gerila

2
 Primul pe care il intalneste Harap-Alb in drumul sau este Gerila, o dihanie de om care, la poalele unui codru se parpalea pe langa un f oc de douazeci si patru de stanjeni de lemne si tot atunci striga, cat il lua gura, ca moare de frig. Portretul lui Gerila aminteste de Gargantua si Pantagruel a lui Rabelais. Comportandu-se ca si Oslobanu, ras nea si alti tarani din Amintiri, Gerila, insotindu-l pe Harap-Alb, ii !a fi de mare folos. "lementele portretului mai mult decat hipebolice si umoristice sugereaza o reprezentare de carna!al, de teatru enorm. Astfel, omul acela care era ce!a de spariet a!ea urechi clapauge si niste buzoaie grose si dabalazate. #i cand sufla cu dansele, cea de deasupra se rasfrangea in sus peste scafarlia capului, iar cea de dedesubt atarna in jos de-i acoperea pantecele. #i, ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea p romoroaca mai groaza de-o palma. remura asa de tare de frig, de parca-l zghihuia dracul. Pentru a intari prezenta lui Gerila in enorma sa infatisare, tot ce era in jurul sau capata aspect apocliptic, pentru ca toata suflara si faptura de primprejur ii tinea hangul$ !antul gemea ca un nebun, copacii din padure se !aicarau, petrele tipau, !reascurile tiuiau si chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. %u-l paraseste umorul, fiindca in acest tablou al spaimei !e!eritele, za!ozdite una peste alta in scorburi de copaci, suflau in unghii si plangeau in pumni, blestemandu-si ceasul in care s-au nascut. #i, fiindca era foc de ger, Harap-Al b a facut turturi la gura numai o tara cat a stat de s-a uiat. &dentificandu-l pe tartorul langa care si focul ingheata, il indeamna sa-l insoteasca sub prete'tul ca se !a mai incalzi la drum, nefiind bine cand e frig sa stai locului. Au de!enit pro!erbiale cu!intele acestei intalniri$ Razi tu, razi, Harap-Alb zise atunci Gerila tremurand, dar, unde mergi, fara mine n-ai sa poti face nimica. #cena de la curtea imparatului Ros este rele!anta pentru caracterizarea lui Gerila (prin autocaracterizare, carcterizare de catre alte personaje si de catre scriitor). Astfel, Gerila, nazdra!an cum era isi cheama to!arasii, a!ertizandu-i discret (incetisor) despre ce ar trebui sa faca pentru a se apara de casa de arama rosie ca jeratecul, pe care le-o pregatise credinciosul imparatului, cu gandul de a se scapa de ei. Gerila il a!ertizeaza$ *ai, nu cum!a sa !a impinga *ititelul sa intrati inaintea mea unde ne-a duce omul tapului celui ros, ca nu mai ajungeti sa !edeti ziua de mane. +oar unu-i imparatul Ros, !estit prin meleagurile aceste pentru bunatatea lui cea nepomenita si milosti!irea lui cea neauzita. &l stiu eu cat de primitor si de darnic la spatele altora. %umai de nu i-ar muri multi inainte #a traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri +-apoi fetisoara lui a zis dacul si s-a facut$ bucatica rupta taica-su in p icioare, ba inca si mai si. orba ceea$ Capra sare masa si iada sare casa. +ar las, ca si-au gasit ei omul +e nu le-oi !eni eu de hac in asta noapte, nici mama dracului nu le mai !ine #i atentionandu-si to!arasii ca !orba lunga saracia omului, pornira la culcare$ teleap, teleap, teleap, Gerila sufla de trei ori cu buzisoarele sale cele iscusite si casa ramane nici fierbinte, nici rece, cum e mai bine de dormit intr-insa. #criitorul noteaza$ A poi intra cu totii inlauntru, se tologeste care unde apuca, si tac ma cheama. Gerila se intindea de caldura, de-i trecea genunchii din gura. #i hojma morocanea pe ceilalti, zicand$ %umai din pricina !oastra am racit casa$ caci pentru mine era numai buna, cum era. +ar asa patesti daca te iei cu niste bicisnici. /as, ca !-a mai pali el berechetul acesta de alta data #tii ca are haz si asta0 oi sa !a lafaiti si sa h uzuriti de caldura, iara eu sa crap de frig. 1una treaba #a-mi dau eu linistea mea pentru hatarul nu stiu cui0 Acus !a tarnuiesc prin casa, pe ruda, pe samanta incaltea sa nu se aleaga nimica nici de somnul meu, dar nici de a l !ostru. &a taca-ti gura, mai Gerila zisera ceilalti. Acus se face ziua, si tu nu mai stanchesti cu brasoa!e de-ale tale. Al dracului lighioaie mai esti +estul acum, ca ne-ai facut capul calindar. Cine-a mai dori sa faca to!arasie cu tine aiba si parte si poarta-ti portul. Ca pe noi

Upload: denisa-maria

Post on 02-Jun-2018

219 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

8/11/2019 Gerila

http://slidepdf.com/reader/full/gerila 1/2

 Primul pe care il intalneste Harap-Alb in drumul sau este Gerila, o dihanie de om care, la poalele

unui codru se parpalea pe langa un foc de douazeci si patru de stanjeni de lemne si tot atunci

striga, cat il lua gura, ca moare de frig. Portretul lui Gerila aminteste de Gargantua si Pantagruel

a lui Rabelais. Comportandu-se ca si Oslobanu, rasnea si alti tarani din Amintiri, Gerila,

insotindu-l pe Harap-Alb, ii !a fi de mare folos. "lementele portretului mai mult decat hipebolice si

umoristice sugereaza o reprezentare de carna!al, de teatru enorm. Astfel, omul acela care era

ce!a de spariet a!ea urechi clapauge si niste buzoaie grose si dabalazate. #i cand sufla cu

dansele, cea de deasupra se rasfrangea in sus peste scafarlia capului, iar cea de dedesubt

atarna in jos de-i acoperea pantecele. #i, ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca

mai groaza de-o palma. remura asa de tare de frig, de parca-l zghihuia dracul. Pentru a intari

prezenta lui Gerila in enorma sa infatisare, tot ce era in jurul sau capata aspect apocliptic, pentru

ca toata suflara si faptura de primprejur ii tinea hangul$ !antul gemea ca un nebun, copacii din

padure se !aicarau, petrele tipau, !reascurile tiuiau si chiar lemnele de pe foc pocneau de ger.

%u-l paraseste umorul, fiindca in acest tablou al spaimei !e!eritele, za!ozdite una peste alta in

scorburi de copaci, suflau in unghii si plangeau in pumni, blestemandu-si ceasul in care s-au

nascut. #i, fiindca era foc de ger, Harap-Alb a facut turturi la gura numai o tara cat a stat de s-a

uiat. &dentificandu-l pe tartorul langa care si focul ingheata, il indeamna sa-l insoteasca sub

prete'tul ca se !a mai incalzi la drum, nefiind bine cand e frig sa stai locului. Au de!enit

pro!erbiale cu!intele acestei intalniri$ Razi tu, razi, Harap-Alb zise atunci Gerila tremurand, dar,

unde mergi, fara mine n-ai sa poti face nimica. #cena de la curtea imparatului Ros este rele!anta

pentru caracterizarea lui Gerila (prin autocaracterizare, carcterizare de catre alte personaje si de

catre scriitor). Astfel, Gerila, nazdra!an cum era isi cheama to!arasii, a!ertizandu-i discret

(incetisor) despre ce ar trebui sa faca pentru a se apara de casa de arama rosie ca jeratecul, pe

care le-o pregatise credinciosul imparatului, cu gandul de a se scapa de ei. Gerila il a!ertizeaza$

*ai, nu cum!a sa !a impinga *ititelul sa intrati inaintea mea unde ne-a duce omul tapului celui

ros, ca nu mai ajungeti sa !edeti ziua de mane. +oar unu-i imparatul Ros, !estit prin meleagurileaceste pentru bunatatea lui cea nepomenita si milosti!irea lui cea neauzita. &l stiu eu cat de

primitor si de darnic la spatele altora. %umai de nu i-ar muri multi inainte #a traiasca trei zile cu

cea de-alaltaieri +-apoi fetisoara lui a zis dacul si s-a facut$ bucatica rupta taica-su in picioare,

ba inca si mai si. orba ceea$ Capra sare masa si iada sare casa. +ar las, ca si-au gasit ei omul

+e nu le-oi !eni eu de hac in asta noapte, nici mama dracului nu le mai !ine #i atentionandu-si

to!arasii ca !orba lunga saracia omului, pornira la culcare$ teleap, teleap, teleap, Gerila sufla de

trei ori cu buzisoarele sale cele iscusite si casa ramane nici fierbinte, nici rece, cum e mai bine de

dormit intr-insa. #criitorul noteaza$ Apoi intra cu totii inlauntru, se tologeste care unde apuca, si

tac ma cheama. Gerila se intindea de caldura, de-i trecea genunchii din gura. #i hojma

morocanea pe ceilalti, zicand$ %umai din pricina !oastra am racit casa$ caci pentru mine eranumai buna, cum era. +ar asa patesti daca te iei cu niste bicisnici. /as, ca !-a mai pali el

berechetul acesta de alta data #tii ca are haz si asta0 oi sa !a lafaiti si sa huzuriti de caldura,

iara eu sa crap de frig. 1una treaba #a-mi dau eu linistea mea pentru hatarul nu stiu cui0 Acus

!a tarnuiesc prin casa, pe ruda, pe samanta incaltea sa nu se aleaga nimica nici de somnul meu,

dar nici de al !ostru. &a taca-ti gura, mai Gerila zisera ceilalti. Acus se face ziua, si tu nu mai

stanchesti cu brasoa!e de-ale tale. Al dracului lighioaie mai esti +estul acum, ca ne-ai facut

capul calindar. Cine-a mai dori sa faca to!arasie cu tine aiba si parte si poarta-ti portul. Ca pe noi

8/11/2019 Gerila

http://slidepdf.com/reader/full/gerila 2/2

stiu ca ne-ai ametit. Are cine!a cap sa se linisteasca de raul tau0 &-auzi-l-ai$ parca-i o moara

hodorogita. %umai gura lui se aude in toate partile. Hojma tolocaneste pentru nimica toata, curat

ca un nebun. u, mai, esti bun de trait numai in padure, cu lupii si cu ursii, dar nu in case

imparatesti si intre niste oameni cumsecade. &a ascultati, mai, dar de cand ati pus !oi stapanire

pe mine0 zise Gerila. Apoi nu ma faceti din cal magar, ca !a !eti gasi mantaua cu mine "u is bun

cat is bun, dar si cand m-a scoate cine!a din rabdare, apoi nu-i trebuie nici tigan de laie impotri!a

mea. 2au, nu suguiesti, mai 1uzila0 +a amarnic mai esti la !iata cand te manii, faci sange-n

baliga, zise 3lamanzila. are-mi esti drag e-as !ari in san, dar nu incapi de urechi &a mai bine

ogoieste-te oleaca si mai strange-ti buzisoarele acasa nu de alta, dar sa nu-ti para rau pe urma,

ca doar nu esti numai tu in casa asta. "i, apoi orba ceea$ 3a bine, sa-ti auzi rau, zise Gerila.

+aca nu !-am lasat sa intrati aici inaintea mea, asa mi se cade ba inca si mai rau decat asa.

Cine-a face de altadata ca mine, ca mine sa pateasca. Ai dreptate mai Gerila, numai tu nu te

cauti, zise Ochila. +ar cu prujituri de-a tale, ia, acus se duce noaptea, si !ai de odihna noastra

*acar tu sa fii acela, ce ai zice, cand ti-ar strica cine!a somnul0 1a inca ai dat peste niste

oameni ai lui +umnezeu, dar, sa fii fost cu altii, hei, hei mancai papara pana acum. 3ragmentul

mentionat sugereaza perfect spiritul echipei colosilor prin cearta lor, fiecare se

autocaracterizeaza si ii caracterizeaza pe ceilalti. (C.1.)