Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice

Comunicare Nonverbală

Bucureşti

2011

2

The American Journal of Sociology Volum LXII, mai 1957, numărul 6

Georg Simmel despre modă

Georg Simmel plasează moda în strânsă legătură cu procesul de imitaţie. Cu alte cuvinte,

moda este o formă de imitaţie, de egalizare socială. Aceasta se află într-un proces de schimbare

permanentă şi deţine capacitatea de a diferenţia o perioadă de timp de alta şi un statut social de

altul. Mai mult decât atât, moda îi reuneşte pe cei din aceeaşi clasă socială, separându-i de

ceilalţi. Elita iniţiază o modă, iar atunci când masele, într-un efort de anulare a distincţiilor

externe de clasă, tind să imite această modă, elita o abandonează şi adoptă o modă nouă – acest

proces se accelerează o dată cu sporirea averii.

Imitaţia

În primul rând, farmecul imitaţiei este datorat faptului că face posibilă existenţa unui test de

putere, care nu necesită un efort semnificativ la nivel personal şi creativ, dar care deţine

capacitatea de a se expune uşor, fără probleme, deoarece conţinutul său este un dat cantitativ.

Altfel spus, procesul de imitaţie poate fi definit, deopotrivă, ca o creaţie a gândirii, dar şi ca o

creaţie a frivolităţii.

Imitaţia oferă posibilitatea extinderii continue a marilor creaţii ale spiritului uman, fără

ajutorul forţelor care, iniţial, au fost însăşi condiţia lor de naştere. În plus, imitaţia, oferă

individului satisfacţia de a nu fi singur în acţiunile sale. Simmel susţine că, atunci când noi

imităm, avem capacitatea de a transfera altora, nu numai cererea pentru activitatea creatoare, ci şi

responsabilitatea pentru acţiunea în sine. Astfel, individul este eliberat de grija de a alege şi de a

fi considerat doar simplu membru al grupului, doar „un vas” al conţinutului social.

Procesul de imitaţie, în toate situaţiile în care este considerat un factor productiv,

reprezintă una dintre tendinţele fundamentale ale caracterului nostru, şi anume, acea tendinţă

care se conţine pe sine prin analogie, prin adaptarea specială la general, şi care accentuează

elementul constant în schimbare.

3

Moda

Georg Simmel descrie moda ca fiind o imitaţie a unui exemplu dat. Aceasta satisface cererea de

adaptare socială şi conduce individul pe drumul care majoritatea călătoreşte, oferind, astfel, o

condiţie generală, care elucidează comportamentul fiecărui individ printr-un exemplu simplu. În

acelaşi timp, moda are capacitatea de a satisface nevoia de diferenţiere a fiinţei umane, tendinţa

sa spre unicitate, dorinţa de schimbare şi de contrast, care oferă modei de azi (to-day) un plus de

individualitate, un atribut ce o distinge de moda de ieri şi de cea de mâine (to-tomorrow). Acest

fapt se datorează modului în care moda diferă de la o clasă socială la alta - modele nivelului

superior al societăţii nu sunt nicioadată identice cu cele a indivizilor ce aparţin nivelurilor

inferioare. Mai mult decât atât, acestea sunt abandonate de către cei dintâi de îndată ce indivizii

de rang inferior se pregătesc să le imite, să le adapteze stilului lor de viaţă.

Moda reprezintă una din multiplele forme de viaţă, afirmă Simmel, cu ajutorul căreia noi

încercăm să combinăm, în sferele noastre de activitate, tendinţa de egalizare socială cu dorinţa de

diferenţiere, individualizare şi schimbare. Fiecare etapă a conflictului părţilor implicate în proces

se străduieşte vizibil, dincolo de gradul de satisfacţie pe care orice modă îl oferă în schimbul

unui control absolut al sferei de existenţă. Dacă s-ar studia istoria modelor şi importanţa lor

pentru procesele sociale, s-ar descoperi faptul că acestea reflectă istoria încercărilor de reglare a

situaţiei dintre cele două contra-tendinţe (egalizare versus individualizare). Aşa cum am afirma

anterior, moda este un produs al distincţiei de clasă. Acest fapt determină ca, în interiorul

grupului, să existe o unitate, o consistenţă ce poate conduce atât spre uniformitate cât şi spre

excluderea din alte grupuri.

Pe de altă parte, moda este doar un produs al cererii sociale, chiar dacă obiectul

individual pe care l-a creat sau l-a recreat poate reprezenta o nevoie, mai mult sau mai puţin,

individuală. Acest lucru este demonstrat de faptul că, nu de puţine ori, nu au putut fi găsite

motive reale (din dorinţa de a atinge un obiectiv, existenţa unei oportunităţi, motive de ordin

estetic) pentru realizarea anumitor creaţii de modă. Dacă avem în vedere faptul că îmbrăcămintea

pe care o purtăm este adaptată la nevoile noastre, atunci putem susţine că nu există nicio urmă de

oportunitate în maniera în care moda, dictează, spre exemplu, dacă ar trebui purtaţi pantalonii

largi sau strâmţi şi eşarfele multicolore sau negre. În opinia lui Simmel, o regulă a justificării

4

unei acţiuni coincide cu gradul general de acceptare al acesteia. În cazul modei, lucrurile stau

într-o manieră distinctă: între cele două elemente există o separare completă. Prin urmare,

individului îşi ghidează alegerile în funcţie de acceptarea generală a semenilor săi. Referitor la

acest aspect, Simmel are în vedere acele lucruri urâte şi respingătoare, care sunt, uneori, în vogă.

În acest context, se pote afirma că moda este dornică să îşi expună puterea prin determinarea

indivizilor de a purta anumite atrocităţi vestimentare doar „de dragul său”. Suprema indiferenţă a

modei faţă de standardele materiale ale vieţii este cel mai bine ilustrată de maniera în care

recomandă ceva adecvat într-o anumită instanţă, ceva obscur într-o altă situaţie şi, uneori, ceva

material şi estetic. Singurele motivaţii ale modei sunt cele de natură social-formală. Motivul

pentru care chiar şi acele stiluri estetice imposibile par a fi distingué, elegante şi tolerate artistic

(când sunt purtate de persoane care le duc la extrem), spune Simmel, este că persoanele care fac

acest lucru sunt, în general, cele mai elegante şi cele care acordă cea mai mare importanţă

aspectului fizic, astfel încât, în orice circumstanţă s-ar afla, acestea au capacitatea de a crea

impresia de distincţie şi de cultivare estetică.

Ocazional, moda acceptă subiecte stabilite în mod obiectiv, cum ar fi credinţa religioasă,

interesele ştiinţifice, chiar şi socialismul şi individualismul. Aceste subiecte nu pot fi operative în

modă până când nu sunt considerate independente de motivele profunde din care au luat naştere.

Din acest motiv, în aceste domenii, regulile modei devin de nesuportat. Prin urmare, noi deţinem

capacitatea de a se vedea că există un motiv bun pentru care partea exterioara - îmbrăcăminte,

comportament social, divertisment - constituie domeniul specific al modei. Din această

perspectivă, se poate afirma că nicio dependenţă nu se poate infiltra în motivele vitale ale acţiunii

umane.

Moda transformă, în mod constant, formele sociale, judecata estetică, întregul sistem al

expresiei umane. Toate aceste schimbări au efect doar asupra claselor sociale înalte. În momentul

în care indivizii, ce aparţin claselor sociale inferioare, încep să imite stilul lor, câlcând flagrant

linia de demarcaţie, cei din clasele superioare reacţionează. Aceştia distrug uniformitatea

coerenţei lor, renunţă la stilul adoptat anterior şi pornesc în căutarea altuia nou. Scopul acestei

acţiuni este de a păstra vie diferenţa dintre clasele sociale. Prin urmare, se poate afirma că moda

este un proces ciclic, aflat în continuă schimbare.

5

Indivizii, ce aparţin claselor sociale inferioare, depun eforturi semnificative pentru a

accede pe scara socială. Domeniul în care se confruntă cu cea mai mică rezistenţă este cel al

modei. În acest cadru, indivizii utilizează imitaţia pentru a-şi atinge scopurile, aceasta fiind

extrem de simplu de aplicat. Pentru a ne edifica, Simmel ne oferă ca exemplu relaţiile de la locul

de muncă, dintre superiori şi inferiori (amanta şi servitoare sa).

Cu cât o tendinţă este acceptată de majoritate, cu atât ne dorim mai frenetic să o adoptăm

şi noi, să o imităm. După cum afirmam anterior, moda este un proces ciclic; prin urmare, atunci

când un anumit lucru este mai în vogă, nevoia de a-l imita creşte. Astfel, i-a naştere dorinţa de

noutate. Ceea ce, în prezent, este nou, mâine va fi deja trecut, va fi istorie. În sfera celor bogaţi,

sporirea averii accelerează considerabil procesul, făcându-l vizibil. Acest fapt se datorează

facilului prin care obiectele la modă pot fi achiziţionate. Clasele sociale înalte nu au nevoie să

măsoare utilitatea acestor obiecte deoarece problema banilor nu îi priveşte.

Simmel susţine că, în rândul raselor primitive, moda este mai puţin frecventă, mult mai

stabilă şi mai puţin presantă. Sălbaticului îi este teamă de apariţiile ciudate. Pentru el, noutatea

reprezintă un pericol atunci când nu poate să o înţeleagă şi nu are capacitatea de a o include în

sfera familiară.

În prezent, moda joaca un rol mai pregnant, diferenţele dintre standardele de viaţă sunt

mult mai evidente. În nenumărate cazuri, această discrepanţă dintre nivelurile sociale nu poate fi

diminuată prin inactivitate. Moda oferă o soluţie în acest caz: diferitele sale forme de exprimare,

altfel spus, imitarea stilurilor de viaţă. Acest fapt este posibil, cu atât mai mult, cu cât

constrângerile legale faţă de adoptarea unor diverse forme de îmbrăcăminte şi moduri de viaţă,

pentru anumite clase sociale, au fost eliminate.

Pentru a rezuma, atracţia faţă de modă se află în contrastul dintre extensivitatea sa,

distribuţia vastă şi dezintegrarea ei rapidă şi completă. Mai mult decât atât, moda are capacitatea

de a separa o clasă socială de altă, de a diferenţia şi particulariza un anumit grup, în detrimentul

mulţimii. Nu în ultimul rând, moda se fundamentează pe adoptarea unei anumite tendinţe sociale,

tendinţă ce impune imitarea sa de către membrii societăţii, eliberându-i, astfel, de întreaga

responsabilitate etică şi estetică.