Gerule, ndur-te

Gerule, ndur-te!

A venit Iarna n goan, n caleti de vijelii, i-aruncat, aa-ntr-o doar, hrnicia-i toat: mantia sa dalb, ururi, franjuri meterite, mnui i cciuli pufoase, ca s ne ncnte.

E frumos afar, dar nu-ndrzni s iei! Afar, st de straj Gerul, vrjitorul cu inima de ghea ... n cas e cald i bine, dar m ngrozesc ... Trebuie s plec!

Pesc ... naintez cu greu ... E un frig amar, cumplit, dar rezist ... M simt ca un cltor n mijlocul naturii mute. Pe strad, sub cume, casele viseaz arbornd earfe mari de fum. Pomii i tufele-ncrcate de promoroac mi farmec privirea ... Pesc ... naintez cu greu ... Albul m nal, gerul m doboar. M opresc ... Prin zpad, doar urmele adnci ale pailor mei ... linite, monotonie. Pornesc cu zmbetul pe buze. Adio, plictiseal! Promoroaca m pudreaz i pe mine. n curnd voi arta ca o fantasm alb pe-o insul pustie. Soarele-mi surde printre dini. Mi-e frig ...

Dar ce vd? La o fereastr, copilai nerbdtori i turtesc nsucurile i privesc ntrebtori: Oare nu mai trece frigul s ieim la sniu?

- Gerule, ndur-te! De ce ii copiii-n case? Gerule, ndur-te! Mai slbete-un pic natura din mbriarea ta i-ai s vezi minune! Costia va fi plin de hoarda micilor ttari care au s-o lase-n bezn, plin de urme mrunte i de dre-ntortocheate. Dup atta vuiet vesel, ai putea la desprire s-i srui pe fiecare i s i trimii acas cu feele-mbujorate. Gerule, ndur-te! Mai slbete-un pic natura din mbriarea ta!

Ca ntr-o poveste, Gerul se ndur i ncepe s cedeze din a lui strnsur. Soarele, acum desctuat, dezmiard i scald-n strlucire oceanul de ninsoare. n curnd, copiii vor roi degrab, costia s-o cucereasc.

n sfrit, n drum spre cas, m simt i eu dezmierdat. Soarele-mi surde. Gerul s-a-ndurat!

- Gerule, te neleg, dar nu vreau s te mai dezlnui n exces de zel! Retrage-te-ncet, ncet, fr suprare! Du-te-n ara ta s i faci de cap! n curnd, ghioceii vor deschide poarta primverii i toat vegetaia se va detepta din somnul hibernrii. Sper c nu ai s revii s-nghei zmbetul din muguri! Gerule, ndur-te!