francisc i-osif i.dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/36857/1/bcucluj_fp_piv1902_1916... · la...

8
Anul XXVI. ABONAMENTUL Pentru monarhic •. '<:"% ui 18 cer. '', &n ? cor. 1 ' i 4-50 fii. Pentru străinătate: f î un an 24 coroan* 'i. z an 12 cor. ] / 4 at 6 coroane. Blaj, Sâmbătă 16 Decemvrie 1916 Numărul 90. 1NSERŢIUNL Un şir garmoîîi: odată 14 ii]., a dous oară 12 fii., a trai* oară 1 0 fii. & Ss To' ce priveşte foais să se adreseze Ia: i?e- dacţiunea ţi adoaini. straţiunea „Unirei" în Blaj. Foaie bisericească'pQÎitkă. — Apare: Marta, Joia şi Sâmbăta. Francisc I-osif I. 1830—1916. Reîncepem munca noastră de cronicari, cu încrestarea unui jalnic eveniment: moartea Majestăţii Sale împăratului.rege Francisc Iosif 1. In răsboiul cumplit ce dăinueşte, moartea venerabilului Monarh este un eve- niment, ce concentrează asupra*şi atenţia lumii întregi. Sufletul Lui doritor de pace a fost rânduit din partea soartei, să-şi iea sborul spre lumea nemuririi, chiar în o vreme, când ravagiile înfricoşatului răsboiu continuă a*se deslănţui sub văzduhul incendiat. Mare sbucium sufletesc a trebuit să sguduie inima Lui nobilă, când a iscălit pro* clamaţia de răsboiu, după-ce a cumpănit totul conştienţios şi amănunţit! Gândul Lui din urmă se întoarce ca o binecuvântare asupra trupelor Lui, cari luptă cu atâta viteiie. la cele patru vânturi ale Monarhiei noastre. De aci înainte El aparţine cu totul istoriei. Va veni cronicarul obiectiv; va cum* pani, după vrednicie, activitatea Monarhului, căruia Provedinţa i-a îngăduit să atingă limita patriarhală a vieţii. Va înşirui toate faptele Domnitorului, arătând cum sub înde- lungata Lui stăpânire lucrurile iau o altă înfăţişare şi tronul Habsburgilor se întăreşte tot mai mult. Poporul nostru încă îşi rezervă paginile recunoştinţei, în această istorie, pentru toate binefacerile, ce le-a primit dela Monarhul ce se duce. Ele împodobeau şi până acum scrisul istoriografilor noştri, dar moartea împăratului-rege le va dâ forma deplină. Poporul nostru nu a pregetat nici o clipă să-şi dovedească cu fapta recunoştinţa şi alipirea cătră Domnitor de câteori i-s'au cerut jertfe de sânge în zilele grele ale trecu- tului, ca şi în acele, prin cari ne strecorăm astăzi. Figura luminoasă a eroului Baron Ursu de Margina, e reprezentată cu vrednicie şi astăzi prin eroi de talia colonelului Daniil Papp, a locotenentului-colonel Victor Rusu şi a atâtor viteji, cari au luptat şi luptă cu credinţă sub steagul, pentru care au jurat. Amintirea Lui se va păstră cu sfinţenie în sânul poporului, ca aceea a unui Dom- nitor bun si înţelept, dând atâtea dovezi de dragostea părintească, ce o avea pentru supuşii Săi. Odihneaică in pace!

Upload: others

Post on 14-Jan-2020

6 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Anul XXVI.

A B O N A M E N T U L

Pentru monarhic •. '<:"% ui 18 cer. '', &n

? cor. 1'i 4-50 fii.

Pentru străinătate:

f î un an 24 coroan* 'i.z an 12 cor. ] / 4 at

6 coroane.

B l a j , Sâmbătă 16 Decemvrie 1916 Numărul 90.

1NSERŢIUNL

Un şir garmoî î i : odată 14 i i] . , a d o u s oară 12 fii., a trai*

oară 10 fii. & S s

T o ' ce p r iveş te foais să se adreseze Ia: i?e-dac ţ iunea ţ i adoa in i . s t r a ţ i u n e a „ U n i r e i "

în Blaj.

Foaie bisericească'pQÎitkă. — Apare: Marta, Joia şi Sâmbăta.

Francisc I-osif I. 1 8 3 0 — 1 9 1 6 .

Reîncepem munca noastră de cronicari, cu încrestarea unui jalnic eveniment: moartea Majestăţii Sale împăratului.rege Francisc Iosif 1.

In răsboiul cumplit ce dăinueşte, moartea venerabilului Monarh este un eve­niment, ce concentrează asupra*şi atenţia lumii întregi.

Sufletul Lui doritor de pace a fost rânduit din partea soartei, să-şi iea sborul spre lumea nemuririi, chiar în o vreme, când ravagiile înfricoşatului răsboiu continuă a*se deslănţui sub văzduhul incendiat.

Mare sbucium sufletesc a trebuit să sguduie inima Lui nobilă, când a iscălit pro* clamaţia de răsboiu, după-ce a cumpănit totul conştienţios şi amănunţit! Gândul Lui din urmă se întoarce ca o binecuvântare asupra trupelor Lui, cari luptă cu atâta viteiie. la cele patru vânturi ale Monarhiei noastre.

De aci înainte El aparţine cu totul istoriei. Va veni cronicarul obiectiv; va cum* p a n i , după vrednicie, activitatea Monarhului, căruia Provedinţa i-a îngăduit să atingă limita patriarhală a vieţii. Va înşirui toate faptele Domnitorului, arătând cum sub înde­lungata Lui stăpânire lucrurile iau o altă înfăţişare şi tronul Habsburgilor se întăreşte tot mai mult.

Poporul nostru încă îşi rezervă paginile recunoştinţei, în această istorie, pentru toate binefacerile, ce le-a primit dela Monarhul ce se duce. Ele împodobeau şi până acum scrisul istoriografilor noştri, dar moartea împăratului-rege le va dâ forma deplină.

Poporul nostru nu a pregetat nici o clipă să-şi dovedească cu fapta recunoştinţa şi alipirea cătră Domnitor de câteori i-s'au cerut jertfe de sânge în zilele grele ale trecu­tului, ca şi în acele, prin cari ne strecorăm astăzi. Figura luminoasă a eroului Baron Ursu de Margina, e reprezentată cu vrednicie şi astăzi prin eroi de talia colonelului Daniil Papp, a locotenentului-colonel Victor Rusu şi a atâtor viteji, cari au luptat şi luptă cu credinţă sub steagul, pentru care au jurat.

Amintirea Lui se va păstră cu sfinţenie în sânul poporului, ca aceea a unui Dom­nitor bun si înţelept, dând atâtea dovezi de dragostea părintească, ce o avea pentru supuşii Săi.

O d i h n e a i c ă i n p a c e !

D a t e b i o g r a f i c e .

Francitc Iosif I, împărat al Austriei, rege al Boemiei etc. şi rege apostolic al Ungariei, n. 18 Aug. 1830 ca fiul cel mai mare al arhiducelui Prancisc Carol şi al arhiducesei Sofia, princesă de Bavaria. Educaţiunea sa urmă sub conducerea ar­hiducesei Sofia şi a contelui clerical Bom-belles . Primul pas în vieaţa publică îl făcu în 1847 ca reprezentant al împăratului Ferdinand la instalarea palatinului Ştefan în Pojon, unde plăcii foarte. In Apr. 1848 era să fie numit guvernor al Boemiei, merse însă în Italia, unde lua parte la răsboiu. Mersul evenimentelor politice II chiamă pe neaşteptate pe tron. Spre a scăpa adecă de promisiunile făcute Ungurilor de împă­ratul Ferdinand, consiliul familiar II de­clară major, exoperă resignarea împăra­tului Ferdinand şi-L proclamă după retra­gerea tatălui Său Francisc Carol in 2 Dec. 1848 împărat al Austriei. Ca atare pleca Ia Ungaria şi participă la cucerirea fortă-reţei Raab. Cu ajutorul Rusiei doborî re ­voluţia ungară şi restitui apoi absolutismul, desfiinţând constituţia din 20 Aug. 1851 şi dietele. Restabilirea liniştei în ţară îi făcu cu putinţă a relua rolul dirigent în fede-raţiunea germană şi a înfrânge politica prusiana prin convenţiunea încheiată 1850 la Olmuţ. La 1854 se puse în opoziţie contra Rusiei şi-şi pierdu din cauza aceasta, simpatiile aliatului de odinioară, iar la 1855 încheia cu curia papală un concordat. Absolutismul centralist şi germanisator a u produs catastrofa din 1859. împăratul p leca în persoană în Italia, ca să conducă cam­pania în contra Italienilor şi Francezilor aliaţi, nu avu Insă succes , ci fu necesitat a încheia pacea dela Villafranca şi a ceda Lombardia, ca să treacă hegemonia în manile Prusiei. Experimentele constitu­ţionale, făcute cu diploma din 20 Oct. 1860 şi cu constituţiunea proclamată de Schmer-

F O I Ţ A . Cuvântare

rostită în biserica catedrală din Blaj, din tristul prilej al trecerii la cele vecinice

a Maj. Sale FRANCISC IOSIF 1.

In numele Tatălui şi al Fiului şi al Spiritului Sfânt. Amin.

> Singur Dumnezeu e mare fraţilor mei, şi in aceste clipe supreme, când El prezida la moartea împăraţilor pământului: cu cât gloria şi puterea lor au strălucit mai mult, cu atât dau ei omagiu mai profund Majestăţii Sale: Dumnezeu dovedeşte c i este ceeace este, iar omul nu mai e nimic din ceeace a crezut câ estet *)

Cu aceste cuvint» de un adânc înţeles începe dscursul funebral, ţinut U moartea marelui rege francez Ludov c XIV., M<ssil-fon. «pis opui de Clermont, ţi a este cuviote te repet si eu cir acest tnst pHej, când se d ic 1« g o a p â spr» vecinieă odihni osemin-

* Oraison funèbre de Louis le grand, Roi de France, prononcée dans la sainte chapelle de Paris, cfr. Oeuvre de Mastillon, éveque de Cler­mont, torn. I. p. 670 Paris, Tromin Didot frères, 1838.

lingr în 2 # Fe br. 1861 tindeau pe deoparte a mu4ţămi pop oarele, pe de altă parte însă a menţinea pre^onderanţa germană şi cen­tralismul. Rezulta' tul lor a fost iarăş o ca­tastrofă te Kottigrâtz, prin care Austria fu scoasă dia ; federaţhmea germană şi pierdu Veneţia. Sub* greutatea evenimentului ace­stuia împăratul ceda Ungariei independenţa şi desfacerea? monarhiei în două state, ale căror referinţe se regulară prin pactul din 1867, mijlocit de cancelarul conte l e Beust. Pe baza compromisului acestuia F . I. s e încorona în 8 Iunie 1867 la Budapesta rege al Ungariei.

In privinţa personală, F. I. s e bucură de cea mai mare veneraţiune din partea popoarelor Sale, precum au documentat omagiile aduse Lui eu ocasiunea iubileului de 50 ani al domniei Sale. In privinţa familiară F. I. a ÎEdurat lovituri grele , pierzând unicul Său fiu Rudolf, n. 22 Aug. 1858 şi f 1889, şi soţ i* Sa Elisaveta, n ă ­scută princesă de Bavaria, care fu asas i ­nată de un anarhist în 1898 Ia Geneva» I-au rămas numai două fice, arhiducesa. Gisela, n. 12 Iulie 1H556 (căsătorită c u Leopold, principe de Bavaria), şi Maria-Val&ria, n. 22 Aug. 1868 (căsătorită, cu.

arhiducele Francisc Salvator). Ajuns la adânci bătrâneţe, — c ă c i era.

atunci de 84 de ani, — e atins apoi la anul 1914 de o nouă şi grea lovitură împă­ratul şi Regele nostru, acum adormit în Domnul, Francisc Ios i f 1, — nepotu l ; său moştenitorul de tron, Arhiducele Francisc Ferdinand, fala şi mândria s a , precum şi nădejdea popoarelor din- monarhie , e asa­sinat mişeleşte în Saraievo, împreună c u soţia sa Sofia de H o h e m b e r g , şi din acest omor politic se naşte răsbo' iul groaznic, la care asistăm de doi ani şi jumătate, răsboiuL ale cărui grosăvi i le-a văzut şi le-a simţit şi ImpăratuLsi R egele Francisc Iosif L &l cărui sfârşiţi însă nu a mai putut sâ-1 aştepte, ci obosit de l'unga domnire şi

îndurerat de cele ce se petrec în lume, at plecat la glorioşi i Săi înaintaşi, părăsind această vale a plângerilor. Fie bine primit între cei buni şi drepţi, căci memoria Sa. în> veci binecuvântata are să fie!

B o a l a .

In starea sanitară a Majestăţii Sale s'a observat schimbare de prin primele zi le a lunii Noemvrie . Boala a fost premersă da influenţă, care a degenerat in tusa ş i friguri. Morbul progresa spre plumuna dreaptă, unde a cauzat aprinderea peliţei pulmunare, după cum au constatat medicii de curte, dr. Kerzl şi Orthner. Majestatea Sa adese avea ferbinţeli mari cu o tem­peratură de 39'6 grade, ceea ce producea slăbiciune în tot corpul. Tot timpul în care Majestatea Sa era cuprins de morb, şi-1 petrecea cu rezolvirea actelor şi con­ducerea imperiului. Mai slăbit s'a simţit în ziua de 22 Noemvrie .

Ult ime le cuvinte .

Mă simt debil. Nu am apetit. A spus Majestatea Sa comornicului, care îi servea dejunul. Majestatea Sa cu toate acestea a rămas la masa de lucru.

După amiazi, când s'au prezintat medicii de curte, au întrebat pe Majestatea Sa, cum se simte.

Sunt debil, foarte debil. La ora 6 Majestatea Sa a trecut în camera de dormit. Pe la ora 8 şi jumătate monarhul şi-a perdut conştiinţa, iar la 9 ore a decedat rostind ultimele cuvinte: Sunt obosit.

Cu trei zile înainte de decedare s 'a prezintat la Majestatea Sa nunţiul papal, care i-a predat binecuvântarea Papei. In fie care zi se oficia s. liturgie la capela curţii regale din partea preotului Hof-burg, la care lua parte şi Majestatea, care înainte dea trece las ce le veşnice a primit s. cumin&cătură din partea epis­copului Seidl.

tele r*>ei ale marelui sostijij împărat şi rege apostolic Francisc Iosif L Nu ŞUM ce cuvinte mai potrivite a ş i aSk. da Introducere la dis­cursul acesta al ni«?u, dedl.t cuvintele marelui francez, cari dacă s'au potrivit cândva, se potrivesc abunăseama acuma, când de atâta vrem» as stăm la cataclismul lumii, eând privim Europa încinsă de flăcările răsbeiului dela un capăt la celalalt, şi constatăm ca durer«. câ moartea seceră sute şi mii de victime din toate clasele» din roate gradele societăţii dela umilul ţăran până la principii familiilor domnitoare. Msjastatea. Sa regeî» no tru, adevărat, că w poate & înşin.t mtre vxtiiuele nemijlocite ale răsboiu lui. Dar e sigur totuşi, că a trehuit să sucombe în urm» agitaţiilor trupeşti şi sufit-testi, născute de act*st cumplit risboia, cari au zguduit orga­nismul sau de fer, ţi au s c e l e r a t sfârşitul rodnicei sale vivţi. Şi astfel şi f .ţa de dânsul, care părea că •titţaazâ timpul fugar, domnind apoape sept* decenii dintr'uu -tron strălucit, s'a dovedit odată mai mult, câ singur Dum­nezeu a mare, El, Cârtnuitorul vremurilor* Tată) veacurilor, iar regele: omul, numai e nimic din ceeace a crezut că est*.

Aivste clipe de durere îmi servă de prilrj să vă arat, jalnici ascultători, ce ne-a Lst noua calce acum nu mai est*. Cel mai biii pr ej de reculegere suflete isc* sunt

tocmai clipele mari, cum sunt şi acestea de acum.

Jalnici asealtitori! Soi creştinii cinstim puterea regalăm Bazaţi pe Sfânt» Scriptură recunoaştem originea duanezeeaseă a acestei*, şi astfel nu e mirare dacă persoana Regelui nostru am încunj urat-a pururea cn adâncă, veneraţie. „Băgaţi In. urechi eeice stăpâniţi mulţimea şi ceice vă trufiţi iatru noroadele neamurilor^ câ dela Domnul s'au dat vouă stăpânirea şi puterea dela cel preatnalt, ca­rele va cerceta faptele voastre ţi sfaturile» va cerca", cetim ia înţelepciunea lui Solomoa 6, 34; şi iarăşi: „Prin mine împăraţii împă­rătesc şi cei puternici scriu dreptatea" în Pildele, lui Sokunon 8, 15; iar în epistola cătrâ Romani 13, 1. 2: „Tot sufletul să sa supună stăpâniilor celor mai Înalte, că nu este stăpânie fară numai dela Dumnezeu, şi stapăniile, care sunt, dela Dumnezeu sunt rânduite, pentru aceea celce se împotriveşte stăpânirii, rânduelii Ini Dumnezeu se împo­triveşte, iar cari se împotrivesc, judecată sieşi vor lua." Aşadară noi recunoaştem în regi pe locţiitorii lut Dumnezeu, pe slugile lui Dumnezeu nouă spre bine, cum zice apo­stolul, iar de facem rău de izbâuditori spre mânie nouă celor ce facem rău, şi admitem, că lor tnbuie să ne supunem nu numai pentru mânie, ci şi pentru cunoştinţă, cum

N r . 9 0 . U N I R E A P a g .

Dol iul .

Ştirea mor ţ i i împăra tu lu i şi Regelu i nos t ru a s tâ rn i t dol iu gene ra l în inimile t u tu ro r supuşi lor . Edificiile publ ice şi de ins t ruc ţ ie au fost împavoaza te cu s t indar te indoliate şi au lăsat să se t r agă c lopo te le la toate biser ic i le din Monarh ie .

La catafa lcul Majestăţi i Sa le au stat în rugăciuni , — afară de mul ţ imea m a r e a poporului , c a r e a ven i t cu ochi i ce rn i ţ i să-şi ia ul t imul adio dela bunul împăra t şi Rege — noul nos t ru î m p ă r a t şi Rege , Caro l F r a n c i s c împreună cu soţ ia sa Ar­hiducesa Zita, şi mulţ i pr in ţ i din familia rega lă .

In u rma decedăr i i Majestăţii Sa le împăra tu lu i r ege apos to l ic , F r a n c i s c Iosif, Blajul a îmbrăcat , pe câtva t imp, ha ina de doliu. îndată ce s'a vestit cazul tr is t , edi­ficiile publ ice au a rbora t d rape le negre , i a r c lopotele ca ted ra le i au vesti t , p e tot t impul de 10 zile, î nce t a rea din vieaţă a monarhului . In ziua înmormântă r i i s'a ofi­ciat în ca tedra lă o l i tu rghie comemora t ivă , la care au luat pa r t e profesor i i cu elevii şi reprezentanţ i i t u tu ro r au tor i tă ţ i lo r locale . Cuvântul funebral 1-a rost i t Revss imul domn Dr. Alexandru Nico le scu . După li­tu rghie profesori i şi e levi i g imnazia l s'au s t r âns în sa la de desemn, u n d e dl Dr. Ioan Ra ţ a aprec ia t ac t iv i ta tea înde lungată şi b inecuvânta tă a augus tu lu i defunct. L a şcoala de fete a vorb i t dl Aure l C. Gaja, i a r la p reparand ie dl Ştefan Pop . Exce l . Sa păr in te le mitropoli t a adus cazul t r is t p r in un c e r c u l a r special la cunoşt in ţa c le r ic i lo r şi a c redincioş i lor .

— In numele supuş i lo r români din Aus t ro -Ungar ia , dl dr . T e o d o r Mihali a comunica t p r imminis t ru lu i T isza p r in comisa ru l gu­vernulu i , conte le Be th len Balâzs , u r m ă ­t o a r e a dec la ra ţ i e :

„Cu pri lejul morţ i i Majestăţ i i Sale împăra tu lu i şi regelui apos to l ic F r a n c i s c

Iosif I, domni toru l a tât de iubit de noi toţi, exp r im în numele par t idulu i nos t ru şi al poporu lu i r omân din pa t r ie cea mai adâncă d u r e r e şi ce le mai cord ia le con-dolenţe . Dr . T e o d o r Mihali, deputat în cameră , p re s iden t al par t idulu i naţ ional român .

— Episcopi i români gr . -catol ic i Dr. De -me t ru Radu şi dr . V. Tra ian F r e n ţ i u a a aprec ia t în pas to ra l e specia le mer i t e le fer i ­citului monarh , pent ru neamul r o m â n e s c

! din pa t r i e şi b iser ica sa" .

— Comitetul cent ra l al „Asociaţ iuni i pen t ru l i t e ra tura r o m â n ă şi cu l tu ra p o p o ­rului român" , la p r o p u n e r e a pres identu lu i Andre iu Bârsan , ş'a espr imat a d â n c s im-ţi tele r e g r e t e pent ru moa r t ea Majestăţi i Sale , sub a că ru i spri j in pă r in ţ ă sc s'a în­fiinţat şi a p r o s p e r a t „Asocia ţ iunea" . In moţ iunea luată, comite tul cen t ra l şi-a es­p r imat sen t imen te le de bucu r i e pentru su i r ea pe t ron a Majestăţi i Sa le î m p ă r a ­tului şi Rege lu i Caro l . S'a luat u r m ă t o a r e a ho ta r î re :

„Comite tul cent ra l a l „Asociaţ iunii pen t ru l i t e ra tu ra r o m â n ă şi cu l tu ra p o p o ­r u l u i r omân" , cu sediul în Sibiiu, îşi ex­p r i m ă a d â n c a sa p ă r e r e de rău la t r e c e r e a din vieaţă a Majestăţii Sale împăratului şi Regelui nostru Francisc Iosif I, sub a căru i înde lunga tă şi g lo r ioasă domnie şi-a luat î ncepu tu l însoţ i rea noas t ră cul tu­ra lă şi sub a căru i pă r i n t ea scă oc ro t i re a fiinţat şi s'a desvol ta t timp de 55 ani, h o -tăr înd, ca sen t imente lo r sa le de profundă d u r e r e şi ale t u tu ro r m e m b r i l o r „Asocia­ţ iunii" să le dea expres iune în p r o c e s u l ve rba l al şed in ţe i de astăzi , iar , ca s e m n de recunoş t in ţă faţă de deceda tu l Monarh şi pen t ru e t e r n i s a r e a memorie i sa le b ine­cuvânta te , să aşeze în sala festivă un bust al Majestăţ i i Sale , pe lângă por t re tu l c a r e împodobeş te încăper i le muzeulu i , A s o ­ciaţ iuni i" .

I c

Totoda tă comite tul exp r imă cu pr i ­lejul aces ta noului Monarh , Majestăţii Sale împăratului şi Regelui Carol, omagi i le Sale de a d â n c ă s u p u n e r e , u r â n d din inimă Majestăţii Sa le domnie înde lun­gată, g lo r ioasă şi fericită.

Bi roul se au to r i sează a a d u c e h o t ă -r î r ea de mai sus la cunoşt in ţa Majestăţii Sale noului Monarh , pr in mi j loc i rea î n a l ­tului Minister iu reg . ung. de cul te şi in­s t ruc ţ iune" .

î n m o r m â n t a r e a .

In ziua înmormântă r i i s'a oficiat s e r ­viciu divin în toa te biser ici le din A u s t r o -Ungaria , ia r inst i tutele de învă ţământ s'au în t re rup t , pe ziua aceea , p re leger i l e .

A murit Regele , trăiască Regele .

Pe t ronu l g lor ioasei case de H a b s b u r g , după t r e c e r e a la ce le veşnice a Majestăţi i Sale F r a n c i s c Iosif I, u rcă la vâ r s t ă de 2 9 ani A r h i d u c e l e Caro l F r a n c i s c Iosif. S'a născu t în 17 August , 1887 în P e r s e n -b lug din familia pr inc ipe lu i Ot to şi soţ ia p r inc ipesa Măria Iosefa, frate cu m o ş t e ­ni torul de t ron Aus t ro -Ungar , F r a n c i s c Fe rd inand , asas ina t în Sara jevo . A s tudia t mai a les ştiinţa mil i tară, ceea ce l'a ridicat, p r in s u c c e s e l e abţ inute la f rontul i tal ian, bucov inean şi român, la va loa rea unu i m a r e s t ra teg ian .

Nou l m o n a r h s'a căsă tor i t în 1911 cu p r incesa Zita de Pa rma , fiica pr in ţu lu i de P a r m a şi P iacenza . A r e pa t ru copi i , d intre car i moşteni toru l presumt iv , ca p r i m născut , e F r a n c i s c Iosif Otto. Noul î m p ă r a t fi r e g e va figura, ca împăra t a l Aus t r i e i sub numele de Caro l I, i a r ca r e g e al Ungar ie i se va intitula de Ca ro l IV.

î n c o r o n a r e a va avea loc probabi l pr in jumă ta t ea p r imă a lunei Decemvrie» Majestatea Sa, luând c o n d u c e r e a Monar ­hiei, a dat u rmă to ru l au tograf p rea îna l t :

ne poviţueşte acelaş apostol. Da! Noi ştim şi urmăm povaţa Dlui H i h t o s : „Daţi împă­ratului ce e i to a împăratului şi lui Dumnezeu ce-i alui Dumnezeu" (Mat. 22 , 2 1 ) . şi tocmai de aceea 1 am cinstit pe veneratul nostru cap, purtătorul strălucitei coroane habsbur-giee: pentru Dumnazeu, din inimă, pentru conştiinţe.

Dar acest a rgument e prea general, şi prea luat dela izvor, eum am zice. Maje­statea Sa r e g e l e nostru apostolic Franci .c Iosit I. şi-a asigurat dragostea şi recunoştinţa noastră pentru titlii mai deosebiţi, pentru motive mai speciale. Şi-a as igurat dragostea noastră pentru calităţile Sale de domnitor, care şi-a ocupat tronul cu vrednicie în de­cursul lungei s i le domnii.

Cta dintâiu dator inţă a unui domnitor este s i ţină la relufmne, la cultul lui Dum­nezeu, şi aceasta s i o păstreze în sofistul supuşilor eăi. Fiecare domnitor ar t rebui să aibă pururea înaintea o.hilor declaraţia dată în 26 Septemvrie 1815 de cei trei su­verani ai Austriei, Rusiei şi Prusiei, cari su fott încheiat alianţa sfânt i , fă ei monarhii se privesc numai de mandatar i ai provedinţei divine t>pre a cârniui celea trei ramuri ale aceleia? familii, şi c i nu recuno ica l t suveran decât pe Dumnezeu, Hristos, Cuvântul vieţii celui Preaînalt . Ei şi recomand*, în seelsş

t imp, popoarelor lor, ca singur mij oc de a-se bucura de pace adevărată, gâ se întărească pe zi ce merge în adevărurile fundamentale ale creş t inismului ' ) . Monathul nostru a şi luat la inimă aceste cuvinte, şi în respec­tarea bisericii, a religiunii creştine, a ade­vărurilor religioase a fost pururea eel dintâiu.

E euuoscut tu turora spiritul Său pro­fund religios. Acesta L-a îndemnat sn meargă ta anii 70 ai veacului trecut ia Ierusalim, unde s'a închinat In văzul lumii întregi , ca adevărat monaih creştio, în locurile sfinţite de urmele dumnezeescului Mântuitor; fapt cu atât mai de relevat, cu cât de secoli monarh din familia hab.burgică u'a fost vizitat mormântul sfânt. Acest spirit L-a îndemnat să dea adevărată l ibertate biseri­cilor din imperiul S in , putând ele să-şi vadă ns turbura t de misiunea lor apostoiici, atunci când : n uruite alte state era şi este la largul sau persecutarea bisericii, şi se ajunge până şt ia despărţirea bisericii de stat. Pe t recea cu atenţ iune toate mişcările mari din biserici , şi, ca să citez o singură pildă luminoasă, la congresul mondial euharistie din Viena a făcut profundă impres ; e partea l a rg i şi personali , l ua ţ i de augusta! Monarh şi In-

') Apologie des Cristentums von Fr. Albert Măria Wetss O. Pr. >Soiiale Frage u. soiiale Ord-nung« erste Theil p. 318, Herder Veriag a. 1904.

t resgă Casa domnitoare la aceste so rb i r i , pecetluind încă odată frediu ţa şi evlavia Sa profund creştină. Este ştiut, că în t o a U momentele mari şi decisive ale vieţii Sale bătrânul Monaih recurgea pent ru înţelep­ciune la Dumnezeu prin rugăciune smerită. Iată o pilda de adevărat suverani

Aratul popoarelor u n i ier tat s i se fo­losească decât spre adevăratul folos al po­poarelor, zice Fenelon în ale sale directions pour ia conscience d'un roi (sfaturi pen t ru conştiinţa unui rege) dir. 7. Şi în această privinţă putem zice, că Regele nostru şi-a făcut datorinţa depliu, cftştigftndu-şi nn ti t lu deosebit la recunoştinţa noastră. In lunga sa domnie am fost cruţaţi a tâtea decenii de-ororilo răâboiulni, bucur&ndu-ce prin cumin­ţenia sa preavizătoare de-o pace rodnică pe toate terenele vieţii publice. Prin legile În ­ţelepte sancţionate de dânsul s'au înfiinţat a tâ tea şi atâtea şcoli, a tâtea şi a tâ tea insti-tnţiuni publice, cari aa luminat massele dor­nice de progres, de învă ţă tu r i ; s'au desvoltat ar tele frumoase; s'a sporit avutul ţâr i i ; s'su desvoltat în măsură uriaşă industria, comercio!, statornicindu-s» t racta te comer­ciale internaţionale în condiţii favorabile; s'ao Introdus în sfârşit t t â U a şi a tâ tea re ­forme salutari , şi câte alte lucruri re no încap Sn cadrele unui- discurs restrâns. VA

Cătră popoarele mele! Alăturea cu pa t r i a mea şi cu popoa ­

re l e mele s tau a d â n c emoţ ionat şi c o n s ­t e rna t la catafa lcul ace lu i nobi l domni tor , c a r e a condus des t ine le monarh ie i a p r o a p e şap tezec i de ani .

Gra ţ ia Ato tpu te rn icu lu i 1-a chema t pe t r o n in fragede t ine re ţe şi i-a dat pu­tere , ca până la adânc i bă t râne ţe , — n e ­clinti t şi neînfrânt de g r e l e suferinţe o m e ­neşt i — să se poa tă c o n s a c r a esc lus iv da to r in ţe lo r sa le indicate de mis iunea sa de domni tor şi de iub i rea fierbinte a su­puş i lo r săi .

în ţe lepc iunea , p r e v e d e r e a şi gr i ja lui p ă r i n t e a s c ă au aşeza t temeli i s t a to rn ice convie ţu i re i pac in ice şi desvol tă r i i l ibe re ; din mij locul u n o r g r a v e tu rbură r i şi p e ­r i co le , în v r e m u r i bune , ca şi re le , a con­dus Aus t ro -Ungar ia în decu r su l unui t imp înde lungat de pace la acea t r eap tă înal tă a puteri i , pe ca r e azi supoa r t ă u m ă r la u m ă r cu aliaţii să i lupta în con t ra d u ş ­mani lor , car i au a taca t -o din toate p ă r i le .

Opera lui t r ebue să o cont inuu şi să o t e rmin eu.

In v remur i fur tunoasă mă u r c pe t ronu l cinsti t al s t r ămoş i lo r mei, lăsat mie de nobi lul meu a n t e c e s o r în toată s t r ă ­luc i r ea sa .

Scopu l încă nu este a t ins ; încă nu s'a sfărîmat acea c red in ţ ă deşa r t ă a ini­mic i lor mei, că cu con t inuarea a t acu r i l o r l o r v o r pu tea învinge, ba ch ia r sd rob i monarh ia .

Mă simt una cu p o p o a r e l e mele îa acea ho tă r î r e nes t rămuta tă , ca să cont inuu lupta până în sfârşit şi până la e lup ta rea ace l e i păci , c a r e a s igură ex is ten ţa m o n a r ­hiei şi bazele so l ide ale desvol tă r i i s a l e ne tu rbu ra t e .

Cu mândră î n c r e d e r e contez la aceea , că a rma ta mea eroică , spr i j inindu-se pe pa t r io t i smul pl in de jer t fă al p o p o a r e l o r me le , in frăţ ietate c red inc ioasă de a r m e

U N I R E A

j cu a rma te l e al iate şi cu ajutorul lui Dum­nezeu, va resp inge toa te a tacur i l e duşma­nului şi va duce răsboiu l la un sfârşi t g lo r io s .

T o t atât de necl int i tă es te î n c r e d e r e a mea în aceea , că monarh ia mea, a c ă r e i p u t e r e zace în soar tea comună şi n e d e s ­păr ţ i tă a ce lo r două s ta te ale sale , soa r t e comună înscr i să în legi vechi şi din nou pece t lu i tă în lupte şi per ico le , — va eşi oţel i tă şi întări tă în lăunt ru şi în afară din aces t răsbo iu . Şi mă încred şi în aceea , că p o p o a r e l e mele p ă t r u n s e de conşt i in ţa unităţii lor şi s t răbă tu te de un adânc pat­r iot ism şi uni te în h o t ă r î r e a plină de jer tfă de a b i ru i p e duşmanul din afară, vo r c o n l u c r a şi la o p e r a re îno i re i şi r e c â ş -t igăr i i pac in ice a for ţelor , pen t ru ca să poa tă a s igura epoca de înflorire internă, de desvo l t a r e şi de conso l idare pe s eama

! c e l o r două s tate a le monarh ie i şi pe seama prov inc i i lo r a lă tu ra te Ia ele , Bosnia şi

| He r ţ egov ina .

Când implor g ra ţ i a şi b inecuvân ta rea | ce ru lu i a sup ra mea, a s u p r a pa t r ie i mele | ş i a sup ra p o p o a r e l o r mele iubite, făgăduesc

în faţa Atotputern iculu i , că voiu fi păzi -\ t o ru l c red inc ios al moş ten i re i lăsa te mie ' de s t rămoşi i mei .

V o e s c să fac to t posibi lul , ca să se , s fâ rşească cât mai cu rând jer t fe le şi g r o ­

zăveni i le răsboiulu i ; d o r e s c să r ecâş t ig pe seama p o p o a r e l o r mele b inecuvân tă r i l e

i păci i aşa, p r e c u m va pe rmi te onoa rea a r -! me lo r noas t re , in terese le de exis tenţă a le 1 s ta te lor mele şi ale c red inc ioş i lo r noş t r i j al iaţ i şi încăpă ţ inarea inimici lor noşt r i .

V o e s c să fiu domni toru l d rep t şi pl in de iub i re al p o p o a r e l o r mele , d o r e s c să r e spec t ez const i tuaţ ia şi legile. Voi veghea cu gr i je a supra egali tăţ i i de d rep tur i . Si­l inţele mele s ta torn ice le voiu Îndrep ta s p r e p r o m o v a r e a binelui mora l şi sp i r i tua l al p o p o a r e l o r mele , s p r e scutu l l ibertăţi i şi o rd ine i de d rep t şi în t raco lo , ca să

fi de datoria istoricului imparţial să fixeze toate lucrurile acestea şi s i constate câtă par te a avut în ele suveranul defunct. Eu unul cred, că a avut nu mică parte, pentrucă inima Lui b â t ă rsldă pentru binele popoa­relor, încredinţate cârmuirii Sale.

la ce ue priveşte pe noi Românii din patr ia ungară, avem să-I fim recunoscători pentrucă Lui îşi datoresc existenţa cele două metropolii române, prin înfiinţarea cărora s'a promovat aşa de mult cultura religioasă şi naţiouaiă a poporului nostru, şi tot Lui îşi datoreşte existenţa Asoeiaţiunea pentru lite­r a tu ra şi cultura poporului român, simbolul culturii noastre specifice, a caracterului nostru etnie nefalsificat.

Marele M&ssilon observă, că proba cea mai puţin erhi /ocă a unei virtuţi solide este advers i ta tea: sunt loviturile sorţii Urcarea pe tron a repausatuiui In Dl Rege apostolic In vrâstă de 18 aui, In t imp de revoluţie, în anii 48, şi încheierea vieţii Sale sbuciumate iarăşi tn t imp de răsboiu mondial, sunt pa-recâ o dovadă l u m i u o s a , că acest tiuverau n'a fost cruţat de loviturile sorţii In intrig decurtul vieţii Sale. Aeve»! Bunul Dumntzeu I-a pus la probă grea virtutea sufletului, ca A nimenui altuia, mai aies prin loviturile gre le familiare ce I a u s f a şa t sufletul în -a t â t e a rânduri. Destul să amintea-: moartea

misterioasă a fiului Sau Rudolf la Mayerling, asasinarea scumpei Sale consoarte Eiisabeta tn oraşul Geneva, atentatul la vieaţa Sa proprie în Viena, moartea tragică a fratelui Sau Maximilian lu Mexico, şi'n urmă omorârea mişelească a arhiducelui Francisc Ferdinand, sprij nul bătrâneţelor Sale. Nu L'a cruţat deci Dumnezeu, ci L'a bătut cu sbic;ul de foc a! suferinţelor, şi ceeace e de mirat, Regele a ştiut sa sufere ca un erou, cu suflet ne'nfrânt, fără s i murmure câtuşi de cât. S 'a supus deplin voinţii lui Dumnezeu, adorftndu-i pla­nor, le Înţelepte şi as gurându-şi prin asta răsplata vecintcă făgăduita eroilor, c a d în­fruntă vijeliile cu fruntea ridicată. Noi I-am admirat îa tăcere tăria sufletească şi-am lăudat pe Domnul, care ne a dat astfel de pilde de eroism.

I i t ă ciue a tost marele nostru Rege, jalnici ascultători , lu cadrele unui discurs scurt nu pot să mă estind şi la alte momente din v a t a marelui suveran, cum ar fi gene-rositatea Lui fără par-chs. tn a distribui aju­toare celor lipsiţi, fnig<*xim«a sau gingăşia suflatului S iu , şi altele. Mă indestulesc ca cât am spus. Dumnezeu sa-L odihnească cu sfiiţii sai şi cu ei sa-L numere întru împă­răţia sa. Ia veci aminnrea Lu i Amin.

Dr. Al. Nicolescu vicariu general arhiepiscopesc.

Nr. 90 .

as igu r pe s eama membr i lo r munci to r i ai societăţ i i rodu l munce i lor cinst i te .

Moşten i rea s c u m p ă pr imită dela an ­t eceso ru l meu este a l ip i rea şi î n c r e d e r e a r ec ip rocă în t re co roană şi popor . De aici voi împrumuta pu te rea de l ipsă întru în­depl inirea înda to r i r i lo r mis iunei mele m ă ­re ţe , dar g r e l e , de domni tor .

Cu î n c r e d e r e în forţa inepuizabi lă d e vieaţă a Aus t ro -Ungar ie i ş i s t r ăbă tu t de iubi rea adâncă , ce o simt faţă de popoa re l e mele , pun vieaţa şi toa te pu te r i l e mele în. se rv ic iu l acestui s c o p măre ţ .

Viena, 21 N o e m v r i e 1916. CAROL m. p. Contele Ştefan Tisaa m. p.

Cercularele I. P. S. Sale arhiepiscopului Victor Mihâlyi şi a episcopului Dem. Radu, adresate cre­

dincioşilor, din prilejul morţii Maj. Sale FRANCISC 10SIF i.

Capii bisericii noastre, prin cer-culare îndoliate, au adus la cuno­ştinţa credincioşilor vestea tristă, ce ne-a izbit p in trecerea la cele vecinice a împăratului-rege Fran­cisc Iosif I.

Dăm în întregime cerculara Escel. Sale Victor şi a P. S. S. Radu:

„Providenţa divină împăr tăş i popoa ­r e lo r de sub blândul sch ip t ru al Maiestăţi i Sale F r a n c i s c Iosif I. î m p ă r a t u l Austr ie i şi Rege le Apos to l i c a l Ungar ie i , toate bunătăţ i le domni re i s ta torn ice , lungindu- i zi lele până la anul al 87-lea al vieţel n e ­obosi te , sus ţ inându-1 în depl ină p u t e r e până în anul 68-lea al domnire i pes te provinc i i le eredi tar i i a le Austr iei , şi dăru indu- i să se poa tă bueu rk până In anul a l 49-lea de fructele împăcăr i i , c a r e a ş t iuse a şi-o mi j ­loci pr in aceea , că amâsu ra t t rad i ţ iune i an tecesor i lo r glor ioşi , p r imi l egă tu ră de rege încorona t al Ungar ie i .

Răs t impul aces ta de domni rea î n d e ­lungată 1-a putut i naugura cu glasul p o r u n ­c i tor al ce lu i ce a r e d rep t de-a comandă , şi se a şeza ră valur i le t u rbu ra t e ale pat imi­lor, se făcu l inişte în ţară , şi păr inţ i i noş t r i cu înde le te îşi văzu ră de lucru , ca şl ei să poa tă fi pă r t a ş i bunătă ţ i lor v remi lo r de pace .

In z i le le aceste i domnir i înde lungate se iv i ră ce le ma i mănoase fructe a le p r o ­gresului , de c a r e n e l ăudăm pe» t e r enu l deş iep tă r i i in te lectual i ; comerc iu l şi i ndus ­t r ia l ua r ă s b o r până aci nepomeni t , bună ­s t a r ea t empora l ă se făcu moş ten i r e de obş te şl s t a tu r i lo r mai de r ând ale ce tă ­ţeni lor .

Ca pa t ron suprem al b i se r ic i lo r din ţe r i l e co roane i Sfântului Ştefan, Maies ta tea Sa, a c u m adurmitu l R e g e Apostol ic , ţ inu să oc ro t ea scă şi b i se r ica noas t r ă , înăl ţând dieceza F ă g ă r a ş u l u r la g r a d u l de a rh iep i s ­copie, şi res t i tu ind ace le ia titlul cu demni ­tatea met ropol ie i de Alba-Iul ia . Aceas ta o închiegă într 'o p r o v i n c i e b i se r icească , a l ă ­tu rând că t ră dânsa ca sufragană d ieceza Orade i mar i , s c o a s ă de sub iur isdic ţ iunea, căre ia e ra s u p u s ă până atunci , şi î n t r e -gindu-o cu d ieceze le din n o u aşeza te a Gher le i şi a Lugojulu i .

Pag. 5.

îngrijirea părintească de patron su­prem asigură bisericei acesteia dc ritul g r e c e s c condiţiunile de existenţă, şi-i dede prilej cu având spre desvoltare conformă naturei ei si amăsurată aşezămintelor Sfintelor Canoane.

Se cuvine drept aceea Venerat Cler şi Popor Credincios! ca din îndemnul adurmirii în domnul a Maiestăţii Sale a Preaînduratului Patron Suprem al Bisericei noastre, noi încă cu inimă plină de pietate şi gratitutine să dăm espresiune durerii ce ne cuprinde, pentrucă perdurăm pre acest bun Părinte şi Domnitor glorios .

Dispunem dreptaceea următoarele : 1. Până la ziua îngropăciunii Maestăţi

Sale a repausatului împărat, a Regelui Nostru Apostolic Francise losif I., care zi s e va şti din foile publice, în fiecare bi­serică parohială şi în filie să daţi semn de jale cu trasul olopotelor la amiazăzi.

2. Intru odihna sufletului Maiestăţii Sale să faceţi acum câte-o sfântă liturgie împreunată cu parastas în fieeare biserică parohială, precum şi în biserica filială, la care funcţiune lugubră sunt de-a se învită autorităţile publice ale comunei, iară pru­ncii şcolari cu învăţătorii în frunte se vor înfăţoşa la aceea Sf. Liturgie şi Parastas, ş i în ziua acea vor fi scutiţi delà prelegeri.

Domnul Dumnezeu să aşeze sufletul adurmitului său serv împărat şi Rege Apostol ic Francise losif I., unde toţi drepţii s e odihnesc! Indurarea lui Dumnezeu, împărăţia ceriurilor şi iertarea păcatelor delà Hristos împăratul cel fără de moart şi Dumnezeul nostru să-i cerem! In vec i pomenirea lui!"

Oradea-mare, din şedinţa consistorului arhiepiscopesc de Alba-Iulia şi Făgăraş ţinută în 2 2 - 9 Novembre 1916. Dr. Victor Mihălyi Iuniu Br. Micu

Arhiep. şi Metrop. de protonotar consist. Alba-lulia şi Făgăraş. *

„Cutremuratu-s'au în lung şi larg în­tinsele hotare ale monarhiei habsburgice de prea trista şi fulgerătoare vestea, cumcă Majest. Sa Francise losif I. împăratul Au­striei şi regele Apostolic al Ungariei, în ziua de 21 Noemvrie 1916 st. n. şi-a dat sufletul în manile Creatorului.

Subt neîndurata povară a legii de obşte la vârsta venerabilă de 87 de ani, se coboară Augustul Defunct de pe Tronul g lor ios al Habsburgilor, delà a cărui înăl­ţ ime a cărmuit timp de 70 de ani, destinele popoarelor adunate şi întro nedespărţită monarhie închegate împrejurul său. Rari sunt muritorii şi poate Încă şi mai rari domnitorii, cărora dat le este a ajunge in deplinătatea puterilor o limită de vârstă aşa de mare. Şi cu toate acestea nespusă ni este jalea acuma când privirea trebuie să ni-se oprească la recele coş ­c iug al acestor auguste rămăşiţe pămân­teşti , pentrucă adâncimea pierderii o ştim socot i şi o simţim mai vârtos după mă­rimea celuia ce, din şirul viilor, s'a mutat •delà noi.

Sub domnia lui, monarhia habsburgică , s'a afirmat în faţa lumii drept un focar ; puternic, de unde necontenit pornindu-se

bogate raze de lumină, de căldură, de \ viaţă, s'au produs rodurile cele scumpe

ale civilizaţiunei creştineşti în toate direc­ţiile ţinute de neamurile umblătoare pe

| pământ. Patria noastră iubită, Ungaria, tot | în timpul acesta câştigându-şi libertatea ! mişcării, s'a putut avânta întru propăşirea ! sa până spre culmile acelea unde dreptul i de stare şi totodată de nouă avântare se ' cuvine numai ţărilor, cari se pot mândri ' întru neîncetată înflorirea lor. Şi niciodată i lumea n'a văzut în podoabă mai mare j strălucirile sfintei coroane ungare, decât

atunci când greutatea ei s'a răzimat pe capul Apostolicului său Rege Francisc losif I-ul.

Alăturea şi pe întrecute cu celelalte neamuri, neamul românesc de sub aceeaş glorioasă oblăduire habsburgică tot aşa în timpul acesta s'a pornit spre propăşire îmbucurătoare: feluritele sale instituţiuni bisericeşti, şcolare, economice şi culturale, luptând cu mari greutăţi, s'au desvoltat mereu şi sporind şi-au luat avânt de în­florire mai mult ca ori şi când. îndeosebi însă noi Românii gr.-cat. vom păstra în toate timpurile cu cea mai mare evlavie pomenirea acestui bun Domnitor. Pen­trucă noi lui îi datorim cu neperitoare recunoştinţă renaşterea şi înălţarea Bise­ricii noastre prin înzestrarea şi cu două episcopate noi, prin restabilirea St. Me-tropolii şi deodată prin constituirea ei în provincie bisericească de sine stătătoare şi dependentă singur numai dela Scaunul Apostol ic al Sf. Petru.

Cu dreptate este aşadară ca şi jalea noastră adâncă şi sinceră deopotrivă să se arate cu a tuturor concetăţenilor noştri. Şi astfel aducând şi pe această cale prea trista veste la cunoştinţa Veneratului cler şi a iubitului nostru popor credincios dis­punem următoarele:

1. Până în ziua înmormântării odată în zi, la amiazi, se vor trage clopotele la toate bisericile din dieceză.

2. In ziua înmormântării, care va fi în 30 Noemvrie, în fiecare biserică paro­hială se va celebra sf. Liturgie cu parastas întru odihna sufletului Augustului repausat. La această jalnică solemnitate sunt de a se invita şi autorităţile civile şi militare din loc. La aceea au să fie de faţă şi ş c o ­larii dela institutele noastre de învăţământ din loc. După terminarea sfintei ceremonii şcolarii vor fi conduşi în corpore în sala de învăţământ unde se va ţinea serbare şcolară cu cuvântarea asupra întristatului eveniment al zilei. După aceea în aceeaş zi se va da şcolari lor vacanţă.

Astfel rugându-ne şi cerşind mila preabunului Dumnezău pentru odihna su­fletului credinciosului său servitor, — cu toată evlavia lăsăm să urmeze spre înche­iere următoarele cuvinte mişcătoare din Testamentul său, aşa precum le-am cetit în foaia oficioasă:

„Iubitelor mele popoare le rostesc mulţumită pentru dragostea şi loialitatea aceea, care au dovedit-o faţă de mine şi Casa mea atât în zi lele cele bune, cât şi în cele grele. Scumpă a fost inimei mele această alipire şi din aceea mi-am împru­mutat putere întru împlinirea datorinţelor mele de domnitor. Păstraţi aceste senti­mente patriotice şi faţă de urmaşul meu.

Cu sentimentele adânc simţitei mele recunoştinţe pentru vitejia şi supunerea lor loială îmi aduc aminte si de armata şi de flotila mea de răsboin. învingerile lor, de bucurie şi de mândrie, iar neno­rocirile, cari fără vina lor le-au ajuns pe ele, de durere şi de întristare au umplut inima mea. In acest spirit excelent, care totdeauna a însufleţit armata, flotila şi ambele mele honvezimi, văd eu chezeşia încrederii mele, că precum eu, aşa şi ur­maşul meu, totdeauna poate contă la ele. Francisc losif I. m. p."

In veci pomenirea Lui. Dat în Oradea-mare, la 23 Nov. 1916.

Episcop Dem. Radu.

N o t a d e p a c e st p a t e r i l o r c e n ­t r a l e c a t r & s t a t e l e i n a m i c e . — După aproape trei ani de răsboiu, ce a secerat milioane de vieţi şi a vărsat miliarde din visteriile statelor, o partidă beligerantă, conştie de succese le ce le-a obţinut faţă de duşmani, vine şi face, în mod concret, propunerile de pace, prin cari s'ar curma ravagiile măcelului actual. Puterile cen­trale, cari poartă răsboiu de apărare, după rezultatele avute pe toate fronturile, lup-tându-se pe teritorul inimicilor, fiind con­vinse, că soarta răsboiului nu se poate schimba în favorul ententei, ca învingătoare vin cu propunerile de pace.

De aceea orice continuare tn dis­trugerea vieţilor şi averilor, se do­vedeşte de zadarnică, ca şi orice crimă adusă contra civilizaţiei. Convingerea şi nădejdea, că acestea vor afla pri­mire şi la partida inimică, au elevat ideea guvernului vienes, ca în conţă-legere cu guvernele statelor aliate, să facă încercări deschise şi loiale la pu­terile duşmane, pentru a începe schimbul de idei, ce formează drumul păcii. Guvernul Austro- Ungariei, Germaniei, Turciei şi Bulgariei au înaintat statelor inimice, prin represintanţii statelor ne­utrale, o notă în care arată, că sunt aplicate pentru începerea tratativelor de pace.

Totodată puterile centrale prin notă specială, au făcut cunoscut şi Papei do­rinţele lor de a începe negocieri le de pace , pe care II roagă să-şi pună tot serviciul

i pentru reuşita păcii.

Puterile centrale, prin aceste demer­suri au dovedit, din nou, în mod eclatant, că nu sunt străine de a relua firul de aur din care se ţesă pacea. Aşteptăm răspunsul ententei, care de va fi negativ, puterile

Semnaţi pentru împrumutul al V~lea de răsboiu I

_ Pag. 6

cen t r a l e nu v o r fi v inovate şi responzabi lă de vieţ i le şi ave r i l e p răda te , ca e le se p r e g ă t e a s c ă ca lea d u r e r o a s ă a păcii .

B i rou l de presă al minis ter iului nos t ru publ ică u rmă toa rea notă a Austro- Un­gariei, Germaniei, Bulgariei şi Turciei:

O m a r e pa r t e a lumei e devas ta tă deja de a p r o a p e doi ani şi jumăta te , de ce l mai cumpli t răsboiu, pe ca r e is tor ia 1-a cunoscu t v re -oda tă . Catastrofa aceas ta , p e c a r e n 'a fost în s t a re să o o p r e a s c ă l egă tu ra civil izaţiei comune de o miie de ani, a t acă bunur i le ce le mai p re ţ ioase ale omeni re i şi amenin ţă cu p răbuş i r e p rog­resu l in te lec tua l şi mater ia l , ca re a fost mândr i a Eu rope i , în zor i le veacului al XX-lea . I n lupta aceas ta Austro- Ungaria şi aliaţii e i : Germania,Bulgaria şi Turcia au dat dovadă de forţa l o r neînvincibi lă . Au rea l iza t succese pu te rn ice faţă de con­t rar i i , super io r i ca n u m ă r şi muniţii dc răsboiu . Rândur i l e noas t r e s tau nec l in t i te faţă de a tacur i le me reu r epe t a t e a le t ru ­p e l o r inamice . Atacul ce a veni t mai pe u r m ă din Balcan i a fost înfrânt r e p e d e şi vic tor ios . Aces te even imente din u r m ă dovedesc , că con t inuarea răsboiu lu i nu poate înfrânge forţa l o r de rez is ten ţă .

Din potr ivă , în t reagă situaţia ne în­dreptă ţeş te la spe ran ţa nou i lo r îzbânde . Cele pat ru pu te r i al iate, au t rebui t să ia a rme le pent ru a p ă r a r e a exis tenţei şi a l ibere i lo r desvol tă r i na ţ ionale . Nici faptele g lo r ioase ale t rupe lo r noas t re nu au sch im­bat c a r ac t e ru l luptei noas t r e . Nu am pier ­dut din v e d e r e nici pe un moment faptul că r e spec tu l pent ru drep tur i le ce lo ra la l t e naţiuni nu e în cont radic ţ ie cu drep tur i l e lor p ropr i i şi cu in te rese le lor jus te . Nu v o r să zd robească , sau să n imicească pe duşmani i lor.

în conş t i in ţa pu te re i lor mil i tare şi economice , pregăt i ţ i , la caz dc neces i ta te , să cont inue până în sfârşit lupta, ce li-s'a

, impus cu forţa, sunt pă t runse de dorinţă , ca să p rev ie vă r sa r ea de sânge pe mai depar te şi să te rmine grozăvi i le răsboiului . Puterea celor patru aliaţi propune în­ceperea cât mai grabnică a tratativelor de pace.

După conv ingerea lor, p ro iec te le ce le-ar aduce cu sine la aces te t ra ta t ive , ca r i v o r să as igure cinstea, exis tenţa şi l iber ta tea de desvol ta re a popoa re lo r lor , a r se rv i ca bază potr iv i tă pen t ru r e s t a ­bi l i rea păci i .

Dacă , în butul acestui ofert de pace şi în ţe legere , lupta a r decurge mai depar te , ce le pa t ru puter i al iate, sunt hotăr î te , să-o cont inue până la sfârşi tul vic tor ios . De ­cl inăm însă în mod so lemn dela noi r e s -ponzabil i tatea, înaintea omenirei şi a i s ­toriei.

Guvernu l c e z a r o - r e g e s c a re o n o a r e , p r in mij loci rea Escelenţ ie i Ta le , de-a ruga comun ica rea aceste i note guvernu lu i , ce vă apar ţ ine .

* Nota aceas ta s'a comunica t pu te r i lo r

bel igerante , pr in reprezenta ţ i i s ta te lor neu t re .

V o m r e v e n i !

M a j e s t a t e a S a î n a p a r a t u l - r e a e , C a r o l , a ad resa t a rmate i ter i tor ia le şi j mar i t ime următoru l ordin, cu pri le jul ce re r i i I de p a c e : Ajutorul lui Dumnezeu , vitejia şi j rez is ten ţa voas t ră şi a al iaţ i lor noş t r i !

U N l li tu A

fideli au p r o d u s o astfel de si tuaţie, c a r e învederează învinger i le n o a s t r e definitive. Condus de nizuinţa să redau t r u p e l o r mele e ro i ce în aces te t impur i gre le , b inecuvân­tăr i le păci?, Eu şi dist inşii mei aliaţi, am făcut î nce rcă r i pen t ru res tab i l i rea păci i onorifice. Implor a jutorul lu i Dumnezeu , să -mi b inecuvinte pasu l aces ta . Sunt con­vins, că şi pe mai d e p a r t e vă veţi luptă cu a c e l a ş e ro i sm până. la înche ie rea păci i sau până ce duşmanul va fi zdrobit deciziv.

Decemvr i e 12. Carol. împă ra tu l Vilhelm a edat u rmătoru l

ordin de zi că t ră a r m a t ă : OSTAŞI !

Conştiu de învingerea e lupta tă pr in e ro i smul vostru , E u şi domnitor i i s ta te lor aliate, am înaintat duşman i lo r noş t r i p r o ­pune r i de pace . Ajungerea scopulu i prefipt încă nu e decisă, cu ajutorul lui Dumnezeu t r ebu ie şi pe mai depar te să rezistaţ i duş ­manului şi să-1 învingeţ i .

Vilhelm Imperalor-rcx.

T r a p e l e a l i a t e a n o c u p a t B u -c u r e ş f t i a , P l e o ş t i i ş i S i n a i a . — Cu datul de 6 Decemvr ie p r imim u r m ă t o r u l comunica t oficial: Am ocupa t Bucureşt iu , Ploeşt i i şi Sinaia.

Agenţ ia „Wolff" comunică : Am ocupa t Bucureş t iu , din ca r e pr i le j împă ra tu l Vil­he lm a o rdona t să se a rbo reze d rape le în Prus ia şi E l sac ia -Lorena şi să se t r agă c lopotele .

I n G r e c i a s 'a d e c r e t a t i n o b i i i -s a r e g e n e r a l ă . — „Genera l Anzeiger" află din Lugano : Guvernu l g r e c e s c a or ­donat mobi l izarea gene ra l ă a a rmate i eline.

Informaţi i le de ziare ves tesc , că mo­bi l izarea armate i el ine e un pro tes t con t ra ententei , . c a r e a p re t ins dela g u v e r n şi rege le elin să puia la dispoziţia a rmate i toate a rme le şi muniţii le, P re t ens iunea entente i a fost r esp insă atât de guve rn cât şi de rege . La aceas t a ententa a început d e b a r c a r e a de .trupe în Pireu, dând ansă la conflicte g rave cu t rupe le eline.

REVISTE. Austria. Tn Austria ministrul-

prezident, contele Stiirgh a fost omorât cu un gloanţe de revolver de un zia­rist austriac Fr Adler, pe motivul, că el ar fi cauza de reichsratul au­striac nu se poate Întruni. S'a d o ­vedit, că fapta a fost a unui om exaltat, şi nu e In nici o legătură cu chestiile dela ordinea zilei. S'a şi dat cu de grabă uitării, iar tn fruntea noului guvern austriac a fost numit un alt ministru-prezident în persoana d. Koerber. Acesta a reluat imediat tratativele cu toate partidele politice austriace şi este speranţă, că reich­sratul se va Întruni în Viena încă fn luna lui Ianuarie.

Anglia. Catastrofa României a provocat în toate statele ententei uriaşe tulburări. In parlamentele şi zia­rele franceze şi angleze se fac comentări

Nr. 90 .

aprinse desastrului statului dunărean, iar guvernelor Imputări de neptinţă şi netrebnicie. Surescitarea spiritelor a provocat în Anglia criză de guvern. Ministrul-prezident Asquit şi-a prezentat regelui dimisia, care a şi prirait-o. In locul lui a fost numit Lloyd Gke~ orghe, mâna de fer, care şi pană acum a trecut ca cel mai incăpâ-ţinat adict al răsboiului. Noul ministru prezident englez îşi va completă lista ministerială încă în zilele aceste.

*

America. In America s'a ales noul prezident pe un period de 4 ani în persoana presidentului de pânâ

\ acum, Wilson. De contracandidat a ; figurat reprezentantul partidului repub-: lican Hughes, care a căzut faţă de ; Wilson, reprezentantul democraţilor, ; de abia cu câteva voturi. Lupta dintre ; cele două partide a fost fără seamăn

de crâncenă şi presa engleză, In ziua , alegerii a colportat ştirea, că Wilson

a căzut faţă de Hughes. Ştirea a fost desminţită apoi. E de notat, că Hughes a fost susţinut de Rooswelt , fostul president al republicei statelor unite americane şi prin urmare un fervent

j adict al politicei de întrevenire în răs­boiu.

*

Grecia. Dintre statele aşa zise neutrale niciunul nu a avut atâta d e

: îndurat, ca Grecia. Tăiată de cătră ! puterile centrale şi extrădată cu totul

capriciilor ententei, Grecia a trebuit să treacă prin crize interne şi torturi, cum nu are seamăn în istoria popoarelor moderne. Regele Constantin, hotărît

, să păstreze neutralitatea ţârii sale, s'a opus cu o rară bărbăţie celor mai violente Încercări dea se amesteca In răs-

j boiul complit pe partea ententei, deşi nici ! viaţa nu-i era asigurată pentru atitudinea

sa într'adevăr eroică. Ententa câştigând pe partea sa pe fostul ministru-pre­zident Venizelos, l'a recunoscut pe acesta ca o căpetenie aparte şi l'a.

I însărcinat cu formarea de trupe vo­luntare greceşti, pe cari să le pună la dispoziţia generalului Sărai), spre a lupta la Salonic împotriva lui Makensen. La ordinul aliaţilor săi a şi declarat Venizelos răsboiu Bulgariei, deşi de abia câteva mii de voluntari a putut acvira pe seama trupelor franceze. Regele Constantin a rămas pe lângă toate acestea constant şi poporul grecesc s'a strâns cu credinţă In jurul lui. Pilda şi desastrul României a făcut, ca grecii să fie şi mai cu minte şi să s e opună cu toate puterile ententei a t o t -cutropitoare.

N r . 90 . U N 1 ii JS A

Văzând Franţa şi Anglia, că Grecia nu e aplicată să ia parte la răsboiu pe partea lor, pe de altă parte te-mându-se, că la un eventual desastru oştirea grecească, poate lovi în coaste oştirile aliaţilor, a pretins dimiterea ambasadorilor statelor central-europene, ceeace s'a şi Întâmplat. Ambasadorii austro-ungar, german, bulgar şi turc au părăsit Atena. Pe urmă admiralul francez Fournet, a pretins în numele guvernului său, ca Grecia să extradee toate bateriile şi muniţiile sale, ceeace regele Constantin a denegat. f i ind pe urmă prinşi mai mulţi aderenţi de ai lui Venizelos şi iscându-se lupte de stradă între miliţie franceză şi grecă, adicţii francezi şi anglezi s'au refugiat pe vapoarele, ce staţionau în portul Pireu şi Fournet a blocat toate por­turile greceşti. Deslânţuirea evenimen­telor din Grecie pot se aducă în tot momentul surprize dureroase pentru ententa.

* Rusia. Svonurile de pace sepa­

rată ale Rusiei cu puterile centrale au provocat şi în imperiul moscovit criza de cabinet. Ministrul prezident Sturner a demisionat şi în locul lui a fost chemat Trepov în fruntea aface­rilor ţării. Trepov a declarat, că este autorizat a spune, că aliaţii Rusiei au promis aceleia Constantinopolul şi strimtorile dela Dardanele. Poporul rusesc ştie deci pentru ce luptă şi nu va depune arma pană ce nu va eşi biruitor.

Răsboiul european. Invaziunea României în Ardeal a

fost de scurtă durată. De abia două săptămâni dacă a ţinut delirul unei cuceriri uşoare, cum se întâmplase cu Bulgaria, căci îndatăce au sosit trupele germane şi ale noastre, inamicul a curăţit locul într'o fugă remarcabilă. Oştirile generalului Fatkenhayn, cari operau în Ardeal, după un plan bine-chibzuit au curăţit in câteva zile t e ­renul. La Sibiiu trupele române au fost complet impresurate. Generalul Krafft von Delmensingen a luat cu o divizie prin creerii munţilor şi le-a eşit tocmai în spate la pasul Turnului-roş. Bătălia a fost decisivă. Resturile ar­matelor române, cari s'au putut re­fugia, au scăpat de abia pe văile ne­umblate ale Carpaţilor. Multe grupuri d e soldaţi răsbiţi de foame şi frig s'au predat şi aşa. Celealalte s'au retras cu o iuţală de nedescris spre Braşov, unde bătute, au trecut prin pasul Ti­mişului în Muntenia.

Armatele generalilor Kdvess şi Arz au alungat într'aceea detaşamentele române din Sâcuime, cari s'au retras în munţi, la graniţă.

Curăţit odată Ardealul de inamic, operaţiunile trupelor noastre au urmat cu energie. La toate păsurile s'au încins lupte vehemente, iar inamicul a fost silit mereu sâ se retragă. Oşti­rile noastre au cuprins în curând Pre­dealul, Azuga, Buşteni; pe Olt Câineni şi satele spre Râmnicul-Vâlcii; la Bran Rucărul, Dragoslavele; iar în valea Jiului după crâncene hârţueli au Sntrat în Târgul-Jiu. Lupta dela Târgul-Jiu a fost catastrofală pentru oştirea ro­mână. La câteva zile după Înfrângerea inamicului oştirea generalului Falken-hayn întră în Craiova şi taie linia de retragere a oştirii generalului Culcer dela Orşova. In acelaş moment ge­neralul Mackensen trece pe la Turnu-Severin şi în alte puncte Dunărea şi

j se împreună cu oastea generalului Falkenhayn lângă Slatina la Olt. De aci înaintarea trupelor noastre merge repede. Oştirea română se retrage în cea mai completă disordine. Cade Râmnicul-Vâlcea, Curtea - de - Argeş. La Alexandria întră trupele bulgăreşti, iar la Svistov trec alte trupe turceşti-bulgăreşti. La Argeş să dă o nouă luptă între trupele germane şi române. Aceste din urmă sunt complet distruse, lăsând pe teren o mulţime de priso-nieri şi tunuri. Lupta dela Argeş a pecetluit soartea capitalei, a, Bucureş­tilor. In aceea? zi au întrafc trupele noastre în Sinaia, Ploeşti, Bucureşti, pe cari oştirea română le-a evacuat, căutând scăparea spre nord, în Mol­dova. Trupele germane sunt pe urma inamicului, care în munţii Moldovei se apără încă împotriva generalilor Arz şi Kovess .

De pe celealalte fronturi nimic remarcabil nu e. La Verdun francezii au avut câteva succese locale, întrucât au reocupat fortăreţele Vaux şi Dou-mount. Pe frontul dela Somme ofenziva franco-engleză n'a adus roadele dorite de ententă. Oştirile inamice au făcut unele progrese, dar sunt departe de-a putea arăta vre-un succes remarcabil. Frontul german s'a dovedit şi aci de inexpugnabil şi elanul trupelor germane au înăduşit orice succes de vre-o im­portanţă strategică.

Pe frontul italian aceleaş ofensive inamice, despre cari comunicatele noa­stre oficioase anunţă nesuccese după nesuccese. O f n z i v a cea din urmă dela Isonzo a fost una dintre cele mai sân-

i geroase şi afară de miile de morţi şi răniţi, succes deosebit pentru Italieni n'a avut.

Pe frontul rusesc nu s'a petrecu* acum dela ofenziva lui Brusilov din Bucovina aici un eveniment vrednic de însemnat. E linişte completă şi se pare, că perderiie ruseşti au fost din cale afară mari, ca să poată fi cu uşu­rinţă completate în curând.

In Macedonia ofenziva generalului Sarrail de abia a început şi e deja pe slârşite. Trupelor sârbeşti şi franceze le-a succes ce e drept să ocupe Mo-nastirul, dar aci s'au şi oprit.

Al cincilea împrumut de răsboiu.

Pentru acoperirea cheltuelilor enorme împreunate cu răsboiul, statul ungar ia un nou împrumut intern, la care e datorinţa fiecărui cetăţean a semna cât numai îi stă în putinţă.

Subscrierea împrumutului (notarea obligaţiilor de împrumut de răsboiu) durează treizeci de zile: dela 23 N^v. până în 22 Decemvrie incluzive. Obli­gaţiile sunt de 50, 100, 1000, 5 0 0 0 şi 10,000 coroane, ceeace în limba financierilor se numeşte: obligaţii de valoare nominală câte de 50 , 100, 1000, 5 0 0 0 şi 10,000 coroane. »Va­loarea nominală« de 100 coroane în­seamnă, că în obligaţie stă scris va­loarea de 100 coroane, adecă: obligaţia e de 100 coroane. Dacă e scris că e de 5 0 0 0 coroane, are valoare no­minală de 5 0 0 0 coroane. Atâta îi plăteşte statul proprietarului obligaţiei, dacă ministerul de finanţe abzice îm­prumutul.

Obligaţiile aduc carnete de 6 pro­cente după valoarea lor nominală, ceeace vrea să zică, că dobânda după o obligaţie de valoare nominală de 100 coroane face la an 6 coroane. Fiindcă însă, cum arată punctul 5, pentru o obligaţie de 100 cor. se plă­teşte mai puţin de 100 coroane, obli­gaţiile de fapt aduc un venit nu de 6 procente, ci de 6 2 procente. După aceste hârtii de valoare statul plăteşte carnete decursiv, Începând din 1 Nov. anul curent, In fiecare an ia 1 Maiu şi 1 Nov., deci în două rate decursiv. Dobânda dintâi o primeşti prin urmare deja ia 1 Maiu 1917. După carnete ai să mergi în persoană, tot după fiecare jumătate de an, ori se trimiţi pe cineva acolo unde ţi-ai cumpărat obligaţiile, ducând cu tine obligaţia, iar în acest loc dintre cvitanţele îna­inte alăturate obligaţiei — cari se numesc cupoane — despre carnetele după o jumătate de an, se taie cu­ponul, care se referă la carnetele e s -pirate, iţi plătesc în schimb dobânda

Pag. 8. Nr. 90 .

şi Iţi reînapoiesc obligaţia. Cupoanele s e schimbă şi la perceptorat ori la cassele poştei.

Statui plăteşte proprietarului obli­gaţiei carnetele obligaţiei de răsboiu, întocmai ca în caz de abzicere preţul capitalului obligaţiei de răsboiu, fără să detragâ deloc vre-o dare, pentru timbre ori alte taxe, fie ele acum prescrise sau întroduse în viitor la noi în Ungaria.

Dacă a m cumpărat hârtiile d e Taloare: obligaţiile de împrumut de răsboiu căpătăm dela locul de sub­scriere despre banii plătiţi o cvitanţă (recunoştinţă de cassâ). După un timp scurt apoi, în schimbul cvitanţei, cum­părătorul tot la acelaş loc, unde a plătit banii, va căpăta însăţi hârtta veritabilă de valoare, aşanuntită obli­gaţia.

Informaţiuni. Cătră cetitori. După un

interval de peste două luni, sîntem iarâş în situaţia de-a scoate ziarul, în vremea cât am fost la Ora­dea-mare, reslătiţiuniişi la Beiuş, neavând ajutorul permanent al Tipografiei noastre seminariale, nu am putut scoate foaia, deşi din multele scrisori ce am primit, înţelegeam, mai mult ca ori-cănd, insistenţa cetitorilor, cu care reclamau reapariţia ziarului.

Acum, că ziarul nostru şi-a suspendat apariţia,pe un interval relative scurt — din cauze in­dependente de noi — cetitorii au putut să se convingă pe deplin, cât de necesar le era acest organ de publicitate.

N'am făcut nici odată o meserie din scrisul nostru, ci am muncit în credinţa, că ne împli­nim datoria faţă de biserică şi poporul credincios.

în această credinţăanoastră, am fost sprijiniţi de entuziasmul cald al unora, şi de indiferen­tismul rece al altora.

Acum, când continuăm munca începută, şi o facem aceasta în împrejurări atât de grele, apelăm la toţi sprijinitorii ziarului nostru, cerându-le concursul şi dragostea şi pentru mai departe.

Apelăm, de asemeni, şi la restanţierii noştri, rugându-i sâ-şi îndeplinească datoria faţă de ziarul ce-l scoatem, cu multe jertfe.

Redactarea acestei foi nu este o chestie de pâne pentru

nimeni. Ea poate să apară, sau poate fi sistată ori când. Totul depinde dela sprijinul cetitorilor.

Acum, că ne. apropiem de sfârşitul anului vechiu şi de în­ceputul celui nou, cetitorii noştri — sprijinitori şi restanţieri deo­potrivă — au prilejul de a do­vedi cu fapta, dacă ştiu să spri-jinească după vrednicie, un organ, care a apărat cu credinţă, cele mai vitale interese ale bi-

j sericii noastre. j Dumnezeu să ne ajute! | A sosit congrua pe seni.

II. 1916. Dl ministru reg. ung. al cultelor şi instrucţiei publice cu scrisoarea sa de datul 18 no­emvrie 1916 Nr. 127945 a asignat la mâna ordinariatului din Blaj suma de 278,829 cor. sub titlu

i de întregire congruală pe sem. \ II 1916. ; Spre ştire! Administraţiunca \ Centrală Capituiarâ de prezent e c u

sediul tot în Oradea-mare, u n d e s'a j refugiat de-odată c u Consistoriul Ar-! hiepiscopesc. Deci o r i c e chestiune de • licvidare de bani sau de ajutor material, : pentru c r u ţ a r e de t i m p , să se adresezi | din partea veneratului c le r , aceleiaşi I Administraţii Centrale Capitulare, c a r e j Îşi are provizor b i r o u l în palatul b ă n c i i i »Bihoreana< din Oradea-mare, respec-! t i v e Ordinariatului Arhiepiscopesc de | Alba-Iulia şi Făgăraş t o t în Oradea-

mare, în palatul episcopiei române gr.-catolicc.

Jurământ de fidelitate noului rege, în t reaga armată a depus juramAnt de nde-

| litare noului rege Carol. Depunerea jură-inâatului s'a făcut pretut indenea cu festivi-

. tatea prescrisă, după eoufesiun>a soldaţilor I şi cu participare* preoţilor respectivi.

Deschiderea şcolilor din Blaj. in arma i unei hotărlri a Prea7eneratuiui Consistor

mitropolitan şi a încuviinţării laultuiui Mi­nister de culte şi instrucţiune publică, şcolile din Blsj (giranaz, preparandie, şcoala civilă

j de fete) au tost d e s i h s e In 16 Noemvrie a. c. Amăsurat ordinului consistorial pe timpul numit corpurile profesorale s ' tu reîntors dela

i Oradea-mare ai H.iuş, unde erau refugiate iarăşi fa Blaj, spre a-şi Începe activitatea acelară. Deschiderea şcolilor a fost adusă la cunoştinţa elevilor prin un circular special, tn urma căruia elevii s'a» fi prezentat la direcţiunile lor. Până In prezent s'au înscris la gimnaz 380 eievi, la preparandie 60, iar

| la şcoala civilă de fete 95 şi şcoala elemen-i tară da fete 35. In internatul de băieţi au : venit dintre cei primiţi 120 elevi, în cel de

fete 36 eleve. — Avizăm pe părinţi , eă g r i -

I bească cu înscrierea copiilor pentru interesul I instrucţiei. i In oraşul nostru pe timpul invazinnei : inamice au fost adăpostiţi interimat mai mulţi ! refugiaţi Familiile celor siliţi să-şi părăsească 1 avotnl, au fost aşezate în seinintr ţi la case | private. In tot timpul c i t au s tat aci, au

| fost provăzuţi, In mod gra tu i t , cn mâncăr i . | Refugiaţii s'au purtat în general cât se poşte

de coreet. To;.te edificiile, în cari au fost aşezaţi, au rămas intacte. Pagube, afară de unele mici, cauzate de locuitorii băstii ia?^ în hoara şi poame, nu au obvenit. Cu înce­perea prelegerilor la institutele de învăţă­mânt, vieaţa oralului iarăşi şi-a reluat lirnl de m;îi Înainte.

Urcarea ajutorului de răsboiu. După informaţiile primite, cercurile competente se ocupa cu chestia de-a ridica actualul ajutor de răsboiu, pe care îl p r h m s c familiile lup­tător.lor. Noua s ts tor ire de ajutor, după ştirile sosite, se v» publica in timp scurt,

Redn<-t;a ziarului „Esti Uji-âg" din Budapesta V., Kâ!mâu : i i tca 15 s?âm, se an­gajează cu rezolvirea scrisorilor în rhostia ajutorului de răsboiu.

Ziarist ic. R«daeţia ziarului „Revista Economică" din Sibiiu anunţă, că deocamdată, până la altă dispoziţie. Îşi sistează apari ţ ia organului ; dar speră, să po«tă sta ia dis­poziţia băncilor noastre pe timpul sezonulni publicării fnrheeri 'or anuale pre 1316

! Noul Împrumut de răsboiu. A apărut i prospectul pentru subscieri la ai cincelea i împrumut ungar de răsboi. Se emit obligsţi-j uni de rentă 6° 0 şi obligaţii do 5 J / a

c / 0 , J amortizabile cu începere dela anul 1922 cu

105 coroane. Îndemnăm pe toţi cei t e dit-pun de bani, să-si cumpere astfel do efecte sigure şi prin aceasta să ajute In acela? t imp izbânda noului Împrumut de răsboiu.

Din Rusia. Un cunoscut ne comunică următoarea scrisoare primită dela ostaşi ro-

| mâni ajunşi în captivitate rusească: Până în ziua de azi suntem sănătoşi ţi trăim. Com­plimente dela Ioan Haţăgan, Înv. gr.-cat. Loren» Alexandru (?) stud. In litere. Eugen I>fâr.escu, funcţionar de bancă, M hail Burde, Jav.gr.-c=..t. Vasi leCreta , înv. abs. L Langa (?)

I Antouiu Grosa, stud. aba Guzn. Fr. (?) in-! văţâtor. luiiiis Popa Înv. SalmoAvici Svicu (?) | stud. In drept. Viitor Laur.

I Noua tarifă a trenurilor. Cu 1 F e b m -arie se proiectează Introducerea unui nou tarif urcat pentru călătoria persoanelor şi t ransportarea mii furi lor pe t ien. Urcarea va fi cu 2 0 - 3 0 % .

0 g roazn ică c iognlre Întâmplat zilei© trecute In gara deia He rc tgha l tm . Cioguheti a avut loc între trenul personal, ce pornea d n Heneghaloin şi accelerat ce veiiia din Viena cu o viteză de peste 90 kim. pe oră. Pe urma acestei cumplite ciognirt au rămas p^sto 70 morţi ş,i pet te 100 greu şi iişr-r răniţi. Din fasiunea maşinistului dela accelerat , V'da Jâno», care a Bcăpi t cu le­ziuni iişuoare. — cauza principală a ciognirii o că semaforul n'a a ră ta t că linia acceleratului e ocupată de trenul personal şi aceea, <•& frâni'e acceleratului funcţionau neregulat , , ce avea de urmare, că acceleratul mergea cu celeritate de 9 0 - 120 klm. pe oră.

Groaznicei ciogniri a căzut jertfă şi-j guvernatorul Sârbiei, Taloczi.

P F » Fiecare cetăţean sâ-şi ţină de datorinţâ patriotică semnarea la împrumutul de răsboiu!! Propristar , editor şi Redactor responsabil-

I o a n S « e i n .

Tipografi» el L*fărt» 8«mln.T»ol. Qr. Oat. Bal.' *.sf *lv«—Bis).