorate variaţiilor de temperatură, trebuie să fie mai mică decât sau egală cu valoarea limită dată de producător (VLP);

j) rezistenţa la sfâşiere (SR EN 12310-2:2001) trebuie să fie mai mare decât sau egală cu valoarea limită dată de producător (VLP) pentru direcţia longitudinală şi transversală a foii;

k) rezistenţa la desprindere şi la forfecare a îmbinărilor (SR EN 12316-2:2001), respectiv SR EN 12317-2:2002) exprimate în N/50 mm, trebuie să fie mai mare decât sau egală cu valoarea limită dată de producător (VLP);

l) pliabilitatea la temperaturi scăzute dată în °C trebuie să aibe temperaturi negative sub VLP declarată (SR EN 495-5:2003);

m) compatibilitate la contact cu bitum (SR EN 1548:2008);

(6) Pentru membranele din material plastic sau cauciuc suplimentar faţă de caracteristicile enumerate, în funcţie de condiţiile locale şi structura termo-hidroizolantă propusă se pot solicita date privind: următoarele: a) durabilitatea, comportarea după expunerea la radiaţii UV (SR EN 1297:2006, anexa B)

considerându-se ca satisfăcătoare numai produsele cu fisuri de suprafaţă încadrate în clasele 0; 1 şi 2. (produsele încadrate în clasa 3 sunt neconforme)

b) rezistenţa la pătrunderea rădăcinilor (SR EN 13948:2007); c) rezistenţa la ozon, pentru foile pe bază de cauciuc (SR EN 1844:2003)

Art.60 Caracteristici privind procedurile tehnologice de realizare a lucrărilor: (1) Procedurile tehnologice de aplicare a membranelor hidroizolante sunt dictate de structura

hidroizolantă/termohidroizolantă în ansamblu (cu sau fără lestare), de natura suportului pe care se aplică hidroizolaţia (suport dur, constituit din beton sau şapă de ciment armată, sau suport moale din termoizolaţie de vată minerală, polistiren, etc.), de condiţiile privind amplasamentul (expunere, zonă climatică), poziţia suprafeţelor ce se etanşează (orizontale sau verticale). Aceste elemente sunt evidenţiate în normativul NP 040 „Normativ privind proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri”.

(2) Hidroizolaţia (figura 3 şi 4) poate avea o alcătuire: a) monostrat, realizată dintr-un singur strat de membrane bitumate, membrane din material

plastic sau cauciuc; b) bistrat, numai atunci când se utilizează membrane bitumate.

Page 39: Ghid reabilitare termica

38

(3) Proiectantul va indica procedurile tehnologice de realizare a structurilor hidroizolante referitoare la aplicarea membranelor şi relaţia acestora cu suportul: a) aplicare flotantă: membranele hidroizolante sunt liber aşezate pe suport şi se lipesc

numai între ele pe zonele de suprapunere (lateral şi la capete); b) aplicare semiflotantă: membranele hidroizolante se lipesc la suprapuneri, iar pe

restul suprafeţei lipirea pe suport se face în puncte sau benzi; c) aplicare în aderenţă totală: pe suprafeţe cu pantă ≤ 7% se utilizează membrane

autoadezive, fie termoadezive, membrane lipite cu adezivi „la rece”, cu mastic fierbinte, sau prin sudură cu flacăra (procedeu care a înlocuit lipirea cu mastic fierbinte, topit);

d) aplicarea în aderenţă totală pe suprafeţe verticale: membranele se lipesc prin sudură cu flacăra sau prin autoaderenţă (nu se utilizează lipirea cu adezivi, la rece şi nici membranele termoadezive);

e) aplicarea cu fixare mecanică: procedeu recomandat şi utilizat pentru fixarea membranele din material plastic sau cauciuc pe suport din tablă profilată sau pe suprafeţele verticale ale rebordurilor.

(4) Suprapunerile între membrane În toate cazurile producătorul va indica modul de îmbinare şi materialele compatibile pentru asigurarea etanşeităţii: a) Membranele bitumate din structurile hidroizolante bistrat (multistrat) se lipesc între ele

numai în totală aderenţă; b) În general suprapunerile la capetele membranelor sunt >12 cm iar transversal acestora sunt

>8 cm; în particular, fiecare producător de membrane hidroizolante indică mărimea suprapunerilor, iar în unele cazuri aplică marcaje longitudinale pe produse;

c) Indiferent de modul de lipire în câmp, la suprapuneri membranele bitumate se sudează cu flacăra;

d) La lipirea suprapunerilor membranelor bitumate din alcătuirea hidroizolaţiilor verticale nu se utilizează lipirea la rece cu adezivi sau lipirea prin termoaderenţă;

e) Membranele din material plastic sau cauciuc au îmbinările sudate cu aer cald ori prin acţiunea unui solvent, sau sunt lipite fie cu un adeziv, fie cu o bandă autoadezivă.

Art.61 Condiţii privind asigurarea posibilităţii intervenţiilor şi urmăririi în exploatare a hidroizolaţiilor (1) Proiectantul va avea în vedere la alegerea sistemului hidroizolant posibilitatea intervenţiilor:

a) La structurile hidroizolante/termohidroizolante la care s-au produs disfuncţionalităţi (infiltraţii de apă, umeziri ca efect al punţilor termice, etc.) se poate interveni pentru refaceri sau reparaţii numai în cazul în care acestea sunt direct accesibile (acoperişuri) sau indirect accesibile (socluri sau pereţi ai subsolurilor accesibili numai prin decopertare-săpătură).

b) Sistemele izolante cuprinse între elementele masive (fundaţii, radiere, etc.) din beton armat nu sunt accesibile; intervenţiile în aceste zone pentru refacerea etanşeităţii pot fi realizate prin alte tehnologii, de exemplu prin injectarea de produse hidrofobe, difuzante, în elementele suport sau în straturile adiacente.

(2) Urmărirea în exploatare a sistemelor hidroizolante/termohidroizolante implică: a) constatări privind funcţionalitatea (etanşeitatea); b) constatări vizuale şi tactile asupra suprafeţelor expuse, inclusiv a elementelor conexe

(tencuieli de protecţie, placări, copertine din tablă, etc.). (3) Proiectantul va indica un plan de urmărire în exploatare a sistemului hidroizolant sau

termohidroizolant ales; observaţiile, cu privire, în principal, la integritatea stratului de protecţie al hidroizolaţiei sau la desprinderea copertinelor, se fac periodic, cel puţin trimestrial, la începutul şi la sfârşitul sezonului rece, în perioada de călduri excesive, după evenimente atmosferice deosebite (ploi torenţiale, furtuni) şi în cazul apariţiei unor disfuncţionalităţi.

Page 40: Ghid reabilitare termica

39

CAPITOLUL V: CONDIŢII PENTRU PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE REABILITARE ALE PEREŢILOR EXTERIORI – PARTE VITRATĂ (FERESTRE ŞI UŞI) SECŢIUNEA 1: Date de temă Art.62 Proiectul tehnic pentru reabilitarea din punct de vedere higrotermic a tâmplăriei exterioare se întocmeşte de proiectantul de specialitate în colaborare cu expertul pentru cerinţa „economie de energie şi izolare termică” pe baza concluziilor Auditului energetic şi a reglementărilor tehnice în vigoare. Art.63 Datele necesare se asigură de deţinătorul clădirii (asociaţie de proprietari, persoană fizică sau juridică) şi se completează de proiectantul de specialitate prin participarea directă la elaborarea lor şi/sau culegerea acestora din următoarele documentaţii: (1) Auditul energetic precizează:

a) nivelul minim de rezistenţă termică unidirecţională al tâmplăriei; b) concluziile privind modul de realizare a reabilitării tâmplăriei: prin recondiţionarea

acesteia (incluzând repararea, modificarea şi etanşarea) sau prin înlocuirea ei cu modele mai performante.

(2) Proiectul iniţial al clădirii sau releveul (întocmit în lipsa documentaţiei) indică în tabloul de tâmplărie: a) tipul tâmplăriei şi al vitrajului; b) dimensiunile geometrice ale golurilor, locul şi numărul acestora; c) grosimea actuală a pereţilor, pentru calcularea lăţimii glafurilor; d) destinaţia spaţiilor delimitate de tâmplărie; e) numărul ochiurilor de geam şi modul de deschidere al acestora.

(3) Expertiza tehnică de specialitate asigură informaţii privind: a) starea de degradare a lemnului (material utilizat predominant la confecţionarea tâmplăriei)

şi a vopselelor de protecţie a acestuia; b) modul de asigurare a etanşeităţii, la infiltraţiile de aer din exterior, între cercevele şi toc

precum şi între toc şi glafurile golului din perete, atât pe partea interiorară cât şi la exterior; c) starea solbancurilor, panta, existenţa şi forma lăcrimarului, etanşarea faţă de toc şi de

perete; d) existenţa şi funcţionarea fantelor de eliminare a apei rezultată din condens sau infiltraţii şi

starea lăcrimarelor cercevelelor; e) modul de fixare al geamurilor pe cercevele şi integritatea fizică a acestuia; f) funcţionarea feroneriei pentru asigurarea închiderii-deschiderii, blocării sau fixării; g) etanşarea hidrofugă a pragurilor uşilor exterioare precum şi a conturului acestora; h) existenţa obloanelor sau a rulourilor exterioare, starea şi modul de funcţionare al acestora.

SECŢIUNEA a 2-a: Modalităţi de reabilitare a tâmplăriei exterioare Art.64 Reabilitarea tâmplăriei din punct de vedere al comportării termotehnice se realizează ţinând seama de prevederile din “SR EN 14351-1+A1:2010 Ferestre şi uşi. Standard de produs, caracteristici de performanţă” şi din ghidul privind îmbunătăţirea calităţilor termoizolatoare ale ferestrelor la clădirile civile existente, în una din următoarele variante: (1) înlocuirea tâmplăriei metalice fără rupere de punte termică; (2) recondiţionarea tâmplăriei existente din lemn;

Page 41: Ghid reabilitare termica

40

(3) înlocuirea cu tâmplărie nouă, performantă din lemn, PVC, aluminiu sau combinaţii ale acestora, prezentate în partea a II-a.

Art.65 Indiferent de opţiune, varianta aleasă va fi însoţită de măsurile pentru asigurarea unei ventilări naturale corespunzătoare a spaţiilor interioare; Art.66 Alegerea uneia din aceste modalităţi de reabilitare se bazează pe nivelul de performanţă dorit de beneficiar /proprietar şi pe plafonul disponibil al cheltuielilor din fonduri publice şi din fonduri private; Art.67 Cerinţele opţionale, suplimentare, aferente creşterii performanţelor tâmplăriei, se consideră a fi: mărirea numărului de camere ale profilelor din care este confecţionată tâmplăria unui apartament peste numărul stabilit pentru restul imobilului şi modificarea caracteristicilor vitrajului referitoare la distanţa între foile de geam, grosimea acestora, tratamentul suprafeţelor şi numărul geamurilor vitrajului termoizolant prin majorarea de la două la trei straturi (utilizarea geamurilor triple necesită prevederea profilelor adecvate pentru preluarea încărcărilor suplimentare şi a diferenţei de grosime a vitrajului); Art.68 Proiectantul va întocmi tabloul de tâmplărie, va indica poziţia în cadrul golului de perete, caracteristicile termotehnice şi caracteristicile tâmplăriei referitoare la permeabilitatea la aer, etanşeitatea la apă şi rezistenţa la încărcarea din vânt, având în vedere nivelurile de performanţă cuprinse în secţiunea următoare, iar pentru alte precizări se vor consulta reglementările tehnice şi standardele indicate în Anexa 4; Art.69 Detaliile de execuţie se concep în conformitate cu documentaţia producătorului de tâmplărie şi cu prevederile cuprinse în ghidul privind îmbunătăţirea calităţilor termoizolatoare ale ferestrelor la clădirile civile existente şi în celelalte normative în vigoare indicate în Anexa 4. SECŢIUNEA a 3-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale tâmplăriei pentru cerinţele esenţiale Art.70 Rezistenţa mecanică şi stabilitate: Tâmplăria constituie un element neportant al anvelopei care nu influenţează rezistenţa mecanică şi stabilitatea imobilului. Art.71 Securitatea la incendiu (1) Furnizorul tâmplăriei va prezenta documentele privind rezultatele încercărilor la foc care vor

indica clasa de performanţă privind reacţia la foc încadrată în clasa de reacţie la foc de la A1 la E şi rezistenţa la foc pentru criteriile E (etanşeitatea la foc), EI (etanşeitatea la foc+izolare termică la foc), EW (etanşeitatea la foc+radiaţia termică) determinate pe o fereastră şi uşă curentă;

(2) Clasificarea privind rezistenţa la foc se va completa cu simbolurile „(i→0)” „(0→i)” sau „(i↔0)” pentru a indica faptul că elementul a fost încercat şi satisface cerinţele la o expunere la foc numai dinspre interior, numai dinspre exterior sau din ambele părţi. Proiectantul, în funcţie de cerinţele impuse de reglementările tehnice privind siguranţa la foc a construcţiilor, în vigoare, va indica clasele minime acceptate pentru fiecare faţadă a imobilului.

Page 42: Ghid reabilitare termica

41

Art.72 Igienă, sănătate şi mediu (1) Tâmplăria se realizează din lemn, PVC, aluminiu sau combinaţii ale acestora, materiale care nu

sunt toxice şi nu degajă noxe; producătorii vor preciza dacă materialele componente prezintă pericol pentru sănătate sau mediu şi ,dacă este cazul, măsurile de protecţie;

(2) Deoarece noile tipuri de profile utilizate la confecţionarea tâmplăriei asigură o etanşare superioară faţă de modelele tradiţionale, în proiecte, pe lângă posibilitatea de deschidere manuală a ferestrelor, se va propune revizuirea sau realizarea, după caz, a sistemului de ventilare a apartamentului sau a fiecărei încăperi;

(3) Pentru activarea ventilării încăperilor uşile interioare nu se vor etanşa şi vor fi prevăzute la partea inferioară cu fante de ventilare;

(4) Documentaţia furnizorului va indica clasa de performanţă privind etanşeitatea la apă a ferestrelor şi uşilor pentru metoda de încercare „A” (elemente expuse neprotejate faţă de apă), determinată pe componenta cu cea mai defavorabilă performanţă a ansamblului (ochiul mobil), conform clasificării din tabelul 1 din SR EN 12208:2002. Clasa minimă 5A poate fi considerată satisfăcătoare pentru tâmplăria amplasată în zone adăpostite (neexpuse presiunii create de vânt).

Art.73 Siguranţă în exploatare Tâmplăria va fi însoţită de documentele care vor atesta următoarele: (1) Rezistenţa la încărcarea de vânt clasificată conform SR EN 12210:2002 şi SR EN

12210:2002/AC:2003 va fi calculată în funcţie de dimensiunile ochiurilor mobile, alcătuirea geamurilor termoizolante şi condiţiile reale ale amplasamentului;

(2) Capacitatea de rezistenţă a dispozitivelor de siguranţă exprimată printr-o valoare prag; (3) Dimensiunile maxime ale ochiurilor mobile şi fixe precum şi corelarea acestora cu greutatea

vitrajului; de asemenea corespondenţa între grosimea totală a geamului termoizolant şi lăţimea profilelor utilizate la confecţionarea tâmplăriei;

(4) Numărul şi distanţa minimă între elementele de fixare ale tâmplăriei în componenta rezistentă; (5) Rezistenţa la şoc pentru uşile cu geam cu risc de rănire; (6) Rezistenţa la deschidere şi închidere repetată a ferestrelor şi uşilor. Clasele vor fi conform

tabelul 1 din SR EN 12 400: 2002 corespunzătoare cu numărul de cicluri care trebuie să asigure funcţionarea în condiţii de utilizare normală la cel puţin 10 000 de cicluri pentru tâmplăria apartamentelor şi cel puţin 50 000 de cicluri pentru uşile de acces în clădire;

(7) Rezistenţa la şoc a uşilor; (8) Rezistenţa la efracţie pentru uşile exterioare. Art.74 Protecţia împotriva zgomotului (1) Izolarea la zgomote aeriene este asigurată prin alcătuirea constructivă a tâmplăriei (simplă,

dublă, cuplată), de caracteristicile geamului utilizat (dimensiunile şi numărul foilor de geam, alcătuirea geamului termoizolant – distanţa între geamuri şi grosimea acestora) şi de tipul profilelor din care s-a confecţionat tâmplăria (material, dimensiuni, garnituri);

(2) Indicele de izolare acustică Rw (C; Ctr) (dB) va fi declarat de furnizor pe baza testelor efectuate şi va avea valoarea minimă 30 (-1; -5) dB.

Art.75 Economia de energie şi izolare termică Furnizorul va preciza valorile aferente următoarelor cerinţe:

a. Transmitanţa termică sau coeficientul de transfer termic Uw [W/(m2K)]; b. Proprietăţi de radiaţie: factor solar (g) şi transmitanţa luminoasă (τv); c. Permeabilitatea la aer minimum clasa 3 conform clasificărilor din tabelul 1 şi 2 din SR EN

12207:2002

Page 43: Ghid reabilitare termica

42

SECŢIUNEA a 4-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale componentelor tâmplăriei propuse pentru lucrările de reabilitare Art.76 Cerinţele, criteriile şi nivelurile de performanţă ale tâmplăriei (ferestre şi uşi) sunt cuprinse în standardele indicate în anexa 4; Art.77 Suplimentar cerinţelor esenţiale indicate în Cap.V, Secţiunea a 2-a, pentru ansamblul elementelor (fereastră sau uşă) trebuie respectate cerinţele proprii ale componentelor care intră în alcătuirea tâmplăriei: profile (ramă, toc, cercevea, canat), garnituri de etanşare, feronerie, vitraj; Art.78 Calitatea ansamblului (fereastră sau uşă) se realizează din utilizarea unor componente cu caracteristici optime şi din modul de asamblare al acestora precum şi cu un sistem de organizare a producţiei, certificat pe baza standardului SR EN ISO 9001:2008; Art.79 Înlocuirea componentelor ofertate iniţial se va face numai cu avizul factorilor implicaţi deoarece schimbarea caracteristicilor acestor componente conduce de cele mai multe ori la modificarea performanţelor ansamblului; Art.80 Tabelul A1 din SR EN 14351-1+A1:2010 prezintă interdependenţa între principalele caracteristici şi componente şi indică cazurile în care, ca urmare a unor modificări, produsul va trebui să fie supus unor noi încercări. Art.81 Tâmplărie din PVC Clasificarea şi cerinţele profilelor din PVC utilizate la confecţionarea tâmplăriei se indică aşa cum prevede SR EN 12608:2004 cu următoarele precizări: (1) performanţa în funcţie de zonele climatice – această cerinţă necesită ca proiectantul să indice

utilizarea acelor profile proiectate şi realizate pentru a fi utilizate într-un climat sever (S) sau moderat (M) clasificate conform tabel 1 din SR EN 12608:2004;

(2) tipul materialului reprocesabil şi reciclabil va fi conform 5.1.2 din SR EN 12608:2004; (3) rezistenţa profilelor la impact (clasa I); (4) aspectul suprafeţelor; (5) clasa de performanţă privind reacţia la foc; (6) rezistenţa la îmbătrânirea climatică; (7) caracteristicile profilelor metalice de armare; (8) grosimea secţiunii pereţilor exteriori sau interiori ai profilelor şi toleranţele – aceste

caracteristici influenţează masa şi rezistenţele profilelor transmise în final etanşeităţii, permeabilităţii şi rezistenţei ansamblului (fereastră sau uşă). Grosimea minimă a pereţilor profilelor se va încadra în clasa B cu valorile minime indicate la 5.3.2 în SR EN 12608:2004.

(9) Toleranţele la dimensiunile exterioare ale profilelor vor fi conform tabel 4 din SR EN 12608:2004

(10) material şi caracteristici ale garniturilor de etanşare;

Page 44: Ghid reabilitare termica

43

Art.82 Tâmplărie din profile de aluminiu (1) Profilele din aluminiu utilizate la confecţionarea tâmplăriei sunt profile cu secţiunea

transversală şi accesorii de asamblare unicat, proprii firmei producătoare. Profilele şi accesoriile sunt integrate într-o serie caracterizată de obicei după lăţimea profilelor, denumirea seriei şi numele firmei.

(2) Furnizorul va asigura documentaţia completă referitoare la profile, accesorii de montaj, feronerie şi modul lor de asamblare, de montare şi întreţinere.

(3) Profilele de aluminiu se produc cu sau fără rupere a punţii termice. Pentru tâmplăria de exterior, izolantă termic, se utilizează numai profile cu întreruperea punţii termice, care constau din asamblarea a două profile de aluminiu cu barete din poliamide armate cu fibre de sticlă sau alte produse.

(4) Caracteristicile principale ale profilelor sunt. a) proprietăţile fizico-chimice ale aliajului de aluminiu din care sunt fabricate profilele; b) greutatea şi toleranţele dimensiunilor profilelor extrudate; c) distanţa realizată de baretele de poliamide între cele două profile ale ansamblului; d) valoarea transmitanţei termice (conform rapoartelor de încercare); e) valorile modulului de elasticitate şi a momentului de inerţie al tuturor profilelor utilizate la

confecţionarea cercevelelor, tocurilor, montanţilor; f) grosimea minimă şi maximă a vitrajului termoizolant care se poate fixa pe profile; g) dimensiunile maxime şi minime ale ochiurilor mobile; h) protecţia şi finisajul profilelor, conform catalogului RAL; i) grosimea protecţiei pe părţile vizibile: minimum 50 μm.

Art.83 Tâmplărie din profile de lemn Suplimentar faţă de cerinţele esenţiale pentru ansamblu (fereastră sau uşă) trebuie avute în vedere şi următoarele cerinţe pentru lemn şi produsele pe bază de lemn utilizate la confecţionarea ferestrelor, foilor şi tocurilor de uşi exterioare: (1) cerinţe de aspect pentru fiecare element component (toc, ramă, cercevea, montanţi, etc.) şi

pentru fiecare faţă a acestora în funcţie de modul de finisare: opacă sau transparentă. Pentru tâmplăria acoperită cu pelicule se vor aplica standardele respective pentru pelicule;

(2) cerinţe de durabilitate biologică – elementele din lemn cu o faţă expusă la intemperii sunt considerate ca făcând parte din clasa de utilizare 3. Speciile de lemn cu durabilitate scăzută trebuie să primească un tratament de protecţie;

(3) cerinţele privind proprietăţile fizice: a) conţinutul de umiditate nu trebuie să depăşească 16%; b) calitatea suprafeţelor vizibile – acestea trebuie să poată suporta o finisare fără altă operaţie

în afară de o şlefuire uşoară; c) densitatea minimă a esenţei lemnului.

Art.84 Vitrajul Pentru tâmplăria exterioară (ferestre sau uşi) se utilizează elemente de vitraj termoizolant (IGU) constituite din cel puţin două panouri de sticlă separate prin unul sau mai multe distanţiere etanşate ermetic pe contur, stabile şi rezistente din punct de vedere mecanic; Elementele de vitraj diferă în funcţie de: (1) caracteristicile produsele pe bază de sticlă (panourile de geam) utilizate: (2) modul de prelucrare a geamului, peliculizat, securizat, stratificat:

a) trasparent; b) translucid sau opac; c) clar sau colorat.

Page 45: Ghid reabilitare termica

44

(3) distanţa dintre foile de geam – lăţimea cavităţii şi numărul acestora, uzual 1 sau 2 cavităţi; (4) umplutura cavităţii – spaţiul dintre geamuri poate fi umplut cu aer şi/sau alte gaze; (5) forma geamurilor – uzual dreptunghiulară (B×H); (6) dimensiunile foilor de sticlă – lăţime, înălţime sau grosimea acestora – toleranţa la grosimea

elementului de vitraj este în funcţie de tipul de geam utilizat uzual ± 0,1 mm; (7) Valoarea transmitanţei termice a vitrajului termoizolant diferă în funcţie de:

a) lăţimea cavităţii (distanţa dintre foile de geam); b) caracteristicile de rezistenţă la transfer termic ale umpluturii cavităţii; c) grosimea foilor de geam şi grosimea totală a vitrajului; existenţa sau absenţa geamurilor

peliculizate. (8) Durabilitatea caracteristicilor izolante ale vitrajului se asigură prin performanţele etanşării

ansamblului: a) indicele de pătrundere a umidităţii un Iav valoarea medie a indicilor de pătrundere a

umidităţii ≤ 20; b) aderenţa materialului de etanşare la geam care influenţează debitul de aer pierdut.

(9) Performanţele de etanşare pentru vitrajul izolant (IGU) umplut cu gaz sunt evaluate în funcţie de: a) concentraţia gazului; b) debitul de gaz pierdut (Li <1,0%/an) iar în cazul utilizării unui geam peliculizat se ia în

calcul şi; c) aderenţa materialului de etanşare/peliculă şi interstraturi.

(10) Calitatea optică şi vizuală a vitrajului: a) imagine fără distorsiuni; b) deflexii reduse ale foilor de geam (deflexiile produse urmare variaţiilor de temperatură şi

de presiune barometrică care contractă sau dilată aerul şi sau gazul din cavitatea vitrajului). Art.85 Furnizorul va asigura documentaţia necesară, constând din: (1) descrierea componentelor; (2) desen cu secţiunea transversală a marginii etanşate a elementului de vitraj izolant (IGU) cu

fiecare componentă numerotată şi însoţită de informaţii detaliate despre denumire, descriere, furnizor sau furnizori;

(3) o listă cu umpluturi de cavitate, distanţieri şi desicant utilizat. SECŢIUNEA a 5-a Elemente fixate pe faţadă adiacente golurilor de ferestre şi uşi Art.86 Aceste elemente, cu un rol bine definit, sunt prevăzute:

a) obligatoriu; b) opţional.

Art.87 Elementele care sunt prevăzute obligatoriu: (1) Elementele de racord perimetrale golurilor:

a) glafuri (şorţuri); b) profile cornier (colţare) pentru rectiliniaritatea muchiilor; c) profile lăcrimar.

(2) Glafurile (şorţurile) din tablă existente se vor înlocui (indiferent de soluţia aleasă pentru tâmplărie) pentru a acoperi creşterea grosimii pereţilor exteriori că urmare a aplicării termoizolaţiei;

(3) Documentaţia tehnică va cuprinde: a) desfacerea glafurilor actuale;

Page 46: Ghid reabilitare termica

45

b) termoizolarea glafurilor de pe întreg conturul fiecărui gol; c) înglobarea în tencuială a profilelor de întărire a muchiilor verticale şi orizontale (la

racordul termoizolaţiei pereţilor cu termoizolaţia glafurilor); profilul orizontal de la partea superioară a golului va fi de tip „lăcrimar”, iar pe celelalte trei laturi ale golului profilele vor fi de tip cornier; cu plasă pentru armarea tencuielii;

d) executarea glafurilor cu lăcrimar racordate la ferestre şi etanşate pe contur cu chit de exterior, pentru protecţia glafurilor orizontale şi împotriva infiltraţiilor apei pluviale între peretele existent şi anvelopa termoizolantă;

Art.88 Elementele opţionale (1) Elementele care se fixează pe faţadă sunt:

a) grilaje de protecţie antiefracţie (amplasate de regulă la parter, la etajul 1, la ultimul etaj şi la ieşirile pe terasă din casa scării);

b) radiatoare ale instalaţiei de aer condiţionat; c) hote exterioare (amplasate sub ferestre) pentru devierea diverselor noxe degajate din

apartamentele vecine de la etajele inferioare; d) jaluzele, persiane, storuri, obloane cu deschidere pe ax vertical, obloane culisante cu sau

fără sistem de înclinare în afară, copertine, acţionate manual, cu sau fără resort de compensare, sau acţionate mecanic cu ajutorul motoarelor electrice, pentru protecţia ferestrelor/uşilor de însorirea directă;

e) răcitoare (la fereastra de la bucătărie); f) jardiniere; g) coşuri aferente centralelor termice de apartament sau necesare refacerii sistemului de

ventilare generală a bucătăriilor, în situaţia în care acesta a fost obturat total sau parţial în urma modificărilor aduse recompartimentării interioare a locuinţelor.

(2) Având în vedere că aceste elemente se pot monta la distanţă în timp, după încheierea lucrărilor de anvelopare, pentru realizarea unitară a faţadei unui imobil este necesar ca proiectul să prevadă condiţiile pentru fixarea acestora fără să fie necesară desfacerea locală sau străpungerea componentei termoizolante după finisarea acesteia şi pe cât este posibil să se fixeze amplasamentul şi accesoriile de montaj ale acestora.

CAPITOLUL VI: PREVEDERI PENTRU PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE INSTALAŢII SECŢIUNEA 1: Generalităţi Art.89 Proiectarea lucrărilor de reabilitare şi modernizare energetică a instalaţiilor trebuie să se realizeze numai de către societăţi (agenţi economici) care au primit certificarea profesională din partea MDRT; Art.90 Proiectele se elaborează de către proiectanţi cu competenţe în domeniu şi se verifică de către verificatori atestaţi MDRT. Proiectele de reabilitare a instalaţiilor se vor întocmi pe specialităţi şi faze de proiectare (Documentaţia de avizare a lucrărilor de intervenţie – DALI, Proiect Tehnic – PT, Detalii de Execuţie –DE); Art.91 În cazul modificării traseului conductelor de gaze naturale datorită modernizării elementelor de anvelopă, sau modificării diametrelor acestora datorită apariţiei unor noi consumatori (de exemplu o centrală termică nouă) este necesar şi un proiect pentru această specialitate. Acesta se va elabora de către un proiectant autorizat ANRE avand gradul I D, ce activează în cadrul unei societăţi (agent economic) autorizate ANRE;

Page 47: Ghid reabilitare termica

46

Art.92 În cadrul procesului de proiectare a lucrărilor de instalaţii aferente lucrărilor de reabilitare trebuie să se ţină seama de soluţiile date de auditorul energetic, prezentate în cadrul raportului de audit energetic al clădirii; Art.93 Lucrările de reabilitare a instalaţiilor unui imobil cuprind: (1) lucrări de verificare, reparare şi modernizare a instalaţiilor existente, lucrări obligatoriu de

efectuat înainte de realizarea anvelopei termohidroizolante. În categoria acestor lucrări se includ: a) modificări ale traseului instalaţiei de gaze naturale, datorită condiţionărilor care apar

urmare aplicării termosistemului la exterior, pe faţade, sau la interior, sub planşee. Pentru efectuarea modificărilor este necesară obţinerea unei autorizaţii de execuţie care se acodă pe baza unui proiect întocmit de către o persoană juridică, autorizată ANRE;

b) verificarea, repararea sau înlocuirea coloanelor de apă pluvială. Aceste lucrări sunt în legătură cu intervenţia asupra hidroizolaţiei terasei;

c) modificarea traseelor aparente ale instalaţiilor (altele decât cele de gaze naturale) care ar împiedica executarea termosistemului.

(2) lucrări de înlocuire a instalaţiilor existente, lucrări opţionale, care se pot executa înainte, în timpul sau după realizarea intervenţiilor asupra anvelopei fără s-o afecteze;

(3) lucrări de integrare în cadrul instalaţiilor existente a unor noi surse de energie, de preferinţă surse regenerabile, care se pot executa independent de reabilitarea anvelopei.

SECŢIUNEA a 2-a: Date de temă Datele necesare se asigură de beneficiar şi se completează de proiectanţii de specialitate prin participarea directă la elaborarea lor şi/sau culegerea acestora din următoarele documentaţii:

Art.94 Auditul energetic, precizează: (1) starea actuală a tuturor instalaţiilor; (2) concluziile privind lucrările necesare pentru reabilitarea instalaţiilor.

Art.95 Proiectul iniţial al instalaţiilor clădirii sau releveul (întocmit în lipsa documentaţiei) cuprinde date tehnice ale instalaţiei termice, electrice şi sanitare. Art.96 Expertiza tehnică de specialitate evaluează starea actuală a componentelor şi a ansamblului instalaţiilor termice, sanitare, electrice şi de ventilaţie, conform documentelor de referinţă din anexa 4 şi procesul de diagnosticare evidenţiază următoarele: (1) Instalaţii de încălzire a spaţiilor:

a) funcţionarea corpurilor de încălzire; b) corespondenţa dintre temperatura de tur a agentului termic şi temperatura exterioară (curba

de reglaj termic); c) regimul de livrare a căldurii; d) deterioarea instalaţiilor termice şi a protecţiei acestora din spaţiile neâncălzite; e) respectarea proiectului şi calitatea execuţiei; f) regimul hidraulic al reţelei de distribuţie şi/sau al instalaţiei interioare; g) vechimea instalaţiilor aferente clădirii; h) eventuale defecţiuni la reţeaua de conducte interioare; i) eventuale defecţiuni ale instalaţiilor de încălzire din subsolurile tehnice;

Page 48: Ghid reabilitare termica

47

j) probleme de disconfort termic, acustic şi vizual; k) dotarea cu repartitoare de cost şi robinete de reglaj cu cap termostatic, l) existenţa robinetelor de separare a corpurilor de încălzire; m) verificarea câmpului de temperaturi pe suprafaţa corpurilor de încălzire, după caz; n) tipul robinetelor de reglaj şi manevrabilitatea acestora; o) anul ultimei spălari a corpurilor de încălzire; p) dotarea cu contor de căldură pe scară/clădire/unitate locuită (ocupată).

(2) Instalaţii centrale de preparare a apei calde de consum a) starea armăturilor obiectelor sanitare, defecţiuni, pierderi de apă; b) starea conductelor de apă caldă de consum şi a izolaţiei termice a acestora (tasată şi uscată,

tasată şi umedă, parţial deteriorată (peste 30%), fără izolaţie termică); c) existenţa/inexistenţa conductei de recirculare; d) existenţa şi tipul debitmetrelor de scară/clădire/consumatori independenţi (societăţi

comerciale etc.) – şi verificarea metrologică a acestora; e) existenţa/inexistenţa debitmetrelor la racordurile individuale de consum; f) evaluarea pierderilor de apă caldă de consum din instalaţie.

(3) Instalaţii de iluminat artificial: a) evaluarea stării corpurilor de iluminat; b) evaluarea performantei tehnice a sistemului de iluminat artificial; c) starea conductoarelor de energie electrică; d) existenţa dispozitivelor de control şi reglare automată a fluxului luminos (impactul asupra

consumului de energie electrică); e) existenţa dispozitivelor de alimentare controlată cu energie electrică (impactul asupra

consumului de energie electrică). (4) Instalaţii de ventilare si climatizare

Locuinţele colective executate înainte de 1990 nu sunt prevăzute cu instalaţii centralizate de ventilare şi climatizare. În cazul în care există sisteme locale de încălzire/răcire cu aer şi sisteme de ventilare mecanică (refulare, refulare/aspiratie), se evidenţiază: a) starea filtrelor de praf; b) consumul de energie electrică faţă de valoarea de catalog; c) tipul de agent frigorific utilizat (ecologic, neecologic); d) pierderi de agent frigorific; e) viteze medii ale aerului în gurile de refulare; f) viteze medii ale aerului în gurile de aspiraţie; g) dispozitive de reglare a debitelor de aer (manevrabilitate); h) gradul de etanşare a îmbinărilor canalelor de aer.

(5) Instalaţii de gaze naturale a) necesitatea redimensionării instalaţiei în cazul apariţiei altor consumatori (montarea unor

noi centrale termice); b) necesitatea schimbării traseului instalaţiei datorită condiţionărilor care apar urmare

operaţiunilor de modernizare a anvelopei; c) existenţa sau necesitatea detectoarelor automate a scurgerilor de gaze naturale, acolo unde

se impune legal. SECŢIUNEA a 3-a: Soluţii posibile de reabilitare energetică a instalaţiilor Art.97 Schimbarea/modernizarea instalaţiilor de încălzire, ventilare-climatizare, apă caldă de consum şi iluminat prin prevederea următoarelor măsuri: (1) schimbarea, acolo unde este cazul, a conductelor de distribuţie a agentului termic aferente

părţilor comune ale blocurilor de locuinţe, montarea dispozitivelor de reglare automată a

Page 49: Ghid reabilitare termica

48

cantităţii de energie consumată (robinete cu cap termostatic programabil, robinete de reglare debit/presiune), izolarea conductelor şi nu numai, în instalaţiile de încălzire;

(2) implementarea, acolo unde este fezabil din punct de vedere tehnico-economic, a surselor de răcire cu agent care nu afectează stratul de ozon, de preferat în sistem centralizat;

(3) schimbarea şi termoizolarea, acolo unde este cazul, a conductelor de distribuţie a apei calde de consum aferente părţilor comune ale blocurilor de locuinţe;

(4) efectuarea de reglaje periodice şi depistarea pierderilor de căldură şi de apă ale reţelelor de distribuţie aferente părţilor comune ale blocurilor de locuinţe pentru alimentarea cu căldură şi apă caldă de consum şi efectuarea cu precădere a remedierilor necesare, aşa cum prevede Legea 325/2002;

(5) montarea recuperatoarelor de căldură (în cadrul instalaţiilor de climatizare centralizate) pentru preâncălzirea/prerăcirea aerului introdus din exterior;

(6) implementarea, acolo unde este posibil din punct de vedere tehnic şi economic a unor surse noi de energie, regenerabile, pentru producerea energiei termice şi/sau electrice (captatoare solare termice sau fotovoltaice, pompe de căldură, turbine eoliene, etc.);

(7) utilizarea surselor de iluminat cu consum redus de energie electrică.

Art.98 Contorizarea consumurilor de agent termic pentru încălzire şi apă caldă de consum, atât la consumatorul individual, cât şi la nivelul clădirii. Intervenţiile asupra instalaţiilor de încălzire şi apă caldă de consum aferente clădirii vizează reducerea consumului de energie pentru satisfacerea necesarului determinat (încălzire, apă caldă de consum). Se poate interveni la mai multe niveluri (producere, distribuţie, utilizare), atât pentru încălzire, cât şi pentru apa caldă de consum: (1) la nivelul producerii căldurii (în cazul clădirilor dotate cu sursă proprie de căldură):

a. înlocuirea aparatelor învechite sau neadaptate (arzătoare mai vechi de 9-10 ani şi cazane mai vechi de 12-15 ani);

b. adaptarea puterilor surselor de căldură în centrala termică; c. substituirea parţială sau totală a formei de energie; d. utilizarea de tehnici specifice (pompe de căldură cu compresie mecanică, cu absorbţie,

cazane cu condensaţie, instalaţie solară). (2) la nivelul distribuţiei căldurii:

a. izolarea termică a conductelor de distribuţie din spaţiile neîncălzite; b. inlocuirea in subsolul tehnic a vanelor defecte pe conductele de distributie care prezinta

pierderi de agent termic; c. montarea robinetelor de golire la baza coloanelor; d. reducerea temperaturilor de reglaj a instalaţiei de încălzire în scopul satisfacerii necesarului

de căldură; e. separarea circuitelor ai căror parametri funcţionali sunt net diferiţi; f. contorizarea energiei termice la nivel de bloc (scara); g. reechilibrarea circuitelor care alimentează corpurile de încălzire funcţionând cu apa caldă

(din punct de vedere termic - prin schimbarea aparatului sau ameliorarea locală a izolaţiei, iar din punct de vedere hidraulic - prin ameliorarea distribuţiei debitelor).

(3) la nivelul utilizatorului (spaţiile încălzite şi punctele de consum a.c.m.): a. instalarea de robinete termostatice la corpurile de încălzire şi, în cazul încălzirii colective,

combinarea acestei măsuri cu montarea sistemelor de repartizare individuală a costurilor de încălzire;

b. spălarea tuturor corpurilor statice de încălzire (prin demontarea de pe pozitie) cu jet de apă sub presiune, eliminarea depunerilor de nisip si nămol de la partea inferioara a corpurilor statice şi repunerea pe poziţie;

Page 50: Ghid reabilitare termica

49

c. curăţarea chimică şi protecţia anticorozivă a instalaţiei; d. înlocuirea tuturor ventilelor nefuncţionale.

Art.99 Solutii complexe de modernizare energetică a instalaţiilor de încălzire, constând în înlocuirea parţială sau totală a următoarelor componente: (1) corpurile de încălzire; (2) conductele de distribuţie din subsolul blocurilor şi izolarea lor; (3) coloanele de încălzire. Art.100 Soluţiile tehnice specifice de creştere a eficienţei energetice, cu referire la instalaţiile de ventilare mecanică şi de iluminat artificial, sunt în principiu următoarele: (1) reglarea debitelor refulate/aspirate în funcţie de necesarul de ventilare normal; (2) reglarea parametrilor termodinamici al aerului refulat în funcţie de necesarul de căldură/frig şi

de ventilare; (3) prevederea de filtre de aer eficiente; (4) înlocuirea ventilatoarelor cu eficienţă energetică redusă; (5) reglarea vitezelor aerului în spaţiile ocupate; (6) prevederea de lămpi cu eficienţă energetică ridicată; (7) automatizarea funcţionării instalaţiei de iluminat în funcţie de ocuparea spaţiilor; (8) protecţia împotriva perturbaţiilor electromagnetice prin limitarea influenţei liniilor şi

echipamentelor electrice.

SECŢIUNEA a 4-a: Principii privind proiectarea lucrărilor de reabilitare a instalaţiilor Art.101 Pentru alegerea şi aplicarea soluţiilor de reabilitare şi modernizare a instalaţiilor la clădirile de locuit vor fi respectate următoarele principii: (1) soluţia de reabilitare termică, să asigure condiţiile de confort necesare şi să conducă la

obţinerea de economii de energie pe ansamblul clădirii; (2) tratarea în ansamblu a clădirii: construcţii şi instalaţii; (3) mărirea gradului de gestionare individuală a consumurilor; (4) implementarea măsurilor de reabilitare să se realizeze, pe cât posibil, fără afectarea spaţiului

locuit; (5) propunerea de reabilitare/modernizare să indice toată gama de soluţii (de la cele complexe până

la măsurile minime, obligatorii) urmând ca soluţiile finale să fie alese în funcţie de disponibilităţile financiare.

Art.102 Elementele exterioare de instalaţii nu trebuie să fie ingropate in stratul termoizolant; intervenţiile asupra acestora trebuie să fie efectuate inainte de izolarea termică a clădirii, urmărindu-se pozarea conductelor şi a echipamentelor ţinând seama de grosimea suplimentară totală a termosistemului. Art.103 Ca urmare a diminuării necesarului de căldură al clădirii, consecinţă a reabilitării termice / modernizării energetice a acesteia, este necesar ca soluţia tehnică proiectată să asigure reducerea corespunzatoare a debitului de căldură furnizat de sursa de încălzire (centrala termică de cartier sau punct termic), simultan cu asigurarea stabilităţii hidraulice a instalaţiei de încălzire interioară (fie prin reducerea debitului volumic de agent termic la racordul instalaţiei de încălzire interioară, fie prin reducerea temperaturii de ducere a agentului termic, prin injecţie de agent termic din conducta de întoarcere şi redirijarea excedentului de debit către sursa de căldură, împreună cu menţinerea constantă a diferenţei de presiune la baza coloanelor de distribuţie a agentului termic în instalaţia de

Page 51: Ghid reabilitare termica

50

încălzire interioară, reglată în raport cu debitul volumic de agent termic vehiculat în regim normal de funcţionare). Art.104 In toate cazurile trebuie să se prevadă montarea robinetelor cu cap termostatic şi repartitoare de cost la fiecare corp de încălzire; Art.105 In cazul înlocuirii ferestrelor existente cu ferestre noi, care produc o creştere a etanşeităţii anvelopei clădirii, trebuie să se indice măsurile necesare pentru asigurarea necesarului minim de aer proaspăt pentru confortul fiziologic conform prevederilor din normativul I 5 – 2010 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare; Art.106 Coloanele de ventilare existente se vor verifica, repara sau înlocui în vederea asigurării funcţionalităţii, iar în cazul clădirilor care au coşuri de fum dezafectate se va studia posibilitatea utilizării acestora cu rol de coloane de ventilare pentru evacuarea aerului de la interior; Art.107 În cazul introducerii sistemelor de instalaţii în variante hibride, pentru utilizarea/valorificarea energiilor neconvenţionale, se va analiza relaţia acestora cu celelalte obiective din cadrul planului urbanistic zonal sau de detaliu; Art.108 Proiectarea lucrărilor de instalaţii aferente lucrărilor de modernizare energetică a clădirilor se va face cu respectarea reglementărilor tehnice specifice, în vigoare privind :

a) proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală; b) reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor de încălzire din clădiri de locuit; c) instalaţii interioare de încălzire utilizînd noi sisteme de producere a agentului

termic. d) proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare; e) proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor. f) proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare. g) proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale.

SECŢIUNEA a 5-a: Criterii de performanţă ale lucrărilor de instalaţii: Art.109 Proiectele lucrărilor de reabilitare a instalaţiilor vor cuprinde materiale şi echipamente pentru care există atestarea conformităţii cu specificaţiile tehnice armonizate, recunoscute sau prin agrementare tehnică; Art.110 La proiectarea lucrărilor de instalaţii se vor respecta criteriile şi cerinţele de calitate cuprinse în ghidurile aferente următoarelor specialităţi:

(1) instalaţii termice: GT-060-2003 - Ghid privind criteriile de performanţă ale cerinţelor de calitate conform legii nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, pentru instalaţiile de încălzire centrală.

Page 52: Ghid reabilitare termica

51

(2) instalaţii sanitare: GT-063-2004 - Ghidul criteriilor de performanţă a cerinţelor de calitate conform Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii pentru instalaţii sanitare din clădiri.

(3) instalaţii electrice: GT-059-2003 - Ghid privind criteriile de performanta ale cerintelor de calitate conform legii nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, pentru instalaţiile electrice din cladiri;

(4) instalaţii de ventilare-climatizare: GT-058-2003 - Ghid privind criteriile de performanţă ale cerinţelor de calitate conform legii nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, pentru instalaţii de ventilare-climatizare;

(5) instalaţii de gaze naturale: Codul tehnic al sectorului gazelor naturale.

CAPITOLUL VII: CONDIŢII TEHNICE PENTRU EXECUŢIE SECŢIUNEA 1: Generalităţi Art.111 Executantul trebuie să-şi organizeze activitatea conform sistemului de management al calităţii pentru care este certificat şi să asigure personal calificat pentru executarea, urmărirea, verificarea şi predarea lucrărilor, conform legislaţiei în vigoare.

Art.112 În baza proiectului tehnic şi a documentaţiei furnizate de producător, se realizează planificarea etapelor şi a graficului lucrărilor precum şi programarea resurselor materiale şi umane necesare realizării acestora. Executantul va trebui să poată prezenta la începerea lucrărilor, în principal, piesele scrise şi desenate cu următoarele date referitoare la tehnologia de execuţie: (1) datele de recunoaştere a categoriei de lucrări; (2) condiţii pentru depozitarea şi transportul materialelor; (3) organizarea de şantier, inclusiv schela; (4) graficul de realizare a lucrărilor; (5) ordinea operaţiunilor, necesar de scule, dispozitive, utilaje, calificarea personalului; (6) modul de preparare al materialelor, consumuri, condiţiile de mediu pentru preparare şi aplicare,

timpi de lucrabilitate şi aşteptare; (7) faze de control; (8) măsuri pentru realizarea calităţii lucrărilor; (9) măsuri de protecţia muncii şi PSI specifice; (10) detalii de execuţie pentru toate racordurile anvelopei cu indicarea etapelor tehnologice de

aplicare.

Art.113 Pentru asigurarea calităţii şi în principal a durabilităţii lucrărilor de anvelopare este necesar ca după încheierea fiecărei etape de montaj şi înainte de aplicarea straturilor acoperitoare să se încheie procesele verbale de verificare a lucrărilor ascunse; (1) Pentru termosistemul compact, deoarece fiecare strat depinde de calitatea stratului aplicat

anterior, iar deficienţele oricărui strat pot afecta stabilitatea întregului ansamblu, se consideră necesară încheierea Procesului Verbal de lucrări ascunse pentru fiecare din următoarele lucrări: a) pregătirea suportului; b) aplicarea adezivului şi plăcilor termoizolante;

Page 53: Ghid reabilitare termica

52

c) fixarea diblurilor; d) aplicarea grundului de bază şi înglobarea plasei de armare; e) executarea amorsajului şi aplicarea materialului de finisare specific sistemului.

(2) Pentru termosistemul cu strat de ventilare, etapele de execuţie pentru care se încheie Procesul Verbal al lucrărilor ascunse, sunt: a) pregătirea suportului; b) fixarea scheletului metalic şi reglarea planeităţii acestuia; c) executarea termoizolaţiei şi a continuităţii ei; d) fixarea placajului de protecţie şi finisare.

(3) Pentru termohidroizolaţia acoperişurilor terasă se vor întocmi procesele verbale de lucrări

ascunse după încheierea executării fiecărui strat care devine suport şi condiţionează aplicarea stratului următor: a) pregătirea suportului, inclusiv amorsarea; b) lipirea stratului de barieră contra vaporilor (cu sau fără strat de difuzie); c) aplicarea termoizolaţiei (cu sau fără şapă de protecţie); d) lipirea straturilor hidroizolante.

SECŢIUNEA a 2-a: Lucrări pentru pregătirea suprafeţelor suport Art.114 Pregătirea pereţilor exteriori pentru aplicarea termosistemului compact (1) Suprafaţa suport pentru aplicarea termosistemului compact o constituie partea opacă a pereţilor

exteriori ai clădirilor existente executaţi din panouri prefabricate din beton armat, zidărie din blocuri BCA sau cărămizi ceramice; aceşti pereţi fac parte din categoria „suporturi tencuite” care impun pentru termosistem executarea fixării cu dibluri suplimentar faţă de operaţiunea de lipire;

(2) Executantul va efectua lucrările indicate în documentaţia tehnică şi va lua acordurile care se impun în cazul în care pe parcursul lucrărilor constată necesitatea executării şi a altor lucrări de remediere a suportului atât cantitativ cât şi calitativ;

(3) Operaţiunile pentru remedierea suportului se efectuează manual sau mecanizat după verificarea stării acestuia şi constau în: a) desfacerea tencuielilor neaderente şi raşchetarea rosturilor de mortar; b) înlăturarea placajelor din produse ceramice sau alte materiale până la stratul portant,

rezistent; c) îndepărtarea tencuielilor degradate urmare atacurilor biologice (mucegai, muşchi, etc.); d) spălarea cu jet de apă şi detergenţi adecvaţi a petelor de grăsimi sau a altor substanţe care

ar împiedica aderenţa termoizolaţiei pe perete; e) desprăfuirea suprafeţelor – constă în înlăturarea prin periere manuală sau mecanică a

prafului, a eflorescenţelor, a exfolierilor şi a zonelor friabile; f) rectificarea suprafeţelor prin aplicarea unui strat de tencuială din mortar compatibil pentru

nivelarea cu următoarele toleranţe:

Distanţe, cm 100 250 400 Abaterea suprafeţei, mm 2 3 5

(4) Modul de pregătire al suprafeţelor va fi consemnat în Procesul Verbal de lucrări ascunse înainte

de începerea aplicării termosistemului şi comportă următoarele verificări făcute pe toată suprafaţa prin sondaje: a) aderenţa tencuielii pe stratul suport: – să nu prezinte tendinţa de desprindere de suport

(valoarea forţei de smulgere să fie mai mare de 0,08 N/mm2 ); b) gradul de umiditate şi de absorbţie a apei: conform cerinţelor adezivului sau mortarului

adeziv utilizat;

Page 54: Ghid reabilitare termica

53

c) duritatea suprafeţei: la lovire să nu sune „a gol”; d) coeziunea şi lipsa prafului şi a eflorescenţelor: verificare vizuală şi tactilă.

Art.115 Pregătirea pereţilor exteriori pentru aplicarea sistemului termoizolant cu strat de aer ventilat

Pregătirea suprafeţelor suport şi verificarea acesteia se efectuează conform Art.112, excepţie făcând rectificarea tencuielii pentru care nu se impun condiţiile de planeitate.

Art.116 Pregătirea straturilor suport ale acoperişurilor tip terasă (1) În funcţie de varianta de soluţie adoptată pentru refacerea termohidroizolaţiei acoperişurilor

stratul suport poate fi: a) planşeul de beton armat de peste ultimul nivel al imobilului, în varianta în care se desface

întreaga structură termohidroizolantă existentă; b) şapa de protecţie a termoizolaţiei în varianta în care se desfac numai straturile

hidroizolaţiei; c) hidroizolaţia existentă (în varianta în care aceasta se consideră că poate deveni suport

pentru noua hidroizolaţie). (2) Operaţiunile de pregătire proprii fiecărui tip de suport sunt indicate în reglementările tehnice

specifice privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de remediere a hidroizolaţiilor bituminoase la acoperişuri de beton.

Art.117 Pregătirea stratului suport la acoperişurile cu şarpantă (1) La acoperişurile cu pod nelocuibil suportul termoizolaţiei îl constituie planşeul din beton armat

de peste ultimul nivel, planşeu care se va curăţa în vederea aplicării stratului termoizolant, aşa cum este prevăzut în GP 110-04 sau în reglementările tehnice specifice privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de remediere a hidroizolaţiilor bituminoase la acoperişuri de beton;

(2) În cazul amplasării termoizolaţiei pe intradosul şarpantei se vor încheia lucrările de reabilitare a structurii şarpantei, a asterelei, a etanşeităţii învelitorii şi a protecţiei fungicide a elementelor din lemn aşa cum este prevăzut în GP 110-04.

Art.118 Pregătirea planşeelor de peste spaţii neâncălzite (1) Suprafaţa acestor planşee se va curăţa de straturile neaderente (tencuială, zugrăveală, vopsitorii

sau praf); (2) Suprafeţele se vor rectifica şi pregăti conform Art.112 şi Art.115 în vederea lipirii şi/sau fixării

mecanice a plăcilor termoizolante, a pulverizării spumei de poliuretan sau a aplicării caroiajului de ancorare a plăcilor de ghips carton şi de susţinere a produselor termoizolante (saltele, plăci, etc.)

SECŢIUNEA a 3-a: Montarea tâmplăriei (ferestre şi uşi exterioare) Art.119 Operaţiunile de recondiţionare a tâmplăriei existente sau la înlocuirea a acesteia cu modele mai performante, din punct de vedere a protecţiei termice şi a funcţionalităţii, se efectuează înainte de aplicarea termosistemului după operaţiunile de rectificare a suprafeţei suport (partea opacă a pereţilor);

Page 55: Ghid reabilitare termica

54

Art.120 La montarea ferestrelor şi uşilor se vor respecta poziţia, numărul şi distanţele între şuruburile de ancorare indicate de producător; Art.121 După fixarea tâmplăriei în golul zidăriei şi a glafului interior se va executa umplerea rostului dintre toc şi zidărie cu material termoizolant (bandă izolantă comprimată, chituri siliconice, spumă poliuretanică, etc.) şi protecţia acestuia pe faţa de la interior şi de la exterior; Art.122 Glaful exterior al ferestrelor se va monta după aplicarea pe faţadă a termoizolaţiei şi a stratului de tencuială armată, inclusiv racordul acestora cu tocul tâmplăriei; Art.123 După fixarea glafului exterior, pe conturul acestuia se va aplica produsul etanşant (chit) indicat în proiect pentru evitarea infiltraţiei apei din precipitaţii între perete şi izolaţia termică; Art.124 Montarea şi efectuarea probelor de funcţionare a tâmplăriei constituie fază determinantă şi se consemnează într-un proces verbal încheiat înainte de începerea lucrărilor de termoizolare a pereţilor. SECŢIUNEA a 4-a: Aplicarea straturilor ansamblului termoizolant compact la pereţi Art.125 Aplicarea alcătuirii termoizolante se va face în conformitate cu proiectul de execuţie şi ghidul de aplicare utilizând produsele indicate de ofertantul sistemului; Art.126 Garanţia deţinătorului (ofertantului) de sistem se aplică numai în situaţia în care proiectarea şi executarea este conformă cu ghidul de aplicare al termosistemului (inclusiv finisajul) şi cu produsele indicate de acesta, iar în caz contrar, constând în modificări ale tehnologiei sau înlocuirii de materiale, etc., atunci responsabilitatea revine proiectantului, executantului sau beneficiarului, după caz.

Art.127 Executantul va respecta indicaţiile din documentaţia tehnică (proiect tehnic şi detalii de execuţie) precum şi ale producătorului referitoare la: (1) temperaturile minime şi maxime de lucru; (este interzisă aplicarea la temperaturi sub +5oC a

suportului, materialelor şi temperatura în aer, iar la tencuiala silicatică sub +8 oC) (2) măsurile de protecţie a lucrărilor în curs de executare pe timpul perioadelor de întrerupere

datorate condiţiilor atmosferice nefavorabile (ploaie, ceaţă, vânt, etc.); (3) plasa de protecţie împotriva acţiunii directe a razelor solare; (4) depozitarea şi prepararea produselor componente ale termosistemului; (5) distanţa de montare a schelei faţă de pereţi şi lungimea ancorelor (corelată cu grosimea

termoizolaţiei). (6) operaţiunea de aplicare a alcătuirii termoizolante se efectuează după:

a) încheierea şi verificarea montajului elementelor vitrate; b) pregătirea suprafeţelor suport şi efectuarea probei de lipire pentru a stabili dacă suportul

este uscat; c) protejarea cu folii a suprafeţelor de sticlă, lemn, PVC sau aluminiu; d) încheierea fixării tuturor elementelor care penetrează ansamblul (suporturi, conducte);

Page 56: Ghid reabilitare termica

55

e) asigurarea măsurilor de protecţie a aticelor, coronamentelor zidurilor sau ale altor suprafeţe orizontale astfel încât să fie împiedicată infiltrarea apei între termoizolaţie şi suport;

f) încheierea lucrărilor de eliminare a umidităţii ascensionale şi a depunerilor de săruri din zona soclului.

Art.128 Montajul termosistemului începe prin trasarea orizontalităţii şi fixarea cu ajutorul diblurilor metalice, la fiecare 30 cm, a profilului de soclu la cota indicată în proiect; abaterile de planeitate ale peretelui vor fi compensate prin intercalarea de distanţieri între profil şi perete, îmbinările dintre profile se vor realiza cu ajutorul pieselor de legătură, iar suplimentar, profilul de soclu poate fi lipit cu adeziv pentru profile;

Art.129 Se recomandă ca de la data fabricării blocurilor de polistiren şi până la tăierea în plăci să treacă minimum 2 săptămâni, cu asigurarea condiţiilor de depozitare, iar la o ultimă verificare, la ruperea unei plăci să nu cadă perle şi ruptura să se producă şi în masa perlelor de polistiren; Art.130 Aplicarea plăcilor termoizolante se execută în rânduri paralele începând de jos (din profilul de soclu) în sus: (1) poziţia plăcilor este orizontală cu lungimea paralelă cu profilul de soclu; (2) plăcile se aşează în şiruri orizontale, cu rosturile ţesute (inclusiv la colţurile clădirii); (3) rândurile sunt decalate la ½ placă; (4) tipul adezivului şi modul de aplicare pe placă (pe toată suprafaţa, sau în benzi pe contur) vor fi

conform prevederilor din proiect şi ale producătorului, orice modificare a tehnologiei de aplicare se va face numai cu acceptul producătorului (furnizorului) ansamblului;

Exemplu de fixare a profilului de soclu Vederi şi secţiune

Page 57: Ghid reabilitare termica

56

(5) plăcile se poziţionează alăturat fără distanţă între ele şi fără adeziv pe canturi; în cazul în care

între plăci s-a format un rost, acesta se va umple numai cu material termoizolant sau cu spumă adezivă;

(6) tăierea plăcilor, pentru modulare sau în dreptul golurilor de fereastră şi/sau uşă, se va executa prin topire cu fir (ferăstrău) electric;

(7) nu se vor folosi plăci cu margini sau colţuri lipsă; (8) la muchiile verticale ale faţadei şi în zona adiacentă rosturilor se vor utiliza numai panouri

întregi sau jumătăţi de panouri întreţesute; (9) rosturile dintre plăcile fixate perimetral golurilor ferestrelor şi uşilor nu trebuie să fie în

prelungirea muchiilor golurilor.

Unul din modurile de dispunere a mortarului pe placă (benzi pe contur şi puncte în interior)

Poziţionarea plăcilor în zona ferestrelor

Îmbinarea plăcilor la colţurile clădirii

Page 58: Ghid reabilitare termica

57

Art.131 Fixarea diblurilor se va executa conform prevederilor din documentaţia tehnică referitoare la tipul şi numărul acestora, poziţia şi adâncimea găurii în stratul suport: (1) executarea găurilor se va efectua numai după uscarea şi întărirea adezivului în timpul prescris

de producător; (2) găurirea prin percuţie nu se va utiliza în cazul pereţilor din cărămizi cu goluri sau BCA; (3) se va verifica prin sondaj rezistenţa la smulgere a diblurilor (un diblu la zece dibluri montate),

iar în cazul în care sunt neancorate se vor îndepărta şi vor fi înlocuite cu alt diblu fixat la o distanţă de minimum 6 cm faţă de poziţia iniţială (sau conform prevederilor din proiect) şi se va relua sondajul; golurile abandonate în stratul suport se vor umple cu mortar adeziv, iar golurile din termoizolaţie se vor umple cu material termoizolant identic;

(4) diblurile se vor fixa numai în zona în care placa termoizolantă stă pe stratul adeziv; (5) capetele talerelor (rozetelor) diblurilor se vor îngropa până la faţa exterioară a plăcilor, nu vor

depăşi după fixare suprafaţa izolaţiei, iar adânciturile rezultate se vor netezi cu grund de bază, cu minimum 24 ore înainte de armarea generală;

(6) în cazul utilizării termoizolaţiei din plăci de vată minerală diblurile se fixează după aplicarea unei pelicule din mortar adeziv de asperizare-amorsare a suprafeţelor plăcilor;

(7) pe zona de aplicare a placajelor ceramice găurirea pentru introducerea diblurilor se efectuează prin plasa şi stratul de armare cât acesta este încă proaspăt, iar diblurile şi plasa de armare se vor acoperi cu un strat de grund de bază „ud-pe-ud” care, la rândul lui se va arma cu plasă, dacă se prevede în documentaţie armarea dublă.

(8) Tija diblurilor se va ancora în zid respectând adâncimea şi lungimea de ancorare prevăzute în documentaţia tehnică specifică (pentru a obţine rezistenţă la smulgere) iar adâncimea în zid a găurii pentru diblu va depăşi cu cca 10 mm lungimea de ancorare.

(9) La lipirea plăcilor din zona buiandrugilor, pentru a împiedica alunecarea, se vor folosi cleme de fixare sau alte elemente ajutătoare.

(10) Pentru fixarea în câmp a plăcilor din polistiren se va respecta documentaţia tehnică de execuţie care poate prevedea una din următoarele variante: a) Dibluirea tuturor punctelor de intersecţie dintre rosturile verticale şi cele orizontale (un

diblu comun la trei plăci) şi câte un diblu în mijlocul fiecărei plăci (model T) sau b) Câte 3 dibluri pe placă. Distanţa diblurilor faţă de marginea plăcilor se va alege astfel încât

sub fiecare diblu să se găsească mortar adeziv (model W).

Art.132 Pentru ancorarea plăcilor din vată bazaltică trebuie să se foloseasca un diblu cu rozeta suplimentară cu diametrul de minimum 140 mm

Dispunerea diblurilor în “T”

Dispunerea diblurilor în “W”

Page 59: Ghid reabilitare termica

58

Art.133 Aplicarea grundului de bază şi înglobarea plasei pentru armare se execută după încheierea şi verificarea ancorării plăcilor termoizolante şi după şlefuirea acestora pentru planeizarea suprafeţei, iar dacă după şlefuire plăcile au stat mai mult de 2 săptămâni neacoperite cu grundul de bază, se va face o nouă şlefuire. (1) Grundul de bază se aplică cu gletiera după un timp de aşteptare indicat de producătorul

adezivului utilizat; (2) Plasa din ţesătură de sticlă, rezistentă în mediul alcalin, se întinde şi se va îngloba, fără cute, în

stratul de grund de bază proaspăt aplicat, prin derulare în fâşii verticale, de sus în jos; (3) Fâşiile de plasă, cu lăţimea uzuală de 1,0 m se vor suprapune lateral şi la capete minimum 10

cm şi se vor îngloba astfel încât plasa să fie poziţionată la mijloc sau în treimea exterioară a stratului de grund de bază şi să fie acoperită minimum 0,5 mm în zonele de suprapunere; (pentru o acoperire optimă plasa se va acoperi cu un strat de grund de bază aplicat „ud-pe-ud”;

(4) Grosimea grundului de bază armat va fi cuprinsă între 2 mm şi 4 mm, sau conform indicaţiilor producătorului;

(5) Acoperirea plasei de armare cu grund de bază va fi de minimum 1,0 mm şi de maximum 3 mm, iar în zonele de suprapunere între fâşii de minimum 0,5 mm;

(6) Colţurile golurilor de fereastră se vor arma suplimentar cu ştraifuri din acelaşi tip de plasă (20/40 cm), aplicate, la 45o pe faţadă şi pe lăţimea glafurilor, înainte de armarea generală;

(7) Pe înălţimea soclului şi a parterului se vor aplica două straturi de armare; (8) La muchiile clădirii şi adiacent ferestrelor se vor aplica profile metalice de colţ din aluminiu, cu

plasă de armare integrată;

Armarea suplimentară a colţurilor

Dispunerea diblurilor pentru fixarea plăcilor din vată minerală bazaltică (MW) în zona soclului, la colţ şi în câmp curent.

Page 60: Ghid reabilitare termica

59

(9) În situaţia în care se folosesc profile de colţ fără plasă integrată (numai pentru muchiile verticale), acestea se înglobează la poziţie în grundul de bază şi se acoperă cu plasa de armare, care se continuă pe cealaltă latură a muchiei pe o lăţime de cel puţin 20 cm;

(10) Muchiile intrânde se execută similar celor ieşinde fără profil, cu minimum 10 cm suprapunere. (11) Armarea muchiilor orizontale (intradosul balcoanelor, glaful superior al ferestrelor sau uşilor)

se realizează folosind profile lăcrimar (picurător) cu plasă care se montează înainte de armarea generală.

(12) După uscare (timp indicat de firma producătoare) grundul de bază se va şlefui fără deteriorarea

plasei de armare, pentru nivelarea suprafeţei.

Art.134 Aplicarea finisajului (1) Aplicarea amorsei şi a materialului de finisare se va executa numai după încheierea timpilor de

aşteptare recomandaţi de producător pentru uscarea suportului; de exemplu: minimum 3 zile la 20ºC şi 65% umiditate maximă, în cazul tencuielii decorative;

(2) Placările ceramice se vor executa numai după trecerea timpului de aşteptare indicat de producător sau minimum 2 zile cu 65% umiditate maximă;

(3) Grunduirea se execută, peste masa de şpaclu uscată, cu trafaletul sau cu bidineaua, într-un strat, iar pe vreme foarte călduroasă în două straturi, al doilea strat fiind aplicat după minimum 24 ore faţă de primul;

(4) După grunduire suprafeţele trebuie să aibă o culoare uniformă; (5) Tencuielile decorative se aplică cu fierul de glet inoxidabil şi se nivelează la grosimea granulei.

Grosimea stratului ≈ 2-3 mm, minimum 1,5 mm la tencuieli periate şi minimum 2 mm la tencuieli striate;

(6) După aplicare tencuiala se drişcuieşte cu drişca de plastic (liniar sau circular). (7) Uniformitatea de culoare se asigură prin utilizarea aceleiaşi şarje de producţie, iar pentru

evitarea apariţiei înnădirilor în câmpul finisat aplicarea va fi continuă pe fâşii orizontale, în scară, de sus în jos.

Page 61: Ghid reabilitare termica

60

(8) Până la uscare (conform normei dată de firmă sau aproximativ 24 de ore) se va evita atingerea, zgârierea sau umezirea suprafeţei, iar toată faţada va fi protejată de acţiunea directă a razelor solare, de acţiunea ploii şi vântului puternic, cu plasă de protecţie.

(9) Tencuielile decorative pot fi livrate la cerere, cu conţinut suplimentar de substanţe care împiedică formarea mucegaiului şi ciupercilor. Peste tencuiala decorativă se poate aplica o vopsea cu coeficient de reflexie mai mare de 25%.

SECŢIUNEA a 5-a: Aplicarea termoizolaţiei la planşeele peste spaţii neîncălzite Art.135 Stratul termoizolant se va aplica pe intradosul planşeului, pe grinzile aferente şi pe pereţii adiacenţi conform uneia din următoarele soluţii şi tehnologii de executare indicate în proiect: (1) Termosistem compact prin lipirea cu adeziv, fixarea plăcilor termoizolante cu dibluri şi

protejarea cu tencuială armată cu plasă din fire de sticlă conform structurii ETICS executate la faţade;

(2) Spumă poliuretanică aplicată in situ cu instalaţie pneumatică de amestecare a componentelor şi pulverizare;

(3) Fixarea mecanică, pe un schelet de susţinere, a termoizolaţiei şi a unui strat de protecţie şi finisaj din plăci de gips carton;

(4) Plăci din vată minerală, caşerate cu un strat de finisaj, montate cu dibluri. Art.136 La executarea găurilor în planşeele din beton armat, pentru fixările mecanice, se vor localiza traseele instalaţiei electrice pentru evitarea secţionării acestora Art.137 Operaţiunile de aplicare a alcătuirilor stabilite în documentaţia de execuţie se vor începe după încheierea lucrărilor de instalaţii, a eventualelor lucrări de eliminare a infiltraţiilor şi a urmărilor acestora şi a pregătirii suprafeţei suport (curăţare, rectificare, verificare coeziune); Art.138 La aplicarea termosistemului compact se vor respecta condiţiile enunţate la Secţiunea anterioară (a 4-a) cu privire la fixarea plăcilor şi a diblurilor, aplicarea masei de şpaclu, a armăturii şi a tencuielii; Art.139 La executarea sistemului termoizolant protejat cu plăci de gips carton scheletul de susţinere se va realiza din profilele indicate de producător fixate la distanţa de 60 cm modulată la lăţimea plăcilor de gips-carton, înainte de fixarea profilelor se va aplica pe toată suprafaţa suportului stratul cu rol de barieră contra vaporilor; în spaţiul dintre plafon şi plăcile de gips-carton se va introduce termoizolaţia din diverse produse (saltele sau plăci de vată minerală MW sau GW, etc.) realizându-se un strat continuu, fără întreruperi; SECŢIUNEA a 6-a: Aplicarea termoizolaţiei la acoperişuri Art.140 Aplicarea termoizolaţiei se diferenţiază în funcţie de tipul acoperişurilor şi poziţia în cadrul acestora, astfel: (1) la acoperişurile tip terasă (figura 3 şi 4), termoizolaţia se execută într-o structură complexă

termohidroizolantă, cu personal calificat în specialitatea hidroizolaţii şi termoizolaţii, care utilizează tehnologii curente şi mijloacele tehnice proprii realizării acestor lucrări, în conformitate cu prevederile din proiectul de execuţie, din documentaţia producătorului şi din reglementările tehnice în vigoare;

Page 62: Ghid reabilitare termica

61

(2) la acoperişurile cu şarpantă termoizolaţia se aplică: a) sub pardoseala podului realizată dintr-o şapă armată; b) sub astereala şi învelitoarea acoperişului mansardei (figura 5) şi va fi protejată de panouri

de gips carton sau conform detaliilor din proiectul de execuţie şi recomandărilor producătorului.

SECŢIUNEA a 7-a: Aplicarea stratului/sistemului hidroizolant Art.141 Condiţiile tehnice privind aplicarea stratului/sistemului hidroizolant şi verificarea etanşeităţii acestuia, prin inundarea acoperişului, sunt prevăzute în NP 040 „Normativ privind proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri”. Art.142 Executarea acestor lucrări se va realiza de către firme cu personal avînd calificarea de hidroizolator. Art.143 Acoperişuri terasă sau cu pantă, hidroizolate/termohidroizolate La construcţiile existente aplicarea structurilor izolante se face după îndepărtarea hidroizolaţiei sau termohidroizolaţiei sau după regenerarea hidroizolaţiei existente, în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice specifice privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de remediere a hidroizolaţiilor bituminoase la acoperişuri de beton şi a reglementărilor cuprinse în anexa 1. Art.144 La realizarea hidroizolaţiilor din membrane bitumate se vor respecta următoarele: (1) Aplicarea membranelor se va executa începând de la cota joasă spre coama acoperişului cu

lungimea membranelor perpendiculară pe linia de cea mai mare pantă; (2) aplicarea membranelor la hidroizolaţiile monostrat va respecta decalarea longitudinală indicată

în următoarele exemple: a) Aplicarea membranelor cu decalare longitudinală la ½ din lungime (L)

b) Aplicarea membranelor cu decalare longitudinală la ⅓ din lungime (L)

Page 63: Ghid reabilitare termica

62

(3) se vor respecta suprapunerile între membrane indicate (uzual 12-15 cm la capete şi 8-10 cm

transversal) sau limitele marcate din fabrică de producător pe suprafaţa membranelor; (4) suprapunerile se vor lipi la cald cu arzătoare cu flacără reglabilă şi se vor presa cu role; (5) la suprapunerile capetelor se va executa decuparea colţurilor:

(6) Pentru evitarea suprapunerii a patru membrane se va executa un decalaj între suprapunerea

capetelor membranelor de minimum 0,50 m ; (7) O variantă de etanşare, fără suprapunerea capetelor, se poate realiza utilizând o membrană ori

benzi de 1/3 sau 1/2 din lăţimea acesteia lipite peste zona de întrerupere pentru asigurarea continuităţii hidroizolaţiei:

(8) la executarea hidroizolaţiilor bistrat al doilea strat se va aplica decalat cu ½ din lăţimea

membranelor:

Bandă de 1/3 din lăţimea membranei bitumate, derulată pe linia de pantă

Mod de dispunere a membranelor bitumate pentru etanşarea zonei de capăt

Page 64: Ghid reabilitare termica

63

(9) la intersecţia între planul orizontal şi planul vertical paralel cu lungimea membranei se va

aplica un strat suplimentar din membrană bitumată, cu lăţimea cuprinsă între 250 şi 330 mm, înainte de lipirea primului strat al hidroizolaţiei:

(10) la muchia de intersecţie perpendiculară pe lungimea membranei racordarea se poate face fără

strat suplimentar cu prelungirea membranei la vertical, cu sau fără scafă de racord: Art.145 Logii şi balcoane (1) La construcţiile existente izolarea termică şi hidrofugă a acestor elemente se va executa

conform detaliilor din proiect. (2) La balcoanele şi logiile închise (transformate în spaţii locuibile, soluţie nerecomandată)

hidroizolaţia se va executa etanşă pe contur, fără eliminare de apă în exterior. (3) La balcoanele şi logiile neînchise se va avea în vedere etanşarea racordului hidroizolaţiei cu

elementele de evacuare a apei în exterior. (4) În ambele situaţii precedente (2) şi (3) izolaţia hidrofugă se va executa din mortare

impermeabile sau cu un strat din membrane bitumate lipite cu adezivi, la rece, aplicate cu tehnologii uzuale indicate în normativele din anexa 1.

(5) Burlanele pentru colectarea apei se vor fixa aparent pe faţade, peste termosistem, după încheierea lucrărilor de finisaj.

Art.146 Subsoluri (1) Hidroizolarea subsolurilor se va executa conform detaliilor şi cu tehnologia indicată în proiect,

proprie produselor utilizate: a) membrane bitumate lipite la cald prin sudură cu flacăra, b) tencuieli cu mortare hidrofuge, c) injectări de produse impermeabilizante.

Page 65: Ghid reabilitare termica

64

SECŢIUNEA a 8-a: Reabilitarea instalaţiilor: Art.147 La executarea lucrărilor de instalaţii de gaze naturale se vor avea în vedere următoarele: (1) Permisiunea de a construi în sectorul gazelor naturale se acordă pe bază de autorizaţie emisă de

ANRE numai persoanelor juridice autorizate sau persoanelor fizice, angajate ale acestora, autorizate la gradul corespunzător lucrărilor ce le efectuează. Începerea construcţiei din sectorul gazelor naturale este condiţionată de obţinerea autorizaţiei de modificare pentru obiective/sisteme existente în cazul lucrărilor de modificare, modernizare, reabilitare sau reparaţie capitală, după caz.

(2) Agenţii economici autorizaţi trebuie să facă dovada atât la începerea lucrărilor cât şi pe parcursul derulării acestora că dispun de dotarea tehnică corespunzătoare categoriilor de lucrări şi că au personal calificat pentru a asigura calitatea execuţiei şi respectarea termenelor prevăzute în contracte. Controlul calităţii lucrărilor în timpul execuţiei este obligaţie a operatorului licenţiat.

(3) Terminarea lucrărilor de execuţie a obiectivelor/sistemelor din sectorul gazelor naturale este condiţionată de efectuarea verificărilor, a probelor de presiune şi de etanşeitate aşa cum prevede proiectul, normele tehnice sau standardele aplicabile în vigoare.

Art.148 La executarea celorlalte lucrări de instalaţii, aferente procesului de modernizare energetică a clădirii, se vor avea în vedere următoarele: (1) Inceperea lucrărilor de reabilitare a instalaţiilor este permisă numai după ce executantul a

primit: a) proiectul instalaţiei, la fazele Detalii de execuţie şi Proiect Tehnic; b) avizele şi acordurile necesare; c) autorizaţia de construire.

(2) Executarea lucrărilor de reabilitare a instalaţiilor poate fi realizată numai de către societăţi (agenţi economici) care au primit certificarea profesională din partea organismelor abilitate de MDRT şi agreerea tehnică din partea distribuitorului de energie sau beneficiarului, după caz.

(3) Se va asigura controlul execuţiei lucrărilor de reabilitare a instalaţiilor pe şantier de către beneficiar (proprietarul sau administratorul imobilului) şi executant prin persoane specializate şi atestate: diriginţi de şantier atestaţi MDRT, responsabili cu execuţia lucrărilor atestaţi MDRT şi după caz, consultanţi tehnici – experţi, în scopul asigurării cel puţin a nivelurilor minime de performanţă, în conformitate cu cerinţelor esenţiale definite conform legislaţiei în vigoare privind calitatea în construcţii.

Art.149 Firmele furnizoare vor livra materialele şi echipamentele la caracteristicile corespunzătoare prevederilor din proiect însoţite de certificate de conformitate. Art.150 La executarea lucrărilor de instalaţii se vor respecta reglementările tehnice specifice, în vigoare privind :

h) proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală; i) reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor de încălzire din clădiri de locuit; j) instalaţii interioare de încălzire utilizînd noi sisteme de producere a

agentului termic. k) proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare; l) proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor. m) proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare. n) proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze

naturale.

Page 66: Ghid reabilitare termica

65

ANEXA 1 CORELARE ÎNTRE SOLUŢIILE SAU DETALIILE DE PRINCIPIU ŞI

DOMENIUL DE UTILIZARE AL PRODUSELOR TABELUL 1.1 – CORELARE ÎNTRE SOLUŢIILE SAU DETALIILE DE PRINCIPIU ŞI DOMENIUL DE UTILIZARE AL PRODUSELOR DIN POLISTIREN EXPANDAT (EPS) - utilizate pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate

Domeniul de utilizare Cod Soluţii/alcătuiri principale Indicativ

SOLUŢIE / DETALIU Observaţii

1 2 3 4 5

Pereţi exteriori

E1a Strat aplicat la exterior ca sistem compozit compact de izolare termică (ETICS), pe pereţi din zidărie sau din beton

Cap.E, detalii: E1.1 – E1.8

E1b Idem pe partea inferioară a planşeelor balcoanelor, logiilor sau bowindourilor Cap.E, detalii: E1.9, E1.10 Cu polistiren extrudat (XPS)

la pardoseală

E2 Strat aplicat la exterior ca sistem de izolare termică cu strat de aer ventilat, cu restricţiile impuse de clasa de reacţie la foc şi aplicarea stratului POAB

Cap.E, detalii: E2.2 – E2.8 POAB –protecţie împotriva oxidării, căldurii şi atacurilor biologice.

E3

Strat termoizolant aplicat pe faţa de la interior a pereţilor protejat cu tencuială armată. (sau panouri de gips carton pe schelet, soluţie nerecomandată, vezi observaţii)

Cap.E, detaliu: E3.1

Datorită grosimii sporite se reduce suprafaţa şi implicit volumul încăperilor

Acoperiş

terasă T

Strat termoizolant protejat la partea superioară de o hidroizolaţie, iar la partea inferioară de o barieră contra vaporilor de apă, utilizat în cadrul acoperişurilor cu circulaţie ocazională sau la terasele grădină.

Cap.T, Detalii: T0.1, T0.2a, T0.2b, T0.3a, T0.3b, T0.5a, T1.3, T1.4, T1.5, T1.6, T1.8, T3.1, T3.2,

mansardă

A1 Strat aplicat ca izolaţie termică a planşeelor de pod şi a podurilor neîncălzite.

Cap.A, Detalii: A0.1, A0.3, A1.1 – A1.8,

A2

Strat termoizolant amplasat între capriori şi/sau sub căpriori, cu strat de ventilare sub astereală, cu strat de protecţie şi finisaj la partea inferioară, cu restricţiile impuse de clasa de reacţie la foc şi strat POAB la faţa superioară.

Cap.A, Detalii: A2.1, A2.2

Vezi nota de la E2

Page 67: Ghid reabilitare termica

66

Tabelul 1.1 continuare

Planşee peste subsol

S1 Strat orizontal de termoizolare suplimentară aplicat pe planşeul de peste subsol

Cap.S, Detalii S0.1, S1.1, S1.2

S2 Strat termoizolant amplasat sub planşeul de peste subsol

Cap.S, Detalii, S0.2, S2.1, S2.2

Placa pe sol P Strat aplicat peste placa de beton, pe un strat de etanşare, sub pardoseala cu încărcare distribuită,

Cap.P, Detalii P1.1, P1.2, P1.4

Page 68: Ghid reabilitare termica

67

TABELUL 1.2 – CORELARE ÎNTRE SOLUŢIILE SAU DETALIILE DE PRINCIPIU ŞI DOMENIUL DE UTILIZARE AL PRODUSELOR DIN POLISTIREN EXTRUDAT (XPS) - utilizate pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate

Domeniul de utilizare Cod Soluţii/alcătuiri principale Indicativ

SOLUŢIE / DETALIU Observaţii

1 2 3 4 5

Pereţi exteriori

E1b Strat termoizolant aplicat pe partea superioară a planşeelor balcoanelor sau logiilor Cap.E, detalii: E1.9, E1.10

E1 E2

Strat la exterior ca sistem compozit compact de izolare termică (ETICS), pe pereţi în zona soclurilor sau subsolurilor

Cap.E, detalii: E1.4, E2.8, E2.10, E2.11

Acoperiş

terasă T

Strat termoizolant utilizat la terase ranversate sau la terasele grădină.

Cap.T, Detalii: T0.4a, T0.4b, T0.4c, T0.5c, T0.5d, T1.1, T1.2, T1.7, T1.9, T2.1

.

mansardă A1 Posibil de utilizat ca izolaţie termică la planşeele de mansardă sau a podurilor neîncălzite circulate (cu strat POAB).

Cap.A, Detalii: A0.1, A0.2.3, A1.1 – A1.8,

POAB –protecţie mecanică şi împotriva oxidării, căldurii şi atacurilor biologice

Planşee peste subsol S1

Strat orizontal de termoizolare suplimentară aplicat pe planşeul de peste subsol

Cap.S, Detalii S0.1, S1.1, S1.2

Placa pe sol P Strat aplicat peste placa de beton, pe un strat de etanşare, sub pardoseala cu încărcare distribuită,

Cap.P, Detalii P1.1, P1.2

Page 69: Ghid reabilitare termica

68

TABELUL 1.3 – CORELARE ÎNTRE SOLUŢIILE SAU DETALIILE DE PRINCIPIU ŞI DOMENIUL DE UTILIZARE AL PRODUSELOR DIN VATĂ MINERALĂ (MW) - utilizate pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate

Domeniul de utilizare Cod Soluţii/alcătuiri principale Indicativ

SOLUŢIE / DETALIU Observaţii

1 2 3 4 5

Pereţi exteriori

E1a Strat aplicat la exterior ca sistem compozit compact de izolare termică (ETICS), pe pereţi din zidărie sau din beton

Cap.E, detalii: E1.1 – E1.8

E1b Idem pe partea inferioară a planşeelor balcoanelor, logiilor sau bowindourilor Cap.E, detalii: E1.9, E1.10 Cu polistiren extrudat (XPS)

la pardoseală

E2 Strat aplicat la exterior ca sistem de izolare termică cu strat de aer ventilat şi strat PVAB

Cap.E, detalii: E2.2 – E2.9, E2.12

PVAB –protecţie la vânt şi la atacuri biologice,.

E3 Strat termoizolant aplicat pe faţa de la interior a pereţilor protejat cu strat de finisaj aplicat peste un strat cu rol de barieră împotriva vaporilor de apă

Cap.E, detaliu: E3.1

Acoperiş

terasă T

Strat termoizolant protejat la partea superioară de o hidroizolaţie, iar la partea inferioară de o barieră contra vaporilor de apă, utilizat în cadrul acoperişurilor cu circulaţie ocazională sau la terasele grădină.

Cap.T, Detalii: T0.2a, T0.2b, T0.5a, T1.3, T1.4, T1.5, T1.6, T1.8, T3.1, T3.2,

mansardă

A1

Strat aplicat ca izolaţie termică a planşeelor de pod şi a podurilor neîncălzite cu strat PVAB la faţa superioară permeabil la vaporii de apă şi impermeabil la apă..

Cap.A, Detalii: A0.1, A0.2.4, A0.3, A0.4 A1.1 – A1.9,

Vezi nota de la E2

A2

Strat termoizolant amplasat între capriori şi/sau sub căpriori, cu strat de ventilare sub astereală, cu strat de protecţie şi finisaj la partea inferioară, cu strat PVAB la faţa superioară permeabil la vaporii de apă şi impermeabil la apă.

Cap.A, Detalii: A2.1, A2.2

Vezi nota de la E2

Page 70: Ghid reabilitare termica

69

Tabelul 1.3 continuare

Planşee peste subsol

S1 Strat orizontal de termoizolare suplimentară aplicat pe planşeul de peste subsol

Cap.S, Detalii S0.1, S1.1, S1.2

S2 Strat termoizolant amplasat sub planşeul de peste subsol

Cap.S, Detalii, S0.2, S2.1, S2.2

Placa pe sol P Strat aplicat peste placa de beton, pe un strat de etanşare, sub pardoseala cu încărcare distribuită,

Cap.P, Detalii P1.1, P1.2, P1.3, P1.4

Page 71: Ghid reabilitare termica

70

ANEXA 2 CERINŢE MINIME PENTRU CARACTERISTICILE TEHNICE ALE PRODUSELOR TERMOIZOLANTE

TABELUL 2.1

DO

MEN

IU D

E U

TILI

ZAR

E

Indi

cativ

sol

uţii

(vez

i P.II

)

ALCĂTUIRI TERMO-

IZOLANTE

CERINŢE MINIME PENTRU CARACTERISTICILE TEHNICE ALE PRODUSELOR DIN POLISTIREN EXPANDAT (EPS)

Toler

anţa

lungim

ii

Toler

anţa

lăţim

ii

Toler

anţa

gros

imii

Toler

anţa

perp

endic

ularită

ţii

Toler

anţa

plane

ităţii

Stab

ilitate

a dim

ensio

nală

în co

ndiţii

norm

ale de

labo

rator

Stab

ilitate

a dim

ensio

nală

în co

ndiţii

spec

ificate

de

tempe

ratur

ă şi u

midit

ate

Defor

mare

a în c

ondiţ

ii de

sarci

nă la

comp

resiu

ne şi

tem

pera

tură

Efor

tul de

comp

resiu

ne la

o de

forma

re (t

asar

e) de

10%

Rezis

tenţa

la tra

cţiun

e pe

rpen

dicula

ră pe

feţe

Rezis

tenţa

la înc

ovoie

re

Fluaju

l de c

ompr

esiun

e

Abso

rţia de

apă,

de lu

ngă

dura

tă, pr

in im

ersie

Abso

rţia de

apă,

de lu

ngă

dura

tă, pr

in dif

uziun

e

Comp

resib

ilitate

DENU

MIRE

Li Wi Ti Si Pi DS(N)i DS(TH)i DLT(i)5 CS(10)i TRi BSi CC(i1/i2/y)σc WL(T)i WD(V)i CPi EPS

Pereţi e

xterio

ri

E1

Termosistem compact (ETICS) (vezi nota*) L2 W2 T2 S2 P4 DS(N)2 DS(70,-)2 - CS(10)100* TR100 BS150 - - - - EPS

100

Idem zona parter L1 W2 T2 S2 P4 DS(N)2 DS(70,-)1 - CS(10)120 TR150 BS170 - WL(T)2 WD(V)5 - EPS120

E2

Sistem termoizolant cu strat de aer ventilat L1 W1 T1 S1 P4 DS(N)5 DS(70,-)3 DLT(1)5 CS(10)70 - BS115 - - - - EPS

70 E3

Termoizolaţie aplicată la interior L1 W1 T2 S1 P4 DS(N)5 DS(70,-)3 - CS(10)100 TR100 BS150 - - WD(V)5 - EPS

100

Acop

eriş Te

rasă

T

Termoizolaţie protejată cu şapă suport al hidroizolaţiei

L1 W1 T1 S1 P4 DS(N)5 DS(70,-)2 - CS(10)120 - BS170 CC(2/1,5/10)150 - - CP5 EPS120

Hidroizolaţie aplicată direct pe termoizolaţie L1 W1 T2 S2 P4 DS(N)5 DS(70,-)1 DLT(1)5 CS(10)150 - BS200 CC(2/1,5/10)150 - - CP3 EPS

150

mans

ardă

A1 Termoizolaţie, protejată cu şapă, amplasată pe planşeele de pod

L1 W1 T1 S1 P4 DS(N)5 DS(70,-)3 - CS(10)120 - BS170 CC(2/1,5/10)100 - - CP5 EPS120

A2 Termoizolaţie între şi sub căpriori aplicată condiţionat (vezi nota**)

L1 W1 T1 S1 P4 DS(N)5 DS(70,-)1 DLT(1)5 CS(10)60 - BS100 - - - - EPS60

Page 72: Ghid reabilitare termica

71

Planşe

u pe

ste

subs

ol S1 Termoizolaţie aplicată

pe planşeu L1 W1 T1 S1 P4 DS(N)5 DS(70,-)3 - CS(10)100 - BS150 CC(2/1,5/10)100 - - CP5 EPS100

S2 Termoizolaţie aplicată sub planşeu L1 W1 T2 S1 P4 DS(N)5 DS(70,-)3 - CS(10)70 TR100 - - - - - EPS

70 Planşeu pe sol P Termoizolaţie sub

şapă L1 W1 T1 S1 P4 DS(N)5 DS(70,-)3 - CS(10)120 - BS170 CC(2/1,5/10)100 - - CP5 EPS120

Nota*: Plăcile din EPS utilizate în sistem ETICS, la faţade, pe zone care nu sunt expuse acţiunii distructive a grindinei pot avea CS(10)80, cu o densitate minimă de 16,8 kg/m3 . Nota**: Termoizolaţia se amplasează în structurile din lemn cu restricţii impuse de clasa de reacţie la foc, cu obligativitatea aplicării unui strat de protecţie mecanică împotriva

atacurilor biologice şi care să prevină contactul dintre EPS şi conservanţii lemnului care ar putea provoca dizolvarea sau umflarea polistirenului, precum şi cu asigurarea unei protecţii împotriva temperaturilor ridicate ale învelitorii.

Page 73: Ghid reabilitare termica

72

TABELUL 2.2

DO

MEN

IU D

E U

TILI

ZAR

E

Indi

cativ

sol

uţii

(vez

i P.II

)

ALCĂTUIRI TERMO-

IZOLANTE

CERINŢE MINIME PENTRU CARACTERISTICILE TEHNICE ALE PRODUSELOR DIN POLISTIREN EXTRUDAT (XPS)

DENU

MIRE

PRO

DUS

Toler

anţa

lungim

ii

Toler

anţa

lăţim

ii

Toler

anţa

perp

endic

ularită

ţii

Toler

anţa

plane

ităţii

Toler

anţa

gros

imii

Stab

ilitate

a dim

ensio

nală

în co

ndiţii

spec

ificate

de

tempe

ratur

ă şi u

midit

ate

Defor

mare

a în c

ondiţ

ii de

sarci

nă la

comp

resiu

ne şi

tem

pera

tură

Efor

tul de

comp

resiu

ne la

o de

forma

re (t

asar

e) de

10%

Rezis

tenţa

la tra

cţiun

e pe

rpen

dicula

ră pe

feţe

Fluaju

l de c

ompr

esiun

e

Abso

rţia de

apă,

de lu

ngă

dura

tă, pr

in im

ersie

Abso

rţia de

apă,

de lu

ngă

dura

tă, pr

in dif

uziun

e

Facto

rul d

e rez

istenţă

la dif

uzia

vapo

rilor d

e apă

Rezis

tenţa

la îng

heţ-

dezg

heţ

L W Sb Smax T DS(TH)i DLT(i)5 CS(10\y)i TRi CC(i1/i2/y)σc WL(T)i WD(V)i MUi FTi XPS

Pereţi

exter

iori E1

Termosistem compact (ETICS) pe zona parter Ac

este

cara

cteris

tici s

e dete

rmină

pentr

u plăc

ile te

rmoiz

olante

în

confo

rmita

te cu

4.2.2

, tab

elul 1

din S

R EN

1316

4:200

9 T3 DS(70,-)5 - CS(10\y)200 TR200 - WL(T)3 WD(V)5 MU50 FT2 XPS 200

Termoizolaţie la soclu şi pereţii subsolurilor T2 DS(70,90)5 DLT(2)5 CS(10\y)300 TR200 CC(2/1,5/10)100 WL(T)1,5 WD(V)3 MU100 FT2 XPS

300

Acop

eriş Te

rasă

T

Termoizolaţie protejată cu hidroizolaţiei pe şapă T2 - DLT(2)5 CS(10\y)200 - CC(2/1,5/25)150 - WD(V)5 MU100 FT2 XPS

200 Termoizolaţie la terase ranversate T2 DS(70,90)5 DLT(2)5 CS(10\y)300 CC(2/1,5/10)150 WL(T)0,7 WD(V)3 MU150 FT2 XPS

300

mans

ardă

A1 Termoizolaţie, protejată cu şapă, amplasată pe planşeele de pod

T2 DS(70,-)5 - CS(10\y)200 - CC(2/1,5/25)100 - WD(V)5 MU100 FT2 XPS 200

A2 Termoizolaţie peste căpriori aplicată condiţionat (vezi nota)

T2 DS(70,-)5 DLT(1)5 CS(10\y)500 TR200 CC(2/1,5/25)200 - WD(V)5 MU50 FT2 XPS 500

Planşeu peste subsol

S1 Termoizolaţie aplicată pe planşeu T2 DS(70,-)5 - CS(10\y)300 - CC(2/1,5/25)150 - WD(V)5 MU100 FT1 XPS

300

Planşeu pe sol P Termoizolaţie sub

şapă T2 DS(70,90)5 - CS(10\y)300 - CC(2/1,5/25)150 WL(T)0,7 WD(V)5 MU150 FT1 XPS 300

Nota: Termoizolaţia se amplasează în structurile din lemn cu restricţii impuse de clasa de reacţie la foc, cu obligativitatea aplicării unui strat de protecţie mecanică împotriva atacurilor biologice şi care să prevină contactul dintre XPS şi conservanţii lemnului care ar putea provoca dizolvarea sau umflarea polistirenului, precum şi cu asigurarea unei protecţii împotriva temperaturilor ridicate ale învelitorii.

Page 74: Ghid reabilitare termica

73

TABELUL 2.3 D

OM

ENIU

DE

UTI

LIZA

RE

Indi

cativ

sol

uţii

(vez

i P.II

) ALCĂTUIRI

TERMO-IZOLANTE

CERINŢE MINIME PENTRU CARACTERISTICILE TEHNICE ALE PRODUSELOR DIN VATĂ MINERALĂ (MW)

Toler

anţa

gros

imii

Stab

ilitate

a dim

ensio

nală

în co

ndiţii

spec

ificate

de

tempe

ratur

ă

Efor

tul de

comp

resiu

ne la

o d

eform

are (

tasar

e) de

10

%

Rezis

tenţa

la tra

cţiun

e pe

rpen

dicula

ră pe

feţe

Sarci

na co

ncen

trată

Fluaju

l de c

ompr

esiun

e

Abso

rţia de

apă,

de sc

urtă

dura

tă, pr

in im

ersie

Comp

resib

ilitate

Observaţii

Ti DS(T+) CS(10\y)i TRi PL(5)i CC(i1/i2/y)σc WSi CPi

Pereţi e

xterio

ri

E1

Termosistem compact (ETICS) T5

S

e dete

rmină

pentr

u plăc

ile ut

ilizate

ca te

rmos

istem

ETI

CS în

confo

rmita

te cu

4.3.2

din S

R EN

1316

2:200

9

CS(10\y)20 TR10 PL(5)250 -

S

e dete

rmină

pentr

u plăc

ile te

rmoiz

olante

în co

nform

itate

cu 4.

3.7 di

n SR

EN 13

162:2

009

-

Idem zona parter T5 CS(10\y)30 TR10 PL(5)300 - - -

E2

Sistem termoizolant *) cu strat de aer ventilat **) T3 CS(10\y)10 TR7,5 - - - *) - termoizolaţie fixată mecanic, acoperită cu un strat

de protecţie la vânt şi la atacuri biologice (PVAB) E3

Termoizolaţie la interior sub plăci de gipscarton T3 CS(10\y)5 TR1 - - - -

Acop

eriş ter

asă T

Termoizolaţie protejată cu hidroizolaţiei pe şapă T6 CS(10\y)50 - PL(5)550 CC(2/1,5/10)4 CP4

Hidroizolaţie lestată aplicată pe termoizolaţie T6 CS(10\y)50 TR10 PL(5)600 CC(2/1,5/10)3 CP3

mans

ardă

A1 Termoizolaţie, protejată cu şapă, amplasată pe planşeele de pod

T6 CS(10\y)50 - PL(5)550 CC(2/1,5/10)4 CP5

A2 Termoizolaţie între şi sub căpriori aplicată condiţionat **)

T2 - - - - - **) Termoizolaţia va avea rezistenţa la trecerea aerului ≥AFr 5 şi se amplasează în structurile cu strat de aer ventilat protejată cu un strat PVAB

Pe pl

anşe

e su

b par

do-

seală

S1 Termoizolaţie aplicată pe planşeu sub şapă T6 CS(10\y)50 - PL(5)600 CC(2/1,5/10)4 CP4

Termoizolaţie între grinzişoare T2 CS(10\y)0,5 TR1 - - - Termoizolaţie plăci sau vrac protejată cu un strat

PVAB Sub planşee S2 Termoizolaţie lipită

sub planşeu T4 CS(10\y)20 TR10 - - -

Page 75: Ghid reabilitare termica

74

ANEXA 3 (informativă)

PREVEDERI LEGATE DE INSCRIPŢIONAREA PRODUSELOR DIN

POLISTIREN EPS sau XPS

1. Marcarea CE şi etichetarea produselor vor respecta prevederile anexei ZA din specificaţiile

tehnice europene armonizate aferente acestor produse;

2. Suplimentar faţă de informaţiile care însoţesc simbolul marcajului de conformitate CE cuprinse în anexa ZA, din specificaţiile tehnice, pentru produsele din polistiren expandat (EPS) se recomandă următoarele:

a. Pentru verificarea şi recunoaşterea/identificarea ulterioară a produselor puse în

operă să se efectueze inscripţionarea pe partea laterală a plăcilor de polistiren aşa cum se prevede şi în anexa ZA.3 din SR EN 13163:2009 respectiv SR EN 13164:2009;

b. Pentru identificarea vizuală, rapidă, a produselor la achiziţionare, manipulare,

transport, depozitare şi control se recomandă la inscripţionarea produselor utilizarea codurilor de culoare prezentate în tabelul 1:

Tabelul 1

Clasa de prod Cod de culoare Observaţii

EPS 50 1 x MARO EPS 60 1 x ALBASTRU EPS 70 2 x ALBASTRU EPS 80 1 x ROSU EPS 100 1 x GALBEN EPS 120 2 x GALBEN EPS 150 1 x NEGRU EPS 200 2 x NEGRU EPS T 2 1 x VERDE EPS T 4 2 x VERDE EPS T 5 3 x VERDE

3. Modul de dispunere al benzilor, locul şi dimensiunile acestora se vor stabili de asociaţiile

profesionale de profil.

Page 76: Ghid reabilitare termica

75

ANEXA 4

REFERINŢE TEHNICE

Reglementări tehnice:

1. NP 040-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri.

Aprobat prin Ordinul M.L.P.T.L. nr. 607/21.04.2003 publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr.776 bis/05.11.2003

2. NP 064-2002 Normativ pentru proiectarea mansardelor la clădiri de locuit.

Aprobat prin Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1991/12.12.2002 publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 944 / 23.12.2002

3. NP 069-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor acoperişurilor în pantă la clădiri.

Aprobat prin Ordinul M.L.P.T.L. nr. 606/21.04.2003 publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 776 bis / 05.11.2003

4. NP 121-2006 Normativ privind reabilitarea hidroizolaţiilor bituminoase ale acoperişurilor clădirilor.

Aprobat prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1732/21.09.2006 publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 910/08.11.2006

5. NP 064-2002 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea elementelor de construcţii hidroizolate cu materiale bituminoase şi polimerice.

Aprobat prin Ordinul M.L.P.T.L. nr. 605/21.04.2003 publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 576 bis /12.08.2003

6. GP 110-2004 Ghid privind reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe cu regim de înălţime până la P+9E, realizate după proiecte tip, prin transformarea acoperişurilor tip terasă în acoperişuri înclinate, cu amenajarea de poduri neîncălzite sau mansarde.

Aprobat prin Ordinul M.T.C.T. nr. 364/08.03.2005 publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1177bis / 27.12.2005

7. GP 112-2004 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor din membrane polimerice realizate ,,in situ”.

Aprobat prin Ordinul M.T.C.T. nr. 219/2005 publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 435 bis / 23.05.2005

8. GP 114-2006 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor cu membrane bituminoase aditivate cu APP şi SBS.

Aprobat prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1734/21.09.2006 publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 928/15.11.2006

9. C 107-2005 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor.

Aprobat prin Ordinul M.T.C.T. nr. 2055/29.11.2005 publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1.124 bis/ 13.12.2005

10. Ordinul M.D.R.T. nr. 2513 din 22/11/2010 de modificare a reglementării tehnice C 107-2005 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor.

publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 820/ 8.12.2010

Page 77: Ghid reabilitare termica

76

11. GT 058-2003 Ghid privind criteriile de performanţă ale cerinţelor de calitate conform legii nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, pentru instalaţii de ventilare-climatizare.

Aprobat prin Ordinul M.T.C.T. nr. 902/25.11.2003; publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 877/10.12.2003

12. GT 059-2003 Ghid privind criteriile de performanţă ale cerinţelor de calitate conform legii nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, pentru instalaţiile electrice din clădiri.

Aprobat prin Ordinul M.T.C.T. nr. 903/25.11.2003; publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 867/5.12.2003

13. GT 060-2003 Ghid privind criteriile de performanţă ale cerinţelor de calitate conform legii nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, pentru instalaţiile de încălzire centrală.

Aprobat prin Ordinul M.T.C.T. nr. 901 /25.11.2003; publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 877/10/12/2003

14. GT 063-2004 Ghidul criteriilor de performanţă a cerinţelor de calitate conform Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii pentru instalaţii sanitare din clădiri .

Aprobat prin Ordinul M.T.C.T. nr. 173 /15.02.2005; publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 375 bis/04.05.2005

15. Mc 001/1- 2006 Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor. Partea I-Anvelopa clădirii.

Aprobat prin Ordinul M.T.C.T. nr. 157/01.02.2007; publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 126 bis/21.02.2007

16. Mc 001/2- 2006 Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor. Partea II – Performanţa energetică a instalaţiilor din clădiri.

Aprobat prin Ordinul M.T.C.T. nr. 157/01.02.2007; publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 126 bis/21.02.2007

17. Mc 001/3- 2006 Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor. Partea III – Auditul şi certificatul de performanţă al clădirii.

Aprobat prin Ordinul M.T.C.T. nr. 157/01.02.2007; publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 126 bis/21.02.2007

18. C107/7-2002 Normativ pentru proiectarea la stabilitate termica a elementelor de inchidere ale cladirilor

Aprobat prin Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1574/15.10.2002; publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 126 bis/21.02.2007

19. I 5 – 2010 Normativ pentru proiectarea, executarea si exploatarea instalatiilor de ventilare si climatizare.

Aprobat prin Ordinul M.D.R.T. nr.1659 / 22.06.2011 publicat in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I, nr. 504 / 15.07.2011

Standarde:

1. SR EN 13707+A2:2009 Foi flexibile pentru hidroizolaţii. Foi bituminoase armate pentru hidroizolarea acoperişurilor. Definiţii şi caracteristici;

2. SR EN 13956:2006 şi SR EN 13956:2006/AC:2006

Foi flexibile pentru hidroizolaţii. Foi hidroizolante de material plastic şi cauciuc pentru acoperiş. Definiţii şi caracteristici

3. ETAG 004:2000 Ghidului European pentru Agrementarea Tehnică a Sistemelor de Izolare Termică Exterioară;

4. ETAG 014:2011 şi ETAG 020:2006

Ghid de Agrement Tehnic European pentru dibluri din material plastic utilizate la prinderea sistemelor compozite de izolare termică exterioare;

Page 78: Ghid reabilitare termica

77

5. SR EN 13496:2003 Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri. Determinarea rezistenţei la smulgere a sistemelor compozite de izolare termică la exterior (ETICS) (încercare cu bloc de spumă);

6. SR EN 13497:2004 Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri. Determinarea rezistenţei la impact a sistemelor compozite de izolare termică la exterior (ETICS);

7. SR EN 13498:2004 Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri. Determinarea rezistenţei la penetrare a sistemelor compozite de izolare termică la exterior (ETICS);

8. SR EN 13499:2004 Produse termoizolante pentru clădiri. Sisteme compozite de izolare termică la exterior (ETICS) pe bază de polistiren expandat. Specificaţie;

9. SR EN 13500:2004 Produse termoizolante pentru clădiri. Sisteme compozite de izolare termică la exterior (ETICS) pe bază de vată minerală. Specificaţie;

10. SR EN 13162:2009 Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din vată minerală (MW). Specificaţie;

11. SR EN 13163:2009 Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din polistiren expandat (EPS). Specificaţie;

12. SR EN 13164:2009 Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din spumă de polistiren extrudat (XPS) Specificaţie;

13. SR EN 13165:2009 Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din spumă rigidă de poliuretan (PUR). Specificaţie;

14. SR EN 13167:2009 Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din sticlă celulară (CG). Specificaţie;

15. SR EN 13170:2009 Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din plută expandată (ICB). Specificaţie;

16. SR EN 822:1997 Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri. Determinarea lungimii şi lăţimii;

17. SR EN 823:1997 Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri. Determinarea grosimii;

18. SR EN 824:1997 Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri. Determinarea perpendicularităţii;

19. SR EN 825:1997 Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri. Determinarea planităţii;

20. SR EN 826:1997 Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri. Determinarea comportării la compresiune;

21. SR EN 1602+AC:1998 Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri. Determinarea densităţii aparente;

22. SR EN 1603+AC:1998/ A1:2007

Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri. Determinarea stabilităţii dimensionale în condiţii normale şi constante de laborator (23 grade C / 50% umiditate relativă);

23. SR EN 1604+AC:1998 SR EN 1604+AC:1998 /A1:2007

Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri. Determinarea stabilităţii dimensionale în condiţii specificate de temperatură şi umiditate;

24. SR EN 1607+AC:1999 Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri. Determinarea rezistenţei la tracţiune perpendicular pe feţe;

25. SR EN 1935:2003 şi SR EN 1935:2003 /AC:2004

Accesorii pentru construcţii. Balama cu ax simplu. Cerinţe şi metode de încercare;

Page 79: Ghid reabilitare termica

78

26. SR EN 12051:2001 Accesorii pentru construcţii. Închizători pentru uşi şi ferestre. Condiţii şi metode de încercare;

27. SR EN 12087:1999 SR EN 12087:1999/A1:2007

Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri. Determinarea absorbţiei apei de lungă durată prin imersie.

28. SR EN 12086:1999 Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri. Determinarea proprietăţilor de transmisie a vaporilor de apă;

29. SR EN 12091:1999 Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri. Determinarea rezistenţei la efectul de îngheţ-dezgheţ;

30. SR EN 12207:2002 Ferestre şi uşi. Permeabilitate la aer. Clasificare; 31. SR EN 12208:2002 Ferestre şi uşi. Etanşeitate la apă. Clasificare; 32. SR EN 12210:2002

SR EN 12210:2002/AC:2003 Ferestre şi uşi. Rezistenţă la încărcarea din vânt. Clasificare;

33. SR EN 12365-1:2004 Feronerie pentru clădiri. Profile de etanşare pentru vitraj şi garnituri de etanşare pentru uşi, ferestre, obloane şi pereţi cortină. Partea 1: Cerinţe de performanţă şi clasificare.

34. SR EN 12608:2004 Profile din policlorură de vinil neplastifiată (PVC-U) pentru fabricarea ferestrelor şi uşilor. Clasificare, cerinţe şi metode de încercare;

35. SR EN 14351-1+A1:2010 Ferestre şi uşi. Standard de produs, caracteristici de performanţă. Partea 1: Ferestre şi uşi exterioare pentru pietoni, fără caracteristici de rezistenţă la foc şi / sau etanşeitate la fum;

36. SR EN 13501-1+A1:2010 Clasificare la foc a produselor şi elementelor de construcţie. Partea 1:Clasificare folosind rezultatele încercărilor de reacţie la foc

37. SR EN 13501-2+A1:2010 Clasificare la foc a produselor şi elementelor de construcţie. Partea 2: Clasificare folosind rezultatele încercărilor de rezistenţă la foc, cu excepţia produselor utilizate în instalaţiile de ventilare

38. SR EN 13501-5+A1:2010 Clasificare la foc a produselor şi elementelor de construcţie. Partea 5: Clasificare pe baza rezultatelor încercărilor acoperişurilor expuse la un foc exterior

Page 80: Ghid reabilitare termica

79

PARTEA a II-a SOLUŢII CADRU PENTRU REABILITAREA TERMICĂ A ANVELOPEI

Page 81: Ghid reabilitare termica

80

CUPRINS :

CAPITOLUL I: PREVEDERI GENERALE SECŢIUNEA 1: Obiect şi domeniu de aplicare SECŢIUNEA a 2-a: Terminologie şi abrevieri CAPITOLUL II: PRINCIPII GENERALE ŞI MODUL DE UTILIZARE AL SOLUŢIILOR CADRU SECŢIUNEA 1: Generalităţi CAPITOLUL III: SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE. SOLUŢII PENTRU PEREŢI EXTERIOR - PARTE OPACĂ (E) SECŢIUNEA 1: Generalităţi SECŢIUNEA a 2-a: Soluţii cu suplimentare a termoizolaţiei pereţilor exteriori – parte opacă, prin intervenţie la exterior SECŢIUNEA a 3-a: Soluţii cu suplimentare a termoizolaţiei pereţilor exteriori – parte opacă, prin intervenţie la interior CAPITOLUL IV: SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE. SOLUŢII PENTRU PLANŞEE DE TERASĂ (T) SECŢIUNEA 1: Generalităţi SECŢIUNEA a 2-a: Recomandări pentru terasa ranversată SECŢIUNEA a 3-a: Recomandări pentru terasa grădină SECŢIUNEA a 3-a: Recomandări pentru terasa grădină SECŢIUNEA a 4-a: Recomandări generale pentru terase CAPITOLUL V: SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE. SOLUŢII PENTRU PLANŞEE DE POD (A) SECŢIUNEA 1: Generalităţi SECŢIUNEA a 2-a: Recomandări de principiu şi detalii de racordare CAPITOLUL VI: SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE. SOLUŢII PENTRU PLANŞEE PESTE SUBSOLURI NEÎNCĂLZITE (S) SECŢIUNEA 1: Generalităţi SECŢIUNEA a 2-a: Prevederi de principiu şi detalii de racordare CAPITOLUL VII: SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE. SOLUŢII PENTRU PLANŞEE PE SOL (P) SECŢIUNEA 1: Generalităţi SECŢIUNEA a 2-a: Prevederi de principiu şi detalii de racordare CAPITOLUL VIII: SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE. SOLUŢII PENTRU FERESTRE ŞI UŞI EXTERIOARE (F)

Page 82: Ghid reabilitare termica

81

SECŢIUNEA 1: Generalităţi SECŢIUNEA a 2-a: Prevederi de principiu şi detalii de racordare SECŢIUNEA a 3-a: Prevederi de principiu pentru elemente auxiliare CAPITOLUL IX: SOLUŢII PENTRU ALTE ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE PERIMETRALE SECŢIUNEA 1: Generalităţi CAPITOLUL X: SCHEME ŞI DETALII DE PRINCIPIU PENTRU SOLUŢII DE REABILITARE ŞI MODERNIZARE TERMICĂ A CLĂDIRILOR

ANEXA 1 (informativă) – Ferestre şi uşi exterioare ANEXA 2 (informativă) – Geamuri termoizolante ANEXA 3 (informativă) – Sisteme de protecţie la acţiunea radiaţiei solare ANEXA 4 (informativă) – Grile de admisie şi evacuare la tâmplării ANEXA 5 (informativă) – Benzi de etanşare la montarea ferestrelor noi ANEXA 6 - Referinţe tehnice şi legislative

Page 83: Ghid reabilitare termica

82

PARTEA a II-a

SOLUŢII CADRU PENTRU REABILITAREA TERMICĂ A ANVELOPEI Înlocuieşte: SC 007- 02

CAPITOLUL I: PREVEDERI GENERALE SECŢIUNEA 1: Obiect şi domeniu de aplicare Art.1 Prezenta reglementare tehnică cuprinde prevederi şi soluţii de principiu referitoare la concepţia şi proiectarea sub aspectul realizării cerinţei esenţiale de izolare termică şi de economie a energiei, la nivelul zonelor opace şi a celor vitrate ale elementelor de închidere ale clădirilor de locuit care se reabilitează şi se modernizează din punct de vedere higrotermic, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. Art.2 Reglementarea se referă, în principal, la următoarele elemente de construcţie perimetrale: (1) pereţi exteriori - parte opacă; (2) pereţi exteriori - parte vitrată - tâmplăria exterioară. (3) planşee de terasă; (4) planşee care delimitează volumul încălzit al clădirii de spaţii neîncălzite adiacente (planşee de

pod, planşee peste subsoluri neîncălzite, ş.a.); (5) plăci pe sol, peste cota terenului sistematizat (CTS); Art.3 Lucrările de îmbunătăţire a protecţiei termice se recomandă ca să se realizeze: (1) concomitent cu alte lucrări de intervenţie la clădirile existente cum sunt cele de consolidare

structurală antiseismică şi cele de reparaţii capitale. (2) însoţite şi de modernizarea funcţională şi arhitecturală a clădirii şi eventual de ridicarea nivelului

de protecţie acustică, în funcţie de opţiunea utilizatorilor, respectând, de câte ori este posibil, şi cerinţele de siguranţă în exploatare, igienă, sanatate şi mediu, precum şi cea de securitate la incendiu.

Art.4 Prevederile se adresează proiectanţilor, experţilor tehnici, auditorilor energetici, verificatorilor de proiecte atestaţi MDRT, executanţilor, responsabililor tehnici cu execuţia, autorităţilor publice, asociaţiilor profesionale şi organismelor de verificare şi control. Art.5 (1) Reglementarea oferă soluţii generale, de principiu, pe baza cărora vor putea fi proiectate în mod

corect detaliile de execuţie în cadrul proiectelor de reabilitare/modernizare termică şi energetică. (2) Aplicarea prezentei reglementari se face în corelare cu prevederile din alte documente: acte

normative, reglementari tehnice şi standarde. Referirile la alte documente sunt date în continuare în text în cazurile în care este necesar şi sunt enumerate în Anexa nr.6 – Referinţe tehnice şi legislative.

Page 84: Ghid reabilitare termica

83

SECŢIUNEA a 2-a: Terminologie şi abrevieri Art. 6 În prezenta lucrare se aplică termenii şi definiţiile următoare: (1) reabilitare termică/energetică ansamblu de măsuri care conduc la atingerea parametrilor de izolare termică/consumuri energetice prevăzuţi la proiectarea iniţială a clădirii. (2) modernizare termică ansamblu de măsuri care conduc la îmbunătăţirea izolaţiei termice a anvelopei unei clădiri existente şi a etanşeităţii la aer, reducând fluxul termic disipat prin conducţie, în scopul realizării condiţiilor minime de confort şi igienico-sanitare (inclusiv evitarea riscului de condens superficial şi interstiţial) dar şi a reducerii consumurilor de energie şi implicit a emisiilor poluante la nivelul stabilit de legislaţia în vigoare, în condiţiile unei investiţii optime pe întreg ciclul de viaţă al clădirii, minime în raport cu performanţa obţinută şi a unei durate de recuperare a investiţiei cât mai scurte. (3) modernizare energetică ansamblu de măsuri care conduc la creşterea performanţei energetice a unei clădiri, analizate independent de comportamentul instalaţiilor şi al utilizatorilor, prin intervenţii atât asupra anvelopei unei clădiri cât şi asupra instalaţiilor aferente clădirii, în scopul realizării atât a condiţiilor minime de confort şi igienico-sanitare (inclusiv evitarea riscului de condens superficial şi interstiţial) cât şi a reducerii consumurilor de energie şi implicit a emisiilor poluante la nivelul stabilit de legislaţia în vigoare, în condiţiile unei investiţii optime pe întreg ciclul de viaţă al clădirii, minime în raport cu performanţa obţinută şi a unei durate de recuperare a investiţiei cât mai scurte. (4) modernizare termică/energetică complexă, integrată, a unui ansamblu de clădiri ansamblu de măsuri care conduc la îmbunătăţirea performanţei unui ansamblu de clădiri – evaluată prin analiză multicriterială, ţinînd cont de resursele locale, de condiţiile climatice, economice, sociale, etc. ale amplasamentului şi de toate cerinţele esenţiale în domeniul clădirilor pe întreaga durată de viaţă a clădirii, în condiţiile unei investiţii optime pe întreg ciclul de viaţă al clădirii, minime în raport cu performanţa obţinută şi a unei durate de recuperare a investiţiei cât mai scurte. (5) sistem compozit compact de izolare termică la exterior (ETICS = External Thermal Insulation

Composite System) / termosistem sistem aplicat pe şantier, format din produse fabricate industrial, livrat ca sistem complet de către producătorul de sistem şi conţinând, ca un minimum, următoarele componente alese în mod specific de producătorul de sistem pentru sistem şi substrat: adeziv şi mijloace de fixare mecanică, material termoizolant, straturi de grund de bază din care cel puţin unul conţine armătură, armătură, material de finisare care poate include o acoperire decorativă; toate componentele unui sistem ETICS sunt proiectate în mod specific pentru sistem şi substrat de către producătorul de sistem.

Page 85: Ghid reabilitare termica

84

CAPITOLUL II: PRINCIPII GENERALE ŞI MODUL DE UTILIZARE AL SOLUŢIILOR CADRU SECŢIUNEA 1: Generalităţi Art. 7 Lucrarea conţine soluţii şi detalii curente de izolare termică suplimentară a elementelor de construcţie perimetrale ale clădirilor de locuit existente (pereţi exteriori, planşee de terasă, planşee de pod, planşee peste subsol, planşee pe sol, tâmplărie exterioară, ş.a.) care se realizează la reabilitarea /modernizarea termică şi energetică a acestora. Art. 8 Soluţiile şi detaliile prezentate în figurile anexate au caracter general, de principiu, exemplificativ, neavând pretenţia să epuizeze gama de soluţii posibile, dar reprezintă o bază de date pentru proiectarea corectă a izolaţiei termice suplimentare şi evitarea unor greşeli de concepţie şi de alcătuire. Preluarea detaliilor de principiu din prezenta lucrare, în cadrul proiectelor de execuţie, va fi însoţită în mod obligatoriu de adaptarea acestora la situaţiile concrete, de dezvoltarea lor ca detalii de execuţie, precum şi de completarea lor cu elemente tehnologice. Art. 9 La elaborarea detaliilor de execuţie, concomitent cu respectarea condiţiilor termotehnice, este obligatoriu a se verifica şi respectarea exigenţelor de rezistenţă şi stabilitate, durabilitate, izolare hidrofugă şi fonică, siguranţă în exploatare etc., conform reglementărilor tehnice în vigoare. Art. 10 Detaliile cuprinse în documentaţiile tehnice ale firmelor vor fi utilizate numai în condiţiile verificării lor obligatorii din punct de vedere termotehnic de către proiectanţi, verificatori şi experţi atestaţi sau de către instituţii abilitate în acest sens. Art. 11 La suplimentarea izolaţiei termice a elementelor de construcţie care compun anvelopa clădirilor de locuit existente şi la îmbunătăţirea detaliilor de noduri caracteristice ale acestora, se va urmări:

(1) prevederea unor izolaţii termice suplimentare adecvate (cu caracteristici higrotermice

corespunzătoare : λ, ρ, µ, sd etc.), cu o grosime suficientă, evitând materialele care ar necesita dimensiuni excesive; se recomandă termoizolaţii eficiente (λ< 0,06 W/mK): polistiren expandat, polistiren extrudat, plăci rigide din vată minerală sau din sticlă, spumă poliuretanică ş.a.;

(2) izolarea termică suplimentară în dreptul punţilor termice, urmărind diminuarea efectului negativ

al acestora atât asupra fluxului termic disipat cât şi asupra câmpului de temperatură de pe suprafeţele interioare ale elementelor care compun anvelopa clădirii, evitând în acest fel posibilitatea apariţiei condensului superficial; se recomandă: corectarea în cât mai mare măsură a punţilor termice ţinând seama de zona de influenţă a acestora, realizarea unei continuităţi a izolaţiei termice, atât fizic cât şi ca valoare a rezistenţei termice (aceleaşi rezistenţe termice pentru zone cu alcătuiri diferite).

(3) amplasarea judicioasă a izolaţiei termice suplimentare, evitând poziţionarea defectuoasă din

punct de vedere al difuziei vaporilor de apă şi al stabilităţii termice; poziţionarea izolaţiei termice suplimentare se va face, de preferinţă, spre exteriorul elementelor de construcţie iar în cazurile în care poziţionarea spre interior a stratului termoizolant este temeinic justificată, se va analiza cu

Page 86: Ghid reabilitare termica

85

deosebită atenţie comportarea la difuzia vaporilor de apă, în vederea limitării condensului interior în sezonul de iarnă şi asigurării evaporării acestuia în sezonul cald, prevăzându-se în mod adecvat, bariere contra vaporilor; se vor prevedea tencuieli adecvate la interior, care să asigure impermeabilitate la vapori de apă şi la exterior, care să asigure impermeabilitate la apă şi permeabilitate la vaporii de apă.

(4) adoptarea unor soluţii eficiente din punct de vedere economic, evitând consumurile de materiale

şi costurile excesive. (5) asigurarea unei stabilităţi termice corespunzătoare, atât pentru condiţiile de iarnă, cât şi pentru

cele de vară. In cazul elementelor de construcţie uşoare, prin suplimentarea corespunzătoare a izolaţiei termice se va urmări realizarea unor soluţii de elemente de construcţie cu rezistenţe termice sporite.

Art. 12 Alegerea soluţiei de termoizolare suplimentară a unui element de construcţie care face parte din anvelopa unei clădiri de locuit, se va face respectând metodele de analiză şi de calcul stabilite în reglementările tehnice C107/2005 cu părţile sale şi MC 001/2006, respectând şi prevederile privind optimizarea nivelului de protecţie termică la clădirile de locuit pe întreg ciclul de viaţă.  Art. 13 Alegerea soluţiilor de reabilitare se va face de comun acord şi în colaborare cu proprietarii clădirilor, având în vedere alcătuirea şi starea elementelor de construcţie existente, determinate conform reglementărilor tehnice în vigoare, cu ocazia întocmirii analizei termice şi energetice a clădirii existente, precum şi criteriile prioritare specifice fiecărei situaţii în parte. Art. 14 Principalele criterii, exigenţe şi niveluri de performanţă din punct de vedere termo-higro-energetic, care trebuie avute în vedere la alegerea soluţiilor de îmbunătăţire a protecţiei termice, cu ocazia elaborării proiectelor de modernizare a clădirilor de locuit, sunt, în principal: (1) asigurarea unui confort termic superior în sezonul rece, inclusiv în ceea ce priveşte indicii PMV

şi PPD, conform standardului privind ambianţe termice moderate, determinarea indicilor PMV şi PPD şi specificarea condiţiilor de confort termic;

(2) îmbunătăţirea microclimatului interior în sezonul cald, în principal prin mărirea stabilităţii termice, dar şi prin luarea unor măsuri de reducere a efectelor însoririi excesive;

(3) reducerea, în cât mai mare măsură, a necesarului anual de energie pentru încălzirea/răcirea clădirilor;

(4) reducerea emisiei de substanţe poluante şi în primul rând a emisiei de CO2, prin micşorarea consumului de combustibili şi deci de energie primară (criteriul ecologic);

(5) micşorarea substanţială a cheltuielilor de exploatare pentru încălzirea locuinţelor şi recuperarea cât mai rapidă a cheltuielilor efectuate pentru modernizare.

Art. 15 La întocmirea proiectelor de reabilitare şi modernizare termică a clădirilor de locuit existente este recomandabil să se folosească, în cât mai mare măsură, facilităţile oferite în acestă privinţă de: materialele termoizolante noi, cu performanţe superioare, soluţiile şi tehnologiile noi de aplicare, fixare şi protejare a straturilor termoizolante suplimentare, cu un grad ridicat de calitate, siguranţă, comportare în exploatare şi durabilitate, în conformitate cu prevederile din Partea I.

Page 87: Ghid reabilitare termica

86

Art. 16 Utilizarea produselor şi tehnologiilor noi se va face cu deosebită atenţie şi responsabilitate, în condiţii de atestare, omologare, certificare, asistenţă tehnică şi control, corespunzătoare. Art. 17 Elaborarea proiectelor de reabilitare şi în special alegerea soluţiilor de principiu şi definitivarea detaliilor se va face de către proiectanţi cu cunoştinţe temeinice şi cu experienţă în domeniul proiectării constructive şi termotehnice. Art. 18 Lucrările de reabilitare şi modernizare termotehnică au numeroase conexiuni şi condiţionări reciproce cu structura de rezistenţă a clădirii, care trebuie analizate cu deosebită atenţie. Se menţionează astfel: (1) Greutatea suplimentară rezultată din lucrările de reabilitare nu trebuie să conducă la depăşirea

capacităţii de rezistenţă a elementelor de construcţie structurale, atât la acţiunea încărcărilor gravitaţionale, cât şi la acţiunea seismică.

(2) Lucrările de reabilitare şi modernizare termotehnică trebuie să fie executate în strictă corelare cu

lucrările de consolidare structurală, antiseismică. (3) Prevederea straturilor termoizolante suplimentare la faţa exterioară a anvelopei, creează condiţii

favorabile în ceea ce priveşte comportarea structurii la efectul variaţiei de temperatură.

(4) Prevederea unor straturi termoizolante suplimentare pe ambele feţe ale elementelor de construcţie (structurale şi nestructurale) împiedică vizualizarea unor eventuale defecte care pot să apară în timp sub acţiunea seismică, a tasărilor inegale sau a altor acţiuni sau accidente.

Art. 19 La alegerea materialelor termoizolante se vor avea în vedere, în principal, următoarele criterii: (1) caracteristicile termotehnice, mecanice, de rigiditate, de reacţie la foc, comportarea la umiditate,

ş.a; (2) caracteristicile cerute de poziţia materialului termoizolant în construcţie şi de solicitările la care

este supus; (3) criteriul economic, de optimizare; (4) caracteristici privind manipularea şi punerea în operă.

Nota: Se recomandă utilizarea materialelor ecologice, reciclabile cu consumuri de energie înglobată cât mai reduse. Art. 20 Grosimile straturilor termoizolante nu sunt precizate în figurile conţinute în prezenta reglementare tehnică, ele urmând a fi stabilite în funcţie de condiţiile specifice concrete, pe baza unor calcule termotehnice şi de optimizare termo-energetică în conformitate cu reglementările tehnice C107/2005 cu părţile sale şi MC 001/2006. Art. 21 Trebuie acordată atenţie respectării tuturor prevederilor referitoare la comportarea la foc a tuturor materialelor prevăzute în proiectele de modernizare, dar în primul rând, a materialelor termoizolante precum şi a sistemelor obţinute cu acestea.

Page 88: Ghid reabilitare termica

87

Art. 22 Trebuie acordată atenţie realizării unei protecţii corespunzătoare la acţiunea apei, sub diverse forme, astfel: (1) izolarea hidrofugă propriu-zisă, prin prevederea unor straturi hidroizolante, conform NP 040 -

Normativ privind proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri; (2) etanşarea hidrofugă pe conturul tâmplăriei exterioare; (3) folosirea unor straturi de protecţie a straturilor termoizolante din materiale hidrofobe, etanşe şi

fără risc de fisurare; (4) evitarea umezirii excesive a straturilor termoizolante, printr-o corectă rezolvare a problemei

difuziei vaporilor de apă prin elementele de construcţie; (5) uscarea elementelor de construcţie existente umede, ca o condiţie prealabilă prevederii unor

straturi termoizolante suplimentare; (6) asanarea subsolurilor, repararea conductelor de instalaţii termice şi sanitare din subsoluri, etc. CAPITOLUL III: SOLUTII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE. SOLUŢII PENTRU PEREŢI EXTERIOR - PARTE OPACĂ (E) SECŢIUNEA 1: Generalităţi Art. 23 (1) Îmbunătăţirea protecţiei termice a pereţilor exteriori - structurali şi nestructurali - se face prin

montarea unui strat termoizolant suplimentar pe pereţii existenţi, pentru toate soluţiile de alcătuire a acestora, cu excepţia pereţilor cortină. Amplasarea straturilor termoizolante suplimentare se face, de regulă, pe suprafaţa exterioară a pereţilor existenţi, dar, în unele situaţii poate fi avută în vedere şi amplasarea pe suprafaţa interioară.

(2) Izolarea termică la exterior prezintă următoarele avantaje:

a. realizează în condiţii optime corectarea majorităţii punţilor termice; b. conduce la o alcătuire favorabilă sub aspectul difuziei la vaporii de apă şi al stabilităţii

termice; c. protejează elementele de construcţie structurale precum şi structura în ansamblu, de

efectele variaţiei de temperatură; d. nu conduce la micşorarea ariilor locuibile şi utile; e. permite realizarea, prin aceeaşi operaţie, a renovării faţadelor; f. nu necesită modificarea poziţiei corpurilor de încălzire şi a conductelor instalaţiei de

încălzire; g. permite locuirea apartamentelor în timpul executării lucrărilor de reabilitare şi

modernizare; h. nu afectează pardoselile, tencuielile, zugrăvelile şi vopsitoriile interioare existente;

(3) Amplasarea stratului termoizolant suplimentar pe faţa exterioară a pereţilor exteriori existenţi

prezintă însă şi unele dezavantaje, astfel: a. execuţia lucrărilor este mai pretenţioasă decât în cazul amplasării stratului

termoizolant la interior, necesită un personal mai calificat şi un control mai riguros; b. conduce, de regulă, la modificarea aspectului exterior al faţadei; de aceea, soluţia nu

poate fi aplicată la clădirile ale căror faţade prezintă diferite profile, decroşuri, rezaliduri şi ancadramente, care se doresc a fi păstrate;

Page 89: Ghid reabilitare termica

88

c. noul parament al clădirii este - de regulă - mai sensibil la acţiuni mecanice, în special la şocuri, etc.

(4) Izolarea termică la interior prezintă următoarele avantaje: a. necesită cheltuieli mai reduse, deci o valoare mai mică a investiţiei, ceea ce conduce,

în unele cazuri, la o durată de recuperare mai mică; b. execuţia este mai uşoară, cu risc de accidente foarte redus, nefiind necesar lucrul la

înălţime; c. nu afectează aspectul arhitectural existent al clădirilor, considerent important la

clădirile cu valoare istorică sau arhitecturală; d. permite reabilitarea termotehnică, independentă, a pereţilor exteriori aferenţi unui

număr limitat de apartamente din cadrul clădirilor.

(5) Principalele dezavantaje ale soluţiei cu izolare termică la interior de la (4) sunt aspectele menţionate ca avantaje ale soluţiilor de la (2) cu stratul termoizolant dispus la exterior; se menţionează şi comportarea termotehnică defavorabilă în anumite cazuri precum şi dificultatea de rezolvare constructivă în unele puncte particulare, de exemplu la racordarea cu tâmplăria exterioară.

Art. 24 Este recomandabil ori de câte ori este posibil ca amplasarea stratului termoizolant suplimentar săse facă la exterior. Art. 25 Soluţia amplasării stratului termoizolant suplimentar la interior este o soluţie posibilă, dar domeniul ei de aplicare rămâne restrâns - de exemplu la clădiriile cu faţade deosebite din punct de vedere arhitectural, de regulă clădiri unicat. Soluţia izolării la interior poate fi, de asemenea, avută în vedere la clădirile de locuit individuale cu parter sau parter şi etaj, în combinaţie cu amplasarea straturilor termoizolante suplimentare orizontale sub planşeul de pod sau de terasă şi respectiv peste placa pe sol sau la partea superioară a planşeului peste subsol, situaţie în care se realizează o bună continuitate a termoizolaţiei şi o corectare corespunzătoare a majorităţii punţilor termice.

Art. 26 Soluţii de principiu pentru alcătuirea în câmp curent a pereţilor exteriori reabilitaţi din punct de vedere termic, cu stratul termoizolant suplimentar dispus la exterior (E0.1, E0.2) şi cu stratul termoizolant nou dispus la interior (E0.3) se dau în fig. E0.

Art. 27 Alcătuirea finală a pereţilor exteriori reabilitaţi, cu stratul termoizolant dispus la exterior poate fi: (1) cu structura compactă (schema de principiu E0.1), incluzând eventual un strat de aer neventilat; (2) cu structura ventilată (schema de principiu E0.2). Art. 28 Alcătuirea finală a pereţilor exteriori reabilitaţi, cu stratul termoizolant dispus la interior, este: (1) cu structura compactă, fără straturi de aer neventilat; (2) cu un strat de aer neventilat.

Art. 29 În schemele de principiu din fig. E0: (1) alcătuirea peretelui exterior iniţial este cu structură compactă şi fără straturi de aer neventilat;

Page 90: Ghid reabilitare termica

89

(2) în grosimea desenată a pereţilor exteriori existenţi sunt incluse şi straturile de tencuială interioară şi exterioară, presupuse a fi în stare corespunzătoare; dacă suprafaţa suport a stratului termoizolant nou nu este în stare corespunzătoare (rezistenţă scăzută, fisuri, dislocări ş.a), se va prevedea fie repararea tencuielii, fie înlăturarea şi refacerea ei;

(3) nu s-a figurat stratul de lipire pe suprafeţele suport ale straturilor termoizolante, care se execută, de regulă, din mortar adeziv, cu lianţi organici (răşini).

SECŢIUNEA a 2-a: Soluţii cu suplimentare a termoizolaţiei pereţilor exteriori – parte opacă, prin intervenţie la exterior Art. 30 Sistemul compozit compact de izolare termică - termosistem (ETICS = External Thermal Insulation Composite Systems – Sisteme compozite pentru termoizolarea pereţilor exteriori) are ca elementele componente: adeziv, material termoizolant, dibluri, masa de şpaclu pentru armare, plasa din fibre de sticlă, accesorii (profile de colţ, profile de soclu, profile pentru rosturi etc.), tencuială decorativă (acrilică, siliconică, silicatică), şi trebuie să respecte prevederile din Partea I, Capitolul III, Sectiunea a 2-a, art. 18, 19 şi 20, inclusiv cele referitoare la respectarea cerinţei de securitate la incendiu, respectând pentru materiale şi sisteme tehnologice prevederile privind clasa de reacţie la foc. Se vor mai avea în vedere şi următoarele aspecte: (1) Sistemele ETICS trebuie să fie stabile la efortul combinat generat de sarcini ca: masa, sucţiunea

din vânt, temperatura, umiditatea şi contracţia precum şi sarcinile de utilizare normală şi trebuie proiectate şi aplicate astfel încât să satisfacă atât cerinţele de izolare termică dar şi cele pentru rezistenţă mecanică şi stabilitate, precum şi cele pentru securitate la incendiu.

(2) Punerea în operă corectă a sistemului compozit compact de izolare termică la exterior (ETICS) se face conform standardelor europene în vigoare: (SR EN 13499 – Produse termoizolante pentru clădiri. Sisteme compozite de izolare termică la exterior (ETICS) pe bază de polistiren expandat. Specificaţie; SR EN 13500 – Produse termoizolante pentru clădiri. Sisteme compozite de izolare termică la exterior (ETICS) pe bază de vată minerală. Specificaţie.); Ghid de Agrementare european pentru ETICS – ETAG 004. Este deosebit de important sa se utilizeze exclusiv componentele unui singur sistem, pentru a avea garanţia că acestea sunt compatibile.

(3) Stratul suport trebuie verificat şi eventual reparat, inclusiv în ceea ce priveşte planeitatea, având

în vedere că în această soluţie abaterile de la planeitate nu pot fi corectate prin sporirea grosimii stratului de protecţie. Verificările uzuale ale suportului, făcute în zone diferite pe toată suprafaţa prin sondaj, înainte de aplicarea sistemului de termoizolaţie, sunt testul de curăţenie, testul de zgâriere, testul de umezire, testul de smulgere. Pregătirea suportului se face diferenţiat, în funcţie de starea şi natura acestuia prin periere, raşchetare, spălare etc. Nivelarea cu mortar adecvat într-un strat se face pentru respectarea valorilor limită pentru abaterile de planeitate ale stratului suport şi ale stratului final. La clădirile existente, înainte de aplicarea plăcilor termoizolante trebuie, obligatoriu, făcută verificarea eliminării umidităţii ascensionale.

(4) Din considerente de securitate la incendiu, se recomandă:

− La clădirile cu închideri perimetrale rezistente la foc şi înălţimea totală până la 28 m (la coamă sau atic) faţă de terenul carosabil adiacent accesibil autospecialelor de intervenţie ale pompierilor, sistemele compozite de izolare termica exterioară a pereţilor perimetrali trebuie sa fie clasa de reacţie la foc A1, A2-s1,do sau B-s2,d0.

− Atunci când se utilizează termoizolaţii din clasa de reacţie la foc cel puţin C-s2,d0, cu grosimea mai mare de 10 cm montate în exteriorul închiderilor perimetrale ale clădirilor

Page 91: Ghid reabilitare termica

90

şi protejate cu tencuieli multistrat, ferestrele şi uşile închiderilor se bordează pe pe toate laturile exterioare cu termoizolaţii clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1,d0, cu lăţimea de minimum 0,30 m şi aceeaşi grosime cu a materialului termoizolant al faţadei (det. E1.5). Aceste bordări ale golurilor din pereţii exteriori, pot fi înlocuite:

a) cu fâşii orizontale continui de termoizolaţie clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1,d0, dispuse în dreptul tuturor planşeelor clădirii (cu lăţimea de minimum 0,30 m şi aceeaşi grosime cu a materialului C-s2,d0 utilizat la termoizolarea exterioară a închiderii perimetrale) sau ;

b) cu balcoane sau copertine continui exterioare, clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1,d0, cu lăţimea de minimum 0,80 m (măsurată pe orizontală).

− La clădirile cu înălţimi de maximum 20 m (măsurate conform primului alineat), sistemele de izolare termică exterioară a închiderilor perimetrale pot fi cel puţin clasa de reacţie la foc C-s2,d0, fără a mai fi obligatorie bordarea golurilor.

− Produsele utilizate pentru finisajul exterior, inclusiv de izolare termică sau de placare a închiderilor perimetrale (faţade duble ventilate, pereţi exteriori, pereţi cortină) ai clădirilor înalte şi foarte înalte, trebuie să fie clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1,d0.

Page 92: Ghid reabilitare termica

91

(5) Execuţia trebuie făcută cu personal specializat în aplicarea sistemului termoizolant ETICS. (6) Detalii de racordare şi de îmbinare, caracteristice soluţiei cu stratul de protecţie realizat din

tencuială subţire se prezintă în fig. E1.1...E1.10. În zonele de racordare a suprafeţelor ortogonale, la colţuri şi decroşuri, se prevede dublarea ţesăturilor din fibre de sticlă sau/şi folosirea unor profile subţiri din aluminiu sau din PVC.

(7) Soluţia prezintă avantajul unei greutăţi reduse şi a unei comportări bune la difuzia vaporilor de apă şi faţă de pericolul de fisurare.

(8) Soluţia prezintă şi unele dezavantaje, astfel: a. o rezistenţă mecanică mai redusă, în special la acţiuni dinamice, ceea ce presupune

luarea unor măsuri speciale de consolidare, prin armare dublă, în zonele mai expuse, de exemplu pe o înălţime de cca 2,00 m de la cota trotuarului;

b. o durată de viaţă garantată la cel mult 25 ani; c. limitarea gamei de finisaje posibil de aplicat.

(9) Aplicarea soluţiei trebuie să se facă astfel încât să se asigure în cât mai mare măsură,

continuitatea stratului termoizolant, inclusiv şi în special, la racordarea cu soclurile, cu aticele şi cornişele de la terase, cu streşinile acoperişurilor cu pod, precum şi în zona balcoanelor şi logiilor. În acelaşi scop, este necesar ca pe conturul tâmplăriei exterioare să se realizeze o căptuşire termoizolantă a glafurilor exterioare, inclusiv a solbancurilor, conform detaliilor din fig. E1.2 (d1, d2, d3.) şi E1.7 m.

(10) Pentru plăcile de balcon (fig. E1.8...E1.10) se recomandă, prevederea cu straturi termoizolante

pe ambele feţe, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere constructiv. Art. 31 Soluţia de îmbunătăţire a protecţiei termice a pereţilor exteriori pe baza unei structuri ventilate (fig. E2.1...E2.12) prezintă avantaje din punct de vedere al comportării termotehnice, dar devine fezabila numai in conditiile in care este avuta in vedere durata de viaţă a acestui sistem considerabil mai mare si analiza se face pe întreag ciclul de viaţă al clădirii, cu toate ca costul initial este mai ridicat. În această soluţie, între stratul termoizolant şi stratul de protecţie se realizează un strat de aer ventilat, având o grosime de cel puţin 4 cm, care are rolul de a elimina vaporii de apă. Trebuie să se respecte prevederile menţionate în Partea I, Capitolul III, Secţiunea a 2-a, art 21, precum şi următoarele:

(1) Stratul termoizolant, trebuie realizat numai din produse din clasa de reacţie la foc A1 sau A2, s1,

d0 şi se montează pe pereţii exteriori existenţi, prin intermediul unor elemente care formează un caroiaj (montanţi şi traverse). Acesta este alcătuit din şipci de lemn sau din profile metalice inoxidabile, ancorate mecanic cu piese din oţel inoxidabil.

(2) Stratul termoizolant se protejează pe suprafaţa adiacentă stratului de aer, cu un strat de protecţie antivânt, permeabil la vaporii de apă, eventual caşerat în procesul de confecţionare a plăcilor termoizolante. Dacă din calcule rezultă necesar, pe faţa caldă a termoizolaţiei se prevede o barieră contra vaporilor de apă.

(3) Stratul de protecţie şi finisaj poate fi realizat din piese independente de forma unor plăci subţiri aşezate în caplama sau prevăzute cu falţuri, alcătuite din beton armat cu fibre de sticlă, din foi (plane, ondulate sau cutate) realizate din tablă inoxidabilă, aluminiu – ranforsate cu poliuretan, plăci stratificate HPL, elemente ceramice sau mase plastice rezistente la acţiunea radiaţiilor

Page 93: Ghid reabilitare termica

92

ultraviolete, ş.a. Stratul de protecţie este menţinut în poziţie şi fixat de stratul suport sau de caroiaj, prin intermediul unor piese metalice speciale, inoxidabile.

(4) Trebuie să se realizeze în mod corespunzător – ca număr, dimensiuni şi poziţii – orificiile şi fantele de acces (la nivelul soclului) şi de evacuare a aerului (la nivelul aticului, cornişei sau streaşinii), pentru asigurarea unei bune circulaţii a aerului în spaţiul dintre stratul termoizolant şi stratul de protecţie.

(5) Trebuie să se ia măsuri de deviere a circulaţiei aerului la partea inferioară a golurilor de ferestre, precum şi în zona plăcilor de balcon.

SECŢIUNEA a 3-a: Soluţii cu suplimentare a termoizolaţiei pereţilor exteriori – parte opacă, prin intervenţie la interior Art. 32 Soluţii cu suplimentare a termoizolaţiei pereţilor exteriori – parte opacă, prin intervenţie la interior poate fi adoptată în anumite situaţii, bine justificate, cum ar fi: (1) faţadele clădirilor protejate sau în sit protejat, faţade cu finisaje deosebite (placaje din piatră

naturală sau de altă natură) a căror aspect trebuie conservat; (2) faţade incompatibile cu sistemele de izolare prin exterior datorită unor probleme de ordin

tehnologic sau a favorizării apariţiei condensului; (3) la clădiri care nu necesită o majorare substanţială a protecţiei termice, datorită unui nivel de

protecţie iniţial relativ ridicat şi o izolare prin exterior care ar conduce la o creştere nejustificată a costurilor;

(4) situaţii în care, din anumite considerente, reabilitarea nu se poate face la nivelul întregii clădiri. Art. 33 La executarea termoizolaţiei suplimentare prin interior, pentru o mai bună tratare a punţilor termice şi pentru evitarea migrării umezelii pe suprafeţele adiacente (în cazul în care apar fenomene pasagere de condens în structură) izolaţia termică se prelungeşte pe suprafeţele adiacente (tavane şi pereţi interiori) cu cca 30-50 cm. Grosimea termoizolaţiei pe zona de prelungire poate fi constantă sau variabilă. Art. 34 Propunerea unei soluţii de dispunere a termoizolaţiei prin interior implică efectuarea unei verificări a riscului de apariţie a condensului interstiţial în conformitate cu reglementarile tehnice aplicabile in domeniu. Art. 35 Un exemplu de dispunere a stratului de izolare suplimentară prin interior, realizat dintr-un material izolant eficient, protejat cu tencuială uscată din gips carton este prezentat în fig E3.1. CAPITOLUL IV: SOLUTII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE. SOLUŢII PENTRU PLANŞEE DE TERASĂ (T) SECŢIUNEA 1: Generalităţi Art. 36 La planşeul peste ultimul nivel, sub terasă, soluţia de reabilitare şi modernizare termică se alege – printre altele – în funcţie de starea straturilor termoizolante existente, care trebuie obligatoriu

Page 94: Ghid reabilitare termica

93

verificate “in situ”. În funcţie de starea straturilor existente (gradul de deteriorare), se poate alege una din următoarele soluţii de principiu: (1) Îndepărtarea tuturor straturilor existente până la faţa superioară a planşeului de beton

armat şi refacerea lor completă (fig. T0.1). a. Soluţia se recomandă atunci când starea tuturor straturilor, inclusiv a materialului din care se

realizează pantele, nu este corespunzătoare (umpluturi termoizolante cu conţinut mare de apă care nu poate fi îndepărtată prin uscare, praf hidrofob, ş.a.).

b. Soluţia se aplică, de asemenea, în situaţia în care, cu ocazia reabilitării terasei, se doreşte schimbarea sistemului de pante sau în situaţia în care grosimea şi/sau greutatea stratului care crează pantele constituie un impediment în adoptarea unor soluţii corespunzătoare de reabilitare.

După îndepărtarea tuturor straturilor, pentru refacere, poate fi adoptată soluţia de terasă compactă, terasă ventilată sau terasă grădină.

(2) Îndepărtarea tuturor straturilor existente până la faţa superioară a betonului de pantă şi refacerea acestora în condiţiile înlocuirii stratului termoizolant existent cu un nou strat termoizolant, de calitate şi grosime corespunzătoare noilor cerinţe. Soluţia se recomandă când starea stratului termoizolant nu este corespunzătoare (termoizolaţie puternic umezită, executată din materiale tasabile, ş.a.) sau când grosimea, greutatea şi/sau lipsa de eficienţă a materialului termoizolant existent constituie un impediment în adoptarea unor soluţii corespunzătoare, sau când nu poate fi îndepărtat betonul de pantă (fig. T0.2a, T0.2.b)

(3) Îndepărtarea straturilor existente până la hidroizolaţia existentă, în condiţiile menţinerii ei cu funcţie de barieră contra vaporilor şi a menţinerii stratului termoizolant existent; montarea unui strat termoizolant suplimentar, de calitate şi grosime corespunzătoare, precum şi a tuturor celorlalte straturi, inclusiv a straturilor hidroizolante; soluţia se recomandă când starea termoizolaţiei existente este bună, dar hidroizolaţia este deteriorată şi se impune refacerea ei; (fig. T0.4a, T0.4.b şi T0.4c). Dacă stratul termoizolant existent este dispus într-o alcătuire ventilată, este necesar a se analiza oportunitatea păstrării dispozitivelor care asigură accesul şi evacuarea aerului. (fig. T0.3a, T0.3b). În unele situaţii, de exemplu dacă menţinerea stratului hidroizolant existent nu este convenabilă sub aspectul comportării la difuzia vaporilor de apă, acest strat poate fi îndepărtat.

(4) Realizarea unei terase “ranversate”, prin menţinerea tuturor straturilor existente, inclusiv a

straturilor hidroizolante dacă se constată că acestea sunt corespunzătoare; soluţia presupune îndepărtarea doar a straturilor de protecţie a hidroizolaţiei, executarea unor eventuale reparaţii locale ale hidroizolaţiei cu dispunerea eventuală a unui strat hidroizolant suplimentar şi montarea unui strat termoizolant din polistiren extrudat protejat corespunzător, peste hidroizolaţie; soluţia se recomandă când starea tuturor straturilor, inclusiv a stratului hidroizolant este corespunzătoare. (fig. T0.4a, T0.4b, T0.4c). Se pot utiliza plăci din polistiren expandat cu o rezistenţă la compresiune minimă de 150 kPa, prevăzute cu caneluri de ventilare, lipite de hidroizolaţia existentă şi caşerate cu o membrană termoaderentă.

(5) Realizarea unui acoperiş verde (terasă gradină) recomandabil în sistem extensiv, care

presupune un substrat vegetal pe care cresc plante extrem de tolerante ce nu implică o ingrijire specială sau nu necesită aproape deloc îngrijire. Soluţia presupune îndepartarea doar a straturilor de protecţie a hidroizolaţiei, menţinerea hidroizolaţiei cu efectuarea unor remedieri locale, dacă sunt necesare, dispunerea unui strat de protecţie termică suplimentară din polistiren extrudat şi a

Page 95: Ghid reabilitare termica

94

straturilor care intră în alcătuirea terasei grădină. (fig. T0.5a, T0.5b, T0.5c, T0.5d). Pentru detalii specifice se va consulta reglementarile tehnice privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi.

Art. 37 La alegerea soluţiei de reabilitare a teraselor se va avea obligatoriu în vedere şi necesitatea verificării încadrării în capacitatea de rezistenţă a planşeului existent care se va realiza de către un expert atestat MDRT in urma unei expertize tehnice. Art. 38 Nu se recomandă mărirea gradului de protecţie termică a planşeului de terasă, prin amplasarea unui strat termoizolant la nivelul ultimului tavan încălzit, din considerente de comportare higrotermică defavorabilă (difuzia vaporilor de apă, ş.a.). Această soluţie ar putea fi luată în consideraţie însă în cazuri excepţionale, de exemplu în situaţia în care ea se cuplează cu soluţia de îmbunătăţire a pereţilor exteriori la faţa interioară, obţinându-se, prin continuitatea stratului termoizolant, o reducere substanţială a efectelor negative ale punţilor termice din această zonă. În cazul adoptării acestei soluţii este necesară o verificare atentă la difuzia vaporilor de apă şi este obligatorie prevederea unei bariere contra vaporilor pe faţa dinspre interior a stratului termoizolant. Art. 39 Modernizarea termică a teraselor se va realiza, de regulă, cu o structură compactă. Art. 40 (1) Se pot folosi şi terase cu structura ventilată, având canale de difuzie în termoizolaţie în anumite

condiţii şi anume în situaţia în care straturile existente care se păstrează au umiditate ridicată sau atunci când stratul termoizolant este sensibil la umezire (ex: vată minerală), (fig. T0.1-2, fig. T0.3a şi T0.3b).

(2) În această alcătuire, stratul termoizolant nou se realizează din 2 straturi, primul strat având grosimea de 4…6 cm realizat din plăci rigide (de regulă polistiren expandat) dispuse astfel în plan (distanţat) încât să formeze canale de ventilare pe ambele direcţii, care trebuie puse în comunicare cu exteriorul. Canalele de ventilare se recomandă a avea o lăţime de 4…6 cm şi vor fi dispuse la 50…70 cm unul de altul. Legătura canalelor de ventilare cu exteriorul se realizează prin orificii de ventilare dispuse pe conturul terasei, precum şi prin tuburi deflectoare amplasate în zonele de câmp ale terasei. Suprafaţa aferentă a unui tub deflector este de 80…120 m2. Detaliile de alcătuire a acestei soluţii sunt date în Normativul pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de izolaţii termice la clădiri.

(3) Dezavantajele soluţiei realizate cu suprapunerea a două straturi, in care intervine problema

fixării acestora (o fixare mecanică deteriorând hidroizolaţia sau o lipire necesitând manoperă suplimentară şi cost adiţional pentru materialul de lipire) sunt evitate prin folosirea variantei in care stratul termoizolant nou se realizeaza dintr-un singur strat de placi cu îmbinare nut şi feder, iar canalele de difuzie sunt realizate prin crestare în suprafaţa plăcilor de polistiren.

Page 96: Ghid reabilitare termica

95

SECŢIUNEA a 2-a: Recomandări pentru terasa ranversată Art. 41 (1) Soluţia de terasă ranversată la care stratul termoizolant este supus acţiunii umidităţii, se

realizează utilizând plăci din polistiren extrudat care pot fi, fie cu conturul drept, montate decalat, fie plăci prevăzute cu falţuri.

(2) Între stratul de termoizolaţie şi stratul de protecţie se va dispune un strat de separaţie geotextil (având o greutate de cca 140 g/m2), permeabil la difuzia vaporilor de apă, dar fără a reţine apa. Acest strat are şi rolul de a solidariza între ele plăcile termoizolante.

(3) La avantajele terasei ranversate, se adaugă avantajele specifice polistirenului extrudat: lipsa

capilarităţii, rezistenţa ridicată la umiditate şi la ciclurile de îngheţ-dezgheţ, absorbţia neglijabilă de apă, rezistenţa mecanică excelentă.

(4) La acest tip de terasă se poate folosi, de asemenea, ca material termoizolant, spuma rigidă de

poliuretan cu proprietăţi hidrofobe cu condiţia respectării stricte a reţetei şi prevederii unui strat de protecţie la razele UV corespunzător. Această soluţie are sensibilitate la acţiuni mecanice (lovituri, acţiuni ale păsărilor).

(5) La elaborarea detaliilor de execuţie, pentru a preveni eventuale dezagremente în exploatarea

teraselor “ranversate”, se vor lua următoarele măsuri: masa stratului de protecţie-lestare trebuie să fie suficient de mare pentru a face faţă sucţiunii din vânt şi tendinţei de plutire a stratului termoizolant; sub stratul termoizolant este indicat să se prevadă un strat drenant de grosime redusă, cu pante spre punctele de scurgere.

(6) La întocmirea calculelor termotehnice se va avea în vedere starea de umezire de lungă durată a

materialului termoizolant, prin majorarea corespunzătoare a conductivităţii termice de calcul. (7) Avantajele soluţiei de terasă ranversată în comparaţie cu soluţia clasică sunt:

a. nu mai este necesară prevederea unui nou strat hidroizolant ci numai eventuala suplimentare a hidroizolaţiei existente;

b. se realizează o bună protecţie mecanică şi la acţiunea calorică a razelor solare, a stratului hidroizolant;

c. hidroizolaţia este protejată de variaţia termică şi de acţiunea radiaţiilor ultraviolete, durata de viaţă fiind astfel mărită;

d. se obţine o bună comportare la difuzia vaporilor de apă. SECŢIUNEA a 3-a: Recomandări pentru terasa grădină Art. 42 (1) Soluţia de terasă grădină, inclusă în categoria mai largă a acoperişurilor verzi sau “eco”,

prezintă următoarele avantaje faţă de terasa clasică: a. datorită masivităţii termice sporite contribuie semnificativ la imbunătăţirea confortului pe

timp de vară şi a regimului termic in anotimpul cald, în spaţiile situate la ultimul nivel; b. se realizează o bună protecţie la acţiunea variaţiilor de temperatură şi a radiaţiilor

ultraviolete pentru straturile de hidroizolaţie, asigurând creşterea duratei de viaţă a

Page 97: Ghid reabilitare termica

96

acestora. In acelaşi timp, vegetaţia şi substratul vegetal, asigură şi o buna protecţie mecanică;

c. se obţine o creştere a gradului de protecţie acustică.

(2) Soluţia de terasă grădină este recomandabilă şi pentru efectele benefice asupra mediului, care se manifestă în principal în:

a. o mai bună gestionare a apelor pluviale prin preluarea unei părţi importante din debitul care revine exclusiv reţelei de canalizare;

b. reducerea nivelului de zgomot urban prin valorificarea capacităţii de absorbţie a energiei acustice a stratului vegetal şi îmbunătăţirea confortului acustic în spaţiile de la ultimul nivel;

c. îmbunătăţirea calităţii aerului prin reţinerea particulelor în suspensie, reducerea emisiilor de CO2 şi O3 şi în general a gazelor responsabile de efectul de seră;

d. conservarea biodiversităţii în marile aglomerări urbane;

(3) Terasa grădină poate fi realizată în sistem complet care poate fi intensiv, semi-intensiv şi extensiv. Incadrarea în una din categoriile sistemului complet este determinată de natura plantelor care urmează a fi cultivate. Tipologia teraselor grădină în sistem complet este prezentată în tabelul 1.

(4) Pot fi realizate şi terase grădină în sistem modular, catacterizat prin aceea că vegetaţia şi mediul cultivabil este plasat în “tăvi” concepute special, cu care poate fi acoperită parţial sau total suprafaţa unei terase înlocuind protecţia din dale de beton sau pietriş. Stratul vegetal poate fi realizat şi sub forma de covoare precultivate continue, cu vegetaţie, care acoperă în întregime suprafaţa terasei clasice.

(5) Componentele de bază ale terasei grădină în sistem complet, care se aplică peste termoizolaţia

suplimentară, materialele folosite şi tehnologia de execuţie vor fi adoptate în conformitate cu prevederile din Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi, la clădiri noi şi existente. Acestea sunt prezentate în tabelul 2.

Tabelul 1 Tipologia teraselor grădină în sistem complet

Caracteristici

Extensiv

Semi-intensiv

Intensiv

Adâncimea mediului cultivabil (substrat) 6… 15 cm 12…50 cm 35…150 cm

Accesibilitatea inaccesibil partial accesibil accesibil

Greutatea redusă

sub 300daN/m2

variabilă

în jur de 300 daN/m2

mare

peste 300 daN/m2

Vegetaţia mică - iarbă, flori de dimensiuni mici medie – flori, arbusti mare - arbori

Page 98: Ghid reabilitare termica

97

Tabelul 2Structura terasei grădină în sistem complet aplicabilă în reabilitare

(peste termoizolaţia suplimentară)

Componente

Funcţiuni Materiale

Termoizolaţie suplimentară

Asigurarea nivelului de protecţie termică necesar şi reducerea consumurilor energetice pentru exploa- tare.

Materiale rigide, care nu se tasează sub greutatea stratului cultivabil: − polistiren extrudat − sticlă celulară

Hidroizolaţie Protecţia hidrofugă a clădirii la partea superioară.

− membrane bituminoase − poliester armat cu fibre de sticlă − membrane neţesute din fibre

poliesterice Strat de protecţie (barieră) contra rădăcinilor

Prevenirea pe termen lung a deteriorării hidroizolaţiei datorită rădăcinilor.

− şapă de mortar − folii metalice − geocompozite − membrane bituminoase

antiradacină

Strat drenant Asigură drenarea, împiedicând staţionarea îndelungată a apei în stratul cultivabil.

Materiale poroase sau granulare: − pietriş monogranular − granule polistiren

Strat filtrant Reţine sedimentele fine antrenate de apă din stratul cultivabil şi contribuie la protecţia hidroizolaţiei impotriva rădăcinilor

− materiale neţesute, nebiodegradabile, pe bază de polipropilenă sau polietilenă;

− geotextile

Mediu cultivabil

(substrat)

Asigură dezvoltarea plantelor, dar şi rezistenţa la foc, protecţia acustică, protecţia termoizolaţiei etc.

Amestecuri anorganice (vermiculit, argilă, roci vulcanice, nisip grăunţos) cu compuşi organici pentru fertilizare

Vegetaţia Asigură protecţia biodiversităţii, lucrează ca un filtru pentru particulele din aer, ajută la gestionarea apelor din ploi torenţiale, reducând sarcina de preluare a sistemului de canalizare, reţine dioxidul de carbon şi ozonul.

Plante perene, bianuale sau anuale.

SECŢIUNEA a 4-a: Recomandări generale pentru terase Art. 43 La toate tipurile de terase descrise la sectiunile I, II si III se vor respecta următoarele:

(1) Se vor prevedea straturi de difuzie a vaporilor de apă în toate situaţiile în care prezenţa lor este

necesară din calcul în conformitate cu prevederile din reglementarea tehnică privind calculul transferului de masă (umiditate) prin elementele de construcţie; aceste straturi se vor realiza din materiale corespunzătoare, care să asigure menţinerea nealterată în timp a tuturor caracteristicilor de alcătuire, durabilitate şi formă, necesare pentru realizarea efectivă a difuziei vaporilor de apă. Se recomandă folosirea unor folii speciale, netradiţionale, dure şi prevăzute cu reliefuri. Se atrage atenţia asupra realizării corecte a legăturii stratului de difuzie cu aerul exterior pe la atic şi /sau prin intermediul deflectoarelor. Se vor respecta prevederile Normativului NP 040.

Page 99: Ghid reabilitare termica

98

(2) În variantele de modernizare, la care se păstrează bariera contra vaporilor din variantele existente, având produsul “µd” de valoare foarte mică şi la care hidroizolaţia se realizează cu soluţii moderne, cu membrane bituminoase sau polimerice având produsul “µd” de valoare foarte mare (cu comportare, sub aspectul difuziei la vaporii de apă, ca o barieră puternică aşezată într-o poziţie proastă, spre faţa exterioară a elementului de anvelopă), se recomandă dispunerea stratului de difuzie şi sub hidroizolaţie, asociată şi cu un control riguros al execuţiei acestuia, pentru a se asigura detenta vaporilor de apă şi, în felul acesta, “respiraţia“ acoperişului.

(3) Între stratul termoizolant nou, eficient şi şapa de protecţie a acestuia, realizată din mortar de

ciment marca M10 se va dispune un strat de protecţie tehnologică, care are funcţia de a împiedica pătrunderea apei tehnologice din mortar în stratul termoizolant. Acest strat se poate realiza de regulă dintr-o folie subţire de polietilenă liber aşezată, cu marginile suprapuse.

(4) Stratul de protecţie a hidroizolaţiei faţă de acţiunile mecanice şi radiaţiile ultraviolete (precum şi stratul de protecţie a termoizolaţiei în cazul teraselor ranversate), care îndeplineşte şi funcţia de lestare, se poate realiza fie dintr-un strat de pietriş ciuruit şi spălat, cu granulaţie de 7…16 mm, de cca 4…5 cm grosime, fie din dale de beton de 2…3 cm grosime, montate pe un pat de nisip cu granulaţie de 3…7 mm, de minimum 3 cm grosime. Aceste straturi pot fi recuperate de la terasa existentă, recondiţionate şi refolosite, cu depozitarea temporară chiar pe terasă. Pentru hidroizolaţiile lipite în totală aderenţă stratul superior se va prevedea din membrane bitumate cu autoprotecţie (granule minerale sau compound aditivat rezistent la UV) cu grosimea adecvată tehnologiei de aplicare si caracteristici mecanice conform prevederilor din Normativul privind proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri.

(5) Straturile termoizolante noi, de mare eficienţă energetică, se vor realiza de regulă din materiale termoizolante cu permeabilitate mică la vapori şi la umiditate, sub forma unor plăci rigide.

(6) La terasele ranversate se vor utiliza exclusiv plăci rigide din produse cu absorbţie neglijabilă de

apă. (7) Se poate, de asemenea, folosi soluţia realizării stratului termoizolant din spumă rigidă de

poliuretan, expandată “in situ” cu condiţia respectării stricte a reţetei şi prevederii unui strat de protecţie la razele UV corespunzător.

(8) Toate straturile hidroizolante care se păstrează şi au în noua alcătuire fie funcţia de hidroizolaţie, fie cea de barieră contra vaporilor, vor fi regenerate (amorsate), reparate, completate şi consolidate, prevăzându-se dacă este cazul straturile suplimentare necesare, din produse compatibile cu cele existente.

(9) Şapa de protecţie a stratului termoizolant care îndeplineşte şi funcţia de suport pentru

hidroizolaţie, se va realiza din mortar de ciment M10, de cca 3 cm grosime, armată, respectând prevederile Normativului NP 040.

(10) Dacă hidroizolaţia existentă se menţine, trebuie în mod obligatoriu să se verifice că toate straturile amplasate sub aceasta sunt în stare uscată.

(11) În cazul în care stratul termoizolant se execută din două sau mai multe straturi suprapuse,

acestea se vor monta cu rosturile verticale decalate.

Page 100: Ghid reabilitare termica

99

(12) Straturile hidroizolante, bariera contra vaporilor şi eventualul strat de difuzie se vor realiza în conformitate cu Normativul NP 040 – Normativ privind proiectare, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri.

(13) Pentru a nu reduce local rezistenţa termică a terasei, se va urmări ca, prin modul de rezolvare al

detaliilor, să nu se reducă grosimea termoizolaţiei în zona scurgerilor. Art. 44 Este foarte important a se lua măsuri de “îmbrăcare” cu un strat termoizolant, a aticelor, în funcţie de înălţimea lor, conform schemelor de izolare termică din fig. T1.1, T1.2, T.1.4, T1.5, în scopul reducerii substanţiale a efectului defavorabil al punţilor termice de pe conturul planşeului de peste ultimul nivel. Art. 45 Se recomandă ca cel puţin pe înălţimea aticului şi pe 30…40 cm sub planşeu, să se prevadă un strat exterior de termoizolaţie, în situaţia în care nu se prevede ca pereţii exteriori să fie îmbunătăţiţi din punct de vedere termic cu un strat termoizolant amplasat la exterior – în scopul eliminării punţii termice de la racordarea dintre planşeul de terasă şi peretele exterior. Se recomandă ca acest strat să fie dus pâna la partea superioară a golurilor de ferestre de la ultimul nivel al clădirii. (fig. T1.3 g). Art. 46 Zona gurilor de scurgere a apelor de pe terasă (Fig.T1.9) necesită o atenţie deosebită, întrucât pot să apară infiltraţii şi deteriorări ale termoizolaţiei şi chiar ale finisajelor interioare. Modul de rezolvare a gurilor de scurgere depinde de tipul de terasă. Se vor remonta/inlocui gurile de scurgere astfel încât să nu se micşoreze grosimea termoizolaţiei în această zonă. Art. 47 La racordarea stratului termoizolant cu chepengul de acces pe terasă (fig. T1.8.a) şi la racordarea cu pereţii exteriori retraşi faţă de planul faţadei (fig. T1.8.b) este necesară o tratare atentă - în aceste zone trebuie să se realizeze o continuitate cât mai mare a stratului termoizolant, prevăzând şi termoizolarea corespunzătoare a capacului de acces pe terasă.

Art. 48 Racordarea la luminatoare necesită măsuri de etanşare la racordarea cu parapetul sau cu suprafeţele verticale. Art. 49 Detaliile de acoperire a aticelor la faţa superioară, cu şorţuri din tablă zincată trebuie realizate astfel încât să se elimine pericolul de dislocare sau de smulgere a acestora datorită acţiunii vântului; în acest scop se vor prevedea măsuri de asigurare necesare, agrafe dese, grosime corespunzătoare, fixare solidă; în variantă se poate folosi soluţia de acoperire a aticelor cu piese din beton mozaicat, cu pante spre interior, dar care sunt mai scumpe.

Page 101: Ghid reabilitare termica

100

CAPITOLUL V: SOLUTII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE. SOLUŢII PENTRU PLANŞEE DE POD (A) SECŢIUNEA 1: Generalităţi Art. 50

(1) Îmbunătăţirea protecţiei termice la planşeele de sub podurile neîncălzite constituie cea mai

eficientă măsură care poate fi aplicată la clădirile existente, în vederea reabilitării şi modernizării lor termo-energetice. Prevederea unui strat termoizolant suplimentar la acest element de construcţie nu necesită investiţii mari, este relativ simplu de executat, iar durata de recuperare a investiţiei este redusă. Mărirea substanţială a rezistenţei termice corectate la planşeele de pod este cu atât mai eficientă cu cât – aşa cum de întâmplă de regulă – nivelul de protecţie termică existent este mai redus, şi cu atât mai indicată cu cât numărul de niveluri este mai mic.

(2) Stratul termoizolant suplimentar se prevede peste ultimul planşeu, în una din următoarele două soluţii de principiu:

a. menţinerea stratului termoizolant existent, inclusiv a şapei de protecţie, repararea şi

eventuala ei consolidare, urmată de montarea unui strat termoizolant eficient suplimentar, protejat corespunzător; această soluţie este indicată când stratul termoizolant existent este în bună stare şi când înălţimea liberă a spaţiului podului poate fi micşorată (fig. A0.1. II); dacă stratul termoizolant existent este o umplutură termoizolantă, este necesar să se verifice dacă aceasta nu este umezită şi dacă este suficient de consolidată; soluţia menţinerii stratului termoizolant existent nu se recomandă în situaţiile în care caracteristicile de durabilitate şi de rigiditate sunt necorespunzătoare şi pot influenţa negativ – în timp – comportarea noului strat termoizolant;

b. îndepărtarea umpluturii termoizolante sau a stratului termoizolant existent,

executarea unei bariere contra vaporilor de apa de calitate corespunzătoare, pe faţa superioară a planşeului existent şi montarea unui nou strat termoizolant, de calitate şi grosime corespunzătoare noilor cerinţe (fig. A0.1. I).

SECŢIUNEA A 2-A: Recomandări de principiu şi detalii de racordare Art. 51 Cele două soluţii de principiu menţionate la art. 50 alin (2), se prezintă în fig. A0.1, în următoarele variante în ceea ce priveşte alcătuirea stratului de protecţie: (1) Cu o şapă de protecţie din mortar de ciment, de 2-4 cm grosime, nearmată în cazul folosirii unor

plăci termoizolante rigide sau foarte rigide şi armată (cu plase sudate din bare STNB φ 3-4/100x100) în cazul utilizării unor plăci semirigide. (fig. A0.1. I.1, A0.1. II.1).

(2) Fără şapă, eventual cu o folie de protecţie având caracteristici corespunzătoare de rezistenţă

mecanică şi de permeabilitate la vapori, în condiţiile în care stratul termoizolant este rigid sau foarte rigid iar circulaţia în pod este accidentală; se pot prevedea podine din lemn (fig. A0.1. I.2, A0.1. II.2).

Page 102: Ghid reabilitare termica

101

(3) Cu un strat de umplutură în vrac (granulit, zgură, nisip, etc) în grosime de 4...8 cm, în special în situaţiile în care acest material este recuperat din stratul de umplutură existent, fie prin îndepărtarea totală a acestui strat, fie prin micşorarea corespunzătoare a grosimii acestuia.

(4) Cu o duşumea din scânduri din lemn, de 2,5 cm grosime, montate decalat sau distanţat şi

rezemate pe cusaci din lemn; această variantă se poate adopta în cazul utilizării unor materiale termoizolante elastice sau foarte elastice, de tipul saltelelor (din vată minerală de sticlă sau bazaltică, ş.a), care se îndeasă între cusacii din grinzişoare sau dulapi din lemn ecarisat.

Art. 52 Pe lângă straturile termoizolante şi de protecţie menţionate la art. 51, în alcătuirea noilor variante mai pot intra:

(1) un strat de egalizare din mortar de ciment în grosime de cca 2 cm, dispus sub bariera contra

vaporilor, dacă suprafaţa suport nu este corespunzătoare;

(2) o barieră contra vaporilor, dacă aceasta este necesară din calcul sau din alte considerente; în detaliile din fig. A0.1 s-a prevăzut o barieră contra vaporilor la toate detaliile din grupa I, dar acest strat poate lipsi în unele cazuri, sau, dimpotrivă, poate fi prevăzut şi în cazul unor detalii din grupa II;

(3) un strat de protecţie tehnologică, cu rolul de a împiedica pătrunderea apei din mortar în stratul

termoizolant, cu efecte negative asupra caracteristicilor termotehnice ale stratului termoizolant, cât şi asupra rezistenţei mecanice a stratului de protecţie din mortar de ciment (armat sau nearmat); stratul de protecţie tehnologică se realizează dintr-o folie cu caracteristici hidroizolante, dar permeabilă la vapori, astfel încât să permită migrarea vaporilor de apă în spaţiul ventilat al podului;

(4) un strat de protecţie antipraf (barieră antivânt), de tip “geotextil” sau similar, care are menirea

să împiedice pătrunderea prafului din saltelele termoizolante în spaţiul podului, sub acţiunea curenţilor de aer; acest strat se prevede în situaţia în care scândurile care formează duşumeaua din pod nu sunt decalate şi nu constituie, ele însele, un strat de protecţie.

Art. 53 Se vor lua masuri de protecţie termică a parapetelor pe care reazemă cosoroabele precum şi a frontoanelor/timpanelor, în scopul reducerii substanţiale a efectelor defavorabile ale punţilor termice de pe conturul planşeului de peste ultimul nivel,.

Art. 54 Se prezintă câteva scheme de principiu referitoare la posibilităţile de izolare termică a parapetelor (la streaşină), în funcţie de înălţimea acestora, în fig. A1.1, A1.2, astfel:

a,b în situaţia când nu există un parapet şi când se poate realiza o continuitate a stratului termoizolant orizontal din pod cu stratul vertical exterior;

c în cazul parapetelor scunde, de înălţimea redusă (30-40 cm), când se recomandă o “îmbrăcare” pe toate cele 3 laturi ale parapetului; în situaţia unor parapete de înălţime medie (50-80 cm), se prevede montarea straturilor termoizolante pe toată înălţimea suprafeţei verticale a parapetului;

Page 103: Ghid reabilitare termica

102

d în cazul unor parapete înalte (peste 90 cm), situaţie în care înălţimea straturilor termoizolante poate fi de numai 40...50 cm (lungimea zonei de influenţă) la interior, şi până sub streaşină (dar cel puţin 50 cm) la exterior.

Art. 55 Se prezintă schema de principiu aferentă frontoanelor în fig. A1.2e. Art. 56 Detalii de principiu pentru izolarea termică, la exterior, a colţului orizontal din zona streaşinii, la nivelul cosoroabei se dau în fig. A1.3f, A1.3g şi A1.4h. Art. 57 Se vor lua măsuri de termoizolare suplimentară a punţilor termice şi a zonelor mai puţin termoizolate, situate în interiorul ariei orizontale a podului, pentru a elimina efectele negative ale punţilor termice. Această măsură este ilustrată în fig. A0.3.5 prin îmbrăcarea grinzilor “întoarse” din beton armat monolit, iar acoperirea tălpilor existente sub popii şarpantelor din lemn este ilustrată în fig. A0.3-5. Art. 58 Soluţiile şi variantele descrise şi desenate la nivel de scheme (fig. A0.1….A0.4) şi detaliile de principiu din fig. A1.1...A1.9 se referă la situaţia amplasării stratului termoizolant orizontal peste planşeul de pod, soluţie folosită în marea majoritate a cazurilor podurilor neîncălzite.

Art. 59 Soluţia amplasării stratului termoizolant orizontal la tavanul planşeului de pod este posibilă, dar este în general mai puţin eficientă, cu excepţia cazului în care stratul termoizolant vertical este prevăzut a se aplica - din diferite considerente - pe faţa dinspre interior a pereţilor exteriori. În această situaţie se obţine continuitatea stratului termoizolant în zona de intersecţie a planşeului de pod cu pereţii exteriori şi deci o foarte bună corectare a punţii termice din această zonă. Alcătuirea stratului termoizolant în această situaţie, ca şi modul de fixare şi de protecţie a acestuia, sunt similare cu cele prezentate pentru cazul când stratul termoizolant este aplicat la tavanul subsolului neîncălzit. Art. 60 Acoperişurile cu pod prezintă, în comparaţie cu acoperişurile plane tip terasă, o serie de avantaje din punct de vedere higrotermic, atât în condiţiile perioadei reci cât şi - îndeosebi - pe timp de vară. Această comportare superioară este condiţionată însă de o bună ventilare a întregului spaţiu cuprins între elementele de construcţie perimetrale ale podului neîncălzit. Esenţială, în această privinţă, este prevederea unui număr corespunzător de orificii de acces şi de evacuare a aerului. Numărul, dimensiunile şi poziţia acestor orificii, precum şi detaliile de principiu de realizare a lor - în zona streaşinii pentru accesul aerului şi în zona coamei pentru evacuarea lui - vor fi stabilite pe baza prevederilor din NP 064 Normativ pentru proiectarea mansardelor la clădirile de locuit. În cazul în care, cu ocazia modernizării, se prevede înlocuirea învelitorii, se recomandă adoptarea unei soluţii care permite realizarea, sub învelitoare, a unui strat suplimentar de aer ventilat. Art. 61 (1) Executarea unui acoperiş cu pante reduse (sub 20%) în locul acoperişului de tip terasă

elimină inconvenientele legate de frecventele deteriorări ale straturilor hidroizolante ale acoperişului terasă.

Page 104: Ghid reabilitare termica

103

(2) Simpla amenajare a unui pod la nivelul terasei nu conduce la creşterea performanţei energetice a clădirii. Este necesară o izolare termică suplimentară la nivelul terasei sau, în situaţii speciale, la nivelul învelitorii. Stratul de izolaţie suplimentară la nivelul terasei existente poate fi dispus peste hidroizolaţia existentă, după îndepărtarea stratului de protecţie, dacă planşeul poate suporta încărcarea suplimentară. In caz contrar, stratul de izolaţie suplimentară se va dispune pe planşeu, după îndepărtarea tuturor celorlalte straturi. În ambele situaţii, se va acorda o atenţie specială corectării punţii termice de la nivelul aticului.

(3) La proiectarea acestui tip de acoperiş trebuie acordată o atenţie specială problemei ventilării

spaţiului nou creat şi scurgerii apelor pluviale, prin amplasarea corectă a jgheaburilor şi burlanelor conform NP 069 – Normativ privind proiectarea execuţia şi exploatarea învelitorilor acoperişurilor în pantă la clădiri.

(4) Detalii referitoare la posibilitatea realizării deasupra terasei a unui acoperiş cu pante reduse sunt prezentate în fig. A1.8, A1.9.

Art. 62 (1) În cazul în care la nivelul podului se amenajează spaţii utile, încălzite (mansardă) este absolut

necesară o izolaţie termică a acoperişului (sub învelitoare) executată peste, între şi/sau sub căpriori.

(2) Izolaţia termică de la (1) trebuie protejată pe faţa inferioară, spre interior, cu o folie cu rol de bariera împotriva vaporilor de apă, iar spre exterior cu o membrană permeabilă la vapori, dar impermeabilă la apă. (Fig. A.2.1, A2.2).

(3) La amenajarea mansardelor se vor respecta prevederile şi detaliile din Normativ pentru

proiectarea mansardelor la clădiri de locuit, indicative NP 064. (4) Eficienţa termo-energetică a planşeului de pod depinde, într-o oarecare măsură, şi de

temperatura aerului din podul neîncălzit, în perioada rece a anului; în calcul, această influenţă este materializată prin succesiunea parametrilor: θu [0C] ⇒ τ [-] ⇒ G [W/(m3K)] ⇒ Q[kWh/(m3K)]. În condiţiile sporirii substanţiale a rezistenţei termice corectate a planşeului de pod şi a absenţei oricăror straturi termoizolante în alcătuirea învelitorii, calculele de bilanţ termic conduc la o temperatură în pod (θu), foarte apropiată de temperatura convenţională de calcul a aerului exterior (θe) şi deci la o valoare ridicată a factorului de corecţie a temperaturilor exterioare (τ ≥ 0,90). O oarecare majorare a temperaturii θu şi deci o reducere a valorilor τ, G şi Q, pot fi obţinute prin următoarele măsuri:

a. prevederea unor straturi termoizolante pe întreaga înălţime a parapetelor şi frontoanelor;

b. evitarea ventilării în exces a spaţiului podului, deci limitarea superioară a ratei schimburilor de aer;

Page 105: Ghid reabilitare termica

104

c. mărirea aportului de căldură solară, prin adoptarea unor învelitori din materiale şi cu culori favorabile din acest punct de vedere (dacă, din alte considerente, se prevede înlocuirea învelitorilor existente).

(5) În condiţiile unor temperaturi θu scăzute, cu valori apropiate de temperatura aerului exterior în

timpul iernii, dacă nu se realizează efectiv o ventilare corespunzătoare a spaţiului neîncălzit al podului, apare pericolul condensării vaporilor de apă (care migrează prin planşeul de la ultimul nivel) pe piesele din lemn ale şarpantei; de aici rezultă, pe de o parte, atenţia care trebuie acordată ventilării corespunzătoare a podului, iar pe de altă parte, cerinţa obligatorie a antiseptizării pieselor de lemn ale şarpantei.

CAPITOLUL VI: SOLUTII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE. SOLUŢII PENTRU PLANŞEE PESTE SUBSOLURI NEÎNCĂLZITE (S) SECŢIUNEA 1: Generalităţi Art. 63 (1) Capitolul se referă la izolarea termică suplimentară a planşeelor de peste încăperi sau spaţii

neîncălzite şi în primul rând peste subsoluri, prevăzute cu boxe sau tratate ca subsoluri tehnice, dar şi peste pivniţe, garaje neîncălzite, ş.a.

(2) Unele soluţii şi detalii sunt valabile şi la planşeele de peste încăperi mai puţin încălzite: spaţii comerciale, spaţii de depozitare, garaje ş.a.

Art. 64 (1) Termoizolarea suplimentară la nivelul planşeelor se poate face:

a. la tavanul planşeului; b. peste planşeu;

(2) În unele situaţii poate fi justificată şi soluţia prevederii unor straturi termoizolante suplimentare, atât sub, cât şi peste planşeu.

(3) În unele cazuri poate fi adoptată şi soluţia neizolării suplimentare a planşeului peste subsol (când

există deja un strat termoizolant satisfăcător în ceea ce priveşte grosimea şi conductivitatea termică, şi în bună stare - nedeteriorat şi neumezit).

Art. 65 (1) Amplasarea stratului termoizolant la partea inferioară a planşeelor prezintă următoarele

avantaje comparative: reprezintă a soluţie mai corectă din punct de vedere termotehnic, atât sub aspectul difuziei vaporilor de apă, cât şi al stabilităţii termice; lucrările se pot desfăşura fără a împiedica funcţia de locuire şi fără a deranja în nici un fel locatarii; nu se reduce înălţimea liberă, utilă, a încăperilor de la parter.

(2) Soluţia prezintă însă şi unele dezavantaje, dintre care se menţionează: aria ocupată de punţile termice, respectiv a zonelor neizolate, este mai mare (un număr mai mare de pereţi structurali având grosimi şi conductivităţi termice mai mari, grinzi din beton armat, ş.a.); desfăşurarea lucrărilor este mai dificilă, având în vedere înălţimea liberă, în general redusă, a subsolurilor existente; prezenţa conductelor de instalaţii de încălzire şi sanitare, dintre care unele sunt

Page 106: Ghid reabilitare termica

105

suspendate de planşeu şi/sau sunt amplasate prea aproape de suprafeţele care urmează a fi termoizolate; reducerea înălţimii libere a subsolului, uneori deja prea mică.

Art. 66 (1) Soluţia amplasării stratului termoizolant peste planşeu, pe lângă avantajele care la soluţia cu

stratul termoizolant la partea inferioară a planşeelor sunt menţionate ca dezavantaje, prezintă şi următoarele dezavantaje: necesită tăierea, la partea inferioară, a uşilor de la parter; necesită demontarea corpurilor de încălzire şi montarea lor mai sus, uneori cu probleme legate de înălţimea disponibilă a parapetelor de sub ferestre; necesită refacerea pantelor şi a racordărilor cu sifonul de pardoseală de la băi şi de la grupurile sanitare cu duş; necesită, după caz, revizuirea înălţimii treptelor existente între parter şi trotuar şi a celor dintre parter şi etajul I.

Art. 67 (1) Soluţia amplasării unor straturi termoizolante, atât la partea inferioară, cât şi la cea

superioară a planşeului, deşi necesită un cost al investiţei substanţial mai mare, poate fi justificată pe considerente de înălţime liberă şi de rezolvare în condiţii superioare a reducerii efectelor negative ale punţilor termice.

SECŢIUNEA a 2-a: Prevederi de principiu şi detalii de racordare Art. 68 (1) La soluţia cu stratul termoizolant suplimentar dispus peste planşeu, sunt posibile următoarele

variante de amplasare a acestuia (fig. S1.1): a - îndepărtarea tuturor straturilor existente, până la faţa superioară a planşeului de beton

armat, executarea eventuală a unui strat de egalizare (în funcţie de starea suprafeţei decopertate), peste care se montează stratul termoizolant, şapa de protecţie şi pardoseala; (fig. S1.1c)

b - montarea stratului termoizolant suplimentar peste pardoseala existentă; de regulă

pardoselile calde (covor PVC, parchet lamelar ş.a.) se îndepărtează, menţinându-se şapa, iar pardoselile reci (mozaic, plăci de gresie/ceramică, ş.a.) se păstrează; (fig. S1.1b)

c - montarea stratului termoizolant nou peste stratul termoizolant existent, după

îndepărtarea tuturor straturilor de peste acesta; soluţia este indicată în situaţia când stratul termoizolant existent este eficient din punct de vedere termotehnic (conductivitate termică redusă) şi în stare bună, nedeteriorat. (fig. S1.1d)

d - idem b, în situaţia când între planşeul de beton armat şi şapa suport a pardoselii existente

există un strat termoizolant eficient şi nedeteriorat. (fig. S1.1f) (2) La variantele “b” şi “d”, pentru a reduce în cât mai mare măsură efectul punţii termice de la

partea superioară a soclului, se recomandă prevederea unor fâşii termoizolante de 6-8 cm lăţime pe întreaga grosime a straturilor existente menţinute. În unele cazuri poate fi oportună montarea unei astfel de fâşii termoizolante şi pe grosimea noii şape din mortar.

(3) În toate cazurile descrise la art.68, între stratul termoizolant nou şi şapa de protecţie a acestuia, care constituie şi stratul suport al noii pardoseli, se dispune un strat de separare tehnologică, a cărui funcţie principală este de a împiedica umezirea şi colmatarea stratului termoizolant la

Page 107: Ghid reabilitare termica

106

turnarea şapei. Stratul de separare tehnologică se poate realiza din diverse materiale, începând de la un strat de hârtie Kraft sau de carton bitumat, până la folii bitumate sau folii de polietilenă. În unele situaţii, stratul de separare tehnologică poate îndeplini şi funcţia de barieră contra vaporilor.

Art. 69 (1) La soluţia cu strat termoizolant suplimentar dispus sub planşeu (fig. S0.2), acesta se dispune

direct pe suprafaţa (de regulă netencuită) a planşeului de beton armat.

(2) În funcţie de starea şi natura tencuielii, precum şi de încărcarea capabilă a planşeului, stratul de tencuială se păstrează sau se îndepărtează.

(3) În unele rare cazuri, există la tavanul subsolului un strat termoizolant, prevăzut prin proiectul

iniţial al clădirii, din: a. plăci termoizolante BCA - GBNT sau BCA - GBN35, de 7.5 … 10 cm, montate pe

cofrajul planşeului din beton armat monolit, înainte de turnarea betonului; b. plăci termoizolante din talaş (tip STABILIT), din fibre de lemn (tip PFL), din aşchii de

lemn (tip PAL) sau similare, protejate cu un strat de mortar armat, suspendat cu ancore din oţel beton de placa din beton armat.

(4) Având în vedere eficienţa termotehnică redusă a acestor materiale, durabilitatea mai redusă a plăcilor din produse din lemn, greutatea relativ mare a straturilor de protecţie existente, precum şi dificultatea de a fixa noul strat termoizolant de planşeu în condiţiile menţinerii straturilor termoizolante existente, de regulă, dar evident în funcţie de condiţiile concrete specifice, se recomandă îndepărtarea lor.

(5) Pentru a realiza o protecţie termică corespunzătoare, se recomandă micşorarea efectelor punţilor termice prin:

a. prelungirea stratului termoizolant orizontal, pe verticală, pe o înălţime de min. 30-40 cm,

la racordarea cu pereţii din beton armat, interiori, dar în special la racordarea cu pereţii exteriori (fig. S2.1a);

b. îmbrăcarea grinzilor din beton armat (fig. S2.1c);

c. realizarea, în cât mai mare măsură, a continuităţii stratului termoizolant, la racordarea cu

pereţii interiori nestructurali din subsol; în unele cazuri, în funcţie de condiţiile specifice locale, la aceşti pereţi se poate renunţa - total sau parţial - la împănarea în planşeul de beton armat (fig. S2.1b).

(6) Stratul de protecţie a noului strat termoizolant, indiferent dacă acesta este dispus peste sau sub

planşeu, este în funcţie, în principal, de natura şi rigiditatea materialului termoizolant. Art. 70 (1) Pentru realizarea unor lucrări de calitate, la amplasarea stratului termoizolant peste planşeu

trebuie respectate următoarele soluţii:

a. în cazul unor termoizolaţii rigide sau foarte rigide (de ex. plăci de polistiren expandat) stratul de protecţie se realizează dintr-o şapă din mortar de cca. 3 cm grosime, nearmată;

Page 108: Ghid reabilitare termica

107

în unele cazuri, dacă stratul termoizolant este foarte rigid şi este montat corespunzător (plan şi orizontal), şapa poate avea o grosime mai mică sau poate fi chiar eliminată;

b. în cazul unor materiale semirigide (de ex. plăci din vată minerală de sticlă sau bazaltică,

în funcţie de densitate), şapa de protecţie trebuie să aibă o grosime sporită (4-5 cm), să fie realizată din mortar de ciment şi să fie armată, de regulă cu plase sudate STNB φ 3…4/100 x 100 mm, astfel încât să poată prelua în bune condiţiuni, încărcările statice şi dinamice care acţionează asupra pardoselii;

c. dacă se folosesc materiale termoizolante uşor tasabile sau foarte tasabile (de ex. saltele

din vată minerală de sticlă sau bazaltică), acestea se dispun, îndesat, între grinzişoare (cuşaci) din lemn, iar pardoseala se realizează din parchet pe duşumea oarbă, sau într-o soluţie similară; stratul termoizolant se protejează cu un strat de separare;

d. în situaţia când stratul termoizolant se realizează din spumă de poliuretan aplicată “in

situ”, suprafaţa suport a pardoselii se nivelează cu un strat subţire de egalizare.

(2) În situaţia amplasării stratului termoizolant sub planşeu se vor adopta următoarele soluţii:

a. în cazul unor materiale termoizolante rigide, plăcile sunt fixate prin lipire iar stratul de protecţie poate fi realizat dintr-o tencuială subţire (3…7 mm) din mortar aditivat, armată cu o plasă deasă (ţesătură) din fibre de sticlă; în variantă, poate fi avută în vedere, în anumite condiţii, şi folosirea unor plăci termoizolante caşerate la faţa inferioară, fără alt strat de protecţie;

b. dacă se folosesc materiale termoizolante semirigide, stratul de protecţie trebuie să aibe o

grosime de 3…4 cm, să fie realizat din mortar de ciment şi să fie armat cu plase sudate STNB φ 4…5/100 x 100 mm şi, eventual, cu plase de rabiţ; atât stratul termoizolant cât şi stratul de protecţie sunt fixate mecanic de planşeul din beton armat, prin intermediul unor ancore şi a unor bolţuri din oţel inoxidabil, cu expandare, montate în găuri forate cu dispozitive rotopercutante;

c. în cazul când stratul termoizolant se realizează din saltele din vată minerală de sticlă sau

bazaltică, acestea se îndeasă într-un caroiaj de grinzişoare din lemn, fixate de planşeu cu bolţuri cu expandare, din oţel inoxidabil; stratul de protecţie se realizează din plăci subţiri de tencuială uscată de tipul plăcilor din gips-carton sau similare;

d. în situaţia când stratul termoizolant se realizează din spumă de poliuretan aplicată “in

situ”, faţa inferioară a acestui strat se nivelează cu un strat subţire de tencuială.

(3) Pentru a obţine o comportare favorabilă din punct de vedere termotehnic a planşeului peste un subsol neîncălzit, este deosebit de importantă izolarea termică a soclului, cel puţin în zona punţii termice de la intersecţia planşeului cu pereţii exteriori.

(4) Ca efect secundar, izolarea termică a soclului pe întreaga înălţime peste CTS, determină temperaturi ceva mai ridicate în subsolul neîncălzit şi, în consecinţă, o reducere a coeficientului global de izolare termică şi a necesarului anual de căldură pentru încălzirea clădirii.

Page 109: Ghid reabilitare termica

108

Art. 71 (1) La termoizolarea verticală a soclurilor, sunt de preferat materialele termoizolante rigide şi foarte

rigide, cu o bună comportare la umiditate (de ex. plăcile din polistiren extrudat).

(2) Stratul suport al termoizolaţiei este, de regulă, peretele exterior din beton armat; în funcţie de natura şi starea tencuielii existente a soclului, dar şi de cerinţele rezolvării constructive a detaliilor, aceasta poate fi, sau nu, menţinută.

(3) Stratul de protecţie a termoizolaţiei poate fi:

a. un strat de protecţie subţire, de max.10 mm grosime, realizat, de regulă, din două straturi: un grund executat din mortar aditivat şi armat cu o plasă deasă din fibre de sticlă, şi un strat de finisaj dintr-un mortar impermeabilizant cu caracteristici hidrofobe; ca urmare a sensibilităţii la acţiuni mecanice, şi în special la şocuri, se recomandă ca această soluţie să fie utilizată cu prudenţă, exclusiv în situaţii când astfel de acţiuni sunt mai puţin probabile; se recomandă ca stratul termoizolant să fie realizat din polistiren extrudat, ca urmare a caracteristicilor favorabile de rigiditate şi de rezistenţă la umiditate a acestui material, iar stratul de protecţie să fie armat cu două straturi de ţesătura din fibre de sticlă;

b. plăci prefabricate din beton armat, de regulă prefinisate, rezemate pe console metalice încastrate în pereţii din beton armat de pe conturul subsolului;

c. zidărie din cărămizi pline dispuse pe muchie, cu mortar de marcă min. M 5 şi cu armături în rosturile orizontale; zidăria reazemă pe fundaţia peretelui exterior al subsolului; odată cu reabilitarea termică este necesar să se realizeze şi o îmbunătăţire a hidroizolaţiei verticale a subsolului.

(4) Înălţimea pe care se prevede stratul termoizolant vertical la socluri diferă, în funcţie de situaţia

existentă şi de cerinţele de reabilitare şi modernizare. (5) La partea superioară a soclului, dacă nu se prevede termoizolaţie pe întreaga înălţime a pereţilor

exteriori, stratul termoizolant al soclului trebuie, fie să depăşească faţa superioară a planşeului cu cel puţin 30-40 cm, fie să ajungă până la glaful orizontal inferior al ferestrelor.

(6) La partea inferioară a soclului, stratul termoizolant trebuie să depăşească cu cel puţin 30…40 cm

faţa inferioară a planşeului, soluţia fiind caracteristică soclurilor de înălţime mare (cca 100 cm); de regulă însă, în cazul soclurilor de înălţime medie (60-80 cm) stratul termoizolant este prevăzut pe întreaga înălţime a soclului, până la CTS. În cazul soclurilor scunde (sub 30-40 cm), stratul termoizolant trebuie coborât încă 30-40 cm sub cota terenului sistematizat - CTS.

(7) În alte cazuri, stratul termoizolant de la soclu poate fi prelungit pe întreaga înălţime a subsolului,

situaţie care poate să apară de exemplu, la clădirile cu socluri înalte şi cu înălţimi reduse ale subsolului, sau când se urmăreşte creşterea temperaturii în subsol.

Art. 72 (1) Din analizarea comparativă din punct de vedere termotehnic şi economic, a diverselor soluţii şi

variante posibile, elaboratorul proiectului de reabilitare termică le alege pe cele mai convenabile. De regulă, având în vedere avantajele şi dezavantajele menţionate la articolele 65, 66 şi 67, se preferă soluţia amplasării stratului termoizolant suplimentar la partea inferioară a planşeului peste subsol.

(2) Pierderile termice prin planşeul de peste subsol nu sunt în funcţie numai de rezistenţa termică corectată a acestui element de construcţie perimetral, ci şi de temperatura din acest spaţiu

Page 110: Ghid reabilitare termica

109

neîncălzit (dacă temperatura θu este mai mică, coeficientul de corecţie τ este mai mare şi deci atât G cât şi Q sunt mai mari). De aceea, la reabilitarea termică a clădirii trebuie să se ia o serie de măsuri pentru ca această temperatură să fie cât mai ridicată, în condiţiile în care majorarea gradului de izolare termică a planşeului conduce la o scădere substanţială a temperaturii în subsol.

(3) La elaborarea proiectului de reamenajare şi modernizarea termotehnică trebuie să se urmărescă şi obiectivul îmbunătăţirii condiţiilor de funcţionare a subsolului, în primul rând prin crearea unor condiţii igienico-sanitare corespunzătoare. Asanarea subsolurilor neîncălzite – subsoluri tehnice, cu boxe sau cu adăposturi de protecţie civilă – presupune măsuri pentru crearea şi menţinerea unui mediu uscat, curat, bine ventilat şi fără mirosuri neplăcute.

(4) Pentru obţinerea unui mediu uscat în subsol şi pentru eliminarea umidităţii din elementele de

construcţie în contact cu pământul, se va analiza necesitatea şi oportunitatea următoarelor măsuri:

a. înlocuirea umpluturilor permeabile şi insuficient compactate din jurul clădirii, cu

umpluturi din pământuri coezive, bine compactate;

b. revizuirea sau prevederea unor hidroizolaţii verticale pe suprafeţele exterioare ale pereţilor de pe conturul subsolului, atât sub CTS, cât şi – eventual – peste CTS;

c. prevederea, la partea inferioară a subsolului, a unei plăci din beton simplu sau slab armat

de 8-10 cm grosime, eventual pe un strat de pietriş filtrant (dacă aceste straturi nu există);

d. realizarea unor şape din mortar de ciment, cu un sistem de pante, care să conducă eventualele infiltraţii de apă la başe de colectare, de unde apa să poată fi evacuată, fie prin racordarea la conductele de canalizare, fie cu ajutorul unor pompe;

e. repararea şi întreţinerea corespunzătoare a conductelor de instalaţii sanitare şi termice

amplasate în subsol;

f. luarea unor măsuri care să elimine posibilitatea refulării apei din conductele de canalizare exterioară;

g. repararea, revizuirea şi eventual, refacerea trotuarelor de protecţie în jurul clădirii;

h. prevederea, la socluri, a unor straturi de protecţie şi de finisaj impermeabile şi cu

proprietăţi hidrofobe.

i. prevederea unor drenuri perimetrale în exteriorul clădirii, sub trotuar. Art. 73 (1) Creşterea temperaturii din subsolul neîncălzit prin îmbunătăţirea protecţiei termice a elementelor

de construcţie în contact cu solul este, în general, costisitoare şi deci, mai puţin eficientă. Se menţionează totuşi următoarele măsuri posibile:

a. prevederea unui strat termoizolant vertical la exteriorul pereţilor de pe conturul

subsolului, în continuarea stratului termoizolant de la soclu; această măsură poate fi eficientă în unele situaţii, de exemplu în cazul în care, din alte considerente, se

Page 111: Ghid reabilitare termica

110

îndepărtează umplutura şi se repară sau se înlocuieşte hidroizolaţia verticală; ca material termoizolant se poate avea în vedere – printre altele – şi polistirenul extrudat care, prin caracteristicile sale de rezistenţă mecanică şi prin buna comportare la acţiunea apei, nu necesită straturi de protecţie;

b. prelungirea stratului termoizolant care se prevede la socluri până la 30-40 cm sub

CTS, şi chiar mai mult;

c. prevederea unui strat termoizolant vertical la interiorul pereţilor de pe conturul subsolului, în continuarea stratului care – eventual – se montează la racordarea cu tavanul;

d. izolarea termică a planşeului peste subsol, în zonele adiacente mediului exterior,

de exemplu sub logiile de la parter, etc. (2) Ventilarea corespunzătoare a subsolurilor neîncălzite este un factor determinant atât pentru

asanarea spaţiului, cât şi pentru reducerea pierderilor de căldură (prin realizarea unei temperaturi cât mai ridicate). Deoarece aceste obiective necesită cerinţe antagoniste – ventilare puternică pentru obţinerea unor condiţii igienico-sanitare superioare şi ventilare cât mai redusă pentru limitarea pierderilor de căldură – la elaborarea proiectului de reabilitare trebuie adoptată o soluţie echilibrată, satisfăcătoare din ambele puncte de vedere. Se recomandă, printre altele, următoarele măsuri:

a. revizuirea numărului, poziţiilor (recomandabil pe întregul perimetru al clădirii) şi

dimensiunilor golurilor de ventilare, care trebuie să conducă la o rată convenabilă a schimburilor de aer;

b. prevederea unor goluri de ventilare naturală şi în cazul unor socluri scunde sau când

pardoseala de la parter este la nivelul CTS, prin amenajarea unor prize de aer şicanate;

c. realizarea, cu mijloace adecvate, a unor goluri poziţionate la partea superioară a pereţilor interiori structurali şi nestructurali, pentru a asigura o bună circulaţie a aerului în interiorul subsolului;

d. amenajarea, eventual, a unor ventilaţii verticale având prizele la tavanul subsolului şi gura

de evacuare peste acoperiş;

e. repararea sau montarea unor plase de protecţie sau grile de calitate corespunzătoare la golurile de ventilare naturală de pe conturul subsolului (dar fără clapete de închidere, deoarece trebuie asigurată ventilarea permanentă a spaţiului);

f. repararea şi etanşarea ferestrelor exterioare precum şi a uşilor şi/sau a chepengurilor de

acces în subsol.

Page 112: Ghid reabilitare termica

111

CAPITOLUL VII: SOLUTII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE. SOLUŢII PENTRU PLANŞEE PE SOL (P) SECŢIUNEA 1: Generalităţi Art. 74 (1) La plăcile pe sol, amplasate peste cota terenului sistematizat (CTS), fluxul termic disipat este

mare pe conturul clădirii, în zona soclului şi în zona adiacentă, pe o lăţime de 1,00...1,50 m. Ca urmare, cea mai importantă măsură de îmbunătăţire a protecţiei termice la plăcile pe sol constă în prevederea unor straturi termoizolante suplimentare în aceste zone, şi în primul rând, pe faţa exterioară a soclului, care, de regulă este realizat din beton armat monolit.

(2) Termoizolarea orizontală generală, suplimentară, a plăcii pe sol este mai puţin necesară şi eficientă, dar această măsură devine necesară şi eficientă pentru efectele favorabile pe care le are pe zona de 1,00…1,50 m lăţime de pe conturul parterului, în special în situaţiile în care izolarea termică suplimentară a soclului nu este suficientă. În consecinţă, la reabilitarea termică a plăcilor pe sol se vor avea în vedere în primul rând măsurile de termoizolare suplimentară a soclurilor, la exterior şi numai în al doilea rând termoizolarea orizontală generală.

(3) Termoizolarea verticală a soclurilor se realizează, de regulă, la exterior, în următoarele condiţii:

a. stratul termoizolant trebuie să fie continuu în dreptul punţii termice care există de regulă la racordarea soclului cu placa pe sol;

b. la partea superioară a soclului, stratul termoizolant trebuie să depăşească cu cel puţin 30-

40 cm faţa superioară a plăcii (dacă nu se prevede şi termoizolarea suplimentară exterioară a pereţilor exteriori);

c. la partea inferioarăa soclului, stratul termoizolant trebuie să ajungă cel puţin până la CTS,

dar se recomandă ca el să coboare 30-40 cm sub această cotă (în special la soclurile puţin înalte).

Art. 75 (1) Pentru a obţine o bună rezistenţă mecanică la acţiuni statice şi - în special - dinamice, foarte

probabile în zona soclului, stratul de protecţie a termoizolaţiei se armează cu plasă dublă din fibre de sticlă (una dintre plase poate fi de tip panzer), sau se folosesc sisteme de protecţie din materiale rezistente la şocuri, cum sunt panourile din tablă, plăci ceramice etc; în cazul adoptării acestei soluţii se recomandă ca stratul termoizolant să fie realizat din polistiren extrudat, care are caracteristici superioare de rigiditate, de rezistenţă mecanică şi la acţiunea umidităţii.

(2) Rezemarea stratului de protecţie se poate face în diverse moduri, fie direct pe fundaţiile existente, fie pe console din beton armat sau metalice, fie prin intermediul unor plăcuţe din oţel inoxidabil. În unele situaţii, stratul de protecţie se poate realiza din zidărie din cărămizi pline aşezate pe muchie, cu mortar M 5 şi cu rosturile orizontale armate.

(3) Alcătuirea şi poziţionarea stratului termoizolant orizontal care se prevede peste placa pe sol este în funcţie de natura şi starea pardoselilor existente, de înălţimea liberă de la parter, de felul pardoselilor noi, precum şi de alte condiţii specifice, locale.

Page 113: Ghid reabilitare termica

112

SECŢIUNEA a 2-a: Prevederi de principiu şi detalii de racordare Art. 76 (1) Detalii de principiu referitoare la termoizolarea exterioară a soclurilor, ca parte componentă a pereţilor exteriori sunt prezentate în planşele:

a. E1.4 - pentru pereţi la care protecţia termică suplimentară se execută în sistem compact (ETICS);

b. E2.10-o, E2.11-p – pentru pereţi la care protecţia termică suplimentară se execută în sistem faţadă ventilată;

c. E3.1 – pentru pereţi la care protecţia termică suplimentară se aplică prin interior.

(2) Detaliile diferă în funcţie de înălţimea soclurilor, de poziţia suprafeţei exterioare a soclurilor în raport cu suprafaţa exterioară a pereţilor exteriori, precum şi de alcătuirea şi rezemarea straturilor de protecţie a straturilor termoizolante. Art. 77 Detalii de alcătuire şi poziţionare a stratului termoizolant nou, se prezintă în fig. P1.1…P1.4 astfel:

a. cu îndepărtarea pardoselii deteriorate şi păstrarea şapei existente cu/fără rectificare şi cu strat hidroizolant nou (fig. P1.1a);

b. cu stratul termoizolant amplasat peste pardoseala sau şapa existentă, atât în cazul absenţei oricărui strat termoizolant (fig. P1.1b) cât şi în cazul prezenţei unui astfel de strat (fig. P1-2e).

c. după îndepărtarea stratului existent inclusiv a şapei de egalizare deteriorate (fig. P1-1 c) d. cu saltele termoizolante tasabile sau foarte tasabile, montate între grinzişoare din lemn şi

având pardoseala realizată din parchet pe duşumea orabă; grinzişoarele (cusacii) se montează fie direct pe suprafaţa suport (fig. P1-3), fie pe pardoseala existentă, cu sau fără termoizolaţie (fig. P1-4);

e. cu stratul termoizolant amplasat direct pe placa de beton slab armată, eventual nivelată prin intermediul unui strat subţire din mortar de egalizare, după îndepărtarea tuturor straturilor existente;

Art. 78 (1) În detaliile de principiu referitoare la termoizolarea plăcii pe sol sunt prevăzute, peste straturile

termoizolante, straturi intermediare, astfel:

a. peste straturile termoizolante foarte rigide, rigide sau semirigide, sub şapa de protecţie (armată sau nearmată) - un strat de separare tehnologică, care are menirea să împiedice pătrunderea apei din mortar în stratul termoizolant şi care se realizează, de regulă dintr-o folie de polietilenă de 0,1 mm grosime, simplu aşezată, cu marginile petrecute;

b. peste straturile termoizolante foarte tasabile sau uşor tasabile (de exemplu saltele din vată

minerală sau din vată de sticlă), sub duşumeaua oarbă - un strat de separare antipraf (geotextil) care împiedică pătrunderea particulelor foarte mici din termoizolaţie, prin duşumea şi parchet, în mediul interior.

(2) În cazul când din diferite considerente (placa pe sol în stare necorespunzătoare, deteriorată sau

puternic umezită, absenţa stratului de pietriş sau chiar a plăcii pe sol, modificarea poziţiei pereţilor despărţitori nestructurali ş.a.) este raţională turnarea unei noi plăci pe sol, se poate adopta soluţia amplasării stratului termoizolant orizontal, pe întreaga suprafaţă sau numai pe o

Page 114: Ghid reabilitare termica

113

lăţime de 1,50 m pe conturul clădirii, sub placa de beton armat; în această situaţie, stratul termoizolant, montat pe un strat de pietriş, va fi realizat din polistiren extrudat. Pentru a obţine o bună comportare termotehnică este indicat ca noua placă din beton slab armat să nu fie legată de soclu, iar stratul termoizolant vertical exterior să ajungă până la CTS.

Art. 79 (1) Cu ocazia elaborării proiectului de reabilitare termică a plăcii pe sol trebuie să se acorde o atenţie

specială examinării protecţiei hidrofuge a tuturor elementelor de construcţie în contract cu solul şi prevederea unor măsuri în vederea ameliorării situaţiei din acest punct de vedere, prin:

a. luarea unor măsuri de eliminare a eventualelor manifestări ale fenomenului de igrasie şi de uscare a zonelor umezite ale pereţilor;

b. prevederea - prin subzidire sau cu alte metode - a unor hidroizolaţii orizontale (din materiale bituminoase sau mortar hidrofob) sub pereţii structurali şi nestructurali realizaţi din zidării, dacă se constată absenţa şi necesitatea lor;

c. prevederea unor eventuale straturi hidroizolante pe suprafeţele verticale exterioare ale soclurilor existente din beton armat, în funcţie de situaţia concretă locală, prevederea unui eventual strat hidroizolant pe suprafaţa orizontală superioară a plăcii pe sol, nivelată sau nu în prealabil prin intermediul unui strat de egalizare;

d. revizuirea, refacerea sau chiar amenajarea unui nou strat de pietriş sub placa pe sol, strat care împiedică ascensiunea capilară a apei, dacă această măsură se consideră strict necesară pentru o comportare corespunzătoare din punct de vedere hidrofug; în această situaţie poate fi avută în vedere şi soluţia de aerare a stratului de pietriş în conformitate cu prevederile din Normativul pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de izolaţii termice la clădiri, prin intermediul unor orificii practicate în socluri (pentru accesul aerului uscat din exterior) şi a unor canale verticale de ventilare (pentru evacuarea aerului umed);

e. prevederea unor straturi de protecţie şi a unor tencuieli la socluri cu caracteristici şi adaosuri hidrofobe.

(2) Alcătuirea straturilor hidroizolante şi condiţiile de aplicare vor fi realizate în conformitate cu

prevederile din Normativul NP 040 – Normativ privind proiectare, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri.

(3) Îndepărtarea şi refacerea plăcii pe sol existente, precum şi a stratului de pietriş filtrant de sub placă, sunt măsuri extreme, care pot fi justificate numai de necesităţi tehnice şi funcţionale imperative (de ex. tasări excesive, placa de beton în stare necorespunzătoare atât în ceea ce priveşte marca betonului, grosimea, cât şi ca armare, etc.).

Page 115: Ghid reabilitare termica

114

CAPITOLUL VIII: SOLUTII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE. SOLUŢII PENTRU FERESTRE ŞI UŞI EXTERIOARE (F) SECŢIUNEA 1: Generalităţi Art. 80 (1) Ferestrele şi uşile exterioare fac parte integrantă din anvelopa clădirii, astfel încât într-un proces

de modernizare (reabilitare) din punct de vedere higrotermic, sunt importante caracteristicile ferestrei/uşilor, dar şi modul de implementare în clădirea existentă, relaţia lor cu zona adiacentă de faţadă. În aceeaşi categorie intră ferestrele de mansardă şi alte tipuri de vitraje ale anvelopei situate la nivelul terasei (luminatoare), elemente care folosesc aceleaşi tehnologii de tâmplărie şi vitraje, dar care se racordează la soluţii de închidere cu şarpantă sau de tip terasă.

(2) În anvelopa clădirii trebuie integrate soluţiile de detaliu optime pentru fiecare caz în parte, asigurând continuitatea termoizolaţiei în relaţia plin – gol (ferestre, uşi exterioare), etanşeitatea şi protecţia legăturii dintre tâmplărie şi perete.

(3) Pentru clădirile de locuit existente, fără un regim special care să excludă intervenţiile radicale

(clădiri de patrimoniu), în funcţie de starea ferestrelor şi uşilor exterioare existente, se poate opta pentru modernizare din punct de vedere termic pe două căi :

- repararea, recondiţionarea şi completarea ferestrelor şi uşilor exterioare existente; - înlocuirea cu ferestre şi uşi noi performante .

Notă: Clădirile monument de arhitectură, în care inclusiv tâmplăria veche şi vitrajele trebuie conservate, nu fac subiectul acestei lucrări.

(4) Adoptarea uneia din cele 2 soluţii este în funcţie – în principal – de starea ferestrelor şi uşilor

existente, de nivelul de performanţă dorit de proprietar şi de suma disponibilă pentru aceste lucrări.

(5) Modernizarea din punct de vedere termic a ferestrelor şi uşilor exterioare este o problemă complexă, cu multe implicaţii şi de aceea ea trebuie abordată şi tratată cu multă atenţie de către proiectantul lucrărilor de reabilitare; cea mai importantă problemă colaterală care trebuie avută în vedere este asigurarea unei ventilării naturale a încăperilor, în condiţiile de după modernizare.

(6) Măsurile de reabilitare termică a ferestrelor şi uşilor exterioare se pot grupa, după amploare, în

ordine crescătoare, astfel: a. lucrări de reparaţii şi de recondiţionare a ferestrelor şi uşilor existente; b. măsuri de îmbunătăţire a etanşeităţii elementelor mobile ale ferestrelor, prin prevederea

unor garnituri de etanşare; c. mărirea rezistenţei termice prin modificarea tâmplăriei existente, astfel încât să se creeze

încă un spaţiu de aer termoizolant; d. înlocuirea ferestrelor şi uşilor exterioare existente cu tipuri noi, mai performante.

(7) Măsurile de reparaţii şi de recondiţionare a tâmplăriei existente pot conduce – în multe situaţii –

la o îmbunătăţire substanţială a comportării termotehnice a ferestrelor şi uşilor de balcon exterioare, în condiţiile unor cheltuieli relativ reduse.

(8) Măsurile de reparare şi de recondiţionare a tâmplăriei exterioare se referă în principal la:

Page 116: Ghid reabilitare termica

115

a. revizuirea şi îmbunătăţirea modului în care este realizată etanşarea termică şi la infiltraţii de aer rece, a rosturilor de pe conturul tâmplăriei, dintre toc şi glafurile golului din perete; completarea spaţiilor neumplute corespunzător, cu vată minerală îndesată şi închiderea, la interior, a rosturilor cu pervazuri din lemn sau cu tencuială;

b. revizuirea şi îmbunătăţirea etanşării hidrofuge a rosturilor de pe conturul exterior al tocului; realizarea, eventual, a unei etanşări suplimentare cu materiale speciale (benzi de etanşare, chituri siliconice, mortare hidrofobe, ş.a.) precum şi acoperirea rosturilor cu baghete din lemn sau din PVC;

c. repararea lăcrimarelor de la glaful orizontal exterior de la partea superioară a golului din perete, revizuirea detaliului dacă lăcrimarul nu este corect conceput şi – eventual – crearea unui lăcrimar dacă acesta nu există;

d. revizuirea, repararea sau înlocuirea solbancurilor din tablă zincată sau din alte materiale, existente pe glaful orizontal exterior de la partea inferioară a golului din perete; se vor verifica şi eventual remedia panta, existenţa şi forma lăcrimarului, etanşarea faţă de toc (cuie cu cap lat la distanţe mici), etanşarea faţă de perete (marginea tablei ridicată şi acoperită la partea superioară de tencuială), etc;

e. revizuirea tuturor falţurilor de pe conturul tocului, a cercevelelor şi a foilor de uşă, astfel încât să se realizeze o corectă “bătaie” între elementele mobile şi cele fixe ale tâmplăriei; la corectarea falţurilor necorespunzătoare se poate avea în vedere şi soluţia prevederii unor adaosuri din material lemnos, de grosime constantă sau variabilă, fixate prin lipire sau/şi cu şuruburi;

f. repararea şi eventual înlocuirea lăcrimarelor (din lemn sau din tablă) de la partea inferioară a cercevelelor şi a foilor de uşă;

g. desfundarea (sau crearea dacă nu există) a găurilor de la partea inferioară a tocurilor, destinate îndepărtării apei condesate între cercevele;

h. înlocuirea geamurilor sparte şi crăpate; i. revizuirea, completarea şi eventual înlocuirea completă a chiturilor de pe conturul

geamurilor; j. revizuirea feroneriei existente, cu efectuarea eventualelor reparaţii şi înlocuiri, astfel încât

să se asigure o funcţionare corespunzătoare a tuturor dispozitivelor metalice de închidere-deschidere, precum şi a celor anti-vânt; la cercevelele şi uşile de balcon vinciuite se poate lua în considerare şi montarea unor dispozitive de închidere suplimentare;

k. revizuirea funcţionării dispozitivelor de prindere între ele a cercevelelor la ferestrele cuplate din lemn, precum şi a tuturor dispozitivelor aferente ochiurilor de ventilaţie;

l. vopsirea tâmplăriei, după efectuarea tuturor reparaţiilor şi completărilor menţionate mai sus;

m. repararea obloanelor rulante exterioare şi prevederea unor straturi termoizolante suplimentare la cutiile rulourilor.

(9) Dotarea ferestrelor de lemn, existente, cu garnituri de etanşare este o măsură foarte eficientă, deoarece, cu cheltuieli relativ reduse, permite micşorarea semnificativă a necesarului de căldură pentru încălzirea locuinţelor. Se pot utiliza atât garnituri de etanşare din cauciuc, cât şi din alte materiale (burleţi din mase plastice, ş.a). Garniturile de etanşare se prevăd atât între elementele mobile şi cele fixe ale ferestrelor, cât şi între cercevele, precum şi pe conturul ochiurilor de ventilaţie. La ferestrele duble, este indicat ca garniturile să se prevadă atât la cercevelele interioare, cât şi la cele exterioare.

(10) Fixarea garniturilor se realizează de regulă, prin lipire. În funcţie de tipul şi starea tâmplăriei, precum şi de calitatea lemnului, se pot eventual amenaja în cercevele sau/şi în tocuri, mici

Page 117: Ghid reabilitare termica

116

decupări care să permită o mai bună funcţionare a ferestrelor, o mai bună etanşare şi o durată de viaţă mai mare pentru garnituri.

(11) Prevederea unor garnituri de etanşare la tâmplăria existentă nu conduce la mărirea rezistenţei

termice a ferestrelor şi uşilor de balcon, efectul favorabil al acestei măsuri manifestându-se însă substanţial atât în ceea ce priveşte condiţiile de confort (prin eliminarea curenţilor reci de aer), cât şi sub aspectul necesarului anual de căldură (prin micşorarea volumului de aer care pătrunde în exces în încăperi şi care trebuie încălzit).

SECŢIUNEA a 2-a: Prevederi de principiu şi detalii de racordare Art. 81 (1) Pentru mărirea sensibilă a rezistenţei termice a ferestrelor existente este necesar a se mări

numărul de spaţii de aer dintre geamuri. Această idee este ilustrată în fig. F1 şi F2 în care se prezintă câteva exemple de îmbunătăţire a caracteristicilor termotehnice ale ferestrelor cuplate din lemn, (fig. F1) şi a celor duble (fig. F2):

a. prin montarea, pe cerceveaua interioară, a unui geam termoizolant dublu în locul

geamului simplu; pentru fixarea geamului termoizolant pe cerceveaua existentă este necesar a se prevedea o ramă fixă, uşoară, alcătuită dintr-un profil-cornier din tablă subţire şi o baghetă din lemn, prinse de cerceveaua existentă cu şuruburi de lemn; din cauza spaţiului limitat, se prevăd geamuri 4+9+4 mm, sau cel mult 4+12+4 mm; se pot folosi atât geamuri cu suprafeţele interioare netratate, cât şi geamuri având o suprafaţă tratată cu un strat reflectant al razelor infraroşii, cu un coeficient de emisie redus “low-e” (e ≤ 0,10) în condiţiile în care spaţiul dintre geamuri este umplut cu aer sau cu un gaz inert (argon, kripton, ş.a.);

b. prin montarea pe cerceveaua interioară, a unei cercevele suplimentare mobile (prevăzută cu balamale şi cu un dispozitiv de închidere-deschidere) realizate din profile din tablă subţire; pe cerceveaua suplimentară, care poate fi deschisă pentru curăţire şi dezaburire, se montează un geam simplu de 3 mm grosime;

c. idem ca la “b”, dar cu cerceveaua suplimentară realizată dintr-o ramă din lemn, alcătuită

din piese de o formă specială, de calitate superioară. (3) În toate variantele se vor prevedea garnituri de etanşare (care nu sunt figurate în fig. F1 şi F2).

(4) Variantele de principiu prezentate la articolul 81 alin.(1) conduc la o majorare semnificativă a

greutăţii cercevelelor interioare; ca urmare, aceste cercevele trebuie să fie consolidate, în principal prin prevederea la colţuri a unor gusee metalice din tablă, fixate cu şuruburi.

Art. 82 (1) O soluţie eficientă de îmbunătăţire a caracteristicilor termotehnice ale ferestrelor existente, din

lemn, o constituie prevederea, la cercevelele exterioare, a unor geamuri termoizolante duble sau chiar triple, în locul geamului simplu existent, în condiţiile în care aceste cercevele se transformă din cercevele mobile în cercevele fixe. Se obţine astfel, pe lângă rezistenţe termice sporite şi avantajul reducerii la minimum a infiltraţiilor de aer rece, evident în condiţiile realizării unor detalii corespunzătoare de etanşare pe conturul geamurilor termoizolante noi.

(2) Soluţia de la alin.(1) poate fi aplicată, însă, numai la o parte din cercevele şi anume la cele care se consideră că nu sunt necesare pentru ventilarea încăperilor şi numai când ferestrele

Page 118: Ghid reabilitare termica

117

respective sunt accesibile din exterior pentru întreţinerea curentă (în balcoane şi logii precum şi la parter).

(3) Ca variantă, se poate lua în considerare şi montarea geamurilor termoizolante direct pe toc, cu îndepărtarea cercevelelor exterioare.

Art. 83 (1) La uşile de balcon, dacă condiţiile de iluminare naturală permit acest lucru, poate fi aplicată o

soluţie de îmbunătăţire a caracteristicilor termotehnice, care constă din înlocuirea geamurilor existente pe înălţimea parapetului ferestrelor adiacente, cu panouri opace, cu caracteristici superioare de termoizolare, realizate dintr-un strat de material termoizolant eficient, montat între două foi din PFL, PAL sau din alte produse similare.

Art. 84 (1) Aplicarea soluţiilor de îmbunătăţire a caracteristicilor termotehnice ale ferestrelor existente din

lemn, trebuie completată cu măsurile de reparare şi recondiţionare prezentate.

(2) În situaţia în care starea cercevelelor interioare existente nu este corespunzătoare sau când greutatea suplimentară rezultată din aplicarea soluţiilor prezentate la articolul 81 alin.(1) depăşeşte capacitatea de rezistenţă a cercevelelor interioare, chiar în condiţiile consolidării lor, poate fi avută în vedere şi soluţia înlocuirii lor cu cercevele interioare complet noi, confecţionate la comandă, dimensionate corespunzător şi prevăzute de la confecţionare cu geamuri termoizolante eficiente şi cu garnituri de etanşare.

(3) La ferestrele duble din lemn, o majorare suplimentară a rezistenţei termice se poate obţine prin

montarea unor geamuri termoizolante duble atât la cercevelele interioare, cât şi la cele exterioare, dacă alcătuirea şi calitatea tâmplăriei existente permite, din punct de vedere constructiv, acestă soluţie.

Art. 85 (1) În prezent, calităţile, posibilităţile variate de design şi preţul accesibil al ferestrelor noi, face ca

soluţia schimbării ferestrelor vechi să fie prima recomandare a specialiştilor.

(2) Standardul european “SR EN 14351-1 + A1: Ferestre şi uşi. Standard de produs, caracteristici de performanţă” se referă la ferestre şi uşi exterioare pentru persoane, uşi exterioare situate pe căi de evacuare, ferestre în acoperişuri - inclusiv rezistente la foc din exterior, ferestre cuplate şi ferestre duble şi prevede obligativitatea marcajului CE pe produsul finit.

(3) Pe lângă calităţile termoizolante superioare, ferestrele noi au o durabilitate mai mare şi aduc un

plus şi din punct de vedere al protecţiei împotriva zgomotului: ferestrele şi uşile cu profile şi geamuri termoizolante trebuie să aibă un indice de izolare acustică între 25 – 40 dB (pentru îmbunătăţirea izolaţiei fonice se utilizează sticlă de grosimi diferite pentru cele două foi din alcătuirea geamului termoizolant).

(4) Ferestrele şi uşile exterioare noi pot prelua structurarea celor vechi din punct de vedere al

ochiurilor (fixe sau mobile) sau pot avea o altă configurare: unul sau mai multe canate, cercevele, foi mobile şi/sau fixe. Avantajul înlocuirii ferestrelor constă şi în faptul că permite montarea simultană a numeroase accesorii cu aport important în comportamentul higrotermic al clădirii: glafuri, sisteme de protecţie solară (jaluzele şi/sau rulouri), sisteme încorporate de ventilare.

Page 119: Ghid reabilitare termica

118

(5) Performanţa energetică a ferestrelor noi depinde de calitatea componentelor, de relaţiile directe

dintre acestea, precum şi de amplasarea ferestrei şi de rezolvarea legăturii cu restul anvelopei (etanşeitate, continuitatea termoizolării, protecţia racordării).

(6) Amplasarea ferestrelor noi în goluri, pe adâncimea peretelui, se poate face pornind de la

alinierea ferestrei cu faţa exterioară până la cea interioară, fiecare opţiune având avantajele şi dezavantajele sale. De modul de amplasare în raport cu grosimea peretelui, depinde variaţia temperaturii suprafeţelor interioare ale zonelor adiacente golului.

(7) La lucrările de reabilitare termică prin înlocuirea ferestrelor, se recomandă ca tâmplăria nouă să se amplaseze pe locul celei vechi, dar dacă este posibil se pot lua în considerare şi celelalte variante:

a). la faţa exterioară a pereţilor - avantaje: glaf interior mare - dezavantaje: suprafaţa exterioară a ferestrei va fi expusă total convecţiei din

exterior; în interior, curenţii calzi proveniţi de la radiatoare nu vor influenţa uniform temperaturile pe suprafaţa parapetului, partea inferioară rămânând rece (riscul de apariţie a condensului va fi cu atat mai mare cu cât ferestrele sunt mai depărtate de faţa interioară a peretelui); apar probleme de fixare a ferestrei la exterior în cazul alcătuirilor faţadelor termoizolate.

b). la faţa interioară a pereţilor

- avantaje: întreaga suprafaţă a ferestrei va beneficia de curenţii calzi interiori, iar suprafaţa exterioară va fi mai protejată de curenţii reci exteriori; riscul de condens este mai mic faţă de cazul anterior;

- dezavantaje: planul ferestrei nu are continuitate cu anvelopa termică a peretelui, ceea ce duce la un risc mare de aparitie a condensului în zona perimetrală ferestrei; probleme de finisare interioară în jurul tâmplăriei.

c). în planul termoizolaţiei peretelui - avantaje: cu cât suprafaţa de contact între tâmplărie şi termoizolaţia peretelui este

mai mare, cu atât se diminuiază efectul punţilor termice de joncţiune; - dezavantaje: fixarea ferestrei în gol necesită elemente speciale de montaj.

d). „pe mijlocul“ peretelui (în treimea de mijloc a grosimii peretelui)

- avantaje: montaj uşor în perete; - dezavantaje: necesitatea întoarcerii termoizolaţiei pe grosimea peretelui, de la

exterior până în planul ferestrei. Art. 86 (1) Comportamentul ferestrelor, în timp,depinde de materialele folosite la montajul acestora, care

asigură rigidizarea prinderilor, termoizolarea îmbinării, hidroizolarea exterioară, bariera contra vaporilor, cât şi elasticitatea acestei îmbinări, care trebuie să fie capabilă să urmărească deformaţiile ferestrei sau ale golului suport determinate de solicitări termice.

(2) Punerea în operă a ferestrelor (în conformitate cu indicaţiile producătorului) cuprinde:

a. măsurarea şi verificarea dimensiunilor golurilor, astfel încât între rama tâmplăriei şi construcţie să rămână un rost perimetral de cel mult 10-15 mm;

b. pregătirea golului în vederea instalării tâmplăriei, proces care cuprinde curăţarea golului;

Page 120: Ghid reabilitare termica

119

c. poziţionarea provizorie a tocului cu pene din lemn sau PVC; d. verificarea verticalităţii şi orizontalităţii; e. fixarea definitivă a tocului cu şuruburi protejate anticoroziv, cu sau fără diblu, în

funcţie de elementul de construcţie în care se fixează tâmplăria; f. montarea garniturilor de etanşare pe contur; g. racordarea tâmplăriei la partea inferioară cu glaful care se face cu chit special,

pentru a asigura etanşeitatea; h. îndepărtarea foliei de protecţie a tâmplăriei în maxim 3 luni de la instalare.

Art. 87 (1) În cazul înlocuirii ferestrei vechi cu una nouă performantă, se recomandă corelarea cu

reabilitarea şi modernizarea zonelor opace ale pereţilor exteriori şi finisarea faţadelor. O corelare şi din punct de vedere cromatic a tâmplăriei cu culorile alese pentru finisarea faţadei ar trebui să fie subiectul unor studii de faţadă, realizate de arhitecţi şi urbanişti.

(2) Soluţia înlocuirii ferestrelor şi uşilor exterioare vechi cu sisteme noi, performante, se adoptă

atunci când cheltuielile necesitate de repararea, recondiţionarea şi îmbunătăţirea termotehnică a tâmplariei existente sunt prea mari, sau la dorinţa proprietarului de a moderniza radical clădirea.

(3) Cea mai accesibilă posibilitate de înlocuire a tâmplăriei existente o oferă tâmplăria din PVC.

Aceasta este alcătuită din profile de PVC extrudate multicamerale, realizate cu tehnologii care au dezvoltat până la 8 compartimente de aer. Performanţele din punct de vedere termic s-au obţinut atât prin creşterea numărului de compartimente, cât şi prin introducerea unor miezuri termoizolante în profilele de rigidizare din oţel. Tipurile mai noi de tâmplărie din PVC înlocuiesc profilele de rigidizare din oţel galvanizat cu profile din aluminiu.

(4) Soluţiile uzuale de înlocuire a tâmplăriei existente, posibil de aplicat se prezintă schematic în fig.

F3: a. fereastră din lemn, simplă, conform detaliilor de principiu din STAS 465 –1991,

prevăzută cu geamuri termoizolante şi cu garnituri de etanşare; b. idem, cuplată, prevăzută cu un geam simplu la exterior şi cu un geam termoizolant la

interior; c. fereastră din lemn dublă, cu detalii similare cu cele date în STAS 465 –1991, prevăzută

de asemenea cu un geam simplu la exterior şi cu un geam termoizolant la interior; d. ferestre şi uşi exterioare din PVC;

Detalierea acestor soluţii este făcută în Ghidul privind îmbunătăţirea calităţilor termoizolatoare ale ferestrelor la clădirile civile existente, indicativ GT 043-2003. Art. 88 (1) In afara tâmplăriei din profile din PVC, pentru înlocuirea tâmplăriei existente se mai poate opta

şi pentru: a. ferestre şi uşi exterioare din lemn stratificat (lemn lamelar încleiat); b. ferestre şi uşi exterioare din aluminiu cu rupere de punte termică; c. ferestre şi uşi exterioare din oţel cu rupere de punte termică ; d. ferestre şi uşi exterioare din fibră de sticlă; e. tâmplării mixte.

(2) În anexa 1 (informativă) sunt prezentate soluţii de principiu pentru ferestre şi uşi menţionate la

art.88, alin(1).

Page 121: Ghid reabilitare termica

120

(3) Elementele de lemn stratificat, folosite în procesul de producţie al ferestrelor şi uşilor cu geam termoizolant, au în componenţa lor în general 3 straturi de material lemnos, lipite cu adeziv pe bază de apă, rezistent la umiditate. Aceste straturi, lucrând independent, anulează tensiunile interne din cadrul lemnului, asigurând stabilitatea profilului de tâmplărie. Deasemenea, prin modul de dispunere a fibrelor în straturile componente, scade substanţial sensibilitatea la umiditate a lemnului. Menţinerea caracteristicilor iniţiale, pe o durată teoretic nelimitată, se obţine prin recondiţionare anuală prin ceruire.

(4) Tâmplăria de aluminiu cu rupere de punte termică pentru ferestre oferă calităţi termoizolante

şi o greutate proprie redusă. În plus, rezistenţa superioară la acţiuni mecanice permite utilizarea unor profile de secţiuni mai reduse, crescând astfel aria suprafeţei vitrate şi randamentul iluminatului natural.

(5) Rezistenţa mare la acţiunea factorilor de mediu şi timp conferă profilelor din aluminiu o durată

de viaţă mare, respectiv menţinerea calităţilor iniţiale o perioadă îndelungată. (6) Ferestrele şi uşile din profile de oţel cu rupere de punte termică se caracterizează prin

rezistenţe mecanice mari, recomandându–se pentru închiderea golurilor de dimensiuni mari cu lăţimi reduse de profil. Prezintă dezavantajul greutăţii proprii mari şi rezistenţei reduse la coroziune. Ferestrele şi uşile din oţel inoxidabil au avantajul de a rezista la acizi în condiţii extreme, fiind o soluţie de luat în calcul pentru construcţiile din zonele de litoral.

(7) Tâmplăria din profile de poliester armat cu fibră de sticlă prezintă cea mai buna performanţă

din punct de vedere energetic. (8) Tâmplăriile mixte din lemn stratificat cu profile de aluminiu sau din lemn stratificat cu

profile de PVC sau din aluminiu (profilele din lemn stratificat - material ecologic - se dispun la interior, iar în contact cu exteriorul se dispun profilele din PVC sau aluminiu, rezistente la acţiunea factorilor de mediu) combină avantajele celor două materiale componente, eliminând în mare măsură dezavantajele fiecăreia dintre ele si oferă:

a. calitatea superioară controlată a lemnului stratificat asigură absenţa deformărilor şi crăpăturilor în timp;

b. posibilitatea alegerii din numeroase esenţe de lemn; c. nu necesită tratare (vopsire) ulterioară; d. paletă foarte bogată de culori.

Art. 89 (1) Performanţa energetică a ferestrei depinde esenţial de alegerea corectă a tipului de geam

termoizolant, caracterizat prin numărul foilor de sticlă, spaţiul dintre foi (distanţa dintre foi, natura gazului de umplere) şi modul de tratare al sticlei. Factorii determinanţi în alegerea tipului de vitraj sunt:

a. valoarea coeficientului de transfer termic; b. valoarea factorului solar; c. coeficientul de transmisie a luminii; d. coeficientul de reflexie a luminii; e. capacitatea de izolare acustică; f. rezistenţa la şocuri.

(2) Pentru adoptarea unui anumit tip de geam termoizolant, în concordanţă cu obiectivele lucrărilor

de eficientizare energetică pot fi utilizate datele din anexa 2 informativă.

Page 122: Ghid reabilitare termica

121

SECŢIUNEA a 3-a: Prevederi de principiu pentru elemente auxiliare Art. 90 (1) Buna funcţionare a ferestrelor şi uşilor cu care se înlocuieşte tâmplăria existentă este asigurată

într-o mare măsură de alegerea şi execuţia corectă a elementelor auxiliare (rulouri, plase contra insectelor, feronerie, glafuri etc.). În acest context trebuie să se ţină seama de următoarele recomandări de ordin general:

a. folosirea rulourilor exterioare (cele cu suprafaţa mai mare de 3 m2 sau montate la exteriorul tâmplăriei) să fie prevăzute cu sisteme de acţionare electrică;

b. cutiile de rulou suprapuse tâmplăriei vor fi izolate termic; c. completarea tâmplăriei cu plase împotriva insectelor (rame, rulouri şi uşi); d. pentru ferestrele amplasate pe faţadele expuse spre sud-est sau sud-vest se recomandă

măsuri de protecţie solară: sticla colorată în masă, reflexivă, jaluzele, copertine; e. garajele incluse în clădiri încălzite vor avea uşi izolate termic pentru accesul auto.

(2) Feroneria care echipează tâmplăria termoizolantă va respecta următoarele prevederi:

a. distanţa dintre două puncte de închidere va fi de maximum 70 cm; b. balamalele vor fi reglabile pe trei direcţii; c. feroneria se va utiliza cu respectarea strictă a categoriilor de greutate pentru care a

fost concepută; d. componentele feroneriei vor fi protejate împotriva coroziunii (prin zincare, cromare,

cadmiere, nichelare, vopsire etc.) şi în special împotriva electrocoroziunii. e. uşile pentru accesul public vor fi prevăzute cu amortizoare; f. la uşile din PVC se interzice întreruperea armăturii de oţel in zona de montare a

broaştei; g. la uşile de exterior, cu excepţia celor de balcon, nu se admite utilizarea balamalelor de

fereastră; h. feroneria va fi silenţioasă, reglabilă, cu închidere în minimum 3 puncte, uşor

manevrabilă, forţa de apăsare la mânerul uşilor fiind de 10 N; de asemenea, trebuie să existe şi posibilitatea deschiderii uşii din cheie, fără apăsarea mânerului;

(3) Ferestrele noi vor fi prevăzute cu glafuri la exterior în zona de legătură dintre tâmplărie şi

peretele de faţadă, în scopul asigurării protecţiei în special la acţiunea apei. Glafurile vor fi prevăzute cu lăcrimar.

(4) Glafurile vor fi realizate din materiale moderne, eficiente, durabile şi cu design atractiv; pot fi realizate din PVC, aluminiu şi din materiale precum tabla zincată (soluţia tradiţională la blocurile de locuinţe), piatra naturală (marmură), piatră artificială - ceramică porţelanată (cu caracteristici specifice materialelor folosite la exterior: rezistenţă la apă, la ciclul îngheţ-dezgheţ, la radiaţia UV si rezistenţă mecanică mare).

(5) Lipsa glafurilor provoacă infiltraţii, o degradare a clădirii atât la exterior, cât şi la interior, ceea

ce va conduce în timp la investiţii suplimentare pentru reparaţii. (6) Elementele opace de închidere sunt componente ale uşilor de acces şi ale uşilor de balcon.

Page 123: Ghid reabilitare termica

122

(7) Pentru uşile exterioare total sau parţial opace, panourile de închidere opace se realizează în general din elemente triplustrat (“sandwich”), cu miezul din poliuretan rigid şi feţele din diferite materiale (sticlă mată, aluminiu, PVC dur, lemn).

(8) Feţele aparente ale panourilor opace sunt realizate din materiale rezistente la factorii climatici

(aluminiu) sau din materiale care au suprafeţele tratate cu lacuri special concepute pentru exploatarea uşii spre exterior care asigură protecţie împotriva apei, a razelor UVşi a fenomenului de îngheţ – dezgheţ. Alte cerinţe importante pentru panourile de închidere sunt legate de rezistenţa la şocuri, vânt, şi efracţie. Dotarea se face în funcţie de necesarul de siguranţă, prin tehnici de blocare, armături de siguranţă şi glazurare antiefracţie, sisteme electronice de blocare cu microcip etc.

(9) La uşile exterioare ale spaţiilor de locuit (spre terase, balcoane) pe lângă prevederea garniturilor

în relaţie cu tâmplăria fixă, se prevede un prag pentru mărirea etanşeităţii la partea inferioară a uşii.

Art. 91 (1) In eficientizarea energetică a suprafeţelor vitrate un rol important îl au sistemele de protecţie la

acţiunea radiaţiei solare, de tip jaluzele, storuri, rulouri.

(2) Reducerea necesarului de energie prin intermediul sistemelor de protecţie solară se obţine prin: a. reducerea pierderilor de căldură şi deci a necesarului de energie pentru încălzire în

condiţii de iarnă; b. reducerea supraîncălzirii şi în consecinţă a necesarului de energie pentru răcire pe

timp de vară; c. reducerea necesarului de energie pentru iluminatul artificial, prin utilizarea unor

dispozitive speciale cum sunt lamelele reflectante, care introduc lumină naturală difuză.

(3) Sistemele de protecţie de tip storuri sau jaluzele pot fi dispuse în exteriorul suprafeţei vitrate, în interior sau pot fi inserate între cele 2 foi de geam, oferind o protecţie termică diferenţiată, care poate fi apreciată prin factorul de corecţie FC. Acesta poate varia între 0 (teoretic cea mai bună protecţie) şi 1 (nici o protecţie). Cu cât FC este mai mic, cu atât protecţia solară este mai eficace, energia calorică introdusă este mai mică şi temperatura încăperii mai joasă, respectiv necesarul de energie pentru răcire mai scăzut. Orientativ, pentru cele 3 poziţii ale jaluzelelor sau storurilor, pot fi luate în considerare următoarele valori pentru factorul de corecţie:

exterioară: FC = 0,09 inserată: FC = 0,21 interioară: FC = 0,60

(4) Cerinţele de design, formă sau culoare pentru sistemele de protecţie solară de tip storuri sau

jaluzele sunt satisfăcute de următoarele materiale din care se realizează în prezent sistemele de protecţie solară: materiale acrilice, polyester, PVC, fibră de sticlă.

(5) Sistemele de protecţie solară de tip rulou reprezintă unul dintre accesoriile din ce în ce mai des

folosite în sectorul tâmplăriei, atât la clădiri noi cât şi reabilitate, fiind realizate din lemn, PVC sau aluminiu (lamele umplute cu spumă poliuretanică).

Page 124: Ghid reabilitare termica

123

(6) Cele mai performante sisteme de rulouri asigură: a. protecţie termică b. protecţie fonică c. rezistenţă mare la efracţie d. o gamă largă de cerinţe prin posibilitatea montării în paralel a plaselor contra

insectelor şi perdelelor parasolare de diferite culori. (7) Cutia pentru rulouri, parte integrantă a faţadei, poate crea un punct de neomogenitate fizică şi

geometrică (punte termică). Sunt necesare măsuri de protecţie termică locală care să asigure cel mult valori ale coeficientului de transfer termic U = 0,60 W/m2K, pentru construcţii noi şi U = 1,30 W/m2K, pentru construcţii reabilitate.

(8) Montarea storurilor/rulourilor exterioare la clădiri existente se face în partea superioară a golului,

fie în continuarea tâmplăriei, când se montează concomitent cu tâmplăria, fie poziţionată în faţa tâmplăriei, sub buiandrug sau aplicat pe zid, deasupra golului.

(9) Jaluzele încorporate între foile de sticlă ale unui geam termoizolant prezintă avantajul unei

durate ridicate de viaţă, nemaifiind expuse direct acţiunii elementelor de mediu, precum şi cel al înlăturării necesităţii întreţinerii lamelelor (ştergere praf).

(10) Soluţii de principiu privind alcătuirea şi amplasarea sistemelor de protecţie solară sunt

prezentate în anexa 3 informativă.

Art. 92 (1) Coeficienţii de transfer termic Uf, Ug şi UW vor fi precizate şi garantate de către producători. Art. 93 (1) O atenţie corespunzătoare trebuie să se acorde măsurilor de îmbunătăţire termică a tâmplăriei

exterioare aferente încăperilor şi spaţiilor comune ale clădirilor de locuit cu mai multe apartamente. Astfel, pe lângă repararea şi recondiţionarea acestora, se va analiza oportunitatea şi eficienţa următoarelor măsuri:

a. dublarea ferestrelor simple, deseori existente la casa scării, la holurile de intrare în clădire şi la windfanguri;

b. înlocuirea tâmplăriei metalice cu tâmplărie din lemn sau din PVC la spaţiile şi încăperile menţionate la (a);

c. montarea unor garnituri de etanşare la uşile de intrare în clădire, la uşile de la windfanguri, precum şi la cercevelele mobile ale ferestrelor din casa scării;

d. prevederea unor dispozitive de închidere automată a uşilor de intrare în clădire şi la windfanguri, precum şi, eventual, la uşile de acces din casa scării în ghenele tubului de gunoi;

e. montarea unei instalaţii de interfon la intrarea în clădire; f. îmbunătăţirea izolaţiei termice şi a etanşării uşilor de acces în ghenele tubului de gunoi;

Art. 94 (1) Îmbunătăţirea etanşeităţii tâmplăriei exterioare are drept consecinţă reducerea ratei de ventilare a

volumului de aer interior, încălzit, al clădirilor de locuit.

(2) În condiţiile existente înainte de reabilitare, schimbul de aer se realizează în principal prin neetanşeităţile tâmplăriei.

Page 125: Ghid reabilitare termica

124

(3) Prin prevederea garniturilor de etanşare (ilustrate in Anexa 5 - informativă), împrospătarea aerului trebuie realizată pe alte căi şi anume:

a. prin deschiderea periodică a elementelor mobile ale tâmplăriei exterioare (cercevele, uşi de balcon);

b. prin crearea unor sisteme controlate de pătrundere a aerului proaspăt din exterior (prize cu clapete mobile, ş.a.ilustrate in Anexa 4 - informativă);

c. prin asigurarea unei corecte funcţionări a canalelor verticale de ventilaţie existente în băile, grupurile sanitare suplimentare şi cămările neventilate direct, precum şi în unele bucătării;

d. prin executarea, eventual, cu ocazia modernizării, a unor canale verticale suplimentare de ventilare în cadrul apartamentului, în funcţie de spaţiile disponibile.

(4) Ventilarea incorectă a spaţiilor interioare poate conduce la consecinţe nefavorabile majore: a. dezagremente în ceea ce priveşte condiţiile de locuire (aer viciat, umiditate relativă mare,

ş.a.); b. riscul apariţiei condensului pe suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie

perimetrale; c. creşterea cantităţii de vapori de apă care condensează în anotimpul rece în interiorul

elementelor de construcţie care fac parte din anvelopa clădirii. (5) Pentru a asigura o ventilare corespunzătoare a încăperilor se mai recomandă următoarele măsuri:

a. prevederea, atât la ferestrele existente, cât şi la ferestrele noi, din lemn, a unui număr raţional de ochiuri de ventilaţie;

b. prevederea, la tâmplăriile noi, a unor dispozitive de închidere-deschidere oscilo-basculante;

c. revizuirea funcţionării corespunzătoare a canalelor verticale de ventilare naturală; d. prevederea dispozitivelor prevăzute pentru acţionarea automată şi periodică a unor

ventilatoare amplasate fie la prize de aer, fie pe acoperiş.

Art. 95 (1) In anumite cazuri, după instalarea ferestrelor noi, pe geam sau pe pereţi, pot să apară fenomene

de condens superficial determinate de creşterea umidităţii relative a aerului interior, ca urmare a reducerii la minimum a schimburilor de aer prin rosturile tâmplăriei (ventilare neorganizată).

(2) Suprafeţele dintr-o încăpere pe care se observă preponderent condensul sunt:

a. suprafaţa de geam, în câmp – utilizarea geamului low-E reduce riscul apariţiei condensului;

b. zona limitrofă a geamului, lângă profilul de tâmplărie - această suprafaţă va fi în cele mai multe cazuri o punte termică între interior şi exterior, nefiind suficient protejată termic (cantitatea de apă formată în urma condensării este de obicei destul de mică pentru a crea probleme);

c. suprafaţa profilului - există risc de apariţie a condensului pe elementele de tâmplărie. Performanţe superioare din punct de vedere higrotermic se obţin prin folosirea profilelor din PVC cu 5, 6, 7 sau 8 camere de aer, tâmplării cu coeficienţi de transfer termic sub 1,3 W/(m2K).

d. zona adiacentă ferestrei, pe zidărie – risc de aparţie a condensului în cazul zidăriei neizolată suficient şi datorită punţilor termice create în jurul ferestrei.

e. anumite zone de pe pereţi pe care a apărut condens după ce s-a înlocuit tâmplăria veche cu una modernă – se vizualizează astfel punţile termice (mai accentuat la blocurile realizate din elemente prefabricate)

Page 126: Ghid reabilitare termica

125

(3) Reducerea riscului de apariţie a condensului în clădirile reabilitate precum şi asigurarea

compoziţiei optime a aerului interior se realizează prin ventilare naturală organizată (aerisire) sau prin ventilare mecanică.

(4) Ventilarea naturală a încăperilor se asigură prin proiectarea corectă a ferestrelor, respectiv prin

prevederea raportului corespunzător dintre volumul încăperii şi suprafaţa ochiurilor mobile. Se recomandă ca la lucrările de reabilitare să se păstreze suprafaţa existentă de ochiuri mobile sau să se refacă calculele în funcţie de volumul de aer interior.

(5) Sistemele de ventilare mecanică pentru aport de aer proaspăt şi evacuarea aerului viciat, spre

deosebire de ventilarea naturală, au avantajul că nu depind de variabilitatea parametrilor climatici (diferenţa de temperatură interior-exterior şi acţiunea vântului).

(6) Dispozitivele de admisie/evacuare a aerului din cadrul sistemelor de ventilare mecanică sunt

integrate în diferite tipuri de tâmplării şi pot funcţiona pe bază de: a. acţionare cu senzor de umiditate b. acţionare manuală c. acţionare cu senzor de prezenţă d. acţionare cu senzor de mişcare

(7) Sistemele de ventilare higroreglabilă asigură controlul fluxului de aer în funcţie de umiditatea

detectată în spaţiul interior (Anexa 4). (8) Sisteme de ventilare integrate în orice tip de tâmplării, cum este grila higroreglabilă pentru aport

de aer proaspăt prin tâmplăria termoizolantă, prezintă următoarele avantaje: a. participă la controlul umidităţii, prin deschidere/închidere progresivă, automată, în

intervalul de valori ale umidităţii relative cuprins între 35%...60%, diminuând semnificativ riscul apariţiei condensului.

b. montaj pe orice tip de tâmplărie: PVC, aluminiu sau lemn stratificat; c. posibilităţi de montaj cu două unghiuri de intrare a fluxului de aer în încăpere; d. nu utilizează energie electrică, nu conţine elemente consumabile, nu necesită

întreţinere specială; e. în sistem, împreună cu grilele de evacuare higroreglabile, participă la economii de

energie termică cu cel putin 15% (din energia termică pierdută cu aerisirea naturală a încăperilor);

(9) Exemple de sisteme de admisie/evacuare a aerului sunt prezentate în Anexa 4 informativă. Exemple de sisteme de garnituri de etanşare sunt prezentate în Anexa 5 informativă.

CAPITOLUL IX: SOLUTII PENTRU ALTE ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE PERIMETRALE SECŢIUNEA 1: Generalităţi Art. 96 Pe lângă principalele elemente de construcţie perimetrale tratate în prezenta reglementare, cu prilejul reabilitării/modernizării, trebuie să se amelioreze comportarea termotehnică mărindu-se în primul

Page 127: Ghid reabilitare termica

126

rând rezistenţa termică specifică, a următoarelor elemente de construcţie care fac parte de asemenea din anvelopa clădirii: (1) Pereţii adiacenţi rosturilor de dilataţie, de tasare şi antiseismice, care se vor izola

suplimentar: a. la exterior, spre rost - în cazul rosturilor deschise accesibile; b. la interior, spre încăperi - în cazul rosturilor deschise inaccesibile şi a rosturilor

închise. Nota: Atât la rosturile deschise, cât şi la cele închise trebuie să se verifice şi să se ia măsuri de etanşare

suplimentară din punct de vedere termotehnic şi hidrofug, precum şi faţă de infiltraţiile de aer rece. (2) Pereţii adiacenţi spaţiilor şi încăperilor anexe neîncălzite (garaje, magazii, poduri, camere

de pubele, verande, sere, balcoane şi logii închise cu tâmplărie exterioară, ş.a.), care se izolează suplimentar, de regulă, în exteriorul volumului încălzit.

(3) Pereţii exteriori - verticali sau înclinaţi - precum şi planşeele superioare - orizontale sau

înclinate - ale mansardelor existente, locuite şi încălzite, amenajate în podurile clădirilor. a. Ameliorarea comportării termotehnice a elementelor de construcţie perimetrale ale

mansardelor, constituie o problemă complexă care trebuie să fie tratată cu deosebită atenţie, atât în situaţia în care elementele de construcţie separă spaţiul mansardei de mediul exterior, cât şi în cazul în care acestea separă volumul încălzit al mansardei de spaţiul podului neîncălzit adiacent.

b. La elaborarea proiectului de reabilitare/modernizare, se vor avea în vedere, considerentele, indicaţiile şi recomandările, precum şi detaliile de principiu din reglementarea tehnică referitoare la proiectarea mansardelor.

(4) Planşeele care delimitează volumul încălzit de mediul exterior la partea inferioară (la

bowindouri, ganguri de trecere, faţa inferioară a planşeelor de peste logii ş.a.), care se izolează suplimentar - de regulă - la tavanul planşeelor.

(5) Planşeele care delimitează volumul încălzit de mediul exterior, la partea superioară

(planşee sub logii la partea superioară ş,a,), la care stratul termoizolant suplimentar se dispune, de regulă, la faţa superioară a planşeelor, sub pardoseală.

(6) Pereţii exteriori, sub CTS, în contact cu solul, la demisolurile sau la subsolurile încălzite. (7) Plăcile din beton slab armat, la partea inferioară a demisolurilor şi subsolurilor încălzite,

sub CTS, în contact cu solul. (8) Pereţii şi planşeele adiacente cămărilor direct ventilate. (9) Pereţii şi planşeele adiacente unor spaţii care fac parte din volumul clădirii, dar care au

alte funcţiuni sau destinaţii, de regulă mai puţin sau intermitent încălzite (spaţii comerciale la parterul clădirilor de locuit, birouri, ş.a).

(10) Diverse suprafeţe vitrate, altele decât tâmplăria exterioară (luminatoare, pereţi exteriori

vitraţi, transparenţi sau translucizi, etc.).

(11) Uşi exterioare sau care fac legătura cu spaţiile neîncălzite adiacente, opace sau parţial vitrate.

Page 128: Ghid reabilitare termica

127

CAPITOLUL X: SCHEME ŞI DETALII DE PRINCIPIU PENTRU SOLUŢII

DE REABILITARE ŞI MODERNIZARE TERMICĂ A CLĂDIRILOR

NOTĂ

• Detaliile din figuri nu sunt detalii de execuţie, ci reprezintă scheme şi detalii de principiu.

• Grosimile straturilor termoizolante se stabilesc în funcţie de condiţiile concrete, pe baza unor calcule termotehnice şi de optimizare termo-energetică.

Page 129: Ghid reabilitare termica

128

CUPRINS

E – PEREŢI EXTERIORI

E0

SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A PEREŢILOR EXTERIORI - ÎN CÂMP CURENT

E1.1….E1.10 1. STRUCTURĂ COMPOZITĂ „ETICS” COMPACTĂ - DETALII DE RACORDARE ŞI ÎMBINARE

E2.1….E2.12 2. STRUCTURA CU STRAT DE AER VENTILAT – DETALII

E3.1 3. STRUCTURA CU STRAT TERMOIZOLANT POZIŢIONAT LA INTERIOR - DETALII

T – TERASE

T0.1

SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR FĂRĂ PANTE – Soluţia cu îndepărtarea tuturor straturilor. Terasa cu structura compactă. Terasa cu canale de difuzie în termoizolaţie.

T0.2a SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE – Soluţia cu îndepărtarea parţială a straturilor existente. Terase cu structura compactă.

T0.2b SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– Soluţia cu îndepărtarea parţială a straturilor existente. Terase cu structura compactă.

T0.3a SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– Soluţia cu îndepărtarea parţială a straturilor existente. Terase cu canale de difuzie în termoizolaţie.

T0.3b SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– Soluţia cu îndepărtarea parţială a straturilor existente. Terase cu canale de difuzie în termoizolaţie.

T0.4a SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE – Solutia cu indepartarea tuturor straturilor. Terasa ranversată necirculabilă.

T0.4b SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE – Solutia cu indepartarea partiala a straturilor existente. Terasa ranversată.

Page 130: Ghid reabilitare termica

129

T0.4c SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– Solutia cu indepartarea partiala a straturilor existente. Terasa ranversată.

T0.5a SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR FĂRĂ PANTE– solutia cu indepartarea tuturor straturilor existente. Terasa grădină.

T0.5b

SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– solutia cu menţinerea parţială a straturilor existente. Terasa grădină.

T0.5c SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– solutia cu menţinerea parţială a straturilor existente. Terasa grădină.

T0.5d

SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– solutia cu menţinerea parţială a straturilor existente. Terasa grădină.

T1.1 – T1.7 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ PE CONTURUL TERASELOR NECIRCULABILE

T1.8 – T1.9 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ A TERASELOR NECIRCULABILE. RACORDĂRI.

T2.1 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ PE CONTURUL TERASELOR CIRCULABILE

T3.1– T3.2 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ PENTRU TERASELE GRĂDINĂ

A - PLANŞEE DE POD

A0.1….A0.4 SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A PLANŞEELOR DE POD

A1.1 …A1.9 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ A PODURILOR NEÎNCĂLZITE

A2.1 …A2.2 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ A PODURILOR ÎNCĂLZITE (MANSARDE)

Page 131: Ghid reabilitare termica

130

S - PLANŞEE PESTE SUBSOL

S0.1 SOLUŢII DE PRINCIPIU DE TERMOIZOLARE SUPLIMENTARĂ ORIZONTALĂ ÎN CÂMP CURENT. Peste planseul de peste subsol.

S0.2 SOLUŢII DE PRINCIPIU DE TERMOIZOLARE SUPLIMENTARĂ ORIZONTALĂ ÎN CÂMP CURENT. Sub planseu, la tavanul subsolului.

S1.1…S1.2 DETALII DE APLICARE A TERMOIZOLAŢIEI LA PLANŞEUL PESTE SUBSOL – DEASUPRA PLĂCII

S2.1…S2.2 DETALII DE APLICARE A TERMOIZOLAŢIEI LA PLANŞEUL PESTE SUBSOL – SUB PLACĂ

P – PLANŞEE PE SOL

P1.1…P1.4 DETALII DE TERMOIZOLARE SUPLIMENTARĂ LA PLĂCI PE SOL

F – FERESTRE

F1 SOLUŢII DE MODERNIZARE TERMICĂ A TÂMPLĂRIEI DIN LEMN CUPLATĂ

F2 SOLUŢII DE MODERNIZARE TERMICĂ A TÂMPLĂRIEI DIN LEMN DUBLĂ

F3 SOLUŢII DE MODERNIZARETERMICĂ – TÂMPLĂRIE EXTERIOARĂ NOUĂ

F4 SOLUŢII DE MODERNIZARETERMICĂ – TÂMPLĂRIE EXTERIOARĂ NOUĂ

Page 132: Ghid reabilitare termica

131

E

PEREŢI EXTERIORI

Page 133: Ghid reabilitare termica

132

Page 134: Ghid reabilitare termica

133

Page 135: Ghid reabilitare termica

134

Page 136: Ghid reabilitare termica

135

Page 137: Ghid reabilitare termica

136

Page 138: Ghid reabilitare termica

137

Page 139: Ghid reabilitare termica

138

Page 140: Ghid reabilitare termica

139

Page 141: Ghid reabilitare termica

140

Page 142: Ghid reabilitare termica

141

Page 143: Ghid reabilitare termica

142

Page 144: Ghid reabilitare termica

143

Page 145: Ghid reabilitare termica

144

Page 146: Ghid reabilitare termica

145

Page 147: Ghid reabilitare termica

146

Page 148: Ghid reabilitare termica

147

Page 149: Ghid reabilitare termica

148

Page 150: Ghid reabilitare termica

149

Page 151: Ghid reabilitare termica

150

Page 152: Ghid reabilitare termica

151

Page 153: Ghid reabilitare termica

152

Page 154: Ghid reabilitare termica

153

Page 155: Ghid reabilitare termica

154

Page 156: Ghid reabilitare termica

155

Page 157: Ghid reabilitare termica

156

Page 158: Ghid reabilitare termica

157

T

TERASE

Page 159: Ghid reabilitare termica

158

Page 160: Ghid reabilitare termica

159

Page 161: Ghid reabilitare termica

160

Page 162: Ghid reabilitare termica

161

Page 163: Ghid reabilitare termica

162

Page 164: Ghid reabilitare termica

163

Page 165: Ghid reabilitare termica

164

Page 166: Ghid reabilitare termica

165

Page 167: Ghid reabilitare termica

166

Page 168: Ghid reabilitare termica

167

Page 169: Ghid reabilitare termica

168

Page 170: Ghid reabilitare termica

169

Page 171: Ghid reabilitare termica

170

Page 172: Ghid reabilitare termica

171

Page 173: Ghid reabilitare termica

172

Page 174: Ghid reabilitare termica

173

Page 175: Ghid reabilitare termica

174

Page 176: Ghid reabilitare termica

175

Page 177: Ghid reabilitare termica

176

Page 178: Ghid reabilitare termica

177

Page 179: Ghid reabilitare termica

178

Page 180: Ghid reabilitare termica

179

Page 181: Ghid reabilitare termica

180

Page 182: Ghid reabilitare termica

181

Page 183: Ghid reabilitare termica

182

A

PLANŞEE DE POD

Page 184: Ghid reabilitare termica

183

Page 185: Ghid reabilitare termica

184

Page 186: Ghid reabilitare termica

185

Page 187: Ghid reabilitare termica

186

Page 188: Ghid reabilitare termica

187

Page 189: Ghid reabilitare termica

188

Page 190: Ghid reabilitare termica

189

Page 191: Ghid reabilitare termica

190

Page 192: Ghid reabilitare termica

191

Page 193: Ghid reabilitare termica

192

Page 194: Ghid reabilitare termica

193

Page 195: Ghid reabilitare termica

194

Page 196: Ghid reabilitare termica

195

Page 197: Ghid reabilitare termica

196

Page 198: Ghid reabilitare termica

197

Page 199: Ghid reabilitare termica

198

S

PLANŞEE PESTE SUBSOL

Page 200: Ghid reabilitare termica

199

Page 201: Ghid reabilitare termica

200

Page 202: Ghid reabilitare termica

201

Page 203: Ghid reabilitare termica

202

Page 204: Ghid reabilitare termica

203

Page 205: Ghid reabilitare termica

204

Page 206: Ghid reabilitare termica

205

P

PLANŞEE PE SOL

Page 207: Ghid reabilitare termica

206

Page 208: Ghid reabilitare termica

207

Page 209: Ghid reabilitare termica

208

Page 210: Ghid reabilitare termica

209

Page 211: Ghid reabilitare termica

210

F

FERESTRE

LEGENDA RW – rezistenţa termică a ferestrei UW – transmitanţa termică a ferestrei Rg – rezistenţa termică a sticlei Ug – transmitanţa termică a sticlei Rf – rezistenţa termică a ramei Uf – transmitanţa termică a ramei

Page 212: Ghid reabilitare termica

211

Page 213: Ghid reabilitare termica

212

Page 214: Ghid reabilitare termica

213

Page 215: Ghid reabilitare termica

214

Page 216: Ghid reabilitare termica

215

ANEXA 1 – Ferestre şi uşi exterioare (informativă) Material Secţiune profil tâmplărie Exemple 1. Lemn stratificat

Page 217: Ghid reabilitare termica

216

2. Aluminiu

Page 218: Ghid reabilitare termica

217

3. Oţel

4. Tâmplării mixte

Fereastra lemn/aluminiu

- dimensiuni standard profil mixt lemn/aluminiu

Page 219: Ghid reabilitare termica

218

ANEXA 2 – Geamuri termoizolante (informativă) Tip geam

Numar foi de sticla Tip sticla Secţiune geam Exemple

Gea

m te

rmoi

zola

nt

2 foi de geam

netratată (normală)

o suprafaţă tratată

3 foi de geam

netratată (normală)

o suprafaţă tratată

Page 220: Ghid reabilitare termica

219

ANEXA 3 – Sisteme de protecţie la acţiunea radiaţiei solare (informativă) Tip sistem Secţiune profil sistem de protecţie Exemple 1. Jaluzele Orizontale

exterioare

2. Storuri (exemplifi-cări)

Lamele cu margini bordurate cu ghidaj pe cablu sau pe şinele de ghidare

1. şină superioară; 2. angrenaj; 3. lamele; 4. şnur de ghidare şi bandă pt. tragere; 5. ghidare laterală; 6. şină inferioară; 7. manivelă

Lamele plate cu ghidaj prin cablu

1. şină superioară; 2. motor de mijloc; 3. lamele; 4. şnur de ghidare şi bandă pt. tragere; 5. ghidare laterală; 6. şină inferioară

Page 221: Ghid reabilitare termica

220

3. Rulouri exterioare

Lamele din aluminiu

Material textil

Modalităţi de montare a storurilor/rulourilor : la partea superioară a golurilor; in faţa foilor de geam; intre foile de geam; in spatele foilor de geam

Page 222: Ghid reabilitare termica

221

Page 223: Ghid reabilitare termica

222

ANEXA 4 – Grile de admisie şi evacuare montate pe tâmplărie (informativă)

Tip Sistem Exemple

Gril

e de

adm

isie

şi e

vacu

are

la tî

mplăr

ie

Sistem de ventilare integrat în tâmplăria de fereastră

Grila higroreglabilă destinată introducerii aerului proaspat, montaj pe tâmplaria termoizolantă

Grila higroreglabilă acustică destinata aportului de aer proaspăt, montaj pe tâmplăria termoizolantă

Page 224: Ghid reabilitare termica

223

Grila Higroreglabilă Descriere: Grila higroreglabilă este destinată asigurării aportului controlat de aer proaspăt. Acest produs încorporează un set de benzi poliamidice cu proprietăţi higroscopice. Tratamentul special aplicat setului de benzi, permite clapetei grilei să se închidă sau să se deschidă, în funcţie de modificarea valorii umidităţii relative a aerului din zona în care este montată. Mişcarea clapetei grilei se realizează între următoarele valori ale umidităţii relative: min. 35%, grila este închisă ; max.65%, grila este deschisă complet. Funcţionarea permanentă a grilelor într-o locuinţă, fără necesitatea alimentării lor la o sursă de energie electrică, contribuie la diminuarea consumurilor energetice care s-ar înregistra în cazul unei ventilaţii necontrolate, prin deschiderea largă a ferestrelor. Grila higroreglabilă este parte a kit-ului higroreglabil alături de protecţia externă antiploaie, antiinsecte şi de placa suport. Date tehnice:

− debit min/max: 5-35 m3/h; (la ∆P = 10 Pa) − nivel de protecţie acustică pentru kit-ul standard higroreglabil: 33 dB(A) − dimensiuni grilă higroreglabilă: 402x39,5x40 mm; − culoare: alb, stejar auriu sau maron brun; − material: plastic PS; − posibilitate de obturare manuală; − montajul se poate realiza pe tâmplăria termoizolantă din PVC, lemn stratificat sau aluminiu.

Montajul kit-ului standard higroreglabil pe tâmplăria termoizolantă, profil PVC: Pentru montajul unei grile higroreglabile pe tâmplăria termoizolantă din PVC trebuie să se realizeze frezarea unor tronsoane de canal în partea superioară a ferestrei care să aibă dimensiunile: lungime 290 mm, lăţime 10-12 mm. Frezarea, care nu trebuie să fie continuă ci trebuie să fie formată din 2 tronsoane, se realizează în profilul cercevelei imediat sub garnitura de etanşare iar în profilul tocului imediat deasupra garniturii de etanşare. De asemenea, există şi posibilitatea folosirii unui profil de compensare ataşat pe orizontala superioară a ansamblului ferestrei şi în care să se realizeze tronsoanele de canal frezat, caz în care se evită frezarea cercevelei şi a tocului. În acest mod, rezistenţa profilului nu are de suferit, proprietăţile ferestrei nu sunt afectate iar aportul de aer proaspăt va fi controlat numai prin grila higroreglabilă. Dupa realizarea celor două canale la dimensiunile cerute, se montează placa suport pe cercevea. Se clipsează grila higroreglabilă pe placa suport astfel încât senzorul de umiditate să fie, în permanenţă, expus mişcării ascendente a aerului din interiorul camerei de-a lungul peretelui iar aerul introdus sa fie deflectat către plafonul camerei. Se montează protecţia externă pe toc în exteriorul clădirii. Intreţinere: Se curăţă de praf o dată sau de două ori pe an. Nu există elemente consumabile.

Page 225: Ghid reabilitare termica

224

Exemple de ventilatoare autoreglabile

combinaţie între un ventilator şi un ecran fixat pe părţi care funcţionează ca plasă pentru insecte şi ca ecran de protecţie solară

autoreglabil, cu răspuns automat la vânt

multiple moduri de control: manual, cu bielă, cu coardă sau motor

Page 226: Ghid reabilitare termica

225

ANEXA 5 – Benzi precomprimate şi folii de etanşare la montarea ferestrelor noi (informativă)

Page 227: Ghid reabilitare termica

226

A SECŢIUNE VERTICALĂ

LEGENDA 1 mortar adeziv 2 plăci termoizolante 3 masă de şpaclu din mortar adeziv armată ETICS 4 straturi de grund 5 strat tencuială decorativă 6 profil de colţ cu plasă 7 profil de îmbinare cu fereastra 8 folie adezivă 9 banda precomprimată sau folie exterioară de etanşare, impermeabilă la apă şi vânt şi permeabilă la vaporii de apă, rezistentă la UV 10 folie interioară, impermeabilă la vaporii de apă (barieră contra vaporilor de apă) 11 spumă poliuretanică cu rol termoizolant pentru atenuarea punţilor termice şi acustice 13 folie de faţadă 14 tencuială interioară perete exterior

15 tencuială exterioară perete exterior B SECŢIUNE ORIZONTALĂ

Page 228: Ghid reabilitare termica

227

ANEXA 6 REFERINŢE TEHNICE

Reglementări tehnice

1. Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de

construcţie ale clădirilor. Indicativ: C107/2005 Ordinul M.T.C.T.nr.2055/2005

publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1124 din 13/12/2005

2. Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor acoperişurilor în pantă la clădiri.Indicativ – NP 069/2002

Ordinul M.L.P.T.L. nr.606/2003 publicat Monitorul Oficial. , partea I , nr. 776 /2003

3. Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor. Partea I-Anvelopa clădirii. Indicativ: MC 001/2006

Ordinul M.T.C.T. nr.157/01.02.2007 cu modificări şi completările ulterioare, publicat Monitorul Oficial, Partea I nr. 126 din 21/02/2007

4. Normativ pentru proiectarea mansardelor la clădiri de locuit. Indicativ: NP 064 /2002

Ordinul M.L.P.T.L.nr1991/2002 publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 944 /2002

4. Normativ privind proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri : Indicativ: NP 040/2002

Ordinul M.L.P.T.L.nr 607/2003 publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 776 /2003

5 Ghid de Agrementare european pentru ETICS – ETAG 004.

Standarde:

1. STAS 465 –1991 Ferestre de lemn şi uşi de lemn pentru balcon. Secţiuni

2. SR EN 14351-1+A1:2010

Ferestre şi uşi. Standard de produs, caracteristici de performanţă. Partea 1: Ferestre şi uşi exterioare pentru pietoni, fără caracteristici de rezistenţă la foc şi/sau etanşeitate la fum

3. SR EN 13499: 2004

Produse termoizolante pentru clădiri. Sisteme compozite de izolare termică la exterior (ETICS) pe bază de polistiren expandat. Specificaţie

4. SR EN 13500: 2004 Produse termoizolante pentru clădiri. Sisteme compozite de izolare termică la exterior (ETICS) pe bază de vată minerală. Specificaţie