Subiectul discutiei noastre este lucrarea lui Dumitru Protase, Nicolae Gudea si Radu Ardevan:

Din istoria militara a Daciei Romane. Castrul roman de interior de la Gherla – editie bilingva – Aus

der Militärgeschichte des römischen Dakien. Das Römische Binnenkastell von Gherla, aparuta la

Editura Mirton, Timisoara in 2008. Cartea continua seria micromonografiilor de fortificatii romane din

Dacia Porolissensis, cea de fata consacrata castrului roman de la Gherla, fiind a zecea din serie.

Desigur, fortificatii precum cele de la Sutoru, Orheiul Bistritei, Tihau, Gilau, unde cercetarile sunt mai

putin extinse sau nefinisate, vor intregi seria micromonografiilor.

Atat Dumitru Proase (profesor consultant in cadrul catedrei de Istorie antica si arheologie la

Universitatea Babes Bolyai - Cluj) cat si Nicolae Gudea (cercetator la Institutul de Arheologie din Cluj-

Napoca si profesor la Facultatea de Teologie Greco-Catolica a Universitatii Babes Bolyai,) si Radu

Ardevan (din 2002 conferentiar la Universitatea Babes Boylai din Cluj, in catedra de Istorie antica si

arheologie) au consolidat scoala de cercetare clujeana a arheologiei, fiind nume de marca in cercetarea

istoriei militare romane, numismatica antica din Dacia, precum si viata municipala romana.

Lucrarea in discutie cuprinde opt capitole, alaturi de un cuvant inainte si de asemenea o lista a

ilustratiilor, indici, abrevieri bibliografice, abrevieri tehnice, abrevieri si bibliografie, precum si planse

si figuri.

In Introducere autorii prezinta locul castrului in sistemul defensiv al Daciei si amplasarea

castrului in orasul actual. De asemenea aflam ca nu se cunoaste numele antic al castrului, insa este cert

faptul ca locul a fost infloritor si in perioada neolitica, hallstatiana si Latène. Implicit este prezentata

metoda de lucru abordata. Al doilea capitol este axat pe istoricul sapaturilor si cercetarilor arheologice

privind castrul roman de interior de la Gherla. Primul care mentioneaza in scrierile sale fortificatiile

romane fiind J. Benko, urmat de M. Barthalus, J.F. Neigebaur, Kàroly Torma, Carl Goos, Árpad

Buday, Iulian Marian. Urmatorul punct abordat este istoricul cercetarilor arheologice incepand cu

Joseph Ornstein la inceputul secolului XX, Endre Orosz, Gherasim Pintea, Alexandru Nicula, Dumitru

Protase, urmate de cercetarile arheologice de salvare din anii 1979, 1980 si 1981-1983. Trebuie

mentionat faptul ca sapaturile au fost realizate preponderent pe latura estica a castrului, de altfel cea

mai bine conservata latura a fortificatiei.

„Fazele de constructie ale castrului” reprezinta titlul celui de al treilea si celui mai „amplu”

capitol al lucrarii. Primul element analizat de autori este prima faza a fortificatiei: castrul cu incinta din

val de pamant (perioada 106-140 AD), acesta fiind depistat pe laturile de sud si est. Totusi s-au putut

afla dimensiunile probabile ale acestuia, precum si latimea si inaltimea valului si a santului. Despre

organizarea interiorului nu se stie insa nimic. A fost stabilita si data constructiei ca fiind in timpul lui

Traian indata dupa cucerire. Unitatea cantonata aici era Ala II Pannoniorum, prima data atestata in 88

in Syria.

Castrul cu incinta din zid de piatra a fost cercetat tot pe cele doua laturi: sud si est. Au putut fi

stabilite dimensiunile acestuia si anume 169X62 m. Data probabila a constructiei fiind incadrata in

ultimii ani ai domniei lui Hadrian sau primii ani ai domniei succesorului sau. Aceeasi unitate, ala II

Gallorum et Pannoniorum este cantonata in castru. Descoperirile arheologice sunt numeroase,

monedele apar pana la Gallienus si Aurelian. Castrul cu zid de piatra a rezistat pana la sfarsitul

stapanirii romane in Dacia. Urmatorul punct abordat este o trecere in revista a tuturor descoperirilor

arheologice: doua diplome militare, inscriptii (pe edificii, votive, funerare), precum si inscriptii cu

incadrare incerta, descoperiri monetare - un numar de 341 monede de la dyrrhachium pana la monede

din Imperiul Bizantin precum si 125 de fibule romane. S-a observat faptul ca predomina materialele

databile in secolul II si inceput de secol III, dar piese sigur databile dupa anul 250 AD lipsesc.

Urmatoarea categorie a descoperirilor este reprezentata de arme si piese de echipament: varfuri de

lance, calcaie de lance, fiind descoperite si piese de echipament de parada. In mod surprinzator, nici

una dintre arme nu a fost descoperita in context arheologic clar datat. Alte categorii ar fi piesele

sculpturale de piatra (votive si funerare), unelte si piese de fier, bronz (instrumente, piese de toaleta si

de podoaba), piese de os, obiecte si vase ceramice si opaite.

Al patrulea capitol ofera date in legatura cu asezarea civila a castrului, aceasta intinzandu-se

peste tot in jurul fortificatiei, chiar si dincolo de rau spre vest, insa concentrarea locuirii nu era la fel

peste tot. Problema existentei unui cimitir este dezbatuta in capitolul al V-lea. Au fost semnalate urme

de morminte la est de castru, se pare ca ritul funerar predominant era cel al incineratiei, un rit comun

lumii greco-romane, inhumatia predominanta in lumea urbana romana a razbatut mai greu in acest

mediu. Elemente ale culturii materiale, vietii economice, populatiei si vietii spirituale se regasesc in

capitolul al VI – lea. Vicusul castrului de la Gherla a jucat rolul unui centru zonal, fiind un important

centru mestesugaresc. I.I. Russu sustine ca locuitorii statornici ai noii asezari trebuie sa fi fost veteranii.

Etnic asezarea apare ca una romana provinciala de tip occidental cu o componenta celto-romana. In

ceea ce priveste viata spirituala, statuetele descoperite ilustreaza panteonul clasic roman, cultele

orientale nu apar aproape deloc in asezare, insa sunt evidente trasaturile de spiritualitate gallo-romana.

„Despre soarta castrului si a asezarii dupa 275” este titlul celui de al VII – lea capitol. Dupa

retragere, fortificatia romana de la Gherla si-a pierdut rosturile militare, insa asezarea va juca in

continuare rolul unui mic centru zonal, fiind pastrata o legatura economica cu imperiul. Ultimul capitol

este consacrat descrierii locului in care materialul arheologic descoperit este depozitat si anume:

Muzeul orasenesc Gherla, Muzeul National de Istorie a Transilvaniei, Muzeul de la Debrecen, Dej si

Muzeul National de Istorie a Romaniei - Bucuresti.

Informatiile sunt prezentate cu acuratete, autorii reusind sa surprinda aspecte atat din plan

militar cat si politic, economic, social, religios, creand sub cupola acestei carti o imagine cat se poate

de „reala” a castrului de interior de la Gherla. Forma simpla a limbajului utilizat face ca lucrarea sa fie

accesibila nu doar unui grup restrans de specialisti cat si publicului larg si am putea spune „neinitiat”.

Majoritatea artefactelor descoperite au trimiteri si se pot regasi in lista figurilor si planselor fapt ce

ajuta la o mai buna intelegere si percepere a materialului arheologic.

Elena Adam

doctorat anul I