8/17/2019 Gandaceii invizibili

1/2

 

Gândăceii invizibili 

La marginea unui oraș îndepărtat, trăia un grădinar 

vestit și foarte harnic împreună 

cu familia lui. El aveao fetiță care îl iubea foarte mult și îi cerea mereu sfaturi despre legume și grădinărit. Avea și ea grijă decâteva straturi de zarzavaturi și legume pe care le îngrijea singură cu mare drag. Era foarte harnică șiavea grijă ca legumele ei să fie frumoase și sănătoase. 

În fiecare dimineață fetița punea în cutii salată, fasole verde, varză, morcovi, roșii, dovlecei, spanac șmergea la piață cu ele încercând să le vândă la un preț cât mai bun. Fetița era rușinoasă și avea mereuemoții mari când ajungea la piață, așa că șeful pieței îi arăta întotdeauna un loc bun unde să se așeze și oajuta să își vândă marfa. Toată lumea o simpatiza, iar clienții îi admirau marfa frumoasă. Tatăl ei o lăudași se bucura pentru treaba făcută. Dar ea era tăcută și retrasă și mereu avea emoții mari când ajungea la

piață. 

Din păcate, de ceva timp încoace se întâmpla ceva foarte ciudat. Acasă împacheta în fiecare dimineațălegumele proaspete și frumoase. Dar când ajungea la piață, fetița găsea în coșurile ei o învălmășeală defrunze murdare și ofilite, la care dacă te uitai cu greu îți puteai da seama că fuseseră roșii sau morcovi. Numai putea să vândă oamenilor marfa aceea urâtă. Șeful pieței a iertat -o o dată, de două ori, dar apoi achemat -o la el și supărat a întrebat -o ce se întâmplă de vine la piață cu marfă așa proastă. Fetiței i s -afăcut rușine, a lăsat capul în jos și nu a mai zis nimic.

La început fetița nu i-a spus nimic tatălui ei, se gândea că poate cineva i-a încurcat coșurile din greșealăsau din glumă. Când a văzut că nu mai poate vinde nimic zi de zi, plină de necaz, cu ochii în lacrimi, îimărturisi tatălui ce a pățit. Grădinarul s-a întristat, dar avea mare încredere și iubire pentru fetița lui, așacă a ajutat -o chiar el să împacheteze legumele în acea dimineață. Făceau împreună această muncă zi de zidar degeaba. Când ajungea fetița la piață, lădițele erau pline de gunoi în locul verdețurilor proaspeteȘeful pieței s-a supărat și a așezat -o cu lădițele mai în spatele pieței.

Fetița nu mai putea de rușine. Viața i se părea un chin de moarte. Obosită și rușinată, fetiț a s-a oprit lamarginea drumului să se odihnească. Cum plângea ea așa încetișor, nu a observat că s-a apropiat de ea obătrânică ce părea foarte bună și înțeleaptă. A întrebat -o pe fetiță Pentru ce ești supărată?

Pentru că nu înțeleg ce se întâmplă cu legumele pe care le îngrijesc și le duc la piață. Muncesc așa de mult cu

ele, iar când ajung la piață am foarte multe emoții. Deschid lădițele și nu găsesc în ele decât frunze ofilite și

cotoare putrede, din care nu mai pot să vând absolut nimic. Nu mai știu ce să mă fac. 

O, doar asta te necăjește? a întrebat -o bătrând cu un glas blajin Tu nu ai auzit de gândăceii invizibili?  

Fetița a zis mirată Nu am auzit și nu i-am văzut niciodată 

Nu aveai cum să îi vezi, pentru că sunt invizibili. Ei apar atunci când ai emoții mari și- ți distrug munca pe

loc.

8/17/2019 Gandaceii invizibili

2/2

Dar cum aș putea să mă apăr și să scap de ei? a întrebat -o fetița curioasă 

 Am să îți dau o cheiță fermecată. Când muncești pentru ca legumele tale să fie frumoase și sănătoase, după

ce le-ai împachetat, încuie capul fiecărei lădițe cu această cheiță. Când vei ajunge la piață, nu vei mai avea

emoții, pentru că verdețurile nu vor mai fi atacate de gândăceii invizibili. 

Și zicând aceasta, bătrânica i-a întins fetiței o cheie mică, deosebită de toate cheile pe care le văzuse eapână atunci. Fetița i-a mulțumit și a plecat acasă cu inima mult mai ușoară. A așezat cu grijă verdețurile înlădițele, și fiind mulțumită de cum a avut grijă de ele, a încuiat capacele cu cheița fermecată și s-a culcatliniștită. 

În dimineața următoare a plecat la piață. Șeful pieței a întrebat -o dacă are marfă bună azi. Da, vino să vezi-a răspuns fetița cu încredere, veselă și fără emoție. A deschis lădițele rând pe rând, fără să îi mai fie fricăsau rușine. În lădițe erau verdețurile proaspete și frumoase, pe care ea le împachetase cu multă grijă.Erau cele mai frumoase legume din toată piața. Fetița era foarte bucuroasă că în sfârșit izbutise să aibăsucces. Se duse foarte mândră acasă, iar tatăl ei s-a bucurat alături de ea și a lăudat -o. De acum fetița erafoarte sigură pe ea și nu îi mai era deloc rușine de munca ei.