george emil palade

Centenar

George Emil Palade1912 – 2008

Laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, 1974

Crestomaţie de familie

Ediţie îngrijită de

Anca-Michaela Israil

Radu Şerban Palade

şi

C. D. Zeletin

Colecţia W|áà|ÇzâÉ

...To listen to the sound of darkness crumbling!George Emil Palade

Palade was to cell biology what Einstein was to physics.Günter Blobel

1 George Emil Palade, Speech at the Nobel Banquet, December 10, 1974,Stockholm. În româneşte: „...Să asculţi sunetul întunecimii cum seprăbuşeşte!“ George Emil Palade.

2 Apud: Blanca Gonzales, George Palade, father of modern cell biologywon Nobel for Medicine in ’74, The San Diego Union Tribune, 9 october, 2008. Günter Blobel este laureat al Premiului Nobel pentrumedicină (1999). „Palade a fost pentru biologia celulară ceea ce a fostEinstein pentru fizică.“ Günter Blobel.

Însemnare asupra ediţiei

1. Crestomaţia de faţă ar fi putut fi foarte bine să se

numească antologie sau florilegiu, analecte sau culegere.

Gândind etimologic, antologia (gr. anthos, floare) şi

florilegiul (lat. flos, floris, floare) presupun o selecţie de

texte pentru frumuseţea lor, sau culegere (lat. colligere), care

implică înţelesul de selecţie (texte „alese“). Am preferat însă

crestomaţie (gr. khrêstos, folositor), mai rar întâlnit şi –

poate pedant – pentru sensul de util pe care îl implică. Dar

şi antologiile şi florilegiile şi culegerile sunt utile; am

preferat însă termenul care evocă folositorul, într-un sens

moral, gândind că este extrem de necesar să fim, prin această

carte, folositori ţării care l-a dat pe George Emil Palade,

România, necunoscut aşa cum se cuvine la el acasă. Spunem

Crestomaþie de familie

23

aceasta, întrucât, deşi au trecut aproape 40 de ani de la

consacrarea cu Premiul Nobel, încă nu-i poartă numele nicio

facultate de medicină din ţară, nici măcar cea pe care a

absolvit-o şi a reprezentat-o ca anatomist, ceea ce nu se

întâmplă în alte părţi ale lumii, unde există universităţi

fericite de a-i fi ales numele pentru fronton, niciun bulevard,

nicio stradă, nicio alee... Unele sondaje efectuate de

televiziune au arătat că numele şi opera lui au, cu excepţia

specialiştilor, o pătrundere precară în conştiinţa românilor

din rândul cărora s-a ridicat şi pe care i-a ilustrat superlativ.

2. Dedicată Centenarului naşterii lui George Emil

Palade, crestomaţia nu ar fi putut să apară fără sprijinul,

din toate punctele de vedere, al Doamnei LaviniaSpandonide, director al Editurii Spandugino, al cărei

interes pentru spiritualitatea cea mai înaltă şi pentru cultura

românească sunt exemplare. Îi aducem şi pe această cale

viile noastre mulţumiri.

3. Volumul de faţă nu epuizează toată documentaţia de

care dispunem, nici nu consumă în întregime aspectele

privitoare la viaţa, opera şi activitatea savantului. Selecţia a

urmărit în primul rând să ofere cititorului o imagine clară şi

de ansamblu, dar cât mai substanţială, a existenţei lui creatoare.

4. Capitolul rezervat scrisorilor de familie ar fi putut fi

mult mai mare, însă multe dintre ele nu au mai ajuns la

destinaţie, dat fiind filtrul specific vremurilor aspre ori demente

prin care am trecut. Altele au fost, într-un fel sau altul, sustrase.

Centenar George Emil Palade

24

5. Printre faptele ce conferă o importanţă aparte

scrisorilor, stă şi aceea că unele au caracter testamentar. În

acest sens, trimitem cititorul la scrisorile din anul 2002,

în special cele din 8 ianuarie, ale savantului către Radu

Şerban Palade, Anca-Michaela Israil şi C.D. Zeletin, prin

care aceştia sunt învestiţi ca legatari în privinţa creării unei

entităţi muzeale la Facultatea de Medicină a U.M.F. „Carol

Davila“ Bucureşti, entitate care să-i poarte numele şi căreia

să-i doneze toată arhiva ştiinţifică, exponate imagistice

electron-microscopice şi de familie etc.

6. O lucrare cum este cea de faţă nu poate trece peste

riscul repetiţiilor. E un truism să spunem că un autor nu ştia

ce scrie altul... Ele sunt o fatalitate, dar se salvează în bună

măsură prin faptul că întăresc esenţialul care trebuie să fie

reţinut. Un risc similar este cel al fragmentarismului, pe

care l-am acceptat pentru a nu afecta construcţia întregului.

7. Excelenţa gândirii şi pregnanţa personalităţii

primului român laureat al Premiului Nobel, format în şcoala

medicală românească, au făcut de timpuriu o legendă din

el, iradiind o impresie de infailibilitate. Prin George Emil

Palade, maeştrii săi, prezenţi în crestomaţie, Francisc

Rainer, André Boivin şi Gr. T. Popa, au biruit în posteritate.

Anca-Michaela Israil, Radu Şerban Palade

şi C.D. Zeletin

Bucureşti, 27 septembrie 2012


25

I. GENEALOGIE

George Emil Palade în dialog cu Radu Iftimovici1

Părinţi fizici şi părinţi spirituali

R.I.: Să începem aşadar de la A. Deci despre familia

din care vă trageţi: bunici, părinţi, rubedenii. Apoi despre

„părinţii spirituali“: profesorii şi maeştrii. În fine, despre

colegi şi prieteni.

G.P.: Cum probabil ştiţi, m-am născut la Iaşi în 19

noiembrie 1912. Pe vremea aceea, tatăl meu, Emil Palade,


27

1 Radu Iftimovici, George Emil Palade, primul român laureat alPremiului Nobel. Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 1993, pp. 9-13.

era pe cale să devină profesor de pedagogie şi fiIosofie, iar

mama, Constanţa Palade, născută Cantemir, era institutoare.

R.I.: M-ar interesa şi rădăcinile mai vechi ale familiei.

G.P.: Eu le ştiu, dar cred că le ştie mai amănunţit

nepotul meu de la Bucureşti, prof. dr. Constantin

Dimoftache, alias poetul C. D. Zeletin. El s-a ocupat de

arborele genealogic al familiei. Te sfătuiesc să-l contactezi.

Am făcut-o câteva luni mai târziu, şi iată ce am aflat.

Primul strămoş cunoscut dintre Pălădeşti a fost un anume

Lupu Palade, ţăran înstărit, apicultor, ştiutor de carte din

Cudalbi-Tecuci, care, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea,

s-a retras în satul Făghieni din judeţul Bacău. Aici s-a însurat

cu Safta Făghian (pronunţie moldavă pentru Fabian),

coborâtoare dintr-un neam ce venea din ţinutul Fagăraşului.

Cei doi au avut, printre alţi fii, pe Toader şi pe Ion. Toader

Palade, ajuns vătaf de plai, va fi „purtătorul de cuvânt“ al

răzeşilor făghieni, în procesul pe care aceştia l-au avut la

„Divanul Moldovei“, în 1836, cu rapacii călugări greci ai

bogatei mânăstiri Răchitoasa de pe Valea Zeletinului, care

urmăreau să le ciuntească răzăşiile. Cum procesul cerea

bani, Toader Palade a fost obligat să împrumute 300 de

galbeni olandezi de la marele logofăt Costache Conachi –

poetul, împrumut care în final l-a ruinat pe inimosul vătaf

de plai. Ion Palade, cel de al doilea fiu al lui Lupu şi al

Saftei, a fost bunicul preotului Gheorghe Palade (1854-

1928), paroh în satul Văratici-Şendreşti, fostul judeţ Tutova,


28

tatăl profesorului Emil Palade şi, deci, bunicul savantului.

Preotul Palade a fost de altfel bogat în copii. În afară de

Emil, tatăl savantului, i-a mai avut pe Olimpia, Lucreţia,

Gheorghe şi Natalia. Fiica preotului Palade, Olimpia, a fost

mama lui Tomel Spătaru (1906-1961). Acest văr primar al

profesorului Palade era un tenor cu faimă. A interpretat zeci

de roluri de operă, unele chiar pe scene din ltalia.

Emil Palade (1885-1952) a absolvit mai întâi Şcoala

Normală „Principele Ferdinand“ din Bârlad în 1905, apoi

cunoscutul Liceu Naţional din Iaşi, secţia modernă

(1915). În fine, în 1919 este declarat absolvent Cum laudeal Facultăţii de filozofie din Iaşi. A fost la început

învăţător la Săbăoani şi Avereşti în judeţul Roman

(1907-1921), apoi profesor de filozofie şi pedagogie la

Şcoala Normală „Spiru C. Haret“ din Buzău (1921-1943),

al cărui director a fost între 1927-1933. Emil Palade era

un intelectual efervescent. A publicat nu numai articole în

„Lamura“, „Vlăstarul“ şi „Revista învăţătorimii române“

(cu subiecte de pedagogie), dar a dovedit şi o mare

îndemânare în îndeletniciri practice, învăţând dulgheria,

croitoria şi tapiţeria. Probabil că această minuţiozitate

„şurubărească“, aşa cum ne amuzăm să-i zicem azi, a

transmis-o şi fiului, care, cum vom vedea, nu s-a mulţumit

să fie doar gânditorul, deschizătorul de orizonturi

teoretice, ci şi inventatorul unor tehnici de laborator,

deosebit de ingenioase.


29

Dupa mamă, savantul se trage dintr-un transilvănean,

luptător la 1848, Ion Mateescu zis şi Mateiaş, care, persecutat

de stăpânirea maghiară, a trecut munţii şi s-a aşezat în satul

Scurteşti-Buzău. Fiul acestuia, Ioan Cantemir-Mateescu

(1854-1890), bunicul lui George Emil Palade, a fost învăţător

la Câmpulung Muscel şi din căsătoria sa cu o fată bogată din

oraş, Olimpiada Iosepide (1859-1889), s-au născut trei

surori: Alexandrina, Aurelia şi Constanţa.

Mama savantului, Constanţa Palade (1886-1978), ai

cărei părinţi s-au prăpădit de tineri, a reuşit nu numai să

treacă peste nouăzeci, dar să şi trăiască excepţionala

bucurie de a-şi vedea fiul pe cel mai înalt podium al ştiinţei.

Dar George n-a fost singurul copil al Constanţei şi al

lui Emil Palade. „Pedagogii“ au mai avut şi două fete.

Prima, Adriana Palade (n. 11 oct. 1911), profesoară de

geografie, căsătorită cu răşinăreanul Mihail-Dumitru Israil,

doctor în drept de la Paris, văr cu Octavian Goga; a doua,

Constanţa Palade, reputat medic pediatru, căsătorită cu

medicul cardiolog Neagoe Ionescu-Matiu. Aşadar un

arbore genealogic cu multe ramuri şi rămurele, cu mulţi

medici, pe care-i schiţez în continuare.

G.P.: Eram într-a doua primară când ne-am mutat de

la Iaşi la Buzău, unde tata a primit un post de profesor de

pedagogie la şcola normală de băieţi. Preda pedagogia şi

filozofia şi la seminarul din Buzău. Mama se stabilise la

una din şcolile primare din oraş. Mi-am continuat aşadar


30

clasele primare la o şcoală de aplicaţie, apoi am intrat la

liceul teoretic „Alexandru Hasdeu“ (Alexandru era tatăl

lui Bogdan Petriceicu). Mai târziu, liceul şi-a schimbat

numele. Tatăl a cedat locul fiului, aşa că am dat

bacalaureatul la „Bogdan Petriceicu Hasdeu“. Am avut la Buzău profesori buni, exigenţi. Mi-l

amintesc pe Sava Anghel, care preda limba lui Goethe.

Ultima dată când l-am văzut era nonagenar, dar vioi şi ager

la minte ca-n tinereţe. N-o să-i înşir eu aici pe toţi profesorii

pe care i-am avut la Buzău, deşi mai toţi erau oameni de

calitate. Nu pot însă să-i omit pe Georgian, de geografie, pe

Scădeanu de fizică şi chimie, pe latinistul Ilie Dumitrescu.Lor le datorez dragostea mea pentru cultura clasică şi pentru

istorie. Am terminat liceul în vara lui ’29, am luat

bacalaureatul, iar toamna m-am numărat printre bobocii de

la medicină. Pe vremea aceea nu se dădea examen de intrare.

Erai admis ori respins în funcţie de mediile din liceu şi de

cea de la bacalaureat. Pe urmă, în anii următori, funcţiona

fără milă, principiul biblic „Mulţi chemaţi, puţini aleşi“.

Ce ne spune profesorul Cuti Juvara2, coleg, apoi

prieten de o viaţă: „Este exact momentul când l-am

cunoscut pe George. S-a dus vestea în an că e unul de la

Buzău, cu 10 pe linie, inclusiv la bacalaureat, ceea ce era


31

2 Ion Juvara (Cuti), profesor de chirurgie la Facultatea de Medicină aUniversităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti.

mai rar, că examenul se dădea cu profesori străini.

Preşedintele era universitar. Mi-am zis: Cine o fi dom’le

tipul ăsta? Băiat de ministru ori geniu? Ia să-l cunosc şi

eu. L-am căutat şi, iaca, am devenit prieteni atât de buni,

încât în facultate ne porecliseră Castor şi Polux. Mai târziu

s-au mai adăugat Iulică Popescu şi Dumitru Vereanu.

G.P.: La începutul anilor ’30, am locuit vreme de patru

ani, împreună cu sora mea mai mare, Adriana (care era deja

studentă la Geografie) la mătuşa noastră Alexandrina

Enăchescu, sora mamei. Era o casă frumoasă pe strada

Barbu Delavrancea „la Şosea“, de fapt la „Bufet“, cum i se

zicea. Tanti Alexandrina era o personalitate bine cunoscută

în ţară, ba chiar şi peste hotare.

Cultă, rafinată, mare admiratoare a artei populare, era

autoarea unor albume foarte căutate de costume naţionale.

Şi pentru că intuia că „hainele nemţeşti“ (vorba lui

Alecsandri) vor ucide încet dar sigur fantezia artei noastre,

a deschis şi o şcoală de broderie artistică. Eu, moştenind

dinspre partea lor, deci a mamei, un pic de talent la desen

(să nu uităm că cealaltă soră a lor, Aurelia Cantemir, a fost

pictoriţă destul de cunoscută), o mai ajutam pe tanti

Alexandrina cu câte o schiţă, o acuarelă, pe care le folosea

în albumele ei. Îi făceam şi fotografii, fiindcă această artă

m-a interesat întotdeauna.


32


1013

Fotografii


1022

Părinţii şi copiii. De la stânga: Adriana, Emil, Constanţa, George şi Constanţa („Cim“), fetiţă.

george emil palade

Documents