fundamentele psihologiei

6

Click here to load reader

Upload: diana-panait

Post on 08-Jul-2016

3 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEII. Psihologia - ştiinţă modernă- recunoscută ca ştiinţă în secolul XIX- definiţii: ştiinţa coportamentului studenţilor din ciclul întâi o ştiinţă ce trebuie făcută cu artă o lumină indispensabilă înţelegerii, apropierii şi ascensiunii umane ştiinţa psihicului ştiinţa comportamentului descrierea şi explicarea stărilor de conştiinţă în calitate de stări de conştiinţă ştiinţa care studiază, cu ajutorul unor metode obiective specifice, organizarea psihocomportamentală sub aspectul determinismului, mecanismelor şi legilor devenirii şi funcţionării ei, în plan animal şi uman, în unitatea contradictorie a individualului, particularului şi generaluluiRolul psihologiei- pe axa temporală, trebuie să se subsumeze ideii: „a contribui la asigurarea unei existenţe omeneşti, a unei conştiinţe demne, a unui suflet înaripat de idealuri nobile şi îndrăzneţe, însoţit de capacitatea de a le traduce în fapt (M. Zlate)Obiectul psihologiei- a suferit multiple transformări şi rectificări care au avut ca vector acumulările successive în dezvoltarea ştiinţifică la nivel planetar, dar şi în mod particular în psihologie, precum şi în arealuri geografice bine determinate: Europa, SUA, Asia

TRANSCRIPT

Page 1: Fundamentele psihologiei

CURS 1 8.10.2008

FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI

I. Psihologia - ştiinţă modernă- recunoscută ca ştiinţă în secolul XIX- definiţii:

ştiinţa coportamentului studenţilor din ciclul întâi o ştiinţă ce trebuie făcută cu artă o lumină indispensabilă înţelegerii, apropierii şi ascensiunii umane ştiinţa psihicului ştiinţa comportamentului descrierea şi explicarea stărilor de conştiinţă în calitate de stări de conştiinţă ştiinţa care studiază, cu ajutorul unor metode obiective specifice, organizarea

psihocomportamentală sub aspectul determinismului, mecanismelor şi legilor devenirii şi funcţionării ei, în plan animal şi uman, în unitatea contradictorie a individualului, particularului şi generalului

Rolul psihologiei- pe axa temporală, trebuie să se subsumeze ideii: „a contribui la asigurarea unei existenţe omeneşti, a unei conştiinţe demne, a unui suflet înaripat de idealuri nobile şi îndrăzneţe, însoţit de capacitatea de a le traduce în fapt (M. Zlate)Obiectul psihologiei- a suferit multiple transformări şi rectificări care au avut ca vector acumulările successive în dezvoltarea ştiinţifică la nivel planetar, dar şi în mod particular în psihologie, precum şi în arealuri geografice bine determinate: Europa, SUA, Asia

II. Curente teoretice

A. Introspecţionismul- a apărut după 1879- d.p.d.v. introspecţionist fenomenele psihice sunt în afara determinanţilor externi- Titchener vorbea despre eroarea de stimul: când se relatează un eveniment psihic, individul uman face referire nu la dinamica internă, ci la stimul => o deteriorare, o rupere a procesualităţii percepţiei, reprezentării, afectivităţii etc.- studierea fenomenelor psihice trebuie să se subsumeze stărilor conştiente, acestea din urmă fiind singurele care pot asigura desfăşurarea corectă a manifestărilor psihismului- Titchener concepea rolul P. în termeni de analiză şi studiu a micro-componentelor fenomenelor psihice în funcţie de diverse criterii- este un mecanism rudimentar nu emite concluzii

1

Page 2: Fundamentele psihologiei

CURS 1 8.10.2008

B. Psihanaliza- Freud propune spre studiere nu fenomenel conştiente ale psihicului, ci cele inconştiente- dă o structură dinamică psihicului- încearcă să îmbine ereditatea şi mediul- efortul psihanalitic este de a crea noi versiuni ale unor conflicte cu scopul de a ameliora şi a-l ajuta pe individ pentru a găsi soluţii diferite (este necesară actualizarea conflictului)

2

Nu poate informa despre legile echilibrului afectiv

interior

Faptul observat se alterează prin însuşi actul

observaţiei

Stările afective intense sunt puţin accesibile observaţiei interne

Ideile preconcepute falsifică interpretarea fenomenelor proprii

Prin introspecţie se pot sesiza doar fenomenele

psihice conştiente

Introspecţia nu oferă informaţii cu privire la mecanismele interioare

ale activităţii intelectuale

CRITICI

SupraEU

Eu

Sine

Page 3: Fundamentele psihologiei

CURS 1 8.10.2008

a. SupraEul (SuperEgo)- nivelul conştient- conţine toate restricţiile/regulile sociale- se formează în copilărieb. Eul (Ego)- nivelul preconştient- nu are un rol active- sub influenţa mediului devine intermediar între Sine şi lumea exterioară- îndeplineşte trei mari funcţii:

ia în considerare codul moral ţine seama de valori şi tradiţii

percepe realitatea memorează învaţă transformă mediul exterior în avantajul său

controlează instincte decide asupra satisfacerii amână sau suprimă instincte tinde spre obţinerea plăcerii în conormitate cu principiul realităţii

c. Sinele (ID)- ≈ inconştientul- sediul instinctelor- sursa primară a energiei psihice- instinctual- conţine energiile fundamentale- eros vs. thanatos

C. Comportamentalismul- Watson adduce o nouă viziune în psihologie, propunând comportamentul ca model de studio- se afirmă: concretul, obiectivul, măsurabilul, determinismul- Watson propune următoarele modificări:

schimbarea obiectului psihologiei schimbarea metodei de investigare schimbarea finalităţii

- viaţa psihică presupune trei organizări comportamentale: viscerale (emoţii: frică, furie) motorii (comportamente manipulative, posturale, locomotorii) laringeale (comportamente verbale)

- E.C. Tolman înnoieşte behaviorismul cu cel puţin 2 aspecte: introduce o serie de variabile intermediare între stimul şi reacţie consideră că omul acţionează determinat şi orientat de o serie de scopuri, de

expectaţiile pe care le are- Pavlov – condiţionarea- Skinner – condiţionarea operantă

o ştiinţă a comportamentului trebuie să ţină seama de evenimentele care au loc în planul lăuntric al organismului, ca şi componente ale comportamentului însuşi

3

SupraEu

Realitatea exterioară

Sine

Page 4: Fundamentele psihologiei

CURS 1 8.10.2008

originea comportamentului trebuie căutată în mediul fizic şi social, nu în ideile şi stările de spirit ale indivizilor

comportamentul uman are efecte asupra lumii înconjurătoare, efecte care la rândul lor acţionează asupra organismului modificând probabilitatea producerii aceluiaşi răspuns

D. Conduita ( ansamblul operaţiilor materiale sau simbolice prin care organismul aflat n situaţie tinde să-şi realizeze propriile posibilităţi şi să reducă tensiunile care îi ameninţă unitatea şi care le motivează )umană - P. Janet concepe psihologia ca ştiinţă a acţiunii umane atât din perspective raporturilor pe care le realizează cu mediul, cât şi a proceselor invizibile de organizare şi reglare- este o psihologie acţională- conduita umană ca obiect al psihologiei poate fi analizată din persepectiva următoarelor criterii:

înnăscut/dobândit evoluţie implicarea unor mecansime de reglare complexitate activism/pasivitate

- psihologia ar trebui să studieze fenomenele de conştiinţă considerate ca o conduită particulară- psihologia ar trebui să fie preocupată de studiul conduitelor superioare (credinţe, reflecţii, raţionamente, experienţe), gândirea fiind exprimată în termeni de acţiuni- apar noi concepte:

operaţiile (acţiunile) materiale = constau într-o acţiune asupra anturajului şi sunt aloplastice

operaţiile (acţiunile) simbolice = modifică organismul prin mecansime somatice sau fiziologice producând modificări viscerale şi posturale, sunt autoplastice, arătând rolul conştiinţei în pregătirea acţiunii reale sau chiar în substituirea acesteia

E. Abordarea umanistă (omul concret)- propune ca obiect de studio omul concret- C. Rogers promovează omul proactiv- cf. acestei abordări, psihologia trebuie să studieze:

experienţa persoanei valorizarea demnităţii şi dezvoltarea potenţialului uman calităţile umane: alegerea, creativitatea, valorizarea, autoactualizarea formarea Eului şi a identităţii de sine, căutarea propriilor căi de dezvoltare

- psihologia umanistă promovează: omul şi problematica umană atitudinea activă a omului faţă de propria sa existenţă o viziune holistică asupra omului, ca un tot unitar caracterul unic al fiinţei umane, fiinţă valoroasă prin ea însăşi, capabilă şi responsabilă

de propria sa devenire prin permanentă autoactualizare şi autoperfecţionare

4