Genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile i sentimentele autorului prin șintermediul eului liric. În genul liric domină viziunea i transfigurarea artistică,ș autorul apelând la tehnici aludive si asociative, creând un univers de mare for ăț de sugestie ce se adresează sensibilită ii cititorului. Este, din acest motiv, genul țliterar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil i al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la șpersoana întâi, dar este folosită i persoana a II-a.ș

Termenul liric vine de la denumirea instrumentului muzical numit lira. Aceasta era însemnul lui Apollo, zeul luminii, al muzicii i al poeziei laș  greci. În Grecia Antică s-a folosit pentru scrierea textelor poetice cu criteriu formal, i anume șacompaniamentul de liră. De abia în epoca modernă, poezia lirică a ajuns să însemne crea ie literară ce exprimă sentimente sau atitudini. Treptat, lirismul țs-a identificat cu poezia, supusă unor mijloace formale cum sunt versul, stofa, ritmul sau rima.

Pentru poet fiecare lucru are "personalitatea" lui şi lirismul înseamnă tocmai dezvăluirea personalităţiilatente a lucrurilor. Prin personalitate înţeleg sufletul tainic din lucruri. Nicolae Manolescu în Aparente paradoxuri despre poezie

Oamenii niciodată nu vor înţelege pentru ce unii dintre ei trebuie să înnebunească, pentru ce există ca ofatalitate inexorabilă intrarea în haos, unde luciditatea nu se poate să dureze mai mult decât un fulger.Paginile cele mai inspirate, din care transpiră un lirism absolut, în care eşti prizonierul unei beţii totale afiinţei, a unei exaltări organice, nu se pot scrie decât într- o astfel de tensiune nervoasă, încât o revenireînspre un echilibru este iluzorie. Nu se mai poate supravieţui normal după asemenea încordări. Resortul intimal fiinţei nu mai susţine evoluţia firească, iar barierele interioare îşi pierd orice consistenţă.

Lirismul este maximum de eroare prin care ne putem apara de urmarile luciditatii si ale cunoasterii.

Lirismul reprezinta o pornire a subiectivitatii, caci el indica o efervescenta a vietii in individ care nu poate fi stapanita, ci pretinde necontenit expresie, a fi liric inseamna a nu putea ramane inchis in tine insuti.  Emil Cioran în Pe culmile disperării

Poezia este revelaţia creaţiei lui Dumnezeu în eul liric al artistului.

Tragicul este esenţial liric. Petre Ţuţea în Nelinişti metafizice (1994)