BBuulleettiinn ppaarroohhiiaall,, BBiisseerriiccaa SSffâânnttaa EEccaatteerriinnaa ddiinn BBuuccuurree[[ttii,, PPaarraacclliiss uunniivveerrssiittaarrNNrr.. 1122 IIaannuuaarriiee 22001155

C opiii, miracolul vieþii defamilie, deschid în noiorizonturi de neînchipuite

trãiri, tainice, despre care n-am avutºtiinþã ºi de care nu ne credeam ca-pabili. Emoþiile aºteptãrii în pragulcasei a acestor daruri cereºti suntgreu de descris în cuvinte, mai uºorle descriu lacrimile ºi transpiraþiilepãrinþilor, al cãror suflete îngenun-cheazã la vederea acestei minunipline de viaþã. Mama – acel izvorpermanent de care copiii au nevoie.Cu mama, timp de nouã luni, se în-tâmplã ceva unic. Ceea ce se plãmã-deºte în pântecele ei, legãtura carese formeazã, este, de multe ori,peste putinþa de descriere ºi nupoate fi înlocuitã de nimic. Mama seface pãrtaºã la lucrarea luiDumnezeu.

Timpul pe care mama îl oferã co-pilului sãu nu poate fi comparat cunimic altceva, nici cu jucãrii, nici cualte persoane cu care acesta interac-þioneazã. Cel mai frumos cadoupentru cel mic este însãºi mama ºifaptul cã se aflã lângã el atunci cândacesta simte nevoia. Timpul stã înloc când mama îºi priveºte duiospruncul. Când privirile mamei ºi alepruncului se întâlnesc, în sufletulmamei coboarã cereasca pace, setrezeºte nepãmânteanul dor ºi înmare tainã pruncul dãruieºte mameisale un preaplin de încredinþare ºiîncredere. Total! Este mare aceastã

tainã ºi de necuprins. Se trãieºtedoar de mamã ºi doar atunci!

Timpul îþi reia trecerea sa ºi, ast-fel, zi dupã zi pruncul zâmbeºte,pãºeºte, vorbeºte. Mama ºtie cã areo misiune ºi o lucrare frumoasã, darnu uºoarã, de creºtere ºi de educare

a copilului dãruit ei; iar de aceastãeducaþie va da rãspuns în faþa luiDumnezeu. Mama creºtinã ºtie cãnu este singurã în aceastã lucrare ºicã Mãicuþa Domnului, Îngerul pãzi-tor primit la botez ºi sfinþii protec-tori îi vor sãri în ajutor când le-o vacere ºi nu numai atunci.

Educaþia copilului este o împle-tire armonioasã a bucuriei de viaþã,a jocului, a diverselor activitãþi deînvãþare ºi, foarte important, a uneivieþi spirituale. Sfântul Teofanspunea: Dintre toate sfintele lucruri,educaþia religioasã a copiilor este

cea mai sfântã. Într-o lume decãzutãspiritual, educaþia religioasã nu estetocmai o sarcinã simplã pentru pã-rinþi. Dar copiii, sã nu uitãm, auprivilegiul unei relaþii fireºti ºi spon-tane cu Dumnezeu, ei nu se lasãcuprinºi de îndoieli aºa cum facemnoi. Ei sunt de multe ori mai înþe-lepþi decât noi, ei ne amintesc de lu-cruri promise ºi nefãcute, ne sme-resc cu replici simple ºi ne trezescspiritual de atât de multe ori. Pãrin-tele Arsenie spunea: Lucrurile suntsimple. Oamenii complicaþi fac lu-crurile sã fie complicate. ªi aici eumã gândesc la simplitatea ºi nevi-novãþia copiilor. Aºa lucreazã scân-teia de har dãruitã lor la SfântulBotez, scânteie care aºteaptã sã setransforme în flacãrã uriaºã.

Zi de zi sãmânþa trebuie stropitãºi încãlzitã pentru a da rod. Ca pã-rinþi, dar mai ales ca mame, trebuiesã menþinem treazã flacãra dumne-zeiascã ce se aflã sãditã în prunciinoºtri. Nu cred cã ar trebui sã neîntrebãm ce adevãruri sã-i învãþãmpe copii, ci cum sã le înfãþiºãm ade-vãrul, cum sã le oferim hrana spiri-tualã de care au nevoie, fãrã sã lerãpim râvna ºi entuziasmul specificvârstei lor. Trãirea unei vieþi armo-nioase în familie va ajuta sã ardãscânteia de dumnezeire în sufletelecopiilor.

Aurora Filimon

Un popor [ i un individ atâta pre]uiesc: cât au `n]e les d in Evanghel ieSimion Mehedinþi

Mama şi copilul – o legătură spre veşnicie

2

Sãlbaticã e tinereþea ºi are nevoie demulþi învãþãtori, dascãli, pedagogi, în-soþitori, doici. ªi toate acestea abia desunt deajuns sã o poatã þine în frâu. Caun cal fãrã frâu, ca o fiara neîmblânzitãeste tinereþea. Deci, dacã de la începutºi din cea dintâi vârstã îi fixãm cu tãrieniºte hotare în care sã se miºte, nu vomavea nevoie de multã ostenealã dupãaceea, ci obiºnuinþa le va fi copiilor pemai departe lege. Sã nu le îngãduim sãfacã nimic din cele plãcute ºi vãtãmã-toare ºi nici sã nu-i rãsfãþãm ºi sã fimindulgenþi cu ei sub motiv cã sunt copii.Ci mai cu seamã sã-i pãzim ºi sã-ipãstrãm în întreaga înþelepciune.

Vrei sã fie copilul tãu ascultãtor?De la început creºte-l în învãþãtura ºicertarea Domnului. Sã nu socoteºti cãeste de prisos ca el sã audã necontenitdumnezeieºtile Scripturi. Cãci acolo vaauzi mai întâi acest lucru: „Cinsteºte petatãl tãu ºi pe mama ta”. Aºa încât pen-tru tine faci asta. Copiii sunt o marecomoarã care ni s-a încredinþat. Sã neîngrijim, dar, de ei ºi toate sã le facemca nu cumva Cel Rãu sã-i ia de la noi.Iar acum noi toate le facem pe dos.

Ne grijim pentru averile lor, darpentru ei nu ne îngrijim. Vezi tu câtãlipsã de minte? Antreneazã sufletul co-pilului ºi toate celelalte vor veni dupãaceea. Cã dacã nu va avea acest bun,nici un folos nu-i va fi din averi. Iardacã acesta îl va sãvârºi, nici o vãtã-mare nu va avea de la sãrãcie. Vrei sã-llaºi bogat? Învaþã-l sã fie bun. Astfel vaputea ºi sã-ºi rânduiascã cu dibãcieaverile, iar dacã nu va avea avere, nu vafi cu nimic mai prejos decât cei care au.

Pe când dacã este rãu, chiar dacã îilaºi mii de averi, tot nu l-ai lãsat ºi pã-zitor al lor. ªi în acest caz l-ai fãcut maide plâns decât cel mai de pe urmã sã-rac. Iar celor care nu sunt educaþi binedin copilãrie, mai bunã le este sãrãciadecât bogãþia. ªi asta pentru cã sãrãciaîi þine ºi fãrã sã vrea în virtute, pe cândbogãþia nu vrea sã-i lase sã aibã întrea-ga înþelepciune ºi îi scoate din ea ºi îiprãpãdeºte ºi îi arunca în mii de rele.

Cãci dacã bazã ºi temelii bune puncând încep construcþia, vor avea ºi platãmare, dupã cum ºi, dacã vor fi fãrã degrijã, vor lua pedeapsã. Cãci dacã rãdã-cina este bunã, ºi ramurile se vor în-tinde spre mai bine ºi veþi lua platã de

pe urma tuturor acestora. Aºadar, cumnu este neghiobie sã trimiþi copilul sãînveþe arte ºi meserii ºi învãþãturã ºitoate sã te sârguieºti a le face pentruacest lucru, dar sã nu-l creºti în învãþã-tura ºi certarea Domnului? Pentruaceea noi suntem cei dintâi care avemparte de roade, cãci îi creºtem pe copiiobraznici ºi îndrãzneþi, neastâmpãraþi,neascultãtori, needucaþi ºi neciopliþi.Sã nu facem aºa, ci sã ascultãm de feri-citul Pavel care ne îndeamnã sã-i creº-tem în învãþãtura ºi certarea Domnului.

Sã le dam lor pildã, fãcându-i sã stãruiecu zãbavã din cea dintâi vârstã la citireaScripturilor.

Iar copiii sã fie atât de sfielnici ºi cubun simþ încât sã se facã cunoscuþi alto-ra mai degrabã din cuviinþa ºi întreagalor înþelepciune, ca astfel sã aibã ºi dela oameni ºi de la Dumnezeu multãlaudã. Sã înveþe sã-ºi înfrâneze pânte-cele, sã se depãrteze cu totul de cheltu-ieli, confort ºi rãsfãþ, sã fie niºte buniiconomi, iubitori de pãrinþi, sã înveþe sãse lase conduºi. Cãci aºa vor putea sãaducã multã platã pãrinþilor. Aºa toatevor fi spre slava lui Dumnezeu ºi spremântuirea noastrã în Hristos Iisus,Domnul nostru, împreunã cu Care Ta-tãlui ºi Duhului slavã, putere ºi cinste,acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Text preluat din Sfântul Ioan Gurã de Aur,Omilii ºi cuvântãri despre educaþia copiilor

Despre cre[terea copiilorSSff.. IIooaann GGuurr\\ ddee AAuurr

Am devenit duri. ªi tari la cerbice cumspune Sfântul ªtefan în discursul sãudinaintea morþii sale.Vremurile sunt difi-cile. Timpul s-a scurtat. Iubirea se rãceºte.E vremea luptei. Lupta între înscãunareaspiritului rãului ºi Împãrãþia lui Dumnezeucare, se pare, a intrat într-o nouã fazã. Cutoþii suntem implicaþi în acest duel dintremoarte ºi viaþã. Toþi suntem chemaþi sã fimcombatanþi în lupta durã, care aºa cumspune ºi Sfântul Pavel poate sã fie împo-trivire pânã la sânge (Evrei 12, 4).

Aceastã bãtãlie este dusã între Adevãrºi miile de travestiri ale Sale, între Iubire ºimiile Sale de prostituãri, între Viaþã ºimiile Sale de contrafaceri, între Frumos ºimiile Sale de caricaturi.

Aºa cum scria un episcop occidental, oluptã durã contra puterilor întunericuluitraverseazã istoria omenirii. Începutã dupãcrearea omului, ea va dura pânã la sfârºitultimpului. Angajat în acest rãzboi vãzut ºinevãzut, omul trebuie fãrã încetare sã seopunã rãului pentru a se ataºa Binelui.Când i s-a cerut pãrintelui Iustin Pârvu sãdea o definiþie a omului acesta a mãrtu-risit: „Omul este – sau ar trebui sã fie! –jumãtate dragoste ºi jumãtate luptã, jertfãpentru a pãstra dragostea intactã, neatinsãde rãu”. Doar trei categorii de oameni vorpierde aceastã bãtãlie: laºii, mincinoºii ºinesimþiþii.

Pentru a învinge rãul, sã îndrãznim a-lprivi în faþã. Sã avem sinceritatea de a re-cunoaºte realitatea, fãrã a o farda. Sã avemluciditatea celor smeriþi ºi curajul celorsãraci. Vom refuza politica lui Pilat. Vomrespinge laºitatea. Raportarea echilibratãfaþã de lumea de astãzi, de sãrãcia, lacri-mile, discordia, persecuþiile ºi calomniileei e singura soluþie pentru a ajunge laliman. Altfel, optimismul naiv va scurtcir-cuita speranþa, pesimismul va declanºaviolenþa. Doar realismul va naºte încrede-rea. Încrederea cã vom fi biruitori!

Veºnica luptã

Editorial

Augustin P\unoiu

3

Instrucþia ºcolarã are în vedere transmiterea ºi asimi-larea de informaþie. Iar educaþie înseamnã formareapersonalitãþii în întregul ei. Ea nu apeleazã doar la

procesarea de informaþii, doar la intelect. Din punctul meude vedere, ºcoala româneascã face o educaþie destul de pri-mitivã, care aproape distruge psihicul elevilor. Sã mã explic.

Prin 1998-1999 am fost martorul unei cercetãri de psi-hologie a educaþiei prin care a fost demonstrat cã volumulde informaþie pe care trebuie sã-l asimileze elevii ºi nivelulde abstractizare sunt în medie de 2,5-3 ori mai mari rapor-tat la vârsta biologicã. Adicã un copil de clasa a VII-a facematerie atât la nivelul conþinutului, cât ºi la nivelul capa-citãþii de procesare, de înþelegere ca pentru clasa a IX-a saua X-a. Plastic reprezentând, e cam ºi cum i-am cere unuiom sã meargã cu un sac de ciment în spate mai mulþi kilo-metri. Nu e posibil.

Sã ne gândim cât timp petrece elevul stând la ºcoalã.Elevul stã ºase ore pe zi în bancã, dacã vrea sã fie cât mairesponsabil cu putinþã, mai petrece încã patru ore cu învãþatulacasã sau la bibliotecã. Or, 10 ore de muncã intelectualã zilniceste enorm. Asta ce înseamnã? Înseamnã un nivel de stres ºiun consum de energie psihicã atât de mari, încât puþin câtepuþin, în 12 ani de studiu, copilul, viitorul adult, ajunge sã numai aibã acea personalitate capabilã sã se adapteze nici profe-sional, nici social, nici academic. Practic avem de-a face cuniºte absolvenþi obosiþi, neadaptaþi social ºi chiar profesional.

Avem nevoie de o instrucþie echilibratãExistã o concepþie în pedagogie numitã esenþialistã.

Problema cea mai spinoasã a ºcolii româneºti este cea aprogramelor ºcolare. Sunt mult prea încãrcate, trebuie sã negândim la proiectare curricularã bazatã pe esenþializarea ºisimplificarea atât a nivelului de transmitere, a volumului deinformaþie, cât a adaptãrii nivelului de abstractizare ainformaþiei la vârsta celui cãruia i se adreseazã.

Sã ne gândim la disciplina istorie, unde sunt sute deinformaþii, date istorice pe care copilul trebuie sã leînmagazineze. Asta practic îl demotiveazã pe copil ºi, înloc ca el sã-ºi imagineze cum a fost bãtãlia de la Mãrãºeºti,trebuie sã-i dai o mulþime de informaþii cu caracter statis-tic, care sunt goale de conþinut. Nu mai este un sistem deeducaþie viu, bazat pe o culturã vie, acesta nu este ceea cegrecii denumeau paideia. Elevilor trebuie sã le placã sãmeargã la ºcoalã ºi nu sã considere acest fapt o corvoadã.Trebuie sã fim foarte atenþi la formarea motivaþiei învãþãrii.În ºcoalã nu suntem destul de conºtienþi ce importanþã aumotivaþia, afectivitatea, voinþa sau alte procese psihice. Esteo limitã mare a ºcolii româneºti. Dar cred cã cea mai mareproblemã este faptul cã dascãlii nu-ºi cunosc propriii elevi.

Finalitatea educaþieiÎn chiar Legea educaþiei din România scrie aºa: „ªcoala

trebuie sã formeze o personalitate autonomã ºi creativã”.Or, dacã ne uitãm la absolvenþi, numai personalitãþi auto-nome ºi creative nu sunt. Autonomia se referã aici la capa-citatea de a alege ºi de a fi pe propriile picioare, de a aveaun echilibru sufletesc, o armonie între toate dimensiunilepersonalitãþii. E foarte important acest concept de dimensiune

a personalitãþii. Americanii prin anii 2000 ºi-au pus pro-blema unei individualizãri a instruirii ºi a educaþiei în con-textul noilor provocãri tehnologice, culturale ºi sociale. Aºaa luat naºtere teoria inteligentelor multiple a lui HowardGardner. El ºi-a dat seama cã în procesul educaþiei e nevoiede diferenþiere, de capacitatea de individualizare ºi dife-renþiere a educaþiei. Ce vrea sã spunã Gardner? Cã în ºcoalãtrebuie sã ne adaptãm la nivelul personalitãþii fiecãruia, nuel, copilul, sã se adapteze la un anumit conþinut, la un volumde informaþii.

Cum stã România la capitolul educaþie?Noi, românii, stãm extrem de deficitar cu douã ele-

mente: cu formarea personalitãþii din perspectiva educaþiei,a formãrii personalitãþii ca întreg, format din educaþiamoralã, sufleteascã, educaþie bazatã pe un pattern culturalºi normativ specific societãþii în ansamblul ei dat ºi a indi-vidului purtãtor de valori. În România, ºcoala nu-l învaþã peelev sã respecte regulile, normele. Pe de altã parte, nu vi separe ciudat cã ºtim foarte multe din ce anume suntem

fãcuþi, biologia, genetica ne dau foarte multe informaþii,dar ºtim foarte puþin cine suntem? Avem probleme cu for-marea identitãþii ca personalitãþi atât în ºcoalã, cât ºi înfamilie.

Or, e interesant cã doar educaþia religioasã creeazã aceaformã de împlinire spiritualã. ªcoala poate ºi trebuie sã devinãun model al unei naºteri spirituale. E adevãrat, e nevoie demultã implicare. Mã gândesc de la cercetarea ºtiinþificã pentrudomeniul educaþiei pânã la instituþii care sã susþinã proiectebazate pe o naºtere spiritualã a personalitãþii. Vedem cum omulmodern este gol pe dinãuntru. El a rupt legãtura cu tradiþia. Îmiplace sã spun, deºi este un adevãr la care n-aº fi vrut sãajungem, cã identitatea unei generaþii se terminã odatã cuacea generaþie. De ce? Pentru cã a rupt legãtura cu tradiþia.Nu mai existã continuitate, o permanentizare valoricã.Sistemele de valori atât individuale, cât ºi sociale sau co-munitare sunt într-o bulversare totalã.

Prof. Florin Micu

IInnssttrruucc}}iiaa {{ccoollaarr|| {{ii eedduuccaa}}iiaa

4

PPrrooggrraamm ll ii ttuurrggiicc ::– Vineri, orele 17.00, Taina Sfântului

Maslu [i Taina Spovedaniei;– Sâmb\t\, orele 07.00, Utrenie,

Sfânta Liturghie [i Parastas; – orele 17.00, Vecernie– Duminic\, orele 08.00, Utrenia

[i Sfânta Liturghie.

Biserica este deschis\ zilnic, `ntre orele 08.30–19.00.

La ºcoalã, dintre toate orele pe care le fac, reli-gia este materia mea preferatã. Ora de religie pen-tru mine este o orã în care mã simt în largul meu.Mai sunt ºi alte ore frumoase, dar la religie e cevaspecial. Poate pentru cã vorbeºte mai mult inimii,sufletului. Doamna e foarte drãguþã. Deºi e camtinericã ºi nu cred ca are aºa de multã experienþã lapredat, compenseazã din plin prin dragostea ei.Poveºtile pe care ni le spune în fiecare orã sunt aºade captivante ºi ni le spune cu multã pricepere.Încerc ºi eu acasã sã i le spun mamei, dar nu îmiies aºa de bine. Mama mi-a spus cã ea nu a fãcut laºcoalã religie ºi de asta îi prinde bine ce-i maipovestesc eu. Doamna ne spune mereu ca noi sun-tem niºte mici apostoli, pentru cã le spunem ºicelorlalþi ce am aflat despre Dumnezeu. Eu cred cãEl ne iubeºte mult ºi mã strãduiesc sã fac ce nespune doamna, sã fim buni cu ceilalþi, sã ascultãmde pãrinþi, sã ne facem rugãciunea cã aºa îl iubimºi noi pe Dumnezeu. Mã rog sã o þinã pe doamnasãnãtoasã ºi rãbdãtoare, cã noi, uneori, mai suntemºi neastâmpãraþi. Ce vreau sã spun e cã mie îmiplace la ora de religie ºi, dacã s-ar putea, aº vreamai multe ore de religie.

Miruna, clasa a IV-a

Ce cred eu despre ora de religie? Eu cred cã orade religie ne dezvoltã, în primul rând, ca oameni.Ea ne explicã Cuvântul Domnului, fãrã de care

sufletul nu poate trãi. Fãrã ora de religie, sufletule mort. Nu putem ºtii cele trebuitoare nouã pen-tru a ajunge la scopul final ºi anume desãvârºireaºi mântuirea. Acesta e scopul religiei. Este de ne-închipuit ca un om sã nu iubeascã ora de religie

deoarece ea aduce în sufletul ºi în mintea noastrãun pic de luminã, acea luminã fiind speranþa noas-trã ºi totodatã cãlãuza noastrã. Religia m-a marcatfoarte mult, prin intermediul ei putând sã-l cunoscpe Dumnezeu. De aceea, susþin cu desãvârºire pãs-trarea religiei în ºcoalã, fiind materia cea mai depreþ.

Octavian, clasa a VII-a

ORA DE REL IG IE -PREFERATA MEA

Comitetul de redac]ie:Constantin Andreiemail: costi_andrei2007@yahoo.com; Tel. 0740.029.028

Gra]iela Tudoseemail: gratziela_t29@yahoo.com; Tel. 0743.517.510

PREO}I SLUJITORI:Pr. Paroh Adrian Ni]\email: adrian.nita7@gmail.com; Tel. 0749.288.889

Pr. Spiritual Georgian P\unoiugeorgepaunoiu@yahoo.com; Tel: 0741.736.556

Pr. Spiritual Gruia-Mihail Zamfirescuemail: gruia.zamfirescu@yahoo.com; Tel. 0740.230.574