GAZETA HARTIBACIULUI

>

PUBLICATIE LUNARA A ASOCIATIEI "VALEA HARTIBACIULUI" IN COLABORARE CU PRIMARIA ORASULUI AGNITA, , ,

> > > >

NUMARUL 93, FEBRUARIE 2014APARE LA AGNITA - PRET: 1 LEU

>

,

ORTODOXIA PE VALEA HARTIBACIULUI

Paginile 5-6

Pagina 7

Pagina 4

(continuare în pag.8)

Folclor cules de Mircea Drăgan-

Noişteţeanu

A intrat în tradiţie ca odată pe an, în Agnita să aibă loc spectacolul folcloric prezentat de ansamblurile Casei de

Cultură „Ilarion Cocişiu” intitulat „Dansul generaţiilor”. Anul acesta, clădirea Casei de Cultură fiind în refacere, spectacolul a avut loc în sala fostului cinematograf care a revenit, după mai multe avataruri la statutul de spaţiu cultural.Spectacolul a fost o trecere în revistă a activităţilor folclorice realizate în anul 2013, în care, deşi la Casa de Cultură a fost şantier, activităţile au continuat, s-au făcut repetiţii, au venit alţi prichindei să înveţe să cânte şi să joace iar ansamblurile Cununa şi Hârtibaciul au participat la festivaluri şi spectacole în ţară şi străinătate. Alături de cele două ansambluri, în spectacol au evoluat şi Ansamblul Clubului Elevilor, clasa externă a Cercului de Canto Popular al Şcolii Populare de Artă “Ilie Micu” din Sibiu, elevii de la Şcoala Generală GD Teutsch şi grupul de dansuri populare din Merghindeal.Ca de fiecare dată, realizatorul acestui spectacol, prof. Ioan Sârbu a reuşit să prezinte agniţenilor noi momente coregrafice şi jocuri populare din alte zone ale ţării, învăţate din peregrinările pe la fesivalurile pe unde a prezentat frumuseţile jocurilor hârtibăcene. Spectatorii au fost încântaţi şi au aplaudat nu numai sârba, învârtita, purtata şi bătuta hârtibăceană ci şi suitele de dansuri bănăţene şi olteneşti din care n-a lipsit cunoscuta Ciuleandră jucată de ansamblul Hârtibaciul.Un moment deosebit de aplaudat a fost invadarea scenei de către cei mai mici învăţăcei ai jocurilor populare. Peste 60 de prichindei au umplut scena şi au jucat cu multă seriozitate, spre bucuria părinţilor şi bunicilor care au aplaudat inclusiv micile stângăcii care au dat farmec spectacolului.Grupurile vocale şi soliştii pregătiţi de prof. Doina Părău referent

la Casa de Cultură „Ilarion Cocuşiu au prezentat un repertoriu bogat de cântece populare ce au încântat spectatorii.Cu aceeaşi emoţie ca în urmă cu 30 de ani, când a debutat în faţa agniţenilor, îndrăgitul Marcel Părău, solistul care reprezintă folclorul hârtibăcean în renumitul ansamblu Cindrelul Junii Sibiului, a fost primit cu dragoste şi aplaudat pentru o parte din bogatul lui repertoriu. Spectacolul a fost încheiat cu un fragment din momentul coregrafic „Cununa” realizat după vechiul obicei ce încheia secerişul grâului.

I.Bârsan

I.Bârsan

După mai multe întâlniri şi discuţii cu directorii instituţiilor din oraş, primarul oraşului Ioan Dragoman

a dezbătut Bugetul Local al oraşului Agnita pe anul 2014 şi în comisiile de specialitate, propunându-l apoi spre aprobare în plenul Consiliului Local, unde a şi fost aprobat.Conform proiectului în acest an se vor cheltui 24.331 mii lei.Pentru artera principală care trebuie finalizată în luna august, s-a aprobat ca din bugetul local să se execute lucrări adiacente în valoare de 1.621 mii lei, din care 1250 mii vor fi folosiţi pentru branşamente de

apă, racordări la canalizare, refacerea trotuarelor şi a intrărilor în curţi pe strada Avram Iancu şi 371 mii lei pentru staţia de pompare apă uzată din intersecţia Agnita- Făgăraş- Sighişoara.Răscolită mereu în ultimii ani, strada Şcolii urmează să fie reabilitată şi modernizată cu 1177 mii lei, iar înainte de intrarea pe această stradă, agniţenii vor admira Casa de Cultură „ Ilarion Cocişiu” pentru care s-au mai alocat 47 mii lei cotă de cofinanţare pentru finalizarea reabilitării.Coveşul şi Ruja vor beneficia şi ele de lucrări de investiţii. În fiecare sat se va construi câte un loc de joacă pentru copii în valoare de 82 mii lei fiecare, sumă

cofinanţată de Consiliul Judeţean Sibiu cu câte 41 mii lei. În Coveş, Consiliul Local Agnita a aprobat o finanţare de 162 mii lei pentru reabilitarea şi modernizarea căminului cultural. În Ruja se va realiza un teren de sport multifuncţional în valoare de 350 mii lei, din care jumătate vor fi plătiţi din bugetul local şi jumătate din bugetul judeţean.S-a preconizat că din veniturile realizate în 2014 se poate asigura buna funcţionare a instituţiilor din oraş, Spitalul Orăşenesc, Colegiul AT Laurian, Şcoala Gen. GD Teutsch, grădiniţele, Casa de Cultură, Unitatea de Asistenţă Medico-Socială şi SMURD-ul.

Un buget pentru finalizarea lucrărilor

AGNITA

„DANSUL GENERAŢIILOR” LA A XI-A EDIŢIE

Au trecut 7 ani de când în Agnita , fosta Casă a Copilului a devenit Centru de Îngrijire şi Asistenţă , un loc destinat persoanelor vârstnice, cu dizabilităţi, cărora nu are cine să le poarte de grijă. În locul copiilor ce mergeau încolonaţi spre şcoală, au venit oameni în vârstă cu diverse handicapuri. Oraşul i-a adoptat şi ei au devenit o prezenţă tot mai vizibilă în urbea de pe Valea Hârtibaciului. Cei care dispun de mai multă autonomie fizică şi psihică se plimbă pe străzi prin parcuri şi participă permanent la slujbele de duminică şi în sărbători, alţii ies cu grupul, însoţiţi de asistenţi.Recent directorul Vasiu Mircea a prezentat un raport de activitate pe anul 2013 şi proiectele pentru 2014. Au fost prezenţi Mihaela Tolciu, Maria Marcu şi Adela Stanciu directori la Direcţia

Generală de Asistenţă Socială Sibiu, Ioan Dragoman primarul oraşului Agnita, preoţii Ioan Jurca şi Nicolae Mărginean şi alţi reprezentanţi ai unor instituţii judeţene ori locale care colaborează sau sprijină Centrul din Agnita.Din raport a reieşit că din cele 34,5 posturi, prevăzute în Statul de funcţii şi aprobate de Consiliul Judeţean Sibiu, au fost ocupate conform reglementărilor legale în vigoare, 19 posturi. Cei 19 angajaţi au în îngrijire 42 de beneficiari cu vârsta între 45 şi 90 de ani, din care 21 cu handicap mental, 11 cu handicap neuropshihic, 6 cu handicap asociat, 3 cu handicap fizic şi una cu handicap vizual.După prezentare invitaţii care au luat cuvântul, au apreciat condiţiile şi grija cu care sunt trataţi beneficiarii acestei instituţii.

Primarul Ioan Dragoman a promis că va acorda în continuare ajutor Centrului din Agnita şi că va solicita Consiliului Judeţean sprijin pentru reabilitarea clădirii.Preotul Ioan Jurca a lăudat activitatea personalului care se ocupă de cei pe care îi au în grijă şi a propus conducerii să găsească o cameră în care să se amenajeze un loc de rugăciune pentru ca cei bolnavi să aibă parte şi de un tratament sufletesc.Vorbind despre colectivul Centrului de la Agnita, Mihaela Tolciu director executiv la DGASPC Sibiu a remarcat că, deşi, comparativ cu alte Centre este este cel mai mic, nivelul de calitate al serviciilor este la înălţime. Despre situaţia de la Agnita a vorbit şi directorul social de la DGASPC care a ţinut să-I felicite pe angajaţii acestei instituţii pentru impresia că aici este o mare familie.Cele spuse de d-na director sunt uşor de constatat, relaţia dintre angajaţi şi beneficiari fiind foarte vizibilă prin gesture prin priviri.A munci într-o asemenea instituţie nu este la îndemâna oricui. Numai oamenii cu suflet bun pot găsi satisfacţie, pentru că numai cei care pot dărui bunătate sunt bucuroşi să primească recunoştinţă. O recunoştinţă exprimată fără cuvinte dar citită în priviri ori simţită printr-o strangere de mînă.

CENTRUL DE IUBIRE ŞI ALTRUISM

Pagina 8

Bazarul Mărţişorului, ediţia a II-a

Ioan Gyuri Pascu: “Nu am muncit deloc în viaţă.

Niciun minut. Numai m–am bucurat”

Transilvanian Brunch: de şapte ani evenimente

locale speciale

Pagina 3

Pagina 2

FUGA LOLELOR

>

GAZETA HARTIBACIULUI 20142

C Ă T R E,

Redacţia Gazeta Hârtibaciului

Referitor: popularizarea noii legislaţii penale

După cum ştiţi, la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare mai multe acte normative cu incidenţă în materie penală. La nivel local considerăm că populaţia ar trebui informată cu privire la acest lucru şi atenţionată cu privire la dispoziţiile cu caracter de noutate.Având în vedere experiența implicării instanțelor derulată în anul 2011, cu ocazia intrării în vigoare a Noului Cod civil și receptarea ei în mod în mod pozitiv în rândul cetățenilor, vă solicităm un sprijin asemănător și cu privire la noua legislație penală.Pentru a aduce la cunoştinţa cetăţenilor, prin intermediul mass-mediei locale, elementele de noutate prevăzute de noul Cod penal și de noul Cod de procedură penală şi în vederea înţelegerii de către cetăţeni a noilor instituţii reglementate de acestea, vă rugăm să ne sprijiniţi în demersul nostru dând publicităţii materialele furnizate de către instituţia noastră.În acest sens, vă înaintăm în anexă explicații la câteva teme identificate de noi ca fiind de noutate, pentru a fi aduse la cunoștința cetățenilor, prin intermediul dvs.

Cu deosebită consideraţie, BIROUL DE INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE

AL JUDECĂTORIEI AGNITAJUDECĂTOR DELEGAT,

Nistor Andrei

N.R. În urma solicitării primite de la Judecătoria Agnita, publicăm în Gazeta Hârtibaciului o parte din materialul trimis, publicaţia noastră neavând spaţiu suficient pentru a reda toate elementele noi apărute în Codul penal.

Cu mulţumiri - Redactor, Ilarion Bârsan

Infracţiunea are o nouă definiţie: fapta prevăzută de legea penală (Codul penal şi legile speciale cu dispoziţii penale), comisă cu vinovăţie (intenţie, culpă, praeterintenţie), nejustificată (sunt cauze justificative: legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii, consimţământul persoanei vătămare) şi imputabilă celui care a săvârşit-o (sunt cauze de neimputabilitate: constrângerea fizică, constrângerea morală, excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului, iresponsabilitatea, intoxicaţia, eroarea, cazul fortuit).

Pedepsele principale pentru persoana fizică sunt detenţiunea pe viaţă (care are o durată nedeterminată), închisoarea (între 15 zile - 30 ani) şi amenda (se introduce sistemul zilelor-amendă: pedeapsa este între 30-400 zile a câte 10-500 lei ziua). Dacă nu se plăteşte amenda, se înlocuieşte cu închisoarea (pentru rea-credinţă) sau cu muncă în folosul comunităţii (pentru imposibilitate de plată). În cazul unor infracţiuni comise pentru obţinerea unui folos material, judecătorul poate aplica pe lângă pedeapsa închisorii, şi pe cea a amenzii.

Dacă o persoană este găsită vinovată, judecătorul are posibilitatea să dispună condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii cu executare în penitenciar, cu suspendare sub supraveghere, dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 3

ani (termenul de încercare 2-4 ani; supravegherea revine serviciului de probaţiune; nu mai operează reabilitarea de drept la sfârşitul termenului de încercare; implică şi prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii), să renunţe la aplicarea pedepsei pentru infracţiunile sancţionate de lege cu închisoarea de maxim 5 ani închisoare (judecătorul aplică un avertisment) sau să amâne aplicarea pedepsei dacă a stabilit o pedeapsă de maxim doi ani închisoare pentru o infracţiune sancţionată de lege cu închisoarea de maxim 7 ani (judecătorul acordă un termen de supraveghere de doi ani în care condamnatul trebuie să îndeplinească anumite obligaţii).

Reţinerea circumstanţelor atenuante duce la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, iar în cazul celor agravante se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, cu posibilitatea unui spor de 2 ani peste acest maxim. Cel care repară integral prejudiciul cauzat până la primul termen de judecată, beneficiază obligatoriu de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

Pluralitatea de infracţiuni se sancţionează mai aspru: dacă se comit mai multe infracţiuni în concurs, pedeapsa rezultantă e stabilită potrivit sistemului de cumul juridic, dar cu un spor obligatoriu şi fix – de exemplu, pentru pedepse cu închisoarea, judecătorul

va aplica pedeapsa cea mai grea şi un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite, iar pentru o pedeapsă cu închisoarea şi una cu amenda, se aplică amândouă; pentru recidivişti (primul termen al recidivei urcă de la 6 luni la 1 an închisoare), dacă noua infracţiune este comisă postcondamnatoriu, la noua pedeapsă se aplică restul neexecutat din pedeapsa anterioară, iar dacă noua infracţiune este comisă postexecutoriu, limitele pedepsei pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate. Pentru infracţiunile continuate şi cele complexe, pedeapsa poate urca până la maximul special, la care se poate adaugă un spor de 3 ani. Infracţiunea continuată a fost regândită, fapta nemaiputând fi calificată ca atare decât dacă este îndreptată împotriva aceleiaşi persoane vătămate.

Liberarea condiţionată: Condamnatul aflat în executarea pedepsei în penitenciar poate fi liberat înainte de executarea în întregime a pedepsei, dar numai dacă şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile civile şi a executat o durată minimă de 20 ani pentru condamnarea la detenţiune pe viaţă, 3/4 pentru închisoarea mai mare de 10 ani şi 2/3 pentru închisoarea până în 10 ani (pentru femeile şi bărbaţii de 60 ani fracţiile sunt 2/3 şi 1/2). Dacă perioada rămasă de executat este de minim 2 ani, cel liberat are de executat anumite măsuri de supraveghere şi obligaţii

2. Noul Codul penal, partea generală – elemente de noutate

Acest vechi obicei al saşilor din Agnita, aşezare sibiană de pe Valea Hârtibaciului, are loc curând

după începutul fiecărui an. Şi se crede că aceste personaje mascate, alungă iarna grea şi spiritele rele.Grăbind, astfel, sosirea primăverii. În vremurile de demult, pregătirile începeau în familiile saşilor odată cu trecerea pragului noului an, grupurile de „Lole fugare” fiind constituite pe breslele meşteşugarilor! Fiecare cu „lada ei de zestre”. Precum ar fi cele ale croitorilor, cizmarilor, blănarilor, dogarilor sau fierarilor. Membrii fiecărei bresle stăpânind şi apărând bastionul care îi aparţinea, situat pe una dintre laturile zidurilor fortificate ale Bisericii Evanghelice, care la nevoie ţinea loc de cetate de apărare. În dosul acelor ziduri retrăgându-se întreaga comunitate. La „Fuga Lolelor” luau parte majoritatea locuitorilor. Indiferent că erau bătrâni sau tineri feciori şi fete. Inclusiv copiii. Tradiţie păstrată până în zilele noastre. Şi costumele s-au păstrat ca şi în acele îndepărtate vremuri. Cusute din bucăţi de stofă neagră, ca nişte franjuri, sub care, la mişcări, se distinge culoarea albă. Iar măştile lor reproduc aceleaşi fizionomii înfricoşătoare de animale sălbatice, precum lupul, ursul, vulpea sau porcul mistreţ. Plesnitoarele bicelor, ecoul talăngilor şi bubuitul tobelor cetelor de lole acoperind cu zgomotele lor întreaga zonă centrală a Agnitei. Apoi alaiul lolelor străbate principalele străzi ale oraşului cu zarvă mare. Există şi o legendă despre originea lolelor, care în limba germană se numesc „Urzeln”. Se spune că , pe vremuri, când cetatea Agnitei era asediată de turci, o

femeie curajoasă pe numele de Ursula s-a îmbrăcat în zdrenţe negre, şi-a pus mască pe faţă, şi cu un bici şi un clopt în mâini s-a năpustit afară din cetate şi i-a pus pe fugă pe duşmani. Astfel Agnita a fost salvată de năvălitori.În acest an, Fuga Lolelor a avut loc în cea dintâi duminică a lunii februarie. Iar ca loc principal al întâlnirii, zona centrală a aşezării. Momentul de debut al „Paradei Lolelor” anunţându-l cele zece bătăi ale clopotului ceasului din turnul înalt al Bisericii Evanghelice. Sunetele plăcute ale vechiului orologiu putând fi auzite până dincolo de pădurile maialurilor săseşti „Grigore” şi „Ţepelbeş” şi până în oaza de distracţii şi odihnă „Sărături” din Valea Olbocului. De primăvara şi până toamna târziu, ciurdarii vitelor din păşunile „Hevăzului” şi „Văii Stricaţii”, precum şi ciobanii îndepărtatelor turme de oi, ca şi ţăranii saşi, români şi ţigani, aflaţi la lucrul câmpului, prânzeau şi mâncau de „o jină „ orientându-se după arătătoarele şi bătăile ceasului din turnul „Bisericii saşilor”. Sunetele lui ajungând până şi în prispa caselor gospodarilor celor cinci sate învecinate: Dealu Frumos, Ruja, Coveş, Vărd şi Veseud. Precizăm că „Fuga Lolelor” reprezintă o datină pornită din popor, fiind consemnată în vechile hrisoave ale anului1689. Acele mărturii glăsuind cum că, uneori, printre invitaţii de onoare se aflau chiar şi reprezentanţii unor comunităţi locale reprezentând aşezări precum Mediaşul cizmarilor-păpucari şi al tăbăcarilor; Sighişoara şi Cisnădia ţesătorilor de stofe şi de mândre covoare persane; Sibiul aurarilor-

bijutieri şi al poticarilor de leacuri băbeşti; Sebeşul târgoveţilor şi cojocarilor; Reghinul tăietorilor de lemne şi tâmplarilor de mobilier de lux sau Bistriţa şi Lechinţa pomicultorilor şi viticultorilor transilvăneni. Nefiind uitaţi şi cinstiţi ca atare nici cei mai vrednici ţărani-plugari, crescători de vite şi de oi din satele întinsei Văi a Hârtibaciului. Şi atunci, ca şi acum, drept răsplată pentru efortul de a fi venit la Agnita pe frigul şi viscolul iernii, Lolele servesc musafirii cu gogoşi calde, prinse în nişte cleşti lungi din lemn, cu mai multe braţe.Duminică, 2 februarie 2014, mai marii gazdelor ospitaliere şi-au exprimat

convingerea că noul an agricol va fi cât mai îmbelşugat cu putinţă în roadele acelor pământuri troienite de puţinele şi întârziatele zăpezi ale iernii. De asemenea, truditorii ogoarelor, precum şi ceilalţi cetăţeni, să fie sănătoşi şi bucuroşi de a se numi locuitori ai unor frumoase aşezări transilvane. Neuitând să ne invite, peste un an, să fim prezenţi la viitoarea bună reîntâlnire cu „Fuga Lolelor”! La Agnita, pe Valea Hârtibaciului.

Sibiu,februarie 2014 Ioan Vulcan-Agniteanul

ioan.vulcan@yahoo.ro

FUGA LOLELOR

>

GAZETA HARTIBACIULUI 2014 3

Echipa „Transilvanian Brunch“ a publicat în luna februarie programul evenimentelor din 2014. Din nou vor avea loc șase ediții de brunch-uri transilvanene, fiecare lună intr-un alt sat al Podișul Hârtibaciului.Este deja al şaptelea an în care au loc astfel de evenimente speciale. Ideea a luat contur după un model din zona triunghiului Germania-Polonia-Cehia. Acolo, în partea germană și într-o regiune foarte slab dezvoltată, oamenii din mediul agricuturii bio, artei, turismului etc., se adunau în anii 1990 pentru a avea o data pe lună ocazia de s-a întâlni, de a vorbi și, bineînțeles, de a mânca.Ideea a fost adoptată şi de câţiva membrii din GAL Microregiuniea Hârtibaciu, din sudul Transilvaniei. Aşa a avut loc prima ediția a brunch-urilor în aprilie 2008 la „Casa Dornröschen”, din Biertan. De atunci, în fiecare an, din aprilie până în septembrie, în ultima sâmbăta a lunii are loc un brunch. S-a creat astfel un eveniment socio-gastronomic „fără program”. Cheia era să găsească un loc potrivit, o gazdă deschisă și capabilă pentru a organiza evenimentul. Între timp, Transilvanian Brunch nu mai poate lipsi din calendarul anual de pe Valea Hârtibaciului, iar reviste din România și din străinătate au scris despre evenimente. S-a întâmplat chiar să depăşească aşteptările organizatorilor, iar când veneau mai mult decât 250 de oameni, brunch-ul risca să își pierde atmosferă specifică.Un „Transilvanian Brunch“ este stabilit cu echipa care supraveghează pregătirea și care se ocupă de promovarea evenimentului. Cât mai multe dintre mâncărurile și băuturile servite, trebuie să fie din zonă – nu există o listă fixă, dar sunt excluse sucuri artificiale și mâncarea tip fast-food. În plus, copii participă gratuit, iar un preț fix acoperă tot, în afără de băuturile alcoolice.Pentru 2014, prima data s-a votat pe propria pagina facebook pentru locații brunch-urilor de iulie și septembrie. A fost un experiment reușit. Lista completă a evenimentelor Transilvanian Brunch pentru anul 2014 arată aşa:

• 26.04.14 – Moșna (Meschen): Brunchul va avea loc la ferma de agricultură ecologică a familiei lui Willy Schuster. Willy și soția sa Lavinia sunt promotori și ai unui mod de hrănire autonom. Anul trecut, ferma lor a devenit centrul unei mișcării locale împotrivă explorării gazelor de şist.• 31.05.14 - Cloașterf (Klosdorf): În zona estică a podișului Hârtibaciului au avut loc cele mai puține brunch-uri. Totuși, ele au fost foarte reușite dacă ne gândim la evenimentele din Meșsendorf și Saschiz. Un motiv să mergem din nou în zona Viscri.28.06.14 - Cincșor (Kleinschenk): La casa parohială evanghelică activează de ani de zile Carmen Schuster. Originară din sat, dar trăind in Germania, ea n-a uitat zona din care provine și se angajează cu mult entuziasm pentru dezvoltarea turismului „verde“.• 26.07.14 - Zlagna (Schlatt): Ați fost deja la Zlagna? Satul este ideal pentru un astfel de eveniment, unul dintre motivele cheie pentru alegerea lui: este mic, izolat… și foarte frumos.

• 30.08.14 - Hosman (Holzmengen): Echipa Morii Vechi din Hosman a găzduit din 2008 mai multe brunch-uri, ei fac parte chiar din echipa inițiatorilor. Aici, la moara istorică cu un motor de la sfârșitul sec. XIX, este şi o brutărie cu cuptor de lemn, ce produce pâine trațională și ecologică, şi alte bunătăți. Este loc destul şi în șura și grădina morii, cunoscută pentru astfel de evenimente.• 27.09.14 - Nocrich (Leschkirch): Asociația cercetașilor are un centru de activități pe Valea Hârtibaciului. În satul natal al baronului Samuel von Brukenthal, voluntarii asociației au renovat casa parohială săsească și invită lumea prima dată pentru un Transilvanian Brunch în marea lor grădina.

Dacă doriți informații despre fiecare Transilvanian Brunch și despre alte evenimente hârtibacene, trimiteți un email către adresa

hartibaciu.cultural@cotaru.com, www.transilvanian-brunch.ro

Transilvanian Brunch: de şapte ani evenimente locale speciale

Mititel Ionela Ştefana din Coveş în vârstă de ... a depus un dosar pe măsura 112, prin care solicită 40 mii de euro pentru a face o plantaţie de meri şi peri pe o suprafaţă de 2 Ha. Dosarul a fost declarat eligibil şi după ce a semnat contractul a primit prima tranşă de 24 mii lei.

GAL MICROREGIUNEA HÂRTIBACIU INFORMEAZĂ:În cazul în care dosarele selectate şi înaintate la OJPDRP de către GAL Microregiunea Hârtibaciu până la data de 25 februarie, vor fi declarate eligibile, pentru următoarele sesiuni vor mai fi fonduri şi se vor mai putea depune proiecte pentru următoarele măsuri:

În cazul în care la anumite măsuri nu se vor depune cereri suficiente, sumele rămase vor fi realocate.

AU DEPUS PROIECTE BINE FĂCUTE ŞI AU PRIMIT FONDURI EUROPENE

Frăţilă Laurenţiu Vladian în vârstă de 23 de ani, este membru fondator al Asociaţiei crescătorilor de oi şi capre „CALVA” din Şeica Mare. A depus un proiect eligibil, pe măsura 112 instalarea tinerilor fermieri, solicitând suma de 75 mii de euro pentru achiziţionarea unui tractor. A semnat contractul şi a primit prima tranşă de 24 mii lei. Având în vedere vârsta şi dorinţa lui de a munci suntem convinşi că nu va părăsi niciodată locurile natale .

Banea Olgica din Nocrich are 29 de ani , are 4 vaci şi 2 viţei. A vrut să-şi mărească ferma şi a depus un proiect pe măsura 112 instalarea tinerilor fermieri, prin care a cerut 7500 de euro. Proiectul a fost declarat eligibil, a semnat contractul de finanţare şi a primit prima tranşă de 1500 euro.

Lazăr Teodor Alexandru are 22 de ani, este din Nocrich şi dorind să-şi completeze ferma de 5 vaci, a solicitat fonduri europene în valoare de 7500 de euro.Dosarul depus pe măsura 112 instalarea tinerilor fermieri a fost declarat eligibil, a semnat contractul de finanţare şi a primit prima tranşă de 1500 de euro.

312. Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microintreprinderi – 290 mii euro

313. Încurajarea activităţilor turistice – 360 mii euro

112. Instalarea tinerilor fermieri – 80 mii euro

121. Modernizarea exploataţiilor agricole – 86 mii euro

>

GAZETA HARTIBACIULUI 20144

Andra MARINESCU Cu sala plină au jucat Ioan Gyuri Pascu, Nicolae Urs şi Doru Ana spectacolul “Take, Ianke şi Cadîr”, marţi seară, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Sibiu. Ei au arătat că evreii, românii şi turcii se pot înţelege foarte bine, în ciuda aparenţelor. Cel care a atras atenţia a fost turcul Cadîr, respectiv actorul Ioan Gyuri Pascu, care, originar din Agnita, judeţul Sibiu, s–a întors, într–un fel, acasă, în faţa publicului său. Dintr–un dialog purtat cu el după spectacol am aflat şi faptul că... “Nu am muncit deloc în viaţă. Niciun minut. Numai m–am bucurat”, referindu–se la faptul că profesia de actor şi cântăreţ o “savurează” cu plăcere şi că nu e un chin. Ci o alegere frumoasă.

Ora 19 bate la Casa de Cultură a Sindicatelor cu agitaţie, forfotă şi nerăbdarea de a vedea un spectacol care îl aduce pe un sibian acasă. Toată lumea prezintă biletele la intrare şi îşi ocupă, apoi, locurile în sală. Rând pe rând, scaunele îşi găsesc “chiriaş” şi, vreme de aproximativ două ore, nu sunt lăsate goale. De cum intri în sala Sindicatelor, e linişte. Şi aştepţi să îi vezi pe Take, Ianke şi Cadîr, trei comercianţi ce împart prietenia de ani buni, indiferent de etnie ori naţionalitate. Începe piesa. «Ce mă priveşte pe mine că ţi-e cald? Ieşi afară şi răcoreşte-te» este prima replică ce stârneşte hototele de râs, surprinzând dialogul dintre Take şi Ianke. Acoperit pe cap cu o tocă roşie, îmbrăcat cu o cămaşă sidefată şi cu pantaloni la dungă, Ioan Gyuri Pascu, în rolul turcului Cadîr, nu rosteşte în primele minute ale spectacolului nicio vorbă. Cască, se aşază picior peste picior, îşi pune mâinile în sân şi doarme. “Ăsta-i surd de tot când doarme!», i se adresează în zadar evreul Ianke. Cea care îl trezeşte din somn este o femeie din mahala care doreşte să cumpere bomboanele turcului. Apoi, este înveselit de Ana, fiica lui Ianke, faţă de care îşi arată întreaga sa afecţiune: «Iubeşte puţin la Moş Cadîr», îi spune tinerei. Pentru ea şi pentru fiul lui Take, Ionel,

luptă contra prietenilor săi şi face ca dragostea dintre cei doi să fie posibilă. La finalul piesei, când aplauzele publicului se înteţesc, cei trei prieteni de-o viaţă vor să îşi unească afacerile şi se gândesc cum să alăture toate cele trei nume ale lor sub acelaşi titlu. Cadîr este, însă, cel mai ingenios, şi propune ca evreul, românul şi turcul să îşi primească clienţii... «La Ierusalim». Ultimele hohote de râs se aud din stânga, din dreapta, din faţa şi din spatele meu, iar actorii îşi apleacă capetele în faţa noastră.

Copilăria, prea multe amintiri

Din dorinţa de a-l descoperi pe turcul uşor timid în piesa de teatru de la Sindicate, am ales să merg în culise, unde, însă, nu l-am «prins» decât pe Ioan Gyuri Pascu, actorul care, cu ardoare, l-a interpretat pe Cadîr. Micuţ de înălţime, dar deschis şi dornic de a sta la poveşti se arată agniţeanul. Îşi caută cafeaua lăsată înainte de spectacol, dar se mulţumeşte până la urmă cu o gură de apă. Curioasă să aflu cât mai multe despre amintirile din localitatea de baştină, îl întreb despre copilărie. «Nu am cum să vă spun. Sunt prea multe de zis. Orice a fost frumos, oricât de grele ar fi fost vremurile», îmi răspunde acesta, fiind obosit după spectacol. După ani şi ani, regăseşte Agnita uşor neschimbată, deşi nu are timp să vină prea des aici. Şi-ar fi dorit să fi venit duminică la Sărbătoarea Lolelor, dar a trebuit să meargă la Cluj. Asta ar fi fost o ocazie bună să îşi reîntâlnească foştii colegi de

şcoală, cu care păstrează legătura şi cu care împarte bucuriile ori de câte ori poate, în Agnita. Ca o localitate bătrână descrie oraşul natal, dar frumoasă. «În anii ‹70 era înfloritoare, cu o industrie frumoasă, erau fabrici, oamenii aveau loc de muncă. După aceea au plecat saşii şi au ajuns să fie mulţi şomeri. Dar acum am înţeles că e mai bine», spune Ioan Gyuri Pascu. A locuit în Agnita până în anul 1984, după care a plecat la facultate, la Cluj. A făcut grădiniţa, şcoala primară şi liceul în localitatea sibiană, dar nici când a plecat să studieze mai departe nu şi-a uitat originea. «Veneam des în vacanţe . Şi în anii ‘90”, îmi desluşeşte actorul.

«Am ratat eu locul de veci, dar am diploma acasă»

Dacă ar fi să se gândească la cariera sa, începutul i l-a creionat tot în Agnita. «Acolo am început. Acolo am făcut multe. Şi la liceu am făcut multe. Am tot inventat multe formaţii şi am făcut şi teatru la Clubul Tineretului. Mi-aduc aminte şi de un spectacol la Miercurea Sibiului, un spectacol de teatru în stil comunist, cum era pe vremea aia», povesteşte Ioan Gyuri Pascu. Mai târziu, când a intrat în formaţia Divertis, şi-a dus trupa şi în Agnita, pentru a o prezenta şi oamenilor săi. Aici, a cântat de mai multe ori, la diverse evenimente, printre care se numără şi Zilele Oraşului Agnita. «Odată am cântat şi când m-au făcut cetăţean de onoare al oraşului.

Am primit o diplomă, dar nu mi-au dat loc de veci. (...)Am ratat eu locul de veci, dar am diploma acasă», povesteşte actorul nostru.

Viaţa, principala pasiune

Despre pasiuni, nu spune prea multe: «Pasiunea mea principală este viaţa. Adică să trăiesc». Trăieşte fiecare clipă şi o umple aşa cum o doreşte şi cum îi place. «Eu când am timp liber, de la ceva, fac altceva. Pentru mine nu există timp liber şi nu există timp. Timpul se modelează după mintea şi după ce vreau eu să fac. Dacă am chef să fac teatru, fac teatru. Când vreau să cânt, cânt. Când vreau să scriu cărţi de poezii, scriu cărţi de poezii. Când vreau să scriu poveşti pentru copii, scriu poveşti pentru copii. Sunt un om extrem de liber, care nu e robul timpului. Nu îmi pasă de timp», se caracterizează Gyuri Pascu. Dacă ar fi să se refere la ceva neplăcut, în glumă, adaugă: «Întotdeauna am făcut doar ce mi-a plăcut. Mai puţin în armată. Dar chiar şi acolo». Consideră că a primit har de la Dumnezeu şi că «nu am muncit deloc în viaţă. Niciun minut. Numai m-am bucurat de viaţă». Dacă ar fi să aleagă cea mai frumoasă zi din viaţa sa, spune, cu greu, că e cea în care s-a născut. De atunci, cu ambiţie şi perseverenţă, şi-a creionat destinul.

Din primii bani câştigaţi, şi-a luat chitară şi undiţă

Primii bani nu i-a câştigat din teatru sau muzică, cum ar fi fost poate de aşteptat. Ci ca lucrător în pădure. Cu primul «salariu» şi-a cumpărat o undiţă şi o chitară. “Îmi plăcea înainte să pescuiesc mult la munte. Dar acum nu mai am timp. Eram un bun pescar ^n ape de munte. Nu prea ştiam să pescuiesc la şes. Dar, mutându-mă la Bucureşti, am fost obligat să pescuiesc şi la şes. Acolo, pescuitul e mai mult ca să povesteşti cu oamenii, să faci grătare şi să aştepţi la undiţă. La munte e mult mai atractiv să cauţi păstrăvul. E mai interesant», povesteşte actorul.

S-ar muta în Vancouver

Destinaţii preferate de vacanţă nu

are. Ci doar acolo unde se simte cel mai bine, unde întâlneşte oameni, unde se cântă live şi unde se poate admira natura. Totuşi, dacă ar alege un loc unde s-ar muta, acela ar fi Vancouver. De sărbători, a preferat să fie singur anul acesta. Spune că în Ajunul Crăciunului a stat în casă, iar de Revelion s-a uitat la filme până la cinci dimineaţa. De altfel, când are timp, mai vizionează filme cu bătăi, cu acţiune. «Nu îmi place să mă uit la ştiri. Nu citesc ziare. Nu mă uit la talk-show-uri. Merg la teatru când am timp. Dar când termin eu filmările, se termină şi stagiunea de teatru», mai spune actorul. Au existat şi ani când nu a ajuns deloc la teatru, din cauză că timpul nu i-a permis. Totuşi, şi-a întâlnit colegii de la Sibiu într-o reprezentaţie la Bucureşti, deoarece au jucat târziu, chiar când el a terminat filmările.

Emoţiile îl întregesc

La Sibiu, marţi, spune că s-a simţit foarte bine. Nu a apucat să îşi întâlnească publicul, decât în timpul spectacolului. Ca de fiecare dată, a avut emoţii. «Ai emoţii la fiecare spectacol. Dacă nu ai, atunci nu are rost să faci ceva artistic, pentru că, fără emoţie, nu iese nimic», spune agniţeanul care, la Sindicate, a devenit turc. În rolul lui Cadîr, mărturiseşte că s-a simţit extraordinar. «Eu întotdeauna am zis că sunt un cetăţean al pământului şi am jucat multe roluri, chiar şi în filme . Am avut şansa ca în primele filme să joc bulgar şi rus. Abia la al treilea film am jucat ca român, aşa că sunt învăţat să joc străin. Am şi un simţ al limbilor deosebit. Învăţ foarte repede limbile străine şi accentele, felul de a vorbi. Şi atunci mi-e uşor. Era uşor să joc orice rol din piesă, dar mi s-a propus acesta şi l-am ales», îmi destăinuie Gyuri Pascu. La Sibiu, nu se ştie când revine, să picure, după cum însuşi spune, lumină în găletuşa inimii oamenilor. Actorul va ajunge zilele acestea la Piteşti, Constanţa, Bucureşti şi în Moldova, pentru ca abia pe 19 februarie să se «aşeze» acasă. «Sunt tot pe drumuri», conchide Gyuri Pascu..

Articol preluat din Tribuna

Ioan Gyuri Pascu: “Nu am muncit deloc în viaţă.

Niciun minut. Numai m–am bucurat”

Andra MARINESCU

Campania pentru salvarea Mocăniţei a fost lansată la începutul lunii octombrie 2013, când un grup de ONG-uri, împreună cu Direcţia Judeţeană de Cultură Sibiu, a început

să facă presiuni asu pra autorităţilor locale şi naţio nale în a rezolva problema proprietăţii liniei înguste de pe Valea Hârtibaciului. În prezent, roadele se văd prin cele peste 8.000 de semnături, cele 11 evenimente de informare ce au fost desfăşurate de către voluntari şi prin cei peste 400 de copii ce au participat la concursul „Mocăniţă noastră”. În ajutor, voluntarilor le-a venit şi Ioan Gyuri Pascu, ce a sosit special la Sibiu pentru a susţine un concert. Campania a fost promovată nu numai la nivel local şi naţional, ci şi peste hotare, în Marea Britanie şi Germania. 2014 adună încă semnături Şi copiii de pe Valea Hârti baciului au strigat la Sibiu „Mocăniţaaa!”, în decembrie. Acesta

a fost semnalul continuării campaniei şi în 2014. „Şi va continua până când autorităţile centrale vor debloca situaţia şi dorinţa sibienilor va fi ascultată. Salu tăm pe această cale recenta poziţie a domnului preşedinte Ioan Cindrea care, în cadrul consultărilor din data de 22 ianuarie privind strategia de dezvoltare a Văii Hârtibaciului, a avut o poziţie fermă şi des chisă de sprijin a proiectului de repunere în funcţiune a mocăniţei”, a spus Mihai Dra gomir, coordonatorul campa niei. Echipa voluntarilor va fi sprijinită şi de Camera de Comerţ şi Industrie Sibiu, care va ajuta cu pregătirea unui model de dezvoltare econo mică în etape a liniei de mocăniţă şi cu elaborarea primelor proiecte ce vor fi depuse spre finanţare.

27 septembrie - „Ziua Mocăniţei” În ceea ce priveşte anul 2014, acesta va înscrie nume roase acţiuni de reparaţie la linie, cu voluntarii români şi străini, şi activităţi educative cu noile cluburi „Prietenii Mocăniţei”, înfiinţate în şcolile de pe Valea Hârtibaciului. 27 septembrie a fost denumită de Consorţiul format din pri mă riile de aici „Ziua Mocăniţei”. Pentru a sărbători această dată, Asociaţia „Prietenii Mo-căniţei” pregăteşte o reuniune a pasionaţilor de trenuri istorice şi locomotive cu aburi. Cei care doresc să afle mai multe informaţii pot accesa mh.mocanita.com..

Articol preluat din Tribuna

Peste 8.000 de semnături pentru salvarea mocăniţei

ORTODOXIA PE VALEA HARTIBACIULUI

>

FOAIE EDITATA DE PROTOPOPIATUL ORTODOX AGNITA ANUL VII, NR. 67 FEBRUARIE 2014>

Lumina lui Hristos luminează tuturor.“ (Liturghia Darurilor) Apare cu binecuvântarea ÎPS Părinte Mitropolit dr. Laurenţiu Sreza

““

ANUL OMAGIAL EUHARISTIC

Ce este pocăinţa?Cuviosul Pimen spune că pocăinţa este părăsirea păcatului. Sfântul Ioan Gură de Aur crede şi el că pocăinţa este topirea păcatului. Sfântul Vasile cel Mare spune că se pocăieşte cel care împlineşte cuvântul psalmistului: „Nedreptatea o urăsc şi o dispreţuiesc, iar legea Ta o iubesc”. Iată trei răspunsuri la această întrebare. Nu se poate pocăi cineva care nu părăseşte păcatul şi care nu îl nimiceşte. Cele două înfăţişări ale pocăinţei sunt deci părăsirea păcatului şi împlinirea binelui: „Fereşte-te de rău şi fă binele”. Cel care lasă păcatul ajunge doar la măsura mortului, căci acesta nu mai face nici un păcat, dar nu la măsura omului viu. Aceasta se înţelege cel mai bine din cuvintele Sfântului Vasile cel Mare amintite mai sus. Când îi îndemna pe oameni la pocăinţă, Sfântul Ioan Botezătorul le spunea: „Faceţi roade vrednice de pocăinţă”. Ce înseamnă asta? Că pocăinţa trebuie arătată celuilalt, nefiind un lucru secret, ci care se manifestă nu doar prin părăsirea păcatului, ci şi prin împlinirea virtuţii. Când te sileşti să faci tot binele pe care îl poţi face, eşti pe calea pocăinţei. Prin bine nimicim răul.Înţelesul pocăinţei este acesta: schimbarea minţii omului, metanoia. A te pocăi înseamnă a trăi după minte; bineînţeles, după o minte îmbunătăţită. Sfântul Marcu Ascetul spune şi el: „Să nu asculţi de inima ta câtă vreme n-ai scos din ea patimile, pentru că cele ce le are înlăuntru, pe acelea ţi le pune înainte”. Metanoia înseamnă să trăim după o minte superioară, adică să fim raţionali, cum ar zice Sfântul Antonie cel Mare. Pocăinţa nu trebuie înţeleasă niciodată ca o încremenire cu faţa spre trecut, nu trebuie înţeleasă niciodată ca o tânguire. Dumnezeu nu are nevoie de nişte tânguitori, ci are nevoie de nişte oameni care se angajează spre bine. Pocăinţa nu ţine atât de trecut cât ţine de prezent în vederea unui viitor schimbat spre bine. Pocăinţa este o lucrare, nu este o lucrare în prezent cu faţa spre trecut, pentru că şi aşa trecutul este irecuperabil, nu mai

ai ce face, dacă ai făcut un rău în trecut nu-l mai poţi schimba. Ci pocăinţa este o lucrare în prezent cu faţa spre viitor, pentru că viitorul este hotărât de prezentul pe care îl trăim noi. Şi dacă trăim în prezent după voia lui Dumnezeu atunci ne şi formăm un trecut luminos, un trecut curat, astupăm cu trecutul cel bun trecutul cel rău. Aşa le spun eu de obicei la oamenii care au păcatele în trecut: acuma la trecutul cel negativ adaugă un trecut pozitiv, şi anume astupă cele rele cu cele bune. Fericitul Augustin zicea că: „Tatăl omului mare este copilul”. Nu se poate să faci abstracţie nici de binele nici de răul cât l-ai făcut cândva. Numai Dumnezeu are putere asupra omului ca să-l schimbe. Ceea ce putem face noi este să ieşim cumva din negativul de odinioară, să facem cele bune în vederea preamăririi lui Dumnezeu, pentru că tot binele pe care-l facem conştienţi că-I slujim lui Dumnezeu este de fapt pentru preamărirea lui Dumnezeu. În felul acesta noi ne încadrăm în ţinta vieţii creştine considerată ca preamărire a lui Dumnezeu. Întristarea în pocăinţă nu e o chestiune esenţială, ci esenţialul este părăsirea păcatului, iar dacă se face părăsirea păcatului, se poate face foarte bine şi cu bucurie, în sensul că omul e angajat pentru bine şi, prin binele acela, acoperă cumva răul de odinioară.Cum se schimbă viaţa noastră după fiecare spovedanie? Şi care este pocăinţa noastră personală, de toată vremea?Din cuvintele Domnului Hristos înţelegem că cine nu se pocăieşte cu adevărat nu are ce căuta în Împărăţia lui Dumnezeu, căci acolo nu poate intra nimic din ce este necurat. Ca să putem intra în Împărăţia lui Dumnezeu, chiar şi aceasta de pe pământ, la Sfînta Liturghie, trebuie o anumită învrednicire. Dacă vrem cu adevărat să ne bucurăm de intrarea în Împărăţie încă de la Sfânta Liturghie, atunci toată viaţa noastră trebuie să fie o pregătire pentru a lua parte la Sfânta Liturgie. Preotul sau diaconul zice: „Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi”, şi noi ne gândim la cei nebotezaţi, nu

la noi. Dar aceste cuvinte ne spun că trebuie să avem o vrednicie, adică să trăim o viaţă care să ne recomande în faţa lui Dumnezeu şi să ne apropie de El, pentru ca astfel să primim darurile lui Dumnezeu. Până la urmă pocăinţa este un dar de la Dumnezeu. El ni-l dă dacă ne împuţinăm păcatele şi ne ajută să nu le mai facem, chiar dacă mai facem greşeli. Condiţiile iertării sunt în primul rând pocăinţa, pentru că pocăinţa înseamnă părăsirea păcatului. Numai atunci te pocăieşti când părăseşti păcatul. Cine nu părăseşte păcatul, acela nu este într-o stare de pocăinţă. Mie întotdeauna îmi sună strident când cineva mă întreabă: „Părinte, oare pe mine mă iartă Dumnezeu?” Nu există om pe care să nu-l ierte Dumnezeu, dacă se sileşte să ducă o altă viaţă. Sfântul Apostol Pavel spune: „Ce roade aveaţi atunci când eraţi în neştiinţă? Roade de care acum vă e ruşine”. Când începe să ne fie ruşine de ceea ce am făcut, atunci înseamnă că părăsim păcatul şi ne apropiem de Dumnezeu. În Pateric se spune că doi fraţi au plecat din mănăstire şi au făcut acelaşi păcat. După ce s-au întors, drept canon au fost închişi în locuri diferite. Când au fost scoşi de acolo, peste un an, unul avea faţa luminoasă şi veselă, iar celălat avea faţa întunecată. Au fost întrebaţi ce au gândit în vremea pocăinţei lor. Cel vesel a spus că Îi mulţumea lui Dumnezeu că n-a rămas în păcatul acela, că

vrea să Îi slujească etc., iar celălat se întreba mereu: Ce-am făcut Doamne? Cum am putut face aşa ceva? Apoi, unui părinte i s-a descoperit că Dumnezeu a primit pocăinţa fiecăruia. În ce mă priveşte, eu sunt pentru pocăinţa cu bucurie, în care se părăseşte păcatul şi se lucrează virtutea, cu încrederea că Dumnezeu ne binecuvintează. Am fost întrebat odată: „Părinte, ce sfânt s-a pocăit cu bucurie?” E foarte greu de ştiut tainele omului. Cred că toţi sfinţii s-au pocăit cu bucurie, pentru că numai cine are nădejde poate să se pocăiască cu adevărat, în înţelesul că cine n-are nădejde ajunge într-un fel de întristare, de nelucrare, de moleşeală. Dar cine are nădejde, acela este străbătut de bucurie. Domnul Hristos le-a spus ucenicilor: „Acestea vi le spun ca bucuria Mea să fie întru voi şi ca bucuria voastră să fie deplină”. Un părinte de la Mănăstirea Timişeni, Părintele Ioan Negruţiu, i-a spus unui tânăr un cuvânt care mie mi-a plăcut foarte mult şi pe care aş vrea să-l cunoaştem cu toţii: „Să ai grijă să nu cazi. Şi dacă cazi, să ai grijă să cazi cu faţa în sus”. Asta înseamnă să nu uiţi de Dumnezeu, să nu uiţi de destinaţia ta de om, să nu uiţi că eşti fiinţă creată pentru Dumnezeu, să nu uiţi că eşti fiinţă care priveşte în sus (anthropos) şi să nu uiţi că eşti modelabil, să nu uiţi de Dumnezeu, pentru că toate sunt prin Dumnezeu.

PĂRINTELE TEOFIL: DESPRE POCĂINŢĂ SAU

ÎNDREPTAREA OMULUI SPRE BINE

BUCURIILE IERTĂRII Câteva gânduri la apropierea Postului Paştilor

Atunci când vorbim de iertare trebuie să avem obligatoriu în vedere trei aspecte distincte,

dar între care se realizează o legătură spiritual-existențială evidentă: păcatul sau greșeala, care reclamă oarecum evenimentul sau gestul iertării și starea care apare ca și efect al iertării.Păcatul sau greșeala reprezintă o stare interioară de îndepărtare a omului de Dumnezeu. Păcatul este încălcarea voii lui Dumnezeu de către om sau ignorarea Acestuia, îndepăratarea omului de Dumnezeu, ruperea de Acesta ca Izvor al vieții. Pe planul relațiilor interpersonale păcatul este indiciul faptului că în relațiile dintre persoane s-a strecurat, și-a făcut loc răul şi Dumnezeu nu mai

este prezent. Iertarea apare într-o astfel de situație, când cineva greșește sau păcătuiește. Starea de păcat reclamă sau necesită gestul duhovnicesc al iertării, al înlăturării răului și efectelor acestuia. Însă pentru a ajunge la iertare în mod concret mai este nevoie de două lucruri: conștientizarea păcatului și cererea iertării din partea celui care a greșit.Apoi urmează evenimentul iertării, care nu poate fi circumscris concret la un interval temporal, ci țintește veșnicia. Nu iertăm doar pentru o perioadă limitată de timp, ci iertăm pentru totdeauna. Orice gest de iertare adevărată și deplină se înscrie în logica unei vieţi îndumnezeitoare mult mai mult decât în calculele mărunte și uneori

meschine ale oamenilor. Complexitatea duhovnicească a iertării ne împiedică să putem da o definiție precisă a acesteia, însă dacă am încerca să oferim un indiciu asupra a ceea ce este iertarea putem spune că prin iertare înțelegem a trece cu vederea sau a nu lua în considerare răul făcut de către cineva. Adică realitatea faptică a răului rămâne evidentă (fapta rea sau cuvântul rău sunt recunoscute), însă este desconsiderată semnificația și importanța acestuia pentru perspectiva mai amplă a viețuirii persoanei. Fundamentul spiritual-ontologic al iertării îl constituie faptul că „nu există om care să trăiască și să nu greșească”. Conștientizarea caracterului stricăcios al firii umane pe

care o moștenim cu toții ne determină să recurgem la gestul iertării ca la o cale de progres în demersul mai amplu al restaurării omului în fața lui Dumnezeu. Iertarea este o necesitate interioară atât pentru cel care iartă, cât și pentru cel care este iertat. În mod firesc apare întrebarea cine pe cine iartă? Răspunsul evident ar fi că iertarea este acordată celui care greșește de către cel căruia i s-a greșit. În primul rând iertarea vine din partea lui Dumnezeu pentru toți cei care greșesc și Îi cer iertare: creștinul adresează zilnic această cerere de iertare prin rostirea rugăciunii „Tatăl nostru”: „și ne iartă nouă greșelile noastre”.

(continuare în pag.6)

COLEGIUL DE REDACŢIEOrtodoxia pe Valea Hârtibaciului

Str. Mihai Viteazu, nr. 20, Agnita, 555100, telefon 0269 510325Preşedinte: Pr. Protopop Ioan JurcaRedactor responsabil: Pr. Axente-Cosmin Coşorean (Coveş)Colectivul de redacţie: Pr. Marius-Ciprian Bogdan (Vecerd), Pr. Aurel Dolea (Stejerişu), Pr. Ion Popescu (Noiştat), Pr. Sebastian Toma (Movile), Pr. Ioan-Dumitru Tãtoiu (Fofeldea)Tiparul: Tipo Trib Sibiu, Editura Etape SibiuAşteptãm opiniile şi sugestiile dumneavoastrã la adresa redacţiei sau pe email la urmãtoarele adrese: ortodoxiapevaleahartibaciului@yahoo.com şi ortodoxiapehartibaci@yahoo.com

>

ORTODOXIA PE VALEA HARTIBACIULUI 20146

Discutând despre cele sfinte, un creştin mai nedus la biserică îi spuse unui călugăr:- Părinte, eu cred în Dumnezeu, însă nu prea merg pe la slujbe şi nici la Spovedanie şi Împărtăşanie n-am mai fost demult. Eu aşa mi-am zis şi gândesc: important este să crezi în Dumnezeu, iar restul contează mai puţin, că Dumnezeu oricum ştie credinţa pe care o ai în sufletul tău, chiar dacă n-o arăţi nimănui...- Fiule, dar ce cămaşă frumoasă ai! – îi spuse pe neaşteptate călugărul.Nedumerit, omul n-a mai ştiut ce să zică, ridicând stânjenit din umeri, însă călugărul a continuat, părând că numai cămaşa îl interesează:- Spune-mi, porţi toată ziua această camaşă?- Da – răspunse omul. - Dar două zile la rând, o porţi? - Da, s-ar putea... - Dar aşa, întruna, o săptămână sau o lună, o porţi?- O, nu, părinte, sigur că nu!- Păi de ce? - îl mai iscodi călugărul, ca şi când nu ar fi priceput.- Ei, ştiţi cum e, se murdăreşte şi trebuie spălată şi ea... Pe urmă iar o iau, dar numai curată se vede şi cât e de frumoasă, că altfel murdăria o urâţeşte...- Păi, vezi, fiule?! Aşa cum se murdăreşte cămaşa ta şi trebuie spălată pentru a o purta iarăşi şi a te simţi bine cu ea, la fel şi sufletul se murdăreşte de păcate; şi cum altfel l-ai putea curăţa mai lesne decât la spovedanie şi la slujbe, prin dragostea şi harul lui Dumnezeu?!

NECESITATEA SPOVEDANIEI ŞI ÎMPĂRTĂŞANIEI

Povestiri cu tâlc

Aşa cum s-a evidenţiat în numărul anterior al foii noastre, pe parcursul lunii ianuarie în fiecare parohie au fost alese consiliile şi comitetele parohiale, care îi stau în ajutor preotului în tot ceea ce el intenţionează să realizeze în comunitate. După alegerea membrilor consiliilor parohiale, fiecare membru a rostit un jurământ în biserică şi astfel au fost constituite şi au început să funcţioneze aceste organisme de conducere şi activitate ale Bisericii. În prima şedinţă a fiecărui consiliu parohial a fost ales epitropul (în unele cazuri doi epitropi), care nu reprezintă altceva decât „mâna dreaptă” a preotului sau sprijinul său cel mai de nădejde în desfăşurarea activităţii bisericeşti. În majoritatea cazurilor epitropii îşi asumă şi confirmă prin implicarea şi dăruirea lor acest rol. De asemenea, ei pot fi consideraţi reprezentativi pentru comunitatea în care trăiesc şi oameni care au un cuvânt important de spus în buna desfăşurare a vieţii din comunitate. De aceea considerăm că este bine să facem cunoscute aceste nume tuturor credincioşilor noştri, atât ca semn de preţuire a lor, cât şi ca imbold de a spori şi mai mult în dreapta şi buna slujire spre folosul Bisericii.Agnita I: Ştefănescu Cornel şi Radu Traian; Agnita II: Corfariu Virgil şi Borzea Adrian; Agnita III: Holerga Ioan şi Miclea Ioan; Alţâna: Bucşă Iosif; Bârghiş: Ighişteorfean Romul; Apoş: Boca Ilarion; Beneşti: Şerban Nicolae; Brădeni: Paripaş Eugen şi Moga Grigore; Bruiu: Cernea Mircea; Chirpăr: Pârvu Gheorghe şi Ştefănel Victor; Coveş: Părău Axente şi Tîrziu Emanoil; Dealu Frumos: Brezai Alexandru; Fofeldea: Chirtop Ioan; Ghijasa de Jos: Neaga Alexe; Ghijasa de Sus: Bucur Teofil; Hosman: Mitroiu Petru şi Târnovean Pavel; Iacobeni: Bernat Ioaniche; Ighişu Vechi: Bărbat Romul şi Bârsan Nicolae; Ilimbav: Sava Adrian-Liviu; Marpod: Giurgiu Simion şi Cheşa Ioan; Merghindeal: Fleşariu Cornel şi Besoiu Iancu; Mihăileni: Bian Nicolae; Metiş: Bela Virgil; Moardăş: Toma Nicolae; Movile: Langa Constantin; Netuş: Lazea Octavian şi Laţcu Ioan; Noiştat: Căpriţă Mircea-Liviu; Pelişor: Ferentz Vlăduţ; Răvăşel: Gâdea Eugen şi Brezai Aurel; Retiş: Dărăbanţ Stelian şi Ţânţ Eugen; Ruja: Oarga Emil; Săsăuş: Limpede Ioan; Şalcău: Herciu Ioan; Stejerişu: Gabor Valentin şi Florea Marcel; Şomartin: Mircea Nicolae şi Heleria Nicolae; Ţeline: Piftor Dumitru; Vărd: Foloba Ioan; Vecerd: Radu Ioan; Veseud: Gaşpar Nicolae; Zlagna: Hoţea Nicolae.

Pe scurt din viaţa parohiilorIMPLICAREA MIRENILOR

ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR PAROHIALE

Însă iertarea pe care noi o putem primi din partea lui Dumnezeu este condiționată de și direct proporțională cu iertarea pe care noi o acordăm semenilor noștri care ne-au greșit în diferite situații de viață: „precum și noi iertăm greșiților noștri”. Această realitate duhovnicească este reconfirmată și întărită de către Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvintele rostite imediat după rugăciunea domnească: „Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre” (Sfânta Evanghelie după Matei 6, 14-15). Într-un alt cuvânt al său, pilda datornicului nemilostiv, Mântuitorul Iisus Hristos evidențiază iubirea nemărginită a lui Dumnezeu exprimată prin iertare față de oameni în contrast cu nimicnicia umană concretizată în obsesia pentru înfăptuirea unei dreptăți sociale: Stăpânul-Dumnezeu ne iartă incredibil de mult în raport cu disponibilitatea noastră de a trece peste „mărunțișurile” datorate nouă de semenii noștri. Însă dacă iertarea primită din partea lui Dumnezeu nu este dublată de iertarea pe care noi o acordăm semenilor noștri, atunci aceasta își pierde efectul. Pilda se încheie cu un avertisment eshatologic imposibil de neluat în seamă: „și mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre (Matei 18, 34-35). O altă „problemă” cu care se confruntă creștinul atunci când vine vorba de iertare este legată de frecvența iertării sau limitele „cantitative” ale acesteia, adică cât de mult și de câte ori trebuie să iertăm. Mântuitorul Iisus Hristos este cât se poate de clar și în această privință: „Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori? Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte” (Matei 18, 21-22). Sau îndemnul din Evanghelia după Luca 17, 3-4 : „Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc,

iartă-l”. O altă direcție a iertării în plan duhovnicesc o reprezintă faptul că și noi avem nevoie de iertare din partea celor cărora le-am greșit. Îi cerem iertare lui Dumnezeu, îi iertăm pe cei care ne greșesc nouă, dar și noi trebuie să conștientizăm greșelile noastre față de cei din jurul nostru și să le cerem iertare pentru ele. Și parcă este tot mai greu de împlinit acest gest de a cere iertare într-o lume în care este tot mai promovată pretenția de infailibilitate iluzorie a omului contemporan secularizat. Întotdeauna vedem cu mare ușurință paiul din ochiul fratelui nostru și suntem mai puțin dispuși să extragem bârna din ochiul nostru.Pentru creștinul conștient de identitatea sa cerească acordarea iertării greșiților săi și dobândirea iertării din partea lui Dumnezeu și a semenilor nu trebuie restrânsă la cadrele seci ale formalismului pietist și percepută în termenii unei ordini sociale sănătoase. Efectul adevăratei iertări este o stare duhovnicească mult mai profundă și plenară: bucuria. Bucuria este o stare de împlinire duhovnicească în urma întâlnirii cu harul lui Dumnezeu, este un indiciu al prezenței și lucrării harului dumnezeiesc în om. De aceea putem spune că iertarea nu este un simplu gest uman, ci unul teandric, un dar al lui Dumnezeu pentru sufletul atins de flagelul păcatului. Prin iertare omul este

recuperat din hăul măcinării spirituale și al risipirii și readus pe calea cea dreaptă a mântuirii și apropierii de Dumnezeu. Bucuria apărută în urma iertării este la fel de intensă atât pentru cel care iartă, cât și pentru cel care este iertat. Mântuitorul Iisus Hristos chiar atribuie un grad suplimentar bucuriei care cuprinde cerul atunci când un păcătos este regăsit prin iertare de către Dumnezeu, exemplificând prin trei pilde această învățătură: oaia cea pierdută, drahma cea pierdută și fiul risipitor (Sfânta Evanghelie după Luca 15). Iertarea este astfel pentru creștin un prilej cotidian de a trăi bucuria și de a oferi bucuria întâlnirii vii cu Dumnezeu și poate fi considerată un barometru al seriozității și intensității vieții duhovnicești a unui creștin. Iertarea adusă neamului omenesc de către Mântuitorul Iisus Hristos prin Învierea Sa din morți este dublată de proclamarea mesajului și îndemnului de bucurie adresat martorilor Învierii Sale. Bucurați-vă pentru că ați fost iertați. Să avem curajul, smerenia și disponibilitatea să iertăm necondiționat, să nu ne jenăm să cerem iertare atunci când este cazul și să nu ne îndoim niciodată de faptul că răsplata iertării pe care o primim sau o acordăm ne poate aduce un sens mai viu al viețuirii noastre: bucuria.

Pr. Sasu Cristian-Nicolae(Merghindeal)

(continuare din pag.5)

BUCURIILE IERTĂRII Câteva gânduri la apropierea Postului Paştilor

EI S-AU NÃSCUT ÎN

MARTIE

>

GAZETA HARTIBACIULUI 2014 7

Armenciu Simion 01 mar. 86 de ani NocrichBoroghină Gheorghe 01 mar. 85 de ani Ghijasa de SusFrăţilă Acsente 01 mar. 81 de ani VecerdNeamţu Maria 03 mar. 85 de ani AlţînaOprean Ioan 04 mar. 96 de ani ŞalcăuBorza Filip 06 mar. 82 de ani ZlagnaBungărzan Ioan 07 mar. 84 de ani Ghijasa de SusStănilă Augustin 07 mar. 81 de ani MihăileniMitru Ioan 08 mar. 90 de ani VărdOliu Iovu 09 mar. 93 de ani BîrghişRăduţ Maria 09 mar. 84 de ani AlţînaVâştea Maria 09 mar. 82 de ani BîrghişLonghin Gheorghe 10 mar. 81 de ani RetişOneamoise Emil 11 mar. 88 de ani RetişOprea Paraschiva 12 mar. 89 de ani ŞalcăuDobre Emilia 12 mar. 87 de ani RetişRogoz Octavian 12 mar. 85 de ani RetişLaptea Lucreţia 13 mar. 90 de ani ŞomartinŞtefan Eleonora 13 mar. 84 de ani Ghijasa de JosŞtefene l Maria 13 mar. 83 de ani Ighişu VechiVanga Iosif 14 mar. 86 de ani NocrichDroc Doina 16 mar. 85 de ani RetişHartman Ioana-Rozi 16 mar. 83 de ani MetişCrişca Lucreţia 17 mar. 82 de ani ŞalcăuRogozan Simion 18 mar. 88 de ani Ighişu VechiSamu Elena 18 mar. 85 de ani NocrichDuma Maria 19 mar. 87 de ani ŢichindealOros Ana 20 mar. 88 de ani Ighişu VechiComşa Victoria 20 mar. 82 de ani Ghijasa de SusMuşoaie Petru 20 mar. 82 de ani MarpodBorghină Livia 21 mar. 81 de ani NocrichVlad Ioan 22 mar. 90 de ani MihăileniDuca Ana 24 mar. 83 de ani PelişorRusu Lucreţia 26 mmar. 88 de ani ŞomartinLungu Matei 28 mar. 89 de ani AlţînaIfteni Mitra 28 mar. 88 de ani NocrichBrezae Nicolae 31 mar. 90 de ani AlţînaMihai Maria 31 mar. 83 de ani Retiş Noi le dorim sănătate, bătrâneţe liniştită şi bucurii din partea urmaşilor

Celor ce nu mai sunt le dorim odihnă veşnică de-a dreapta Tatălui.

NR. Rugăm Primăriile să ne trimită tabelele actualizate

Folclor cules de Mircea Drăgan-NoişteţeanuFOAIE VERDE DE BUJOR,

Toată lumea are-un dorŞi mai greu şi mai uşorNuma’eu am mai puţin ,

De nu-l poate duce-un trin.Căci doru’din pieptu’meu

Îi ca pământu’de greu.Taci, cucule, nu cânta,

Că eu rău te-oi blestema.Când o fi puii să-i scoţi,Să ţi-i mânce corbii toţi.

Şi pe tine lângă pui,Să nu mai cânţi nimănui.

Hălângrăvean Versavia(n.Răchită), 50 de ani, Agnita, 18 I 1984

MAICA NUMA-ATÂTA-I BUNĂPân’copiii şi-i adună.

După ce i-o crescut mari, Nu-i mai au nici-un habar.

Maica, până când mai poate,Vine cu desagii-n spate;

La cel mic şi cel mai mare,

Să le-aducă de mâncare.Maica, dacă-mbătrâneşte,

Toţi copiii o urăşte:Că-i neghioabă şi bătrână,Şi li-i silă de-a lor mumă.

Şi o mână să se ducăLa cel mare ori cea mică.Că-i bătrână, nu mai poateSă vie cu desagii-n spate.Maica, dac-o văzut ce-i,

S-o întors la casa ei,Şi se târâie cum poate,

Că-i bătrână, nu mai poate.Acum o căzut de zace,Câte-o carte ea le face:Să vină din depărtare,

Să le-mpartă ce mai are.Un părinte poate creşte

Şapte, opt copii, chiar zece;Dar cu toţii împreună

N-au grijă de a lor mumă.

Şerban Maria, 41 de ani(originară din Ighiş), Agnita, 19 IV 1982

Odată spălat, creierul se netezeşte într-atât cât să nu mai răsară întrebări sau alte buruieni. Se întreţine cu lungi sesiuni de somn, chiar

şi ziua - se pun peste pleoape televiziuni, minciuni şi palme murdare de câtă mizerie strâng în pumni. Cu pumnii ăştia, ei lovesc oamenii care au drepturi de cerut. Spălatul creierului diferă de la băiat la fată, pe el îl şamponează cu maşină, casă, faimă, pe ea o scapă de riduri, de celulită şi de satul în care bunicii put a vacă. Spălatul creierului se face cu intensitate

direct proporţională cu vârsta. Poate să se manifeste în hainele lui Barbie sau în violenţa din desenele animate, în parc, când copiii se întrebă câţi bani au părinţii lor şi de ce nu se duc mai des pe la mall. În şcoli, când te învaţă să-ţi fie teamă să fii critic. În licee, când plângi că nu arăţi atât de bine ca ele, ca ei, ca toată lumea asta care fuge de ea însăşi spre nimic, spre mai mult, spre tot mai mult, spre inutil, spre un plâns global. În facultate, când visezi ce-ai auzit că visează şi alţii. În viaţă, când creşti printre reguli de cum să fii, de cum

să nu, de cât să ai, de cât să nu dai, de cât să îţi pese, de câte să nu-ţi pese. Odată spălat, creierul elimină de pe suprafaţa lui întrebări de genul: de ce fac ce fac? de ce sunt cum sunt? ce visez? de ce visez asta? ce mă face fericit? de ce mă simt mic? de ce trebuie? de ce nu încerc să schimb? Odată spălat, creierul e doar un organ paralizat. Aveţi grijă de creierele voastre murdare.

Oana Moisil

Aveţi grijă de creierele voastre murdare

Mi-ai fost şi carne, şi măduvă, şi osLeagăn în copilărie, frumoasă GhijasăAcum ai ajuns o stearpă mireasăÎn locul cel mai de din jos...

Ce n-a putut nici ciumaNici vajnici comunişti,Din mânză - numai una-Frumoasă, ţesălată,

Azi eşti o gloabă deşelatăCu ochii goi şi trişti.

În lanurile tale de cucuruzCu iz de mucegai şi pelagrăA explodat mămăliga ca un obuzCu petale de floare neagră...

Stearpă mireasăGligor Stopiţă

O perioadă din viaţa lui, la drept vorbind destul de scurtă, Nastratin Hogea a fost angajat ca portar la Tribunalul central din Shiraz, în Iran.Treaba lui era să trieze publicul, verificând identitatea fiecăruia.Un ins a venit într-o zi şi a cerut să-l vadă pe judecătorul principal.- A, nu se poate, a spus Nastratin.- Şi de ce, mă rog?- Pentru că în momentul ăsta e în şedinţă, la tribunal.- Şi mai durează mult? Când o să iasă- Depinde, a răspuns Nastratin, dacă e declarat vinovat sau nu.

Nastratin şi tribunalulO poveste

ce-a mai fost şi încă este

Un zâmbet matinal, o vorbă frumoasă, un gând plăcut, prezența celor dragi, un mic dejun sănătos, o cafea dulce și aromată fac dintr-o dimineață banală, una de poveste Dacă tu ești dispus să vezi partea frumoasă a lucrurilor și a oamenilor, a fiecărei clipe și a fiecărei decizie pe care o iei atunci totul se va transforma în jurul tău, inclusiv tu și întreaga viață. Privește lucrurile prin prisma omului fericit, împlinit sufletește, încearcă o îmbunătățire a întregului „ tu ” . Dar...nu uita zâmbetul. Numai zâmbind vezi lucrurile clar. Vezi soarele strălucind, vezi o floare înflorind, vezi un zâmbet de copil...vezi multe. Ochii care plâng nu au cum să vadă toate astea. Lumina din adâncul sufletului tău este cea mai mare forță de creație de care dispui. Bună dimineața...viață...spun M.I...EU!

Magda Ignat

CUGETĂRILE MAGDEI

Lumina se îmbracă-n strai de aur iar spaţiul e umplut de-un râs sălbatic, mic.

În ochii tăi descopăr cerul : Oglinda-nşelătoare !

Dorinţa mă învaţă să gust nesiguranţa. Să murmur la urechea orei o vrajă ca totul sa se-oprească-n locpădurea să adoarmă-n jurul nostru ca uscaciunea să cuprindă totulieşirea să o-nchidă, iar timpul stând pe loc să fie un dans nebun de dragoste şi dor, o hora transparentă si gingaşă în mijlocul lui nicăieri.Sufletu-mi de copil tot caută grăuntele candorii şi bulbii inocenţei.

Un tremurat în aer… Tatiana Benchea

COLEGIUL DE REDACŢIE AGNITAColectiv de redacţie:

Ilarion Bârsan, Mircea Drăgan, Bogdan Albu, Marius Halmaghi, Cătălin Varga,

Ioan Vulcan-Agniţeanu, Septimiu Nicolae Bălţatu

Str. P-ţa. Republicii nr. 19

>

GAZETA HARTIBACIULUI 20148

Şi astfel de gesturi se regăsesc frecvent la acest Centru. Sentimentul că aici este o mare familie a fost confirmat şi din prezentarea fotografiilor făcute în excursii ori la numeroase evenimente la care participă beneficiarii Centrului.Directorul Mircea Vasiu a ţinut să mulţumească şi celor care, dând dovadă de altruism au făcut donaţii pentru a aduce un plus de bucurie pentru cei aflaţi în Centrul de Îngrijire din Agnita; Regina Bidian din Germania, firma S.C. AVICO-VET CLUJ NAPOCA SRL , alţi donator cu suflet

mare. A menţionat şi prezenţa, grupurilor de la Casa Seniorilor, a voluntarilor de la Crucea Roşie din Agnita, a grupurilor de elevi şi mai ales a ansamblurilor de la Casa de Cultură “Ilarion Cocişiu”, a căror prezenţă luminează deseori sufletele celor aduşi aici pentru îngrijire. Şi pentru că prezentarea raportului a fost un eveniment deosebit , încheierea lui s-a făcut cu un minispectacol folcloric susţinut de ansamblul “Hârtibăceanul”, aplaudat de toţi cei prezenţi .

I Bârsan

Agnițenii și-au dat mâna în hora genrațiilor de iubitori ai folclorului

hârtibăcean. Fie că au urcat pe scenă pentru a cinsti prin joc sau cântec folclorul moștenit de la înaintașii lor, sau se aflau în public răsplătind cu ropote de aplauze evoluția protagoniștilor, pasionații muzicii populare s-au bucurat din plin de o dupămasă de februarie dedicată exclusiv tradiției populare.În ciuda micilor impedimente create de lucrările de renovare la casa de cultură din Agnita, ediția a XI-a a Spectacolului muzical-coregrafic “Dansul Generațiilor” s-a desfășurat fără probleme în sala fostului cinematograf. Aproape 400 de spectatori au fost prezenți la spectacolul organizat de Casa de Cultură “Ilarion Cocișiu” confirmând astfel că folclorul râmâne principala atracție a hârtibăcenilor.Soluția de avarie a organizatorilor„ în ceea ce privește sala de spectacol, s-a dovedit în cele din urmă că nu a fost un impediment în atingerea succesului. “Eu sunt mulțumit cum a ieșit pentru că a fost foarte greu de gestionat, circuitele de intrare în scenă au fost foarte grele. Am avut emoțiile cele

mai mari pentru copiii aceștia mici. Surprinzător au ;tiut foarte bine ce să facă, s-au descurcat și până la urmă frica mea nu s-a adeverit”, a declarat pentru Gazeta Hârtibaciului, prof. Ioan Sârbu, directorul Casei de Cultură “Ilarion Cocișiu” Agnita, cel care a semnat și coregrafia întregului spectacol. Cel puțin trei generații de soliști și dansatori au urcat pe scenă, însă și prezența genarațiilor demult apuse s-a făcut simțită prin moștenirea folclorică lăsată acestor tineri dansatori care o duc mai departe cu atâta mândrie.Cel mai tânăr participant a fost solista Cezara Borcea care la

doar 4 ani și-a depășit emoțiile și a încântat publicul împreună alături de ceilalți soliști și dansatori. Mult mai mari emoții a avut, după cum a și spus, Marcel Părău, solist al Ansablului

Cindrelul Junii Sibiului, invitat special al evenimentului. “Văd același public extraordinar. Am venit cu aceleași emoții ca și acum 30 de ani. Dumneavoastră sunteți cel mai mare judecător”, a spus reprezentantul generației mai experimentate din spectacol.Dansul Genarațiilor reprezintă un spectacol gândit în special pentru ansablurile și grupurile folclorice din Agnita care pot cu această

ocazie să prezinte o mult mai mare parte din repertoriu. Festivalurile de gen la care participă deseori, de obicei limitează timpul de evoluție coregrafii fiind astfel nevoiți să rezume momentul pregătit în intervalul impus. Evenimentul le-a permis aşadar să îşi afişeze măiestria folclorică Ansamblului Cununa al Casei de Cultură “Ilarion Cocişiu”, Ansamblului Hârtibaciul, Ansamblului Clubului Elevilor, Clasei externe a Cercului de Canto Popular al Şcolii Populare de Artă “Ilie Micu” din Sibiu, Elevilor de la Şcoala Generală GD Teutsch şi Ansamblului popular de la Merghindeal.Pe lângă prezența în număr mare a dansatorilor și soliștilor cu vârste fragede, o noutate importantă a ediției a constituit-o dansurile din Banat și Oltenia puse în scenă de dansatorii Ansamblului Cununa

care au fost foarte bine primite de către public.În ceea ce-i privește pe soliști, și aceștia au strâns la rândul lor aplauzele spectaorilor, răsplată a munci depuse în pregătirea spectacolului. “E multă muncă, dar eu consider că în fiecare an ne depășim. Deși toți soliștii eu evoluat foarte bine consider că s-au remarcat Petronela Sandu și Constantin Vasilescu, care au fost la un nivel înalt”, a declarat ref. art. Doina Părău, conducătorul muzical al spectacolului.Următorul eveniment folcloric la Agnita va avea loc în 7 martie și va fi dedicat mamelor pentru ca în vară să se desfășoare spectacolul de inaugurare a Casei de Cultură unde, potrivit conducerii, lucrările de renovare sunt într-un stadiu foarte bun.

Bogdan Albu

DANSUL GENERATIILOR

(continuare din pag.1)

CENTRUL DE IUBIRE ŞI ALTRUISM

Voluntarii Crucii Roşii Subfiliala Agnita au început confecţionarea mărţilşoarelor care vor fi comercializate în schimbul donațiilor. Cei care doresc să achiziționeze astfel de mrțișoare confecționate manual și în același timp să contribuie la acțiunile umanitare desfășurate de Crucea Roșie o pot face între 25 și 27 februarie când Bazarul Mărțișorului va fi amplasat începând cu ora 13 în centrul orașului. Fondurile strânse în urma Bazarului vor fi flosite pentru cumprarea alimentelor care vor fi distribuite copiilor și vârstnicilor sărmani din zona Agnita.

“Sperăm că și anul acesta agnițenii să fie la fel de deschiși la această inițiativă ca și anul precedent. Bazarele Realizate de către voluntari reprezintă cea mai importantă sursă de venit în realizarea acțiunilor umanitare desfășurate până în prezent”, a declarat pentru Gazeta Hârtibaciului directorul Crucii Roșii Subfiliala Agnita, Paul Hîrțoagă.Pe lângă voluntarii preșcolarii de la Gădinița cu program prelungit Agnita care deasemenea au confecționat mărțișoare.

Bogdan Albu

Crucea Roşie Sibfiliala Agnita

Bazarul Mărţişorului, ediţia a II-a