ghid fotografic

122
Fotocompozitia - introducere Multi incepatori in fotografie au impresia ca, daca isi cumpara un aparat fotografic mai scump si cu mai multe obiective, este suficient pentru a face fotografii bune si care sa fie apreciate de privitori. Incepatorii in fotografie se intereseaza pe forumui, cauta pe Internet si isi aleg aparatul cu performantele cele mai ridicate. Aleg apoi unu - doua obiective scumpe, de calitate ridicata. Citesc in viteza manualul de utilizare al noii lor camere si trec la fotografiat. Dezamagire! Desigur, capacitatea de a putea regla aparatul in functie de conditiile particulare de fotografie este necesara, dar nu suficienta! Aparatul fotografic nu vede la fel ca noi. Acesta vede doar o sectiune din realitate, un cadru din lumea inconjuratoare, careia ii reda toate detaliile, anuleaza tridimensionalitatea mediului si culege doar o farama de timp. Noi vedem intreg mediul care ne inconjoara, inconstient selectam doar aspectele care ne intereseaza si ignoram pe majoritatea, observam lumea in trei dimensiuni si percepem evolutia ei in timp. Fotografiile apreciate sunt cele care atrag atentia privitorilor prin ceea ce comunica acestora. Insusirea unor elemente de design visual permite alegerea modului in care acestea sunt evidentiate in cadru. Cunoasterea modului general in care privitorii reactioneaza la diverse simboluri de design vizual si la modul in care aceste simboluri sunt dispuse si interactioneaza in cadrul fotografic este o cale sigura de a obtine fotografii mai bune. Receptarea mesajelor de catre privitori depinde insa si de educatia vizuala a acestora; de aceea, deseori, aceeasi fotografie primeste critici dintre cele mai variate. Modul in care sunt alese, plasate in cadru si modul in care acestea interactioneaza poarta numele de compozitie sau, pentru ca aici vorbim de fotografie - fotocompozitie. Fotocompozitia este un set de recomandari care ne ajuta sa selectam doar anumite elemente in cadru, sa le organizam si

Upload: yam39

Post on 13-Jun-2015

2.939 views

Category:

Documents


6 download

TRANSCRIPT

Page 1: Ghid Fotografic

Fotocompozitia - introducere

Multi incepatori in fotografie au impresia ca, daca isi cumpara un aparat fotografic mai scump si cu mai multe obiective, este suficient pentru a face fotografii bune si care sa fie apreciate de privitori. Incepatorii in fotografie se intereseaza pe forumui, cauta pe Internet si isi aleg aparatul cu performantele cele mai ridicate. Aleg apoi unu - doua obiective scumpe, de calitate ridicata. Citesc in viteza manualul de utilizare al noii lor camere si trec la fotografiat. Dezamagire! Desigur, capacitatea de a putea regla aparatul in functie de conditiile particulare de fotografie este necesara, dar nu suficienta!

Aparatul fotografic nu vede la fel ca noi. Acesta vede doar o sectiune din realitate, un cadru din lumea inconjuratoare, careia ii reda toate detaliile, anuleaza tridimensionalitatea mediului si culege doar o farama de timp. Noi vedem intreg mediul care ne inconjoara, inconstient selectam doar aspectele care ne intereseaza si ignoram pe majoritatea, observam lumea in trei dimensiuni si percepem evolutia ei in timp.

Fotografiile apreciate sunt cele care atrag atentia privitorilor prin ceea ce comunica acestora. Insusirea unor elemente de design visual permite alegerea modului in care acestea sunt evidentiate in cadru. Cunoasterea modului general in care privitorii reactioneaza la diverse simboluri de design vizual si la modul in care aceste simboluri sunt dispuse si interactioneaza in cadrul fotografic este o cale sigura de a obtine fotografii mai bune. Receptarea mesajelor de catre privitori depinde insa si de educatia vizuala a acestora; de aceea, deseori, aceeasi fotografie primeste critici dintre cele mai variate.

Modul in care sunt alese, plasate in cadru si modul in care acestea interactioneaza poarta numele de compozitie sau, pentru ca aici vorbim de fotografie - fotocompozitie. Fotocompozitia este un set de recomandari care ne ajuta sa selectam doar anumite elemente in cadru, sa le organizam si sa le combinam intre ele, pentru ca aceasta se se coreleze intr-un mod armonios.

Fotocompozitia s-a inspirat din regulile de compozitie utilizate de pictori. Pictorii insa, au totdeauna posibilitatea sa nu picteze un anumit element din cadru, sa introduca altul sau sa modifice rapoartele dintre ele. Fotograful, insa, nu are acest avantaj ; el trebuie sa decida ce elemente intra in cadru, sa vada unghiul de abordare cel mai corect, lumina cea mai favorabila si sa aleaga cea mai buna expunere. Printr-o folosire mestesugita, regulile fotocompozitiei ne ajuta sa recreem scena originiala, adaugandu-i sau accentuind formele, profunzimea, spatiul, miscarea, viata, etc. si realizind fotografii cu impact asupra privitorilor.

Page 2: Ghid Fotografic

Duminica la biserica © Calin-Stefan Ragalie

Fotocompozitia nu poate fi definita precis. Nu exista legi simple care, urmate, sa asigure un succes garantat. Exista doar unele recomandari care, aplicate cu talent, realizeaza o fotografie placuta. Cateva dintre aceste principii sunt insirate mai jos :- centrul de interes,- plasarea subiectului,- simplificarea imaginii,- punctul de vedere asupra subiectului,- echilibrul,- linii si forme,- modele si repetitii,- volume,- lumina,

Page 3: Ghid Fotografic

- texturi,- contrastul,- primul plan,- fundalul,- perspectiva, etc.

Cum deprindem si aplicam aceste principii? - privind: fotografiile unor fotografi reputati, lucrari de pictura in muzee, albume de arta, filme alte lucrari de arta;- studiind tehnica fotografica si cartea tehnica a aparatului si a accesoriilor, pentru ca in momentul fotografiei, aspectele tehnice sa nu ne deturneze atentia de la compozitia cadrului;- practicind, practicind, practicind!

Principiile fotocompozitiei nu sunt obligatorii. Aplicarea lor in mod mecanic nu va imbunatati fotografiile pe care le realizati, din contra, fiind previzibile, le va face plictisitoare. Puteti oricand incalca regulile fotocompozitiei. Dar, pentru a le incalca, trebuie mai intai sa le cunoasteti. Fotocompozitia - cadrul fotografic.Cadrul fotografic - spatiul decupat din realitate prin vizor si redat pe film are, de regula, un format dreptunghiular. Exista rare exceptii: formatul 6 x 6 (cm) care are format patrat; sau formatul panoramic, in care raportul laturilor este 16:9 sau mai mare. Intre latura mica si latura mare a cadrului este prestabilit un raport a carui valoare are o lunga istorie... Phidias a aplicat un raport armonios intre laturile unei constructii cand a proiectat Partenonul. Se spune ca Pitagora si ucenicii sai au stabilit ca, pentru ca imartirea in doua parti inegale ale unui segment sa fie intr-o proportie armonioasa, raportul dintre partea mare si partea intreaga trebuie sa fie egal cu cel dintre partea mare si partea mica.

Aceasta proportie a fost prima data exprimata in scris de Euclid, care a denumit-o taietura de aur. Calculat matematic, acest raport este 0,617 si 0,383, sau, prin rotunjire, 2/3 si 1/3. Mai tarziu, arhitectul roman Vitruvius studiaza aceasta problema si aplica in lucrarile sale raportul 2/3. Renascentistii au cercetat intens acest raport, considerat de inspiratie divina (tratatul "De Divina Proportione" de Luca Pacioli).

Fotografia - ale carei radacini isi trag seva din pictura - a preluat acest raport pentru formatele sale de negative si pozitive. In ultimii ani, raspandirea fotografiei digitale a popularizat un nou raport: 3:4.

Existenta formatului de aspect dreptunghiular permite orientarea cu latura lunga pe verticala sau pe orizontala si impune o prima decizie pentru fotograf: cum incadrez? Pe

Page 4: Ghid Fotografic

lat sau pe inalt? Deoarece, in pictura, majoritatea artistilor foloseau pentru portrete incadrarea pe verticala (latura mare a tabloului perpendicular pe sol), iar peisajele erau realizate predominant intr-o incadrare pe orizontala (latura lunga a lucrarii paralela cu solul), cele doua moduri de incadrare au primit numele de portret si respectiv peisaj. Psihologic, un cadru cu desfasurare predominant pe orizontala sugereaza stabilitate, liniste, calm, odihna, siguranta. Din contra, desfasurarea pe verticala a cadrului denota aspiratie, tensiune, dinamism, chiar dezechilibru sau instabilitate.De exemplu, peisajele care includ linia orizontului, sugereaza incadrarea pe orizontala. In schimb, fotografiile unor subiecte cu ampla dezvoltare pe verticala, se incadreaza predominent pe verticala. Aceste incadrari realizeaza o mai buna izolare a subiectului. Majoritatea dintre noi, cand fotografiem, de exemplu, un zgarie-nori, alegem incadrarea verticala.

Page 5: Ghid Fotografic

La Defense © Calin-Stefan Ragalie

Dar, ca intotdeauna in fotocompozitie, aceste recomandari pot fi ignorate daca subiectul poate fi mai bine pus in valoare printr-o alta incadrare.

Page 6: Ghid Fotografic

Seara de vara © Calin-Stefan Ragalie

Nimic nu ne impiedica sa incadram pe verticala un peisaj, sau pe orizontala - un portret.

La filmari © Calin-Stefan Ragalie

Cum decidem? Incercam incadrarea subiectului in ambele formate si o alegem pe cea mai potrivita. Un aparat fotografic cu vizor pare cel mai util in luarea deciziei. Cu timpul, vom dobandi experienta necesara pentru ca alegerea potrivita sa o facem fara ezitare.

Page 7: Ghid Fotografic

Estetica in Fotografie

Partea IV - Cum sa gasesti lumina cea mai buna pentru o anumita imagine

 1 - " 'Sa fie lumina!' Si a fost lumina."

Lumina a jucat intotdeauna un rol important in cultura umana si existenta.In Geneza, Dumnezeu creeaza lumina. In Egiptul antic, faraonii erau responsabili cu rasaritul Soarelui in fiecare dimineata. Incasii se rugau la Soare iar o eclipsa solara era un semn apocaliptic. Ei nu puteau intelege ca Soarele poate fi ascuns vederii noastre in plina zi. Indienii anasazi si pueblo au dezvoltat o intelegere sofisticata a miscarii Soarelui pe cer. Au folosit aceste cunostinte in agricultura si in ceremoniile religioase. Louis al XIV-lea, regele Frantei, a fost numit "Regele Soare" ca urmare a influentei "luminoase" pe care ar fi avut-o asupra tuturor oamenilor si regatului sau. In decursul istoriei numeroase societati secrete au fost constituite din "luminati" iar revolutii sociale au produs "iluminarea".

Lumina a fost parte din aspectele cele mai importante ale vietii si a jucat un rol important in existenta umana. Astazi inca, viata noastra este condusa de lumina si intuneric, asa cum majoritatea dintre noi se scoala de dimineata si se culca seara. Muncim in timpul zilei si dormim in timpul noptii.

Fotografii de peisaj se conformeaza acelorasi orare. Urmarim Soarele in timpul rotatiei Pamintului in timpul unei zile si a unui an. Zilele noastre sint organizate in 24 de ore, iar calendarul anual urmareste rotatia Pamintului in jurul Soarelui. Soarele, si mai important, lumina izvorita din el, controleaza viata noastra.

 2 - Desenind cu lumina

Fotografia este legata de lumina. Numele acestei discipline implica lumina. Compusa din doua cuvinte grecesti: photos=lumina si graphos=a desena/a scrie, fotografia se traduce literal prin "scriere cu lumina". Cind a fost descoperita, fotografia a fost numita "heliografie" ceea ce se traduce prin "scriind/desenind cu Soarele". La inceput se credea ca numai folosind lumina Soarelui se poate crea o fotografie, dat fiind ca sensibilitatea placilor fotografice ale timpului nu permitea o expunere la lumina artificiala. Odata cu avansul tehnologiei, posibilitatea crearii de suporturi mai sensibile si introducerea magneziului ca lumina artificiala, termenul de heliografie a fost depasit si inlocuit cu fotografie.

 3 - Trei reguli privind lumina

Trei reguli principale guverneaza aparenta si manifestarea luminii pentru scopuri fotografice. Aceste reguli sint cunostinte de baza pentru fotografi. Mai jos in articol vom descrie cum influenteaza aceste reguli crearea peisajelor fotografice.

Page 8: Ghid Fotografic

A - Calitatea luminii:Cu cit sursa de lumina este mai mare, cu atit lumina este mai moale. Pentru a schimba calitatea luminii trebuie ca suprafata sursei sa se schimbe in marime, culoare, reflectanta ori o combinatie a doua dintre aceste elemente. In practica, si pentru peisaje fotografice, acest principiu devine relevant cind Soarele lumineaza direct subiectul, producind o lumina dura, contrasta. Spre deosebire, lumina Soarelui filtrata de nori ori data numai de reflectanta cerului albastru, va produce o lumina moale. O sursa de lumina mica cum este Soarele in raport cu Pamintul produce o lumina dura, cu umbre adinci si parti luminoase fara detalii. O sursa de lumina foarte mare, cum este cerul innorat produce in schimb o lumina difuza, moale, egala, cu umbre transparente si detalii suficiente in partile luminoase ale subiectului.

B - Lumina reflectata:Daca lumina este reflectata, ea va imprumuta culoarea reflectorului. Acest lucru se intimpla de exemplu in regiunile cu canioane din sud-vestul Statelor Unite. Intr-un astfel de canion format de ape de-a lungul mileniilor, lumina reflectata de peretii canionului se rasfringe spre peretii opusi din acelasi canion. In timp ce lumina naturala este in principiu neutra, lumina reflectata din peretii canionului va deveni colorata, imprumutind culoarea peretilor de pe care se reflecta. Aceasta lumina devine in general rosiatica ori portocalie si coloreaza corespunzator peretii neexpusi direct la Soare. Rezultatul este ca peretele care primeste lumina reflectata va fi mult mai rosu ori portocaliu decit peretele pe care cade lumina directa a Soarelui.

C - Intensitatea luminii:Intensitatea luminii pe orice suprafata scade invers proportional cu patratul distantei de la sursa de lumina la subiect. Dublarea distantei de la sursa la subiect este echivalenta cu reducerea cantitatii de lumina cu 1/4 din iluminarea initiala. Aceasta lege este foarte importanta in fotografia de studio unde lumina artificiala poate fi astfel modelata. In natura insa, in situatie de lumina naturala, nu putem sa mutam Soarele, norii ori subiectul fotografiat. Oricum, cunoasterea acestei legi fizice este importanta pentru orice fotograf si de aceea o amintim in acest articol.

 4 - Cum poti gasi lumina cea mai favorabila pentru peisaj?

In fotografie nu este suficienta lumina. Avem nevoie de lumina "de calitate". Dar ce "calitate" de lumina ne trebuie pentru fotografia de peisaj?Ansel Adams spunea "Dumnezeu a creat lumina si a impartit-o in zece zone.". Declaratia un pic hazlie a lui Adams arata ca lumina nu este suficienta pen-tru fotografie. Ca fotografi avem nevoie de un anumit tip de lumina. Lumina care are caracteristici artistice, lumina pe care daca nu o putem controla direct, o putem controla macar prin modalitati fotografice.

Calitatea luminii pentru fiecare dintre noi este determinata de subiectul pe care dorim sa-l fotografiem. In mod traditional si cind fotografiem peisaje largi, panoramice, lumina cea mai buna o gasim la rasarit sau la apus. Ca sa profiti de aceasta lumina trebuie sa fii la locul fotografierii inainte de rasarit si apus. Echipamentul trebuie instalat si pregatit de

Page 9: Ghid Fotografic

fotografiere inainte de aceste evenimente zilnice. Este de-asemenea recomandabil ca sa vizitezi locul de fotografiere in avans, astfel incit sa gasesti o compozitie care sa merite o deplasare la momentul cel mai favorabil al zilei. Prezenta la locul fotografierii in avans iti da posibilitatea surprinderii subiectului in diverse lumini pe masura ce Soarele urca ori coboara pe cer. Cum lumina se schimba foarte repede in aceste momente ale zilei, este recomandabil sa fii pregatit din timp si sa expui o serie de imagini, lasind pentru mai tirziu momentul alegerii celei mai bune imagini din serie. Repetind acest mod de lucru, vei capata experienta si in viitor va fi mai simplu sa alegi timpul zilei cel mai potrivit pentru o anumita imagine si subiect. Fotografierea cu 30 de minute inainte de rasarit si 30 de minute dupa apus da imaginilor o culoare saturata si lipsita de umbre. Chiar daca ochiul nu inregistreaza aceste nuante, filmul in mod sigur le va inregistra, in special daca folositi film cu saturatie mare cum ar fi Fuji Velvia. Atentie la cer, care va fi inca foarte iluminat in raport cu peisajul si va necesita probabil o filtrare gradata cu un filtru neutru.

 5 - De ce este lumina la rasarit si apus cea mai indicata pentru peisaje?

Pe scurt, lumina la rasarit si apus este cea mai buna pentru ca este aproape orizontala, paralela cu orizontul. In aceste momente lumina atinge subiectul orizontal, dindu-i un aspect tridimensional atit de necesar in redarea plana. Dat fiind ca Soarele este putin deasupra orizontului la rasarit ori apus, lumina este filtrata de straturile de praf atmosferic, picla si poluare, inainte de a atinge subiectul. In timpul acestui proces, marea reducere a intensitatii si difuzia radiatiei produc o lumina moale. Aceasta filtrare produce si eliminarea razelor verzi si albastre din spectru, lasind mai mult razele rosii. Ca rezultat, imaginile la rasarit si apus sint calde, cu nuante rozalii, rosii ori portocalii. Aceasta combinatie de filtrare si difuzie a luminii produce cea mai buna lumina pentru fotografia de peisaj, lasind o impresie placuta ochiului. Deasemenea, perceptia umana este influentata de portretistica si de intrebuintarea unei iluminari laterale a subiectului, fiind astfel mai placut impresionata decit de o lumina perpediculara pe subiect venita de deasupra. Intrebuintarea unei lumini laterale creeaza parti luminoase si umbrite pe figura umana, care dau adincime, tridimensionalitate subiectului. Acelasi principiu se aplica si fotografiei de peisaj cu rezultate la fel de placute.

Page 10: Ghid Fotografic

Lumina Soarelui la amiaza si rasarit: acest desen al Monument Valley arata pozitia Soarelui la amiaza si la rasarit. La amiaza Soarele este pozitionat direct deasupra formatiunii stincoase producind umbre mici la baza ei. La rasarit Soarele este la nivelul orizontului producind o iluminare laterala cu umbre lungi pe marginea stincii.

 6 - Exista alte tipuri de lumina buna pentru fotografia de peisaj?

Da, exista. In timp ce lumina la rasarit ori apus este foarte buna, se pot crea imagini interesante si in restul zilei. Mai departe voi analiza diferite tipuri de iluminare intilnita in natura. Voi descrie pentru fiecare tip de lumina calitatea, culoarea, contrastul si umbrele generate. Voi da si recomandari de expunere pentru film si digital.

 7 - Tipuri diferite de lumina naturala

A - Lumina reflectata - lumina difuzataDescriere: acest tip de lumina este creata prin incidenta luminii solare pe o suprafata si reflectarea ei pe subiect. De exemplu regiunea de canioane descrisa mai sus este orientata Nord-Sud, fiind iluminata direct de Soare pe un perete, celalalt perete fiind iluminat prin reflexie. Lumina reflectata va prezenta un contrast redus si va prelua din culoarea peretelui pe care cade. Ca rezultat, umbrele vor avea un aspect moale, cald, cu o tenta rosiatica. Cu cit canionul devine mai ingust, si efectul de reflexie va fi mai pregnant. Calitate: moale si uniforma. Reflexia multipla diminueaza contrastul.Culoarea: tente de culoare. Cu cit suprafata reflectanta este mai saturata, cu atit si lumina reflectata va fi mai colorata.Umbre: lipsa aproape totala.Contrast: foarte scazut.

Page 11: Ghid Fotografic

Schema de alaturi reprezinta o situatie tipica in aceste canioane. Lumina naturala cade pe partea stinga a canionului si este reflectata pe peretele din dreapta. Alte tipuri de lumina sint prezente in acest cadru. Apar umbre date de formatiunile stincoase, suprafete iluminate direct ca si formatiuni iluminate din spate. Posibilitatile de imagine intr-o astfel de situatie sint numeroase si merita investigate.

Page 12: Ghid Fotografic

Antelope Wall of Light: aceasta imagine a Antelope Canyon in Arizona este numai despre lumina si forma. De notat ca nu exista nici o sursa de lumina directa in imagine, in ciuda prezentei de zone luminoase in partea stinga a cadrului. Diversele niveluri de iluminare de la straluciri la intuneric sint create numai de lumina difuza care ajunge in adincul canionului. Cu cit lumina ajunge mai departe, cu atit devine mai moale si colorata.

B - Cer innoratDescriere: in zilele cu cer innorat, acest tip de lumina este moale si albastruie in culoare. Provine din intregul cer care actioneaza ca un difuzor urias al luminii solare. Calitate: moale, difuza. Peisajul este invaluit in umbra. Umbrele, care au o tenta albastruie naturala, sint responsabile pentru tenta albastra a imaginilor in aceste ocazii. Chiar daca aceasta tenta nu este perceputa de om, ea apare clar pe film.Culoare: tente de culoare albastruieUmbre: moi ori inexistenteContrast: foarte scazutFilm recomandat pentru modelarea contrastului: un film de contrast ridicat si cu saturare mare a culorilor, de exemplu Fuji Velvia. Daca fotografiati digital, puteti adauga o curba de ajustare a contrastului [S-curver] la fisierul de imagine.

Page 13: Ghid Fotografic

C - Umbre deschiseDescriere: un subiect se gaseste intr-o situatie cu umbre deschise cind este localizat intr-o arie umbrita intr-o zi insorita. Astfel de situatii se traduc prin expuneri pentru zona de umbre, rezultind supraexpuneri in zonele insorite. Un exemplu clasic de imagine in zona umbrita deschisa este un portret in umbra, dar cu zone insorite in fundal. In aceste situatii este recomandabila folosirea unui flash frontal care sa deschida umbrele si sa micsoreze contrastul intre umbre si partile luminoase din cadru. Cum in peisaj nu se intrebuinteaza flashul in mod uzual, incadrarea se face in asa fel incit sa nu apara zone insorite in cadru.Calitate: moale si difuzaCuloare: lumina cu tenta albastruie Umbre: lipsa totala de umbreContrst: scazutFilm recomandat ori ajustare de contrast: film de contrast marit si saturatie marita gen Fuji Velvia. Digital, ajustarea contrastului printr-o curba de contrast.

Page 14: Ghid Fotografic

Umbrele deschise difera de lumina de cer innorat prin lipsa sursei de iluminare din cadru. Lumina este mai calda decit sub un cer innorat si nu prezinta umbre. Una dintre luminile cele mai interesante pentru fotografie.

D - Lumina din spate (contre-jour)Descriere: un subiect este iluminat de Soare din spate, iar aparatul este indreptat spre Soare. Intr-o imagine tipica, subiectul este in umbra, cu o aura de lumina in jurul lui. Soarele ca sursa de lumina poate ori nu sa fie prezent in cadru, in functie de pozitia aparatului. Calitate: aura de lumina la marginea subiectului. Soarele apare ca o stea daca este in cadru si diafragma este inchisa la f16.Culoare: lumina este neutra. Culorile sint slabe si contrastul scazut.Umbre: sint prezente si sint orientate spre aparat.Contrast: contrast general foarte mare.Film recomandat si ajustarea contrastului: film de contrast moderat, gen Fuji Provia ori negativ color. Digital, nu este necesara accentuarea contrastului.

Page 15: Ghid Fotografic

Lumina din spate creeaza o aura in jurul obiectelor din prim-plan. In aceasta instanta, lumina trece partial prin zapada de pe crengi, creind un efect de aura. Imaginea a fost realizata la citeva minute dupa rasarit, lumina calda combinindu-se cu nuantele de albastru din partile umbrite ale peisajului, creind un amestec de lumina complementara. De notat absenta altor culori decit albastru. Compara culoarea din aceasta imagine cu cea din imaginea urmatoare.

E - Lumina directaDescriere: lumina naturala directa, aproximativ 1 ora dupa rasarit ori inainte de apus. Lumina nu este difuzata ori filtrata de nici un element natural. Lumina este intensa si directa, dind contrast marit si umbre puternice. Este de evitat in fotografia color, dar poate da rezultate interesante in alb/negru. Calitate: intensa si dura. Un filtru de polarizare este necesar in multe ocazii, daca unghiul de fotografiere este la 90 grade de pozitia Soarelui.Culoare: culori neutre. Culorile sint desaturate in cadru. Umbre: prezente si puternice. Contrast: puternic.Film recomandat si ajustare digitala: film de contrast redus gen Fuji Provia ori negativ color. Digital nu este nevoie de curbe de ajustare a contrastului.

F - Lumina orizontala de dimineata ori searaDescriere: lumina moale, orizontala. Soarele este putin peste orizont, razele de lumina fiind laterale. Excelenta pentru fotografia de peisaj avind contrast scazut si tenta calda de culoare. Calitate: moale, invaluitoare. Placuta la privire. Capabila sa scoata in evidenta detaliile peisajului, retinind un pic misterul umbrelor din cadru. O lumina de tranzitie, intre rasarit si apus. Se schimba rapid ceea ce necesita expuneri multiple la fiecare 5-10 minute. Culoare: culoare cu tente calde de rosu-portocaliu. Umbre: prezente. Moi la rasarit si apus, transparente la inceput, devin mai scurte si dure

Page 16: Ghid Fotografic

odata cu schimbarea pozitiei Soarelui pe cer.Contrast: contrast moale cind Soarele este desupra orizontului, creste odata cu ridicarea Soarelui pe cer.Film recomandat ori ajustare digitala: film de contrast si saturatie ridicata gen Fuji Velvia. Digital, se poate adauga o curba de ajustare a contrastului.

Creata la inceputul diminetii dupa o furtuna de zapada, imaginea prezinta o varietate de tipuri de iluminare: lumina de rasarit, lumina directa, reflectata si cu umbre deschise. De notat cum zapada in zonele umbrite este albastra in timp ce in zonele cu lumina directa este alba. Lumina reflectata de peretii canionului deshide umbrele pe peretii opusi, reducind contrastul general al imaginii. Zapada actioneaza si ea ca un reflector, dind o tenta luminoasa intregii imagini.

 8 - Exercitii de fotografiere

A - Fotografiaza in timpul celor 6 tipuri de lumina descrisa in acest articol.Se pot folosi diverse tipuri de subiecte, fiind dificil de a fotografia un singur subiect in toate situatiile. Recomandat este insa sa poti fotografia acelasi subiect in toate tipurile de lumina. Compara contrastul si calitatea luminii in aceste imprejurari. Poti scrie caracteristicile de iluminare dupa modelul de mai sus. Ce iti place si ce nu iti place despre fiecare tip de lumina? Care este lumina preferata? Care este lumina pe care ai vrea sa o intrebuintezi mai departe pentru a crea o serie de imagini cu un singur tip de lumina? Care este lumina cea mai defavorabila si cu care nu vrei sa lucrezi alta data?

B - Fotografiaza acelasi subiect inainte de rasarit pina dupa apus.Mergi la un loc preferat si fotografiaza acelasi subiect fara sa schimbi locatia aparatului. Scopul exercitiului este de a observa cum variaza lumina in timpul zilei si efetul ei asupra compozitiei.

C - Construieste si foloseste un Nigrometru.Nigrometru: un dispozitiv pentru observarea culorilor din cadru. Este in esenta un tub de culoare inchisa cu o deschidere mica la ambele capete pentru observatie. Observind numai o mica parte din cadru, se poate distinge culoarea acelor portiuni mult mai usor decit daca privesti tot cadrul.Cum sa construiesti un nigrometru? Se poate folosi un tub de carton, de 4-5cm diametru si 20-25cm lungime. Acopera capetele cu capace de plastic ori cu carton. Se gauresc capacele cu o deschidere de circa 0.5cm la ambele capete. Odata instalate aceste capace,

Page 17: Ghid Fotografic

nigrometrul esta gata! Pentru maxima utilitate, se poate vopsi in interior tubul in negru.Cum sa il folosesti? Orienteaza tubul spre partea din subiect pe care vrei sa o studiezi. Gaseste o portiune partial in umbra si lumina. Priveste la portiunea in umbra si alternativ la cea luminata. Vei observa culorile din umbra adinci si saturate, in timp ce in lumina, acestea sint desaturate si slabe. Foloseste acelasi procedeu pentru alte zone.Avantajul folosiri unui astfel de dispozitiv consta in observarea culorilor in diverse momente, fara influentarea ochiului de culorile alaturate unor detalii. In lipsa unui nigrometru, se poate folosi si palma inchisa, lasind o mica deschidere la ambele capete.

D - Citeste cartea "Light and Colors In the Outdoors" de M.G.J.Minnaert.Aceasta carte explica multe fenomene vizuale naturale. Explica lumina inclusiv culoarea cerului, norii, miraje si halouri, efectele de curcubeu si gheata in atmosfera. Incurajeaza explorarea personala a acestor fenomene, unde si cind sa le observi, care sint cauzele si de ce unele sint foarte rare iar altele comune.

 9 - Seminare de exercitiu al ideilor expuse in articolVezi lista curenta de seminare si ateliere pe care le ofera A.Briot.

 10 - ConcluziiSuccesul nostru in domeniul peisajului fotografic depinde de capacitateade a alege lumina cea mai buna la fotografiere. Natura este cel mai bun educator si nu exista o alternativa pentru studiul si experimentarea alegerii luminii favorabile. Devenind un maestru al luminii va veti desavirsi ca fotograf de arta.

Despre diafragma

Diafragma este un subansamblu al obiectivului aparatului de fotografiat, destinat dozarii debitului fluxului luminos ce patrunde in camera obscura. Terminologia anglo-saxona foloseste termenul "aperture" care deriva din latinescul "apertus" (gaura, deschizatura).Primele modele de aparate de fotografiat utilizau o paleta in care erau practicate orificii de diferite diametre; culisarea paletei permitea utilizarea unui orificiu sau al altuia, in functie de luminozitatea subiectului.

Modelele ulterioare de aparate de fotografiat au recurs la un disc excentric fata de axul optic al obiectivului, disc in care erau practicate orificii de diferite diametre. Deoarece se asemana ca montaj butoiasului de la prisoale, a fost denumita "diafragma revolver". La periferia discului se afla un palpator ce patrundea intr-o incizura de pe circumferinta

Page 18: Ghid Fotografic

discului, in scopul de a asigura coaxialitatea orificiului si a obiectivului si care, totodata, impiedica deplasarea accidentala, de unde si termenul de "stop".

Modelele de obiective construite incepind cu secolul XX utilizeaza o diafragma realizata din mai multe lamele metalice (in forma de menisc) si care se suprapun partial la periferie, in scopul de a lasa un orificiu in centru. Printr-un sistem de parghii si articulatii, diametrul orificiului liber poate fi marit sau micsorat prin manevrarea unui inel exterior, aflat pe obiectiv si, de aceea, denumit "inel al diafragmelor".

Page 19: Ghid Fotografic

Intrucat acest tip de diafragma se comporta in mod asemanator irisului ochiului uman, acest tip constructiv este numit si "diafragma iris".

Page 20: Ghid Fotografic

Pentru a micsora distorsiunile in perna sau in butoi ale sistemului optic, diafragma se aseaza intre lentilele obiectivului, ideal in centrul optic. Acest deziderat este irealizabil la obiectivele zoom, la care distanta focala momentana variaza si, o data cu ea, si centrul optic.Spre deosebire de diafragma revolver, diafragma iris se poate inchide la orice valoare cuprinsa intre cea maxima si minima, motiv pentru care termenul "stop" a fost inlocuit cu "full stop".

Functiile diafragmei1. Rolul major al diafragmei este de a regla debitul fluxului luminos care patrunde prin obiectiv in camera obscura si impresioneaza substratul fotosensibil in perioada de timp cat obturatorul este deschis.Diafragma, impreuna cu timpul de expunere definesc complet expunerea necesara pentru a impresiona corect un substrat de o sensibilitate data.

Intrucat aparatele fotografice utilizeaza obiective de diferite distante focale, pentru a usura determinarea parametrilor de expunere, s-a introdus parametrul "indice de diafragma" si care reprezinta raportul dintre distanta focala (f) a obiectivului si diametrul irisului (D) si care se noteaza "f/D".

De ce s-a introdus acest parametru?Sa facem urmatoarea experienta: intr-un carton in format A5, decupam un orificiu, in centru, de aproximativ 50 mm. Ducem la ochi acest carton, in asa fel incat sa privim prin orificiul practicat si departam si apropiem cartonul de ochi, intr-un interval de 15 - 30 cm. Ce observam? Cand cartonul perforat este mai apropiat de ochi, campul vizibil prin degajarea practicata este mai mare, si invers, cand este indepartat de ochi, campul vizibil este mai mic. Daca vom evalua acest experiment luind in considerare doar o celula fotosensbila de la nivelul retinei, constatam ca se poate descrie un con, cu baza la nivelul orificiului decupat in carton si cu varful in celula fotosensibila. Daca deplasam cartonul aproape de ochi, conul va fi mai larg, iar iluminarea celulei fotosensibile va fi mai mare. In schimb, daca incepartam cartonul de ochi, conul va fi mai subtire iar iluminarea unei celule fotosensibile va fi mai redusa.Revenind la fotografie, sa consideram urmatoarele doua obiective: obiectivul A, cu f = 200 mm si a carui diafragma este deschisa la 50 mm (in rosu in schema de mai jos), si obiectivul B, cu f = 100 mm si cu diafragma deschisa tot la 50 mm (in albastru).

Page 21: Ghid Fotografic

In cazul obiectivului A, indicele de diafragma va fi 200/50 = 4 si se noteaza "f:4" (deoarece, in acest caz, f = 200 mm); in cazul B, indicele de diafragma va fi 100/50 = 2 si care se noteaza "f:2" (deoarece, in acest caz f = 100 mm). Pentru ca debitele luminoase sa fie identice, la obiectivul B va trebui inchisa diafragma pana la 25 mm, caz in care indicele de diafragma va deveni 100/25 = f:4. Prin utilizarea aceluiasi indice de diafragma, in conditii identice de iluminare, prin obiectiv trece un debit egal de lumina, indiferent de distanta focala a obiectivului folosit.

Valorile standardizate ale diafragmeiDupa cum mentionam mai sus, rolul esential al diafragmei este de a doza debitul fluxului luminos ce traverseaza obiectivul si ajunge la receptorul fotosensibil. Se considera ca modificari ca dublarea sau injumatatirea debitului luminos servesc suficient de bine scopurile fotoografului. Tinind cont de faptul ca diafragma are o deschidere circulara si ca debitul luminos care o traverseaza depinde de suprafata orificiului diafragmei, rezulta ca dublarea debitului este proportionala cu o ratie de 1,4 aplicata diametrului deschiderii. Invers, injumatatirea debitului luminos este rezultatul micsorarii diametrului diafragmei cu 1/1,4In lumina acestei dovezi matematice, se utilizeaza un sir de trepte de diafragme, care nu respecta riguros progresia de 1,4 dar care s-au impus in practica si sunt universal folosite:

F:1; 1,4; 2; 2,8; 4; 5,6; 8; 11; 16; 22; 32; 45; 64 etc.

Nu exista nici un obiectiv care sa posede intregul sir de diafragme de mai sus. Imaginati-va un teleobiectiv de f = 300 mm, care, pentru a avea indicele de diafragma f:1 ar trebui sa aiba o lentila frontala cu diametrul de 300 mm! Sau un obiectiv al unui aparat digital, cu f=8 mm care, pentru a avea o diafragma de f:64, trebuie sa poata inchide lamele diafragmei pana la un orificiu de numai 125 microni! Tehnic, aceste performante sunt realizabile, dar comercial lucrurile sunt privite altfel.

Page 22: Ghid Fotografic

La o privire superficiala, unii ar putea spune ca indicii mai mari ai diafragmelor ar corespunde unor diafragme mai deschise. Gresit! Pentru a putea include cifrele necesare pe inelul de diafragme, producatorii de obiective renunta la inscriptionarea numaratorului fractiei, asa incat in loc de "f:8" scriu doar "8". Daca insa scriem corect si comparam f/8 cu f/16, devine evident care valoare este mai mare si care este mai mica.

Diafragma maxima pe care o poate realiza un anumit obiectiv poarta numele de luminozitate si, impreuna cu distanta focala intra in "eticheta" de prezentare, de exemplu Tamron f=90 mm f:2,8. Pentru obiectivele zoom se specifica luminozitatea la capetele intervalului focal, de exemplu: Canon EF-S 18-55 mm f:3,5-5,6. Daca este notata o singura cifra, de exemplu: Canon EF 70 - 200 mm f:2,8 inseamna ca luminozitatea este constanta pe intregul interval focal.

2. Diafragma si profunzimea de camp Teoretic, pe o fotografie va fi reprodus perfect clar doar acea regiune a subiectului aflata in planul de focalizare. Zonele aflate mai aproape sau mai departe de planul de focalizare vor fi reproduse mai mult sau mai putin difuz, in fuctie de pozitionarea lor in raport cu planul de focalizare. Practic insa, deoarece capacitatea discriminativa a ochiului uman este relativ limitata, vom percepe ca fiind suficient de clar reproduse in fotografie si obiectele situate putin in fata planului de maxima claritate cat si pe cele situate putin in spatele planului. Profunzimea de camp reprezinta distanta dintre un plan apropiat si un plan indepartat, de la nivelul subiectului fotografiat, interval in care reproducerea pe copia pozitiva a diverselor detalii este acceptabil de clara.

Profunzimea de camp depinde de o serie de factori:a) limita considerata acceptabila a petei de difuziune; pentru formatul 135 am aratat ca aceasta este, pe negativ, de 0,025 - 0,03 mm, iar pentru formatul lat (120), pata de difuziune acceptabila este considerata 0,05 mm; dimensiunea petei de difuzie este direct proportionala cu profunzimea de camp;b) distanta focala a obiectivului folosit - aflata in relatie invers proportionala cu profunzimea de camp;c) distanta de fotografiere - aflata in relatie direct proportionala cu profunzimea de camp;d) indicele de diafragma utilizat - aflata in relatie invers proportionala cu profunzimea de camp; la deschideri mari ale diafragmei, profunzimea de camp este redusa iar, pe masura ce se inchide diafragma, profunzimea de camp creste; caracterul ondulator al luminii determina insa aparitia difractiei la trecerea prin diafragme foarte inchise, fapt care afecteaza reproducerea clara a subiectelor. De aceea, utilizarea de diafragme foarte inchise altereaza claritatea detaliilor.

Obtinerea diafragmei de lucruPentru aparatele cu vizor lateral, inchiderea diafragmei la valoarea de lucru se poate efectua in orice moment premergator declansarii. Pentru aparatele cu vizare prin obiectiv (SLR) insa, inchiderea diafragmei inainte de reglara claritatii pe subiectul ales, determina ca in vizor sa apara o imagine intunecoasa,

Page 23: Ghid Fotografic

ale carei detalii sunt foarte greu observabile. Fotograful trebuia sa regleze claritatea, sa ia aparatul de la ochi pentru a inchide diafragma la valoarea de lucru si apoi sa vizeze din nou. Un subiect in miscare rapida era de mult pierdut! De aceea a fost nevoie de eforturi de proiectare a unor modele de diafragme automate.O prima incercare de automatizare folosea doua inele pentru diafragma: primul inel, care deplasa un opritor, se ajusta inainte de reglarea claritatii. Fotograful ducea aparatul la ochi si regla focalizarea observind o imagine luminoasa, data de obiectiv la deschiderea maxima. In momentul in care focalizarea era cea dorita, se rotea "orb" un al doilea inel, care inchidea efectiv diafragma pana la opritorul potrivit din timp. Intrucat utilizatorul facea in prima faza o "preselectare" a diafragmei, acest model a fost numit "diafragma cu preselectie".

Modelele ulterioare au inaintat cu un pas pe calea automatizarii. Inchiderea diafragmei se realizeaza prin actionarea unei parghii prin intermediul butonului declansator al aparatului; aceasta parghie apasa o tija ce aduce diafragma la valoarea de lucru cu doar cateva fractiuni de secunda inainte de deschiderea obturatorului, dupa care un resort deschide din nou diafragma la valoarea maxima. Aceste modele poarta numele de "diafragma automata".

O data cu perfectionarea aparatelor fotografice si cu inglobarea exponometrului TTL in aparat, deoarece diafragma era complet deschisa pana imediat inainte de declansare, s-au aplicat metode de comunicare intre obiectiv si aparat. Diafragma electrica este o diafragma automata care, in plus, transmitea corpului aparatului fotografic valoarea aleasa de utilizator, pentru a se putea calcula timpul de expunere adecvat subiectului vizat. Acest model de obiective se recunoaste dupa aparitia unor contacte electrice aurite situate pe montura posterioara a obiectivului, care - desigur -, corespund unor contacte similare din montura pentru obiectiv a corpului aparatului.

Page 24: Ghid Fotografic

In ultimii ani, in obiectiv au fost incluse micromotoare de actionare a diafragmei la valoarea de lucru, iar recent, unele modele de obiective au renuntat la inelul de diafragme! Alegerea unei diafragme se face automat sau cu ajutorul unui selector de pe corpul camerei iar valoarea se afiseaza pe un afisor electronic si/sau in vizor.

Despre obturator

Cuprins:1. Introducere2. Obturatorul central3. Obturatorul focal

Obturatorul este un subansamblu mecano-electronic care controleaza trecerea luminii de la obiectiv spre suportul fotosensibil, pentru o perioada bine determinata. Perioada de timp cat obturatorul este deschis poarta numele de timp de expunere si poate fi ajustat de fotograf (sau de camera fotografica in modurile automate).

La primele aparate de fotografiat, obturatorul era un capac ce se punea pe obiectiv. Fotograful il scotea cu mana, numara secundele: "…o-mie-unu…o-mie-doi…o-mie-trei…" in timp ce trasa cercuri prin aer, dupa care il punea la loc pe obiectiv. Cresterea sensibilitatii negativelor a impus realizarea de obturatoare capabile de timpi de expunere scurti, de ordinul fractiunilor de secunda si foarte bine determinati. S-a realizat un obturator inclus in obiectiv, localizat in apropierea centrului optic al obiectivului (de aceea numit si obturator central), constituit din mai multe lamele pivotante care, in repaus, se acopera partial una pe alta si inchid complet orificiul de trecere. In momentul declansarii lamelele pivoteaza si se indeparteaza rapid si complet de axa optica, raman in aceasta pozitie un timp determinat dupa care efectueaza cursa inversa, de inchidere.

Page 25: Ghid Fotografic

Aparitia aparatelor fotografice cu obiective interschimbabile aducea in fata proiectantilor doua dificultati: a) fiecare obiectiv trebuia dotat cu obturator, ceea ce le facea scumpe si b) filmul neexpus trebuia protejat de lumina ce patrundea in timpul schimbarii obiectivelor, adica inca un obturator! Asa s-a ajuns la mutarea obturatorului din obiectiv in corpul camerei, imediat inaintea planului focal (a filmului) si de aceea denumit obturator focal.

Obturatorul focal este constituit din doua perdele care se deplaseaza pe rand in fata cadrului, descoperind si apoi acoperind cadrul filmului.

Se afla in studii de laborator un obturator electronic, constituit dintr-o lama de cristale lichide. In repaus, cristalele sunt dispuse aleator si blocheaza complet trecerea luminii. Sub actiunea unui curent electric, cristalele se aliniaza instantaneu pe directia axei optice iar lumina patrunde pana la suportul fotosensibil. Intreruperea curentului electric readuce cristalele in "dezordine" iar obturatorul devine opac.

Fiecare dintre cele doua tipuri de obturatoare aflate in prezent in uz, au avantaje si dezavantaje care vor fi discutate in continuare. Aparatele mai recente cupleaza printr-o singura parghie transportul filmului si armarea obturatorului.

In literatura anglo-saxona circula termenul "shutter speed" si care a fost preluat si de fotografii incepatori din Romania, localizindu-l cu sintagma "viteza de expunere". Dupa cum vom arata in continuare, lamelele si respectiv perdelele obturatoarelor au aceeasi viteza de miscare indiferent de timpul de expunere utilizat, asa incat expresia "viteza [mica sau mare] de expunere" nu are nici o legatura cu timpul [scurt sau lung] de expunere, este gresita si ar trebui abandonata.

Obturatorul central

2. Obturatorul centralObturatorul central, situat in imediata vecinatate a centrului optic al obiectivului, este construit dintr-un set de 3 pana la 5 lamele de forma aproximativ semicerc si care, in repaus se acopera una pe alta si toate impreuna obtureaza complet tubul obiectivului.

Printr-un sistem de pargii si arcuri, sub actiunea butonului declansator, lamelele pivoteaza in jurul unui ax aflat pe circumferinta tubului obiectivului si deschid complet calea de trecere a luminii. Lamelele stau in aceasta pozitie un timp presetat de utilizator si care este determinat printr-un mecanism de orologerie. Dupa scurgerea timpului necesar, lamelele parcurg drumul invers si inchid drumul luminii.

Aparatele ieftine folosesc obturatorul si pe post de diafragma; la acestea lamelele obturatorului nu se deschid complet ci doar partial, lasind un orificiu calibrat automat in functie de gradul de iluminare al subiectului.

Page 26: Ghid Fotografic

Un model celebru de obturator central este cel produs de compania germana Deckel sub numele de "Compur". Primele modele au aparut in 1912 iar in 1928 au fost puse pe piata modele cu autodeclansator. In 1935 a aparut modelul Compur-Rapid, care putea expune la 1/500 sec., iar dupa Al Doilea Razboi Mondial a aparut modelul Synchro-Compur, care permitea deschiderea sincronizata cu blitzurile (MXV)

Randamentul obturatorului central.Un obturator teoretic se deschide instantaneu, sta deschis o perioada de timp si se inchide instantaneu. In realitate este imposibil ca lamelele obturatorului sa se deplaseze instantaneu din pozitia complet inchis in pozitia complet deschis si invers, deoarece acceleratiile ar fi extrem de mari. Lamelele se deschid in aproximativ 1 milisecunda (1/1000 sec) si se inchid in aprox. 1,5 milisecunde (1/750 sec).De aceea, in mod inevitabil, iluminarea filmului in timpul expunerii t aleasa, se face in trei faze:a) faza de deschidere a obturatorului - iluminarea cadrului creste treptat pana la valoarea maximab) o perioada de iluminare in platou, cand obturatorul este complet deschisc) faza de inchidere a obturatorului, in care iluminarea scade treptat pana la inchidere completa.

Existenta fazelor a) si c) demonstreaza ca obturatorul are un randament mai mic decat cel teoretic. La timpi relativ lungi de expunere, ponderea fazelor a si c in timpul total (a+b+c) este relativ mica, asa incat randamentul obturatorului este mare (peste 80%).

Page 27: Ghid Fotografic

Deschiderea si respectiv inchiderea lamelelor obturatorului se produc cu aceeasi viteza, indiferent de timpul de expunere ales. Ca urmare, doar timpul cat obturatorul este complet deschis (faza b) este cea care se modifica. Asadar, cat timpul de expunere ales este mai scurt, cu atat ponderea fazelor a si c devine relativ mai importanta si deci randamentul scade.

Sincronizarea cu blitzul a obturatorului central.Sincronizarea cu blitzul a obturatorului central este posibila la orice timp de expunere, deoarece obturatorul central este deschis complet aproape pe toata durata stabilita.

Primele surse artificale portabile de lumina foloseau becuri cu magneziu sau cu filament fuzibil (acum scoase din uz) si utilizau contactul sau setarea "M".Blitzurile electronice se folosesc in contactul sau cu setarea "X".

Avantajele obturatorului central:- constructie simpla- sincronizare cu blitzul la orice timp de expunere- poate fi folosit la aparatele fotografice de format mediu si mare.Dezavantajele obturatorului central:- randament variabil, in functie de timpul de expunere utilizat;- pentru a beneficia de posibilitatea schimbarii obiectivului este necesar de a avea si un obturator in planul focal;- gama timpilor de expunere nu coboara sub 1/500 sec.

3. Obturatorul focal

Page 28: Ghid Fotografic

Pentru a putea schimba obiectivele de pe aparat, s-a impus necesitatea de a renunta la obturatorul din obiectiv si de a-l muta imediat in fata filmului. Primele obturatoare focale erau construite din doua perdele de panza cauciucata si opaca la lumina. Fiecare perdea putea culisa pe orizontala, prin fata cadrului, sub actiunea unui resort. In faza initiala, prima perdea este complet desfasurata si acopera cadrul de expunere, in timp ce a doua perdea este complet rulata pe tamburul ei.

Expunerea cu obturatorul focal parcurge patru faze de functionare:a) defilarea primei perdele - sub actiunea butonului declansator, prima perdea este trasa si se infasoara pe tamburul receptor; sensul de deplasare este de regula de la dreapta la stanga (de la mosorul receptor al filmului catre cel debitor);b) expunerea cadrului pentru timpul t ales; c) defilarea celei de-a doua perdea - dupa scurgerea timpului t masurat de la punerea in miscare a primei perdele, se pune in miscare si a doua perdea; a doua perdea se deruleaza si calatoreste in acelasi sens cu prima, adica tot de la dreapta la stanga. Controlul acestei faze se face prin mecanisme de orologerie sau electronic, cu cristale de cuart. Expunerea s-a incheiat.

d) armarea obturatorului consta din deplasarea simultana, fara nici un decalaj temporal, a celor doua perdele, de aceasta data de la stanga la dreapta, pentru o noua expunere.

Viteza de deplasare a perdelelor in timpul expunerii este fixa si constanta: 1 - 4 m/sec. Pentru a obtine diferiti timpi de expunere s-a luat in considerare timpul de expunere pentru o granula de bromura de argint si nu pentru intregul cadru, ca la obturatorul central. Acest nou concept a determinat o solutie simpla: nu se modifica viteza de deplasare a perdelelor ci doar timpul dupa care a doua perdea incepe obturarea cadrului. Asa se face ca, la timpi de expunere mai lungi decat cel necesar derularii complete a unei perdele, exista o fractiune de secunda in care cadrul este complet descoperit. In aceasta fractiune de secunda se poate delansa blitzul, pentru a avea o expunere corecta.Timpul minim de expunere in care cadrul este, la un moment dat al ciclului, complet descoperit poarta numele de timp de sincronizare (cu blitzul).

Pentru timpi de expunere mai scurti decat cel de sincronizare, cadrul nu este expus in totalitate ci pe fasii, deoarece a doua perdea incepe cursa ei inainte ca prima perdea sa o fi terminat. Intre marginile celor doua perdele se deschide astfel o fanta, o fasie, prin care lumina trece spre film. Cu cat timpul de expunere setat este mai mic, cu atat fanta dintre cele doua perdele este mai ingusta. In aceasta imprejurare, o singura descarcare de blitz, oricand ar fi produsa aceasta, ar permite expunerea doar a unei portiuni din cadru, prin fanta din momentul descarcarii.

Page 29: Ghid Fotografic

Obturatoarele moderne au perdele construite din mai multe lame metalice iar calatoria acestora se face pe verticala. Noul tip constructiv a permis viteze sporite de defilare a perdelelor (pana la 10 m/sec) si obtinerea unor timpi si mai scurti de sincronizare (1/250 sec). De asemenea au fost atinsi timpi foarte scurti de expunere.

Randamentul obturatoarelor este foarte bun, pentru orice timp de expunere.In anumite imprejurari, obturatorul focal este vinovat de introducerea unor deformari ale obiectelor in miscare. Sa luam in considerare urmatoarea ocazie foto: un vehicul se deplaseaza perpendicular pe axa optica a aparatului (cadrul 1); imaginea proiectata de obiectiv se va deplasa in sens invers. Pentru a reda clar un subiect in miscare, fotograful alege un timp scurt de expunere. Dupa cum aratam mai sus, timpii scurti se obtin prin expunerea filmului printr-o fanta care se deplaseaza in fata filmului. Avem de a face cu doi vectori de miscare: unul al imaginii subiectului, cel de-al doilea al fantei obturatorului.

Page 30: Ghid Fotografic

Daca cei doi vectori au sens opus, imaginea pe film va apare mai scurta decat in realitate (cadrul 2).Daca cei doi vectori de miscare au acelasi sens, imaginea rezultata pe film va apare alungita in comparatie cu originalul (cadrul 3). Daca perdelele obturatorului se deplaseaza pe verticala, imaginea inregistrata pe film va fi deformata in paralelogram.

Avantajele obturatorului focal:- poate fi folosit la toate aparatele fotografice, inclusiv la cele cu vizare prin obiectiv- gama larga a timpilor de expunere, pana la 1/4.000 sec (sau chiar mai scurt).

Dezavantajele obturatorului focal:- mecanism complicat, cu multe piese in miscare si care pot induce miscari parazite in cutia aparatului- sincronizarea cu blitzul posibila doar la timpi relativ lungi de expunere- practic imposibil de folosit la aparatele foto de format mare.

Despre RAW

Cuprins:1. Ce sunt fisierele RAW. Diferente intre RAW si JPEG2. Ce sa alegem, Raw sau JPEG?3. Obtinerea si descarcarea fisierelor RAW4. Ajustarea balansului de alb, a expunerii, a saturariei culorilor si reducerea zgomotului5. Corectarea distorsiunilor optice, ajustarea microcontrastului. Concluzii

1. IntroducereOdinioara, cand se lucra pe film, fotograful avea la dispozitie mai multe puncte decisive pe parcursul obtinerii fotografiei, in care putea interveni si ajusta unele erori. De exemplu, filmul negativ putea fi developat mai mult, pentru a suplini absenta unui film mai sensibil, sau putea folosi revelatoare compensatoare daca subiectul era foarte contrast, ori, din contra, revelatoare contrast pentru subiectele mai terne. Apoi, la marirea negativului, putea folosi hartie contrast sau moale, pentru a reproduce in copia finala subiectul asa cum ar fi dorit fotograful. De asemenea, negativul putea la fel de bine sa fie prelucrat si marit oriunde, fara a fi nevoie de a respecta riguros un anumit revelator, un anumit aparat de marit, un anumit sortiment de hartie, etc.

Acum, o data cu trecerea la fotografia digitala, lucrurile s-au mai complicat. Fiecare producator de aparat foto digital produce un fisier brut de imagine in format proprietar (RAW) si care trebuie prelucrat cu un software dedicat pentru a putea fi exploatat. Fisierele RAW produse de aparatele firmei X nu pot fi prelucrate cu programul elaborat de firma Y! De ce? Pentru ca fiecare producator codifica intr-un mod propriu datele de imagine, iar schema codificarii nu este totdeauna cunoscuta. Ba chiar si ma mult! Acelasi

Page 31: Ghid Fotografic

producator modifica uneori modul de inscriere al informatiei in fisierul de imagine, prin lansarea de noi modele. Este de notorietate actiunea firmei Nikon care a refuzat sa faca publice metodele de decodificare a informatiei din fisierele RAW (NEF) ale modelului lor D2X; ca rezultat, fisierele acestui model de camera trebuie prelucrate obligatoriu cu programul elaborat de Nikon.

O prima incercare de a se "vorbi aceeasi limba" a fost elaborata de un grup de experti fotografi (Joint Photographic Experts Group sau prescurtat JPEG), care au elaborat un set de norme referitoare la structura fisierelor (norme intitulate JFIF) si la modul de comprimare al imaginilor (JPEG). Aceste norme au fost facute publice si rapid, toata lumea a aderat la ele, in sensul ca, pe de o parte, toate camerele foto digitale pot transforma si comprima imagini in format JPEG, iar, pe de alta parte, toate programele de prelucrare a imagini sunt compatibile cu formatul JPEG. Principala problema care apare la compresia JPEG este aceea ca reducerea ponderei fisierului se face cu pierdere de date. Expertii JPEG au dorit sa reduca cat mai mult posibil dimensiunile fisierelor si au pus la punct un algoritm care permite eliminarea diferentelor foarte mici intre pixelii invecinati din fisierul de imagine si pe care marea majoritate a privitorilor nu le percepe. Asadar, formatul JPEG nu curpinde toate informatiile pe care le poate furniza captatorul camerei foto digitale. Pentru a putea oferi totusi imagini de calitate, toti producatorii au adaugat (cel putin la camerele digitale cu oarecari pretentii) si posibilitatea salvarii de fisiere brute, RAW.

2. Ce este de fapt fisierul RAW?Spre deosebire de JPEG, RAW nu reprezinta vre-un acronim misterios ci are originea in cuvantul englezesc "raw" care inseamna "materie prima".

Este binecunoscut faptul ca fotoelementele componente ale captatorului digital nu inregistreaza decat date de luminanta. Informatiile de crominanta sunt obtinute printr-o cale mai ocolita: in fata fotoelementului este asezat un filtru colorat (in general rosu, verde, sau albastru). Filtrul lasa sa treaca doar lumina de culoarea proprie si blocheaza celelalte culori. Prin urmare, fotoelementul va inregistra intensitatea luminii colorate in culoarea filtrului suprajacent.

Prin imediata invecinare a fotositurilor cu filtre rosu, verde si albastru, se poate interpola informatia de culoare in asa fel incat sa se poata aproxima cu o buna precizie, informatia de cromianta pe intreg spectul si pentru fiecare pixel din imagine. Asezarea filtrelor rosu, verde si albastru ca si raportul dintre ele respecta (la majoritatea camerelor foto digitale) standardul propus de Bayer.

Expus la lumina, fiecare fotosit inregistreaza o anumita cantitate de lumina, pe care o transpune intr-un semnal electric (tensiune). In continuare, convertorul analog-digital trasforma semnalul analogic intr-un semnal discret, sub forma unui numar, de regula de pana la 12 biti. Prin urmare, fiecare fotosit al unei camere foto digitale obisnuite poate genera 2^12 = 4.096 nivele diferite de semnal. Aparatele foto de inalta performanta convertesc informatia pe 14 biti. Datele sunt apoi asamblate sub forma unui fisiser in care

Page 32: Ghid Fotografic

sunt introduse informatii referitoare la pozitionarea fiecarui fotosit, ca si date referitoare la parametrii de expunere, modelul camerei folosite, etc.

Acest fisier poate fi transferat pe cartela de memorie sub forma de fisier RAW sau poate fi prelucrat in continuare, in camera foto digitala. Sunt acum aplicate setarile: balansul de alb, contrastul, ajustarea acutantei, eventuale filtre digitale, etc. Nivelul de semnal per pixel este redus la 8 biti. Daca fotocamera permite (si utilizatorul prefera acest format), imaginea poate fi salvata in acest moment ca fisier TIFF.

In final se face transformarea in fisier JPEG, prin indeprtarea datelor considerate prea "asemanatoare" in scopul reducerii dimensiunilor fisierului de imagine.

Prelucrari fisier Tip fisier

Semnal captator,Transformare analog - digitalPopulare header fisier

RAW

Aplicare setari camera:- balans de alb- contrast- acutanta- saturatia culorilor- aplicare filtre digitale- redimensionare la rezolutia presetataConversie 12 -> 8 biti

TIFF

Comprimare JPEG JPEG

Ce este intervalul dinamic?Notiunea de interval dinamic a fost introdusa in electronica audio si se refera la raportul dintre cel mai puternic semnal (nedistorsionat) si zgomotul de fond, la un amplificator. Este exprimat in dB (deciBeli) si are o progresie logaritmica in baza 10.

Ulterior a fost preluat si in fotografie, sub forma raportului dintre densitatea maxima (Dmax) a unei zone comparativ cu densitatea minima (Dmin deasupra zonei de voal). De exemplu, daca un film are Dmax = 3,3 iar Dmin = 0,3 intervalul dinamic este 3,3 - 0,3 = 3.

In termeni de expunere, un indice de expunere (IE) echivaleaza cu o crestere a densitatii de 0,3. Continuind cu exemplul anterior, un interval dinamic de 3 echivaleaza cu 10 trepte de expunere.

Filmele alb-negru uzuale au intervalul dinamic 2,4 - 2,7 (adica 8 - 9 IE), filmul diapozitiv color in jur de 2 (6 - 7 IE), scannerele de uz casnic 3,6 - 4 (12 - 14 IE) iar ochiul uman 2,1 (echivalent 7 IE, fara modificarea diametrului pupilei). Intervalul dinamic maxim perceput de ochiul uman este echivalent cu 24 IE!

Page 33: Ghid Fotografic

In cazul imaginilor digitale, intervalul dinamic maxim teoretic al unui fisier pe 8 biti este de: 2 ^ 8 = 256 biti; log(10) 256 = 2,4 In schimb, un fisier pe 12 biti: 2^12 = 4096; log(10) 4096 = 3,6

Care ar fi diferentele intre RAW si JPEG?Fiecare dintre aceste tipuri de fisiere prezinta avantaje si dezavantaje pentru utilizator.O prima diferenta este data de informatia stocata in fiecare pixel. Fisierul RAW stocheaza informatia pe 12 biti, ceea ce creeaza o diferenta maxima teoretica de semnal de la 0 la 4095 sau, sub forma de raport: 1 : 4096. In cazul fisierului RAW, intervalul dinamic este de 3,6 (pentru fisierele pe 12 biti) sau 4,2 (pentru fisierele pe 14 biti). Fisierele JPEG sunt codificate pe 8 biti/canal de culoare. Intervalul dinamic scade in cazul acestora, neputind depasi 2,4!

Avantaje JPEG Avantaje RAW

Fisiere de dimensiuni mai mici, mai economice

Fisierul contine intreaga informatie furnizata de captator

Sunt manipulate mai rapid in camera

Permit modificarea ulterioara a unor parametrii de expunere dar mai ales: temperatura de culoare si IE

Pot fi imediat imprimate pe hartie

Fisierul poate fi convertit in imagini TIFF de 16 biti/canal

Prelucrarile sunt aplicate doar in momentul salvarii in format TIFF sau JPEG si nu afecteaza fisierul RAW

O a doua diferenta majora intre cele doua tipuri de fisiere este aceea data de standardul lor: fisierul JPEG utilizeaza un standard deschis si deci imaginea poate fi vizualizata cu orice progam capabil sa manipuleze imaginile; in schimb, fisierele RAW utilizeaza standarde proprietare fiecarui producator, ba chiar si mai mult! Acelasi producator introduce modificari de la un model de camera la altul. De exemplu Canon a schimbat modul de codificare, o data cu introducere modelului Canon EOS 20D, sau Nikon la modelul D2X.

Dezvantaje JPEG Dezvantaje RAW

Nu permit decat procesari de mica amploare

Procesarea fisierului este consumatoare de timp

Procesarile si salvarile repetate Nu exista un standard general

Page 34: Ghid Fotografic

altereaza rapid calitatea imaginii

valabil. Fiecare producator are propriul format, unii producatori chiar mai multe!

Calitate uneori nesatisfacatoare pentru imprimari de inalta calitate.

Nu exista nici o garantie ca producatorul va pastra pe viitor compatibilitatea cu vechile formate

Necesita programe dedicate; unii producatori le vand separat de camera.

In fine, diferenta cea mai importanta pentru utilizatorul neprofesionist este dat de timpul consumat pentru pregatirea pentru imprimare (postprocesarea). Daca in cazul fisierelor JPEG sunt necesare doar putine prelucrari, deci un timp scurt de lucru asupra fisierului de imagine, in cazul fisierelor RAW timpul consumat este mult mai mare.

Majoritatea camerelor foto digitale cu "pretentii" pot produce fisiere JPEG, RAW si asocierea RAW+JPEG. Fisierele JPEG au dimensiuni mici astfel incat putem efectua mai multe fotografii pana cand va fi nevoie sa schimbam cartela sau sa descarcam imaginile. Fisierele RAW sunt de doua ori pana la de trei ori mai voluminoase, prin urmare numarul de imagini care poate fi stocat pe o cartela scade drastic. Combinatia RAW+JPEG este, evident, si mai mare.Ce sa alegem? Exista cam tot atatea opinii cati fotografi! De ce? Pentru ca fiecare are un stil propriu de lucru si un anumit domeniu de interes, unde un anumit tip de fisier si un anumit flux de prelucrare este cel mai potrivit. Nu cred ca in cazul dvs. se poate aplica vreo formula general valabila.

Ce parametrii putem modifica in faza de prelucrare a imaginilor? Aproape majoritatea parametrilor de expunere! Toate programele de procesare a fisierelor RAW permit cel putin modificarea:

Si totusi, ce sa alegem?

Alegeti JPEG daca:- faceti fotografii de familie, in excursii, etc., a caror valoare esentiala este rememorarea persoanelor sau locurilor,- faceti fotografie de presa, caz in care rapiditatea expedierii imaginilor este capitala,

Alegeti RAW daca:- va place sa prelucrati intensiv fisierele de imagine

Page 35: Ghid Fotografic

- conditiile de iluminare sau contrastul nu au fost in limite acceptabile- vreti sa obtineti maximum din imaginea initiala- doriti sa utilizati un anumit set de parametrii de expunere (contrast, temperatura de culoare, acutanta, etc) iar camera dvs. nu il poseda presetat.

In modul "AUTO" sau "PROGRAM", camerele foto digitale actuale pot efectua fotografii foarte bune in majoritatea situatiilor. Intr-adevar, in cele mai multe imprejurari: - subiectul este luminat suficient si aproximativ uniform, cu - un contrast normal, fara a fi excesiv, - de catre o sursa de lumina suficient de puternica si care permite o sensibilitate ISO mica, - sursa de lumina este unica si nu apar probleme legate de temperatura de culoare.

De aceea procesorul camerei digitale se achita onorabil de sarcinile sale: determinarea expunerii, a sensibilitatii ISO si a balansului de alb. Ce se intampla insa in cazuri deosebite? Lumini cu temperatura de culoare diferite, lumina in cantitate insuficienta, subiecte in contralumina, etc?

Indiferent insa de tipul subiectului, fotografierea in modul RAW re-aduce la indemana fotografului controlul complet asupra procesului de realizare al fotografiei. Pana nu de mult, majoritatea fotografilor (si mai ales amatorii), puteau decide asupra subiectului fotografiat, modului de incadrare, momentului optim al declansarii, dupa care filmul expus era preluat de o masina care efectua totul automat, eventual "corecta" unele "greseli" ale fotografului in conformitate cu ce se credea a fi o fotografie "frumoasa" si "colorata". Acum insa, chiar si prelucrarea imaginii revine in sarcina fotografului, care poate astfel controla intregul proces, de la declansare pana la imprimarea pe hartie. Astfel fotograful poate ajusta diversi parametrii pe intreg fluxul de lucru, iar imaginea finala sa reflecte cat mai exact intentia lui.

Fluxul de prelucrare al fisierelor digitale RAW

ETAPE PROCESE

Setarea camerei foto digitale  

Descarcarea fisierelor de imagine  

Prelucrarea fisiderelor RAW

Interpolarea colorAplicarea profilului camereiCorectarea expuneriiAjustarea contrastului si a straluciriiAjustarea saturatiei culorilorReducerea zgomotuluiDecupare, redimensionare

Salvarea imaginilor prelucrate  

1. Obtinerea imaginilor in formatul RAW

Page 36: Ghid Fotografic

Majoritatea camerelor foto digitale avansate permit salvarea fisierelor de imagine in mod RAW, in mod JPEG sau combinat (RAW + JPEG).Pentru a putea inregistra fisierele in modul RAW se acceseaza meniul camerei, se intra in pagina dedicata imaginii si se selecteaza modul RAW sau RAW+JPEG.

Daca spatiul de stocare pe cartela nu este o problema, va recomand utilizarea modului RAW+JPEG. In acest fel puteti beneficia atat de avantajele utilizarii universale a formatului JPEG dar si de calitatea crescuta a celor RAW.

Camera foto va salva pe cartela doua fisiere de tipul ABC_xxxx unul cu extensia "RAW" si altul cu extensia "jpeg". Terminologia fisierului RAW depinde de producator si arata lipsa consensului in privinta formatului.Deseori, fisierul RAW contine imbricat si un fisier JPEG de mica rezolutie, destinat exclusiv posibilitatii de vizionare directa cu browserele de imagine.

2. Descarcarea fisierelor de imagine, selectia si marcareaImaginile de pe cartela flash pot fi descarcate in computer in doua moduri:

a) fie prin racordarea camerei foto digitale la un port USB si prin utilizarea programelor dedicate ale modelului de camera

Page 37: Ghid Fotografic

b) fie, mai simplu, prin conectarea cartelei flash intr-un cititor de cartele.

Eu prefer ultima varianta, deoarece nu uzez portul USB al camerei foto si imi permite citirea tuturor tipurilor de cartele pe care le utilizez.

O data descarcate, pot sa vizualizez imaginile si sa le evaluez. Majoritatea programelor de conversie RAW poseda un browser de imagini ca si posibilitatea de a ierarhiza, marca si clasifica imaginile. Cu aceasta ocazie, atasez imaginilor cuvinte cheie, care usureaza ulterior procesul de selectie si de regasire. Cuvintele cheie sunt inscrise ca meta-date si ar fi bine sa fie inglobate in EXIF-ul imaginii. . Conversia fisierului RAW

Intrucat in fisierul RAW informatia stocata este cea furnizata de captator, valorile inregistrate pentru fiecare pixel sunt direct proportionale cu cantitatea de lumina incidenta. Ochiul uman percepe luminanta in mod diferit, adica este mai sensibil la variatii mici ale luminozitatii in zonele mai intunecoase si proportional mai putin sensibil la variatii similare ale intensitatii in zonele luminoase. Modul in care sunt inregistrate sau percepute variatii ale luminozitatii unui subiect este definit ca "gamma"; fisierul RAW este inregistrat in mod nativ cu gamma 1, pe cand ochiul uman are gamma 2,2. Practic toate converterele RAW lucreaza cu gamma 2,2

Page 38: Ghid Fotografic

Reconstituirea crominantei se efectueaza o data cu deschiderea fisierului RAW. Deoarece fotositurile sunt acromate, pentru a putea reprezenta culorile, in fata fiecarui fotosit a fost asezat un filtru de o anumita culoare, ca un mozaic; mozaicul Bayer reproduce crominanta prin utilizarea de filtre colorate in rosu, verde sau albastru. Pentru ca in imaginea finala, fiecare pixel sa reproduca toate nuantele de culori, semnalul unui fotosit, de exemplu verde, este completat prin interpolarea informatiei furnizate de fotositurile invecinate, colorate in rosu si respectiv albastru. Procesul de interpolare a crominantei este numit in literatura anglo-saxona: "demozaicare".

2. 1. Stabilirea balansului de albBalansul de alb este o functie automata a camerelor foto digitale prin care procesorul acesteia determina proportia necesara din fiecare culoare fundamentala (rosu, verde si albastru) in asa fel incat albul subiectului sa fie reprodus tot alb in imagine. Ajustarea balansului de alb este efectiv realizata doar in cazul conversiei fisierelor brute in JPEG sau TIFF; in cazul in care fotograful alege salvarea in format RAW, balansul de alb este doar estimat si inregistrat ca date de intrare in header-ul EXIF al imaginii. Din aceasta locatie este apoi citit si aplicat imaginii in momentul in care se realizeaza conversia.

De regula nu apar probleme deosebite la redarea culorilor. In practica apar doua situatii particulare. Prima dintre ele, cel mai frecvent intalnita este aceea in care fotograful doreste modificarea intentionata a reproducerii corecte a

Page 39: Ghid Fotografic

culorilor, pentru a pastra atmosfera unui apus de soare, de exemplu. Daca fotograful lasa procesorul camerei sa determine in mod automat balansul de alb, imaginea isi va pierde practic orice dominanta de culoare iar fotografia orice interes. O solutie posibila ar fi setarea camerei in modul de fotografiere presetat "apus de soare" sau al balansului de alb in modul "umbra" (shadow). O a doua situatie in care reproducera corecta a culorilor este mai dificila, este intalnita in cazul scenelor iluminate cu multiple surse de lumina, cum ar fi, de exemplu, interioarele iluminate atat de lumina solara cat si de becuri fluorescente, sau alte combinatii de surse de lumina cu temperaturi de culoare diferite. In aceasta ultima imprejurare, determinatea balansului de alb se recomanda a fi facuta inainte de fotografie, prin etalonare pe mostre gri 18%Deoarece fisierele RAW nu au aplicat balansul de alb, ele pot fi afisate cu orice mod al balansului de alb posibil in camera.

Profilul de culoare defineste modul in care sunt reproduse culorile, dupa ce balansul de alb a fost stabilit. Profilul de culoare este specific fiecarui dispozitiv care intervine in lantul de captura si reproducere a imaginii, de exemplu: camera foto digitala, monitor, imprimanta, etc. Un anumit profil de culoare poate reproduce mai multe nuante de culori decat altul (de exemplu un monitor CRT reproduce mai multe culori comparativ cu o imprimanta).Spatiul de culoare este o reprezentare grafica a culorilor si a nuantelor ce poate fi reprodus de un sistem etalonat.

Page 40: Ghid Fotografic

In practica sunt utilizate mai frecvent doua spatii de culoare: a) sRGB - util in prezentarea imaginii pe display-urile calculatoarelor si in imprimarea cu ajutorul imprimantelor uzuale cu jet sau laser si b) Adobe RGB - un spatiu mai larg, ce il include pe precedentul si care este utilizat in prelucarea si tiparirea imaginilor in mediul industrial. O data stabilit blanasul corect de alb si utilizind profilul specific de culoare, toate culorile subiectului vor fi reproduse in mod corect in imagine, inclusv sub aspectul saturatiei (intensitatii). Totusi fotograful poate modifica saturatia culorilor, prin amplificare sau prin reducere, pana la cazul extrem - fotografie alb-negru.

Prima prelucrare pe care o efectuez se adreseaza stabilirii punctului de alb. In mod implicit, majoritatea convertoarelor citesc setarea din camera si o propun utilizatorului, care o poate accepta sau poate alege alta setare.

Page 41: Ghid Fotografic

Pentru o etalonare precisa, se recomanda utilizarea unui etalon alb sau gri 18% In lipsa unui astfel de etalon, putem estima balansul de alb cu ajutorul pipetei, prin preluarea unui esantion dintr-o zona despre care stim sigur ca a fost alba in scena fotografiata.

2.2. Corectarea expuneriiIn functie de subiectul fotografiat, de multe ori este nevoie de modificarea expunerii, in scopul de a pune mai bine in evidenta zona de interes din imagine.

Page 42: Ghid Fotografic

Convertoarele RAW permit corectarea cu pana la + / - 2 indici de expunere, desi rareori este nevoie de mai mult de 1 IE in plus sau in minus, cel mai frecvent doar fractiuni de unitate. Reducerea expunerii intr-o fotografie supraexpusa va duce la pierderea detaliilor in lumini, iar amplificarea expunerii la o imagine subexpusa va atrage dupa sine sporirea zgomotului in umbre.

Contrastul

Page 43: Ghid Fotografic

In practica, nivelul curentului inregistrat de fiecare fotosit, in mod proportional cu lumina incidenta, este transpus in imagine sub forma unui punt mai luminos sau mai intunecos. Deoarece ochiul uman nu percepe in mod linear variatiile de intensitate luminosa ci pe o scala logaritmica, a fost necesara introducerea unei functii de conversie neliniara tensiune - luminozitate si care poarta numele de gamma (discutat mai sus).

Calculatoarele tip PC folosesc un gamma de 2,2 iar cele de tip Mac de 1,8. In absenta acestei corectii, imaginile provenite din fisiere RAW vor fi foarte intunecoase, aparent puternic subexpuse.

Contrastul imaginii reprezinta distanta dintre zonele cele mai intunecoase ale imaginii si cele mai luminoase, cu toate nuantele intermediare. O imagine cu alb pur, negru profund si numeroase nuante intermediare reprezinta o imagine cu contrast normal. Daca numarul de nuante de gri este redus, imaginea are un contrast mare. Daca numarul de nuante de gri este suficient de mare dar nu exista alb pur si negru profund, contrastul imaginii este mic. Reprezentarea grafica a intensitatii si a ponderei diferitelor nivele de luminozitate poarta numele de histograma.

Pentru modificarea contrastului, convertorul RAW pune la dispozitia utilizatorului mai multe cai si mijloace.

O prima cale ar fi modificarea globala a contrastului prin comanda omonima. Daca modificarea contrastului se face prin comanda "Levels", fotograful poate modifica intr-o masura grosolana contrastul in zonele intunecoase, ale griului mijlociu sau in zona de lumini.

Page 44: Ghid Fotografic

CurbeUn pas mai departe in ajustarea fina a contrastului este reprezentat de comanda "Curbe" (Curves), prin care pot fi ajustate nivelele pe domenii mult mai inguste. Aceasta permite recuperarea detaliilor in Umbre si in Lumini. Utilizind ajustarea pe curbe extindem intervalul dinamic reprodus in imagine.

Page 45: Ghid Fotografic

Modelarea curbei de expunere poate ameliora zgomotul in zonele intunecoase ale imaginii.

2.3. Reducerea zgomotuluiZgomotul din imaginea digitala apare datorita imperfectiunilor circuitelor electronice si este echivalentul granulatiei din fotografia argentica. Cresterea sensibilitatii la lumina a captatorilor este realizata de fapt prin amplificarea mai puternica a semnalului furnizat; o data cu semnalul util este amplificat si zgomotul, ceea ce se traduce prin sporirea granularitatii imaginii.Reducerea zgomotului din imagine poate fi realizata prin aplicarea de filtre dedicate in

Page 46: Ghid Fotografic

programele de prelucrare a imaginii sau prin utilizarea de programe specializate anti-zgomot.

4. Ajustarea saturatiei culorilorDe multe ori, mai ales daca fotografiile urmeaza a fi expuse pe WEB, este nevoie de accentuarea saturatiei culorilor, dar aceasta operatiune trebuie facuta cu moderatie. Accentuarea cu 15 - 20 % este suficienta in majoritatea cazurilor.

Page 47: Ghid Fotografic

In cazul in care in imagine apar si persoane, cresterea saturatiei culorilor poate duce la culori prea puternice ale pielii asa incat este nevoie de multa atentie.Tot acum se poate face conversia in alb-negru daca aceasta este intentia fotografului.

.4. Corectarea distorsiunilor opticeMajoritatea obiectivelor zoom deformeaza "in butoi" la capatul superangular si "in perna" la capatul teleobiectiv. Vignetarea (scaderea intensitatii luminii transmise prin obiectiv de la centrul cadrului spre periferie) este mai evidenta la diafragmele larg deschise si la superangulare. Aberatiile cromatice sunt determinate de proprietatile luminii: capacitatea de refractie este dependenta, printre altele si de lungimea de unda a luminii incidente. Asa se face ca in planul de proiectie, razele luminoase de culoare albastra sunt focalizate intr-un plan situat mai aproape de centrul optic in comparatie cu radiatia rosie, altfel spus, o sursa de lumina va fi reprodusa ca o pata alba inconjurata de un halou rosiatic spre periferia cadrului si unul de culoare albastra spre centrul cadrului.

Page 48: Ghid Fotografic

Converterul RAW trebuie sa posede subrutine prin care sa se corecteze si aceste aberatii optice.

2.5. Ajustarea microcontrastuluiSporirea microcontrastului se poate realiza prin exploatarea capacitatii ochiului uman de a fi foarte sensibil la diferentele de contrast ce apar la limita dintre doua suprafete.

In principiu, aceste filtre sporesc densitatea de gri pe o latime de 1 - 2 pixeli in zonele mai intunecoase si cresc luminozitatea in cele mai luminoase, realizind un efect similar cu cel de "margine" de care sunt capabile unele revelatoare ale filmelor argentice. Sporirea microcontrastului poate duce la cresterea zgomotului in imagine.

Page 49: Ghid Fotografic

Se recomanda a fi ultima prelucrare aplicata fisierului de imagine. Programele de conversie RAW permit doar ajustarea globala, in schimb, programele de prelucrare a fotografiilor pot ajusta microcontrastul pe zone selectate in prealabil.

2.6. Decuparea imaginii si salvarea fisieruluiDaca este nevoie, se poate decupa din fotografie zona sau zonele care nu contribuie la mesajul fotografiei si se alege locatia pentru fisierul de imagine prelucrat.

Page 50: Ghid Fotografic

Fisierul RAW inmagazineaza informatia pe 12 biti (unele modele de camere foto digitale pot furniza informatia pe 14 biti) ceea ce permite reproducerea a peste 4.000 nuante. Dupa reconstituirea crominantei, fisierul poate fi salvat in format TIFF cu 8 sau cu 16 biti / culoare. Desi nu toate programele pot prelucra fisiere cu 16 biti / culoare, acestea poseda suficienta informatie, atat in umbre cat si in lumini, pentru a putea fi supuse la prelucrari intensive, fara alterarea calitatii imaginii (posterizare). In schimb, fisierele care stocheaza informatia de culoare doar pe 8 biti / canal se altereaza vizibil daca sufera modificari de amploare.

3. Prelucrarea pe loturiDaca au fost luate mai multe imagini in aceeasi locatie, ajustarile efectuate asupra unei imagini pot fi salvate si aplicate asupra unui intreg lot.

Prelucrarea imaginilor pe loturi este foarte utila daca avem de prelucrat mai multe fotografii efectuate in aceleasi conditii (de exemplu o sesiune de fotografii in studio).

ConcluziiPrelucrarile fisierelor in convertoarele RAW sunt aplicate doar in momentul convesiei in fisierul JPEG sau TIFF, de aceea este recomandabil de a efectua cat mai multe ajustari in aceasta etapa si a lasa pentru prelucrare in Photoshop, de exemplu, doar ajustarile zonale, filtraje, etc.

Efectuarea ajustarilor asupra fisierului RAW permite interventii multiple si precise. De cele mai multe ori, convertoarele dispun atat de cursoare, pentru ajustari ample si rapide, dar si de casete numerice, in care se pot face modificari de finete.

Page 51: Ghid Fotografic

Pentru a obtine rezultate optime si repetabile, este obligatorie etalonarea hardware a intregului lant care intervine in preluarea, prelucrarea si imprimarea imaginilor.

Care sunt caracteristicile esentiale ale unui convertor RAW?- interfata simpla si intuitiva- suport pentru profile de culoare ale camerei foto si monitorului- afisarea histogramei fisierului rezultat- preview al principalelor functiuni: corectie balans de alb, expunere, etc.- posibilitatea de a salva si reutiliza setari - posibilitate de a prelucra fisiere in loturi- posibilitatea de a salva fisiere TIFF pe 16 biti

Despre sensibilitatea ISO

Stratul fotosensibil al filmului fotografic contine cristale de bromura de argint dispersate intr-o masa de gelatina. La nivelul unui de cristal de bromura lovit de un foton are loc un transfer de electroni care are ca efect aparitia unui atom liber de argint. Atomul de argint liber serveste drept catalizator in reactia redox in timpul developarii. Pentru a reduce intregul cristal in argint metalic, sunt suficienti 2 - 4 atomi liberi de argint.

Cu cat cristalul are un volum mai mare, cu atat cresc sansele ca, in timpul expunerii la lumina, sa fie lovit de un foton. Cu alte cuvinte, un cristal de mari dimensiuni va dobandi mai rapid un atom de argint metalic, comparativ cu unul mai mic, daca ambele sunt supuse la actiunea aceluiasi flux de fotoni. Ca atare, un film fotografic in care se afla

Page 52: Ghid Fotografic

granule de mari dimensiuni va fi impresionat mai rapid dacat filmul in carui structura se afla cristale de dimensiuni mai mici. Deci filmul cu cristale mai mari va avea nevoie de un timp de expunere la lumina mai mic adica va avea sensibilitate mai mare decat unul cu cristale mai mici.

Filmele cu sensibilitate mica, dupa developare, produc granule fine de argint metalic. Se spune despre ele ca sunt filme de granulatie fina si rezolutie ridicata. Negativele cu granulatie fina pot fi marite mult. Din contra, filmele cu sensibilitate ridicata, dupa developare produc granule mari de argint metalic si au deci o rezolutie mai scazuta. La mariri mari, granulatia devine vizibila.

Kodak a pus la punct o tehnologie de cristalizare a bromurii de argint in urma careia se obtin cristale foarte plate (asa numitele cristale "T"); acestea au avantajul ca expun la lumina o suprafata considerabil marita in raport cu masa. Prezinta deci avantajul sensibilitatii unor cristale de mari dimensiuni dar, avind masa mica, granulatia se pastreaza fina.

Filmele moderne utilizeaza metode complexe de crestere a sensibilitatii, cum ar fi: maturatia in conditii speciale a cristalelor de bromura de argint, adaosul de substante sensibilizante, etc.

Masurarea sensibilitatii filmului se face in conformitate cu normele ISO (International Organization for Standardization ISO 5800:1987) si a intrat in vocabularul curent sintagma "sensibilitate ISO".

Sandardul ISO are in prezent acceptate doua scale: - una liniara, in care dublarea sensibilitatii filmului este marcata prin dublarea valorii ISO- una logaritmica: dublarea sensibilitatii filmului este marcata prin cresterea cu 3 unitati ISOSensibilitatea ISO este marcata pe ambalajul filmelor, de exemplu ISO 100/21; pentru film de doua ori mai sensibil la lumina, marcajul va fi: ISO 200/24.

Scala liniara ISO corespunde vechii scale americane ASA (American Standard Association), iar cea logaritmica este echivalentul scarii germane de sensibilitate DIN (Deutsches Institut fur Normung).

Echivalentele sensibilitatii filmelor

ISO liniar (fostul ASA)

ISO logaritmic (fostul DIN)

GOST (sovietic)

12 12 11

25 15 22

50 18 45

64 19 45

80 20 65

Page 53: Ghid Fotografic

100 21 90

200 24 180

320 26 250

400 27 350

800 30 700

1600 33 1440

3200 36 2880

6400 39 -

Inregistrarea sub forma unui grafic a innegririi (densitatii optice) a filmului in raport cu lumina incidenta duce la obtinerea unei curbe in forma de "S" pe care se disting 5 regiuni:

- pentru nivele mici de iluminare (zona A), filmul nu reactioneaza; innegrirea este data de voalul general si de pierderile prin absorbtia luminii ce traverseaza suportul din poliester

- a doua regiune (zona B) apar primele urme de innegrire, dar corelarea dintre iluminare si innegrire se face dupa o ecuatie de grad superior si caracterizeaza subexpunerile severe.

- a treia regiune (zona C) se caracterizeaza prin innegrire proportionala cu iluminarea si este practic dreapta; la filmele uzuale aceasta zona se intinde pe 8 - 10 indecsi de expunere. Subiectele uzuale au, intre zonele umbrelor si zonele luminilor un interval de 5

Page 54: Ghid Fotografic

- 6 trepte de expunere si se pot incadra in intervalul amintit. Usoara supraexpunere sau usoara subexpunere nu duce la alterarea raportului dintre umbre si lumini de pe filmul negativ. Capacitatea filmului de a suporta sub sau supra-expuneri poarta numele de toleranta la expunere. Chiar daca filmul este mai transparent sau mai opac, copierea pe hartie poate fi ajustata in asa fel incat rezultatul final sa fie corect. Panta dreptei (cunoscuta si ca gamma) caracterizeaza contrastul sau gradatia filmului analizat. O panta lenta (film cu contrast redus, gamma mic) suporta contraste mai mari la nivelul subiectului, comparativ cu un film cu panta abrupta (film cu contrast si gamma mare,). Panta abrupta determina si o reducere a tolerantei la expunere. In general filmele de sensibilitate mica au panta abrupta, deci sunt filme contrast si cu toleranta mai mica la expunere; filmele cu sensibilitate mare au panta mai lenta, deci au contrast mai redus si poseda o toleranta crescuta la expunere.

- a patra regiune a graficului (zona D) se caracterizeaza prin diminuarea sporului de innegrire in raport cu cresterea iluminarii (curba dupa o ecuatie de grad superior) si caracterizeaza supraexpunerile severe;

- a cincea regiune (zona E)este din nou dreapta si arata ca filmul nu se mai innegreste suplimentar, in ciuda cresterii iluminarii; a ajuns la limita maxima de innegrire.

Corelatia dintre innegrire si iluminare poarta numele de curba Hurter-Driffield si raporteaza densitatea optica a negativului la logaritmul expunerii masurata in lucsi / sec.

Daca un film de o sensibilitate data, este expus in zona C, fotograful poate folosi aproape orice combinatie de timpi de expunere si diafragme care sa produca indicele de expunere necesar scenei. O scurtare a timpului de expunere va trebui compensata cu o crestere a diafragmei de lucru si invers. De exemplu daca pentru un subiect anume, indicele de expunere determinat de exponometru este de 11 I.E., fotograful poate utiliza, cu rezultate similare in ceea ce priveste gradul de innegrire al negativului, perechile: f:8 cu 1/30 sec sau f:5,6 cu 1/60 sec, etc. Utilizarea unor perechi echivalente de timpi de expunere si diafragme poarta numele de legea reciprocitatii.

Daca insa iluminarea este foarte redusa, numarul de fotoni care traverseaza obiectivul si penetreaza in stratul fotosensibil este foarte mic. Pentru desfasurarea corecta a proceselor electrochimice descrise in paragrafele de mai sus, este nevoie de un un anumit debit minim de fotoni in unitatea de timp. Debite mai mici de fotoni conduc la incetinirea reactiilor electrochimice si au drept rezultat scaderea gradului de innegire. Aceasta situatie este cunoscuta ca "abatere de la legerea reciprocitatii". O situatie similara apare si in cazul unor iluminari foarte puternice, care impun timpi scurti de expunere, de ordinul zecimilor de miimi de secunda.

In general sensibilitatea filmului este fixa, data de producator. Exista insa filme, de ex. Ilford Delta 3200 care are o sensibilitate reala de ISO 1000, dar care poate fi folosit ca avind sensibilitati mai mari, de pana la ISO 3200 dar trebuie developat un timp mai lung (push proces) pentru a obtine rezultate corecte.

Page 55: Ghid Fotografic

Sensibilitatea ISO la captatorii digitali Captatorii digitali au o sensibilitate fixa, dependenta de tipul constructiv si de procesul tehnologic. Pentru a veni in sprijinul fotografilor, producatorii au inclus proceduri speciale prin care sa poata fi amplificat semnalul brut, furnizat de fiecare fotosit din captator.

Amplificarea se poate realiza asupra semnalului analogic, furnizat direct din fotosit, sau poate fi amplificat semnalul digital, obtinut dupa conversia semnalului analog in semnal digitala. Fiecare producator stabileste o anumita procedura si o anumita proportie intre cele doua modalitati de amplificare a sensibilitatii. Spre deosebire de filme, unde cresterea sensibilitatii se asocia cu o granulatie marita, la camerele foto digitale, cresterea sensibilitatii se insoteste de o crestere a zgomotului din imagine, cu innecarea detaliilor fine.

Determinarea sensibilitatii camerelor digitale se face conform normelor International Organization for Standardization ISO 12232:1998.

In linii mari, sensibilitatea ISO a camerele foto digitale corespunde cu cea a filmelor echivalente.

Lectii de fotografie

Lectia 1 – Cum se fotografiaza o fereastra deschisa

Ferestrele deschise pot fi reprezentate pe hartie exact ca niste ferestre deschise. In acest fel îi vei face fericiti pe multi privitori. Se vor uita la poza ta si vor exclama in gand…„Uite o fereastra . Ce frumosssss“. Lungimea s-ului o sa depinda de sexul si de varsta privitorului. Daca in fereastra va sta o baba zbarcit- ganditoare, o pisica, sau un ghiveci cu muscate, ii vei castiga pe vecie. Amin. Ca sa aprinzi o tigara de obicei trebuie sa ti-o bagi intre buze, daca ai, si apoi trebuie sa aprinzi bricheta sau chibritul. La fel, daca vrei sa pozezi o fereastra deschisa trebuie sa ai una, si un aparat foto. De oricare. Te ajuta sa ai atarnat de gat un aparat performant. Sa nu te iei dupa fotografii profesionisti care spun ca fotografii bune se pot face si cu conserve de plastic si filme ieftine. Au dreptate, dar totusi nu ar strica sa observi ca ei nu lucreaza cu sapuniere din piata si nici cu Smena. Alege o zi in care ti-e lehamite de toti si de toate, in special de oameni. Nu pentru ca oamenii ar fi rai, ci doar pentru ca sunt oameni. Tine aparatul la indemana si priveste cu atentie chipurile trecatorilor. In mod inevitabil piela ta va capata o tenta verzuie si din stomac spre gat îti va urca un gust nu tocmai placut. Ai atins starea perfecta pentru fotografierea ferestrelor. Urca-ti ochii pe ziduri si fara indoiala ca o sa dai peste ceea ce cauti. La anumite ore din zi soarele pica in asa fel incat obiectele lasa umbre perfecte pe ziduri, trotuare, iarba, strazi, fabrici, transformatoare electrice, gradinite, blocuri gri, cofetarii roz. Daca vrei sa mergi la sigur nu ar strica sa-ti faci o harta cu umbrele din orasul tau. Timp de un an iti notezi pe un carnetel scheme precise cu strazile si cladirile cele mai interesante, si in functie de ore si anotimpuri, cum pica umbrele si petele de lumina. Ma rog, cine e ocupat, poate sa dea un anunt la Mica Publicitate, in ziare, ca de

Page 56: Ghid Fotografic

exemplu: „Caut harta umbrelor din Brasov. Rog seriozitate. Tel. 0740. 836.056 “. Dupa ora 15.30, umbrele unei ferestre se vor labarta pe zid, se vor lungi mult de tot cu fiecare minut ce va trece. Stai acolo, in fata casei, si urmareste cu rabdare. Fotografiaza cand umbrele iti vor parea perfecte. Daca stai sa te gandesti intens la compozitie, lumina, amestecul culorilor, proportia umbrelor, o sa apuna soarele si o sa te doara capul. Asa ca n-ar strica sa iei la tine si aspirine. Sau ai putea sa te gandesti doar la tine si sa pozezi fereastra afurisita asa cum iti va arde la un moment dat.

Alina Andrei - ianuarie 2005

 

Lectia 2: Motanul impresionist

O foarte mare importanta o are alegerea modelului, in cazul acesta un motan. Cei ambitiosi din fire isi pot incerca puterile cu o pisica, dar nu-ti recomand. Pisicile sunt modele dificile, neascultatoare. Motanii in general sed asa cum ii pui, nu fug din fata obiectivului datorita unei lene existentiale. Îti vei recruta modelul cu mare grija, cautand pe la rude, prieteni, colegi, tomberoane, sub masini si pe acoperisuri. E de preferat un model viu. In nici un caz nu se va folosi motanul familiei, din motive ce tin de sanatatea psihica a acestuia. Motanii supraponderali se vor evita, deoarece cu greu pot fi tinuti cu mana stanga. E foarte importanta comunicarea dintre model si fotograf, ambianta prietenoasa, si muzica de fundal. Motanii negrii prefera „Vara“ de Vivaldi, iar cei galbeni jazz-ul. Dupa ce ii comunici cum anume vrei sa-l pozezi, il iei delicat de ceafa sau cu bratul pe

Page 57: Ghid Fotografic

sub burta, si il tii in fatza unei oglinzi. Aparatul se tine bine cu mana dreapta. Cu mana stanga se misca motanul de la stanga la dreapta, la inceput incet, apoi din ce in ce mai repede. Se vor folosi diferiti timpi de expunere: 30, 8 sau 4. Trebuie sa ignori protestele modelului, arta cere sacrificii. Daca vrei ca limba motanului sa fie scoasa din al lui bot, inainte de a-l poza, manjeste-l discret pe mustati cu lapte, mustar, pireu, sau oricum, ceva comestibil. Fireste ca se poate experimenta pe aceasta tema. De exemplu motanul se poate roti usor, in sensul acelor de ceas, sau invers, se poate misca pe diagonala sau pe verticala, atata timp cat pot sa-l tii de ceafa. Succes.

Alina Andrei - ianuarie 2005

Lectia 3: cum se fotografiaza norii

Sunt relativ usor de gasit, e suficient sa te uiti pe cer in zilele fara soare, si o sa dai de multi ingramaditi deasupra capului tau. In zilele frumoase de vara sunt chiar fotogenici, pufosi ca in reclamele la branza topita. Intr-o astfel de zi tranteste-te pe iarba si urmareste-i cu atentie. Fireste ca o sa ti se para ca cerul se invarte incetisor si ca norii au forme bizare de clovni, inorogi, locomotive, crocodili, si o sa-ti vina sa rupi de ei sa verifici daca nu cumva au gust de vata de zahar. N-au, crede-ma. Norii de furtuna sunt si mai spectaculosi. Dramatici ca in „La rascruce de vanturi“. E de preferat sa nu te trantesti pe spatiul verde dintre strazi, din cauza galagiei si poluarii. Pleaca din oras, arunca-te pe o iarba frumos mirositoare. Un nor e un subiect destul de banal si in acelasi timp foarte dificil. Daca n-ai filtre speciale, chef de parasit orasul, confisca de la copiii din fatza blocului niste creta, si deseneaza-ti niste nori cat se poate de realisti. Avantaje: iti ia putin timp, poti sa-i

Page 58: Ghid Fotografic

desenezi in fatza blocului sau in fatza biroului unde lucrezi, aproape de magazinul de paine… Sau unde ai chef! Toamna e anotimpul perfect, pentru ca atunci s-ar putea sa ai sansa sa-ti pice pe ei o frunza galbena dintr-un copac relativ chel. Pentru a inlatura orice dubiu, noteaza acolo ce reprezinta desenul. De preferat in engleza, sa priceapa si strainii. Nu insinuez deloc faptul ca n-ai avea talent la desen.

Alina Andrei - ianuarie 2005

Lectia 4: cum sa fotografiezi un nud pe masina

Chiar daca niciodata nu ti-ai dorit sa pozezi o masina sport cu o femeie superba la volan, precis ca prietenii ti-au aratat reviste cu asemenea imagini, au impuns cu degetul paginile, fix pe sanii respectivei, si te-au intrebat mustrator de ce nu faci si tu asa ceva. Bineinteles ca rostul intrebarii lor ascunde speranta ca ii vei angaja pe post de asistenti foto, facatori de cafea, hamali sau modele masculine de asezat undeva in fundal, in spatele modelului feminin. De ce sa le ignori dorintele cand ai puterea sa le satisfaci si in acelasi timp sa-ti imbogatesti portofoliul. Scule necesare: aparat foto cu ob. 100, Jaguar rosu imprumutat, model feminin roscat posesor de picioare lungi, esarfa de matase, prietenii fosti mustratori, actuali posesori de ranjete prietenos libidinoase. N-o sa functioneze! Daca unul dintre asistenti va sta la volan, pe post de accesoriu al modelului feminin, acesta va incerca sa te convinga ca ai nevoie de o imagine dinamica, si va apasa pe pedala de acceleratie tocmai cand obiectivul tau va fi indreptat aiurea si nu spre masina. Din fericire, in acest caz vei avea ocazia sa tragi cadre minunate cu prietenul tau atarnat gratios de-un pom, cu picioarele rupte ale modelului feminin (asezate frumos pe papadiile de la marginea drumului), si desigur cu capota masinii imprumutate, pliata ca un evantai de hartie. Renunta la aceasta idee daca nu vrei sa faci astfel de fotografii. De asta nu e bine sa te folosesti de amatori. Un asistent profesionist nu se tulbura atat de usor si de obicei isi pastreaza comentariile porcoase si sarcastice pentru atunci cand modelul nu le poate auzi. La fel si fotografii profesionisti.E mult mai usor sa-ti iei prietenii pe strada, prin oras, si sa-i postezi langa vitrina potrivita. In acest caz vitrina potrivita trebuie sa posede un nud feminin de plastic.

Page 59: Ghid Fotografic

Avantaje: poti sa pozezi in liniste, fara teama ca modelul feminin va fi accidentat sau lezat de anumite comentarii, in geam se vor reflecta multe masini (deci vei avea toate ingredientele).Dezavantaje: anumiti trecatori se vor uita ciudat la tine. Ignora-i. Prietenii se vor simti pacaliti si frustrati. Ignora-i sau da-le o bere. Sau schimba-ti prietenii.

 

 Lectii de fotografie (lectia 5)

Lectia 5: Cum se pozeaza actorii buni

Page 60: Ghid Fotografic

In primul rand, daca iti place atat de mult teatrul, nu lua aparatul cu tine! Fiind absorbit de compozitie, timpi de expunere, diafragme, reflectoare si alte dracii, replicile actorilor vor trece molcom pe langa urechile tale, ca un suierat de mierla, intr-o intersectie aglomerata, pe care nu esti sigur ca l-ai auzit. La final, in timpul aplauzelor, vei ramane cu senzatia confuza ca tocmai ai vazut un spectacol minunat, sau unul dezastruos, dupa caz, dar nu iti vei aduce aminte cine a jucat si despre ce a fost vorba in piesa. In acele clipe, in capul tau Beckett se plimba in Livada cu Visini, iar clovnii lui Visniec faceau Variatiuni Enigmatice pe o Plaja.Totusi, daca insisti sa faci fotografii la teatru, tine cont de cateva lucruri. Alege-ti piese moderne cu decoruri cat se poate de simple si actori imbracati in haine de strada. Din cate te cunosc, nu vrei sa ai in portofoliul tau un Richard al III-lea cu guler de carton sau o contesa cu pene de gasca in decolteu. E indicat sa mergi la premiere, pentru ca atunci e si presa invitata si nimeni nu se va mira ca faci poze, unde mai pui ca vei putea sa intri moca. Atarna-ti aparatul de gat, iar daca cei de la intrare te vor intreba de invitatie, ranjeste politicos si spune-le ca te asteapta reporterul in sala. Ajuns acolo, gaseste-ti un loc strategic, langa scena, in partea dreapta sau stanga, cat mai aproape de perete. O zona intunecata, prin urmare esti relativ pitit. Daca nu poti sa-i eviti pe fotoreporteri, incearca totusi sa te porti civilizat. Gandeste-te ca nu e vina lor ca sunt acolo. La ora aia mai toti si-ar dori sa fie la bere, dar ce sa-i faci daca sefii i-au trimis pe teren. Partea buna e ca nu vor sta pana in final, ci doar cateva minute, pentru cateva cadre. Bun. In cazul in care vei fi nevoit sa faci conversatie, lauda-le obiectivele mari si groase. Imbujorati de mandrie, si totusi modesti, vor polemiza intre ei despre calitatile diferitelor aparate, si nu va trebui decat sa dai din cand in cand din cap, sau sa rostesti un <<da??>> vag admirativ sau neincrezator, in timp ce te gandesti la alte tale. Incepe piesa. Nu uita ca nu esti angajatul regizorului, nu iti trebuie imagini pentru pliante publicitare, poze pentru mamicile actorilor sau pentru albumul bunicului tau. Nu ai de ce

Page 61: Ghid Fotografic

sa te simti obligat sa fotocopiezi toate gesturile actorilor. Foarte bine poti sa pozezi doar bocancii lor, doar un sfert din decor, petele de lumina de pe scena, chipurile spectatorilor. Te priveste. Sper ca ai un aparat selentios. Mai ai nevoie de trepied si filme de 400. Nu e indicat sa folosesti un Praktica vechi, deoarece la declasare, cu sunetele de Kalasnikov pe care le scuipa, iti garantez ca ii vei trezi pana si pe spectatorii din ultimele randuri. Daca n-ai trepied, aseaza aparatul pe scena. Fiind in semiintuneric, nimeni nu o sa bage de seama. Si daca da, treaba lor. La un moment dat, absorbit de imaginile din capul tau, ti se va nazari ca actorii nu se misca cum trebuie. Ca vezi doamne ar da prea repede sau prea incet din maini, ca stau prea aproape sau prea departe de obiectiv. Ba chiar o sa ajungi la concluzia ca ar trebui sa se apropie cam la cinci metri de aparat, sa ridice piciorul drept si sa stea cu mainile la spate. Bun. Pastreaza-ti concluziile pentru tine. NU! Nu ai voie sa ii rogi in timpul spectacolului sa se dea cas mai la dreapta sau cas mai la stanga. Nu! Nu ai voie sa strigi sa-ti stinga reflectorul care-ti intra in ochiul stang. Daca esti uituc, scrie-ti cu carioca pe bratul stang << Nu Sunt Eu Regizorul! >>. In acest fel vei evita o serie de incidente neplacute. La anumite piese numite neconventionale sa te pregatesti: cel putin doi actori o sa apara din public, alti trei o sa coboare de pe scena printre spectatori, printr-o trapa o sa se iteasca baloane colorate sau marionete. Dupa buget sau inspiratia scenografului. Cel mai bine pentru tine ar fi sa prinzi o piesa in care niste dansatori vor sta atarnati de funii cu capul in jos, plutind deasupra scenei pana cand sangele li se va scurge din picioare in frunte si urechi. Nu conteaza dramaturgul sau numele regizorului. Ai mari sanse sa prinzi astfel de spectacole, si implicit, fotografii suprarealiste. Din pacate s-ar putea ivi si situatii nefericite, jenante chiar. De exemplu, dupa zece minute de la inceperea spectacolului, cand abia ai apucat sa te incalzesti, s-ar putea, tip til, tip til, sa vina regizorul la urechea ta. In acel moment te poti astepta la orice, mai putin la lucruri bune. Am presentimentul ca iti va sopti ferm la ureche: <<Domnisorule, sunt regizorul si te rog sa nu mai pozezi>>. Sper ca ti-e clar ce ai de facut. Dai din cap, te asezi cuminte pe un scaun din primele randuri, si de acolo faci poze pe furis. Unele cretine. Nu, nu e vina regizorului. E dreptul lui sa-ti interzica. Unul: poate e si el fotograf. Doi: poate ca a semnat un contract de exclusivitate cu un alt fotograf. Trei: poate ca e ciufut. Patru: poate ca e posedat de martieni. Cinci: poate ca ai o mutra antipatica. Sase: poate ca toate variantele sunt valabile.In pauza o sa ai nevoie de tutun, mare nevoie. Tigarile te vor impiedica sa te comporti irational. Daca, doamne fereste, ajungand in dreptul regizorului, blitzul se va declansa fix la cinci centimetri de retinele dansului. Ar fi un accident foarte neplacut. Sper macar ca o sa-ti ceri scuze, asa e politicos.

P.S. Cele mai bune imagini se fac in culise, dupa spectacol, cand se strang decorurile, actorii se dezbraca de roluri si se scot sticlele din sertare. Lectii de fotografie (lectia 6)

Cum sa-l fotografiezi corect pe Bugs Bunny

Trebuie sa te avertizez ca un asemenea subiect e destul de dificil pentru un invatacel. Iti trebuie sange rece, muschi bine formati, ochi ageri de viezure montan, morcovi pentru momeala, si, desigur, chibrite suedeze. Inainte de a purcede la drum, studiaza bine subiectul si fotografiile inaintasilor. Ti se poate intampla sa te inverzesti pe la colturile

Page 62: Ghid Fotografic

urechilor, ba chiar o sa-ti treaca prin minte sa renunti la subiect, din moment ce altii inaintea ta, l-au fotografiat atat de frumos. Ei si ce! Bugs Bunny nu apartine nimanui, nici lor, nici tie! Daca esti hapsan si vrei sa ai exclusivitate asupra lui, dupa ce o sa-l pozezi, lipeste-i cu scuipat o eticheta pe frunte, sa stie toata lumea cine e stapanul lui Bugs Bunny.

Mi-ai vorbit laudativ despre anumiti fotografi, insa asta nu inseamna ca ai motive sa-i imiti pas cu pas. Gaugain se intreba la betie de ce trebuie sa-i urmeze pe maestrii, ca doar ei au fost apreciati (la un moment dat, de obicei dupa ce si-au dat duhul), tocmai pentru ca n-au urmat pe nimeni. De aici rezulta ca adevarul se afla in vin si ca nu trebuie sa-i contrazici pe betivi, mai ales daca stau cuminti in fatza obiectivului si te lasa sa-i pozezi. Betivii care se uita urat la aparatul tau sunt de soi rau si nu ai de ce sa le faci pe plac. In cazul in care ti se prind de brat, isi lasa balele pe alt tau umar incercand sa-ti smulga aparatul pentru a poza decolteul barmanitei, eu nu pot sa-ti sugerez sa le trosnesti o sticla in cap, pentru ca asta aduce a instigare la violenta. Iar eu nu comit asemenea impoliteturi, sa fie clar.

Sa ne intoarcem la subiect. Cauta-l pretutindeni, nu se stie niciodata de unde o sa-ti apara in fatza. Pe strada, in cofetarie, pe plaja sau in statia de autobuz, pe treptele Academiei Romane, in Parlament, in gara sau la circ. Iepurii de soiul lui stau de obicei in tovarasia copiilor, din motive lesne de inteles. Cand ai dat de el, nu te tupila ca vanatorul dupa copaci sau stalpi, ba chiar n-ai de ce sa mergi pash, pash, sa nu creada lumea ca esti dus.

Totusi, tehnica prin invaluire nu e de lepadat. De exemplu, daca il gasesti intr-o piata publica, intr-o haita de copii, sa nu te repezi sa-l pozezi fatza, spate, profil. Sper sa ai bafta sa-l prinzi la un spectacol de teatru de marionete, acolo nu mai are scapare.

Page 63: Ghid Fotografic

Ar fi indicat sa folosesti un film alb negru, pentru ca dupa o vreme o sa ti se acreasca de atatea culori. Pentru incalzire pozeaza copiii din jur, spectatorii, cerul, porumbeii, chistoacele de tigari, bocancii (pentru astfel de situatii e bine sa-i cureti in fiecare dimineata cu peria).

Subiectul se va obisnui cu prezenta ta si se va comporta natural. Atat Bugs Bunny cat si copiii nu se vor ascunde dupa fustele mamelor sau nu se vor alinia ca la Politie, pentru pozele de buletin. Tot pentru astfel de cazuri ar fi intelept sa adopti o fizionomie prietenoasa, sau macar neutra, abtine-te de la grimase agonizante, pentru ca prezenta ta sa nu provoace insomnii.

Poate ca vei fi surprins de cat de tristi sunt unii, chiar si la teatrul de papusi. Gravi, seriosi de parca tocmai ar fi recitit "Silogismele amaraciunii" sau un tratat despre bolile de ficat, se vor aseza singuri in fatza aparatului tau, se vor incadra de buna voie, instinctiv, pregatiti sa-si lase siluetele imortalizate pe pelicula.

Page 64: Ghid Fotografic

Foarte rar imi place sa pozez chipuri. Prefer siluete care zac intepenite in strada de parca ar astepta ceva, oamenii care intorc spatele la obiectiv, sau trupuri care alearga dezlanat, fara convingere, corpuri de oameni care la un moment dat au uitat unde se grabesc si de ce anume. Ma privesc motivele, asa cum si pe tine te priveste de ce iti place sa pozezi animale dupa gratii.

Fotografiaza-l cu blandete pe domnul iepure, in asa fel incat sa-ti faca placere sa te uiti la poze si peste cativa ani. De fapt sper ca peste o vreme sa ti se faca rusine de astfel de portrete cumintele, dupa ce iti vor reusi cateva fotografii adevarate, dar asta e alta poveste. Daca vei fi prins asupra faptului, adica pozandu-l pe Bugs Bunny pe ascuns, in nici un caz sa nu spui adevarul. Nimeni nu o sa te creada ca fotografiezi doar pentru tine, ca nu esti de la ziar sau de la un post de televiziune. Foloseste-ti imaginatia. Poti sa spui ca esti de la Centrul de Recensamant al Iepurilor de Oras. Nu m-as mira sa fi crezut. Asa cum spunea Nadar la mijlocul secolului al XIX-lea, "Inainte de toate, trebuie sa avem credinta neclintita ca niciodata n-am ajuns si nu vom ajunge la fundul sacului naivitatii omenesti". De obicei oamenii cred mai usor in prezicerile apocaliptice ale lui Hancu sau in leacurile vrajitoarei Omida, decat in explicatia de bun simt "fac fotografiile pentru mine".

Dupa ce vei da filmele la developat, sa nu te sperii daca o sa simti o acreala nelinistita in stomac. Nu va fi un sfarsit de lume daca portrelele nu au iesit asa cum ti-ai dorit, adica ale naibii de bune. Mai grav ar fi sa treaca anii, sa fi mereu in extaz mistic in privinta inchipuitelor capodopere, sa te crezi un geniu persecutat de confratii invidiosi, sa-ti lasi posteriorul lins de tot felul de aratari, si pe pat de moarte sa constientizezi ca toata viata ai fost doar o mediocritate.

Page 65: Ghid Fotografic

Estetica in Fotografie - Partea VI - Cum sa determini expunerea cea mai buna

Cuprinsul acestei sectiuni:1. Prima parte2. A doua parte-------------Estetica in fotografie (cuprins general)

1. IntroducereExpunere... cuvintul contine o anumita doza de risc si de decizie irevocabila. O data ce expunerea a fost stabilita pe aparat si imaginea realizata, nu exista o cale fizica de a o schimba. Nu poti decit sa speri ca expunerea a fost corecta si imaginea contine toate detaliile necesare.

Dar ce se intimpla daca imaginea nu are toate detaliile pe care le dorim? Ce se intimpla daca expunerea nu este 100% corecta? Exista vreo posibilitate de a obtine o imagine buna desi expunerea a fost ratata? Multe intrebari, putine raspunsuri. Expunerea este un capitol putin discutat in literatura de specialitate. Si asta pentru ca expunerea nu este o "stiinta" care presupune cunostiinte superioare, ci se supune unui anumit nivel de interpretare artistica.

2. Importanta expunerii corecteIndiferent de mediul folosit - film ori digital - o imagine bine expusa trebuie sa contina toate informatiile necesare despre subiectul respectiv. Ansel Adams, care a fost initial

Page 66: Ghid Fotografic

inclinat spre o cariera de pianist, facea mereu comparatii intre fotografie si muzica. In legatura cu expunerea, compara negativul cu partitura muzicala, iar imaginea tiparita cu un concert. Astazi putem extinde aceste comparatii la fisierele RAW si diapozitive. Partea de concert insa, nu s-a schimbat. Si nici ideea de baza a lui Adams, cu cit partitura va fi mai buna, cu atit si concertul va fi mai bun.

In mod ideal, o imagine buna trebuie sa contina detalii in toate aspectele. Atit in umbre, cit si in lumini. Problema este insa ca obtinerea acestor detalii este de multe ori dificila. Gama de contrast pe care un anumit film ori sensor digital poate sa o inregistreze este limitata. Ea variaza de la film la film si de la sensor la sensor. De aici putem trage prima concluzie: daca dorim o expunere corecta, trebuie sa cunoastem gama de contrast pe care filmul ori sensorul digital sint in stare sa le reproduca.

3. Carduri gri, supraexpunere si subexpunereUn card gri (practic, un carton colorat intr-o culoare gris mediu) este produs de firme diverse precum Kodak. Ce este important este faptul ca aceste carduri reflecta exact 18% din lumina incidenta. Aceasta valoare nu este intimplatoare si este in linie cu calibrarea tuturor exponometrelor (de mana, ori incorporate in aparate). Daca se fotografiaza o suprafata uniforma fara sa se ajusteze expunerea conform unui exponometru, aceasta imagine va apare ca un gri cu reflectanta 18% in imaginea tiparita. Ca sa obti o fotografie mai inchisa in tonuri, ori mai deschisa, trebuie sa supraexpui, ori sa subexpui.

Camerele moderne de astazi calculeaza expunerea si apoi o compara cu mii de alte imagini asemanatoare inmagazinate in memoria lor digitala. Astfel de aparate nu urmeaza orbeste ce dicteaza exponometrul intern, ci o compara cu alte expuneri asemanatoare din baza de date interna. Apoi, ajusteaza expunerea finala corespunzator. Procentul final de imagini expuse corect va fi mult mai mare decit cel obtinut prin mijloace mai simple. Oricum, in anumite situatii extreme, expunerea finala trebuie corectata manual.

Supraexpunere: este procesul prin care o imagine se expune mai mult decit indica exponometrul. Imaginea rezultata va avea tonuri mai deschise decit normal.Subexpunerea: daca se expune mai putin decit indica aparatul, se obtine o imagine cu tonuri mai intunecate.

Page 67: Ghid Fotografic

Tear Drop Arch Moonrise, Monument Valley, UtahLinhof Master Teknica 4x5, Rodenstock 210mm, Fuji Provia F

Aceasta imagine putea fi supraexpusa daca as fi folosit recomandarea aparatului. Ca sa obtin detalii la Luna si la nori, a trebuit sa subexpun prim-planul format de stinci. In realitate, sint ceva detalii si in formatiunea de roca, dar am preferat sa tiparesc imaginea in asa fel incit sa elimin aceste detalii. In afara de triunghiul luminos din coltul stinga-sus pt. a accentua contrastul puternic din cadru.

4. Cum sa determini gama de contrast specifica unui film ori a sensorului digitalPentru acest excercitiu trebue sa gasim un subiect uniform iluminat si fara textura excesiva. Un perete in umbra deschisa, vopsit pe cit posibil intr-o nuanta de gris, ori cit mai apropiat ar fi ideal. Incadrarea se face in asa fel incit sa nu intre nimic altceva in cadru in afara de peretele respectiv. In continuare:- realizeaza o imagine conform cu expunerea calculata de aparat.

Page 68: Ghid Fotografic

- urmatoarea imagine se expune cu 1 treapta de diafragma mai inchisa, urmatoarea cu 2, urmatoarea cu 3, 4, si 5 trepte mai inchise. Toate aceste imagini vor fi mai inchise in tonuri decat cea realizata conform masurarii corecte.- aceleasi trepte pentru supraexpunere, dar deschizind diafragma cu 1 pana la 5 valori.- daca intrebuintezi film, developeaza-l normal; - daca intrebuintezi un aparat digital, importa fisierele raw in programul de conversie fara sa ajustezi expunerea. Fara nici o manipulare, deschide imaginile in programul de editare.- priveste filmul - negativ ori diapozitiv - pe o masa de lumina (cutie cu geam mat, iluminat din interior), iar fisierele raw pe un monitor bine calibrat. - cele 11 imagini vor varia de la foarte luminoase, pana la foarte intunecate comparativ cu imaginea expusa corect; numara imaginile intr-un sens si celalalt care prezinta inca detali, in afara imaginii expuse corect.- daca sunt 6 imagini cu detalii, in afara celei corect expuse, inseamna ca filmul ori sensorul digital este capabil sa inregistreze 6 nivele de expunere; rezultatele vor varia de la film la film, ori de la sensor la sensor.

De exemplu, eu folosesc cu precadere filmul Fuji Provia 100F. Din experimentul descris mai sus, stiu ca pot inregistra 5 trepte de expunere: 3 sub si 2 supra expunerii corecte. Stiind gama de expunere posibila cu un anumit tip de film ori sensor digital, este mai usor sa determini expunerea corecta pentru un subiect specific. Pentru acest calcul, incearca modul de lucru urmator:- masoara mai intai partea cea mai intunecata si luminoasa din cadru- calculeaza cite trepte de diafragma sint intre partile cele mai intunecate si cele mai luminoase; de exemplu, daca umbrele dau o masura de f/2.8 la 1/60 sec. si partile luminoase dau f/16 la 1/60 sec., ai 5 trepte de expunere care vor reda gama de contrast din cadru.

Gama obisnuita de diafragme variaza intre:

f1 - f1.4 - f2 - f2.8 - f4 - f5.6 - f8 - f11 - f16 - f22 - f32 - f45 - f64

iar gama de timpi de expunere, intre:

1/500 - 1/250 - 1/125 - 1/60 - 1/30 - 1/15 - 1/8 - 1/4 - 1/2 - 1sec - 2sec - 4sec - 8sec - 16sec etc.

Fiecare treapta (stop) pe ambele scale reprezinta 1 treapta de expunere. Mergind in sus ori in jos pe scale, treapta urmatoare va reprezenta o subexpunere ori supraexpunere cu 1 treapta. Pe scala diafragmelor, mergind in sus 1 treapta inseamna o subexpunere, in jos 1 treapta, o supraexpunere (tinind timpul de expunere constant).

Pe scala timpilor de expunere, un numar mai mic inseamna supraexpunere, un numar mai mare, subexpunere (tinind diafragma constanta) (vezi nota de subsol).

Page 69: Ghid Fotografic

Lomaki Ruin, Wutpaki National MonumentLinhof Master Teknica 4x5, Rodenstock 150mm, Fuji Provia 100F

Imaginea reprezinta o gama extrema de contrast de la partea umbrita a ruinelor, pana la munti si cer. Ca sa obtin detalii in ruine, aproape ca a trebuit sa supraexpun muntele. Daca nu cunoasteam plaja de contraste a filmului, expunerea nu ar fi fost corecta.

5. HistogramaExpunerea digitala a introdus o solutie noua in determinarea expunerii corecte: histograma. Cu o histograma vizibila pe aparat, avem rezultatul expunerii intr-o anumita situatie. Histograma arata si ne spune:- ce o sa se intimple cu plaja de contrast cind imaginea va fi inregistrata digital- cum sint distribuite valorile de expunere in cadru- daca vom avea detalii in toate elementele din cadru

Histograma nu inlocuieste un exponometru. Aceasta nu ne da expunerea corecta, dar ne arata cum va fi inregistrata imaginea finala inainte de a ajunge in laborator ori la imprimanta foto. Histogramele sint prezente in doua variante: monocrome (arata luminozitatea in cadru), ori tricolore (luminozitatea fiecarui canal de culoare - rosu, verde si albastru).

6. Expunerea in treptePractica fotografica a folosit intotdeauna o metoda simpla de a inregistra expunerea optima: expunerea in trepte. Se fotografiaza subiectul cu diverse valori de diafragma si viteza [mentinand unul dintre acesti parametrii constant, deobicei viteza] sperand ca

Page 70: Ghid Fotografic

undeva intre aceste expuneri sa se gaseasca expunerea ideala. In contrast cu masurarea data de exponometru si ajustata cu ajutorul histogramei, folosirea expunerii in trepte este o metoda empirica, dar care este inca folosita in cazul expunerilor dificile.

Winter Sunrise, Zion National Park, UtahHasselblad 503CW, Zeiss 150mm, Fuji Provia 100F

Un subiect ca cel de mai sus poate fi foarte greu de expus corect. In acest caz, am efectuat o singura expunere, masurind partea umbrita a zapezii, apropiata de un gris mediu. Am folosit un exponometru spot si masurat partea din stinga-sus a cadrului. Acest subiect ar fi fost un candidat serios pt. expunerea in trepte daca nu esti sigur care este expunerea ideala.

Personal folosesc expunerea in trepte atit pe film, cit si digital. Costul suplimentar pe film este neglijabil, iar pe digital nu exista practic. Un pret mic pt. a obtine o expunere ideala! In practica folosesc trepte de expunere cuprinse intre +1 -1 valori de diafragma fata de expunerea masurata de aparat ori exponometru.

De ex. daca am masurat expunerea ca fiind f/22 la 1/4sec. o sa fac o expunere la f/22 si 1/2sec si o expunere la f/22 si 1/8sec. In majoritatea cazurilor aceste expuneri suplimentare imi vor da o imagine ideala.

In cazul expunerii digitale este recomandata metoda de "expunere la dreapta" descris de Michael Reichmann [http://luminous-landscape.com]. Aceasta metoda rezulta din faptul ca aparatele digitale tind sa inregistreze mai multa informatii (detalii) in partile luminoase ale cadrului decat in partile intunecate.

Page 71: Ghid Fotografic

Expunand la dreapta inseamna sa supraexpui. Cit de mult? Atit cit este necesar ca sa plasezi valorile cele mai luminoase din cadru la marginea din dreapta a histogramei, dar fara sa iesi din ea. De asemenea, aceasta metoda impune reasezarea expunerii in spatiul normal in timpul conversiei RAW. Rezultatul este o imagine cu mai multe detalii mai ales in partile umbrite si mediu iluminate. Cind expunem la dreapta, este necesar sa tinem cont de faptul ca imaginea este compusa din trei canale (RGB) si luminozitatea este diferita in fiecare canal. Daca aparatul Dstra are un singur canal monocrom in histograma, trebuie atentie marita in cazul expunerii la dreapta, existind pericolul ca unul dintre aceste canale sa fie supraexpus in afara marginii din dreapta. Din cauza acestei limitari, atunci cind folosesc un aparat cu o histograma monocroma, obisnuiesc sa expun un cadru in trepte, o subexpunere cu 1 treapta si citeodata chiar cu 2 trepte. De ce? In primul rind pt. ca asta imi da siguranta ca nu voi taia accidental unul dintre canalele RGB individuale si ca voi avea o imagine completa, cu informatii suficiente in toate canalele. In al doilea rand, nu costa nimic in plus, in al treilea rand, nu consuma timp in plus, si in ultimul rand pt. ca imi da posibilitatea de a vedea o imagine expusa corect pe ecranul LCD al aparatului, in loc de una supraexpusa.

Zion Snow Sunrise, Zion National Park, UtahHasselblad SWCM-CF, dedicated Zeiss Biogon 38mm, Fuji Provia 100F

Page 72: Ghid Fotografic

O alta situatie complicata din punct de vedere al expunerii. Nivelul de iluminare era in permanenta schimbare, necesitand o masurare periodica. In acelasi timp, contrastul era foarte puternic avind in cadru zapada iluminata de Soare si umbre adanci. A trebuit sa iau o decizie in ce priveste gradul de intunecare dorit in zapada umbrita. Nu am avut timp sa expun in trepte deoarece norii au disparut rapid dupa ce am efectuat expunerea de fata. Cadrul are totusi detalii in toata plaja de iluminari totusi. Zapada umbrita are tonuri albastre pe film, deoarece este iluminata numai de partea albastra a cerului (umbre deschise).

Estetica in Fotografie - Partea VI - Cum sa determini expunerea cea mai buna - continuare

Cuprinsul acestei sectiuni:1. Prima parte2. A doua parte-------------Estetica in fotografie (cuprins general)

7. Studiaza subiectul pe care il fotografieziSe disting trei situatii care trebuie luate in consideratie:

a) obiecte foarte luminoase - expunerea masurata poate fi puternic influentata de aceste obiecte si poate duce la subexpuneri accentuate. Explicatia sta in faptul ca exponometrul incearca sa aplice acelasi nivel de 18% la tot cadrul. Daca obiectul din cadru este alb, si il doresti sa apara alb pe film, o sa trebuiasca sa supraexpui ca sa balansezi tendinta exponometrului de a il reda gris 18%.O alta situatie tipica in fotografia de peisaj este zapada. Zapada este alba, foarte reflectanta si duce in majoritatea cazurilor la subexpunerea imaginilor. Cu majoritatea aparatelor este necesara o supraexpunere de 1 - 2 trepte, daca se doreste ca zapada sa apara alba in imagine. Daca zapada este in umbra, nu este nevoie de supraexpunere insa, decit daca se doreste ca aceasta sa apara mai luminoasa in imagine.Obiectele si suprafetele reflectante constituie alte situatii in care poate apare o subexpunere. Reflexii pe apa, obiecte metalice iluminate direct de Soare, sau chiar unii pereti de munti direct iluminati, trebuie supraexpusi cu 1 - 2 trepte de expunere.

b) obiecte foarte intunecate - acest gen de obiecte duc la supraexpuneri; o situatie tipica este o scena in contrejour, la rasarit de Soare, cu un profil de munti, copaci, etc. Este recomandabil sa lasam aceste elemente cit mai inchise ca tonuri, deoarece este foarte

Page 73: Ghid Fotografic

dificil sa obtinem detalii si in cer si in aceste obiecte de relief. In aceste cazuri se recomanda o subexpunere cu 1 - 2 trepte de expunere, pentru a obtine detalii corecte in partile luminoase.

c) nivele de iluminare care se schimba rapid - iluminarea unui subiect trebuie monitorizata continuu; ore critice sant rasaritul, apusul si vreme schimbatoare cu nori in miscare rapida.

8. Remedierea contrastului excesivCe se intampla cind nu poti obtine o expunere corecta, cu detalii atat in lumini cat si in in umbre? In primul rand, acest lucru este foarte comun. Din fericire, exista cateva solutii:

a) folosirea de filtre split gri-neutru: aceste filtre sant impartite in doua: o parte transparenta la baza si una gris neutru la partea superioara. Partea clara este deobicei mai mare decat cea gri in raport de 1:2 ori 1:3. Tranzitia intre partea clara si cea gri este graduala. Aceste filtre se gasesc in diverse densitati de gri, recomandate fiind cele cu 1 - 2 trepte de expunere. Ele se plaseaza intr-o rama in fata obiectivelor si se culiseaza in sus sau in jos pana tranzitia vizibila in vizorul aparatului este la locul potrivit. O folosire tipica este cea in cazul unui cadru cu cer foarte luminos, cum exista la rasarit ori apus.

Aceste 3 imagini sunt un exemplu perfect de "sandwich" digital. Am facut o singura imagine a acestui subiect si, cand am prelucrat-o in converterul RAW, am observat ca nu pot obtine detalii atat in lumini cat si in umbre in acelasi timp. Am hotarat atunci sa fac 2 conversii, una pentru lumini si una pentru umbre. Apoi am combinat cele doua fisiere in Photoshop. Aceasta procedura nu ia mai mult de cateva minute si produce rezultate foarte bune. Imaginea din dreapta este rezultatul final.

b) conversia RAW pentru lumini si umbre. In momentul fotografierii nu exista multe posibilitati de a compensa expunerea pentru o gama larga de contraste in afara de folosirea unui filtru gradual neutru. Poti fotografia subiecte cu contraste mai slabe, care nu depasesc posibilitatile aparatului ori ale filmului intrebuintat, dar aceasta abordare limiteaza substantial gama de subiecte interesante. Dar daca inregistrezi o imagine in care

Page 74: Ghid Fotografic

gama de contrast este peste capacitatea aparatului ori filmului, pasul urmator este compensarea acestui contrast in laborator.O procedura foarte eficienta pentru imaginile digitale este de a face o conversie RAW separata pentru lumini si umbre. Aceasta tehnica este foarte utila cind nu poti obtine toate detaliile intr-o singura imagine convertita din RAW. Pentru inceput, ajusteaza luminile cu ajutorul optiunilor de control al expunerii din programul de conversie. In mod normal, o sa trebuiasca sa reduci expunerea imaginii originale. Apoi, termina conversia si salveaza imaginea. Urmatorul pas este asemanator, folosind fisierul original, pentru ajustarea umbrelor. Aici o sa fie necesara o crestere a expunerii pt. a obtine ceva detalii in umbre. In final, faci conversia si salvezi un al doilea fisier.Urmatorul pas este deschiderea celor doua imagini in programul de editat. Poti suprapune una dintre imagini peste cealalta intr-un canal separat, avand grija ca alinierea celor doua imagini sa fie perfecta. Se adauga un nivel de mascare [Layer mask] la acest canal si folosind pensula de stergere [Eraser brush], cu un setting moale si larg, stergi partile din imaginea superioara pe care doresti sa le elimini. De exemplu, daca imaginea superioara este cea ajustata pentru lumini, stergi partile umbrite din ea. Ce ramane este partea umbrita corect din imaginea inferioara.

c) scanare pentru lumini si umbre. Un procedeu similar se foloseste si in cazul scanarii unui diapozitiv ori negativ. Se scaneaza de doua ori suportul, o data pentru lumini, si o data pentru umbre. Se deschid ambele imagini in programul de editare si se urmeaza procesul descris mai sus. Atentie marita la scanare, pt. ca filmul poate sa se miste intre scanari si apar imagini nealiniate perfect in "sandwich-ul" final!O intrebare frecventa este: "de ce nu se converteste normal din RAW ori nu se scaneaza o singura data o imagine, si apoi poate fi ajustata in programul de editare folosind optiunile de "curves", "dodging", ori "burn-in"?" Desigur, se pot aplica si aceste metode pentru imagini cu necesitati de corectie mici, dar pentru imagini cu necesitati mari, procedeul descris mai sus este cel mai indicat.

d) sandwich-uri digitale. In unele cazuri, procedeul descris nu este suficient pentru a obtine o imagine finala buna din simplul motiv ca imaginea originala nu contine suficiente informatii (detalii) atat in lumini cat si in umbre. Dar, folosind diverse trepte de expunere, in mod sigur o sa aveti imaginile necesare pentru a produce in final o imagine combinata ideala. Cateodata, una dintre imagini contine toate detaliile necesare, conversia separata a unui singur cadru ne mai fiind necesara. Folosind doua imagini separate, acestea se pot suprapune in programul de editare si obtine imaginea corecta finala. Cum alinierea celor doau imagini trebuie sa fie perfecta, este necesara folosirea unui trepied la fotografiere. Mai greu este de obtinut aceasta aliniere in cazul filmului, care chiar daca aparatul este performant si se foloseste un trepied solid, pot apare diferente de aliniere.

Desigur, este mult mai eficient sa ai rabdare si experienta in momentul inregistrari imaginilor, decit sa petreci mai mult timp in post-procesare.

Page 75: Ghid Fotografic

Lower Ruin, Tonto National Monument, ArizonaLinhof Master Teknica 4x5, Schneider 75mm, Fuji Provia 100F

Aceasta imagine a fost produsa prin combinarea a doua imagini scanate separat dupa doua diapozitive. Avand de a face cu un contrast excesiv in cadru, am hotarat sa folosesc doua expuneri diferite pentru a capta detalii atat in cer cat si in primul plan. Am combinat cele doua imagini in Photoshop prin suprapunere si cu o masca de ajustare. Am sters apoi partile din imaginea superioara care nu doream sa le salvez, dar am lasat peretele din dreapta complet negru si fara detalii, pentru a accentua contrastul din cadru.

9. Utilizarea unui exponometru de manaCateva exponometre si modul lor de folosire puteti gasi in aceasta pagina.

10. Cateva exercitii utile

a) determinarea contrastului general intr-un cadruUn exercitiu simplu de masurare a partilor celor mai intunecate si luminoase din cadru. Un spotmetru este foarte util in acest caz, dar se poate incerca si cu exponometrul intern al aparatului sau un exponometru manual. Daca folositi aparatul, trebuie sa va apropiati de aria care trebuie masurata in asa fel incat sa nu intre in cadru si alte elemente mai luminoase ori mai intunecate. Un teleobiectiv ajuta in acest caz, avand unghiul de incadrare mai mic. Unele aparate moderne au si masurare spot pe care o puteti folosi in acest exercitiu. Odata masurate cele doua suprafete, numarati cite trepte de expunere

Page 76: Ghid Fotografic

exista intre ele. Aceasta este plaja de contraste din cadrul dumneavoastra.

b) masoara suprafetele importante din cadru si noteaza-le pe o schita a cadruluiCand am inceput sa folosesc aparate de studio, obisnuiam sa desenez cu ajutorul geamului mat al aparatului, o schita a subiectului. Apoi, folosind un spotmetru, masuram suprafetele importante din cadru si notam pe schita valorile corespunzatoare. Comparand mai tarziu imaginile marite cu aceste schite, m-au ajutat sa inteleg relatia intre lumina si film si cum aceste valori sunt transpuse pe hartia fotografica. Daca folositi un aparat de format 35mm, ori un aparat de format mediu, se poate schita subiectul separat. Calitatea finala a desenului nu este importanta, dar e important sa notati valorile de expunere corect.Mai jos este un exemplu de schita si subiectul respectiv. Cum spotmetrul folosit reda luminozitatea din cadru in valori de expunere [EV=exposure value], numerele reprezinta diferenta de luminozitate intre diverse arii din cadru, fara sa faca referire exacta la un cuplu de diafragma+viteza de obturare. Ca sa puteti folosi astfel de valori de expunere, trebuie ca sa asociati aceste valori cu o sensibilitate de film si o deschidere de diafragma ori viteza de obturare. Desigur, nu este necesar sa folositi EV, puteti nota direct combinatia de f si T [deschidere de diafragma si viteza de obturare] pt. filmul ori sensibilitatea folosita in acel moment. Trebuie insa sa mentineti unul dintre parametrii constanti. De exemplu daca mentineti un timp de expunere de 1/125 sec si variati diafragma in functie de aria masurata, veti avea diverse valori in cadru de genul f/16+1/125, f/8+1/125, f/2.8+1/125, etc. Plaja de contrast va fi data de diferenta intre f/16 si f/2.8, adica va fi de 5 trepte de expunere [ori EV].

Page 77: Ghid Fotografic
Page 78: Ghid Fotografic

Bridge Mountain, Zion National Park, UtahArca Swiss 4x5 monorail view camera, Rodenstock 210mm, Polaroid Type 52 B&W film

c) fotografiati un subiect cu diverse trepte de expunereFotografiati cu +5 si -5 trepte de expunere peste/sub expunerea corecta data de aparat. Ideea este de a va acomoda cu plaja de contraste pe care poate sa o redea aparatul ori filmul dumneavoastra.

d) memorati plajele de diafragme si viteze. Ajuta in situatii cand variatia de iluminare este foarte rapida, ca in cazul rasaritului si apusului.

e) determinati toleranta la contrast specifica aparatului ori filmului folositCititi sectiunea 4 de mai sus.

The Hoodoos at Sunset, Lake Powell Area, ArizonaLinhof 4x5 Master Teknica, Rodenstock 150mm, Fuji Provia 100F

Page 79: Ghid Fotografic

11. ConcluziiIn cazul imaginilor de tip rasarit, apus, contrastul intre cer si subiect este extrem. Diapozitivul original are detalii suficiente in toate partile luminoase si intunecate, dar a trebuit sa folosesc mai multe masti de transformare pt. a obtine imaginea finala pe hartie la o calitate buna. Am "deschis" umbrele si am "inchis" luminozitatea excesiva din nori.

Scopul invatarii expunerii nu se reduce numai la stabilirea "expunerii corecte". Majoritatea aparatelor realizeaza acest lucru automat si dau rezultate bune in majoritatea cazurilor. Avand acces la functia de histograma, putem vizualiza cum va apare imaginea finala cand va fi expusa. Cunoasterea aprofundata a expunerii duce la un control marit asupra imaginii finale si ne da posibilitatea de a realiza o imagine asa cum ne-o inchipuim noi, si mai putin cum ne recomanda aparatul. Pentru a ajunge la acest punct, trebuie mai intai sa invatam sa masuram plaja de contraste din cadru. Nici un aparat nu face acest lucru in mod automat.

Deasemenea, trebuie sa determinam cum dorim sa redam in imaginea finala obiectele din cadru. Cum am vazut mai sus, subiectele cu contrast extrem vor rezulta in expuneri incorecte. Dar avand la indemana informatii privind modul de reactie al filmului ori sensorului la o anumita plaja de contraste, putem expune in asa fel incat sa obtinem imagini finale care se pot post-procesa cu rezultate foarte bune.

Dar, obtinerea unei imagini finale bune pentru tipar nu este suficient. Alte variabile trebuie luate in consideratie. Care sunt aceste "alte variabile"? Cum decidem ce imagini trebuie pastrate si care nu? Cititi in partea a VII a acestor articole.

TIPS and TRIKS

Fotografie de exterior

Cum sa fotografiem vantul!De fapt, efectul vantului asupra copacilor sau pomilor (de preferat infloriti): folositi un aparat foto digital, montat pe trepied, iar pe obiectiv aplicati un filtru gri-neutru, de polarizare sau ambele, pentru a obtine un timp de expunere cat mai lung. Prindeti in cadru si trunchiul copacului, care va iesi clar, nemiscat. Fotografiati in rafala. Unele fotografii vor fi fara valoare dar cateva pot sa arate spectaculos! - Cristian Apetrei

Filtru de polarizare si parasolarulFolosirea filtrelor de polarizare implica accesul la inelul sau anterior, pentru rotire in pozitia corecta. Parasolarele actuale, in forma de petale sunt deseori destul de adanci pentru a face dificil accesul la filtrul de polarizare.Solutia? Practicati un orificiu, rotund sau dreptunghiular, la baza parasolarului, ca sa puteti avea acces cu indexul stang la filtrul de polarizare.Cel mai bine, acest orificiu este pozitionat in stanga jos (in coltul opus butonului declansator), pentru a nu intra prea multa lumina nici in incadrarea peisaj, nici in cea portret. - CSR

Page 80: Ghid Fotografic

Fotografia de peisaj"Fotografia de peisaj este testul suprem pentru un fotograf, si deseori cea mai mare dezamagire!" (Ansel Adams) - CSR

Cum expunem cerul la asfintitNu exista o reteta universal valabila!Ca punct de pornire pentru determinarea expunerii, masurati pe o zona de cer aflata in apropierea Soarelui care asfinteste, dar aveti grija sa nu includeti si soarele in aria de masura. Aceasta regiune va deveni expunerea pentru griul mediu. Daca vreti sa obtineti un cer mai dramatic, subexpuneti cu o treapta.In continuare, experimentati!- Marian Gadea

Condensul pe aparatul fotoDaca dupa ce ati umblat cu aparatul pe afara, prin frig, si il aduceti in casa, la caldura, exista riscul aparitiei condensului. Pentru a diminua acest risc, puneti aparatul intr-o punga etansa si apoi intrati in casa. In cateva ore aparatul ajunge la temperatura din camera si nu mai exista risc de condens. Daca totusi acesta a aparut, deschideti compartimentele cardului si bateriei, scoateti bateria si cardul si lasati aparatul departe de sursele de caldura pentru evaporarea condensului.In nici un caz nu iesiti inapoi afara, daca aparatul prezinta condens; condensul poate ingheta si functionarea lui va fi aleatorie. - Calin-Stefan Ragalie

Prtret in exterior cu blitzUna dintre cele mai bune si mai simple cai de a obtine portrete in exterior este de a folosi si blitzul. Lumina blitzului va deschide zonele umbrite de pe fata personajului. Daca blitzul nu declanseaza (din cauza luminii puternice a Soarelui), treceti-l in modul "Force on", iar aparatul pe orice alt program decat "Auto". Ramane doar sa reduceti putin din puterea blitzului (-1 sau - 2, de la caz la caz). - CSR

Eterna problema a orizontuluiVreti sa faceti o fotografie in care orizontul sa fie... orizontal, dar nu aveti un reper dupa care sa va orientati? Incadrati asa cum credeti ca ar fi cel mai corect; inclinati usor spre stanga si declansati; reveniti la pozitia anterioara si declansati inca o data; repetati fotografia inclinind acum usor la dreapta. Din trei imagini, aveti mai multe sanse ca una sa fie corect incadrata. - CSR

Cum sa fotografiem un peisajPentru a fotografia cu succes peisajele, incercati urmatoarea metoda: pregatiti-va minutios -> mergeti in locuri deosebite -> acomodati-va -> priviti -> identificati trasaturile definitorii ale locatiei -> alegeti-o pe cea care vi se pare cea mai semnificativa -> gasiti modalitatea de a o transpune intr-o imagine -> declansati! - CSR

Page 81: Ghid Fotografic

Animale salbaticeVisati la calatorii lungi, in tari exotice, pentru a fotografia animale salbatice? Puteti incepe printr-o vizita la... cea mai apropiata gradina zoologica. Puneti pe aparat obiectivul cu focala cea mai lunga si exersati "calatoria" dvs. in primele ore ale zilei, cand vizitatorii sunt mai putini iar animalele mai active. Cautati sa eliminati din imagine atat prim-planul - gratiile custilor, cat si fundalul - adaposturile animalelor. Trepiedul este obligatoriu! - CSR

Portretul in exteriorUna dintre cele mai frecvente greseli la fotografia de portret in exterior este neglijarea fundalului. Exemplul deja intrat in legenda este cel cu florile care "cresc din capul subiectului". Pentru a evita aceasta eroare, examinati cu atentie prin vizor, rapoartele ce se stabilesc intre portret si obiectele din fundal. Solutii: modificati punctul de statie al persoanei sau chiar al fotografului; utilizati o diafragma cat mai deschisa; folositi un obiectiv cu distanta focala cat mai lunga. - Dragos Bora

PanorameDaca doriti sa obtineti panorame cat mai corecte, stabiliti parametrii de expunere si apoi pastrati valorile determinate pentru intreaga serie. Utilizarea autoexpunerii determina obtinerea de fotografii ale caror margini sunt expuse diferit si deci dificil de suprapus. - Calin-Stefan Ragalie

Efectele de lumina in macrofotografierea florilorA fotografia flori a devenit banal. Pentru ca imaginea ta "despre ofloare", totusi, sa sara in ochii privitorului, e bine sa utilizezidiferite efecte de lumina (poate chiar o lanterna cu bec halogen). Secretul unei macrofotografii reusite este o iluminare perfecta si o profunzine de camp cat mai mare.Lumina care poate oferi cele mai multe satisfactii este contralumina(naturala sau artificiala nu conteaza), care, uneori, poate fi partialcompensata cu lumina dirijata de pe o oglinda (ovala sau 10 x 10 cm) sau de pe o suprafata de reflexie (foaie alba de hartie sau altceva) spre centrul de interes vizual al imaginii. Ganditi-va cat de bine arata cromatic nervurile unei petale de floare in contralumina, la care se observa atat structura sa interna dar si suprafata externa.Din punct de vedere compozitional e bine daca lumina nu aplatizeaza imaginea ci o incheaga pe mai multe planuri de iluminare.- Vasile Gheorghe

Nu aveti gray-card?Un truc aflat totdeauna la "indemana" pentru determinarea expunerii: masurati lumina reflectata de palma si supraexpuneti cu o treapta. Variatiile de la o persoana la alta sunt sub o diafragma. - CSR

Trepied instabil - expuneri cu timp lungPentru expuneri mai mari de cateva secunde pe un trepied instabil se poate utiliza

Page 82: Ghid Fotografic

urmatoarea smecherie: acoperiti fata obiectivului cu mana (fara a-l atinge dar cu grija sa nu intre ceva lumina pe langa), apasati declansatorul si-l blocati. Dupa stabilizarea aparatului, descoperiti obiectivul, numarati timpul de expunere si-l acoperiti din nou deblocand apoi declansatorul. - Marcel Eremia

Imagini neclare sau miscateCauza: Viteza de declansare prea lentaSolutie: Pentru imagini cu subiecte fixe, foloseste o viteza de declansare nu mai mare de 1/30 daca aparatul este tinut in mina. Ptentru subiecte in miscare, foloseste viteza cea mai mica posibila, nu mai mare de 1/250.

Cauza: Sustinere incorecta a aparatului in minaSolutie: Aparatul se sustine cu o mina, cealalta sustinind obiectivul. Mina care tine obiectivul trebuie sa fie sub obiectiv, obiectivul sa se sprijine in palma. Reglarea distantei focale sau/si a diafragmei se face cu unul-doua degete, fara sa misti mina de sub obiectiv. Apasa incet si continuu pe butonul de declansare.

Cauza: Reglare incorecta a distanteiSolutie: Reglarea distantei se face in general urmarind imaginea in vizor, folosind prisma de ajutor din centrul vizorului, ori diversele automatisme oferite de aparat. Pt. purtatorii de ochelari, este necesara adaugarea de lentile corectoare pe vizor daca aparatul permite aceasta optiune.

Cauza: Obiective murdareSolutie: Un obiectiv cu pete de grasime, plin de praf, nu va oferi o imagine la posibilitatile sale optime; curatirea obiectivului periodic, folosind numai hirtie ori materiale specific destinate acestui scop, ca si folosirea unui filtru incolor UV atasat permanent, va elimina aceasta problema. - Ara G.

FulgereleFulgerele se pot fotografia cu usurinta daca aveti pe aparat timp de expunere B sau T. Un stativ si un declansator flexibil cad bine. Este recomandat ca timpul de expunere sa fie destul de lung ca fundalul sa se expuna corect (arata bine un oras iluminat sau un cer cu nori de o nuanta inchisa de albastru). Nu va mai ramane decat sa apasati, sa asteptati sa intre 1-2 fulgere si sa va luati degetul. Atentie! Imaginile cu mai mult de 3 fulgere pot fi foarte incarcate, evitati-le! - Ufo

Stropi de apa cu zaharLa fotografierea florilor sau a diferitelor obiecte arata mai bine daca sunt stropiti cu apa. Daca amestecam putin zahar in apa, avem doua avantaje:1. Stropii stau mai bine, nu curg, lichidul fiind mai vascos.2. Insectele "par" mai interesate de floare. - Ufo

Florile

Page 83: Ghid Fotografic

Trei trucuri utile pe care le puteti folosi atunci cand fotografiati flori. 1. Folositi un camp de profunzime cat mai mic 2. Pozitionati florile pe un fundal inchis (pentru asta puteti folosi o haina) 3. Fotografiati in contra-lumina. - Lucian Brandus

Momentul zileiCele mai bune momente de fotografiat sunt dimineata si seara atunci cand lumina cade lateral fata de subiect si lasa umbre lungi. Toamna tarziu, iarna si primavara se poate totusi fotografia si in timpul zilei. Pentru o fotografie nocturna de oras cel mai bun moment este seara dupa ce soarele a apus si incep sa se aprinda luminile. Atunci cerul inca este luminat iar lumina strazii compenseaza lumina cerului. - Lucian Brandus

Compozitie

Despre fotografieO fotografie nu este un accident, este un concept! (Ansel Adams). - CSR

Trepiedul va ajuta la compozitia imaginiiMai ales in fotografia de peisaj, trepiedul va permite timpul necesar pentru a analiza pe indelete compozitia cadrului: este orizontul orizontal? Daca scoatem din cadru piatra aceea din stanga e mai bine? Profunzimea de camp trebuie marita sau micsorata? - Marian Gadea

Optiuni de compozitieDesi nu dureaza mai mult de 1/30 secunde sa expuna o fotografie, unora le trebuie o viata intreaga sa o explice. (Brooks Jensen) - CSR

Linii in cadruLiniile din cadru pot conduce privitorul spre subiectul de interes. Liniile diagonale sunt foarte dinamice, pe cand cele serpuitoare - serene. Pot fi folosite ca linii conducatoare: un drum, o poteca sau chiar o umbra! - Marian Gadea

Peisaj sau portret?In fotografia de exterior, regula este ca subiectele inalte cum ar fi cladiri sau cascade sa fie incadrate in modul portret, iar fotografiile de grup sau peisajele de exemplu, sa fie incadrate "pe lat". Dar nici o regula nu este scrosanta! Cel mai bine realizati cateva cadre in fiecare dintre incadrari. - Marian Gadea

Exercitii fara aparatSe pot face exercitii de incadrare-compozitie fara aparat.Un exemplu simplu: formati un dreptunghi cu degetele mari si aratatoarele de la ambele maini in raportul (aprox.) 2/3 si priviti subiectul prin el cu un ochi ca la fotografiere. Prin apropierea si departarea acestui "cadru" de ochi se simuleaza zoom-ul iar prin deplasarea laterala se fac exercitiile de incadrare-comopzitie.- Viorel Capruciu

Page 84: Ghid Fotografic

Despre educatiePentru educarea simtului artistic, orice vizita intr-un muzeu sau colectie de lucrari de pictura este bine-venita! Analizati cele mai valoroase lucrari si incercati sa intelegeti de ce pictorul a ales acea compozitie si nu alta. Albumele despre pictura va pot ajuta, desi reprezinta un "ochi secund". - Dragos Bora

Compozitia imaginii in fotografieFotografia are un limbaj vizual propriu. Pentru a stii care ii suntelementele e bine sa cunosti "o definitie" a fotografiei. Astfel, Eadweard Muybridge, unul din pionierii cinematografiei, spune ca fotografia se ocupa de calitatea si cantitatea de lumina si nu de "exprimarea formelor", care apartin altor genuri de arte vizuale. E bine sa tii cont de aceasta definitie pentru ca grafia cu lumina, adica fotografia, conspecteaza "realitatea" sau mai bine definit -fotografia se subordoneaza luminii.Legat de unealta de lucru, adica aparatul de fotografiat, acesta este doar un instrument docil aflat la indemana atat in mana fotografului cat si al pictorului. Diferenta dintre fotografiile unui grafician si al unui fotograf sunt, de cele mai multe ori, de ordin plastic. Un artist plastic isi va proiecta viziunea in fotografiile realizate iar un fotograf va observa, in primul rand, lumina si jocul infinit de nuante al reflexiilor si al refractiilor. Decizia iti apartine! - Vasile Gheorghe

CompozitieAtunci cand cuvantul regula este folosit, inlocuieste-l cu ne-regula, intrucat nu exista nici o regula, ci doar consideratii. - Emanuel

ReusitaUn cadru reusit la o rola de film reprezinta un rezultat bun. - Emanuel

Linia orizontuluiO fotografie facuta chiar si la un unghi foarte mic fata de linia orizontului va parea dezechilibrata, precum un tablou atarnat stramb pe perete. Uitat-te prin vizor si intreaba-te daca linia orizontului este paralela cu latura de sus sau de jos a vizorului. Daca nu vei proceda asa, in 90% din cazuri linia orizontului va fi inclinata. - Emanuel

CentrulExista o tendinta fireasca de a plasa orice subiect in centrul imaginii, cunoscuta sub numele de sindromul de tinta/colimator. Incearca sa plasezi subiectul oriunde, dar nu in centru. Centrul este o zona extrem de importanta intr-o imagine; totusi, cand subiectul este plasat in centru, devine atat de puternic incat nimic altceva nu poate concura cu el. - Emanuel

12 fotografii12 fotografii semnificative intr-un an reprezinta o recolta buna (Ansel Adams) - � �

Page 85: Ghid Fotografic

Emanuel

Incadrarea stransaFa o plimbare in jurul vizorului uita-te in partea de sus, in partea de jos, in stanga si �in dreapta vizorului. Subiectul tau trebuie aproape sa atinga aceste margini. Daca lucrurile nu stau asa, apropie-te de subiect. - Emanuel

Fotografie de studio

Cum sa eliminam reflexiile nedorite ale ochelarilorCand fotografiati in studio persoane care poarta ochelari, aveti toate sansele ca luminile din studio sa determine reflexii parazite in lentilele ochelarilor, daca persoana se uita fix in obiectiv. Remediul: rugati persoana sa aplece sau sa roteasca usor capul dar sa pastreze contactul vizual cu dvs. In acest mod, reflexiile parazite vor fi proiectate in alta parte, nu in obiectiv. - Cristian Apetrei

Focalizare precisa pentru autoportretDaca doriti sa realizati singuri o fotografie autoportret, focalizarea poate fi uneori o problema. Pentru solutionarea ei, montati aparatul foto pe trepied si plasati in locul unde va veti aseza dvs., vertical, o carte. Realizati manual punerea la punct iar, daca lucrati digital, faceti o fotografie de proba si verificati focalizarea corecta. Legati o sfoara de trepied si marcati cu un semn distanta pana la carte. Setati aparatul pe autodeclansare (10 sec), ca sa aveti timp sa va asezati in locul subiectului - test, exact la distanta marcata pe sfoara. - CSR

Exercitii foto portretDaca vreti sa va perfectionati in fotografia portret de studio, exersati folosind ca model o persoana cunoscuta sau chiar apropiata. Ii stiti deja "plusurile" si "minusurile" iar comunicarea este mult mai usoara. - CSR

Ciorapi de dama pentru o imagine mai "moale"Daca doriti sa aveti o imagine mai moale dar n-aveti bani pentru filtre, incercati sa puneti un ciorap de dama negru pe obiectiv. Puteti sa il prindeti cu un elastic folosit la legarea borcanelor. Singura problema: functioneaza bine numai la diafragme mari. Puterea efectului se poate modifica intinzand mai mult sau mai putin ciorapul. - Ufo

Broboane de apaCu siguranta ati vazut fotografii publicitare cu sticle sau pahare pline de broboane si in momentul in care ati incercat sa realizati si dumneavoastra ati constatat ca este foarte greu sau aproape imposibil. Secretul este utilizarea unor "accesorii" care permit "broboanelor" sa ramana pe sticla destul de mult timp cat sa ne permita fotografierea in tihna a produsului. Aceste "accesorii" sunt destul de scumpe si mai dificil de procurat insa exista si o metoda mai "casnica" cu rezultate destul de bune. Luati sticla sau paharul si lustruitil bine cu o crema pe baza de silicon apoi cu ajutorul unui pulverizator, utilizat la solutile pentru spalat geamuri, pulverizati un strat fin de alpa pe

Page 86: Ghid Fotografic

toata suprafata obiectului. - Lucian Brandus

Camp de profunzimeAti dorit uneori sa realizati fotografii in care subiectul sa fie clar iar funalul sa fie blurat? Solutia este manipularea campului de profunzime. Profunzimea depinde de doi parametrii: diafragma folosita si distanta focala a obiectivului. Daca doriti un camp de profunzime cat mai redus folositi o diafragma deschisa si o focala lunga. Daca din contra doriti un camp de profunzime maxim folositi diafagma inchisa si focala scurta. - Lucian Brandus

Eliminarea umbrelor nedoriteAti constatat probabil ca atunci cand fotografiati un obiect folosind mai multe surse de lumina pe masa pe care este asezat obiectul apar o gramada de umbre tradand pozitionarea luminilor. Pentru a scapa de acestea asezati obiectul pe o masa de sticla peste care puneti fundalul. Sub masa pozitionati o sursa de lumina cat mai puternica astfel incat umbrele sa se atenueze sau chiar sa dispara. - Lucian Brandus

Fotografie digitala

"Copyright" in familiePentru a evita dezbaterile de genul: "eu am facut poza asta... ba eu!", cand exista doi utilizatori (ex: sotul si sotia) pentru o singura camera digitala, utilizati fie carduri diferite, fie trageti un cadru de identificare a fotografului (de exemplu mana). - Daniel Simionescu

Vreti o camera foto digitala mai buna?Doriti sa obtineti fotografii digitale de calitate cat mai buna, desigur, si vreti o noua camera foto? Nu va lasati pacaliti de numarul mare de MegaPixeli, uitati-va in primul rand la dimensiunile senzorului (diagonala - masurata in inch sau laturile sale - masurate in mm) si care apar in specificatiile tehnice ale modelului dorit. - Marian Gadea

Cum fotografiem notitele de pe tablaDaca, stiindu-va fotograf, la sfarsitul unei sedinte importante, seful va cere sa copiati notitele si schemele de pe tabla, le puteti fotografia!Trebuie doar sa tineti cont ca:- ajustati corect balansul de alb;- supraexpuneti cu 1 IE;- daca nu aveti lumina suficienta, cresteti ISO pentru a nu obtine fotografii miscate;- vizati in centrul tablei si tineti camera paralela cu planul tablei;- daca tabla este prea lunga si nu incape intr-un singur cadru, faceti mai multe imagini si le compuneti intr-o panorama. - Marian Gadea

Cum resetam contorul aparatelor foto digitale

Page 87: Ghid Fotografic

Daca imprumutam carduri de memorie la prietenii cu acelasi aparat foto digital, vom avea surpriza sa constatam ca indexul referitor la numarul de fotografii efectuate cu aparatul nostru va fi dat peste cap. Nu este o catastrofa, caci poate fi remediata. Cand au de salvat un fisier, camerele foto digitale cauta cel mai recent creat director de pe card si ultima imagine din acel director, augumenteaza cu "1" si salveaza fotografia curenta cu acest nume.Metoda 1. Scoateti bateria / acumulatorii camerei, inclusiv bateria auxiliara pentru ceas si data. Dupa cateva ore, data si ceasul camerei vor fi cele din firmware. Dupa montarea celor doua surse de energie, totul revine la "O". Copiati pe cardul de memorie ultimul dvs. director si ultima fotografie pe care ati efecuat-o, iar aparatul va porni numaratoarea de la aceasta.Metoda 2. Daca metoda 1 nu functioneaza, va recomandam ca cautati in cartea de utilizare a camerei dvs. numarul maxim de directoare si de fisiere pe care le permite. De exemplu: "999 directoare" si "999 fisiere in fiecare director". Redenumiti directorul de pe card ca fiind "999" iar cel mai recent fisier din acest director "...996.jpg". Patru fotografii sunt suficiente pentru a reseta contorul camerei. Copiati pe cardul de memorie ultimul dvs. director si ultima fotografie pe care ati efecuat-o, iar aparatul va porni numaratoarea de la acestea. - CSR, Marcel Neag

Pentru imagini mai corecteChiar daca nu dispuneti de posibilitatea etalonarii hardware a redarii culorilor pe monitor, exista cateva metode la indemana oricui pentru a obtine imagini cat mai corecte:1. plasati monitorul in asa fel incat sa nu bata lumina solara directa pe el;2. executati o descarcare electrostatica (degaus) cel putin saptamanal;3. curatati ecranul monitorului, tot saptamanal, de praful atras electrostatic;4. renuntati la imaginile din desktop, frumoase, colorate, dar care, in timp, altereaza reproducerea culorilor. - Dragos Bora

Economisiti energia din bateriiDaca intentionati sa faceti mai multe fotografii in timp scurt, este mai economic sa lasati camera foto digitala pornita, decat sa o porniti si sa o opriti de fiecare data. In acest fel nu veti mai consuma curent cu retragerea si respectiv extinderea obiectivului. - Calin-Stefan Ragalie

Efecte speciale din cameraMulte aparate foto digitale va ofera posibilitatea de a obtine efecte speciale direct din camera (sepia, tonari, etc.). Ca oriunde, exista avantaje si dezavantaje... Avantaje: vedeti imediat efectul dorit si fotografiile ocupa mai putin loc pe cartela de memorie. Dezavantaje: daca ulterior doriti sa reveniti, nu veti avea date despre informatia color, si (rareori, dar se mai intampla!) daca uitati sa treceti inapoi in modul color, va veti trezi acasa cu o cartela plina cu poze monocrome. - Calin-Stefan Ragalie

Formatul maxim de copie pozitiva

Page 88: Ghid Fotografic

Daca doriti sa stiti care ar fi formatul maxim (in inch) pe carel puteti obtine cu o camera digitala, impartiti definitia in pixeli la 200. De exemplu 3000 x 2000 pixeli va permite sa obtineti un print de 15 x 10 inch. Pentru imprimari de calitate maxima, factorul de demultiplicare este 250 (in cazul nostru, ar rezulta un print de 12 x 8 inch). - Calin-Stefan Ragalie

Accesorii utileCele mai utile accesorii pentru aparatul dvs. digital sunt: o cartela flash suplimentara si un set de acumulatori de rezerva. Ar fi pacat ca tocmai cand apare un subiect ce ar putea constitui "fotografia vietii dvs.", sa ramaneti in pana de curent sau sa nu mai aveti spatiu pe cartela. - Calin-Stefan Ragalie

Zoom digital?Uitati ca aparatul dvs. digital dispune de zoom digital. Chiar si programele "freeware" de prelucrare a imaginii realizeaza o decupare a fotografiei de o calitate mai buna. - Calin-Stefan Ragalie

Comprimarea fotografiilor digitaleChiar daca dispuneti de o cartela flash de capacitate mica, rezistati tentatiei de a comprima prea mult fisierele .jpg. Puteti economisi spatiul de pe cartela facind "risipa" de gandire fotografica. - Calin-Stefan Ragalie

Rezolutia aparatuluiFolositi aparatul dvs. digital la rezolutia sa maxima. Utilizarea unei rezolultii inferioare nu exploateaza toate calitatile pe care producatorul s-a straduit sa le implementeze in "jucaria" dvs., calitati pe care insa le-ati platit! - Calin-Stefan Ragalie

Idee pentru aparatele... energofageCand aveti asa ceva pe mana, nu uitati ca exista si acumulatori (miniacumulatori, sigilati) cu plumb. Se gasesc la unele magazine de produse electrice si electronice. Pana la capacitatea de (aproximativ) 10 A/ora au dimensiuni si mase rezonabile. Peste capacitatea asta... arta cere sacrificii ... Ca pret, de exemplu, unul la o tensiune de 6V si capacitate de 4 A/ora costa aproximativ 200.000 lei. - Dragos Bora

Sensibilitatea aparatuluiMajoritatea aparatelor digitale permit selectarea sensibilitatii insa calitatea imaginii obtinute scade odata cu cresterea acesteia. De aceea atunci can doriti obtinerea unei imagini de calitate maxima, cu un zgomot in imagine cat mai redus, folositi cea mai putin sensibila setare si utilizati daca este cazul un trepied. - Lucian Brandus

declansator flexibilAparatele digitale nu mai permit utilizarea declansatoarelor flexibile. Daca totusi doriti sa utilizati un timp lung de expunere iar trepiedul dumneavoastra nu va ofera cea mai

Page 89: Ghid Fotografic

buna stabilitate puteti folosi cu succes declansarea temporizata care este prezenta pe majoritatea aparatelor digitale. - Lucian Brandus

Scanarea obiectelor miciUneori aveti repede nevoie de o textura a unui material sau de imaginea unui obiect foarte mic. Cea mai buna metoda ar fi utilizarea unui aparat de fotografiat digital insa nu aveti asa ceva. Daca aveti insa un scanner sunteti salvat. Puteti folosi cu succes scanner-ul pentru a captura texturi ale unor materiale sau ale unor obiecte: fire de nisip, boabe de cafea, agrafe, frunze uscate, etc... Obiectele metalice "dau" foarte bine scanate. Puteti incerca cu cateva ace de gamalie, monezi, bijuterii, etc... si veti obtine rezultate surprinzatoare. Deasemenea puteti folosi scanner-ul ca pe un "microscop electronic" ca sa studiati diferite structuri sau defecte de material. - Lucian Brandus