frontiera geopolitica marea neagra

7/28/2019 Frontiera Geopolitica Marea Neagra

1/60

Frontiera geopolitica Marea Neagra: un joc de-a baba oarba

09.11.06, Octavian Sergentu, PONTUL EUXIN

Conceptia "Fortei Maritime", este o teorie geopolitica care a fost avansata de amiralul de

flota maritima, istoricul american Alfred Mahan. Abordarii geopolitice in lucrarile sale sunt

dedicate temei "Forta maritima" (Sea Power). si daca geopoliticieni precum Ratzel,

Mackinder, Haushofer au sustinut prevalarea puterilor continentale, atunci Mahan, viceversa,

a lansat conceptia prevalarii puterilor maritime si oceanice. in primul razboi mondial

strategia mahaniana a "anacondei" s-a realizat in sprijinul Antantei si a miscarii albgardiste

de la periferia Eurasiei (ca raspuns la pactul de pace intre bolsevici si Germania); in cel de-al

doilea razboi mondial a fost adresata impotriva "Europei Centrale" si, in special, prin

operatiile militar-maritime, impotriva tarilor Axei si Japoniei. Linia atlantista in geopolitica

s-a dezvoltat practic fara intreruperi cu traditia clasica anglo-americana (Mahan, Mackinder,

Spykman). Pe masura ce SUA devin o "putere mondiala", geopoliticienii-atlantisti de dupa

razboi precizeaza si detaliaza aspectele care fac parte din teorii, dezvoltand sferele factuale.

Modelul pe care se bazeaza, cel al "Fortei maritime" si perspectivele geopolitice ale lui, se

transforma din elaborari stiintifice ale anumitor scoli militar-geografice in politica oficiala

internationala a S.U.A. Victoria atlantistilor asupra U.R.S.S.-ului (hartlandului) insemna

intrarea intr-o noua epoca radicala, care cerea modele geopolitice originale. Statutul

geopolitic al tuturor teritoriilor traditionale, regiunilor, statelor si uniunilor se modifica rapid.

Perceperea realitatii planetare dupa sfarsitul razboiului rece au condus pe geopoliticienii

atlantisti la doua scheme principale. Una din ele poate fi calificata "pesimista" (pentru

atlantism). Ea mosteneste linia traditionala pentru atlantism de confruntare cu hartlandul,

care este considerat neterminat si neexclus de pe ordinea de zi odata cu prabusirea U.R.S.S.-

ului si prognozeaza noi constituiri de blocuri eurasiatice, bazate pe traditiile civilizatiilor si

pe arhetipuri etnice rezistente. Aceasta varianta poate fi numita "neoatlantism", esenta ei se

rezuma la o examinare in continuare a imaginii lumii prin vizorul dualismului de baza, caredoar nuanteaza aparitia unor zone geopolitice suplimentare (in afara de Eurasia), care la fel

pot sa devina focare de confruntare cu Occidentul. Cel mai relevant reprezentant a unei astfel

de abordari neoatlantiste este considerat S. Huntington. Ce-a de-a doua schema, bazata pe

aceeasi imagine initiala geopolitica, este invers, optimista (pentru atlantism) in sensul ca

examineaza situatia care s-a conturat ca urmare a victoriei Occidentului in razboiul rece, ca

una definitiva si fara intoarcere. Pe aceasta se construieste teoria "mondialismului", conceptia

sfarsitului istoriei si lumii unitare, care afirma ca toate formele diferentierii geopolitice -culturale, nationale, ideologice, religioase, statale etc. vor putea fi parcurse irevocabil si va


2/60

incepe o era a civilizatiei comuna pentru omenire, fundamentata pe principiile liberal-

democratiei (Reprezentant F.Fuckuyama).

"Factorul Global Rus - Russian Global Factor, R.G.F."

Factorul Global Rus in anumite scrieri ale geostrategilor rusi poseda un rol extrem de

important. in prezent, acestia sustin ca pentru securitatea Federatiei Ruse exista agresiuni

externe si interne. Securitatea nationala a Rusiei este minata social, politic, economic,

teritorial, regional, etnic si de alte contradictii, tendinta unor state si forte politice spre

rezolvarea prin resurse militare. Un mare pericol pentru Rusia prezinta conflictele militare

din zonele de frontiera de pe teritoriile fostei U.R.S.S. in afara de conflictele etnice, un

anumit pericol pentru unitatea teritoriala a Rusiei provine, de asemenea, din posibilitatea de

dezbinare in Ural si Siberia Occidentala in doua parti, europeana si asiatica. Sciziunea Rusiei

ar crea in lume un focar periculos de razboaie interne si internationale, ceata si cataclisme

revolutionare. O sursa de baza ca potential al agresiunii pentru Rusia o constituie S.U.A. si

N.A.T.O. Geopoliticienii rusi considera ca acestea elaboreaza conceptii periculoase militar-

strategice si sustin o politica miltar-tehnica dusmanoasa intereselor rusesti. S.U.A., conform

opticei acestora, expune deschis tendinte hegemonice de conducator mondial. Rusiei i se

prezinta in diverse forme pretentii teritoriale pe intregul perimetru al frontierelor sale. Pe de

alta parte, principalele scoli de gandire geostrategica dominante in Washington din anul 2000

constatau ca, la varful piramidei, lupta pentru suprematie este data intre neoliberalismul

institutionalist, geoeconomie si neorealism. Ideile huntingtoniene ale conflictului dintre

civilizatii, sau globalismul neoconservator straluceau prin absenta. Geoeconomia

operationaliza doctrina potrivit careia intram intr-o noua epoca in care competitia si

conflictul militar fac loc competitiei si conflictului economic. Confruntarile nu mai sunt

militare, ci "razboaie economice" pentru "suprematie comerciala" sau dominarea unor piete.

Crearea unei economii competitive devine miza majora a noului joc geopolitic. Resurselestatului (inclusiv spionajul) trebuie mobilizate in acest sens. Conceptele-cheie sunt "stat

comercial" si "competitie economica", iar principalul promotor al doctrinei este considerat

Edward Luttwak, bine-cunoscut si drept unul dintre strategii primului razboi din Irak. In

vreme ce geoeconomia este o doctrina a competitiei, neoliberalismul institutional e o doctrina

a cooperarii internationale. El promoveaza integrarea globala sub o structura de guvernare

bazata pe o complexa arhitectura institutionala ilustrata de ONU, NAFTA, OMC etc. Unii

adepti merg pana la ideea ca statele-natiune, inclusiv SUA, trebuie sa-si cedeze treptatautoritatea catre acest sistem de institutii transnationale. Altii sustin insa ca, intr-o lume a


3/60

globalizarii, o geopolitica eficienta nu mai poate fi exercitata decat prin intermediul acestor

institutii. De aici obiectivul de a le intari pentru a putea mai apoi avansa agenda prin ele.

Conceptele-cheie tin de "institutii internationale" si "globalizare", iar liderii acestui grup vin

in special din zona academica (Robert Keohane, Joe Nye) sau din ramura liberal democrata a

establishment-ului de politica externa (Richard Holbrooke). Spre deosebire de neoliberali,

neorealistii afirma un scepticism profund cu privire la institutiile internationale si, in general,

la angajamente pe plan global, altele decat in strict interes national. Pentru ei, SUA ar trebui

sa faca in lume jocul clasic al Marii Britanii in Europa. Sa monitorizeze oarecum detasate

balanta sistemului (in cazul SUA, cel global) si sa se implice doar pentru a o echilibra cand

situatia o cere. Statele aliate trebuie imbratisate si sustinute fara rezerve (fie ca sunt

democratii sau nu), iar interventiile umanitare, promovarea democratiei etc. de dragul lor

insele sunt non-necesare, chiar daunatoare. Conceptele-cheie: "interes national" si "balanta de

putere", iar principalii promotori sunt Donald Rumsfeld si Condoleezza Rice. Revenind la

Rusia trebuie sa mentionam ca un interes sporit prezinta politica sa prin prisma P.G.S.

( P.G.S. - Periferia Geopolitica Strategica). Unul din actorii importanti din PGS se prezinta

Turcia. in raporturile geopolitice, Turcia se prezinta ca un adversar traditional in zona

Balcanica, Marii Negre, Transcaucaz. Mai ales ca in prezent Turcia dobandeste o

semnificatie geopolitica independenta in calitate de centru de putere in regiune. S-au invechit

infatisarile despre aceasta tara ca despre "flancul sudic" N.A.T.O., ceea ce in esenta era

corect in perioada lumii bipolare. Astazi Turcia este un puternic centru economic, militar si -

cel mai important - ideologic al regiunii. in afara de aceasta, acesta este un nod geopolitic

care leaga (sau invers, in dependenta de problemele propuse si rezolvate, dezleaga) regiunile

Europei de Sud, Orientul Apropiat si indepartat, spatiul post-sovietic. O importanta mare a

dobandit Turcia in timpul prabusirii U.R.S.S. odata cu cresterea potentialelor sale si umplerea

vacuumului geopolitic in campul sudic de actiune al Rusiei. inca nu demult, raporturile

Occidentului cu Turcia pareau fara nori. Turcia era privita ca unul din principalele centre debaza care adunau pe filiera comuna fortele coalitiei anti-irakiene in regiune, ca o arma a

Occidentului de patrundere in tarile C.S.I., inclusiv si in scopul ruperii continue a ramasitelor

influentei ruse. Turcia constituie unul din principalii concurenti si oponenti ai Rusiei in raza

sa sudica (dar si pe teritoriul propriu-zis rus - in Transcaucazia, pe Volga si in primul rand

Turcia prezinta interes chiar pentru Iacutia). Puterea Fortelor Militare Maritime a Turciei

(conform posibilitatilor militare) depasesc astazi puterea flotei Marii Negre. Economia

Turciei, cu toate greutatile sale, este destul de dinamica. Vectorul tendintelor geopolitice inprezent sunt in primul rand teritoriile C.S.I., vecinatatea Marii Negre, Caucaz, Asia Centrala,


4/60

Transcaucazia. Chiar daca posibilitatile economice pentru tendintele pan-turce nu sunt mari

(volumul total al investitiilor in tarile CSI din partea Turciei nu depaseau 3 miliarde dolari

pana de curand), Turcia se sprijina pe afinitatea limbii, radacinile istorice comune,

comunitatea religiei. Dupa ascensiunea la inceputul anilor '90 in directia post-sovietica, in

prezent Turcia intampina unele greutati in acest proces.

Factorul R. Moldova in spatiul pontic

in perioada de emancipare nationala si democratica Guvernul sovietic de la Moscova a

elaborat un plan strategic bine determinat pentru republica noastra crearea a inca doua

formatiuni cu orientare statala Transnistria si Gagauzia. Daca pentru cea de-a doua

formatiune Chisinaul a reusit sa gaseasca o formula de coexistenta, nu acelasi lucru s-a

intamplat si cu fantoma statala, care are nucleul actional la Tiraspol. Separatistii din estul

R.Moldova au incercat sa demonstreze existenta unui drept obiectiv pentru crearea in

Transnistria a unei republici suverane, invocand specificul etnic si istoric al regiunii care ar

prezenta pamant rusesc stramosesc cu specific multinational care nu a fost niciodata in

componenta unui stat romanesc. Ceea ce este un fals grosolan, intrucat etnia dominanta

ramane a fi cea romana/ moldoveneasca, chiar daca am insuma proportia etnicilor rusi si a

celor ucraineni. Actuala elita politica de la Tiraspol a fost constituita in special din cadre

externe din spatiul estic, cu pregatire profesionala infima, care stapaneste acest teritoriu inca

din perioada URSS. N-a existat un schimb de generatii in viata politica a acestei regiuni a R.

Moldova Analizele au perceput fenomenul transnistrean ca pe unul dezvoltat revansard la

adresa destinului liber pe care si-l dorea Chisinaul si al democratizarii spatiului ex-sovietic,

intrucat sprijinul alocat de catre regimul de la Tiraspol pentru echipele care doreau sa

reinstaureze sistemul totalitar. Dupa conflictul armat din 1992 au existat initiative de

relansare a dialogului dintre cele doua maluri, incurajate de organizatiile internationale si

interguvernamentale, de matusca Rusia, unele din ele soldate cu ciocniri de cupe desampanie. Datorita conflictului transnistrean, Chisinaul a fost nevoit sa abdice de la traseul

prooccidental si sa-si indrepte fata spre Moscova. in politica de stat, ca si in geopolitica sau

studiul relatiilor internationale, se pune un accent major pe termenul de securitate nationala.

Securitatatea poate fi definita ca un raport dinamic intre amenintari si capacitati, dar in care

potentialul militar nu mai ocupa un loc central. Elaborarea unor proiectii si scenarii

geopolitice si geostrategice se fac in continuare in cadrul laboratoarelor geopolitice ruse

referitor la sud estul european, ele avand menirea de-a desemna ulterioarele raporturi simiscari vectoriale ale politicei externe a Moscovei, inclusiv pentru R. Moldova. Amenintarea


5/60

cea mai mare care planeaza asupra securitatii R. Moldova se trage de la Moscova. Economic,

mediatic, informational, politic etc. Kremlinul lui Putin a condamnat Chisinaul, etichetandu-l

ca dusman, iar tentativele de-a deschide o cale de dialog a elitei politice basarabene s-a soldat

cu insuccese vizibile. Kremlinul se prezinta in relatiile cu Chisinaul de-a dreptul paranoic si

irational. Polarizarea excesiva a conflictului, in contextul celui de pe Nistru, releva limpede

ca solutionarea oricarui conflict de pe glob necesita aprobarea formala, neformala, tacita,

directa, indirecta a cel putin unuia dintre cei 2 centri de putere, fapt care nu s-a realizat pana

acuma. intre Chisinau si Tiraspol, de la 1988 intotdeauna au existat disensiuni, iar diferendul

nistrean n-a fost solutionat, nici pana astazi, chiar daca a existat un Kozak si nenumarate

proiecte de reglementare a conflictului. Considerata ca duce o politica duplicitara in raport cu

Rusia - metropola sa, R.Moldova era dezavantajata in raport cu Transnistria, care continua sa

fie considerata aliatul geostrategic traditional si continuu fidel - centrului sau geopolitic.

Chisinaul este biciuit economic, mediatic, politic. Moscova a reusit cu succes sa creeze

conflicte in spatiul post-sovietic, pe care le-a congelat si se afla in prezent intr-o forma

latenta. insasi faptul ca Moscova a adoptat o politica de dublu standard in raport cu celelalte

republici post-sovietice, confera rolul ei de putere regionala cu tendinte neoimperiale.

Referitor la asa zisa republica transnistreana, aceasta considera ca precedent Kosova si

sustine ca in cazul in care Serbiei i se va impune suveranitatea regiunii (Kosovo), spre care

inclina lucrurile partenerii lor occidentali, va fi creat un precedent international juridic

evident care se va proiecta inevitabil asupra situatiei din alte conflicte inghetate". Rusia nu ii

va lasa la nevoie pe conationalii stabiliti in prezent in afara granitelor ei, fie ca e vorba de

probleme umanitare, fie ca de pericol pentru siguranta oamenilor afirma diplomatia rusa.

Aparitia unor organizatii de tipul CSI-2, confirma faptul ca Moscova nu va ceda Tiraspolul

ca important cap de pod si nod geopolitic si geostrategic in contextul frontierei Marii Negre.

Chiar daca Ue considera ca este nevoie de o singura voce in relatia cu Rusia, pe numitorul

comun al intereselor nationale, dar care sa reprezinte principii comune si de la care sa nu seabata nimeni, aceasta pana in prezent nu s-a concretizat cu ceva.

Factorul Romania in contextul geopolitic al Marii Negre

intre Forumul Marii Negre, initiativa romaneasca pentru Europa de sud est si OCEMN exista

asemanari dar si multe deosebiri. Prima organizatie, prin excelenta a optiunii democratice in

regiunea Marii Negre este la inceput de cale si poate fi considerata ca o altfel de abordare a

spatiului Pontului Euxin. Pe de alta parte, Rusia detine pachetul majoritar de actiuni aOCEMN-ului. "Singurul castigator al extinderii duratei conflictelor inghetate este tara careia


6/60

nu-i place sa aiba o dezvoltare democratica. Este tara care continua inca sa creada ca diferite

tari pot fi controlate in deceniul urmator sau in secolul urmator", a spus presedintele Traian

Basescu. Presedintele Romaniei a acuzat indirect Rusia ca beneficiaza din continuarea

conflictelor inghetate din tari precum Georgia si Moldova. Probabil ca, auzind de

Washington, oras de pe axa sa, presedintele Basescu a crezut ca se afla inca in epoca

razboiului rece. Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, a cerut SUA sa faca tot ce pot

pentru a preveni "repetarea dominatiei autoritare in Europa de Est". O afirmatie care poate

alinia si state grele din UE. Aprecierile presedintelui Basescu referitoare la Rusia sunt exacte

si oportune. Rusia contemporana arata ca o mimare a ideii de o democratie adevarata.

Societatea se prezinta extrem de polarizata, oamenii politici incomozi bagati la zdup, iar in

ultima vreme jurnalistii platesc cu viata pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume. Puterea

lui Putin la Moscova este exstinsa, iar tarul are predestinatia unui narcotic pentru mase,

inca neexpirat. Europa este, insa, interesata de stabilitate si cooperare cu Rusia, continuarea

proceselor de acolo compatibilizand aceasta tara-continent cu restul Occidentului. Relatiile

Romaniei cu Rusia nu au fost cu adevarat normalizate niciodata dupa 1989. Numeroasele

afirmatii ale lui Basescu - cum au fost si cele de anul trecut, din SUA, cand a numit Marea

Neagra "lac rusesc", nu au capacitatea de revigorarea relatiilor Bucurestiului cu cel mai de

seama furnizor de energie al Europei. Basescu este sprijinit in demersurile sale de

presedintele Poloniei, Lech Kaczynsky, si fratele sau geaman, Jaroslav, premier al aceleiasi

tari, care au un discurs la fel de transant impotriva Rusiei. Acestia au reprosat Germaniei

intelegerile de miliarde de euro semnate cu Moscova pentru importul de gaz rusesc printr-un

gazoduct in curs de constructie prin Marea Baltica. Un alt Pact Molotov-Ribbentrop?!

Germania este deranjata de aprecierile polonezilor. Pe de alta parte, tarile Europei de Vest au

o pozitie moderata fata de Rusia, cu care desfasoara un comert intens. in Est, Polonia si |arile

Baltice formeaza asa-numitul pol antirusesc din Uniunea Europeana, relatiile cu Moscova

fiind complexe si delicate. Integrata in NATO si UE, Romania - nu mai pot vreodata sa cadasub dominatia Moscovei. in schimb, continua sa plateasca cea mai groasa factura, cu cel mai

ridicat pret din Europa pentru gazul importat din Rusia.

Marea Neagra ca zona de expresie geopolitica

Unul dintre motivele pentru care seful diplomatiei romane s-a aflat la Moscova, de curand, la

reuniunea Organizatiei Cooperarii Economice a Marii Negre (OCEMN), a fost, potrivit

propriilor afirmatii, "nevoia de mai multa seriozitate in comunicarea dintre statele membre".insa Rusia are inca multe probleme de comunicare si de incredere cu statele riverane ale


7/60

Marii Negre. Motiv pentru care a tratat, ca si la summit-ul Marii Negre de la Bucuresti, cu

reticenta propunerile de reformare a organizatiei. Desi dorea sa eficientizeze structura

politica si economica a proiectelor OCEMN, Romania s-a lovit de refuzul incapatanat al

diplomatiei ruse. Kremlinul nu este de acord cu cerinta statelor membre ca de acum inainte

deciziile sa fie luate prin majoritate calificata, si nu prin consens - un artificiu care permite

Rusiei sa blocheze orice proiect pe care nu il doreste. La Moscova, Serbia a preluat

presedintia organizatiei - o buna ocazie pentru acest stat de a-si promova in regiune politica

externa (mai ales aspecte ce tin de statutul Kosovo). Statele din zona pontica vor putea,

astfel, coopera mai eficient cu Uniunea Europeana, mai ales ca, de la 1 ianuarie, OCEMN va

numara trei membre UE: Grecia, Bulgaria si Romania. Deocamdata, OCEMN nu are insa

structuri adaptate la cooperarea cu UE. Ar putea fi astfel puse pe agenda europeana probleme

mai putin stringente, precum conflictele inghetate din Transnistria, Osetia de Sud si Abhazia.

Mai ales ca UE nu face diferenta intre proiecte politice si economice, tratand OCEMN-ul ca

pe un tot. Iar acolo unde exista securitate economica, exista si securitate politica.

Izobare geoeconomice

Desi atat SUA, cat si Rusia au incercat sa-si impuna punctul de vedere, au reusit si cateva

firme europene sa se "strecoare" in regiune, printre care Shell, Total, Eni, dar si Petrom.

Americanii au avut o singura "problema": aprovizionarea cu petrol a Israelului. si au

rezolvat-o construind conducta petroliera Baku (Azerbaidjan) - Ceyhan (port turcesc la

Marea Mediterana). Atat Turcia, cat si Azerbaidjanul au relatii foarte bune cu Israelul, solutia

Ceyhan garantand, practic, alimentarea energetica a Israelului (care consuma, anual, 12

milioane de tone de petrol), chiar daca relatiile acestei tari cu ceilalti vecini s-ar deteriora. De

remarcat, pentru ca petrolul sa ajunga in "lumea larga" exista o singura ruta: de la porturile

estice ale Marii Negre, prin stramtorile Bosfor si Dardanele, in Marea Mediterana si, de aici,

oriunde in lume. Dar turcii, din motive ecologice, au decis sa nu permita tranzitarea

stramtorilor a mai mult de 25-30 milioane de tone de petrol anual. De aici si necesitatearealizarii de rute alternative, precum Baku-Ceyhan. Marea Neagra este minata de Baku-

Ceyhan. Cum americanii si-au "rezolvat" problema prin construirea acestui oleoduct, nu mai

par atat de interesati de traseele hidrocarburilor din zona. in schimb, Rusia este din ce in ce

mai interesata. Pe de o parte, este unul dintre cei mai importanti producatori de petrol si gaze

din lume. Pe de alta parte, Moscova este principalul furnizor de gaze al Europei. Practic, prin

"arma energetica", Moscova isi continua tendintele hegemonice in Europa. La inceputul

anului, toata Europa a suferit de frig pentru ca Rusia (furnizorul de gaze) s-a "certat" cuUcraina (transportatorul de gaze in Europa). Rusia a hotarat sa "elimine" cvasi-total Ucraina


8/60

din facerea gazelor, asa ca a demarat construirea unui gazoduct prin Marea Baltica, astfel

incat sa ocoleasca Ucraina. Nu este prima astfel de "ocolire" pe care o face Moscova: cu

cativa ani in urma a hotarat ca gazele pot ajunge in Turcia si prin Marea Neagra, nu numai

prin Ucraina, asa ca a construit gazoductul Blue Stream. Un lucru este cert: in prezent,

Europa depinde de gazele rusesti in proportie de 50% si va ajunge, in cativa ani, la 70%! Dar

aceasta subjugare termica si energetica ruseasca va dura maximum 20-30 de ani. Pana atunci

ne vom zbate cum sa iesim mai onorabil de sub chinga ruseasca. Frontiera geopolitica

euxiniana razbate spre o alta etapa in abordarea geopolitica.

Octavian SERGENTU , pentru www.conflict.md

Sud-Est si zona Marii Negre puteau sa mai astepte si au asteptat pna la nceputul acestui

mileniu, Dezvoltarea economica si securitatea regionala n zona largita a Marii NegreVictor Babiuc

Presedintele Camerei de Comert si Industrie a Romniei

Interventia pe care am pregatit-o se refera la dezvoltarea economica n relatie cu problemele

de securitate din regiunea n care se afla Romnia asa numita zona largita a Marii Negre.

Aceasta regiune, n care, n afara de Romnia, se mai afla Bulgaria, Moldova, Ucraina, Rusia,

Turcia, Georgia, Azerbaidjan si care este vecina cu alte doua regiuni sensibile Balcanii de

vest, n care s-a desfasurat cel mai recent razboi european, si Orientul Apropiat a fost multa

vreme considerata problematica, dar neinteresanta. Exista aproape o traditie a politicii vest-

europene, formata prin secolele XVIII-XIX, de a considera regiunea lipsita de importanta

strategica pentru politica europeana. Aceasta traditie s-a prelungit si n secolul al XX-lea, iar

Statele Unite au mpartasit-o.

Dupa prabusirea comunismului si destramarea URSS, regiunea a devenit una din zonele

problematice ale continentului european. Tensiuni si conflicte latente, pe care razboiul rece lementinuse nghetate au iesit la lumina si au luat forme dintre cele mai violente. Razboaie

locale au izbucnit n fosta Jugoslavie, n Caucaz, n Republica Moldova si numeroase tensiuni

si controverse au nasprit relatiile dintre mai toate tarile din regiune. Faptul ca exista probleme

de securitate n regiune nu a fost negat de nimeni, dar convingerea ca regiunea este mai putin

importanta s-a mentinut. Pentru democratiile vest europene prioritare erau relatia cu Rusia si

integrarea Europei Centrale. Europa de cnd a avut loc o schimbare importanta.
http://www.conflict.md/http://www.conflict.md/


9/60

Pe 6 decembrie 2005, ministrul romn de externe si secretarul de stat al SUA au semnat T he

Defense Cooperation Agreement prin care Romnia asigura armatei americane accesul la

baze militare si facilitati de antrenament pe teritoriul sau. n termeni mai putin diplomatici

putem vorbi de baze militare americane pe teritoriul romnesc. O reactie imediata a venit din

partea Rusiei. La ntlnirea Rusia - Consiliul Nato de la sfrsitul lui decembrie 2005, ministrii

rusi de externe si ai apararii si-au manifestat nemultumirea fata de acordul romno-american

si au afirmat ca el ncalca acordul privind fortele armate conventionale din Europa. Viziunea

ruseasca este ca are loc o expansiune catre est a NATO de fapt a Statelor Unite care se

petrece n defavoarea Rusiei, daca nu cumva chiar mpotriva ei. Romnia este numai un caz,

pe o lista destul de lunga care include schimbarea regimurilor politice din Georgia si Ucraina

n 2004 n favoarea unor forte politice mai apropiate de Washington si despre care Pravda (5

ianuarie 2006) afirma ca vor sa adere la organizatia nord-atlantica. Tot Pravda afirma ca si

Republica Moldova face eforturi pentru a nlocui fortele rusesti de mentinere a pacii din

Transnistria cu forte NATO. Mai recent, diplomatia ruseasca a luat initiativa de a face o

paralela ntre solutia occidentala pentru rezolvarea problemei Kosovo (autonomie fata de

Serbia, dar nu independenta), pentru rezolvarea problemei Abhaziei. Cele doua cazuri aparent

locale sunt astfel legate ntre ele, traversnd Marea Neagra.

Acest sir de exemple poate continua, dar ele sunt suficiente pentru a sugera continutulschimbarii la care ma refeream: ceea ce pna acum au fost probleme locale ntre tari mici sau

fara importanta strategica s-au transformat n expresii ale problematicii de securitate globala.

Dintr-odata nu mai avem de a face cu relatia dintre moldoveni si transnistreni, ci cu

raporturile dintre NATO, UE si Rusia. Problematica relatiilor inter-etnice din Georgia, care a

nascut problema Abhaza, exprima acum o problema a relatiilor dintre Rusia, Statele Unite,

Germania si Franta. Si asa mai departe. n consecinta, relatiile dintre statele regiunii nu mai

sunt expresia doar a problemelor locale si sunt direct si semnificativ influentate de relatiileacestor tari cu marii actori ai politicilor globale. Aceasta evolutie este recenta, dar are

perspectiva de a deveni o constanta macar pentru acest deceniu si poate si pentru cel urmator.

A doua caracteristica a securitatii regionale din jurul Marii Negre, care se naste acum, consta

n faptul ca problematica sa, ca expresie si teren de competitie pentru relatiile globale, se

desfasoara n paralel cu relatiile bilaterale dintre actorii globali (SUA, UE, Rusia, China,

NATO, ONU etc.) si independent de acestea. Este vizibil fara multe analize. n noiembrie

2005, Vladimir Putin declara unor ziaristi olandezi ca Rusia ar fi ncntata sa devina membru


10/60

si al NATO si al Uniunii Europene si ca nu considera NATO o organizatie ostila. O luna mai

trziu, avem de a face cu ngrijorarea ministrilor rusi de externe si ai apararii fata de bazele

americane din Romnia, tara membra NATO si, n curnd, membra a UE. Nu e vorba de

viziuni diferite ale conducatorilor rusi si nici de o cotitura n politica ruseasca, ci pur si simplu

de tratarea diferita a doua aspecte unul global si unul local al aceleiasi probleme. Tot

astfel, relatiile ruso-americane, ruso-germane, ca si cele americano-germane sunt, la nivel

bilateral si global, pe un traseu ascendent. Recentul acord al Rusiei si al Chinei de a accepta

initiativa americano-vest-europeana de a aduce problema Iranului n discutia Natiunilor Unite

este un pas important n aceasta directie. Nu este un secret pentru nimeni nsa, ca n acelasi

timp avem de a face cu o competitie ntre Rusia si Occident pentru zonele de influenta si ca o

buna parte a acestei competitii se desfasoara tocmai n spatiul Marii Negre. Asa numitele

revolutii colorate din Georgia si Ucraina, presiunea asupra Belarus, schimbarea de orientare

politica din Moldova, eforturile tuturor taberelor de a influenta evolutiile politice din tarile

caucaziene etc. ilustreaza tocmai aceasta competitie, n care fiecare tabara ncearca sa si

consolideze pozitiile: Occidentul utiliznd miscarile civice si perspectiva sprijinului acordat

prin NATO si UE, iar Rusia utiliznd politicile nationaliste si energetice. Perspectiva

alegerilor din martie din Ucraina a declansat deopotriva declaratiile critice ale Secretarului de

Stat cu privire la situatia din Rusia, ct si conflictul energetic dintre Rusia si Ucraina.

Faptul ca avem de a face cu doua planuri diferite ale aceleiasi probleme securitatea globala

si relatiile globale de putere nu usureaza cu nimic dificultatile de abordare. n prezent este

neclar cum se relationeaza cele doua categorii de probleme. n timpul razboiului rece, solutia

era clara si simpla: acordurile la nivel global impuneau solutiile la nivel local. Aceasta

simplitate a disparut. Influenta acordurilor la nivel global asupra problemelor locale s-a

diminuat considerabil. Faptul ca nivelul global este dominat n principal de cooperare, n

vreme ce nivelul local este dominat mai ales de competitie, nu este rezultatul unei ipocrizii apoliticienilor din capitalele marilor puteri, ci este produs n mare masura de apelul actorilor

locali la sustinere internationala. Amintesc un proverb romnesc care spune ca buturuga mica

rastoarna carul mare . Exista o concluzie unanim recunoscuta potrivit careia globalizarea nu

diminueaza, ci, dimpotriva, mareste importanta actorilor locali si capacitatea lor de a influenta

relatiile globale. Am afirmat ca problematica locala din regiunea largita a Marii Negre tinde

sa exprime, n forme concrete, aspecte latente ale problematicii globale de securitate si ale

relatiilor de putere dintre marii actori globali. Reciproca este, nsa, la fel de adevarata: micile

probleme locale tind sa se exprime prin intermediul relatiilor globale de putere si sa le


11/60

influenteze. Uitati-va la confruntarea politica dintre Iuscenco si Ianucovici n Ucraina. Ea

poate fi interpretata ca o expresie a confruntarii dintre Occident si Rusia pentru Ucraina. Este

o perspectiva care are numerosi sustinatori. Dar ar fi naiv sa ne nchipuim ca acesti doi

politicieni sunt doar simpli reprezentanti ai intereselor politice ale Washingtonului si ale

Moscovei. n realitate, ei sunt politicieni autentici, exprimnd n primul rnd interesele

politice ale diferitelor grupari din Ucraina. Asa ca, la fel de adevarata este interpretarea care

afirma ca o confruntare politica locala ucraineana este capabila sa genereze probleme n

relatiilor politice globale. Avem de a face cu o importanta rasturnare n perspectiva construirii

solutiilor. Pna de curnd, problemele locale erau rezolvate prin solutii la nivel global. Acum,

suntem ntr-o noua perioada, n care mai degraba solutiile locale ofera perspectiva unor noi

relatii globale.

Cred ca putem privi problematica de securitate din zona largita a Marii Negre care n

aceasta perioada se suprapune n mare masura cu problematica Europei largite ca un caz

exemplar al unei noi evolutii a problemelor globale de securitate. Am subliniat deja doua

caracteristici ale acestei perspective. Prima se refera la faptul ca problemele de securitate

locala tind sa devina expresia unor probleme latente n raporturile de securitate globala. A

doua caracteristica se refera la faptul ca problemele de securitate locala tind sa se transforme,

ca urmare a integrarii actorilor locali n retelele globale de securitate, n factori de influenta arelatiilor la nivel global. Exista si o a treia caracteristica pe care vreau sa o subliniez si ea se

refera la ceea ce as numisfrsitul abordarii geo-politice. O sa detaliez un pic acest aspect, pe

care l consider important.

Va reamintesc ca vreme de patru decenii, razboiul rece a acordat prioritate absoluta

confruntarii ideologice ntre sisteme si ca, ceea ce a fost denumit real-politik, viziunea despre

politica internationala dezvoltata n secolul al XIX-lea, a trecut ntr-un plan secundar, chiar

daca nu a ncetat nici o clipa sa influenteze gndirea politica si strategica. Prabusirea

comunismului a adus dupa sine triumful paradigmatic si ideologic al abordarilor geo-politice.

O exceptie notabila o reprezinta SUA, care a continuat sa si defineasca politica externa n

mare masura n termeni ideologici, promovnd democratia si economia de piata libera la nivel

mondial. Dominatia paradigmei geopolitice a dus la acuzatiile de ipocrizie politica la adresa

principiilor ideologice sustinute de SUA n politica sa externa, cum a fost cazul n razboiul

din Irak.


12/60

Geo-politica nseamna n mare masura geo-economie, iar n centrul distributiei geografice a

economiei se afla, conform teoreticienilor, distributia geografica a resurselor energetice. De

aici si pna la descrierea relatiilor globale si a principalelor probleme de securitate n termenii

competitiei pentru resursele energetice ale planetei nu este dect un singur pas si el a fost

facut cu mare usurinta. Cu prea mare usurinta, cred.

O particularitate a geografiei economice actuale este ca resursele de capital si resursele de

energie sunt distribuite pe o corelatie inversa: capitalul s-a dezvoltat n tarile care nu au

resurse energetice sau sunt insuficiente (SUA, Japonia, Europa Occidentala), iar resursele

energetice le gasim n tarile n care capitalul este slab dezvoltat (Rusia, Orientul Apropiat,

America Centrala si de Sud, Africa). Aceasta realitate este un fapt, dar n politica faptele au

uneori semnificatie secundara. Mult mai importanta este viziunea politicienilor. Un celebrufizician britanic facea observatia ca stim despre univers doar ceea ce teoria ne permite sa

aflam. Acest lucru este cu att mai adevarat n politica. Daca politicienii vor interpreta

realitatea mondiala din perspectiva geopolitica, atunci exact asta vor obtine o realitate

geopolitica dominata de problematica accesului capitalului la resursele energetice. Atunci,

politica externa a Rusiei va fi dominata de politica conductelor de titei si gaz. O Rusie

condusa de politicieni care interpreteaza lumea n viziune geopolitica va face exact ce face

acum va renegocia contractele de gaz cu satelitii, va construi conducte prin Marea Balticacatre Germania si prin Siberia catre China si Japonia si va lupta pentru controlul conductelor

care distribuie energie non-ruseasca, cum este conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, care pare sa

ofere o explicatie simpla pentru o buna parte din politica ruseasca n Asia Centrala. (Conducta

raspunde unei necesitati economice, dar traseul ei raspunde unei viziuni geopolitice). Dincolo

de aspectele locale, influenteaza abordarea globala. Declaratii recente ale lui Putin sugereaza

ca doctrina militara sovietica doreste sa renunte la teoria nu mai avem dusmani si sa o

nlocuiasca cu doctrina exista un dusman, care nca nu a fost identificat.

Mi se pare ca ambele perspective, cea ideologica si cea geopolitica, sunt prea simple pentru o

lume att de complicata ca cea actuala. n regiunea Marii Negre, de unde vin eu, alternanta lor

conduce la confuzie, la incertitudine si la perpetuarea problemelor. Perspectiva ideologica

sugereaza Occidentului sa sustina regimurile politice mai democratice si sa militeze pentru

extinderea democratiei catre est, eventual pentru o schimbare inclusiv a regimului politic de la

Moscova, prin intermediul miscarilor civice si a unor politicieni pro-occidentali. Perspectiva

geopolitica, dimpotriva, sugereaza ntarirea relatiilor cu Moscova si cu regimurile politice


13/60

care si iau angajamente ferme sa asigure securitatea energetica a Europei si chiar dincolo de

aceasta, nchiznd eventual ochii la unele derogari de la democratie si respectarea drepturilor

omului. Politicienii occidentali si americani au folosit ambele viziuni si rezultatul nu este

fericit. La rndul ei, Rusia a oscilat, facnd concesii uneia sau alteia intre viziuni, dar ntarind-

o de fiecare data pe cea alternativa. Problemele de securitate locala mai degraba s-au

accentuat dect s-au rezolvat, iar regiunea a ramas n continuare una dintre cele mai putin

dezvoltate si mai fecunde n probleme din ntreaga Europa.

Intentia mea este sa propun o viziune mai complicata. Anul trecut am prezentat n cadrul unor

dezbateri purtate tot aici, la Washington, o perspectiva pe care am denumit-o a dezvoltarii.

n esenta, ea sustine ca toate societatile si cauta surse de dezvoltare, ca sursele de dezvoltare

sunt concentrate n cteva regiuni si ca nu se dezvolta probleme de securitate ntre tarile careapeleaza la aceeasi resursa de dezvoltare. Problemele de securitate sunt produse de tarile care,

fie oscileaza ntre surse de dezvoltare alternative (Ucraina ntre lumea occidentala si Rusia,

Palestina ntre lumea occidentala si cea Islamica etc.), fie nu au acces la sursele de dezvoltare

si ncearca sa construiasca o dezvoltare ad-hoc, prin forte proprii (Iran, Coreea de Nord, unele

tari sud-americane, etc.). Consecintele nu sunt doar de natura teoretica, ci pot fi extrem de

practice. ntre altele, ele presupun ca politicile n regiuni precum cea a Marii Negre sa se

deplaseze dinspre obiective care vizeaza regimuri politice (n abordarea ideologica) sauobiective care vizeaza securitatea energetica si militara (n perspectiva geopolitica) nspre

obiective care vizeaza dezvoltarea economica si sociala. Asta nu nseamna deloc ignorarea

problemelor ideologice sau energetice. La urma urmei, dezvoltarea este o ecuatie care

cuprinde cel putin sase termeni: democratia politica, capitalul, energia, oamenii, cunostintele

si mediul nconjurator. Subliniez ca, n acest moment, n lume nu exista nici o singura tara

(poate cu diferenta notabila a Norvegiei (?)) care sa aibe rezolvate toate problemele celor sase

parametri. Abordarea a sase parametrii simultan este evident mai dificila dect a unuia singursau a cel mult doi, dar este, cred eu, mai eficienta.

Pentru regiunea Marii Negre asta ar nsemna pozitionarea ferma, fie a Uniunii Europene, fie a

Statelor Unite, fie a unei combinatii ntre acestea doua ca resursa de dezvoltare pentru aceste

tari. n prezent nu este cazul si tari precum Romnia, Bulgaria, Polonia, Ucraina ceea ce

Donald Rumsfeld denumea la un moment dat noua Europa au fost nevoite sa oscileze

ntre Uniunea Europeana si Statele Unite exact n momentul n care acestea tocmai si

nrautateau relatiile dintre ele (n timpul razboiului din Irak). Romnia este acum ntr-o


14/60

situatie avantajoasa, avnd un parteneriat strategic cu SUA si pregatindu-se sa devina membru

al UE, dar incertitudinea legata de sursa de dezvoltare ramne. Ea este cu att mai mare

pentru celelalte tari din regiune, unde apare o a treia sau chiar o a patra resursa alternativa de

dezvoltare n persoana Rusiei sau a lumii islamice sau chiar a Chinei.

De aceea am fost destul de dezamagit cnd un oficial american a anuntat n cadrul unei

dezbateri purtate la Washington ca nu se pune problema unui nou plan Marshall pentru

Europa de Est n particular si pentru noua zona de expansiune euroatlantica din zona Marii

Negre, inclusiv Rusia. De fapt, un plan Marshall ar fi cu totul insuficient pentru aceasta zona.

Ceea ce ar fi necesar cu adevarat ar fi o alianta americano-vest europeana care sa aiba ca

obiectiv dezvoltarea integrata a Europei de Est si a zonei Marii Negre (incluznd Turcia si

Caucazul).

Sunt constient de faptul ca un asemenea proiect nu se afla pe agenda comunitatii euro-

atlantice si ca multi dintre dvs. l vor considera utopic. Eu ma multumesc sa notez faptul

empiric ca tarile din regiune actioneaza, chiar daca nesistematic si oscilant, n directia unei

asemenea cooperari cu lumea occidentala, surprinznd-o pe aceasta uneori insuficient

pregatita. Turcia a solicitat aderarea la UE si, n lipsa unei conceptii clare a politicienilor

europeni, aderarea ei a strnit mari dispute n ntreaga Europa. Ucraina si Moldova se

straduiesc sa se reorienteze, deopotriva catre UE si NATO. Rusia nsasi, nu face doar

declaratii politice cu privire la parteneriatul cu NATO si UE, dar ncurajeaza investitii

occidentale masive nu doar n industria energetica, ci si n ramurile de vrf, cum ar fi IT si

constructiile de masini.

Romnia, n ciuda situatiei ceva mai bune, pe care am subliniat-o membru NATO,

parteneriat strategic cu SUA, n curs de aderare la UE ilustreaza foarte bine deficientele

abordarii fragmentare fata de o abordare globala, n termenii celor sase variabile esentiale aledezvoltarii. Suntem un partener strategic al SUA n Europa de Est, membrii ai coalitiei din

Irak, participam la mentinerea pacii n Afganistan etc., dar comertul nostru cu Statele Unite

abia atinge un miliard de euro, nsemnnd 2,8% din totalul comertului exterior al Romniei

(n 2003). Romnia este strns legata politic de lumea occidentala, dar investitiile nete de

capital strain n Romnia n 2003 nu au reprezentat dect mai putin de 1% din totalul

investitiilor realizate n acel an. Situatia s-a mai mbunatatit n ultimii doi ani, dar este evident

ca, n aceste conditii, perspectivele dezvoltarii rapide ale Romniei pe toti cei 6 parametri ai


15/60

dezvoltarii nu sunt exceptionale. Majoritatea sunt europene. Cele americane sunt

nesemnificative.

Eu sunt nsa optimist. Consider ca, mai lent dect ne-am dori noi romnii, realitatea

actioneaza n favoarea noastra. n 1998, Franta ncerca sa convinga SUA sa accepte intrarea

Romniei n NATO, iar SUA se straduia sa convinga Franta si Germania sa accepte aderarea

Romniei la UE. n numai ctiva ani, situatia s-a modificat radical am devenit membri

NATO si suntem pe cale sa intram n UE. Ma astept ca, n continuare, evolutiile sa fie la fel

de rapide, bazate pe nlocuirea continua a abordarilor traditionale, ale secolului XX, cu

abordari mai adecvate secolului al XXI. Una dintre schimbarile la care ma astept sa aiba loc

pe termen scurt consta n a nu mai privi Europa de Sud Est nici ca pe o zona lipsita de

importanta strategica, nici ca pe o simpla perdea de protectie (buffer-zone) ntre Occident siRusia, ci ca pe una dintre regiunile a carei dezvoltare rapida poate conduce la rezolvarea unor

probleme actuale de securitate, att regionala, ct si globala.

Vorbitor: Mihai-Rzvan Ungureanu, ministrul afacerilor externeData: 30.08.2006Eveniment: Reuniunea anual a Diplomaiei Romne Noi realiti, noi rspunderi, noi perspectiveLocatia: Bucureti, Hotel JW Mariott

As prepared

Doamnelor i domnilor minitri,

Doamnelor i domnilor senatori i deputai,

Doamnelor i domnilor ambasadori i consuli generali,

Distini membri ai corpului diplomatic,

Dragi colegi i stimai invitai,

Iat-ne reunii din nou, potrivit tradiiei Ministerului Afacerilor Externe, la momentul anual de

bilan al activitii noastre diplomatice. Cu un an n urm, ne-am propus s ne mobilizmresursele pentru a continua efortul pregtirii pentru aderare la acelai ritm, fr sincope, spre a

elimina orice alternativ la data de 1 ianuarie 2007. Ne-am propus, n

egal msur, s demonstrm c vocaia european a diplomaiei romaneti decurge nu numai

din energia cu care urmrim obiectivul aderrii noastre la Uniune, dar i din maniera in care

dorim s configurm si s construim identitatea i obiectivele Romniei n etapa post-aderare.

Ne-am propus s regndim cu inteligen i pragmatism raporturile noastre cu vecintatea, n

mod special Balcanii de Vest, Republica Moldova i regiunea Mrii Negre. Am urmrit deasemenea iniierea procesului de revalorizare a unor spaii n care Romnia a fost consistent


16/60

implicat n trecut: Asia Central, Orientul Mijlociu, Asia de Sud Est, America Latin.

Nu doresc s insist, aici i acum, asupra detaliilor tehnice. Vei gsi distribuit, n anexa

discursului, un bilan al activitii MAE de la precedenta reuniune i pn astzi. Prefer s

desenez, n linii generale, bilanul activitii diplomatice din septembrie 2005 pn astzi. A

fost un an de care, personal, sunt mulumit. n acord cu propriile exigene, dar i cu ateptrile

partenerilor notri, diplomaia romn s-a concentrat n acest rstimp pe consacrarea unor

standarde calitative care nu mai depind de conjuncturi i reuesc s evite accidentele de

parcurs. A fost un an n care diplomaia romneasc a lucrat pe multiple paliere specializate,

cu o bun dinamic i fr a-i trmbia succesele. Beneficiile vor fi din ce n ce mai vizibile,

att la nivelul imaginii internaionale a Romniei, ct i pe ecranul societii civile. tiu c

diplomaii romni sunt astzi pe deplin contieni de faptul c nu se afl doar n serviciul

statului, ci i la dispoziia concetenilor notri, pe care suntem tot mai mult chemai s i

protejm, prin nsi natura evoluiilor europene i globale.

Discreia deliberat cu care am articulat i am consolidat, dup caz, marile linii ale politicii

externe a Romniei, poate fi privit i ca exerciiu critic. n era democraiei, a economiei de

pia sau a marketingului dar i ntr-o epoc de ubicuitate a mijloacelor de comunicare -

calitatea oricrui produs i utilitatea oricrei politici publice, inclusiv cea extern, se judec n

raport cu percepia mai larg referitoare la ea. Iat de ce politica extern are i vocaia

transparenei interne, chiar dac ea vizeaz relaiile cu interlocutori internaionali.

Excelenele voastre,

Doamnelor i domnilor invitai,

Privim reuniunea anual a diplomaiei romneti nu att ca pe un pretext festiv, ct ca o

oportunitate aparte de analiz i reflecie strategic. Ne aflm ntr-un moment crucial pentru

evoluia Romniei, dat fiind c, la 1 ianuarie 2007, Romnia va deveni membr a Uniunii

Europene. Dei jalonat cu obstacole, efortul nostru politico-diplomatic nu se ncheie atunci.Ne ateapt, dimpotriv, o nou cltorie, cu ncercrile, oportunitile, succesele i eecurile

ei. Este o cltorie n care trebuie s ne regsim i s ne remodelm identitatea ca politicieni,

diplomai, dar i ca naiune. Iat de ce imperativul prezentei reuniuni este acela de a trasa fr

complezen conturul acestei identiti, formulnd cu toat claritatea att interesele naionale,

ct i necesara lor articulare cu interesele Uniunii Europene. Se pune n discuie maniera n

care vom reui s fructificm beneficiile i s gestionm costurile viitorului nostru statut. E

nevoie s stabilim ce tip de contribuie vom aduce n interiorul Uniunii, cine sunt parteneriinotri privilegiai i cine vor fi, inevitabil, competitorii notri la scar global. Sunt ntrebri


17/60

care graviteaz n jurul Strategiei post-aderare, document la care v rog s v raportai n toate

grupurile de lucru. Plecnd de la ideile generate n aceste zile, dorim s consolidm Strategia

i s o aducem n dezbaterea public. Este un efort conceptual la care vor participa toate

instituiile centrale dar i reprezentanii societii civile i sperm ca, din interaciunea lor

responsabil, s rezulte modalitile optime de amortizare a ceea ce s-ar putea numi ocul

integrrii.

Doamnelor i domnilor,

Dragi colegi,

Locurile comune de astzi sunt ideile inovatoare de ieri. Am mai spus-o i cu alte ocazii,

Romnia va fi, n Uniunea European, un stat de dimensiune medie, al aptelea sub raport

demografic i al doilea ca mrime dintre noile state membre, dup Polonia. Suntem un stat cu

importante conexiuni att n sud-estul Europei, ct i la est de grania extern a UE. Un stat

care ofer o pia interesant pentru marile corporaii occidentale, dar care are, deocamdat,

un aport relativ modest la veniturile totale ale Uniunii i la afirmarea competitivitii ei

globale.

n ultimii ani, diplomaia noastr a evitat excesele retorice i s-a concentrat pe respectarea

obligaiilor asumate i afirmarea opiunilor strategice, mai presus de conjuncturile politice

interne. Nu am avut nici aspiraiile, nici resursele financiare ale unei mari puteri sau ale unei

puteri regionale. Am dorit doar s ndeplinim datoria de a ne fixa obiective realiste, de a ne

depi limitele i de a compensa vulnerabilitile prin maxima mobilizare a resurselor creative

de care dispunem. Ne-am strduit tot mai mult s ne comportm ca un membru de facto al

Uniunii, devansnd momentul aderrii.

Prioritatea numrul unu a politicii externe romneti a urmrit, desigur, finalizarea procesului

de aderare la Uniunea European, potrivit calendarului stabilit. Suntem foarte aproape astzi

de realizarea acestui obiectiv. Trebuie s meninem aceeai abordare sobr i pragmaticpentru a parcurge ultimii pai pe care i mai avem de fcut pn la aderare. Sptmnile i

lunile urmtoare sunt cruciale. Avem in fa un test nsemnat, cel al raportului Comisiei din

26 septembrie, pe baza cruia Consiliul Uniunii urmeaz s confirme aderarea noastr la 1

ianuarie 2007. Aa cum am fcut-o i pn acum, vom continua s transmitem, ca diplomai,

un mesaj de seriozitate i angajament, un mesaj care s comunice prompt i credibil

progresele pe care le facem pentru a ne ndeplini angajamentele i faptul c reformele

profunde iniiate in Romnia sunt ireversibile.Urmrim n continuare finalizarea cu succes a procesului de ratificare a Tratatului de Aderare.


18/60

Parcurgerea procedurilor de ratificare, ncheiate n 21 de state membre, a constituit, dup cum

bine tii, o dimensiune politic esenial n activitatea politico-diplomatic, i doresc s v

mulumesc pentru implicarea dumneavoastr n aceast direcie. Este un proiect a crui

finalizare necesit mobilizarea maxim a capacitii noastre de comunicare i n urmtoarele

luni.

n paralel cu eforturile pentru aderarea la 1 ianuarie 2007, am continuat i demersurile

tradiionale n forurile multilaterale, atunci cnd Romnia i-a asumat responsabiliti

internaionale, precum preedinia SEECP i preedinia Consiliului de Securitate n cursul

anului 2005, respectiv preedinia Comitetului de Minitri al Consiliului Europei, simultan cu

Preedinia OCEMN, n prima parte a anului 2006.

Activitatea din domeniul promovrii francofoniei s-a intensificat semnificativ, astfel nct

pregtirile pentru sommet-ul din septembrie, de la Bucureti, au intrat n linie dreapt. Sperm

c acesta va fi un succes organizatoric i de imagine.

Pe plan regional, ne-am concentrat cu precdere atenia asupra problematicii Mrii Negre,

care a inspirat unul dintre cele mai complexe proiecte de construcie diplomatic romneasc

de dup 1989. Am demarat Forumul Mrii Negre pentru Dialog i Parteneriat, al crui

certificat de natere a fost emis cu ocazia summit-ului de la Bucureti din 5 iunie. Am

lansat procesul de formare a unei euro-regiuni a Mrii Negre, sub auspiciile Consiliului

Europei. Am reuit instituirea unui nou program de cooperare transfrontalier la graniele

externe ale UE - Programul Marea Neagr ce va funciona ncepnd cu 1 ianuarie 2007, sub

egida Instrumentului European de Parteneriat i Vecintate (ENPI). Continum eforturile

pentru consolidarea sprijinului regional i internaional pentru aceste iniiative, pentru a

genera primele proiecte cu dividende concrete. Balcanii de Vest, R. Moldova i Gergia, dar

i Orientul Mijlociu, Irak i Afganistan, reprezint celelalte spaii care au beneficiat de atenia

constant a diplomaiei romne, pe parcursul ultimului an.

Relaia strategic de parteneriat cu SUA a continuat s constituie un reper privilegiat alpoliticii externe a Romniei, altfel spus, un instrument eficient de sprijinire a reformelor

interne pe plan politic, economic, militar i administrativ. Aceeai relaie de parteneriat a

definit n continuare i raporturile Romniei cu Marea Britanie, Germania, Frana, Spania,

Italia, Ungaria.

Iat, aadar, punctele forte pe care se sprijin politica extern a Romniei, ca viitor stat

membru al UE. Romnia post-aderare este centrul de interes al tabloului pe care a dori s-l

schiez n faa dumneavoastr i care va fi, desigur, completat prin contribuia fiecruiparticipant la reuniunea noastr.


19/60

Cred c putem admite fr dificulti faptul c interesul primordial al Romniei este

modernizarea i dezvoltarea pentru valorificarea maxim a potenialului su politic,

economic, social, cultural i uman. Romnia promoveaz acest interes n contextul mai

general al Europei unite, aflat ntr-un parteneriat real cu SUA, ntr-o lume panic, stabil,

caracterizat prin extinderea proceselor democratice, respectarea drepturilor omului,

supremaia legii i progresul bunei guvernri.

Interesul naional, astfel definit, nu s-a schimbat de-a lungul ultimilor ani. Ne confruntm ns

astzi cu noi realiti internaionale, ne asumm rspunderi noi i avem noi perspective.

Afirmaia c nici un stat nu se poate izola pe scena internaional fr s-i submineze

propriile interese a dobndit astzi o actualitate fr precedent. nsi definiia intereselor nu

mai poate fi realizat fr complexe interaciuni cu diferii actori, parteneri sau competitori, pe

fondul unui minimum de consens referitor la evoluiile de pe scena internaional.

Primul segment asupra cruia se proiecteaz definirea intereselor Romniei este realitatea

european. Este inutil s glosez acum pe seama importanei Uniunii ca actor global. Rolul

su este semnificativ i de multe ori de la sine neles, dei n interiorul UE, el face nc

obiectul dezbaterilor politice i academice. n ultima perioad, Uniunea European i

redimensioneaz ambiiile i traverseaz procese, adesea delicate, de sporire a coeziunii

interne. Exist contiina oportunitii de a profila Uniunea European ca pivot al dezvoltrii

mondiale. O asemenea aspiraie nu se poate concretiza n absena demersurilor de consolidare

a eafodajului politic, instituional, economic i social care susine construcia european.

Aa cum Romnia are nevoie de exerciiul reflexiv al unei strategii post-aderare, Uniunea

European are nevoie de analiz i proiecie strategic, pornind de la digerarea i integrarea

propriu-zis a celui de-al cincilea val al extinderii, care se va finaliza prin aderarea Romniei

i Bulgariei. Uniunea are la rndul ei nevoie s tie, cu maxim claritate, cum i va

transforma interesele sub impactul evoluiilor interne i externe, care sunt riscurile,

provocrile i perspectivele sale. Anumite puncte de pe agenda european devin automat temede reflecie i aciune pentru Romnia:

Uniunea are nevoie de o reconfigurare instituional i juridic pentru a-i spori eficiena, n

pas cu evoluiile noului mileniu i cu ateptrile existente n interiorul sau n afara ei.

UE va trebui s identifice modalitile cele mai eficiente pentru a difuza idealul european n

ansamblul esutului social i a consolida vocaia democratic a guvernrii din spaiul

continentului nostru.

UE trebuie s ajung rapid la opiunile cele mai adecvate cu privire la viitoarele sale granie,n ceea ce privete propria vocaie n raport cu vecintatea apropiat, dar i la nivelul


20/60

interaciunilor sale cu SUA, Federaia Rus i puterile emergente din Asia de Sud Est.

Uniunea trebuie s i consolideze avantajul economic pe plan global, prin cultivarea

inovaiei, cercetrii, informaiei i cunoaterii, ceea ce presupune anumite modificri n

funcionarea modelului european tradiional.

Din asemenea raiuni, dezbaterea despre viitorul Europei nu se poate limita la perspectivele

Tratatului Constituional. A ndrzni s afirm c dezbaterea referitoare la Tratat este doar

prima instan a marilor provocri crora Uniunea trebuie s le fac fa nu doar n mod

generic, ci pragmatic, operaionalizat pe domenii i sectoare de aciune precum politica

agricol, perspectivele financiare, reforma economic, diminuarea dependenei energetice,

PESC/PESA, Politica European de Vecintate.

n ceea ce privete realitile globale pe fundalul crora vom construi profilul internaional al

Romniei, ca stat membru al UE, ele sunt mult prea complexe i fluide pentru a fi riguros

sintetizate aici, dar v cer permisiunea de a meniona cteva:

n secolul XXI, politicul, economicul i aspectele de securitate sunt inseparabile att la nivel

naional, ct la scar global.

Securitatea statelor implic, mai mult ca oricnd, securitatea cetenilor.

Ritmul globalizrii economice crete continuu, datorit progresului informatic i

comunicaional. Fluxurile internaionale de resurse, capital, servicii, idei, deschid perspective

pentru progresul economic i social al multor categorii i zone. Nu avem nc un rspuns

definitiv dac ele produc simultan dezechilibre, discriminare i perdani, dar tim c trebuie s

acordm toat atenia diferenelor economice ntre state i regiuni, excluderii sociale,

discrepanelor economice.

Problematica energetic, adus tot mai frecvent n centrul ateniei, va rmne una dintre

preocuprile fundamentale ale statelor, inclusiv n relaiile lor externe. Construirea de noi

conducte, ncheierea parteneriatelor, chiar identificarea i exploatarea unor surse alternative

vor dobndi o conotaie politic tot mai pregnant.Ameninrile i riscurile sunt difuze, omniprezente, inerente opiunilor politice i

multisectoriale: terorism, risc de pandemii, dezastre naturale sau produse de om,

deteriorarea mediului, fluxurile migraioniste, toate au devenit deopotriv domenii ale politicii

interne i externe ale fiecrui stat.

Pe viitor, sursele de divergen cu potenial conflictual vor decurge mai puin din litigiile

teritoriale sau etnice, ct din competiia pentru resurse, pentru performana economic i

prosperitate, punnd n contrast diferite opiuni de dezvoltare, bazate pe ideologii sociale ireligioase concureniale.


21/60

Factorii religioi i culturali joac un rol tot mai consistent n peisajul global actual, ceea ce

sporete complexitatea mediului internaional i diversific ateptrile la adresa performanei

diplomatice. M altur acelor lideri de astzi care vd n ideile i valorile umane cea mai

important surs de conflict, dar i de reconciliere, n anii urmtori.

Simpla explorare a complexitii lumii internaionale i a inerentelor sale dificulti presupune

un exerciiu adeseori descurajant. Exist, cu toate acestea, i cteva repere certe. SUA vor

continua s reprezinte principalul actor internaional, att din punct de vedere politic, ct i

economic. Uniunea European rmne un juctor economic semnificativ, care trebuie s

evolueze spre asumarea unui rol politic pe msur. Exist actori globali cu o tot mai

nsemnat pondere geopolitic: m gndesc aici la China, India, Japonia, Rusia. n pas cu UE,

Romnia asimileaz lecia reconfigurrii raporturilor globale i a necesitii unor noi

parteneriate.

ONU se confrunt n continuare cu problema spinoas a reformrii interne. Dei anumite

oportuniti nu au fost valorificate, noile structuri create au ansa de a-i asuma un rol n

prevenirea, soluionarea sau aplanarea conflictelor internaionale. Revigorarea i reafirmarea

angajamentelor fa de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului prezint, n acelai timp, o

speran pentru eliminarea discrepanelor economico-sociale flagrante i, implicit, creterea

stabilitii sistemului internaional.

Doamnelor i domnilor invitai,

Dragi colegi,

Analiza noului decor european i global are o evident miz pentru reflecia strategic. Acesta

este contextul n care se cuvine s evalum noile rspunderi pe care Romnia i le asum,

ncepnd cu 1 ianuarie 2007.

Primul palier la care ne raportm este cel al rspunderilor politice i de securitate. Purtnd

o amprent istoric dificil, Romnia a concentrat multe eforturi, n perioada post 1990,pentru a-i asigura securitatea i a evita reculul ntr-o aa numit zon gri. Astzi, Romnia

aparine Alianei Nord-Atlantice, a stabilit un parteneriat strategic cu SUA i contribuie cu

trupe n diverse teatre de operaiuni din lume. Asemenea altor state care au aderat mai recent

la Uniunea European, Romnia acord o mare importan rolului Statelor Unite n securitatea

european. Nu vedem prezena american n Europa ca pe un factor opus ambiiei de a

dezvolta o politic european de securitate i aprare. Romnia consider c una dintre cele

mai importante rspunderi politice, dup aderare, este aceea de a contribui, cu argumente iaciuni credibile, la refacerea solidaritii transatlantice. Nu este obligatorie perfecta


22/60

suprapunere conceptual a partenerilor atlantici. Avem ns nevoie de legturi solide bazate

pe varietatea valorilor i intereselor comune, pentru c legturile transatlantice funcionale pe

plan politico-militar sunt singurele capabile s garanteze un mediu favorabil progresului

economic de pe ambele continente. Sub aspectul pledoariei pentru coeren i solidaritate

transatlantic, Romnia va adopta cel mai probabil o linie de conduit care s mbine pro-

atlantismul lucid cu multilateralismul eficace al Europei.

Modalitatea noastr de a gndi raporturile dintre UE i SUA se proiecteaz direct asupra

manierei n care Romnia percepe asumarea rspunderilor de securitate. Pentru noi, NATO i

relaia transatlantic vor continua s se situeze n prim planul politicii naionale de securitate.

Este la fel de adevrat c evoluiile doctrinare i factuale din ultimii ne-au convins c

securitatea nglobeaz astzi multiple faete i instrumente i c trebuie s pledm pentru

complementaritatea dintre NATO i EU, ca furnizori de securitate la nivel european i global.

O provocare pentru Romnia, ca i pentru statele integrate n 2004, privete echilibrul dintre

investiiile n securitate i investiiile n dezvoltarea intern. Romnia aloc importante

fonduri pentru susinerea trupelor n exterior, la limita obiectiv de susinere bugetar. Au fost

demarate importante programe de nzestrare a forelor armate. n perspectiva aderrii la UE,

Romnia a dorit s fie perceput ca un contributor la demersurile comune de asigurare a

securitii, dar i ca deintoare a unor capabiliti de ni. Exist totui decalaje notabile ntre

potenialul de care dispunem, ateptrile Uniunii n raport cu noi i implicarea efectiv n

aciuni ale UE. Apreciem c se impune ameliorarea procedurilor inter-instituionale de

management al crizelor, pentru a spori predictibilitatea planificrii militare ori de cte ori vom

angaja trupe n diferite teatre de operaiuni.

Abordarea securitii n sens larg implic tot mai frecvent dosare tradiional apolitice

precum problematica securitii energetice. Anumite medii europene au adesea tendina de a

privi securitatea energetic n contextul relaiilor UE-Rusia. Dosarul energetic este ns

mult mai vast; el include diversificarea, liberalizarea, conlucrarea ntre actorii politici iactorii economici, investiiile n cercetare i dezvoltare (prin care se conecteaz cu Agenda

Lisabona).

Romnia abordeaz securitatea energetic de pe o poziie particular: ea nu depinde dect

moderat de importurile de energie, a fost la un moment dat al doilea productor european de

petrol, deci are i perspectiva rilor productoare, i aspir la un loc central n cadrul

tranzitului de energie dinspre spaiul CSI ctre UE.

Suntem convini, alturi de ali parteneri europeni, de necesitatea unei politici energeticeeuropene. Un astfel de proiect nu va fi uor de implementat, ntruct interesele statelor


23/60

membre nu sunt nc armonizate. Dificultatea nu l face ns mai puin necesar. Pe termen

lung, lipsa unitii politice din domeniul energetic va avea efecte similare lipsei de unitate din

domeniul PESC, de exemplu. Vulnerabilitile UE ce decurg din absena unei politici

energetice comune se vor rsfrnge n alte sectoare. De aceea, cercul vicios al

vulnerabilitilor UE trebuie ntrerupt prin leadership i viziune, fr de care proiectul

european risc s stagneze.

Leadership-ul i viziunea pot fi dovedite inclusiv prin adoptarea unei politici altruiste n

raport cu statele productoare, prin descurajarea divizrii europene i al focalizrii asupra

propriului interes pe termen scurt. Politica energetic nu trebuie realizat prin sacrificarea

politicii de vecintate, spre exemplu i, cu att mai puin, prin obliterarea valorilor fondatoare.

Preul energiei trebuie decis prin aciunea pieei i cooperarea politic, fr a subestima

deficitele democratice, nclcrile drepturilor omului sau penetrarea unor interese ilicite n

structurile de stat.

O ultim idee pe care doresc s o menionez aici este necesitatea consolidrii cooperrii

transatlantice n domeniul energiei. Este natural ca UE i SUA, n virtutea interdependenei

lor economice, s aib interese comune n domeniul energiei. O astfel de cooperare trebuie

vzut ntr-un sens ct mai larg, nu doar prin colaborarea n vederea accesului la resurse, ci i

prin includerea noilor tehnologii, domeniu n care doar aciunile euro-americane conjugate pot

imprima o schimbare concret, la nivel global.

Palierul de securitate al viitoarelor noastre rspunderi ca membru al Uniunii este inseparabil

de palierul politic. Voi reveni la tabloul politic intern al Uniunii cnd m voi referi la noile

perspective, precum i la resursele aflate la dispoziia Romniei. Este suficient, n acest

moment, s afirm angajamentul nostru de a contribui, prin poziiile adoptate n raporturile

intra-comunitare, la coeziunea, consolidarea i relansarea proiectului european. Este o linie

major de aciune politic, potenat graie euroentuziasmului manifestat de societatea

romneasc.n ceea ce privete relaiile politice ale Uniunii Europene cu alte state, nu vom nceta s

relevm interesul nostru strategic de a eficientiza implementarea unei Politici Europene de

Vecintate capabil s funcioneze ca interfa realist cu regiunea Mrii Negre, R. Moldova,

Ucraina i Balcanii de Vest.

n calitate de nou stat membru al UE, politica Romniei va cuta s stimuleze implicarea UE

n regiunea Mrii Negre, cu intenia de a dubla prghiile bilaterale deja existente printr-o

abordare strategic regional, coerent i inclusiv. Suntem consecveni n pledoaria noastrpentru contientizarea, de ctre toate prile interesate, a importanei i potenialului deosebit


24/60

pe care regiunea Mrii Negre l ofer Europei. Este nevoie de viziune n plan regional i

european, este nevoie de cunoatere reciproc i dinamizarea formatelor de cooperare, n

ideea c rezultatele vor aduce beneficii ambelor pri. Romnia va susine orice iniiativ pe

linia precizat i este hotrt s pun la dispoziia Uniunii propriile resurse, idei i

contribuii. Forumul Mrii Negre poate reprezenta cadrul necesar stabilirii prioritilor de

aciune n cooperarea dintre UE i regiunea pontic, asumndu-i simultan vocaia de a pune

n practic orice proiect de cooperare cu impact pozitiv asupra societilor civile din statele

litorale.

n calitate de viitor membru al UE, ne vom afirma dorina de a consolida oferta politic i

strategic fcut Republicii Moldova. Ne intereseaz o vecintate stabil, democratic,

prosper, conectat la circuitele europene. Avem un interes special generat de multiplele

noastre afiniti i vom reflecta acest interes n poziia adoptat la nivelul Uniunii Europene.

Romnia dezvolt, totodat, o empatie generatoare de responsabiliti sporite fa de alte state

din proximitate, care traverseaz acum procese de reform, democratizare i reconstrucie

politic intern. Ne bucur accelerarea ritmului contactelor noastre cu Ucraina. Continum s

cutm mpreun cele mai flexibile formule pentru rezolvarea chestiunilor divergente.

Romnia se va altura altor parteneri europeni n susinerea ferm a democraiei i reformelor

din societatea ucrainean i n valorificarea instrumentelor i experienelor europene n

beneficiul Ucrainei i al Uniunii.

O similar empatie investim n democraiile emergente din aria Balcanilor de Vest. Aceast

empatie se proiecteaz n trei dimensiuni interdependente: planul strict bilateral, cel al

aciunilor noastre n cadrul NATO i UE, i cel al cooperrii regionale.

Credem c stabilitatea n zonele de interes strategic pentru UE este crucial pentru

reunificarea panic a Europei. Dac principiul viabilitii pe termen lung este surclasat de

considerente conjuncturale, formulele la care se va ajunge risc s nu produc stabilitate

regional pe termen lung. Avem datoria de a ne susine punctul de vedere consecvent iargumentat. Vom continua s susinem importana unei abordri coerente a problematicii

acestei regiuni, n cutarea unor scenarii echilibrate menite s apropie regiunea de vocaia sa

pur european. Este datoria noastr s artm c desprinderea de trecut este un pariu pe care

aceast generaie de lideri politici din zon trebuie s l ctige.

Alturi de prioritile regionale, trebuie s regndim o serie de relaii cu potenial strategic

insuficient valorificat. Romnia aduce n UE experiena relaiilor diplomatice cu o mare

varietate de state. Capitalul acesta se cere valorificat cu inteligen. Etapa concentrriiexclusive pe prognoza politic sau economic venit de la Bruxelles se ncheie pentru muli


25/60

colegi. Energiile, resursele i ideile noastre trebuie reorientate, n parte, ctre spaii precum

Orientul Mijlociu i Asia de Sud Est, n care dispunem de contexte favorabile intensificrii

relaiilor politice i economice. Putem aduce un aport propriu la prezena global a Uniunii,

adecvat celei mai bune utilizri a prezenei diplomatice, tradiiilor i resurselor disponibile.

Recalibrarea relaiilor cu China, India, Japonia, cu statele din Orientul Mijlociu, va servi

interesele noastre, servind interesele Uniunii i reciproc. in s fac, n acest context, o

specificare: una dintre direciile prioritare de aciune politic vizeaz aezarea raporturilor

noastre cu Federaia Rus pe fundamente pragmatice i constructive. Rusia este un partener

important al Uniunii Europene i un actor global cheie. Romnia dorete o relaie echilibrat

i funcional cu Federaia Rus, att n cadrele comunitare, ct i pe plan bilateral. Trebuie s

deschidem mpreun, prin munca noastr politico-diplomatic, etapa de maturitate propice

unor raporturi de factur nou cu Federaia Rus.

n planul diplomaiei economice, se impune premisa c efortul de susinere a intereselor

economice trece astzi din sfera exclusiv a comerului exterior, ctre promovarea activ a

investiiilor, atragerea fluxurilor financiare, problematica ajutorului pentru dezvoltare,

inovaia tehnologic, securitatea energetic i impactul PR-ului de ar asupra politicilor

investiionale.

Informaia i analiza economic primar sunt inseparabile de diplomaia politic, ct vreme

statul i piaa coexist ntr-o realitate integrat. Fie c se exercit la Paris, Bruxelles, Jakarta

sau Bucureti, diplomaia romn va avea tot mai apsat obligaia s amelioreze percepia

mediului de afaceri cu privire la capacitatea sa de a-i realiza interesele.

Rspunderile economice ce vizeaz nemijlocit activitatea diplomatic dup 1 ianuarie 2007

trebuie s se axeze pe: promovarea relaiilor comerciale, integrarea n clubul statelor

dezvoltate, inclusiv prin obinerea statutului de membru OECD, consolidarea profilului

strategic al Romniei prin sesizarea oportunitilor economice, propunerea de proiecte,

orientarea resurselor i atragerea de investiii. ndeplinirea acestor rspunderi economice vadeveni unul dintre primele criterii de evaluare a performanei activitii diplomatice.

O alt rspundere a Romniei, n zona economicului, intete reducerea disparitilor de

dezvoltare socio-economic fa de UE. Avem n acest sens obiective concrete, prevzute n

Planului Naional de Dezvoltare:

creterea competitivitii economice i potenialul economiei bazate pe cunoatere;

dezvoltarea i modernizarea infrastructurii de transport, cu prioritate clar asupra traseelor

pan-europeneprotejarea i mbuntirea calitii mediului;


26/60

dezvoltarea resurselor umane, promovarea incluziunii sociale i ntrirea capacitii

administrative;

dezvoltarea economiei rurale i creterea productivitii n sectorul agricol;

diminuarea disparitilor de dezvoltare ntre regiunile rii.

Romnia trebuie s i orienteze politicile macroeconomice din perspectiva participrii la

Uniunea European Monetar. Ne revine datoria de a implementa reformele structurale.

Convergena nominal i real a economiei romneti cu aceea comunitar trebuie s

prefaeze etapa de adoptare a monedei euro, care reprezint, dup cum tii, unul dintre

obiectivele noastre pe termen mediu.

Realizarea, dezvoltarea si modernizarea reelei de transport reprezint nu doar o prioritate

naional, ci i proba concret c putem s ne asumm rspunderile de stat membru capabil s

contribuie la progresul economic al spaiului european.

O alt direcie important pentru diplomaie va fi promovarea firmelor romneti n UE,

sprijinirea lor i facilitarea contactelor dintre firmele romneti i firmele europene. La nivelul

avantajului comparativ - i printr-un necesar efort interinstituional - putem obine imaginea

clar a valorii pe care Romnia o poate aduga n ansamblul comunitar. Domeniile pe care le

sugerez aici sunt: tehnologiile informaiei i industria desoftware, producia i tranzitul

energiei i cercetarea. Capitalul uman al Romniei reprezint, n continuare, o resurs vital,

creia trebuie doar s i asigurm condiii propice pentru dezvoltare. Avem fa de cetenii

Romniei, dar i fa de Uniunea European, obligaia de a contribui la implementarea

Agendei Lisabona.

n actualul context internaional, domeniul consular dobndete o semnificaie de prim ordin.

Din punctul de vedere al Romniei, cele mai serioase provocri decurg din stoparea migraiei

ilegale, a criminalitii organizate i a corupiei. Romnia este, pentru moment, i origine, i

destinaie a acestor fenomene, dar odat cu aderarea, probabil c va deveni tot mai mult

destinaie i tot mai puin origine. Se impune, prin urmare, s ne concentrm atenia asupragestionrii frontierei externe a UE i, n acest sens, avem nevoie pe mai departe de ntreaga

cooperare a Uniunii.

Un al doilea imperativ consular vizeaz pregtirea aderrii la spaiul Schengen, n orizontul

anilor 2009-2010. Ea presupune aplicarea unui ansamblu de msuri legislative, investiionale

i de construcie instituional menit s asigure implementarea acquis-ului Schengen.

O a treia rspundere, poate cea mai important, este asigurarea serviciilor consulare la

standarde europene pentru cetenii romni care vor beneficia de avantajele liberei circulaiin UE. Serviciul consular din ar i din exterior trebuie s demonstreze zilnic c a reuit s


27/60

asimileze bunele practici pe care le invocm de civa ani. ntregul spectru al serviciilor

consulare se adreseaz cetenilor romni, care devin, la 1 ianuarie 2007, ceteni europeni.

Este aadar de datoria noastr s i asistm pe ceteni, s i informm corect n legtur cu

drepturile, obligaiile sau cu eventualele restricii, pe scurt, s aducem Europa la ndemna lor.

Excelenele voastre,

Stimai colegi i invitai,

Performana Romniei ca stat membru UE va depinde n mare msur de capacitatea de

planificare, coordonare i implementare a politicilor publice, de reuita unei bune

comunicri cu societatea pe teme comunitare i de cultivarea sprijinului civil fa de politica

noastr european. Pentru aceast, trebuie s avem n vedere creterea permanent a

capacitaii administrative, reforma instituional, formarea profesional continu a

funcionarilor publici, precum i o motivaie financiar adecvat. Capacitatea administrativ a

instituiilor nu va garanta ns viteza de reacie i expertiza necesare asumrii reale a statutului

de membru al Uniunii, dac nu va fi completat prin reflexul coordonrii inter-instituionale la

toate nivelurile i n toate sectoarele relevante.

Funcionari publici i diplomai, n Central, la Bruxelles sau n spaiile din afara Uniunii, cu

toii avem nevoie de rafinarea capacitii anticipative i nelegerea consecinelor fiecrei

decizii, prin adecvarea capacitii de reacie a fiecrei misiuni n raport cu instituiile

comunitare.

MAE are o rspundere special n planul transformrii culturii administrative n Romnia.

Funcionari publici i diplomai, n Central, la Bruxelles sau n alte spaii din afara Uniunii,

cu toii trebuie s parcurgem procese noi de nvare. Pentru a fi un agent al schimbrii,

trebuie noi nine s ne schimbm. Avem nevoie de mbuntirea capacitii de anticipare a

deciziilor, de nelegere a consecinelor lor, precum i de creterea capacitii de reacie la

nivelul misiunilor noastre i pe lng instituiile comunitare.Gndii-v doar c, ncepnd cu 1 ianuarie 2007, vom fi parte pe deplin a fluxului de

informaii specific sistemului european. Aceasta implic reformarea deprinderilor diplomatice

de comunicare i informare, orientarea analitic, fructificarea prompt a oricrui posibil

avantaj pentru Romnia. Vom prsi stadiul acumulrilor birocratice pur cantitative i vom

intra, inevitabil, n aria unei diplomaii focalizate pe calitatea informaiei i a expertizei.

Trebuie s ne formm un reflex al analizei i al abordrii tematice, alturi de o cultur a

managementului de proiect.n planul comunicrii cu societatea romneasc, m gndesc la deschiderea unor noi canale


28/60

care s ne permit dialogul deschis i rapid cu toate entitile, publice sau private, care-i

manifest interesul fa de urmrile interne ale deciziilor de ordin comunitar. Avem n egal

msur nevoie de canale operative pentru a recepta, prelucra i transmite, cu influena

necesar, interesele sectoriale ale societii romneti la nivelul Comisiei. Reforma

comunicrii trebuie s nceap cu diplomaia i cu Ministerul Afacerilor Externe, pentru a-i

menine alturi de noi pe cetenii Romniei care ateapt, cu legitime sperane, momentul

aderrii. Va conta aici modalitatea de a reconfigura parteneriatele MAE cu organizaiile non-

guvernamentale, sectorul privat i centrele de expertiz independent. Reelele cooperrii

nonguvernamentale la nivelul UE sunt sofisticate i influente. Trebuie s optm pentru forma

cea mai potrivit de a sprijini conectarea acestor segmente ale societii civile romneti la

procesele europene i de a utiliza potenialul lor pentru atingerea obiectivelor naionale.

Doamnelor i domnilor minitri,

Doamnelor i domnilor ambasadori i consuli generali,

Stimai invitai,

Nu putem s ne angajm cu seriozitate n proiectul european fr a lua n calcul, cu franchee

i realism, resursele de care dispunem. Cert, Romnia vine n cadrul UE cu o semnificativ

prezen diplomatic i consular n toate zonele lumii. Avem aproape 100 de ambasade, din

care peste 60 n afara UE. Avem, de asemenea, 26 de consulate generale, 19 dintre acestea n

afara UE. Din punctul de vedere al resurselor umane, prin aderarea Romniei la UE,

impresionantul aparat diplomatic comunitar se va extinde cu cca 2000 de diplomai. Romnia

sosete n club cu un portofoliu de relaii i expertiz distinct de cel al altor state membre.

Tradiia politicii externe romneti constituie o zestre de expertiz specific. Avem bagajul

nostru de lecii nvate n privina democratizrii, europenizrii, reformei economice,

construirii unui regim multicultural n beneficiul minoritilor, reformei sectorului militar,

consolidrii capacitii administrative i n cel al reconstruciei post-conflict.Dac analizm distribuia geografic a prezenei noastre diplomatice, observm c regiunile n

care concentrm cele mai importante eforturi administrative i financiare, sunt, dup zona UE,

Balcanii, spaiul CSI, Orientul Mijlociu i America de Nord. O consecin logic este faptul

c expertiza romneasc pentru politica extern i de securitate a UE se manifest cu

precdere n spaii precum Balcanii de Vest, bazinul Mrii Negre, Orientul Mijlociu / lumea

arab. Aceste zone de expertiz trebuie ntrite, prin regndirea necesitilor aferente spaiului

comunitar. Intrm ntr-un ritm susinut de contacte cu omologii europeni, precum i ncircuitul informaiilor interne ale Uniunii. Diplomaia n spaiul european se va confrunta cu


29/60

dosare i metode de lucru diferite. Adaptarea la ele a nceput deja, dar a venit momentul s

regndim din temelii modalitile n care noua realitate genereaz noi ateptri, noi roluri i

noi instrumente pentru misiunile noastre din interiorul Uniunii. Subsecvent, va trebui

regndit alocarea resurselor umane i financiare necesare.

Analizarea alocrii resurselor ntre spaiile de implicare pentru Romnia trebuie acompaniat

de analizarea alocrii resurselor pe domenii de interes. Asigurarea unei prezene europene i

internaionale coerente presupune, printre altele, realocarea fondurilor destinate aciunilor

externe. Pn acum, am contribuit prea mult n exterior pentru securitate, n sens militar, i

prea puin pentru dezvoltare. Trebuie s contientizm c, din 2007, vom fi parte integrant a

unei puteri cu vocaie global, care s-a afirmat n lume n primul rnd ca o puteresoft. Efortul

financiar extern va trebui, de aceea, s realizeze un echilibru optim dintre cheltuielile pentru

operaii militare, cele pentru operaii civile i asistena pentru dezvoltare.

Politica extern romneasc dispune nc de resurse financiare limitate i, pentru a-i juca

rolul, va trebui adesea s compenseze, ca i pn acum, prin performan i dedicaie uman.

Pe msur ce veniturile naionale se vor mri, statutul nostru de donator emergent va cpta

consisten. Prognozele economice care prevd o medie de cretere economic de 5,5% anual

n urmtorii ani susin, cel puin teoretic, obligaia Romniei de a-i defini condiia de stat

donator. Va fi un statut nou, cu care vor trebui deopotriv s se acomodeze instituiile i

opinia public din Romnia. Pentru nceput, ne vom concentra eforturile prioritar ctre

Republica Moldova, Georgia i Serbia i vom avea n atenie Irakul i Afganistanul.

Integrarea n Uniunea European ofer o nou gam de instrumente pentru diplomaia romn

i va genera resurse organizaionale preioase. Una dintre categoriile noi de resurse rezult din

reprezentarea Romniei la nivelul instituiilor comunitare. n baza tratatelor existente, datorit

ponderii geografice, Romnia va beneficia n cadrul Consiliului Uniunii Europene de 14

voturi i 35 euro-parlamentari, 1 comisar european, 1 judector n cadrul Curii de Justiiei a

Comunitii Europene i un judector la Tribunalul de Prim Instan, 15 reprezentani nComitetul Economic i Social i 15 n Comitetul Regiunilor.

Prezena funcionarilor romni n structurile comunitare va determina influena lor specific

asupra instituiilor europene, cu un impact semnificativ i asupra interesului nostru naional.

Pentru pregtirea i promovarea candidailor romni trebuie s analizm utilitatea nfiinrii

unui departament care furnizeaz informaii i faciliteaz/realizeaz programe de pregtire,

mai ales pentru funcionarii din administraia naional. De asemenea, este important crearea

unei reele de circulaie a informaiei privind recrutrile UE, ntre administraia central,local, universiti, faculti, alte institute i centre implicate n afaceri europene.


30/60

Probabil cel mai delicat aspect, dac este s analizm capitolul resurse i instrumente post-

aderare, ntr-un sens larg, rmne chestiunea tactic a alianelor n interiorul UE. Cred c

trebuie s ne raportm cu toii la acelai mod de a nelege aceste aliane: ca grupuri de state

care acioneaz din necesitatea unei mai bune organizri i sistematizri a eforturilor lor

pentru a ajunge la un obiectiv comun, dificil de realizat n mod individual.

Nu consider c avem nevoie de fixarea unor aliane predeterminate, n strategia noastr post-

aderare. Dup cum am nvat din leciile altor state membre, alianele ad-hoc i cele

sectoriale sunt, n mod paradoxal, mai durabile i mai eficiente. Trebuie s gsim, desigur,

poziia optim ntre grupul statelor mari i cel al statelor mici, ntre statele nordice i cele

sudice, ntre membrii fondatori i noii membri, ntre statele donatoare i statele primitoare de

fonduri. Postura noastr aparte, aceea de stat prea mare pentru cele mici i prea mic pentru

membrii mari, trebuie transformat, prin gndire strategic i ingeniozitatea dumneavoastr,

ntr-o component a valorii adugate a Romniei. E important, n acest context, s nelegem

i noi i s transmitem i interlocutorilor notri c sprijinul Romniei nu este ntotdeauna de la

sine neles, ci se cultiv i se negociaz. Cred c diplomaia romn trebuie s fac mult mai

mult n sensul extragerii gamei complete de beneficii strategice din asumarea unor poziii

politice de ctre ara noastr, n plan european i global.

Doamnelor i domnilor,

Stimai invitai,

Ne confruntm cu noi realiti, contientizm i operaionalizm progresiv, la nivel de lucru,

noile rspunderi, dar s nu uitm c n faa noastr se deschid, cu adevrat, noi perspective.

Vom avea un nou statut, un nou fundament inclusiv juridic pentru dezvolt

frontiera geopolitica marea neagra

Documents