Stiintele sociale sunt discipline intelectuale care au ca obiect de studiu lumea sociala. Impreuna cu stiintele naturii, stiintele sociale reprezinta principalele ramuri ale cunoasterii stiintifice. La polul opus, stiintele naturale au ca obiect de studiu fenomenele naturale. Pentru ca lumea sociala reprezinta un domeniu vast si complex, este nevoie de o disciplina care sa analizeze in profunzime realtatea sociala. Stiintele sociale au in comun cu cele naturale doar faptul ca sunt stiinte insa nota specifica este data de insusi termenul “sociale”, al carui plural indica prezenta mai multor stiinte sociale , cum ar fi sociologia, psihologia, economia etc.

Lumea sociala este acea sfera a realitatii determinata de existenta in comun a oamenilor si de interactiunile lor in cadrul diverselor forme de comunitate.Cu alte cuvinte, dimensiunile lumii sociale sunt constituite de oamenii care traiesc impreuna, actiunile si interactiunile lor, precum si produsul acestor interactiuni, din care constau institutiile, structurile si relatiile sociale.

Ontologia este ramura filosofiei care se ocupa cu studiul fundamentelor si principiilor existentei. Ontologia are in centru atat notiunea de existenta cat si cea de non existenta. Ea studiaza nivelurile, formele si fundamentele existentei. Totodata, ontologia ofera premisele teoretico-metodologice tuturor celorlalte domenii de reflexie filozofica,precum si tuturor ramurilor stiintei.In opinia lui Karl Marx, conceptia fundamentala despre lume si functionarea acesteia este data de relatiile si fortele de productie,de structura economica si suprastructura ei juridica si politica, adica de acele conflicte si contradictii care genereaza schimbarile,transformarile sociale.

Epistemologia este investigatia generala asupra cunoasterii stiintifice in ceea ce priveste intinderea,natura si limitele ei. Derivata din grecescul episteme, care desemna cunoasterea stiintifica,epistemologia are ca scop distinctia intre cunoasterea stiintifica si cea de tip comun,pe care grecii o denumeau doxa. De aici rezulta conditia epistemica a stiintei, adica natura proprie cunoasterii pe care o numim stiinta, diferentiind-o de alte tipuri de cunoastere,precum cunoasterea comuna.In ceea ce priveste epistemologia stiintelor sociale, respectiv a celor naturale, aceasta este diferita intrucat si domeniile de studiu ale celor doua stiinte au orientari diferite. Asadar, epistemologia stiintelor sociale este una practica sau critica, pe cand cea a stiintelor naturale este tehnica.De asemenea, este necesara delimitarea epistemologiei generale-teoria generala a cunoasterii, de cea regionala sau speciala-discursuri despre anumite categorii de stiinte, atunci cand vorbim despre statutul epistemologic al unei stiinte,adica tipul sau natura acesteia. Astfel, epistemologia stiintelor sociale este una regionala,intrucat studiaza lumea sociala ca regiune ontica distincta de cadrul realitatii globale.

Metodologia este teoria care studiaza metodele utilizate in cunoasterea stiintifica.

In cadrul cunoasterii stiintifice,este necesara o metoda eficienta,capabila sa identifice realitatea si care poate conduce la explicatii cauzale. Asadar, metoda stiintelor sociale este una de tip hermeneutic, pe cand cea a stiintelor naturale este de tip explicativ-cauzala. Au existat numeroase dezbateri cu privire la metodele pe care trebuiau sa le utilizeze cele doua tipuri de stiinte, astfel unii filozofi afirmau ca SS trebuiau sa preia si sa imite metoda SN-Karl Marx, care era adeptul unei metodologii unitare,care sa serveasca tuturor stiintelor, pe cand altii erau de parere ca SS trebuiau sa utilizeze o metoda diferita fata de cea a SN-Fred D’agostino,care identifica 3 principale motive(reflexivitatea, complexitatea si contestabilitatea) in vederea acestui fapt. Aceasta dezbatere a mai fost cunoscuta si sub denumirea de monism,respectiv dualism metodologic.

Determinismul este teoria care neaga existenta actiunii umane libere, sustinand ca in lume exista o ordine cauzala totala, evenimentele si starile fiind guvernate de legi fixe. Determinismul afirma ca orice eveniment este determinat in mod cauzal de un lant neintrerupt de evenimente anterioare, si de asemenea, ca aceste evenimente sau stari sunt guvernate de legi fixe. Cu alte cuvinte, nici un miracol misterios sau eveniment intamplator nu are loc, caci toate evenimentele viitoare au fost predeterminate si vor avea loc in mod obligatoriu.Nimic nu este la voia intamplarii,inunivers existand o anumita ordine data de diversele legaturi cauzale existente intre fenomene.Determinismul presupune 4 idei fundamentale: caracterul ordonat structural al lumii,nimic nu se poate produce fara o cauza determinata,procesele sunt legate intre ele prin interactiuni complexe, exista posibilitatea cunoasterii mecanismului de determinare.

Holismul este teoria care , din punct de vedere ontologic sustine ca lumea sociala este alcatuita din structuri si intreguri sociale, iar din punct de vedere epistemologicsau metodologic sustine ca lumea sociala trebuie cunoscuta pornind de la structuri spre indivizi. Studiul societatii porneste de la structura, reprezentata de grupurile sociale si nu de indivizi,asa cum sustine opinia contrata a individualismului.Un reprezentant de seama al holismului,Karl Marx sustine ca modul structural de ansamblu determina schimbarile sociale, ca ceea ce exista ca realitate de baza sunt fortele de natura sistemica. Holismului ii corespunde astfel explicatia de sus in jos. Teza tare a holismului este aceea ca nu exista indivizi,ci doar structuri sociale.

Individualismul este teoria care, din punct de vedere ontologic sustine ca lumea sociala este alcatuita din indivizi cu actiunile si pasiunile lor, iar din punct de vedere epistemologic sau metodologic sustine ca lumea sociala trebuie studiata pornind de la indivizi spre structura,invers holismului.Adeptul acestei teorii,John Stuart Mill,sustine ca tocmai interactiunile dintre indivizi determina schimbarile sociale, de aceea teza tare a individualismului este aceea ca nu exista structuri sociale ci doar indivizi,cu actiunile si pasiunile lor.Acestei teorii ii corespunde explicatia de jos in sus.