POEZIA

Genul liric Definiţie: - Modalitate de creatie a unei opere literare în care poetul îşi exprimă în mod direct gândurile şi sentimentele, prin intermediul EULUI LIRIC.. Este genul literar al subiectivităţii, al lumii interioare. Obs.: Operele lirice nu au personaje, întâmplări, acţiune sau subiect, de aceea ele nu se pot povesti.2. Trăsături:I. EUL LIRIC

= “vocea” care exprimă gândurile şi sentimentele poetului; = nu se confundă cu personalitatea reală a poetului; = mărci gramaticale: persoana la pronume, adjective pronomonale posesive şi verbe (I/a II-a, subiectiv; a III-a obiectiv) II. FIGURI DE STIL: epitet,metaforă, enumeraţie, ş.a.III. IMAGINI POETICE: vizuale, auditive, olfactive, motorii, motorii, tactile;IV. MODALITATI DE EXPUNERE SPECIFICE: descrierea, monologul, dialogul;V. VERSIFICATIA ( PROZODIA ):

A) RITM ( iambic (-/), trohaic(/-), dactilic etc )B) RIMA ( monorimă (a-a-a-a), încrucişată (a-b-a-b), îmbrăţişată(a-b-b-a), împerecheată(a-a-b-b),

variată );C) MASURA VERSURILOR= numărul de silabe dintr-un vers.

3. TIPURI DE POEZIE:A) poezie lirică subiectivă = lirica eului (I, II )B) poezie lirică obiectivă : a) “lirica rolurilor” (se exprimă direct sentimentele altei persoane );b) “lirica măştilor” ( Autorul se ascunde sub masca altor personaje)

TEXTUL LIRIC

I. Elemente de compoziţie şi de ordin structural:1. titlu, 2. incipit,3. secvenţe poetice,4. relaţii de opoziţie şi de simetrie,5. elemente de recurenţă : motiv poetic, laitmotiv.II. Instanţele comunicării în textul poetic: eul liricIII. Tipuri de lirism: subiectiv şi obiectiv.IV. Analiza limbajului poetic sub aspectul particularităţilor stilistice ( expresivitate,

ambiguitate, sugestie: figuri sintactice, figuri semantice, figuri de sunet şi elemente de versificaţie ).

V. Momente ale evoluţiei poeziei în literatura română

I. Elemente de compoziţie şi de ordin structural

1. titlu; 2. incipit; 3. secvenţe poetice;4. relaţii de opoziţie şi de simetrie; 5. elemente de recurenţă : motiv poetic, laitmotiv; 6. instanţele comunicării în textul poetic: eul liric.

1. TITLU= cuvânt, sintagmă sau text care stă în fruntea unei poezii, concentrând problematica tratată.= in poezie sunt utilizate frecvent titluri metaforico-simbolice, originale şi expresive, destinate să orienteze aşteptările cititorului ( Amurg violet, Cuvinte potrivite, Flori de mucigai).= poate exprima timpul, spaţiul; poate fi cuvânt-cheie ( Plumb ).

Cuvânt: Luceafărul, de M.Eminescu;Testament, de Tudor Arghezi,Plumb, de George Bacovia.

Sintagmă: Malul Siretului, de V. Alecsandri;Paradis în destrămare, L. Blaga; Flori de mucigai, Tudor Arghezi;

Text: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, L. Blaga, Fiind băiet, păduri cutreieram, M.Eminescu.2. INCIPIT = formulă introductivă într-o operă literară, cu o anumită relevanţă artistică; = are valoare anticipativă, uneori sugerează semnificaţia întregului text; = Tine de construcţia exterioară a operei literare.

Exemple :

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” = Titlu= primul vers;“Leoaică tânără, iubirea” = Titlu= primul vers;“Dormeau adânc sicriele de plumb” – Plumb ( primul vers );“Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte” – Testament, de T. Arghezi;“A fost odată, ca-n poveşti” – Luceafărul, de Mihai Eminescu.3. SECVENTA POETICA

unitate de construcţie a unei poezii, concentrând o idee literară , corespunzătoare, de regulă, unei strofe:

Exemplu:“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii,şi nu ucid cu mintea tainele ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte” ( L. Blaga - cunoaşterea luciferică )4. RELATII DE OPOZITIE/ SIMETRIE

elemente de compoziţie în textul poetic: relaţia de simetrie= dispunerea, într-un mod asemănător, a unor cuvinte / sintagme,

secvenţe poetice identice în discursul liric, fiind aşezate într-o îmbinare armonioasă şi având rol eufonic şi de a accentua ideea poetică;

Exemple: “Ea era frumoasă ca umbra unei idei, //[…] Ea nu avea greutate, ca respirarea. //[…] Ea era frumoasă ca umbra unui gând”. ( frumuseţe senzorială + ideală ): Evocare, Nichita Stănescu

relaţia de opoziţie= raport între elementele lirice antitetice, care coexistă opunându-se oriexcluzându-se pentru a scoate în evidenţă ideea poetică sau semnificaţiileacelor cuvinte / sintagme / secvenţe poetice.

Estetica urâtului ( FRUMUSETEA URATULUI )în Testament, de Tudor Arghezi: “bube, mucegaiuri şi noroi” – “frumuseţi şi preţuri noi”; “Zdrenţe” – “mucegaiuri şi icoane” ; “veninul” – “miere”.

5. ELEMENTE DE RECURENTA ( repetiţie ):

motiv poetic= unitate structurală minimală, relevând o situaţie tipică şi având semnificaţiisimbolice . Prin repetare, devine element de recurenţă şi laitmotiv.

Ex.: luna, lacul, stelele, luceafărul, teiul, codrul → TEMA NATURII;Obs.: Tema: element din structura operei literare; un aspect din realitate transfigurat in opera ( despre

ce e vorba în operă= ideea centrală ): iubirea, războiul, natura, istoria, moartea, geniul. laitmotiv= motiv central care se repetă de mai multe ori într-o operă, pentru a accentua

imaginea artistică. In poezie, se integrează uneori, refrenului. Obs. : Refren = cuvânt, vers sau chiar strofă care se repetă într-o poezie pentru a accentua o anumită

idee poetică. Ex.: “Copacii albi, copacii negri / Stau goi în parcul solitar/

( alb + negru→ gri= cromatica → dezolarea ) Décor de doliu funerar / Copacii albi, copacii negri”. ( G. Bacovia, Décor )

II. Instanţele comunicǎrii în textul poetic: EUL LIRIC

Eul liric = “vocea interioară” a creatorului de poezie; “vocea ” care exprimă gândurile şi sentimentele poetului; mărci gramaticale: pronume , adjective pronominale posesive şi verbe la persoana I; nu se confundă cu personalitatea reală a autorului;

III. Tipuri de lirism: subiectiv şi obiectiv:

LIRICA SUBIECTIVA: lirica eului ( pers. I )( Eu nu strivesc corola de minuni a lumii)=confesiv, monologalLIRICA OBIECTIVA ( pers. a III-a ):

“lirica rolurilor”- G. Călinescu ( poetul exprimă direct sentimentele altei persoane ) : poezie teatrală;

“lirica măştilor” – Tudor Vianu ( în Luceafărul lui Mihai Eminescu, în fabule: autorul se ascunde sub masca altor personaje – o altă personalitate exprimă sentimentele poetului, gândurile lui Eminescu despre locul fiinţei

umane în Univers – Demiurgul ).IV. Analiza limbajului poetic sub aspectul particularitǎţilor stilistice

Figuri de stil:A) Figuri de stil:

figuri sintactice şi de construcţie ( enumeraţia, repetiţia, paralelismul sintactic, refrenul, simetria, antiteza , invocaţia retorică, inversiunea )

figuri semantice: epitet,comparaţie, personificare, hiperbolă,metafora, oximoron, simbol ( Bacovia : plumb= depresia; galben=boala ),

1. epitet= caracteristică a unui substantiv sau verb pentru a înfăţişa imaginea lui aşa cum se reflectă în fantezia autorului;

2. metafora= relatie de analogie intre sensurile a 2 cuvinte : “regina nopţii moartă”= luna, ca o regină a nopţii;3. oximoron= asocierea a 2 termeni opuşi: “dulce jale, farmec dureros, dureros de dulce, jale,

vară de noiembrie, întuneric alb, mort frumos cu ochii vii”.4. sinestezia= acord de senzaţii ( vizuale, auditive, olfactive, tactile, motorii ); « pictura parfumata cu vibrari de violet »

figuri de sunet: 1. aliteraţie : joc de consoane: “Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie”, “Si zalele-i

zuruie crunte”;2. onomatopee : buf, trop;3. asonanţa : joc de vocale: “Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate”. “Nunul mare,

mândrul soare şi pe nună, mândra lună”.

Versificaţie

Versul= un rând dintr-o poezie;alb ( fără rimă );liber ( fără rimă, ritm , cu metri diferiţi ), dar cu ritm interior.Strofa= subdiviziunea unei poezii. In funcţie de numărul de versuri, strofa se numeşte: monovers (1v), distih ( 2v ), terţet ( 3 v ), catren ( 4v ), cvinarie ( 5v), sextină , polimorfă ( 7-12 v); Orice vers are rimă, ritm,măsură:

I. RIMA= potrivirea sunetelor la final de vers → MUZICALITATEA; aabb = împerecheată; abab = încrucişată ; abba = îmbrăţişată; aba = înlănţuită ; aaaa= monorima.Feminină= accent pe penultima silabă ( luminozitate, deschidere ): “Peste vârf de rămurele / Trec în stoluri rândunele”.Masculină= accent pe ultima silabă ( închidere, întuneric ): “La paşa vine un arab/ Cu ochii stinşi, cu glasul slab”.II. RITM:a) ritm bisilabic: troheu ( - U )= ritm optimist, caracteristic poeziei populare: “Doi-nă,/ doi-nă,/ cân-tic/ dul- ce” ( -U / -U/ -U / -U ); iamb ( U - ) = gravitate, solemnitate, tristeţe: “A fost/ o-da / -tă ca-n / po-veşti” ( U-/ U-/ U-/ U- );B) ritm trisilabic: dactil ( -UU ): “Mih-nea în/-ca-le-că /, ca-lul său / tro-po-tă” ( -UU/ -UU/ -UU/ -UU );amfibrah ( U-U ): “Pe vo-dă-l / ză-reş-te/ că-la-re/ tre-când” ( U-U/ U-U/ U-U/ U-U/ U- );anapest ( UU- )=ritm solemn: “A-le tur/ -nu-ri-lor/ “ ( UU-/ UU- )III. MASURA VERSURILOR =numărul de silabe dintr-un vers.

ARTA POETICA( poezie programatică, manifest literar, ars poetica, testament literar )

Arta poetică= text liric în care autorul îşi exprimă concepţia despre poezie(sursele de inspiratie, instrumentele creatiei, rolul poeziei) şi misiunea poetului; = crez poetic: poezia în care autorul îşi exprimă CONCEPTIA ESTETICA.

Crezurile poetice în literatura română sunt de 3 tipuri:I. crezuri poetice încadrate TEMATICII SOCIALE: Epigonii ( Mihai Eminescu ), Testament ( T. Arghezi ), Flori de mucigai ( T. Arghezi ) Testament( Ienăchiţă Văcărescu );II. crezuri poetice ALEGORICE= bazate pe o poveste: Luceafărul ( M. Eminescu ), Noaptea de decemvrie ( Alexandru Macedonski ), Riga Crypto şi lapona Enigel ( Ion Barbu= o poveste a nunţii ), Mistreţul cu colţi de argint ( Stefan Augustin Doinaş=o povestire de vânătoare);III. crezuri poetice STRUCTURATE METAFIZIC ( FILOSOFIC ): Din ceas, dedus(Joc secund)( Ion Barbu ), Eu nu strivesc corola de minuni a lumii( L.Blaga ),Nehotărâre ( Tudor Arghezi ).

V. Momente ale evoluţiei poeziei în literatura română

1. Literatura paşoptistă: Vasile Alecsandri,Gr. Alexandrescu, I.H.Radulescu, V.Carlova (prima jumatate sec. Al XIX-lea)2. Epoca Marilor Clasici ( a doua jum. a sec al XIX-lea ): Mihai Eminescu3. Literatura de la sfarsitul sec.al XIX-lea, începutul sec al XX-lea: George Coşbuc, Octavian Goga, Al. Macedonski, George Bacovia ( unii îl consideră interbelic ) 4. Literatura interbelica: (1916 – 1944)Poeţi modernişti : L.Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu Poet tradiţionalist : Vasile Voiculescu, Ion Pillat5. Literatura postbelică ( 1944 → …. )

Gellu Naum, St. Aug.Doinas, Radu Stanca, Leonid DimovNichita Stănescu ( neomodernist )Marin Sorescu ( neomodernist )Mircea Cărtărescu( postmodernist )

Genul epicConcepte operationale:

DEFINITIA GENULUI EPIC:

Genul epic cuprinde totalitatea operelor epice in proza sau in versuri. TRASATURILE GENULUI EPIC:

Orice opera epica are trei elemente definitorii: narrator, actiune , personaje. Naratorul:instanta literara , ,,voce’’, intradiegetica prin intermediul careia se

transmit ,,actiunile’’. Actiunea =diegeza: inlantuirea logica de evenimente prezentata gradat pe momente. Personajul: ,,vocea’’ pe seama careia sunt puse intamplarile, participa la actiune.

DEFINITIA NARATORULUI SI A TIPULUI DE NARATOR: Naratorul:instanta literara , ,,voce’’, intradiegetica prin intermediul careia se

transmit ,,actiunile’’. TIPURI DE NARATOR:

NARATORUL HOMODIEGETIC: narator-personaj identificat la nivelul ,,vocilor ‘’din text=>relatare la persoana I ; naratorul este ,,necreditabil’’ (prezentarea unui punct de vedere subiectiv).

NARATORUL HETERODIEGETIC: narator omniscient, omnipresent=> reletare la persoana a III-a; naratorul este creditabil (prezentare din punct de vedere obiectiv)

NARATOR-MARTOR (se intalneste la povestirea in ,,rama’’): relateaza un eveniment la care nu participa direct, la care a asistat ca ,, spectator’’ sau despre care a aflat de la ,, altcineva’’; relatare la persoana a III-a subiectivizata; este semicreditabil.

DEFINITIA PERSONAJULUI: Personajul: ,,vocea’’ pe seama careia sunt puse intamplarile, participa la actiune.

In functie de ponderea pe care o au in actiune personajele pot fi:-principale:are ponderea cea mai marein diegeza;-secundare:are pondere in anumite secvente narrative din cadrul diegezei.-episodice:apare doar intr-o anumita secventa narativa in cadrul diegezei;

In functie de trasatura dominant , de evolutia lor pe parcursul diegezei personajele pot fi:-personaje plate:au o singura trasatura ce domina;-personaje rotunde:sunt prezentate in plina evolutie;

In functie de superioritatea lor personajele pot fi:-protagonisti:personaj evolutiv, pus in slujba binelui;-antagonisti:personaje negative;

DEFINITIA PERSPECTIVEI NARATIVE SI TIPURI: Modul in care sunt aduse la cunostinta cititorului evenimentele se numeste PERSPECTIVA NARATIVA. PERSPECTIVA EXTERNA: (,,din exterior”)-naratorul observa si relateaza fara sa intre

in constiinta personajelor, fara sa modifice trairile acestora. PERSPECTIVA INTERNA: (,,din interior”)-naratorul este personaj; cititorul are acces

la constiinta personajelor PERSPECTIVA NEUTRA : (,,din spate”)-naratorul stie totul despre actiune si

personaje. DEFINITIA ACTIUNII SI MOMENTELE SUBIECTULUI:

Actiunea =diegeza: inlantuirea logica de evenimente prezentata gradat pe momente. EXPOZITIUNEA:momentul de echilibru initial al unei opera literare; cuprinde

coordonatele spatio – temporal ale operei ; introduce ,, actorii ‘’ in ,,scena’’; INTRIGA: perturbarea achilibrului initial ce are drept efect declansarea

evenimentelor; poate fi ,, o vina’’ , ,,o lipsa’’ , ,, o prejudiciere’’; DESFASURAREA ACTIUNII: actiunile de refacere a starii de echilibru , de recuperare

a acestuia; se acumuleaza o stare de tensiune epica (conflict literar); PUNCTUL CULMINANT: punctul de maxima intensitate; DEZNODAMANTUL: situatia de reinstalare a echilibrului, altul decat cel initial;

DEFINITIA SECVENTEI NARATIVE: SECVENTA NARATIVA: partitura din cadrul unei opera epice ce consta in

prezentarea unui ,,tablou’’ din cadrul diegezei. MODURILE DE EXPUNERE SI ROLURILE ACESTORA:

NARATIUNEA:mod de expunere literara prin care se relateaza fapte , intamplari in succesiune; caracterizata prin temporalitate, naratiunea este specifica genului epic; in functie de speciile literare ale genului epic din care fac parte, pot fi in proza sau in versuri.

DIALOGUL: mod de expunere literara constand din conversatia dintre personaje in opera literara;

DESCRIEREA:mod de expunere litarara constand din prezentarea plastic a unor obiecte, peisaje, fenomene sau personaje prin intermediulblimbajului; descrierea unui personaj se realizeaza prin portret.