fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a inteprinderii

123
Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii UNIVERSITATEA „ION IONESCU DELABRAD” FACULTATEA DE AGRICULTURĂ SPECIALIZARE: INGINERIE ECONOMICĂ Proiect de diplomă Conducător ştiinţific: Candidat : 1

Upload: ioana-lorena-tanasa

Post on 14-Dec-2014

54 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

creditatea persoanelor juridice

TRANSCRIPT

Page 1: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

UNIVERSITATEA „ION IONESCU DELABRAD”

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZARE: INGINERIE ECONOMICĂ

Proiect de diplomă

Conducător ştiinţific: Candidat :

Lector doctor Dan Donosa

1

Page 2: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

IAŞI 2007

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen

scurt a inteprinderii

2

Page 3: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

CUPRINS

CAPITOLUL I

Conţinutul deciziei de finanţare pe termen scurt a întreprinderii şi impactul său..4

1.1 Importanţa deciziei de finanţare pe termen scurt a întreprinderii .….…........4

1.2 Resurse de finanţare pe termen scurt ………………………………………..9

1.3 Decizia de finanţare pe termen scurt a întreprinderilor private …………....17

CAPITOLUL II

Resursele de finanţare pe termen scurt a întreprinderilor din sectorul privat....21

2.1 Fondul de rulment ………………………………………......……………...21

2.2 Creditul furnizor şi corelarea acestuia cu creditul clienţi…………..………32

2.3 Creditul bancar pe termen scurt şi costul acestuia……….………………....37

2.4 Creditarea întreprinderilor mici şi mijlocii …………..………..…..…….…51

2.5 Politica de îndatorare şi riscul financiar…………………..…..………....…52

CAPITOLUL III

Credite pe termen scurt specifice economiei de piaţă …………..………..…….…61

3.1 Creditul de trezorerie …………………………………….....………….…..61

3.2 Creditul de mobilizare ...……………………………………..…...………...63

3.3 Creditul de prefinanţare ...………………………………….…...………….66

3.4 Scadenţa şi rambursarea creditelor...…..……………………………….......67

3.5 Verificarea garanţiei creditelor...……………………..……....………….....67

3.6 Creditarea societăţilor comerciale de stat şi a regiilor autonome...………....68

3

Page 4: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

CAPITOLUL IV Concluzii….……………………………………….

………………………………….72

Bibliografie ………………………………………..…………………………………77

CAPITOLUL1

Conţinutul deciziei de finanţare pe termen scurt a întreprinderii şi impactul său

1.1 Importanţa deciziei de finanţare pe termen scurt a întreprinderii

Aspectele finanţării prezintă importanţă crucială pentru supravieţuirea şi dezvoltarea

întreprinderii.

În primul rând, întreprinderea trebuie să dispună de lichidităţi pentru a face faţă angajamentelor

asumate, adică de a onora datoriile la scadenţă în viitorul apropiat, asigurându-şi astfel echilibrul

financiar pe termen scurt.

În al doilea rând se pune, din partea întreprinderii, problema lansării în investiţii de orice natură

(tehnologice, sociale, comerciale) care să facă să se dezvolte posibilităţile întreprinderii. În acest caz

este vorba de finanţarea dezvoltării pe termen mediu şi lung care condiţionează creşterea rezultatelor

în viitor şi menţinerea echilibrului financiar.1

Deciziile de finanţare pe termen lung stabilesc cadrul general al dezvoltării unei întreprinderi.

Ele sunt temeinic fundamentate şi cel mai adesea ireversibile. Deciziile financiare pe termen scurt

sunt subordonate deciziilor pe termen lung, fiind decizii curente, de corelare. Acest caracter al

deciziilor pe termen scurt nu presupune deloc că sunt mai puţin importante; o eroare a deciziei de

finanţare pe termen scurt poate antrena pierderi importante sau chiar încetarea plăţilor.

În gestiunea financiară a firmei se înregistrează pe parcursul anului decalaje între necesarul şi

existentul de disponibilităţi băneşti. Aceste decalaje sunt generate de două cauze principale:

1. Diferenţa dintre imobilizările totale în activele firmei (mai mari) şi fondurile proprii (mai

mici);

2. Dereglări în încasarea rezultatelor economice, dereglări care determină un deficit de

trezorerie.

1 Vasile, I. -Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, p.199

4

Page 5: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Prima cauza este prezentă în majoritatea întreprinderilor, ca un principiu de lucru generat de

existenţa în economie a unor surse ce pot fi solicitate (creditul, bugetul de stat, disponibilităţile

unor agenţi economici) pentru a realiza o activitate economică mai mare decât o poate acoperi

capitalul propriu al firmei, precum şi de motivaţia costului de atragere a capitalului de lucru. De

aceea, activele curente (circulante) sunt acoperite doar parţial din capitalul propriu (fondul de

rulment). Cea mai mare parte a acestor active au drept corespondent în pasiv obligaţiile firmei către

furnizori, salariaţi şi faţă de bănci (creditul pe termen scurt).

A doua cauză provine din deficienţele destul de frecvente ale decontărilor cu clienţii în

condiţiile blocajului financiar din economie. Prelungirea peste limitele normale a perioadei în care

activele curente ale întreprinderii rămân sub forma de creanţe face ca trezoreria firmei să

înregistreze un deficit în defavoarea capitalului de lucru.

Având în vedere aceste fenomene, sistemul băncilor comerciale răspunde, la solicitarea

firmelor, prin acordarea de credite pe termen scurt adecvate decalajelor dintre activele curente, pe

de o parte şi sursele proprii şi datoriile din exploatare (pasivele), pe de altă parte.

Punctul de plecare în stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt îl reprezintă situaţia

lichidităţilor (cash flow-ul) la sfârşitul trimestrului precedent şi previziunile din trimestrul prognozat.

Cu ajutorul informaţiilor respective se întocmeşte bugetul (planul) de trezorerie baza de referinţă

pentru stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt posibil de solicitat de către întreprinderi.

Finanţările pe termen scurt vizează activele de exploatare al căror cuatum variază în funcţie de

creşterea sau descreşterea activităţii de la un an la altul, de la un trimestru la altul sau de la un sezon

la altul. În aceste condiţii, decizia de finanţare pe termen scurt trebuie să răspundă nu numai

cerinţelor de acoperire financiară a activelor circulante în cuantumul necesar şi la termenele

prevăzute, dar să prezinte şi suficientă elasticitate, capacitate de adaptare la nevoile concrete ale

diverselor etape, să poată fi majorate sau reduse, după caz, când cerinţele exploatării o impun.2

Multe întreprinderi se confruntă cu flucţuatii însemnate ale activităţii economice de la un

trimestru la altul, ceea ce face ca necesarul permanent de active circulante să fie finanţat din

capitaluri permanente, în măsura posibilităţilor, iar nevoile suplimentare ce apar pe parcursul

desfăşurării activităţii să fie finanţate din resurse de trezorerie. O asemenea strategie pe termen scurt

permite folosirea judicioasă a resurselor proprii, atrase şi împrumutate, cu efecte favorabile pe linia

economicităţii şi rentabilităţii.

Deci mijloacele de finanţare ale întreprinderii trebuie să fie adaptate la nevoile sale. În aceste

condiţii, întreprinderea se poate confrunta cu două tipuri de dificultăţi. În primul rând, poate fi

2 Toma, M. ; Alexandru, F. –Finanţe şi gestiunea fianciară a întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p.195

5

Page 6: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

situaţia în care întreprinderea trebuie să ramburseze resursele chiar înainte de a fi ajuns să recupereze

avansurile efectuate, mai ales când întreprinderea realizează investiţii pe termen lung. În al doilea

rând, întreprinderea poate fi în situaţia de a folosi, pentru operaţiuni pe termen scurt, fonduri pe care

le-ar putea folosi pe termen lung pentru investiţii.

Problemele finanţării prezintă o importanţă vitală, pentru că soluţionarea lor condiţionează

supravieţuirea întreprinderii, perspectivele sale de dezvoltare, performanţele sale prezente şi viitoare,

autonomia proprietarilor şi conducătorilor săi.

Prezentarea societăţii comerciale „Starsem „ S.A. P. Neamţ

Societatea comercială ”Starsem ” S.A. P. Neamţ a fost înfiinţată în luna septembrie a anului

2003, mai exact pe data de 11.09.2003 având codul unic de înregistrare RO 14729035.

Din anul 2003 şi pâna în prezent, obiectul de activitate principal al societăţii constă în

producerea, prelucrarea şi comercializarea materialului de plantat, motiv pentru care principalii

clienţi ai firmei sunt firmele agricole şi micii fermieri, atât din judeţ cât şi din ţară : Braşov,

Dâmboviţa, Teleorman, Suceava, Iaşi şi Satu Mare. De asemenea pentru cartoful de consum avem

contracte de vânzare încheiate cu firme de procesare sau în curs de negociere cu Metro, Carrefour,

piaţa de gros. La nivel local firma are contracte de vânzare cu micii comercianţi atât în P. Neamţ cât

şi în Roman şi cu diverse instituţii de învăţământ din judeţ.

În prezent firma nu are concurenţă pe plan local, iar la nivel naţional, conform ultimelor

statistici din domeniu firma se află pe primul loc la producerea cartofului de sămânţă.

6

Page 7: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

La celelalte produse firma are contracte de vânzare cu S.C. „ Marsat „ SA, S.C. „ Unisem „ SA,

S.C. „ Pambac „ SA, unităţi de morărit , alte firme de comerţ.

Principalii furnizori sunt :

Nr. Numele furnizorului Ce furnizeazaTermene de

plataFurnizor

incepand cu1 SC MARSAT SA Materii prime si materiale 180 zile 20032 AGRICO - OLANDA Material de plantat 240 zile 2003

3DANESPRO A/S -

DANEMARCAMaterial de plantat 240 zile 2005

4SC AGRANA ROMANIA

SASeminte si pesticide 180 zile 2005

5 SC ANDIMIR SRL Pesticide 180 zile 2006

Iar principalii clienti ai SC „ STARSEM „ SA sunt :

Nr. Numele clientului Produse vanduteTermene de

plataIncepand din

7

Page 8: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

1 SC MARSAT SAGrau, ovaz, fl.soarelui,

porumb30 zile 2003

2SC AGRANA ROMANIA

SASfecla de zahar 90 zile 2005

3 PIATA DE GROS Cartofi 30 zile 2005

4DIVERSI

PRODUCATORICartof samanta 30 zile 2003

5 SC UNISEM SA Cartof samanta 60 zile 2004

Preţul de vânzare a produselor este influenţat de preţul pieţei pentru fiecare produs în parte, dar

şi de preţul de cost. Faptul că firma deţine un depozit cu ventilaţie mecanică cu o capacitate de 2000 t

permite stocarea în bune condiţii a unei părţi din producţia de cartofi şi le permite valorificarea în

primăvară la un preţ mai bun.

Sediul principal al societăţii este în P Neamţ, comuna Girov, unde se află şi baza tehnică şi

administrativă a societăţii. Structura acţionarilor este precum în tabelul următor :

Nr. Numele acţionarului Capital detinut ( % )1 SC Danice Invest APS 34, 84642 Pop Silaghi Vasile 18, 06463 Stancel Simion 16, 96434 Wernersson Olafur Ivan 16, 02385 Pop Silaghi Nicoleta 14, 1009

Conducerea firmei este asigurata precum în tabelul următor :

Nr. Numele Functia ocupata Studii1 Consiliul de Administratie    2 Svend Kristian Hoff Director General  3 Pop Silaghi Vasile Director Executiv USAMV Iasi4 Bocancia Alexandru Director Tehnic USAMV Iasi5 Pop Silaghi Nicoleta Director Administrativ General USAMV Iasi

8

Page 9: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

1.2 Resurse de finanţare pe termen scurt

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii unei întreprinderi, prezintă importanţă atât

stabilirea cât mai exactă a volumului de fonduri acoperitoare, cât şi caracterul judicios al folosirii

uneia sau alteia dintre metodele de acoperire financiară.

Activitatea unei întreprinderi este rareori uniformă. În cursul unei perioade de timp nevoile de

finanţare sunt realocate, fondul de rulment net poate acoperi o parte a nevoilor suplimentare apărute

din aceste fluctuaţii dar nu poate acoperi totalitatea nevoilor în perioadele de vârf deoarece

imobilizarea capitalurilor ar fi prea costisitoare.

În majoritatea cazurilor întreprinderea apelează la credite bancare pe termen scurt pentru a face

faţă fluctuaţiilor activităţilor lor de unde rezultă că egalitatea nevoilor de finanţare rezultate din ciclul

de exploataţie sunt egale cu fondul de rulment + creditul furnizori + credite bancare pe termen scurt.

Astfel, în cadrul întreprinderilor din sectorul privat, finanţarea pe termen scurt se realizează pe

baza capitalului propriu (fondul de rulment), resurselor atrase şi prin credite bancare pe termen scurt.

1.2.1 Resurse proprii

9

Page 10: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

În vederea asigurării continuităţii procesului de producţie şi ritmicităţii vânzărilor este necesară

înlocuirea permanentă a stocurilor şi creanţelor. Acestea reprezintă nevoi permanente pentru a căror

acoperire este necesară constitutirea unor resurse permanente. Principala sursă o reprezintă fondul de

rulment (capitalul de lucru).

Fondul de rulment reprezintă excedentul de resurse permanente degajat din finanţarea pe

termen lung a nevoilor permanente, în vederea realizării echilibrului financiar al ciclului de

exploatare şi al trezoreriei.3 Acest surplus reprezintă o marjă de siguranţă pentru activitatea de

exploatare şi astfel întreprinderea beneficiază de o sursă de capital sigură şi pentru care nu există

preocupare de a fi reînnoită.

Fondul de rulment = (Capitaluri proprii + Datorii financiare(pe termen lung)) - Active fixe nete.

global (FRG)

Fondul de rulment propriu (FRP) = Capitaluri proprii - Imobilizări.

Fondul de rulment împrumutat (FRI) = Fond de rulment global - Fond de rulment propriu.

În gestiunea activelor circulante este necesară determinarea unei mărimi optime a fondului de

rulment, adică o mărime strict necesară care să degajeze costuri minime de capital şi să ofere

siguranţă echilibrului financiar.

Fiind o sursă permanentă, este recomandabil ca mărimea fondului de rulment să fie egală cu o

nevoie cvasipermanentă din domeniul exploatării, ori, se ştie că în cadrul ciclului de exploatare,

stocurile şi creanţele sunt reînnoibile. Pentru reînnoire, întreprinderea are permanent nevoie de

capitaluri ca să-şi constituie un stoc optim de materiale şi produse.

Deci, caracterul reînnoibil al stocurilor face ca, şi în ciclul de exploatare, să se manifeste o

nevoie permanentă de capitaluri. O dată cu reînnoirea stocurilor şi creanţelor în pasivul bilanţului se

reînnoiesc, în aproximativ aceeaşi proporţie, şi datoriile de exploatare (salariaţi, furnizori, stat, etc).

În cadrul ciclului de exploatare există o nevoie netă de capitaluri (NFR) şi aceasta ar fi

contrapartida fondului de rulment (FR), ca sursă de finanţare.

NFR = Active circulante – Pasive circulante =

3 Vintilă, G.- Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000, p.321

10

Page 11: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

(Stocuri +Creanţe reînnoibile) – (Dat. de exploatare reînnoibile)

Fondul de rulment optim ar fi cel necesar acoperirii nevoii de fond de rulment, minimă şi

permanentă.

În cadrul societăţii „Starsem „ S.A. P. Neamţ, principala sursă proprie de finanţare pe

termen scurt a activităţii întreprinderii, este reprezentată de fondul de rulment. Pe lângă această sursă

de finanţare, societatea mai are la dispoziţie unele rezerve şi resurse constituite în urma repartizării

profitului.

Fondul de rulment a urmat o evoluţie crescătoare în intervalul 2004 - 2006 de la aproximativ

3,5 miliarde lei la 4,9 miliarde lei.

1.2.2. Resurse atrase (datorii de exploatare)

Echilibrul financiar pe termen scurt se bazează, în cea mai mare parte pe resursele temporar

atrase de la terţi în intervalul cuprins între momentul constituirii datoriei şi cel al scadenţei. Echilibrul

financiar se bazează pe sincronizarea gradului de lichiditate al activelor circulante cu gradul de

exigibilitate al pasivelor circulante.

Datoriile din exploatare rezultă din relaţiile contractuale ale întreprinderii cu terţii (care asigură

furnizarea de materii prime, materiale, manopera, servicii) sau cu statul (către care întreprinderea are

obligaţia, prin lege, de a plăti impozite şi taxe). Pe intervalul de la intrarea şi recepţia materialelor,

serviciilor, manoperei sau de la naşterea datoriilor către stat şi până la momentul plăţii efective a

acestor datorii, întreprinderea beneficiază de o sursă de capitaluri, furnizată de aceşti terţi, în mod

gratuit.4

Aceste datorii apar ca urmare a decalajului de timp între momentul apariţiei unei obligaţii de

plată şi cel al onorării efective a acesteia. În cazul aprovizionărilor de la furnizori, apare un decalaj de

timp între data intrării şi recepţionării materiilor prime şi data plăţii efective a acestora, în timp ce

cumpărătorul foloseşte echivalentul valoric al acestora. În cazul salariilor şi al altor drepturi de

personal apare un interval de timp între momentul formării datoriei şi momentul plăţii efective a

salariului. La rândul lor, sumele datorate bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale, conform

legislaţiei în vigoare, se pot folosi de către agenţii economici pentru finanţarea ciclului de exploatare

din momentul formării acestora până în momentul plăţii efective.

4 Stancu, I. -Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag.509

11

Page 12: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

O altă resursă atrasă posibil utilizabilă pentru finanţarea ciclului de exploatare, o reprezintă

rezervele constituite, atât pentru finanţarea reparaţiilor capitale, cât şi pentru plata concediilor de

odihnă.

Datorită caracterului neoneros al acestor datorii, întreprinderea ar putea profita prin creşterea

mărimii lor şi prin amânarea termenului efectiv de plată. Însă, depăşirea termenelor legale de plată

privind obligaţiile fiscale fiind însoţită de amenzi şi penalităţi semnificative, întreprinderile sunt

tentate să amâne datoriile către furnizori. Cum amenzile şi penalizările de la furnizori sunt neoperante

(nesemnificative), s-a ajuns ca în economia românească să se înregistreze un volum impresionant de

arierate, decurgând de aici un blocaj financiar considerabil.

În literatura de specialitate din ţara noastră, resursele atrase de capitaluri permanente sunt

cunoscute sub denumirea de pasive stabile, respectiv datorii ale întreprinderii către terţi, minime şi

atrase pe o perioadă de timp, ca urmare a reînnoirii permanente în termenele legale de plată.

Previzionarea pasivelor stabile se realizează cu ajutorul a două metode: analitică şi sintetică.

Metoda analitică este folosită pentru previzionarea pasivelor stabile de gradul 1 care

reprezintă datorii cu sold zilnic crescător până în ziua plăţii şi cu termene fixe de plată. În această

categorie se includ datoriile rezultate din salarii, impozit pe salarii, contribuţii la asigurările sociale,

datorii din gaze naturale, energie, etc.

Fundamentarea pasivelor stabile prin această metodă presupune însumarea soldurilor zilnice,

parcurgând următoarele etape:

1. Alegerea trimestrului cu activitate minimă, întrucât pasivele stabile, calculate pentru

acest trimestru, se vor regăsi, cu siguranţă, şi în cadrul celorlalte trimestre.

2. Determinarea datoriei zilnice.

3. Determinarea soldului la începutul unei luni din trimestrul minim.

4. Calculul soldurilor din fiecare zi ale lunii luate în calcul.

5. Însumarea soldurilor din fiecare zi de la toate pasivele stabile de tipul 1.

6. Alegerea soldului zilnic total cel mai mic din luna de calcul.

Prin metoda sintetică se estimează pasivele stabile de gradul 2, în care se înscriu datoriile cu

sold variabil şi cu termene de plată variabile pe parcursul unei luni de zile. Acestea se referă la datorii

12

Page 13: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

faţă de furnizorii de materiale, combustibil, piese de schimb etc, la datoriile pentru constituirea de

rezerve, de garanţii etc.

Previzionarea pasivelor stabile de gradul 2 se face pentru fiecare trimestru al anului de plan, în

funcţie de nivelul trimestrial total al acestor datorii şi de perioada de amânare legală (normală) a

plăţilor către furnizori.

Aprovizionări trimestriale totale Durata medie a

Pasive stabile de gradul 2 = X decalajelor de plăţi 90

Calculul pasivelor stabile de gradul 2 utilizate de către „Starsem „ S.A. P. Neamţ în anul

2006.

Tabel nr.1 -lei-

Număr facturăValoarea facturii Data recepţiei Data plăţii

Intervalul între

recepţie şi plăţi

( zile )

Produsul dintrevaloarea facturii

şi interval

3103886 6458316 06.01.2006 10.01.2006 4 25833264

11224275 5562162 07.01.2006 10.01.2006 3 16686486

215261 20820800 09.01.2006 14.01.2006 5 104104000

4882664 48313918 13.01.2006 18.01.2006 5 241569590

3103932 9668250 14.01.2006 17.01.2006 3 29004750

5047001 45493830 15.01.2006 19.01.2006 4 181975320

7464692 31721382 16.01.2006 20.01.2006 4 126885528

8590551 53428005 20.01.2006 25.01.2006 5 267140025

2474555 8000000 21.01.2006 25.01.2006 4 32000000

925106 5175000 23.01.2006 26.01.2006 3 15525000

9012190 40373937 27.01.2006 02.02.2006 6 242243622

2325549 63050000 28.01.2006 02.02.2006 5 315250000

13

Page 14: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

5476658 18147480 29.01.2006 03.02.2006 5 90737400

1550277 42909494 30.01.2006 03.02.2006 4 171637979

77248 1230000 31.01.2006 04.02.2006 4 4920000

- 400352574 - - - 1901512964

Calculul a fost efectuat la aprovizionarea cu materiale reprezentative de-a lungul unei luni,

pentru intervalul de timp dintre data recepţiei şi cea a plăţii.

1601512964

Nzî = = 4.7 zile ; Nzî = numărul mediu al zilelor de întârziere. 400352574 A

Pst = X Nzî Pst = pasive stabile ; A = aprovizionări 90 - trim. I = 5032842 mii lei

A = 11594379 mii lei - trim II = 3267395 mii lei

- trim III = 1700525 mii lei

- trim IV = 1593616 mii lei

5032842

Pst trim I = X 4,7 = 262826,2 mii lei 90

3267395

Pst trim II = X 4,7 = 170630,3 mii lei 90

1700525

Pst trim III = X 4,7 = 88805,2 mii lei 90

1593616

Pst trim IV = X 4,7 = 83222,16 mii lei 90

Tabel nr.2

14

Page 15: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

- mii ROL -Nr.crt

Explicaţii Trimestre I II III IV

1 Valoarea aprovizionărilor 5032842 3267395 1700525 1593616

2 Numărul mediu de zile întârziere 4,7 4,7 4,7 4,7

3 Pasive stabile 262826,2 170630,3 88805,2 83222,16

1.2.3.Resurse împrumutate

Dacă cele două tipuri de resurse, proprii şi atrase, sunt insuficiente pentru finanţarea ciclului de

exploatare, întreprinderea apelează la credite bancare pe termen scurt. Acestea pot fi de două

tipuri:

1. Credite de trezorerie.

2. Credite comerciale.

Creditele de trezorerie se acordă întreprinderilor de către băncile comerciale în limita unui

plafon stabilit anterior. Necesarul creditelor de trezorerie se stabileşte trimestrial conform planului de

trezorerie, ca diferenţă între soldul stocurilor şi al cheltuielilor, pe de o parte, şi totalul resurselor

proprii, atrase şi a încasărilor, pe de altă parte.

Necesarul trimestrial = ( stocuri + alte active + cheltuieli - (fond de rulment + surse atrase +

de credite de trezorerie pentru realizarea producţiei) încasări din vânzarea producţiei)

Deficitul de trezorerie, care apare atunci când necesarul de resurse depăşeşte resursele proprii

şi atrase, va fi acoperit prin solicitarea de noi credite ( dacă plafonul convenit de bancă permite ) în

trimestrul respectiv peste nivelul celor aflate în sold în trimestrul anterior.

Excedentul de trezorerie reprezintă volumul creditelor care urmează a se rambursa în

trimestrul următor, şi apare în situaţia în care necesarul de resurse este mai mic decât volumul

resurselor aflate la dispoziţia întreprinderii. Dacă excedentul de trezorerie este superior creditelor

angajate anterior, atunci diferenţa se poate plasa eficient pe piaţă.

Soldul creditelor bancare, la începutul trimestrului I, se preia din bilanţul contabil la încheierea

exerciţiului contabil anterior, iar la începutul fiecărui trimestru este influenţat, în plus, cu excedentul

de trezorerie, sau în minus, cu deficitul de trezorerie din trimestrul anterior.

15

Page 16: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Punctul de plecare în stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt îl reprezintă situaţia

lichidităţilor (cash flow-ul) la sfârşitul trimestrului precedent şi previziunile din trimestrul

prognozat. Cu ajutorul informaţiilor respective se întocmeşte bugetul (planul) de trezorerie, baza de

referinţă pentru stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt posibil de solicitat de către

întreprinderi. Şi astfel avem următoarele tipuri de credite :

1. Credite globale de exploatare, în lei

Nivelul acestui credit depinde de diferenţa dintre activele curente şi pasivele curente, fiind

destinat să acopere obligaţiile de plată pe termen scurt ale întreprinderii. Acest credit, determinat

trimestrial, se acordă agenţilor economici prin contul curent, pentru a acoperi deficitul de trezorerie

în trimestrul prognozat.

2. Credite pentru active constituite temporar (cheltuieli şi stocuri), în lei şi valută

Formarea unor stocuri şi efectuarea de cheltuieli în afara activelor cuprinse în planul de

trezorerie se datorează unor cauze economice determinate de primirea în avans a unor materii prime,

întreruperea producţiei, greutăţi în expedierea produselor finite etc.

Termenul maxim de acceptare la creditare a acestor stocuri şi cheltuieli este de 12 luni.

3. Credite pentru active în stocuri şi cheltuieli sezoniere, în lei

Specificul procesului de producţie din întreprinderile care prelucrează materii prime agricole

solicită din partea acestora să formeze stocuri care să se consume într-o perioada mai mare de un

trimestru, fără a depaşi 12 luni de la constituire.

4. Credite pentru producţia de export şi exportul de produse , în lei şi valută

Imobilizările cerute de realizarea exportului au în vedere perioada de producţie

(aprovizionarea cu materii prime, materiale, semifabricate, subansambluri, combustibil, energie etc.

din ţară şi din import) sau de prefinanţare a exporturilor, precum şi perioada de decontare cu

partenerii străini (pe baza documentelor care atestă livrarea marfurilor la export). Perioada de

16

Page 17: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

imobilizare admisă este tot de 12 luni, cu excepţia imobilizărilor pentru produse cu ciclu lung de

fabricaţie, unde termenul este mai mare.

5. Credite pe documente remise spre încasare

Aceste credite au în vedere imobilizările de active în decontări cu clienţii, imobilizări

consemnate în documente (cecuri) remise de firmă spre încasare. Perioada de creditare este de

maxim 45 de zile, numai dacă activele respective nu au fost cuprinse în planul (bugetul) de

trezorerie sau nu au asigurată o altă sursă de finanţare.

6. Facilităţi de cont (overdraft – descoperire de cont), în lei

Pentru agenţii economici cu o situaţie economico-financiară foarte bună dar care, din anumite

cauze bine justificate, nu pot face faţă temporar plăţilor, se pot acorda credite pe termen de până la

15 zile şi într-o sumă limitată.

În cazul în care întreprinderea nu poate beneficia de credite de trezorerie, atunci ea poate

recurge la credite comerciale. Acestea se bazează pe operaţiuni de scontare a efectelor comerciale şi

pe operaţiuni de afacturare.

Creditul de scont se întâlneşte dacă întreprinderea are efecte comerciale de vândut. Creditul de

afacturare se practică dacă pe piaţă există societăţi specializate numite societăţi de factoring, care

preiau facturile întreprinderii spre urmărire şi încasare contra unui anumit comision.

Pentru asigurarea permanentă a capacităţii de plată şi a continuităţii activităţii de exploatare,

societatea comercială „Starsem „ S.A. P. Neamţ contractează credite bancare pe termen scurt sub

forma unei linii de credit.

La sfârşitul fiecărui an, linia de credit de care dispune societatea se închide şi se deschide o

alta, în funcţie de negocierile dintre societate şi banca creditoare. Ca volum, linia de credit a evoluat

de la 2 miliarde lei în anul 2000 la 5,5 miliarde lei în anul 2006. Nefolosirea în totalitate a creditelor

pe care banca le pune la dispoziţia societăţii, duce la penalizarea acesteia, prin perceperea de către

bancă a unui comision de neutilizare.

Creditele au fost garantate cu mijloacele fixe din patrimoniul societăţii care au fost ipotecate în

favoarea băncii finanţatoare.

17

Page 18: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

1.3. Decizia de finanţare pe termen scurt a întreprinderilor private

Cu toate că deciziile financiare majore sunt luate în cadrul gestiunii financiare pe termen lung,

care de cele mai multe ori sunt ireversibile, totuşi finanţarea pe temen scurt are rolul ei foarte

important, întrucât se referă în primul rând la acoperirea cu fonduri necesare desfăşurării normale a

ciclului de exploatare5.

Cheltuielile pe termen scurt deţin o pondere ridicată în comparaţie cu finanţarea pe termen

lung, care cuprinde, printre altele, toate activele imobilizate. Doar la începutul funcţionării

întreprinderii activele circulante sunt egale cu disponibilul de capital rămas din capitalul social după

ce au fost procurate activele imobilizate. Dar nevoile de finanţare pe termen scurt sunt mult mai mari,

ceea ce face ca întreprinderea să se îndatoreze, să utilizeze fonduri atrase.

Finanţarea pe termen scurt se subordonează finanţării pe termen lung, fondurile, fluxurile

băneşi, fiind destinate acivităţii de exploatare curentă a întreprinderii.

Finanţarea pe termen lung stabileşte cadrul general al dezvoltării întreprinderii.

Finanţarea pe termen scurt apare ca urmare a unor măsuri de ajustare. Finanţarea pe termen

scurt nu poate fi însă neglijată sau subestimată.

Şi finanţarea pe termen scurt are ca obiectiv final obţinerea de profit, deci a unei rentabilităţi

cât mai mari în condiţii de raţionalitate şi risc, şi diminuarea riscului.

Şi în cadrul finanţării pe termen scurt este necesar un echilibru. În acest caz, echilibrul

presupune în primul rând, un raport optim între necesarul de active circulante şi resursele de finanţare

a acestui necesar. Cu cât necesarul de acitive circulante poate fi satisfăcut cu un minimum de resurse,

cu atât activitatea întreprinderii este mai eficientă, întrucât sunt imobilizate mai puţine fonduri. O

eroare într-o hotărâre pe termen scurt poate antrena pierderi ridicate, chiar încetarea de plăţi.

Gestiunea financiară pe termen scurt cuprinde pe de o parte, gestiunea activelor circulante, pe

de altă parte, alegerea colaborărilor de trezorerie. Această gestiune este însoţită de o planificare

financiară pe termen scurt care se exercită simultan pe două orizonturi: un orizont anual, care permite

să se aprecieze în mod global dacă echilibrul financiar poate fi realizat datorită posibilităţilor de

finanţare pe termen scurt şi un orizont intraanual, necesar realizării unei gestiuni eficace a trezoreriei

de pe o zi pe alta.

5 Nişulescu, I.- Finanţarea şi reorganizarea întreprinderii, Editura Infomedia, Bucureşti, 1999, p. 123

18

Page 19: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Decizia financiară privind finanţarea investiţiilor

În realizarea echilibrului financiar, calitatea a două decizii este esenţială : decizia de investiţii şi

decizia de finanţare.

În funcţie de anumite criterii (profitabilitate, lichiditate etc ), decizia de investiţii va face

alegerea între investiţia internă în active fizice şi investiţia financiară în valori mobiliare. În decizia

de finanţare, principala alegere se face între resursele proprii şi resursele împrumutate.

În cadrul resurselor proprii, gestiunea financiară are de ales între autofinanţare şi aporturi noi

de capital.

Capacitatea de autofinanţare este determinată, în principal, de mărimea amortizărilor şi

provizioanelor calculate şi neconsumate încă şi de mărimea profiturilor nerepartizate. În cea mai

mare parte capitalul intern nu este oneros. Amortizarea şi provizioanele sunt cheltuieli calculate, care

se exonerează de la plata impozitului pe profit.

Profitul net, după deducerea impozitului pe profit, rămâne o sursă gratuită de finanţare până la

încorporarea în capitalul social a rezervelor astfel constituite. Numai după distribuirea de acţiuni

gratuite, autofinanţarea devine generatoare de costuri pentru remunerarea prin dividende a capitalului

intern convertit în capital social.

Sursele externe în finanţarea investiţiilor privesc:

- sursele proprii, prin emisiunea de capital sau prin subvenţii de la bugetul statului.

- sursele împrumutate, prin emisiunea şi vânzarea de obligaţiuni şi / sau contracte de credite

pe termen mediu şi lung.

- închirierea cu posibilitatea cumpărării ulterioare a mijloacelor fixe ( leasing ).

Selecţia şi combinarea acestor surse formează conţinutul deciziei de finanţare pe termen lung,

iar criteriul de optimizare îl constituie valoarea actualizată netă ce rezultă din fiecare variantă de

finanţare6.

Dividendele şi finanţarea

Politica de dividende se referă la decizia de a plăti profitul sub forma dividendelor acţionarilor

sau ca acesta să fie reţinut de către întreprindere pentru a putea fi reinvestit. Modelul de bază privind

preţul acţiunilor arată că, dacă întreprinderea adoptă o politică de plată a majorităţii dividendelor, va

conduce la o creştere a acţiunilor. Totuşi dacă dividendele plătite cresc, atunci vor fi mai puţini bani

6 Radu, M.; Munteanu, M.-Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Moldova, Bacău, 1999, p.56

19

Page 20: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

disponibili pentru reinvestire, rata viitoare de creştere aşteptată de către acţionari va fi scăzută şi

aceasta va micşora preţul acţiunilor.7

Decizia de a plăti dividendele acţionarilor este în acelaşi timp o decizie de a nu reinvesti

aceeaşi sumă în întreprindere.

Pentru a observa acest lucru, în figura nr.1 este redată relaţia dintre fluxul de numerar

disponibil şi posibilităţile de utilizare a acestora.

Figura nr.1

Fluxurile de numerar disponibile într-o întreprindere provin din două surse : fluxuri (profituri)

generate intern de întreprindere şi o finanţare externă nouă. Aceşti bani disponibili au, în general, trei

utilizări.

Prima, o constituie asigurarea condiţiilor financiare pentru continuarea activităţii de exploatare.

Aceasta include plata salariilor, costul materialelor, cheltuieli de marketing, impozite, cheltuieli

financiare etc.

Fondurile rămase pot fi disponibile pentru două scopuri: expansiunea prin intermediul

investiţiilor noi de capital sau prin achiziţii de alte întreprinderi, utilaje etc. sau distribuirea către

acţionarii întreprinderii.

Rezultă că decizia plăţii dividendelor afectează în acelaşi timp structura capitalului şi deciziile

privind alocarea acestuia.

7 Hoanţă, N.- Finanţele firmei, Editura Continent, Bucureşti, 1996, p.260

20

Page 21: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

CAPITOLUL 2

Resursele de finanţare pe termen scurt a întreprinderilor din sectorul privat

2.1 Fondul de rulment

Pentru realizarea echilibrului financiar la nivelul intreprinderii, trebuie să se respecte principiul

parităţii maturităţilor potrivit căruia alocările permanente (imobilizări) trebuiesc finanţate pe seama

surselor permanente (capitalurile proprii şi imprumuturile pe termen lung) datorită rotaţiei mai lente a

acestora; alocările ciclice (activele circulante) se finanţează pe seama surselor temporare (datorii pe

termen scurt).

21

Page 22: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Cu cât sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile permanente de alocare a fondurilor

băneşti, cu atât intreprinderea dispune de o marjă de securitate, care o pune la adapost de evenimente

neprevazute.

Acest surplus de resurse permanente, degajat de ciclul de finanţare al investitiilor, poate fi rulat

pentru reînnoirea stocurilor şi creanţelor. Aceasta utilizare potenţială a marcat şi denumirea lui, şi

anume aceea de fond de rulment. El este expresia echilibrului financiar pe termen lung şi a

contribuţiei acestuia la realizarea echilibrului finanţării pe termen scurt.

Surplusul de surse permanente, degajat din finanţarea pe termen lung a nevoilor permanente, îl

constituie fondul de rulment.8 Fondul de rulment foloseşte la măsurarea condiţiilor echilibrului

financiar, care rezultă din confruntarea lichidităţii activelor pe termen scurt cu exigibilitatea

pasivelor pe termen scurt. Totodată, fondul de rulment este şi un indicator de lichiditate : cu cât

fondul de rulment este mai mare, datoriile pe termen scurt pentru finanţarea activelor circulante vor

fi mai mici.

Stabilirea politicii fondului de rulment (capital de lucru) impune găsirea de răspunsuri la două

întrebări:

1. Cât de mult trebuie să se investească în fiecare categorie de active circulante ?

2. Cum ar trebui să se finanţeze investiţiile în activele circulante ?9

Orice întreprindere, oricât de conservatoare ar fi, are nevoie de credite comerciale, de obligaţii

curente şi de credite bancare pe termen scurt. Recurgerea la resurse pe termen scurt este avantajoasă

numai în măsura în care echipa managerială este sigură că-şi va putea procura resursele necesare

pentru rambursarea datoriilor şi plata dobânzilor. Politica fondului de rulment este importantă mai

ales pentru firmele mici care au acces mai greu la resursele pieţei de capital.

Din punct de vedere al conţinutului său, fondul de rulment poate fi de patru feluri: brut, net,

propriu şi străin.

a) Fondul de rulment brut (FRB) se mai numeşte fond de rulment total sau economic şi

desemnează toate elementele de active circulante susceptibile de a fi transformate în bani într-un

termen mai mic de un an, adică să se reînnoiască, să parcurgă fazele unui ciclu de exploatare ( o

rotaţie, un rulment). Ca ansamblu al elementelor de activ, el se compune din: stocuri diverse, creanţe

clienţi, avansuri acordate furnizorilor, disponibilităţi băneşti în casă, în cont, în carnete de cecuri

eliberate etc.

8 Stancu, I-.op.cit, p.5079 Halpern, P.- Finanţe Manageriale, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p.216

22

Page 23: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

b) Fondul de rulment net (FRN) sau permanent reprezintă partea din capitalul permanent care

poate fi utilizată pentru finanţarea activelor circulante, sau excedentul activelor circulante cu termen

mai mic de un an, faţă de datoriile cu exigibilitate pe termen mai mic de un an.

Fondul de rulment net poate fi calculat astfel:

FRN = Capital permanent - Active imobilizate

FRN = Active circulante - Datorii pe termen scurt

c) Fondul de rulment propriu (FRP) defineşte excedentul capitalului propriu faţă de

activele imobilizate şi semnifică autonomia de care dispune o întreprindere în materie de

finanţare a activelor circulante.

Fondul de rulment propriu se calculează în două moduri şi anume:

FRP = Capital propriu - Imobilizări

FRP = Fondul de rulment net - Datorii la termen

d) Fondul de rulment străin (FRS) se poate interpreta ca fiind egal cu datoriile la termen

sau cu diferenţa dintre fondul de rulment net şi fondul de rulment propriu şi se calculează astfel:

FRS = Capital permanent – Capital propriu

FRS = Fondul de rulment net – Fondul de rulment propriu

Prin conţinutul său, fondul de rulment reprezintă o parte a deciziei financiare privind activele

circulante. El conţine partea de cheltuieli sub formă de active circulante şi partea de venituri

financiare ca o componentă a capitalului permanent.

În mod concret, fondul de rulment arată în ce măsură activele circulante sunt finanţate din

fonduri proprii, respectiv din fonduri împrumutate. Cu cât gradul de finanţare din fonduri proprii este

mai mare, cu atât creşte gradul de autonomie financiară a întreprinderii, precum şi posibilitatea

acesteia de a face faţă plăţilor scadente.

Determinarea prin calcul a fondului de rulment şi neînscrierea lui distinctă într- un post din

pasivul bilanţului este o consecinţă a gestiunii globale şi unitare a fondurilor întreprinderii, fără a

separa distinct fondurile pentru investiţii de cele pentru producţie. Utilizarea globală fără destinaţii

23

Page 24: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

prestabilite a fondurilor băneşti, dă întreprinderii libertatea de a le aloca unde nevoia de finanţare

impune acest lucru, fie că este vorba de investiţii, de producţie, de cercetare etc.

Având în vedere datele din bilanţ, fondul de rulment se prezintă grafic astfel:

Fond de rulment net Fond de rulment brut

Figura nr.2 Reprezentarea grafică a fondului de rulment.

Interpretarea fondului de rulment

Interpretarea fondului de rulment net

Fondul de rulment net are două exprimări echivalente care permit să se definească această

noţiune din două puncte de vedere.

a) Comparaţia între capitalurile permanente şi activele imobilizate. După o primă

formulare, fondul de rulment net este definit astfel:

FRN = Capitaluri permanente - Active imobilizate

Active imobilizate( Ai )

Capital permanent( Cp )

Active circulante( Ac )

Fond de rulment propriu (FRP)

Fond de rulment străin (FRS)

Resurse de trezorerie( datorii pe termen scurt )

24

Page 25: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Din această perspectivă, fondul de rulment net corespunde excedentului de capitaluri

permanente asupra activelor circulante. Comparaţia între cele două mărimi corespunde uneia din cele

trei situaţii:

1. Capitaluri permanente > Active imobilizate FRN > 0

Dacă fondul de rulment net este pozitiv, capitalurile permanente permit să se finanţeze integral

activele imobilizate şi o parte din activele circulante. FRN corespunde mărimii capitalurilor

permanente care permite să se finanţeze activele circulante, după finanţarea în totalitate a

imobilizărilor.

2. Capitaluri permanente < Active imobilizate FRN < 0

Dacă fondul de rulment net este negativ, capitalurile permanente nu reprezintă o sursă

suficientă pentru a finanţa integral imobilizările. Acestea trebuie deci să fie finanţate parţial din

resurse pe termen scurt.

3. Capitaluri permanente = Active imobilizate FRN = 0

Această a treia situaţie, puţin probabilă, exprimă o armonizare totală a structurii resurselor cu

utilizarea acestora

b) Comparaţia între activele circulante şi datoriile pe termen scurt. După o a doua formulare,

fondul de rulment net poate fi definit în modul următor:

FRN = Active circulante – Datorii pe termen scurt

Din această perspectivă, fondul de rulment corespunde excedentului activelor circulante (acele

care sunt cele mai lichide, adică transformabile în bani în mai puţin de un an) asupra datoriilor pe

termen scurt (acele care sunt cele mai exigibile, adică acele care trebuie să fie rambursate în mai

puţin de un an). Comparaţiile posibile corespund următoarelor situaţii:

1. Active circulante = Datorii pe termen scurt

Capitaluri permanente = Active imobilizate

FRN = 0

În această primă situaţie, foarte puţin probabilă, activele circulante sunt acoperite strict din

datoriile pe termen scurt.

2. Active circulante > Datorii pe termen scurt

Capitaluri permanente > Active imobilizate

25

Page 26: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

FRN > 0

Această a doua ipoteză semnifică faptul că activele circulante permit să se prevadă încasări

viitoare pe termen scurt care vor permite rambursarea integrală a datoriilor exigibile pe termen scurt,

cât şi obţinerea de lichidităţi excedentare. Această situaţie apare ca o favorabilă în ceea ce priveşte

solvabilitatea, pentru că se sugerează că întreprinderea beneficiază de perspective favorabile în ceea

ce priveşte capacitatea sa de rambursare.

3. Active circulante < Datorii pe termen scurt

Capitaluri permanente < Active imobilizate

FRN < 0

În această a treia situaţie, suma activelor circulante lasă să se prevadă încasări viitoare pe

termen scurt insuficiente pentru rambursarea datoriilor pe termen scurt.

Interpretarea fondului de rulment propriu

Fondul de rulment propriu prezintă o semnificaţie mult mai limitată decât fondul de rulment

net. Reflectă totuşi un aspect important al situaţiei financiare pentru că exprimă autonomia pe care

întreprinderea o dovedeşte în finanţarea investiţiilor în imobilizări.

Un fond de rulment propriu pozitiv semnifică faptul că imobilizările sunt finanţate integral

din resurse proprii, deci există autonomie.

FRP > 0 Capitaluri proprii > Active imobilizate

Un fond de rulment propriu negativ semnifică faptul că imobilizările nu sunt finanţate decât

parţial din resurse proprii. Întreprinderea trebuie să facă apel la îndatorare pentru a finanţa o parte din

imobilizările sale.

FRP < 0 Active imoilizate > Capitaluri proprii

Nevoia de fond de rulment

Necesităţile de finanţare ale ciclului de exploatare sunt acoperite, în cea mai mare parte, din

sursele temporare corespunzătoare( datorii curente, furnizori, buget, salariaţi etc.). Diferenţa dintre

26

Page 27: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

necesităţile de finanţare a ciclului de exploatare şi datoriile de exploatare este numită nevoia de fond

de rulment. Ea este expresia realizării echilibrului financiar pe termen scurt, respectiv, a echilibrului

dintre necesarul şi resursele de capitaluri circulante( curente).

Necesarul fondului de rulment reprezintă deci, necesarul de finanţare generat de activitatea

întreprinderii în fiecare stadiu al ciclului de exploatare- cumpărare (aprovizionare) – transformare –

comercializare.10

NFR = alocări ciclice ( în stocuri şi creanţe ) – surse ciclice

= ( stocuri + creanţe ) - Datorii curente

Dacă această diferenţă este pozitivă, atunci ea semnifică un surplus de nevoi de stocuri şi

creanţe, în raport cu sursele temporare posibile de mobilizat. Astfel, NFR poate evidenţia un decalaj

nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi a creanţelor, şi exigibilitatea datoriilor de exploatare.

- este o situaţie normală dacă este determinată de :

- politica de investiţii care atrage creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare

- creşterea vânzărilor

- mărirea duratei ciclului de fabricaţie datorită creşterii complexităţii produselor

- este o situaţie nefavorabilă dacă este determinată de :

- existenţa unui decalaj nefavorabil dintre lichiditatea activelor circulante şi exigibilitatea

datoriilor din exploatare ( s-a încetinit încasarea şi s-a urgentat plata obligaţiilor)

- existenţa unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă

Dacă NFR este negativă, atunci ea semnifică un surplus de resurse temporare în raport cu

nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante. Ea poate fi apreciată pozitiv, dacă este rezultatul

accelerării rotaţiei activelor circulante şi al degajării de datorii cu scadenţe mai relaxate. În caz

contrar, aceasta nu poate fi decât consecinţa unor întreruperi temporare în aprovizionarea şi

reînnoirea stocurilor, cu efecte nefavorabile în perioada următoare.

Calculul fondului de rulment pe exemplul „Starsem „ S.A. P. Neamţ

a) Fondul de rulment net ( FRN )

FRN = Capital permanent- Active imobilizate

Capital permanent = Capital propriu + Datorii la termen

10 Neagoe, I.- Finanţele întreprinderii, Editura Ankarom, Iaşi, 1997, p.254

27

Page 28: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Deoarece „Starsem „ S.A. P. Neamţ, în vederea desfăşurării activităţii de bază nu se

îndatorează la termen, capitalul permanent va fi egal cu capitalul propriu.

Tabel nr.3 Evoluţia fondului de rulment net -mii lei-

Nr.crt. INDICATORI 2004 2005 2006

1 Capital permanent 64379076 86596435 85970835

2 Active imobilizate 60587888 81671150 80986346

3 Fond de rulment net(rd.1–rd.2)

3791188 4925285 4984489

2005-2004 = FRN2005 - FRN2004 i = FRN2005 / FRN2004*100 - 1002005-2004 = 1134097 mii lei i = 29,91 %

2006-2004 = FRN2006 - FRN2004 i = FRN2006 / FRN2004*100 - 1002006-2004 = 1193301 mii lei i = 31,47 %

2006-2005 = FRN2006 - FRN2005 i = FRN2006 / FRN2005*100 - 1002006-2005 = 59204 mii lei i = 1,20 %

Conform tabelului nr. 3 se observă că fondul de rulment net a avut o evoluţie ascendentă în

perioada analizată, crescând într-o primă fază (2004-2005) cu 36,19 % , adică 18076416 mii lei,

urmată de o creştere foarte redusă (2005-2006) de 1,20 % adică 59204 mii lei, care se datorează

reducerii capitalului permanent şi activelor imobilizate în anul 2006 faţă de anul 2005.

În toţi cei trei ani din perioada analizată, fondul de rulment net este pozitiv (capital permanent

> active imobilizate), ceea ce reflectă o finanţare integrală a activelor imobilizate şi parţială a

activelor circulante.

Grafic nr.1

28

Page 29: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Din reprezentarea grafică a evoluţiei fondului de rulment net se poate observa o creştere a

acestuia pe parcursul celor trei ani analizaţi.

b) Fondul de rulment propriu ( FRP )

FRP = Capital propriu – Imobilizări

FRN = Fond de rulment net – Datorii la termen

Datorită faptului că „Starsem „ S.A. P. Neamţ înregistrează un nivel al capitalului propriu egal

cu cel al capitalului permanent, fondul de rulment propriu va avea aceeaşi valoare cu a fondului de

rulment net şi anume:

Tabel nr.4 Evoluţia fondului de rulment prorpiu -mii lei-

Nr. crt. INDICATORI 2004 2005 20061 Capital propriu 64379076 86596435 85970835

2 Active imobilizate 60587888 81671150 80986346

3 Fond de rulment propriu 3791188 4925285 4984489

29

Page 30: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

(rd.1–rd.2)

b) Fondul de rulment străin

FRS = Capital permanent – Capital propiu

FRS = Fond de rulment net – Fond de rulment propriu

În acest caz, fondul de rulment străin este nul, lipsa datoriilor pe termen lung şi mediu ducând

la egalitatea dintre capitalul propriu şi capitalul permanent şi în final la lipsa fondului de rulment

străin.

Tabel nr.5 Evoluţia fondului de rulment străin -mii lei.

Nr. crt. INDICATORI 2004 2005 20061 Capital permanent 64379076 86596435 85970835

2 Capital propriu 64379076 86596435 85970835

3 Fond de rulment străin(rd.1–rd.2)

0 0 0

Calculul necesarului fondului de rulment pe exemplul „Starsem „ S.A. P. Neamţ.

NFR = ( Stocuri + Creanţe ) – Datorii de exploatare

Datorii de exploatare = Furnizori + Clieţi creditori + Venituri înregistrate în avans

Tabel nr.6 Evoluţia necesarului de fond de rulment -

mii lei-

Nr.crt INDICATORI 2004 2005 2006

1 Stocuri 288284 754148 889785

2 Creanţe 4597670 6233839 10511617

3 Datorii de exploatare 6795656 9679687 11276383

4Necesarul de fond de

rulment ( rd 1+rd 2- rd 3)-1909702 - 2691700 125019

30

Page 31: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

2005-2004 = NFR2005 - NFR2004 i = NFR2005 / NFR2004*100 – 1002005-2004 = - 781998 mii lei i = - 40.94 %

2006-2004 = NFR2006 - NFR2004 i = NFR2006 / NFR2004*100 - 1002006-2004 = 2034721 mii lei i = 106.54 %

2006-2005 = NFR2006 - NFR2005 i = NFR2006 / NFR2005*100 - 1002006-2005 = 2816719 mii lei i = 104,64%

Din cadrul tabelului nr. 6 se poate observa evoluţia oscilantă a necesarului fondului de rulment

pe perioada analizată. În prima parte a acestei perioade, anii 2004-2005, necesarul fondului de

rulment a avut o valoare negativă şi s-a diminuat cu 172,38 %, adică cu 6410477 mii lei. În a doua

parte a perioadei, 2005-2006, necesarul fondului de rulment a înregistrat o creştere, ajungând la o

valoare pozitivă. Creşterea a fost de 104,64 %, ceea ce înseamnă 2816718 mii lei.

Valoarea negativă din anii 2004 şi 2005 a necesarului de fond de rulment, a reprezentat o

situaţie pozitivă pentru societatea comercială „Starsem „ S.A. datorită faptului că a crescut viteza de

rotaţie a activelor circulante astfel :

Tabel nr.7 Evoluţia vitezei de rotaţie a activelor circulante -mii lei-

Nr crt INDICATORI 2004 2005 20061 Vânzări ( CA ) 83326310 120395676 138806553

2 Total activ 75097934 100306152 103759728

3 Viteza de rotaţie a activelor circulante ( rd 1 / rd 2 )

1,109 1,119 1,337

Necesarul de finanţare, generat de activitatea societăţii comerciale „Starsem „ S.A., a putut

fi acoperit în anul 2006 atunci când a înregistrat o valoare de 125019 mii lei, din fondul de

rulment net înregistrat de întreprindere.

Grafic nr.2

31

Page 32: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Evoluţia grafică a necesarului de fond de rulment arată faptul că, în anul 2005, acesta a scăzut

cu aproximativ 50 % faţă de anul 2004, şi a crescut în următorul an, înregistrând o valoare pozitivă

de 125019 mii lei.

2.2 Creditul furnizor şi corelarea acestuia cu creditul clienţi

Creditul furnizor apare în momentul în care furnizorul acceptă să nu fie plătit o dată cu

livrarea mărfurilor. El reprezintă obligaţiile de plată apărute pentru o firmă, la care, data primirii

mărfurilor sau recepţionării serviciilor devansează termenul de plată. Pentru a nu avea dificultăţi de

32

Page 33: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

trezorerie, furnizorul cere clientului său permisiunea de a trage trate cu scadenţe corespunzătoare. În

acest caz, furnizorul poate sconta aceste trate la banca sa în vederea refacerii trezoreriei.

În principiu, termenul de acordare a creditului furnizor variază între 30-90 de zile. Acest termen

mediu poate fi calculat astfel :

Pc X t

a) Tmpf = în care : 100

Tmpf = termenul mediu de plată a furnizorilor.

Pc = ponderea fiecărei aprovizionări ( cumpărări ) în total.

T = termenele individuale de plată ale fiecărei cumpărări.

( Furnizori + Efecte de plată ) X 360

b) Tmpf = Cumpărări

Din calculele prezentate este necesar să se scoată sumele aferente achiziţiilor de imobilizări,

pentru că nu privesc procesul de exploatare.

Creditul furnizor poate să contribuie la creşterea cifrei de afaceri a întreprinderii sau chiar

înlocuirea fondului de rulment. Sursele atrase de întreprindere, sub forma creditului furnizor, sunt cu

atât mai avantajoase cu cât ele sunt necostisitoare. Pentru cel care beneficiază de un asemenea tip de

credit este important să se precizeze în contract volumul şi termenul de plată în vederea prevenirii

eventualelor presiuni din partea furnizorului de a accelera termenele de plată.

În practică, furnizorul acordă clientului posibilitatea de a alege fie între un credit comercial pe o

anumită perioadă de timp, fie o bonificaţie calculată asupra volumului total al livrărilor în cazul în

care clientul preferă să plătească pe loc, în numerar. Pornind de la aceste două oportunităţi, clientul,

la rândul său, poate alege una din următoarele variante :

- acceptă bonificaţia care îi ieftineşte mărfurile, dar îl pune în situaţia de a-şi procura

lichidităţi pentru a plăti pe loc, apelând eventual la un credit bancar pe termen scurt

- renunţă la bonificaţie şi beneficiază de creditul acordat de furnizor, fapt care îl scuteşte să

mai apeleze la credite bancare pe termen scurt. Din acest motiv, creditul furnizor prezintă un cost de

oportunitate, în funcţie de rata dobânzii existentă pe piaţă pe care clientul nu o mai plăteşte, dar care

se regăseşte în gestiunea furnizorului. Însă, dacă clientul acceptă bonificaţia, el va trebui să plătească

rata dobânzii pentru creditul bancar pe termen scurt pe care îl ia de la bancă

33

Page 34: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Creditul furnizor prezintă următoarele trăsături :

1. Trebuie să facem distincţia între furnizorul de bunuri şi servicii, pe de o parte, şi furnizorul

de active imobilizate, pe de altă parte. În timp ce primul corespunde ciclului de exploatare sau

ciclului de producţie şi comercializare, al doilea furnizor contribuie la finanţarea ciclului de investiţii

al întreprinderii. Aprecierea duratei creditului furnizor se realizează ţinând cont de achiziţiile de

bunuri şi servicii, care sunt specifice ciclului de exploatare. Astfel, durata creditului furnizor se

calculează după următoarea formulă :

Durata Cumpărări de bunuri şi servicii ( taxe incluse )creditului furnizor = X 360 Furnizori şi conturi asimilate acestora

2. Creditul furnizor are un caracter automat pentru că nu face obiectul unui contract formal

încheiat între furnizor şi client. Acest lucru este datorat modalităţilor de plată a întreprinderilor nu cu

numerar, pe loc, ci cu plata amânată. Plata trebuie efectuată după recepţia mărfurilor şi aproape

întotdeauna există un interval între livrarea mărfurilor şi expedierea facturii, fără să mai luăm în

considerare şi timpul necesar pentru verificarea corectitudinii întocmirii facturii.

3. Creditul furnizor constituie un mijloc suplu de plată pentru că, în practică, furnizorul nu

solicită garanţii acoperitoare riscului de neplată de la clienţi şi chiar este mai tolerant decât un

bancher în cazul nerespectării de către client a termenului de plată.

4. Creditul furnizor permite finanţarea totală sau parţială a stocurilor în funcţie de viteza de

rotaţie a acestora. Astfel, într-un sector cum este cel al marii distribuţii, în care durata de stocare a

mărfurilor este mai mică decât durata de întârziere a plăţii, furnizorul, prin creditul acordat clientului,

finanţează practic în totalitate stocurile. Tot furnizorul este cel care furnizează chiar un excedent de

disponibilităţi băneşti clientului pentru ca acesta să-şi poată alimenta trezoreria şi, prin urmare,

furnizorul oferă resurse pentru înlocuirea fondului de rulment al clientului.

În practică este posibil să fluctueze durata creditului furnizor. Astfel, creşterea duratei

creditului furnizor peste nivelul existent în sectorul economic în care acţionează furnizorul se poate

datora îmbunătăţirii solvabilităţii clienţilor şi creşterii numărului de comezi care provin de la aceştia.

Reducerea duratei creditului furnizor, poate fi consecinţa atât a unor aspecte negative, cât şi a

unora pozitive. Ca aspect negativ, reducerea duratei creditului se datorează înrăutăţirii situaţiei

financiare şi imaginii de ansamblu a clientului pe piaţa pe care furnizorul le constată, şi îşi ia măsuri

de prevedere reducând durata creditului.34

Page 35: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Ca aspect pozitiv, reducerea duratei creditului furnizor se datorează îmbunătăţirii solvabilităţii

clientului şi, prin urmare, acesta îşi poate onora obligaţiile de plată la timp, nemaidorind amânări din

partea furnizorul

Spre deosebire de creditul furnizor, creditul client reprezintă o investiţie. Din acest motiv,

gestiunea creditului client este diferită de gestiunea creditului furnizor care reprezintă o decizie de

finanţare.

Creditul clienţi reprezintă amânările de plată consimţite de furnizorul de mărfuri sau

prestatorul de servicii în favoarea partenerilor de afaceri. Acesta determină o imobilizare de fonduri

pentru firma creditoare, încetineşte viteza de rotaţie a fondurilor şi micşorează lichiditatea financiară,

însă efectele negative resimţite de firma în cauză nu pot fi înlăturate prin sistarea raporturilor cu

clienţii pentru că ar fi prejudiciată realizarea cifrei de afaceri.

Având în vedere că nu toţi clienţii pot plăti cu bani lichizi, nu înseamnă că aceştia nu au

capacitate de plată. În dorinţa extinderii activităţii şi creşterii cifrei de afaceri, firmele sunt nevoite să

vândă pe bază de credit pe termen scurt partenerilor contractuali. Această practică s-a extins în ţările

cu economie de piaţă şi chiar există o concurenţă foarte puternică între firme pe linia acordării unor

facilităţi de plată clienţilor.

În acest caz, gestiunea creditului clienţi urmăreşte două obiective majore :

1. Reducerea sumei creditului client

2. Reducerea riscului ce decurge din creditul client

Minimizarea sumei creditului clienţi se poate obţine prin următoarele modalităţi de acţiune :

- Alegerea unor modalităţi convenabile de plată, simple şi rapide şi înscrierea lor ca atare în

contract

- Facturarea rapidă a loturilor de mărfuri care sunt expediate clienţilor

- Înscrierea într-o manieră clară în contract a tuturor condiţiilor de plată pentru a nu apărea

interpretări diferite ale acestora

Minimizarea riscului se bazează pe aplicarea unor măsuri preventive şi pe un control ulterior.

Ca măsuri de prevenire se pot menţiona :

- selecţia atentă a clienţilor pentru a preveni apariţia unor situaţii neplăcue, ca urmare a

existenţei unor clienţi rău platnici sau insolvabili

- stabilirea unor limite maxime până la care se poate situa valoarea creditului acordat

clientului

- stabilirea unui plafon al creditului clienţi în funcţie de cifra de afaceri

- rezolvarea prin contract a drepturilor de proprietate asupra mărfurilor vândute pe credit

35

Page 36: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

- realizarea unor contracte de asigurare împotriva riscului de neplată, precum şi solicitarea

de către furnizori a unor garanţii din partea clienţilor

- vânzarea creanţelor clienţilor unor societăţi specializate în preluarea unor asemenea

operaţiuni în cazul riscului de neplată a clientului.

După acordarea creditului clienţi este necesară urmărirea acestuia precum şi un control

temeinic. În cadrul controlului se urmăreşte raportul dintre volumul creditelor şi plafonul stabilit

iniţial, viteza de rotaţie precum şi bonitatea financiară a clientului.

Acordarea unui credit client are 3 elemente principale:

1. Durata de acordare a creditului

2. Volumul creditului

3. Selecţia atentă a clienţilor

Durata unui asemenea credit este variată. Ea se stabileşte prin negociere, necesită prudenţă şi

se adaptează în funcţie de natura activităţii clientului.

Acordarea unor termene de plată mai scurte sau mai lungi, concretizează fie o politică liberală a

întreprinderii din acest punct de vedere, fie o politică restrictivă. Întreprinderea nu poate prelungi

durata unui asemenea credit dacă îşi crează singură dificultăţi în privinţa asigurării lichidităţii sale şi

a posibilităţii de refinanţare de la băncile comerciale.

Marile societăţi comerciale care au un acces lejer pe piaţa de capital pot acorda durate mai mari

pentru creditele acordate clienţilor. Sunt şi unii clienţi foarte puternici care au o poziţie importantă pe

piaţă şi practic ei pot impune furnizorilor acordarea unor condiţii avantajoase de plată.

Volumul. Stabilirea volumului creditului este un element important al politicii întreprinderii şi

se calculează astfel:

Cifra de afaceri numărul de zile Volumul = 360

Selecţia clienţilor. “ 5 C “

A. Caracterul clientului. Vizează culegerea de informaţii privind seriozitatea, cinstea,

corectitudinea care dau o imagine despre intenţiile acestuia în a-şi îndeplini obligaţiile.

B. Capacitatea clientului. Se evaluează printr-o analiză a situaţiei privind gestiunea proprie,

situaţiei acestuia de a face faţă la rândul său altor clienţi, precum şi posibilităţile concrete de

refinanţare.

36

Page 37: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

C. Capitalul clientului. Se au în vedere situaţia financiară, volumul creditelor de care dispune,

capitalul permanent din bilanţ, care reprezintă tot atâtea modalităţi de recuperare a creanţelor

în cazul încetării plăţilor.

D. Condiţii colaterale. Acestea pun la dispoziţie anumite informaţii furnizorului din care rezultă

gradul de lichiditate şi mijloacele de plată pe care le foloseşte clientul în mod curent şi

eventual unele proteste pe care le-a primit clientul pentru neplată.

E. Condiţii generale. Se are în vedere obţinerea de informaţii asupra clienţilor privind creşterea

lor economică sau stagnarea şi declinul lor. Se mai au în vedere posibilităţile de

retehnologizare ale clienţilor precum şi gradul lor de sensibilitate la variaţii conjuncturale.

Echilibrul financiar pe termen scurt al întreprinderii se bazează în cea mai mare parte pe

resursele atrase temporar de la terţi în intervalul care apare între momentul constituirii datoriei şi data

efectivă a plăţii. Astfel, echilibrul financiar presupune existenţa unui decalaj de plăţi superior

decalajului de încasări ( plăţile să se facă după încasări ).

Întreprinderea trebuie să-şi organizeze politica creditului furnizor şi creditului client astfel încât

să nu-i fie afectată lichiditatea pe termen scurt, adică scadenţele creditelor furnizor să fie precedate

de scadenţele creditelor clienţi. Întreprinderea trebuie să încaseze mai întâi creanţele provenind de la

clienţi, pentru ca ulterior, să-şi poată onora datoriile, în cuantumul şi la termenul stabilit, faţă de

furnizori.

Asemenea majorităţii agenţilor economici din economia românească, „Starsem „ S.A. P.

Neamţ , are o poziţie favorabilă întârzierilor de plăţi şi nefavorabilă faţă de încasări, ca urmare a

resurselor financiare limitate. Totuşi, ca urmare a desfăşurării ciclului de exploatare, societatea este

deseori pusă în situaţia de a acorda amânări de la plata clienţilor, rezultând astfel creditele clienţi.

În relaţiile cu clienţii săi „Starsem „ S.A. P. Neamţ încheie contracte în care plăţile sunt

prevăzute a se efectua integral la o singură scadenţă sau eşalonat, în mai multe tranşe. Clienţilor care

achită integral la o singură scadenţă contravaloarea contractului, cu o filă cec, li se acordă unele

facilităţi la plată, astfel :

când plata se efectuează la 30 de zile de la data recepţiei mărfurilor şi serviciilor, li se acordă

un discount de 1,5 % din valoarea acestora.

când plata se efectuează la 15 zile de la data recepţiei mărfurilor şi serviciilor, li se acordă un

discount de 3 % din valoarea acestora.

Clienţii care achită integral la o singură scadenţă contravaloarea contractului, însă prin ordin de

plată, nu beneficiază de nici una din facilităţile mai sus menţionate.

37

Page 38: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Având în vedere că decalajele dintre încasări şi plăţi încetinesc viteza de rotaţie a capitalurilor

şi micşorează rentabilitatea întreprinderii, „Starsem „ S.A.. încearcă să-şi motiveze clienţii să

plătească pe loc şi în numerar contravaloarea bunurilor şi serviciilor, acordându-le în acest sens un

discount de 5 % .

În relaţiile sale cu exteriorul, atât clienţi cât şi furnizori, societatea mai practică de asemenea,

pe scară largă, şi compensări masive. Acestea sunt de două feluri:

directe – atunci când sunt implicaţi doar doi agenţi economici, din care unul este în mod

automat „Starsem „ S.A.

indirecte – atunci când, pe lângă „Starsem „ S.A.., mai apar doi sau mai mulţi agenţi

economici.

2.3 Creditul bancar pe termen scurt şi costul acestuia

În completarea nevoilor de finanţare din resurse proprii şi resurse atrase, întreprinderea

apelează la creditul bancar pe termen scurt.

În programul de creditare al băncilor comerciale au fost incluse şi alte obiective de creditare,

ca urmare a diversificării pieţei financiare şi monetare, inclusiv practicarea deschiderii de linii de

credit. Astfel, băncile comerciale acordă credite pe termen scurt pentru operaţiuni de scont,

factoring, pentru valuta vândută, mărfurile vândute în rate, completarea veniturilor proprii pentru

investiţii etc. De asemenea, băncile comerciale acordă credite pe termen scurt în valută pentru

importul de bunuri şi servicii, deschiderea liniilor de credit tip revolving, documente remise spre

decontare etc.

Pornind de la aceste necesităţi şi de la oferta băncilor comerciale de a le onora, sistemul

bancar şi întreprinderile procedează la fundamentarea şi adoptarea de decizii de creditare. Procesul

decizional în materie de credite cuprinde urmatoarele etape:

1. Analiza managerială şi economico - financiară a firmei solicitatoare. Etapele de credit;

2. Analiza solicitării de credit;

3. Adoptarea deciziei de creditare;

4. Analiza periodică a calităţii portofoliului de credite pe termen scurt deţinut de banca

comercială.

38

Page 39: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Parcurgerea acestor etape se realizează cu ajutorul unui fond de informaţii economice,

financiare, manageriale, monetare provenit din sistemul bancar, din economia naţională şi din

întreprindere. În unele cazuri, sunt solicitate informaţii şi de pe piaţa financiar – monetară

internaţională (curs valutar, dobânzi, alocatii de credite în valuta etc.).

1. Analiza managerială (analiza aspectelor nefinanciare privind firma)

În faţa băncii comerciale, firma trebuie să vină, în primul rând, cu o activitate economică în

măsură să nu prezinte riscuri majore în perioada de utilizare a creditului. În acest scop, întregul

univers intern şi extern al întreprinderii este supus unei analize şi interpretări riguroase, pentru a fi

depistate efectele posibile ale unor evenimente politice, sociale, economice, militare sau ale unor

schimbări tehnologice, în evoluţia cererii, precum şi cele ale influenţei inflaţiei, recesiunii,

îmbătrânirii produselor etc.

Riscurile generate de aceste fenomene sunt completate cu analize detaliate privind produsele

fabricate de firma solicitatoare de credite, precum şi pieţele pe care desface şi se aprovizionează

firma în cauză. Analiza scoate în evidenţă aspectele de calitate ale produselor, poziţia firmei pe

piaţa produselor sale, calitatea şi starea financiară a principalilor săi clienţi etc.

Pentru aprecierea firmei contează foarte mult metodele de marketing aplicate de managerii

săi, competitivitatea produselor şi stabilitatea segmentelor de piata cucerite. Totodată, interesează

şi mărimea efortului facut de întreprindere pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, precum şi

preocuparea de a găsi noi pieţe, de a rezista concurenţei producătorilor de produse similare, din

ţară şi din import. Conteaza, de asemenea, condiţiile de muncă, posibilităţile reale de producţie,

problemele sociale din întreprindere, relaţiile cu sindicatele, asigurarea cu forţa de muncă

calificată, cu materii prime şi energie din surse de aprovizionare sigure şi alternative.

Condiţiile economiei de piaţă cer şi o analiză a calităţilor manageriale ale conducătorilor

firmei. Între însuşirile analizate se înscriu înclinaţia spre inovare şi creativitate, cunoştinţele în

domeniul spre inovare a financiar, în marketing, în managementul producţiei şi al personalului,

cinstea integritatea personală, flexibilitatea etc.

Pentru managerii actuali, formaţi în condiţiile economiei centralizate, însuşirea cea mai greu

de dezvoltat este asumarea răspunderii pentru gestionarea eficientă a patrimoniului. Cultivarea şi

sprijinirea acestei însuşiri prin privatizare, legislaţie etc. reprezintă o şansă reală pentru ieşirea din

criză a economiei şi a fiecărei întreprinderi în parte, precum şi pentru utilizarea corectă şi eficientă

a creditelor angajate de firmă.

39

Page 40: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Toate aceste sub-domenii ale managementului firmei sunt analizate de inspectorul bancar şi

comunicate, spre interpretare finală, comitetului de direcţie al băncii comerciale, pe baza unei Fise

de analiză a aspectelor nefinanciare ce caracterizează activitatea clientului. Comitetul de direcţie

transformă informaţiile privind managementul firmei în calificative prezente în calculul ratingului

de credit.

I. Caracteristicile clientului

a) Generale (nivelul local, regional, naţional sau internaţional al firmei; dacă este sau nu

în sistemul de cotare la bursă); /2 indicatori/

b) Financiare (auditare, cifra de afaceri, rentabilitate, solvabilitate); /4 indicatori/

c) Managementul (experienţa şi stabilitatea conducerii, obiectivele strategice); /2

indicatori /

d) Ramura de activitate (perspective şi protecţie) ; /1 indicator/

II. Caracteristicile creditului

a) Istoricul relaţiei de credit client-bancă; /1 indicator/

b) Condiţii de eligibilitate; /1 indicator/

c) Administrare (costuri de operare) ; /1 indicator/

d) Sursa de rambursare; /1 indicator/

e) Colaterale (garanţii speciale) /1 indicator/

Fiecare din cei 14 indicatori este calificat prin cinci niveluri calitative (criterii).

Criteriul 1 corespunde cu cea mai bună caracterizare dată firmei, iar criteriul 5

corespunde cu un calificativ foarte slab. Media ponderată a acestor calificative dă Ratingul

mediu de credit.

Analiza performanţelor economico-financiare

Pentru acceptarea cererii de credite, rolul hotarâtor îl au performanţele economice şi financiare

realizate de întreprinderea solicitatoare în perioada imediat precedentă (uneori se cer indicatori şi

pentru o perioada mai mare - de circa trei ani) şi cele estimate pentru perioada de angajare a

40

Page 41: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

creditului. Astfel, Banca Comercială Româna face lunar o analiza a agenţilor economici care solicită

sau au angajate credite, pentru cel putin 60% din volumul creditelor aflate pe rol. Aceasta analiza

scoate în relief dinamica indicatorilor privind bonitatea clientului:

- Cifra de afaceri;

- Capitaluri proprii;

- Rezultatul exerciţiului;

- Fondul de rulment;

- Necesarul de fond de rulment;

- Trezorerie netă;

- Lichiditate;

- Solvabilitate;

- Gradul de îndatorare generală şi financiară;

- Viteza de rotaţie a activelor circulante;

- Rentabilitate;

- Acoperirea dobânzii;

- Rata valorii adăugate;

- Politica de dividende.

2. Analiza efectiva a solicitarii de credit

O dată cu acceptarea solicitantului printre clienţii băncii, se acordă firmei respective o

recunoaştere oficială a performanţelor sale, exigenţa analizei bancare fiind considerată de prim rang.

Obţinerea de către firmă a unui rating bun (ce tinde spre o medie egala cu 1) nu exclude derularea

activităţii de analiză a cererii de credit şi a creditului solicitat.

A. Identificarea scopului şi a nivelului creditului solicitat

Scopul solicitării trebuie precizat foarte clar sub forma deficitului de resurse pe care îl va

suplini creditul cerut. De asemenea, cererea de credit trebuie să se încadreze în prevederile

legislaţiei bancare şi în Normele metodologice de lucru ale băncii comerciale respective. După

41

Page 42: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

precizarea şi acceptarea scopului în care este solicitat creditul, echipa de decizie trece la analiza

nivelului cantitativ al cererii. Nivelul solicitării se determină pe baza analizei fluxului de lichididate

(cash flow) şi a capacităţii de rambursare de la şfârşitul trimestrului precedent precum şi a datelor

din prognozele pe trimestrul luat în calcul (din bugetul firmei sau determinate de inspectorul

bancar).

Dupa stabilirea şi acceptarea nivelului valoric al creditului, echipa de decizie trece la

negocierea dobânzii şi a comisioanelor ce revin băncii. Dobânzile stabilite de bănci au în vedere

dobânda de referinţă practicată de Banca Nationala şi dobânda de depozit acordată firmelor şi

persoanelor fizice care îşi păstrează disponibilităţile băneşti în conturi la banca respectivă. La aceste

dobânzi, banca comercială adaugă dobânda proprie (care îi acoperă propriile cheltuieli şi profitul),

rezultând dobânda propusă solicitatorului de credit.

În privinţa comisioanelor, băncile practică "tarife" pentru analiza cererii de credite de către

experţi, pentru utilizarea sau neutilizarea creditului etc. Nivelul dobânzilor şi al comisioanelor este

corelat şi cu practica celorlalte bănci de pe piaţa creditului, el fiind un element de concurenţă

bancară.

B. Identificarea surselor de rambursare a creditului

Nivelul creditului, al dobânzilor şi al comisioanelor, convenit în urma negocierilor, urmează să

fie comparat de echipa de decizie cu posibilităţile reale de rambursare a creditului şi de plată a

dobânzii şi comisioanelor. Aceste posibilităţi sunt cuantificate ca prognoza pe perioada de angajare

a creditului negociat. În cazul creditelor cu risc redus, banca solicită o singură sursă de achitare;

pentru celelalte tipuri de credite cu risc ridicat, băncile solicită şi o a doua sursă de rambursare.

Prima sursă este reprezentată de lichiditatea ce rezultă din circuitul economic normal al firmei.

Sursa colaterală, reprezentată de regulă de garanţia depusă de firmă, trebuie identificată clar şi

corect de către inspector şi echipa de decizie.

Pentru a se preciza dacă solicitantul este solvabil la data rambursării, se determină indicatorii

de solvabilitate, lichiditatea la o anumita dată, precum şi nivelul fluxului de numerar în perioada

achitării creditului şi a dobânzii. Astfel, din bugetul de trezorerie, întocmit pentru trimestrul în care

va avea loc rambursarea, trebuie să rezulte un excedent cel puţin la nivelul obligaţiilor firmei către

banca în cauză. Totodata, echipa de decizie apreciază mersul conversiei activelor firmei în numerar,

în corelaţie cu planul de eşalonare a rambursării negociat în procesul decizional al creditării.

42

Page 43: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

C. Identificarea garanţiilor creditului

Un moment important în procesul de adoptare a deciziei de creditare este reprezentat de

identificarea şi verificarea atentă a garanţiilor pe care firma solicitatoare de credit le prezintă.

Garanţiile sunt o asigurare suplimentară pentru rambursarea la termen a creditelor angajate şi pentru

plata dobânzilor aferente, alături de încasările curente din vânzarea rezultatelor activităţii

economice.

În accepţiunea băncilor comerciale, pot constitui garanţii pentru creditele pe termen scurt

urmatoarele valori:

- garanţii de la Guvernul României;

- garanţia bancară dată de altă bancă decât cea care da creditul negociat;

- depozitul bancar al firmei (cash-ul colateral);

- garanţii reale mobiliare cu sau fară deposedare;

- contract de asigurare pentru rate şi dobânzi;

- ipoteca;

- cesiunea de creanţe;

- fidejusiunea (cauţiunea);

- garanţia de firmă ;

- alte garanţii.

În cazul, clienţilor care se confruntă cu greutăţi financiare, acestora li se cere să semneze

bilete la ordin. Garanţia este supusă unei analize privind valoarea sa reală şi autenticitatea dreptului

solicitantului de credit asupra bunului folosit drept gaj. Astfel, garanţia bancară dată de o altă bancă

în favoarea bancii supuse creditoare se verifică în privinţa valabilităţii documentului bancar, în

privinţa valorii, a valabilităţii în timp şi a bonităţii băncii emitente.

Ipoteca are în vedere bunurile imobiliare ale firmei, iar cesiunea creanţele solicitantului de

credite asupra altor agenţi economici. Pentru a fi acceptate de bancă, garanţiile trebuie să

îndeplinească cumulativ mai multe condiţii: să poată fi transformate rapid în lichidităţi, bunurile să

fie în circuit civil, bunurile gajate să fie în stare bună, să existe piaţa pentru valorificarea bunurilor

ce constituie garanţie etc. Valoarea bunurilor se ia în calcul pe baza unui coeficient variabil aplicat

la valoarea de piaţă a bunurilor respective sau a garanţiei oferite (coeficient care variază de la 100%

– în cazul garanţiilor bancare, spre exemplu - la 60% pentru gajul fără deposedare).

43

Page 44: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Pentru majoritatea garanţiilor, banca încheie cu solicitantul de credite contracte de gaj, de

depozit bancar, de cesiune sau de garanţie imobiliară, specificându-se baza legală şi obligaţiile

firmelor creditate de a păstra în bune condiţii bunurile gajate şi de a le folosi, în caz de producere a

riscului, la rambursarea creditului primit. Contractele respective însoţesc în final contractul de credit

ce se încheie cu agentul economic după adoptarea deciziei de creditare. În scopul diminuării riscului

de nerambursare a creditului, băncile comerciale solicită beneficiarului de credite şi de scrisori de

garanţie bancară să asigure bunurile aduse drept garanţie la societăţi de asigurare - reasigurare.

3. Adoptarea deciziei de creditare pe termen scurt

După parcurgerea etapelor de fundamentare, echipa de decizie realizează actul final al

procesului decizional, adoptarea deciziei. Înainte de a se pronunţa în favoarea firmei, banca

realizează o corelare a sumelor solicitate cu propriile resurse de creditare, cu restricţiile legale, cu

evoluţia costului capitalului împrumutat etc.

Pentru orice bancă comercială , există restricţia în materie de creditare dată de limitarea

resurselor sale şi a celor procurate de pe piaţa internă şi externă. O administrare eficientă presupune

o prognoză realistă a resurselor de creditare pe termen scurt, cuplată cu preocuparea de lărgire a

gamei de resurse la un cost optim, dat de dobânzile de depozit plătite de bancă, de dobânda

creditelor cumpărate de la Banca Naţională şi de rezervele minime obligatorii ce trebuie depuse la

Banca Naţională a României. De aceea, adoptarea deciziei de creditare este dependentă de evoluţia

resurselor băncii respective. Corelaţia necesară se realizează prin situaţia trimestrială privind

prognoza şi administrarea resurselor şi plasamentelor bancare. În faza de proiectare, pe baza situaţiei

resurselor şi a plasamentelor, băncile îşi întocmesc programe de credit, cu defalcări pe tipuri de

credite, pentru agenţii economici cu capital de stat şi, respectiv, privat. Aceste defalcări, sub formă

de plafoane, sunt transmise sucursalelor, constituind limite maxime de angajare de credite în

trimestrul respectiv.

În perioada de realizare, zilnic, sucursalele judeţene ale băncilor comerciale raportează nivelul

creditelor angajate, iar săptamânal se analizează creditele grupate pe categorii după obiectul creditat,

cauzele nerambursării la termen etc.

Pe lânga corelaţiile de ordin cantitativ, băncile urmaresc şi respectarea unor constrângeri de

ordin juridic în legatură cu acordarea de credite. Astfel, Legea privind activitatea bancară 11 interzice

11 Monitorul Oficial nr. 121/23 martie 199844

Page 45: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

acordarea de credite unui singur agent economic într-un volum mai mare de 20% din capitalul şi

rezervele băncii respective.

Adoptarea si comunicarea deciziei de creditare

Fiecare bancă comercială, în funcţie de principiile politicii manageriale, stabileşte competenţa

diferitelor structuri ierarhice în privinţa aprobării creditelor. De regulă, aceste competenţe sunt

stabilite sub forma unor limite cantitative, începând cu comitetele directoare de la nivel de agenţie,

filială sau sucursală, până la preşedintele băncii şi comitetul de direcţie din centrala băncii

comerciale respective. Băncile comerciale pun ca o restricţie importantă pentru adoptarea deciziei

existenţa capacităţii de rambursare din partea solicitatorului de credite, pe întreaga perioadă de

creditare. Ofiţerii de credite au în vedere portofoliul de contracte şi comenzi ale clientului, cash-flow

-ul previzionat, precum şi o relaţie de extrapolare a mediei încasărilor zilnice din ultimul trimestru

pentru perioada viitoare

Cr = S I / 90 x p x 70% x Ra x Fe

unde:

Cr reprezintă capacitatea de rambursare a clientului;

SI/90 = suma încasărilor zilnice din ultimul trimestru;

p = perioada de valabilitate a creditului solicitat (în zile);

Ra = rata de actualizare (în funcţie de rata inflaţiei);

F e = factor de extrapolare (extrapolează în perioada viitoare media încasărilor realizate în

perioada expirată).

Banca nu va acorda credite solicitanţilor care nu îndeplinesc cerinţa ca suma creditului

solicitat să fie mai mică decât capacitatea de rambursare.

Dupa adoptare, decizia de creditare este comunicată solicitantului. Acesta, împreuna cu

unitatea bancară ce acordă efectiv creditul, procedează la încheierea contractului de credit.

Contractul de credit precizează suma acordată de bancă, obiectul creditat, modalitatea de efectuare a

plăţilor din credit, eşalonarea acordării, dobânda (şi posibilitatea indexarii pe parcurs),

comisioanele, termenele şi ratele de rambursare, garanţiile, alte drepturi şi obligaţii, sancţiunile etc.

Analiza realizarii deciziei de creditare

45

Page 46: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Pe parcursul perioadei de utilizare a creditului, băncile analizează evoluţia stării economice şi

financiare a debitorului, precizând nivelul riscului de nerambursare a creditului angajat. Această

analiză se referă la serviciul datoriei (capacitatea debitorului de a-şi onora datoriile). În funcţie de

numărul de zile de întârziere a plăţii ratelor şi a dobânzii, serviciul datoriei determină o clasificare a

creditului în mai multe categorii (vezi tabelul următor).

Serviciul datoriei Calificativ pentru

credit pâna la 15 zile standard16 – 30 zile în observaţie 31 – 60 zile substandard61 – 90 zile îndoielnicpeste 91 zile pierdere

În funcţie de categoriile de calificare a creditului, banca comercială aplică diferiţi coeficienţi

de provizionare. Astfel, pentru credite în observare, coeficientul este de 0,05, pentru credite

substandard, 0,2, iar la cele calificate drept pierdere coeficientul este egal cu 1.

Fluxurile de fonduri determinate de creditul pe termen scurt

Adoptarea deciziei de creditare are menirea de a veni în întâmpinarea necesarului de fonduri

din întreprindere. Între bancă şi firma solicitatoare de credit pe termen scurt se realizează un flux de

fonduri benefic pentru echilibrul gestiunii financiare. Fluxurile către unitatea economică sunt

completate de fluxurile financiare, dar şi monetare, care leagă cele două instituţii, banca şi firma, cum

de altfel se poate vedea şi din schema următoare

46

Page 47: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Figura nr.3

În mod concret, după confirmarea aprobării creditului, o parte din resursele băncii

comerciale (Pasive) se îndreaptă catre plasamentele pe termen scurt (1a), cealaltă acoperind activele

interbancare (rezerva obligatorie la B.N.R.), prin legătura (1b). Apoi, fluxul de fonduri se îndreaptă

spre întreprindere (1c), intrând în principal în componenta deciziei financiare privind activele

(mijloacele) circulante, ca informaţie yvn. În unele cazuri, creditul pe termen scurt poate fi localizat

şi în deciziile financiare privind reparaţiile mijloacelor fixe, cercetarea stiinţifică etc.

Creditul primit se alatură prin legatura (1e) fluxului intern al autofinanţării pentru a acoperi

cheltuielile financiare generate de procesul de consum necesar formării, refacerii şi dezvoltării

elementului mijloace circulante al structurii economice a firmei (cheltuieli de tipul ycp).

Pe parcursul utilizării creditului şi la scadenţă se stabileşte şi un flux invers, de la întreprindere

către bancă.

Plata dobânzilor, a comisioanelor şi rambursarea creditului preiau o parte din veniturile

financiare ale firmei (2a); aceste venituri ajung la banca (2b), refăcând resursele de creditare şi

acoperind o parte din cheltuielile de funcţionare a băncii. Între firme şi bănci apar şi alte fluxuri

47

Page 48: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

legate de formarea depozitelor băneşti la bănci (ca resursă de creditare) - circuitul 3 - şi de plată

către firme a dobânzii de depozit (circuitul 4). Fluxurile determinate de creditarea pe termen scurt a

întreprinderilor şi de relaţiile băneşti cu băncile sunt cuprinse în componenţa bugetului financiar al

firmelor, în structura deciziilor de finanţare sau distinct, într-o anexă privind corelaţiile cu sistemul

bancar.

Costul creditului pe termen scurt

Partea principală care marchează costul creditelor pe termen scurt formează dobânda, care este

preţul capitalului de împrumut, respectiv partea din profit ce se cedează de către întreprinzător băncii

pentru folosirea creditului în calitate de capital.

Nivelul dobânzii diferă în funcţie de conjunctura economică, de cererea şi oferta de capitaluri

de împrumut. Taxa scontului, ca dobândă percepută de bănci cu prilejul mobilizării efectelor

comerciale, reprezintă baza pentru care se eliberează cea mai mare parte a creditelor pe termen scurt,

având rolul hotărâtor pentru nivelul dobânzilor practicate de bănci. La rândul său, taxa scontului

depinde de taxa oficială a scontului, care nu este altceva decât dobânda percepută de banca centrală

cu prilejul operaţiunilor de rescont. Taxa oficială a scontului poate fi considerată dobânda minimă

pentru operaţiuni de scont şi în acest fel determină nivelul general al dobânzilor la creditele pe

termen scurt.

Luând drept punct de plecare taxa scontului, băncile adaugă o cotă reprezentând propriile

cheltuieli administrative şi beneficiul propriu, formând astfel rata dobânzii la care se oferă credite pe

termen scurt clienţilor lor. Majorarea sau diminuarea taxei scontului provoacă creşteri sau reduceri

ale ratei dobânzilor practicate pe piaţă, respectiv scumpirea sau ieftinirea creditelor, ceea ce în ultimă

instanţă poate conduce la creşterea sau recesiunea economică.

Factorii care influenţează nivelul dobânzii

Costul creditului pe termen scurt nu se limitează numai la rata dobânzii, deşi aceasta reprezintă

elementul principal, ci trebuie luate în considerare şi diverse comisioane şi taxe percepute de bănci în

funcţie de risc, de calitatea garanţiilor oferite de debitori, de bonitatea acestora, precum şi de

posibilitatea de refinanţare a băncilor.

a) Rata dobânzii practicată pe piaţa monetară este factorul determinant al nivelului dobânzilor

la creditele pe termen scurt. Piaţa monetară este o piaţă, între bănci şi alte instituţii financiare, pe care

48

Page 49: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

băncile găsesc zilnic banii de care au nevoie pentru acordarea creditelor pe termen scurt. Băncile

comerciale pot acorda credite sau se pot împrumuta cu fonduri pe diferite termene (zile, săptămâni,

luni) constituind garanţii în efecte comerciale pe care le pun în gaj, sau mobilizează credite de la

banca centrală.

Nivelul dobânzii de pe piaţa monetară este un cost marginal de finanţare, denumit şi cost de

oportunitate a creditelor pe termen scurt. Acest nivel al dobânzii se stabileşte în funcţie de cererea şi

oferta de bani, care fluctuează zilnic constituind, de fapt, o rată a ratei de echilibru.

b) Riscul bancar şi calitatea garanţiilor oferite de debitori. În general, băncile consideră că

riscul financiar depinde de mărimea întreprinderii debitoare. Cu cât întreprinderea are o cifră de

afaceri mai mare, riscul este mai mic la creditele pe termen scurt şi invers. De aceea, băncile clasifică

întreprinderile după mărimea cifrei de afaceri, clasificare ce diferă de la bancă la bancă, ultima

categorie constituind-o debitorii ocazionali, la care băncile aplică cota cea mai mare de risc.

Pentru stabilirea cotei de risc intervine şi cunoaşterea întreprinderii de către bănci din relaţiile

anterioare, estimările riscului depinzând de aprecierile proprii ale băncii. De asemenea, cota de risc

depinde şi de calitatea garanţiilor oferite de debitori.

c) Posibilităţile de refinanţare ale băncilor. Băncile preferă să acorde credite pe termen scurt

care le oferă posibilităţi de refinanţare, adică de mobilizare de la banca centrală sau alte instituţii

financiare prin rescont.

Creditele deschise în contul curent nu oferă posibilităţi de refinanţare, pe când creditele de

scont, creditele de stocuri şi creditele pentru mobilizarea efectelor financiare pot fi mobilizate pe

piaţa monetară, justificând un risc egal creditului pe termen foarte scurt, adică un cost mai scăzut

pentru debitori.

Rata dobânzii stabilită în maniera expusă mai sus nu este decât indicativă, adică reprezintă rata

minimă aplicată pe categorii de debitori şi este rezervată, de obicei, pentru cei mai buni clienţi ai

băncii, urmând să se negocieze între bancă şi debitori.

Determinarea sumei dobânzii

În general, suma dobânzii D de bază plătită de beneficiarii de credite este direct proporţională

cu volumul creditului C , rata dobânzii D şi timpul de folosire a creditului T.

49

Page 50: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

C · D · T D = 360 · 100

În condiţiile unui anumit nivel al dobânzii, suma acesteia creşte proporţional cu volumul

creditelor şi cu durata de folosire a acestora, astfel încât întreprinderile sunt cointeresate să folosească

un volum cât mai redus de credite şi pe perioade cât mai scurte posibil, imprimând o viteză de rotaţie

accelerată activelor circulante.

La creditele pe termen scurt se foloseşte calculul dobânzii simple, ceea ce înseamnă că suma

dobânzii nu se adaugă la capital pentru a aduce ea însăşi dobândă.

Pentru anumite contracte de credit pe termen scurt se aplică dobânda post-calculată, adică

suma ei se varsă , împreună cu rambursarea creditului, la sfârşitul anului sau al contractului. Suma

totală de vărsat, respectiv principalul plus dobânda Cf se determină astfel:

Cf – C0 T Cf - Co

D = · ; T = C0 100 D/100

La numeroase categorii de credite pe termen scurt se aplică dobânda antecalculată, adică

volumul său se determină la începutul contractului de credit ; reţinerea ei încă de la început din

volumul creditului face ca debitorul să primească un credit efectiv Ce mai mic decât cel aprobat. În

aceste condiţii, rata efectivă a dobânzii De este diferită de rata nominală a dobânzii D.

D De = D · T 1 – 100 · 360

Costul total al creditului bancar

Costul total al creditului presupune adăugarea la rata negociată a dobânzii, a unor comisioane

bancare şi extinderea timpului de calculare a sumei dobânzii cu aşa-numitele zile de bancă sau zile

valoare.

50

Page 51: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Comisioanele bancare pot fi legate de natura creditului însuşi sau de diverse servicii făcute de

bancă debitorilor. Astfel, pot fi percepute comisioane pentru confirmarea scrisă a creditului deschis în

contul curent ; comisioane de mişcare sau de cont curent, care se aplică pentru fiecare operaţiune

făcută în cont curent, fie că este vorba de viramente între conturile deschise la aceeaşi bancă, fie de

decontări cu terţii ; comisioane de andosare ( garantare ) de către bancă a efectelor în cazul

rescontării ; comisioane pentru soldul cel mai mare a lunii care urmăreşte să cointereseze

întreprinderea să nu folosească la maximum plafonul aprobat la cont curent, adică să nu solicite

excesiv trezoreria bancară.

În ultimă instanţă, costul total al creditului pe termen scurt se majorează şi cu un anumit număr

de zile în plus faţă de termenul creditului, numite zile valoare, pentru care banca calculează

remuneraţia sa. Practicarea acestor zile valoare, negociate în prealabil între bancă şi debitori şi care

pot fi de la o zi până la cinci zile sau mai multe, se explică prin raţiuni de ordin tehnic-bancar. Este

vorba de diferenţa în timp, de exemplu, între depunerea la bancă a unui cec reprezentând rambursări

de credite şi încasarea efectivă a cecului de către banca debitorului de la banca trasului. La fel se

întâmplă cu depunerile de numerar la bancă ( rambursări de credite ), care se înregistrează în cont în

seara zilei de operaţiuni, dar care devine disponibil pentru bancă abia ziua următoare.

Clienţii bancari trebuie să negocieze cu banca numărul de zile valoare, altfel se va stabili la

aprecierea exclusivă a acesteia, ceea ce poate conduce la stabilirea unui număr mai mare de zile

valoare şi deci, la un cost mai ridicat al creditelor.

Zilele valoare corespund datelor de operare în conturi bancare şi nu coincid cu cele înregistrate

simetric în contabilitatea întreprinderilor. Perioada de calculare a dobânzii este mai mare decât durata

de folosire efectivă a creditelor de către întreprinderi, ceea ce înseamnă că suma totală a dobânzilor

percepute corespunde unei rate de dobândă superioară celei negociate.

Societatea comercială „Starsem „ S.A P. Neamţ beneficiază de credit pe termen scurt acordat de

către Banca Comercială Română, sucursala Neamţ, sub forma unei linii de credit. Valoarea maximă a

liniei de credit de care dispune societatea este de 5.5 miliarde lei în prezent, aceasta crescând ca

mărime, de la suma de 2.5 miliarde în anul 2003.

Costul acestei linii de credit este format din rata dobânzii şi alte comisioane bancare. Astfel,

rata dobânzii se aplică la creditul zilnic acordat de B.N.R., pentru a acoperi diferenţa dintre soldul

disponibil existent în contul societăţii deschis la sucursala B.N.R. şi limita maximă de 5.5 miliarde

lei. Rata dobânzii a evoluat lunar în funcţie de politica băncii, în intervalul de 24% – 32%.

51

Page 52: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

În caz de nefolosire la maxim a creditului acordat de către bancă, societatea plăteşte un

comision de neutilizare, datorită faptului că banca nu-şi mai realizează veniturile propuse ( sub forma

dobânzilor ).

2.4. Creditarea întreprinderilor mici şi mijlocii

Întreprinderile mici, asociaţiile cu scop lucrativ, asociaţiile familiale şi persoanele autorizate să

desfăşoare o activitate economică independentă pot primi credite bancare, în baza unor garanţii

acoperitoare, în completarea resurselor proprii, în vederea realizării activităţii prevăzute în autorizaţia

de constituire.

Volumul creditului se stabileşte la cererea scrisă a debitorului, în baza unor negocieri, în funcţie

de volumul activităţii, rentabilitatea scontată, resursele proprii şi garanţiile prezentate. Cu ocazia

negocierii creditului, banca analizează bilanţul şi situaţia patrimonială la zi ( în cazul întreprinderilor

mici ) şi situaţia patrimoniului pentru celelalte categorii de debitori.

Băncile pot acorda credite întreprinderilor mici atât pentru activitatea economică prevăzută în

autorizaţia de funcţionare, pe o perioadă de până la 12 luni, cât şi pentru investiţii diverse, pe un

termen până la 5 ani, cu o perioadă de graţie de până la 12 luni. Creditele se acordă printr-un cont

distinct de împrumut, plăţile efective urmând să se facă după epuizarea resurselor proprii din contul

de disponibilităţi. Scadenţele, volumul ratelor de rambursat şi dobânzile se stabilesc prin contractul

de credit.

Garanţiile acestor credite se pot constitui sub diferite forme :

Ipoteci asupra bunurilor imobile ale debitorilor sau giranţilor

Alte bunuri proprietate personală a giranţilor ce se înscriu în contractul de credit şi în

registrele speciale de gajuri deschise la primărie

Cesiuni în favoarea băncii, cum ar fi drepturi de despăgubiri din asigurări de bunuri, drepturi

cuvenite de la partenerii de contracte economice

Bunuri ce se cumpără din creditele bancare primite, indiferent dacă garanţiile enumerate mai

sus acoperă volumul creditului.

În toate cazurile se tinde ca valoarea garanţiei să fie cu 10-20 % mai mare faţă de volumul

creditului acordat.

La cererea întreprinderii banca poate accepta amânarea rambursării creditului pe o perioadă de

până la 45 zile. Banca bonifică dobânzi pentru disponibilităţile existente în conturile întreprinderii şi

52

Page 53: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

percepe dobânzi la creditele acordate. Dobânda la credite se calculează în funcţie de volumul

creditelor, termenele de rambursare şi rata dobânzii şi se încasează la fiecare scadenţă.

În vederea asigurării rambursării creditelor, banca supraveghează modul cum se utilizează

creditul, controlează situaţiile economico-financiare pe bază de bilanţ sau pe baza situaţiilor

patrimoniale, verifică existenţa faptică a bunurilor constituite gaj. Dacă nu se respectă clauzele

contractuale de către debitor, banca îl somează să-şi îndeplinească obligaţiile, putând trece la

recuperarea creditelor, inclusiv prin executarea silită ( valorificarea garanţiilor ). Apariţia unor rate

restante de rambursat provoacă perceperea unor dobânzi penalizatoare. În principiu, nu se acordă noi

credite în cazul existenţei ratelor nerambursate la timp.

2.5 Politica de îndatorare şi riscul financiar

Politica de îndatorare pe termen scurt priveşte decizia întreprinderii cu privire la raportul dintre

datorii şi fonduri proprii.

Îndatorarea influenţează asupra rentabilităţii, la prima vedere în mod negativ, întrucât dobânzile

aferente măresc costurile şi micşorează profitul.

În realitate însă, dacă rata rentabilităţii este mai mare decât rata dobânzii, îndatorarea are o

influenţă pozitivă asupra rentabilităţii şi sporeşte avuţia întreprinderii. Efectul împrumuturilor asupra

rentabilităţii se cuantifică prin relaţia dintre cele trei aspecte sub care poate fi analizată rentabilitatea

şi anume :

Profit brut (P) - R c = - exprimă rata rentabilităţii comerciale CA

Profit brut - Re = - exprimă rata rentabilităţii economice Total activ

Profit net - Rf = - exprimă rata rentabilităţii financiare Capital propriu (C)

O dată definită valoarea globală de îndatorare, pornindu-se de la alegerea unei structuri

financiare, politica de îndatorare rezultă dintr-un arbitraj între :

- un risc de lichiditate şi de transformare, pe de o parte

53

Page 54: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

- un risc de dobândă, pe de altă parte

Riscul de transformare provine dintr-un decalaj între durata utilizărilor întreprinderii şi durata

resurselor sale. Altfel spus, el provine dintr-o rotaţie a pasivelor mai rapidă decât cea activelor fixe

din cauza ciclului de exploatare sau de producţie fie din cauza diferenţei între instrumentele de

rambursare a creditelor şi de amortizare a activelor. Riscul de transformare apare, deci, atunci când

întreprinderea se îndatorează pe o perioadă mai scurtă decât utilizările pe care le va finanţa astfel.

Riscul de dobândă este riscul de a realiza o minus valoare la un titlu sau de a suporta un cost

suplimentar efectiv sau de oportunitate la o operaţiune de creditare sau de împrumut.12

Pentru a face faţă riscului de dobândă, au fost dezvoltate mai multe tehnici de protecţie. Ele

permit disocierea gestionării riscului de lichiditate de cel al riscului de dobândă. Întreprinderea poate

astfel să se îndatoreze la o dobândă variabilă la bancă.

Analiza gradului de îndatorare a firmei

În activitatea pe care o desfăşoară, pentru finanţarea pe termen scurt sau lung, întreprinderea

apelează la împrumuturi bancare. Studierea gradului de îndatorare a întreprinderii reprezintă în

primul rând o posibilitate de gestiune internă, prin care să se asigure utilizarea eficientă a creditelor

contractate şi asigurarea condiţiilor necesare pentru rambursarea la termen a ratelor scadente şi a

dobânzilor aferente. Ca urmare , în conducerea curentă, operativă a activităţii financiare, trebuie să se

urmărească corelaţia dintre încasări şi plăţi cu ajutorul unor instrumente specifice proprii fiecărei

întreprinderi.

Analizarea gradului de îndatorare urmăreşte punerea în evidenţă a evoluţiei acestuia într-o

anumită perioadă, în vederea adoptării politicii financiare care să asigure independenţa necesară. Ca

instrumente operaţionale, teoria şi practica economică recomandă în principal următorii indicatori:

împrumuturi totale ( pe termen scurt, mediu şi lung )a) rata generală a îndatorării = capital propriu

Prezintă importanţă în special în activitatea bancară, pentru acordarea de noi credite în condiţii

asiguratorii de recuperare. Trebuie să fie mai mică decât 1.

12 Manolescu, G.- Politici economice: Concepte, instrumente, experienţe, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p.247

54

Page 55: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

împrumuturi pe termen mediu şi lungb) rata datoriilor financiare = capital propriu

Caracterizează îndatorarea pe termen mediu şi lung şi se acceptă ca nivel maxim normal 0, 5.

credite pe termen scurt de trezoreriec) rata de îndatorare a activelor circulante = active circulante fără disponibilităţi

Caracterizează gradul de participare a creditului pe termen scurt la finanţarea activelor

circulante. Este dificil de a stabili mărimi operative pentru această rată întrucât sunt elemente

specifice pentru fiecare sector de activitate, unde factori ca viteza de rotaţie a activelor circulante,

rentabilitatea costurilor şi nivelul ratei dobânzii condiţionează apelarea la credite şi crează condiţiile

de rambursare.

împrumuturi pe termen mediu şi lungd) rata capacităţii de rambursare a =

datoriilor financiare capacitatea de autofinanţare

Exprimă perioada în care urmează a fi rambursate creditele contractate. Evident că un

asemenea indicator prezintă importanţă în primul rând în faza de contractare a împrumuturilor,

întrucât normele bancare pot impune un număr de ani pentru rambursarea teoretică a datoriilor

financiare. În fapt, perioada de rambursare este prevăzută în contractul de împrumut, iar modul în

care au fost respectate prevederile acestuia rezultă din contabilitatea întreprinderii.

Calculul gradului de îndatorare al „Starsem „ S.A în perioada 2004-2006

Datorită faptului că societatea comercială „Starsem „ S.A nu apelează la credite bancare pe

termen mediu şi lung, analiza gradului de îndatorare se poate realiza doar cu ajutorul a doi indicatori

prezentaţi anterior şi anume : rata generală a îndatorării şi rata de îndatorare a activelor circulante.

a) Rata generală a îndatorării.

55

Page 56: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Tabel nr. 8 Evoluţia ratei generale a îndatorării

-mii lei-

Nr.crt. INDICATORI 2004 2005 20061 Împrumuturi totale 1781883 1798271 2747563

2 Capital propriu 64379076 86596435 85970835

3Rata generală a îndatorării

(rd.1/ rd2 )0,027 0,020 0,031

Rata generală a îndatorării a avut pe toată perioada analizată o valoare subunitară, ceea ce a

reprezentat o situaţie favorabilă pentru societate, aceasta putând apela în continuare la credite fără a

întâmpina rezerve din partea băncii.

Gafic nr. 3

Din evoluţia grafică a ratei generale a îndatorării se poate observa că aceasta a înregistrat cel

mai scăzut nivel în anul 2005, iar cea mai ridicată valoare în anul 2006.

56

Page 57: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

b) Rata de îndatorare a activelor circulante.

Tabel nr. 9 Evoluţia ratei de îndatorare a activelor circulante

-mii lei-

1 INDICATORI 2004 2005 2006

2 Credite pe termen scurt 1781883 1798271 2747563

3 Active circulante fără disponibilităţi 13735270 16808469 20981894

4 Rata de îndatorare a activelor circulante ( rd.1/ rd.2 )

0,129 0,106 0,130

Din cadrul tabelului nr. 9 putem observa că în ultimul an al perioadei analizate, 2006, rata de

îndatorare a activelor circulante a avut cea mai mare valoare. Aceasta înseamnă că împrumuturile

bancare pe termen scurt au fost utilizate pentru finanţarea activelor circulante într-un grad mult mai

ridicat faţă de anii anteriori ( 2004-2005 ).

Grafic nr. 4

57

Page 58: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Din reprezentarea grafică a ratei de îndatorare a activelor circulante se observă evoluţia

oscilantă a acesteia, cu o valoare mai scăzută în anul 2005 faţă de anul 2004, urmată de o creştere în

ultimul an, în care s-a înregistrat valoarea cea mai ridicată.

Riscul financiar

Pentru desfăşurarea activităţii, întreprinderea utilizează atât resurse financiare proprii cât şi

resurse financiare împrumutate, care se deosebesc prin costul pe care-l generează.

Riscul financiar reflectă variabilitatea indicatorilor de rezultate ca urmare a modificării

structurii financiare a întreprinderii. Spunem că o întreprindere este supusă riscului financiar atunci

când apelarea la îndatorare nu generează eficienţă, atunci când rata rentabilităţii economice este mai

mică decât rata dobânzii capitalului împrumutat.13

Având în vedere diferenţa între nivelurile de remunerare a celor două componente distincte ale

capitalului unei societăţi ( proprii şi împrumutate ), se poate spune că: remunerarea capitalurilor

împrumutate este inferioară celei a capitalurilor proprii, ceea ce justifică apelarea la îndatorare ca o

posibilă cale de creştere a rentabilităţii. Aceasta presupune căutarea unei structuri optimale a 13 Buglea, A.; Lorant, E.- Evaluarea întreprinderii; Teorie şi studii de caz, Editura Marineasa, Timişoara, 2001, p.101

58

Page 59: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

capitalurilor întreprinderii, în vederea minimizării costurilor şi creşterii rentabilităţii. Însă creşterii

îndatorării îi corespunde o creştere a riscului financiar, ceea ce presupune o rentabilitate superioară a

capitalurilor proprii, pentru acoperirea creşterii riscului.

Riscul financiar poate fi analizat cu ajutorul următoarelor metode :

a) analiza riscului pe baza pragului de rentabilitate

b) efectul de levier

c) explicarea factorială a rentabilităţii financiare pe baza punerii în evidenţă a efectului de levier

Analiza riscului pe baza metodei pragului de rentabilitate

Analiza riscului financiar poate fi abordată prin luarea în considerare a cheltuielilor financiare

( dobânzile aferente capitalurilor împrumutate ), care sunt considerate cheltuieli fixe la un anumit

nivel de activitate. Trebuie însă precizat faptul că dobânda ( D ) se apreciază ca o cheltuială fixă, în

raport cu cifra de afaceri.

F + D PR = 1 – aîn care :

PR = pragul de rentabilitate

F = cheltuieli fixe ( exclusiv dobânda )

D = dobânda ca o cheltuială fixă

a = coeficient privind ponderea cheltuielilor variabile în cifra de afaceri

Evaluarea riscului financiar se face cu ajutorul :

- indicatorului de poziţie

absolut CA – PR

relativ CA / ( CA – PR )

- coeficientului de elasticitate

e = ( PC/PC )/( CA/CA )

PC = profitul curent ( după deducerea dobânzii )

CA = cifra de afaceri

Efectul de levier

59

Page 60: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Incidenţa îndatorării asupra cifrei de afaceri , în raport cu pragul de rentabilitate, se confirmă şi

prin relaţia efectului de levier. Apelarea la credite conduce la creşterea riscului.

Eficienţa îndatorării asupra rentabilităţii financiare este dependentă de raportul dintre

rentabilitatea economică şi rata dobânzii. Astfel după cum se observă în figura nr. 3 :

Re > Rd Rf > Re

Re = Rd Rf = Re

Re < Rd Rf < Re

Levierul = DAT/ CPR

Figura nr.4 Corelaţia dintre rentabilitatea financiară, rentabilitatea economică şi rata dobânzii

- dacă Re > Rd, atunci rentabilitatea este o funcţie crescătoare de gradul de îndatorare.

- dacă Re < Rd, atunci rentabilitatea este o funcţie descrescătoare de gradul de îndatorare.

în care : Re = rata rentabilităţii economice

Rd = rata dobânzii

Rf = rata rentabilităţii financiare

Pornind de la relaţia efectului de levier :

Rf = Re + ( Re – Rd ) · L unde, L = DAT/CPR

Se observă că variabilitatea rentabilităţii financiare depinde de variabilitatea rentabilităţii

economice ( riscul economic ) şi de gradul de îndatorare ( riscul financiar ).

Explicarea factorială a rentabilităţii financiare, pe baza punerii în evidenţă a efectului de levier

Relaţia efectului de levier permite explicarea nivelului şi evoluţiei rentabilităţii financiare, în

funcţie de factori ca :

- îndatorarea întreprinderii

- rentabilitatea întreprinderii

Rf = ( PC / CA ) · ( CA / AE ) + (( PC / CA ) · ( CA / AE ) – Rd ) · DAT / CPR

în care :

60

Page 61: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

PC/CA = rata marjei curente de acumulare ( fără dobânzi )

CA/AE = rata rotaţiei activului economic

Ca urmare, interesul acţionarilor vizează :

sporirea marjei curente de acumulare, prin reînnoirea produselor, consolidarea poziţiei pe

piaţă şi pătrunderea pe noi pieţe.

accelerarea rotaţiei activelor, creşterea eficienţei folosirii acestora, prin corelarea eficienţei

activelor fixe cu eficienţa muncii, rotaţia stocurilor, calitatea managementului.

fundamentarea judicioasă a politicii financiare.

Mărimea riscurilor financiare este dependentă de performanţa financiară a întreprinderii ce se

cere a fi determinată în cazul în care întreprinderea solicită un sprijin bancar.

Întreprinderea care apelează la credite se poate afla în situaţia de :

1. siguranţă – când re > rd, iar apelarea la credite va conduce la îmbunătăţirea ratei rentabilităţii

financiare. Rentabilitatea financiară este cu atât mai mare cu cât rata îndatorării este mai

mare.

2. risc - când re < rd, iar apelarea la credite va conduce la diminuarea performanţelor, ceea ce

impune minimizarea gradului de îndatorare.

3. indiferenţă – când re = rd, iar apelarea la credite nu influenţează gradul de risc al

întreprinderii.

Reducerea riscului financiar presupune:

- accelerarea vitezei de rotaţie a activelor.

- creşterea rentabilităţii comerciale.

- fundamentarea politicii financiare care să permită valorificarea conjuncturilor favorabile.

61

Page 62: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

CAPITOLUL 3

Credite pe termen scurt specifice economiei de piaţă

Prezenţa creditului pe termen scurt în ansamblul relaţiilor de formare a resurselor este cu atât

mai importantă cu cât el constituie o resursă cu pondere mare în completarea fondurilor agenţilor

economici.14

În economia de piaţă, creditele pe termen scurt prezintă o mare varietate, au trăsături

caracteristice diferite în funcţie de obiect, durată, cost şi modalităţi practicate de acordare-

rambursare. Având în vedere marea varietate a creditelor pe termen scurt, se pot prezenta grupate în

trei categorii: credite cu caracter general sau de trezorerie, credite de mobilizare sau credite legate şi

credite de prefinanţare.

3.1 Creditul de trezorerie

Denumit şi credit cu caracter general, creditul de trezorerie se acordă de către bancă în cazul

deficitului de trezorerie, fără alte garanţii deosebite, în vederea acoperirii plăţilor curente. Singura

preocupare a băncii, în afara cunoaşterii bonităţii debitorului, este de a se convinge asupra

solvabilităţii pe termen scurt a acestuia.14 Toma, M.; Alexandru, F.- op. cit. p.142

62

Page 63: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Creditele de trezorerie prezintă pentru bancă un risc relativ important, căci adesea ele sunt

legate de activitatea curentă a întreprinzătorului şi nu sunt garantate cu active certe.

Creditele de trezorerie sunt de mai multe feluri. După obiectul lor, ele se pot împărţi în: credite

pentru facilităţi de casă, credite sezoniere, credite de legătură, credite pe termen foarte scurt, credite

pentru mobilizarea efectelor comerciale. Întreprinderea alege în funcţie de condiţiile concrete,

avantajele sau de inconvenientele specifice fiecărui credit, de facilităţile de acces, de supleţea lor,

adică de posibilităţile adaptării la volumul şi durata trebuinţelor de lichidităţi ale întreprinderii, dar şi

în funcţie de costul lor.

a) Credite pentru facilităţi de casă. Se acordă regulat pentru plata salariilor, furnizorilor pe un

termen variind de la câteva zile la câteva săptămâni, cel mult până la o lună. Garanţia acestor credite

o reprezintă încasările generale prevăzute pentru viitorul apropiat pe baza cărora debitorul va putea

efectua rambursarea.

b) Credite sezoniere. Pot fi acordate nu numai întreprinderilor agricole, ci şi altor întreprinderi

care lucrează sezonier şi înregistrează un decalaj în timp între încasări şi cheltuieli. Decalajul se poate

produce când veniturile sunt sezoniere, dar cheltuielile au caracter de regularitate sau invers, când

veniturile sunt regulate, dar cheltuielile au oscilaţii mari sezoniere.

c) Credite de legătură. Se mai numesc credite legate de o anumită operaţiune financiară sau

credite de sudură. Ele apar în situaţia când întreprinderea resimte necesităţi de fonduri cu caracter

general (de exemplu pentru investiţii ). Până la obţinerea unui împrumut pe termen lung sau până la

realizarea unui împrumut obligatar sau a unei creşteri de capital prin emiteri de acţiuni, ea poate

primi acest credit pe termen scurt, pentru a efectua primele cheltuieli. Aceste credite sunt legate deci,

de o anumită operaţiune financiară. Prin urmare, creditele de legătură servesc până la obţinerea

capitalului permanent care finanţează nevoi permanente.

d) Credite pentru mobilizarea efectelor financiare. Acest tip de credite nu comportă garanţii

deosebite, fiind un credit general. Întreprinzătorul emite un bilet la ordin în favoarea băncii, îl depune

la bancă ( îl mobilizează ), primeşte în schimb un credit într-un volum şi pe un termen specificate în

biletul la ordin. În acest caz, biletul la ordin este un efect financiar şi nu unul comercial, întrucât este

emis pentru obţinerea unui împrumut şi nu reprezintă o tranzacţie comercială.

Avantajul acestui credit pentru întreprindere constă în faptul că este mai puţin costisitor decât

alte credite acordate prin contul curent întrucât angajează debitorul pentru o perioadă determinată,

până la 90 de zile şi pentru o sumă determinată. Volumul creditului obţinut de întreprinzător este

ceva mai mic decât suma înscrisă în biletul la ordin, diferenţa fiind reţinută de bancă drept cheltuieli

financiare ale acesteia ( agios ) sau cheltuieli pentru rescontare.

63

Page 64: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Dezavantajul acestui tip de credit constă în faptul că este mai puţin suplu: el limitează creditul

la valoarea înscrisă în biletul la ordin şi la termenul prevăzut.

e) Creditul pe termen foarte scurt ( spot ). Se acordă de la o zi la alta marilor întreprinderi,

din disponibilităţile zilnice de numerar ale băncii care, în loc să fie plasate pe piaţa monetară, sunt

folosite pentru acordări de împrumuturi, pe termen de la o zi la câteva zile, determinat anticipat.

Creditul spot nu presupune o aprobare scrisă sau verbală a băncii şi nici stabilirea prealabilă a

unui plafon. Se foloseşte în cazurile în care, în mod accidental, contul de disponibilităţi al

întreprinderii devine creditor.

Toate creditele prezentate anterior se acordă prin intermediul contului curent care poate fi : cont

curent simplu şi scont în contul curent.

Contul curent simplu se mai numeşte şi avans în contul curent şi se caracterizează prin

următoarele: întreprinderii i se deschide o linie de credit până la concurenţa unui anumit plafon

(limită) şi pe o durată determinată; plafonul se stabileşte verbal şi poate fi modificat de către bancă;

dacă clientul doreşte o confirmare scrisă a plafonului aprobat, se poate obţine contra unui comision

de confirmare; dacă nu există confirmare scrisă şi banca doreşte micşorarea plafonului, aceasta

trebuie să-şi anunţe din timp clientul pentru a nu-l pune în situaţia delicată de încetare a plăţilor.

Scontul în cont curent este o variantă a creditului prin cont curent simplu care se caracterizează

prin faptul că plafonul aprobat se garantează de întreprindere prin depunerea la bancă, în păstrare, a

portofoliului de efecte comerciale de care dispune.

3.2. Creditul de mobilizare

A mobiliza o creanţă înseamnă a o transforma în bani înainte de scadenţă prin intermediul unei

bănci.15 Este vorba deci, de a transforma creanţe la termen în lichidităţi la vedre.

Creditele de mobilizare pot fi; credite de scont, credite pentru mobilizarea creanţelor

comerciale, credite pentru mobilizarea creanţelor asupra clienţilor externi, vânzarea creanţelor către

instituţii specializate, credite pentru stocuri, cesiunea sau amanetarea de creanţe.

a) Creditul de scont. Creditul de scont constituie forma cea mai veche şi mai răspândită de

finanţare a activităţii curente a firmelor în economiile dezvoltate.16 Scontarea tratelor de către bănci

reprezintă achiziţionarea acestora în schimbul unei taxe de scont. În realitate, scontul nu este decât o

15 Toma, M.; Alexandru, F.- op. cit., p.22116 Cocriş, V.; Işan, V.- Economia afacerilor, vol II, Editura Graphix, Iaşi, 1995, p.302

64

Page 65: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

formă de credit şi nu o achiziţie reală de creanţe. Cel care a vândut trata şi a încasat banii rămâne

răspunzător de achitarea acesteia la scadenţă.

Practic, prin scontare se înţelege transmiterea către o bancă a unui efect comercial, prin

andosare ( gir ). Andosarea este operaţiunea prin care se efectuează transmiterea încasării unui efect

comercial prin înscrierea pe verso-ul documentului a formulei girului :”plătiţi la ordinul X“, după

care semnează transmiţătorul.17

Pentru a fi admise la scontare, efectele comerciale prezentate trebuie să se încadreze în limitele

unui plafon stabilit de bancă, care se numeşte plafon-trăgător sau autorizaţie globală de scont. Suma

maximă a acestui plafon se stabileşte în funcţie de cifra de afaceri a întreprinderii şi termenul mediu

al creditului client acordat de întreprindere terţilor.

Cifra de afaceri x numărul mediu de zile credit-client

Plafon-trăgător = 360

Suma dobânzii ΔD se stabileşte în funcţie de valoarea tratei V, rata dobânzii D şi timpul din

momentul prezentării la scontare şi până la scadenţă T.

V• D• T

Δ D = 100•360

Creditul de scont are avantajul că este cel mai puţin scump, dat fiind că banca este protejată

împotriva riscului de neplată prin dreptul cambial; de asemenea, linia de scont se obţine relativ uşor,

iar întreprinderea este desărcinată de grija recuperării creanţelor scontate deşi până la scadenţă ea

rămâne girant.

Drept inconveniente ale creditului de scont am putea aminti o oarecare lipsă de supleţe în

sensul că întreprinderea nu dispune totdeauna de portofoliu de efecte care să coincidă cu apariţia

necesarului de lichidităţi. De exemplu, este dezavantajos pentru întreprindere să sconteze o cambie de

100.000 cu scadenţă peste trei luni dacă resimte necesar de lichidităţi de 50.000 pe timp de o lună.

b) Creditul pentru mobilizarea creanţelor comerciale. Spre deosebire de creditul de scont care

mobilizează efecte de comerţ individuale, creditul de mobilizare a creanţelor comerciale se acordă pe

baza unui ansamblu de creanţe grupate în cadrul unui bilet la ordin care se emite în conformitate cu

nevoile întreprinderii.

17 Toma, M.; Alexandru, F.- op. cit., p. 222

65

Page 66: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Creditul pentru mobilizarea creanţelor comerciale are rolul de a atenua carenţele creditului de

scont unde fiecare efect face obiectul unor operaţiuni independente, ceea ce prezintă greutăţi mai ales

în cazul întreprinderilor cu mai multe trate cu termene de plată şi suma mai greu de recuperat.

Sub aspect tehnic, este un credit de mobilizare întrucât întreprinderea prin scontare transformă

nişte drepturi de creanţă în lichidităţi primare, biletul la ordin fiind “mobilizat” la bancă. Biletul la

ordin regrupează creanţele emise într-o perioadă de 10-15 zile cu scadenţe individuale în jurul a 10

zile. Datele scadenţelor se selectează astfel încât să fie ordonate pe biletul la ordin din 10 în 10 zile.

Termenul minim de rambursare a creditului este de 10 zile şi nu poate depăşi 90 de zile.

Acest tip de credit se foloseşte în relaţiile băncii cu clienţii buni, întrucât presupune un risc mai

mare în cazul creditului de scont. Dacă în cazul scontului, tratele acceptate formează garanţia băncii,

în cazul creditului pentru mobilizarea creanţelor comerciale, tratele rămân în proprietatea clientului

bancar (furnizorul), ceea ce uşurează gestionarea de către acesta a creanţelor asupra terţilor.

c) Creditul pentru mobilizarea creanţelor asupra clienţilor din străinătate. Pentru a favoriza

exportul, banca centrală foloseşte o procedură de mobilizare a creanţelor asupra partenerilor străini,

stimulând băncile comerciale s-o utilizeze prin faptul că este de acord să resconteze aceste creanţe în

condiţii relativ avantajoase pentru acestea.

Operaţiunea se desfăşoară astfel: pentru mărfurile exportate, furnizorul emite un bilet la ordin

pe care-l scontează la banca sa comercială, obţinând în schimb un credit, la valoarea mărfurilor

exportate, din care poate să-şi achite alţi parteneri ; la rândul său, banca comercială foloseşte biletul

la ordin pentru a se refinanţa de la banca centrală prin rescont.

Spre deosebire de creditul de scont, acest tip de credit se poate acorda şi pe o perioadă mai

mare de 3 luni, ajungând până la 18 luni, transformându-se într-un credit pe termen mijlociu.

Costul acestui credit este avantajos, stimulând exportatorii în desfăşurarea activităţii lor

economice, întrucât li se oferă posibilitatea de a intra rapid în posesia contravalorii mărfurilor

exportate.

d) Vânzarea creanţelor către societăţi specializate. Anumite societăţi specializate în

operaţiuni financiare cumpără creanţele deţinute de diverşi întreprinzători, preocupându-se în

continuare, pe cont propriu, de reucuperare şi reducerea riscului de neplată din partea debitorilor.

Întreprinzătorii au avantajul că-şi recuperează creanţele prin vânzare, contra unui cost destul de

ridicat în schimbul căruia scapă de risc şi obţine lichidităţi imediate. De aceea, operaţiunea nu

reprezintă un credit propriu-zis, ci o vânzare-cumpărare de creanţe cu riscuri corespunzătoare. În

ţările unde se utilizează, operaţiunea se numeşte “factoring” sau “l’affeacturage”.

66

Page 67: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Operaţiunea de factoring reprezintă, aşadar, un transfer de risc de neplată, contra unei dobânzi

cedată de vânzător în schimbul obţinerii de lichidităţi imediate. Avantajele pentru întreprinderea care

vinde efectele către societatea specializată constau, pe de o parte, în recuperarea lichidităţilor şi

transferul de risc, iar pe de altă parte, în simplificarea gestionării contului clienţi.

e) Creditul pentru stocuri (warrants). Acestea sunt credite pe termen scurt, garantate cu

anumite stocuri de mărfuri. Întreprinderea care doreşte să obţină credite depune stocurile gajate în

anumite depozite generale sau antrepozite gestionate de societăţi private de sine stătătoare, pentru

care i se eliberează o “ recipisă warrant” şi care este de fapt, un titlu de credit, reprezentând totodată

un titlu de proprietate asupra stocurilor respective. Acest efect comercial se scontează la banca

comercială, obţinându-se un credit pe termen scurt. Băncile comerciale au posibilitatea, ulterior, să

resconteze recipisele warrant la banca centrală, pentru refinanţare.

În cazul unor produse greu depozitabile, există posibilitatea ca warrantul să poată fi utilizat fără

ca stocurile să poată fi plasate în depozite generale sau antrepozite, ci să rămână în custodia

întreprinderii, aceasta angajându-se să nu le vândă pe durata creditului.

În ţara noastră, întreprinderile care produc pentru export pot fi creditate pe stocuri destinate

exportului, care din motive obiective nu au putut fi expediate rămânând în custodia producătorilor.

3.3. Creditul de prefinanţare

Creditele de prefinanţare sunt specifice anumitor operaţiuni, cum sunt : finanţarea lucrărilor

publice, facilitarea exporturilor, respectiv acoperirea cheltuielilor efectuate de exportator până la

încasarea contravalorii de la partenerul străin, obligaţiuni pe cauţiune.

a) Creditul de prefinanţare a lucrărilor publice. Pentru a acoperi temporar necesităţile de plăţi

ale întreprinzătorilor care livrează mărfuri sau efectuează servicii şi lucrări de stat, anumite instituţii

financiare îşi propun ca scop să finanţeze cheltuielile aferente până în momentul încasării

contravalorii lor de la buget. Este vorba deci, de o prefinanţare a întreprinzătorilor care au relaţii

oneroase avantajoase cu statul, însă plăţile au caracter lent.

Întreprinderile care se prefinanţează de la instituţiile financiare înaintează cereri de credite şi se

stabilesc plafoane de credite până la concurenţa a 75-100 % din valoarea lucrărilor. Acordarea

efectivă a creditelor se realizează prin simpla prezentare a facturilor.

b) Creditul pentru prefinanţarea exporturilor urmăreşte încurajarea exporturilor ce se fac cu

comandă fermă sau fără comandă fermă : credit-cumpărător, credit-furnizor, credit pentru realizarea

67

Page 68: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

de prototipuri ce urmează a fi prezentate la târguri şi expoziţii internaţionale, credit pentru

prospectarea pieţelor străine etc.

c) Obligaţiuni pe cauţiune. Astfel de credite pot fi acordate întreprinzătorilor de către

administraţia fiscală, care joacă rolul de bancher, sub forma amânărilor de la plata obligaţiunilor

fiscale ( taxe vamale, taxe pe valoarea adăugată etc.) şi care echivalează cu anumite împrumuturi.

Amânările se pot efectua pe un termen ce variază între 2-4 luni, dar pentru aceasta este necesară

cauţiunea unei bănci.

Deschiderea de credit depinde, aşadar, de acceptul de a da garanţia sa (cauţiunea) contra unui

comision, de documentaţia care motivează necesitatea amânării, precum şi de depunerea bilanţului la

administraţia financiară din care să rezulte solvabilitatea generală a întreprinderii.

3.4. Scadenţa şi rambursarea creditelor

Toate creditele pe termen scurt obţinute de agenţii economici se scadenţează şi urmăresc la

rambursare pe măsura utilizării şi valorificării stocurilor şi trecerii pe costuri a cheltuielilor

creditate.18

Pentru creditele de trezorerie, rambursabile din excedente de trezorerie, scadenţele se stabilesc

eşalonat, până la sfârşitul trimestrului curent şi numai în cazuri justificate se pot prelungi până în

trimestrul următor.

Creditele acordate prin conturi simple de împrumut se scadenţează în funcţie de termenele de

valorificare a stocurilor şi a altor active care au stat la baza acordării lor, fără a depăşi 90 de zile în

cazul creditelor pentru nevoi temporare şi 12 luni în cazul celorlalte credite de la acordare.

Scadenţele astfel stabilite, negociate şi acceptate de către agenţii economici şi bancă, se înscriu

în contractul de împrumut, respectarea lor fiind obligatorie pentru împrumutaţi.

Banca îşi rezervă dreptul de recuperare a creditelor înainte de scadenţă atunci când constată

înstrăinarea garanţiilor prezentate, utilizarea creditelor în alte scopuri decât acelea pentru care au fost

contractate, păstrarea în condiţii necorespunzătoare a valorilor materiale aduse în garanţie sau în

cazul sustragerii debitorilor de la îndeplinirea obligaţiilor din contract.

3.5. Verificarea garanţiei creditelor

18 Toma, M.;Alexandru, F.- op.cit., p.218

68

Page 69: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Controlul utilizării creditelor şi verificării garanţiilor materiale a acestora se efectuează de către

organele bancare atât faptic cât şi scriptic.

3.5.1. Verificarea faptică

Se realizează prin constatări la faţa locului asupra existenţei stocurilor constituite în garanţie,

calitatea acestora, condiţiile de păstrare, modul de utilizare în consum sau de valorificare. Controlul

se efectuează prin sondaj, de regulă la acordarea creditelor şi de fiecare dată când este necesar.

În situaţia în care la verificarea faptică se constată înstrăinarea garanţiilor prezentate, utilizarea

creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate , păstrarea în condiţii

necorespunzătoare a stocurilor aduse în garanţie banca poate dispune recuperarea creditelor

respective din încasările agenţilor economici înaintea altor plăţi.

3.5.2. Verificarea scriptică

Acest mod de verificare a garanţiei materiale a creditelor se efecuează lunar, pe baza datelor din

contabilitate, atât pentru creditele acordate prin conturi simple de împrumut, cât şi pentru cele de

trezorerie acordate prin contul curent. Cu această ocazie se urmăreşte identificarea activelor

imobilizate în mărfuri expediate şi neîncasate la termen, mărfuri refuzate de clienţi, debitori litigioşi,

avansuri nerecuperate la termen etc., precum şi a pierderilor, care se trec la credite restante la care se

aplică dobânzi majorate.

3.6. Creditarea societăţilor comerciale de stat şi a regiilor autonome

Societăţile comerciale cu capital de stat sau mixt şi regiile autonome se creditează pe termen

scurt prin contul curent şi prin conturi simple de împrumut. Banca Comercială Română acordă

următoarele tipuri de credite pe termen scurt : credite de trezorerie, credite pentru stocuri, cheltuieli şi

alte active constituite temporar din cauze justificate economic, credite pentru stocuri sezoniere,

credite pentru nevoi temporare.

3.6.1. Credite de trezorerie

69

Page 70: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Se acordă pentru acoperirea decalajului între totalul stocurilor şi cheltuielilor, pe de o parte, şi

totalul resurselor şi încasărilor , pe de altă parte. Ele se acordă în cont curent, prin care se efectuează,

de regulă, încasările şi plăţile societăţilor comerciale şi altor agenţi economici.

Volumul creditelor de trezorerie se stabileşte pe baza planului de trezorerie care se întocmeşte

de agentul economic la începutul trimestrului, pe baza datelor contabile din trimestrul anterior, a

programelor de activitate şi de desfacere potrivit contractelor şi comenzilor de aprovizionare şi

livrare, precum şi a altor documente din care să rezulte evoluţia raportului dintre totalul stocurilor şi

cheltuielilor, pe de o parte, şi totalul resurselor şi încasărilor, pe de altă parte, în perioada curentă.

Datele din planul de trezorerie sunt analizate şi verificate de către banca creditoare urmărindu-

se realitatea acestora, existenţa contractelor şi comenzilor de aprovizionare-desfacere, pe care se

fundamentează volumul de încasări şi cheltuieli stabilit. În finalul planului de trezorerie se determină

deficitul sau excedentul de trezorerie. Excedentul de trezorerie exprimă volumul creditelor care pot fi

rambursate în perioada curentă, iar deficitul de trezorerie indică volumul noilor credite de care poate

beneficia întreprinderea, înafară de cele obţinute în trimestrul anterior.

În practică, planul de trezorerie se întocmeşte astfel:

1. Stocuri, cheltuieli şi alte active conform bilanţului. . . . . . . . . . . . . . . .

din care : active imobilizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2. Cheltuieli necesare realizării desfacerilor în perioada curentă (plăţi pentru aprovizionări cu

mărfuri, materiale, combustibil, energie, reparaţii, amortizări, salarii, impozite, asigurări etc.)

. . . . . . . . . . . .

3. Total stocuri şi cheltuieli la sfârşitul trimestrului curent (1+2) . . . . .

4. Capital de producţie (active circulante) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5. Surse atrase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

6. Încasări în perioada curentă (din vânzarea mărfurilor, avansuri, aconturi, alte încasări) . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7. Credite bancare totale (existente anterior) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

din care : credite restante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8. Total resurse şi încasări ( 4+5+6+7 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9. Deficit de trezorerie ( 3-8 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

70

Page 71: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

10. Excedent de trezorerie ( 8-3 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Creditele de trezorerie se pun la dispoziţia agenţilor economici numai în urma negocierii cu

aceştia şi a semnării contractelor de împrumut în care se înscriu toate creditele de care beneficiază,

inclusiv cele provenite din trimestrele anterioare.

Întrucât în planul de trezorerie se au în vedere toate stocurile, cheltuielile şi activele existente în

sold la data ultimului bilanţ, rezultă că volumul total al creditelor de care beneficiază agentul

economic va fi egal cu suma creditelor acordate prin cont curent şi prin conturi simple de împrumut.

3.6.2. Credite pentru stocuri, cheltuieli şi alte active constituite temporar

Se acordă prin cont simplu de împrumut, din cauze justificate, pe baza cererilor şi

documentelor prezentate de agenţii economici. Este cazul creditelor acordate peste cele prevăzute în

planul de trezorerie. Din cererile prezentate de agenţii economici trebuie să rezulte clar obiectul

creditării, cauzele economice de constituire temporară a stocurilor respective, dacă au desfacerea

asigurată, termenele de valorificare şi deci, de rambursare pe această bază a acestor credite.

3.6.3 Credite pentru stocuri sezoniere

Creditele pentru stocuri sezoniere de mărfuri, materii prime şi produse de provenienţă agricolă

se acordă agenţilor economici prin cont simplu de împrumut, pe baza cererilor şi situaţiilor prezentate

la începutul fiecărui trimestru. Stocurile şi creditele aferente se deduc din planul de trezorerie. Din

acest cont simplu de împrumut, agenţii economici pot efectua plăţi pe măsura efectuării

aprovizionărilor. Scadenţele de rambursare se stabilesc în mod cert, în momentul acordării creditului,

în funcţie de previziunile privind valorificarea respectivelor stocuri sezoniere.

3.6.4 Credite pentru nevoi temporare

Aceste credite au în vedere acoperirea unor nevoi de fonduri peste cele rezultate din planul de

trezorerie, determinate de cauze obiective: primirea unor mărfuri din producţia internă sau din import

71

Page 72: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

în avans sau în devans faţă de termenele contractate, cu condiţia ca mărfurile să aibă asigurată

desfacerea ; acumularea de stocuri în vederea participării la târguri, expoziţii, pentru dechiderea de

noi magazine, pentru schimbul de mărfuri cu alte ţări etc. Aceste credite se aprobă pe baza cererii

societăţii comerciale din care rezultă structura stocurilor pentru care se cer credite pentru nevoi

temporare, cauzele formării, valoarea lor, termenele la care se vor lichida şi prin urmare, se vor

rambursa creditele. Creditul se acordă pe o perioadă de timp de cel mult 90 de zile.

Creditele ce se acordă prin conturi simple de împrumut sunt negociabile, ca şi creditele de

trezorerie. Aceste credite, ca şi stocurile cu care sunt garantate nu se cuprind în planul de trezorerie.

Pentru toate creditele ce se acordă prin conturi simple de împrumut, banca verifică temeinic

documentaţiile prezentate de agenţii economici, inclusiv prin deplasarea inspectorilor bancari şi

constatarea la faţa locului a stocurilor respective, a cauzelor care le-au generat, existenţa

contractelor, a comenzilor şi a oricăror documente menite să convingă organul bancar că aceste

credite sunt garantate şi au asigurată rambursarea.

Acordarea creditelor prin conturi simple de împrumut se face numai dacă s-au utilizat integral

creditele de trezorerie acordate prin cont curent prin virarea sumelor, pe măsura necesităţilor, în acest

cont, din care se efectuează toate plăţile şi încasările agenţilor economici, cu excepţia creditelor

pentru stocuri sezoniere.

Pentru acordarea creditelor de trezorerie şi a creditelor în conturi simple de împrumut, banca

solicită garanţii asiguratorii din partea debitorilor şi care se pot constitui din :

Întreg patrimoniul agentului economic ( bunuri mobile şi imobile ) , asupra căruia se

constituie dreptul de gaj al băncii ;

Bunuri ce se procură sau se realizează din credite, asupra cărora dreptul de gaj al băncii se

constituie prin semnarea contractului de împrumut ;

Cesiunea în favoarea băncii a drepturilor băneşti pe care beneficiarul de credite le are de

primit de la alte unităţi contractante ;

Scrisori de garanţie emise de bănci sau instituţii financiare şi de credit din ţară şi străinătate.

72

Page 73: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

CAPITOLUL 4Concluzii

Aspectele privind finanţarea prezintă o importanţă capitală pentru supravieţuirea şi dezvoltarea

întreprinderii. Aceasta datorită faptului că, în primul rând, întreprinderea trebuie să dispună de

lichidităţi pentru a putea face faţă datoriilor scadente în viitorul apropiat, asigurându-şi astfel

echilibrul financiar pe termen scurt şi, în al doilea rând, se pune problema realizării investiţiilor de

orice natură ( tehnologice, sociale, comerciale ) de către întreprindere, care duc la dezvoltarea

posibilităţilor acesteia. În acest caz este vorba de finanţarea dezvoltării pe termen mediu şi lung care

condiţionează creşterea rezultatelor în viitor şi menţinerea echilibrului financiar.

Astfel, finanţarea pe termen scurt vizează activele de exploatare a căror cuantum variază în

funcţie de creşterea sau descreşterea activităţii de la un an la altul, de la un trimestru la altul sau de la

un sezon la altul.

În cadrul finanţării pe termen scurt este necesar să se realizeze un echilibru ce presupune un

raport optim între necesarul de active circulante şi resursele de finanţare a acestui necesar. Cu cât

necesarul de active circulante poate fi satisfăcut cu un minim de resurse, cu atât activitatea

întreprinderii este mai eficientă, întrucât sunt imobilizate mai puţine fonduri. O eroare într-o decizie

pe termen scurt poate antrena pierderi ridicate, chiar încetarea de plăţi.

Nevoia de finanţare pe termen scurt poate fi acoperită din surse proprii( fond de rulment ), din

surse atrase ( datorii de exploatare ) şi în completarea acestora, din surse împrumutate pe termen

scurt ( credite de trezorerie ).

73

Page 74: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

a) Fondul de rulment, ca sursă proprie de finanţare pe termen scurt, reprezintă surplusul de

resurse permanente, degajat din finanţarea pe termen lung a nevoilor permanente. Acest surplus

reprezintă o marjă de siguranţă pentru activitatea de exploatare a întreprinderii care beneficiază de o

sursă sigură de capital.

Din punct de vedere al conţinutului său, fondul de rulment poate fi de patru feluri: brut, net,

propriu şi străin.

În mod concret, fondul de rulment arată în ce msură activele circulante sunt finanţate din

fonduri proprii, respectiv din fonduri împrumutate. Cu cât gradul de finanţare din fonduri proprii este

mai mare, cu atât gradul de autonomie financiară este mai ridicat.

Mărimea optimă a fondului de rulment ar fi aceea necesară acoperirii nevoii de fond de

rulment, minimă şi permanentă.

Societatea comercială „Starsem „ S.A în perioada 2004 – 2006, a dispus de un fond de rulment

pozitiv şi crescător de la un an la altul.

Datorită faptului că societatea nu se îndatorează la termen, capitalul propriu este egal cu

capitalul permanent şi din acest motiv fondul de rulment net este acelaşi cu fondul de rulment

propriu, iar fondul de rulment străin este nul.

Necesarul de fond de rulment degajat de activitatea societăţii în anii 2004 şi 2005 a înregistrat o

valoare negativă, iar în anul 20061 a avut o valoare de aproximativ 125 milioane lei, valoare ce a

putut fi acoperită din fondul de rulment disponibil.

b) Resursele atrase ( datorii de exploatare ), sunt capitaluri atrase de la furnizori, buget,

salariaţi pe intervalul de la apariţia obligaţiilor de plată către aceştia şi până la plata lor efectivă.

Acestea reprezintă surse gratuite de capital şi, de aceea, se caută toate mijloacele legale ( uneori şi

ilegale ) de amânare a plăţii efective a lor.

Resursele atrase mai sunt cunoscute şi sub denumirea de pasive stabile, care se pot împărţi în

pasive stabile de gradul 1 şi pasive stabile de gradul 2.

Pasivele stabile de gradul 1 reprezintă datorii rezultate din salarii, impozitul pe salarii,

contribuţiile la asigurări sociale, datorii din consumul de energie, gaze naturale etc.

Pasivele stabile de gradul 2 cuprind datoriile faţă de furnizorii de materii prime, materiale,

piese de schimb, combustibil etc.

O resursă atrasă importantă pentru întreprindere o reprezintă creditul furnizor, ce apare în

momentul în care furnizorul acceptă să nu fie plătit în momentul livrării bunurilor şi prestării

serviciilor.

74

Page 75: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Termenul de acordare a creditului furnizor, în principiu, variază între 30 – 90 de zile dar în

practică este posibil să fluctueze. Astfel, creşterea duratei creditului furnizor peste nivelul existent în

sectorul de activitate în care acţionează furnizorul, se poate datora îmbunătăţirii solvabilităţii

clienţilor şi creşterii numărului de comenzi care provin de la aceştia.

Reducerea duratei creditului furnizor poate fi conseciţa unor aspecte negative cât şi pozitive. Ca

aspect negativ, reducerea duratei se datorează înrăutăţirii situaţiei financiare a clientului pe care

furnizorul o constată, şi îşi ia măsuri de prevedere reducând durata creditului.

Ca aspect pozitiv, reducerea duratei creditului furnizor se datorează îmbunătăţirii solvabilităţii

clientului şi, prin urmare, acesta îşi poate onora obligaţiile de plată la timp, nemaidorind amânări din

partea furnizorului.

Pentru realizarea echilibrului financiar pe termen scurt al întreprinderii, creditul furnizor trebuie

corelat cu creditul clienţi, astfel încât să existe un decalaj de plăţi superior decalajului de încasări

( plăţile să se facă după încasări ). Întreprinderea trebuie să încaseze mai întâi creanţele provenite de

la clienţi, pentru ca ulterior să-şi poată onora datoriile, în cuantumul şi la termenul stabilit, faţă de

furnizori

În cadrul „Starsem „ S.A. P Neamţ , cea mai mare parte a resurselor atrase, utilizate pentru

finanţarea nevoilor pe termen scurt, sunt reprezentate de resursele atrarse de la furnizori.

Asemenea multor agenţi ecenomici din economia românească, „Starsem „ S.A. P Neamţ, are o

poziţie favorabilă întârzierilor de plăţi şi nefavorabilă faţă de încasări, ca urmare a resurselor

financiare limitate. Totuşi, ca urmare a desfăşurării ciclului de exploatare, societatea este deseori

pusă în situaţia de a acorda amânări de la plata clienţilor, rezultând astfel creditele clienţi.

Având în vedere că decalajele dintre încasări şi plaţi încetinesc viteza de rotaţie a capitalurilor

şi micşorează rentabilitatea întreprinderii, „Starsem „ S.A. încearcă să-şi motiveze clienţii să

plătească pe loc şi în numerar contravaloarea bunurilor şi serviciilor, acordându-le în acest sens un

discount de 5 % .

c) Resursele atrase. Dacă cele două tipuri de resurse, proprii şi atrase, sunt insuficiente pentru

finanţarea ciclului de exploatare, întreprinderea apelează la credite bancare pe termen scurt ce pot

lua forma creditelor de trezorerie sau de scont.

Necesarul creditelor de trezorerie se stabileşte trimestrial conform planului de trezorerie, ca

diferenţă între soldul stocurilor şi cheltuielilor, pe de o parte, şi totalul resurselor proprii, atrase şi

încasărilor, pe de altă parte.

75

Page 76: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Deficitul de trezorerie, care apare atunci când necesarul de resurse depăşeşte resursele proprii

şi atrase, va fi acoperit prin solicitarea de noi credite ( dacă plafonul convenit de bancă permite ) în

trimestrul respectiv, peste nivelul celor aflate în sold în trimestrul anterior.

Excedentul de trezorerie reprezintă volumul creditelor care urmează a se rambursa în

trimestrul următor, şi apare în situaţia în care necesarul de resurse este mai mic decât volumul

resurselor aflate la dispoziţia întreprinderii.

Ponderea cea mai însemnată în costul creditelor pe termen scurt o deţine dobânda, care

reprezintă preţul capitalului împrumutat. Nivelul dobânzii diferă în funcţie de conjunctura

economică, de cererea şi oferta de capitaluri de îmrpumut.

Costul creditului pe termen scurt nu se limitează numai la rata dobânzii, deşi aceasta reprezintă

elementul principal, ci trebuie luate în considerare şi diverse comisioane şi taxe percepute de bănci în

funcţie de risc, de calitatea garanţiilor oferite de debitori, de bonitatea acestora, precum şi de

posibilitatea de refinanţare a băncilor.

Dintre factorii care influenţează nivelul dobânzii putem menţiona :

Rata dobânzii practicată pe piaţa monetară este factorul determinant al nivelului

dobânzilor la creditele pe termen scurt.

Riscul bancar şi calitatea garanţiilor oferite de debitori.

· Posibilităţile de refinanţare ale băncilor.

Verificarea garanţiei creditelor poate fi realizată prin două metode şi anume:

a) Verificarea faptică

Se realizează prin constatări la faţa locului asupra existenţei stocurilor constituite în garanţie,

calitatea acestora, condiţiile de păstrare, modul de utilizare în consum sau de valorificare. Controlul

se efectuează prin sondaj, de regulă la acordarea creditelor şi de fiecare dată când este necesar.

b) Verificarea scriptică

Acest mod de verificare a garanţiei materiale a creditelor se efectuează lunar, pe baza datelor

din contabilitate, atât pentru creditele acordate prin conturi simple de împrumut, cât şi pentru cele de

trezorerie acordate prin contul curent.

Politica de îndatorare pe termen scurt priveşte decizia întreprinderii cu privire la raportul dintre

datorii şi fonduri proprii.

Îndatorarea influenţează asupra rentabilităţii, la prima vedere în mod negativ, întrucât dobânzile

aferente măresc costurile şi micşorează profitul.

76

Page 77: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Însă, în realitate, dacă rata rentabilităţii este mai mare decât rata dobânzii, îndatorarea are o

influenţă pozitivă asupra rentabilităţii şi sporeşte avuţia întreprinderii.

Societatea comercială „Starsem „ S.A. P Neamţ beneficiază de credit pe termen scurt acordat

de către Banca Comercială Română, sucursala Neamţ, sub forma unei linii de credit. Valoarea

maximă a liniei de credit de care dispune societatea este de 5.5 miliarde lei.

Costul acestei linii de credit este format din rata dobânzii şi alte comisioane bancare. Astfel,

rata dobânzii se aplică la creditul zilnic acordat de B.N.R., pentru a acoperi diferenţa dintre soldul

disponibil existent în contul societăţii deschis la sucursala B.N.R. şi limita maximă de 5.5 miliarde

lei. Rata dobânzii a evoluat lunar în funcţie de politica băncii, în intervalul de 24% – 32%.

În condiţiile financiare actuale şi a celor previzionate, firma poate respecta cu uşurinţă graficul

de rambursare. Costul acestui credit (cheltuiala cu dobanda) nu este unul impovărător pentru firmă, el

urmaâd a fi acoperit din veniturile rezultate din desfăşurarea activităţii curente şi a celei pentru care

se solicită creditul.

Pentru desfăşurarea în continuare a activităţii generatoare de venituri în bune condiţii,

recomandarea este de a se respecta disciplina financiar-contabila şi fiscală.

În cadrul economiei de piaţă, creditele pe termen scurt de care pot beneficia agenţii economici

sunt următoarele :

- Creditul de trezorerie. Denumit şi credit cu caracter general, creditul de trezorerie se acordă

de către bancă în cazul deficitului de trezorerie, fără alte garanţii deosebite, în vederea

acoperirii plăţilor curente. Creditele de trezorerie sunt de mai multe feluri. După obiectul lor,

ele se pot împărţi în: credite pentru facilităţi de casă, credite sezoniere, credite de legătură,

credite pe termen foarte scurt, credite pentru mobilizarea efectelor comerciale.

- Creditul de mobilizare. Acesta poate fi: credit de scont, credit pentru mobilizarea creanţelor

comerciale, credit pentru mobilizarea creanţelor asupra clienţilor externi, vânzarea creanţelor

către instituţii specializate, credit pentru stocuri, cesiunea sau amanetarea de creanţe.

- Creditul de prefinanţare. Creditele de prefinanţare sunt specifice anumitor operaţiuni, cum

sunt : finanţarea lucrărilor publice; facilitarea exporturilor, respectiv, acoperirea cheltuielilor

efectuate de exportator până la încasarea contravalorii de la partenerul străin; obligaţiuni pe

cauţiune.

77

Page 78: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

BIBLIOGRAFIE :

Buglea, A., Lorant, E., Evaluarea întreprinderii; Teorii şi studii de caz , Ed. Marineasa,

Timişoara, 2001

Bran, P., Finanţe internaţionale, Ed. Economică, Bucureşti, 1997

Cocriş, V., Işan, V., Economia afacerilor, vol.II, Ed.Graphix, Iaşi, 1995

Giurgiu, A., Mecanismul financiar al întreprinderii, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1995

Halpern, P., Finanţe manageriale, Ed. Economică, Bucureşti, 1998

Herbei, M., Mazuru, L., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Mitron, Timişoara, 2000

Hoanţă, N., Finanţele firmei, Ed. Continent, Bucureşti, 1996

Manolescu, G., Politici economice; concepte, instrumente, experienţe, Ed. Economică,

Bucureşti, 1997

Neagoe, I., Finanţele întreprinderii, Ed.Ankarom, Iaşi, 1997

Nişulescu, I., Finanţarea şi reorganizarea întreprinderii, Ed. Infomedia, Bucureşti, 1999

Radu, M., Munteanu, M ., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Moldova, Bacău,

1999

78

Page 79: Fundamentarea Deciziei de Creditare Pe Termen Scurt a Inteprinderii

Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt a întreprinderii

Răscoleanu, I., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Focus, Petroşani, 2002

Sandu, G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Universităţii, Suceava, 2000

Stancu, I., Finanţe, Ed. Economică, Bucureşti, 2002

Toma, M., Alexandru, F., Finanţe şi gestiunea financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 1998

Turliuc, V., Dimensiunea financiară a întreprinderii, Ed. EcoArt, Iaşi, 1995

Vasile, I., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1999

Vintilă, G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

2000

79