francis bacon - aecauaecau.ro/.../ebooks/265/despreintelepciuneaanticilorfrancisbacon.pdf · se...

Francis Bacon

Despre în¡elepciunea anticilor

Colec¡ia cår¡ilor de seamå

Tehnoredactor: Rodica Ni¡å

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a RomânieiBACON, FRANCIS

Despre în¡elepciunea anticilor / Francis Bacon ; Trad.: Al.Posescu. - Bucure¿ti : Paideia, 2003ISBN 973-596-164-4

I. Posescu, Alexandru (trad.)

14(420) Bacon, F.

© Editura Paideia, 2003701341 Bucure¿ti, România

Str. Tudor Arghezi nr.15, sector 2tel.: (00401) 211.58.04; 212.03.47

fax: (00401) 212.03.48e-mail: paideia @fx.ro

www.paideia.ro

Francis BaconFrancis BaconFrancis BaconFrancis BaconFrancis Bacon

DESPRE ÎNDESPRE ÎNDESPRE ÎNDESPRE ÎNDESPRE ÎN]]]]]ELEPCIUNEAELEPCIUNEAELEPCIUNEAELEPCIUNEAELEPCIUNEAANTICILORANTICILORANTICILORANTICILORANTICILOR

Traducere, note introductive [i notede Alexandru Posescu

NOT| ASUPRA EDI}IEI

Edi¡ia de fa¡å reia traducerile celor douå lucråri ale lui Francis Bacon,Despre în¡elepciunea anticilor ¿i Despre principii ¿i origini, publicate învolumul: Francis Bacon, Despre în¡elepciunea anticilor, Editura ªtiin¡ificå¿i Enciclopedicå, Bucure¿ti, 1976. Au fost reluate, de asemenea, noteleintroductive ale celor douå texte, precum ¿i o parte a studiului introductiv.

La realizarea traducerilor au fost folosite urmåtoarele edi¡ii:Fr. Bacon, Oeuvres philosophiques, Éd. Bouillet, 3 vol., Paris, 1834-1835

(text latin);Fr. Bacon, The Works, 10 vol., London, 1826;J.-A.-C. Buchon, Oeuvres philosophiques, morales et politiques de

Francis Bacon, Paris, 1840;James Spedding, The Works of Fr. Bacon, vol. I, Philosophical Works,

London, 1879.

DESPRE ÎN}ELEPCIUNEA ANTICILORDESPRE ÎN}ELEPCIUNEA ANTICILORDESPRE ÎN}ELEPCIUNEA ANTICILORDESPRE ÎN}ELEPCIUNEA ANTICILORDESPRE ÎN}ELEPCIUNEA ANTICILOR

NOT| INTRODUCTIV|

Despre în¡elepciunea anticilor – cu titlul original De sapientia veterum –scriere redactatå direct în limba latinå, probabil între anii 1605 ¿i 1608,¿i publicatå pentru prima oarå în 1610, este prezentatå de autor ca oîncercare de interpretare filosoficå a unora dintre miturile antice grece¿ti,ca redând, deci, nu ideile sale filosofice, ci pe ale poe¡ilor care au pus încircula¡ie ¿i poate cå au ¿i creat aceste mituri. Anticii despre în¡elepciuneacårora este vorba în aceastå lucrare nu sunt deci filosofii greci din cele circaopt secole de înflorire a gândirii filosofice grece¿ti, de la milesieni la alexan-drini, cum s-ar putea presupune, filosofi pentru care se ¿tie cå, în afarå derare excep¡ii – cum era cazul lui Democrit – el nu nutrea decât neîncredere,ci gânditori prefilosofici ¿i poe¡i, care au tråit într-o perioadå anterioarå,pentru în¡elepciunea cårora el nutrea o admira¡ie aproape fårå rezerve.În realitate – cum s-a mai observat – sub masca tålmåcirii ideilor filosoficeale unor în¡elep¡i din vremuri stråvechi, tålmåcire pe care el o consideraanevoioaså ¿i supuså arbitrarului, Bacon ¿i le exprimå pe ale sale proprii,con¿tient fiind de aceasta ¿i mårturisind-o îndeajuns de deschis în prefa¡aacestei scrieri, unde declarå råspicat:

„Nu-mi este necunoscut nici cât este de mlådioaså ¿i de elasticå o atarematerie, nici cât este de lesne, cu pu¡inticå dibåcie ¿i påtrundere, så nåsco-ce¿ti analogii închipuite ¿i så atribui cu destulå verosimilitate inventatoriloracestor fic¡iuni idei pe care ei nu le-au avut niciodatå“ – dar care, laså el a seîn¡elege, sunt mai curând ale sale proprii. Cåci iatå ce spune el mai departe:„... un numår destul de mare de scriitori au schimbat în¡elesul acestor fabuleale poe¡ilor spre a-l aplica propriilor lor inven¡ii sau måcar propriilor lorpåreri, cårora ei voiau så le adauge venera¡ia inspiratå în mod firesc delucrurile antice“.

Se poate ca Bacon så nu fi sim¡it nevoia de a câ¿tiga pentru propriilesale vederi filosofice plusul de încredere pe care li l-ar fi acordat autoritateaînvestitå cu aureola vechimii a poe¡ilor antici, de¿i, personal, îi pre¡uia mult.Este mai probabil cå, fiind con¿tient de noutatea ¿i de caracterul îndråzne¡

10

cel pu¡in al unora dintre ele ¿i deci preocupat de eventuala rezisten¡å pecare ele ar putea så o întâmpine, el încerca în felul acesta så se punå laadåpostul presupusei în¡elepciuni a unor oameni de mult dispåru¡i,împotriva cårora ar fi fost absurd så se mai adopte vreo atitudine ostilå¿i cu atât mai pu¡in måsuri represive. Ideile puse în circula¡ie de Baconîn felul acesta cuprind o arie largå de probleme filosofice, de care el ajunseseså se intereseze ¿i în care avea un cuvânt de spus sub o formå sau alta.

Apar, mai întâi, la prima vedere, inofensive idei în probleme de filosofiemoralå ¿i de filosofie a omului, în care Bacon profeseazå, ca în generalîn etica sa, o în¡elepciune în via¡å lipsitå – cum i s-a imputat – de înål¡imemoralå ¿i de orizont spiritual mai larg, nu înså ¿i de cutezan¡å prin caracterullaic inovator în acea vreme, cum sunt bunåoarå acestea: în¡eleptul trebuieså dea sfaturi la timpul cuvenit ¿i cu precau¡iile de rigoare, dacå ¡ine så fieascultat ¿i de real folos altora (cap. I); îndrågosti¡ii de ei în¿i¿i – adicå egoi¿tii– duc o via¡å singuraticå ¿i lene¿å ¿i nu sunt buni la nimic (cap. IV); la ¡aråoamenii tråiesc mai conform naturii decât la Curte, unde duc o via¡å artifi-cialå ¿i chiar contrarå naturii, ceea ce este un mare råu (cap. VI); învå¡åturaaduce omenirii mari foloase, în primul rând materiale (cap. XI); voluptateaeste plinå de riscuri pentru cine i se dedå fårå måsurå (cap. XV, XXIV,XXVII, XXXI); oamenii lipsi¡i de orice merit sunt prea pu¡in dispu¿i såle recunoascå pe ale altora (cap. XVI); pentru a izbuti în via¡å este prudentså-¡i ascunzi meritele, fiindcå cu ele î¡i atragi du¿månii, mai cu seamå dinpartea oamenilor de rând (cap. XVI ¿i XXII); me¿te¿ugarii din aceea¿i bran¿åsunt invidio¿i unii pe al¡ii (cap. XIX) – anticii spuneau în privin¡a aceasta:Invidia medicorum pessima, adicå: „Invidia dintre medici este cea mai rea“;arta ¿i ¿tiin¡ele abundå în impostori (cap. XX); soarta oamenilor este nesta-tornicå (cap. XXII) ¿i a¿a mai departe.

Apar, în al doilea rând, de aceastå datå mai vådit îndråzne¡e, idei înprobleme de filosofie politicå, în care Bacon då dovadå de mai multå înål¡imemoralå ¿i de un mai larg orizont spiritual decât în ideile sale de filosofiemoralå, ca bunåoarå acestea: soarta principilor este nestatornicå (cap. II);regii trebuie så fie uni¡i cu popoarele lor (cap. II); îndelunga obi¿nuin¡åa conducerii îi transformå pe regi în tirani (cap. II); popoarele asuprite detirani sfâr¿esc prin a se råscula (cap. II) – ceea ce pentru Bacon este lucrulcel mai pu¡in de dorit, întrucât produce rele de pe urma cårora suferå nunumai popoarele, ci ¿i ståpânitorii (cap. II); prin decrete în¡elepte ¿i prinblânde¡e se poate redobândi încrederea poporului mai mult decât prinrepresiuni severe (cap. II); regele trebuie så foloseascå momentul prielnicpentru a-i zdrobi pe rebeli (cap. II); regii se folosesc de perfidii fa¡å de oameniilor de încredere pentru a-¿i redobândi autoritatea (cap. III); tratatele,

ALEXANDRU POSESCU

11

promisiunile, juråmintele principilor sunt nesigure ¿i nestatornice(cap. V); principii sunt cel mai adesea lacomi, ambi¡io¿i ¿i de rea-credin¡å(cap. V); un råzboi nu trebuie fåcut decât din motive temeinice ¿i pentruapårarea unei cauze drepte (cap. VII); subjugarea popoarelor vecine estecondamnabilå ¿i trebuie så fie evitatå (cap. VII); este drept råzboiul duspentru dezrobirea unui popor de tiranie (cap. VII); înainte de a porni la råzboiun principe trebuie så-¿i måsoare mai întâi bine puterile (cap. VII) ¿i såfacå intense pregåtiri (cap. XXIII); iu¡eala ac¡iunii asigurå izbânda în råzboi(cap. VII); în råzboi trebuie så ¿tii så-¡i ascunzi scopurile ¿i så folose¿tidibåcii pentru a le descoperi pe ale du¿manului (cap. VII); principii au firebånuitoare (cap. VII); poporul este din fire pornit spre a fi nemul¡umit deståpânitori ¿i dispus oricând a se råzvråti (cap. IX); arta de a guverna impuneun numår mare de abilitå¡i din partea aceluia care o practicå (cap. XXX) –¿i altele, a cåror inspira¡ie machiavellicå fire¿te cå nu a scåpat comentatorilorfilosofului nostru.

Apar, în al treilea rând, idei în problemele de filosofia naturii, nu maipu¡in cutezåtoare la vremea aceea prin esen¡a lor materialistå. Dintre acestease impune în primul rând ideea despre structura corpuscularå a materiei –cu alte cuvinte, concep¡ia atomistå democriteanå, pe care Bacon o recu-noa¿te ca fiind cea mai apropiatå de adevår dintre toate concep¡iile anticedespre esen¡a ¿i structura materiei (cap. VI); dupå care urmeazå ideea cå,despre originea Universului, concep¡ia filosoficå atomistå este cel pu¡in totatât de probabilå cât este concep¡ia biblicå crea¡ionistå (cap. VI); existåcontinuitate între regnurile aparent discontinue ale naturii: uman, animal,vegetal ¿i fizic, ¿i cå ele sunt deci de aceea¿i esen¡å materialå (cap. VI);materia este ve¿nicå, cantitatea ei din Univers råmânând neschimbatå,iar lumea este pieritoare (cap. XII); na¿terea lumii s-a fåcut prin treceretreptatå de la dezordine la ordine (cap. XII); lumea a luat na¿tere prinmi¿carea naturalå a atomilor (cap. XVII) – ¿i a¿a mai departe.

În capitolul XVIII, intitulat „Diomedes sau zelul religios“, apar câtevainteresante idei de filosofia religiei, printre care urmåtoarele: råzboaielereligioase, necunoscute de antici, sunt o pacoste a timpurilor moderne, adusåde cre¿tinism; religia, mai cu seamå cea cre¿tinå, este izvor de fanatism,iar fanatismul este izvor de jafuri, måceluri, crime, råzboaie; deosebirile decredin¡e religioase, pânå ¿i în sânul aceleia¿i religii, provoacå trådåri ¿i perfidiiîntre persoane între care existå legåturi sfinte, ca acelea ale înrudirii sau aleospitalitå¡ii; persecu¡iile religioase, când sunt împinse pânå la crime oribile,produc asupra credincio¿ilor efectul psihologic contrar celui scontat de ceicare le provoacå.

Notå introductivå

12

În fine, nu lipsesc nici din scrierea aceasta a lui Bacon, cum nu lipsescnici din celelalte scrieri filosofice ale sale, în care sunt reluate mai la fiecarepas idei de filosofie a ¿tiin¡ei, ca bunåoarå acestea: este mai adevåratå cunoa¿-terea directå a lucrurilor din naturå decât oricare alta, ra¡ionalå sau revelatå;gândirea ra¡ionalå, fårå så fie inutilå în cunoa¿terea naturii, riscå a se råtåciîn specula¡ie de¿artå când este låsatå numai la mijloacele ei; ¿tiin¡a anticiloreste plinå de erori; ¿tiin¡a viitorului are deschise înaintea ei largi posibilitå¡ide cunoa¿tere ¿i de folosire a lucrurilor din naturå, datoritå unor noiobservåri ¿i experimente; ¿tiin¡a trebuie så urmeze calea de mijloc întrespecula¡ia purå ¿i empirismul pur (mai cu seamå cap. XXVII).

În scrierea de fa¡å Bacon atribuie toate ideile pe care ea le cuprinde„în¡elepciunii anticilor“, subliniind cel mai adesea cå este pe deplin încre-din¡at de adevårul lor, nu fårå a ne låsa så în¡elegem cå, cel pu¡in uneledintre ele, sunt ale sale proprii. Pentru unele dintre acestea, cum erau înprimul rând cele de filosofia religiei, mai cutezåtoare decât oricare altele,el avea toate motivele så foloseascå artificiul tålmåcirii spuselor altora, sprea scåpa de riscurile pe care ele le implicau. A¿a încât dibåcia pe care orecomanda altora în lucruri de naturå practicå, el a folosit-o din plin în lucruride naturå teoreticå. Ceea ce desigur cå i se impunea, datå fiind noutatea¿i cutezan¡a cel pu¡in a unora dintre aceste idei.

ALEXANDRU POSESCU

DESPRE ÎN}ELEPCIUNEA ANTICILOR

Prefa¡å

Întâmplårile Antichitå¡ii celei mai îndepårtate (cu excep¡ia totu¿i aacelora care se gåsesc consemnate în Sfânta Scripturå) au fost înmormântateîn cea mai adâncå uitare. Acestei tåceri pe care o påstreazå istoria asupratimpurilor primitive i-au urmat fabulele poe¡ilor; iar acestor plåsmuiri le-auurmat istoriile care ne stau la îndemânå; a¿a încât fabulele acestea suntca un vål aruncat peste Antichitatea atât de îndepårtatå, a cårei amintires-a ¿ters cu totul, în timpurile ulterioare, a cåror istorie s-a påstrat.

Desigur cå cei mai mul¡i dintre cititorii mei î¿i vor închipui cå tratatulde fa¡å nu este decât un joc al min¡ii ¿i cå nu are drept obiect decât simpladistrac¡ie; cå, explicând fabulele acestea, îmi iau acelea¿i libertå¡i pe care ¿ile-au luat poe¡ii nåscocindu-le; presupunere cu atât mai fireascå, cu cât,dacå ele ar fi fost scopul ¿i planul meu, n-a¿ fi fåcut la urmå decât såmå folosesc de drepturile mele, amestecând uneori, sub formå de distrac¡ie¿i de destindere, la cercetåri mai anevoioase, explica¡ii care sunt rodulmedita¡iilor ¿i lecturilor mele. Nu-mi este necunoscut nici cât este demlådioaså ¿i de elasticå o atare materie, nici cât este de lesne, cu pu¡inticådibåcie ¿i påtrundere, så nåscoce¿ti analogii închipuite ¿i så atribui cudestulå verosimilitate inventatorilor acestor fic¡iuni idei pe care ei nu le-auavut niciodatå. În fine, mai ¿tiu cå interpretårile de felul acesta trebuie så fiecu atât mai suspecte, cu cât din toate timpurile s-a abuzat de u¿urin¡aîntâlnitå în lucrurile acestea; cåci un numår destul de mare de scriitori auschimbat în¡elesul acestor fabule ale poe¡ilor spre a-l aplica propriilor lorinven¡ii sau måcar propriilor lor påreri, cårora ei voiau så le adauge venera¡iainspiratå în mod firesc de lucrurile antice, fel de stimå care nu este propriunici unui secol ¿i de care anticii nu s-au folosit mai pu¡in decât modernii.Astfel, bunåoarå, Chrysip, påråsind rolul de filosof spre a-l juca pe acelade tålmåcitor de vise, atribuia celor mai vechi poe¡i opiniile stoicilor,

14

iar chimi¿tii, în¿ela¡i de o prejudecatå încå mai ridicolå, au voit så apliceaceste jocuri ale închipuirii transformårilor corpurilor ¿i experien¡elor pecare ei le fåceau cu ajutorul cuptoarelor lor. Cunoa¿tem, spun, toate acesteabuzuri ¿i presim¡im toate întâmpinårile cårora ele le pot da loc, întrucâtvedem destul de bine ce multe min¡i u¿uratice ¿i cutezåtoare ¿i-au dat frâuliber în legåturå cu atare alegorii.

Dar, dupå ce am privit cu maturitate ¿i am cântårit destul toate acesteneajunsuri, nu vedem în ele nicidecum un temei spre a ne schimba pårereaasupra acestui punct, nici de a ne påråsi scopul; cåci, în primul rând,libertatea sau nepriceperea unui mic numår de scriitori nu trebuie så discre-diteze toate parabolele, fårå excep¡ie, nici så le scadå din cinstea careîn general li se datoreazå. A le izgoni ¿i respinge pe toate fårå deosebire ar fio hotårâre cutezåtoare ¿i un fel de lipså de evlavie; cåci, chiar în cazul religiei,cåreia îi place så acopere cu vålul misterios al alegoriei augustele adevåruripe care ni le predicå, a vrea så sfâ¿ii vålul acesta ar fi så vrei så pui un fel deopreli¿te ¿i de interzicere asupra legåturii pe care aceste embleme o stabilescsau o între¡in între lucrurile divine ¿i lucrurile omene¿ti; så ne oprim însåpentru moment la ceea ce prive¿te în¡elepciunea curat omeneascå. Mårtu-risesc sincer cå sunt foarte înclinat så cred cå cele mai multe dintre fabuleleacestea ale poe¡ilor antici cuprindeau la origine un în¡eles misterios ¿i ale-goric, fie cå må las subjugat de venera¡ia pe care o inspirå în mod firescAntichitatea, fie fiindcå aprofundând aceste fic¡iuni descopår uneori, întreîn¡elesul pe care ele îl înfå¡i¿eazå în mod natural ¿i înså¿i ¡esåtura fabuleisau numele fiin¡elor puse så ac¡ioneze în fic¡iune, o analogie atât de exactå,atât de vizibilå ¿i de izbitoare, încât nu po¡i så nu fii de acord cå inventatoriilor au avut în vedere tocmai în¡elesul acesta ¿i l-au acoperit inten¡ionat cuvålul alegoriei; cåci nu existå nici un muritor, oricât de orb sau de lipsitde inteligen¡å ai vrea så-l presupui, care så nu conceapå de la prima vederecå fabula în care se spune cå Påmântul a dat na¿tere Faimei dupå înfrân-gerea ¿i moartea Gigan¡ilor – Faima a fost astfel oarecum sora lor postumå– se referå la acele murmure ¿i la acele zvonuri råzvråtitoare care, dupå ceo revoltå a fost înåbu¿itå ¿i aproape în întregime sufocatå, se råspândesc¿i fluturå câtva timp; sau care, citind în poe¡i cå gigantul Typhon, tåindu-inervii lui Iupiter, i-a luat ¿i cå apoi Mercur, furându-i, i-a redat acestui zeu,så nu recunoascå numaidecât cå aceastå fabulå redå alegoric acele insurec¡iiviolente care le taie regilor cei doi nervi principali, ¿i anume banul ¿i autorita-tea, în a¿a fel totu¿i cå, cu ajutorul unor discursuri plåcute ¿i populare sauprin decrete în¡elepte, acoperå, ca så zicem a¿a, pe furi¿ ¿i repede, supårareasupu¿ilor lor, precum ¿i puterea care rezultå din ea; sau care, în fine, citindîn autorii de fabule cå în acea expedi¡ie atât de memorabilå a Gigan¡ilor

FRANCIS BACON

15

mågarul Silenei, care n-a contenit så ragå în timpul luptei, a contribuitmult la înfrângerea acelor copii ai Påmântului, så nu vadå de la prima privirecå fic¡iunea aceasta indicå acele imense coali¡ii de rebeli care se våd cel maiadesea risipite de noutå¡i îndråzne¡e ¿i de zvonuri de¿arte, care împrå¿tiegroazå printre ei. La fel, cine nu vede cu u¿urin¡å în multe dintre acestefic¡iuni analogia unor nume cu persoanele sau lucrurile pe care le indicå?Bunåoarå, numele de Metis, una dintre so¡iile lui Iupiter, înseamnå propriuvorbind sfatul, pruden¡a; acela de Typhon, învolburårile, råzvråtirile sauråscoalele; acela de Pan, universul întreg, marele tot; acela de Nemesis,råzbunarea etc. Nici nu este cazul så ne miråm våzându-i uneori pe poe¡icå amestecå faptele istorice în fic¡iunile lor sau cå pun alte adaosuri, sprea face istorisirea mai plåcutå, sau confundând epocile, sau, în fine, transportândo parte din cutare fabulå în cutare alta, spre a face din tot o nouå alegorie.

Aceste varia¡iuni nu ne zdruncinå nicidecum opinia ¿i sunt cu atât maipu¡in de mirare, cu cât inventatorii acelor fabule n-au tråit în acelea¿i timpuri,nici n-au urmårit acelea¿i scopuri, unele dintre aceste plåsmuiri fiind foartevechi, iar altele cu mult mai noi, unele servind drept vål unor principii sausisteme de fizicå, iar altele unor maxime de moralå sau de politicå. Adåuga¡icå în unele dintre aceste fabule povestirea este uneori atât de ridicolå ¿i deabsurdå, încât înså¿i absurditatea lor le dovede¿te întrebuin¡area ¿i în¡elesulalegoric; cåci, atunci când povestirea unei fabule nu are nimic neverosimilsau izbitor, se poate presupune cå ea nu a fost nåscocitå decât pentru simpladistrac¡ie ¿i cå în vederea acestui scop s-a ¡inut a se da istorisirii verosimili-tatea istoricå. Când înså se våd lucruri pe care nimeni nu ¿i-ar fi propusnici så le povesteascå, nici så le imagineze, se poate conchide cå eleaveau o altå destina¡ie. De acest din urmå fel este urmåtoarea istorisire.Iupiter, spun poe¡ii, s-a cåsåtorit cu Metis; de îndatå ce a våzut-o însårcinatå,el a mâncat-o; a avut apoi el însu¿i un fel de sarcinå ¿i, la termenul cuvenital na¿terii, Pallas a ie¿it din creierul såu complet înarmatå. Este clar cåo povestire atât de groaznicå, atât de ciudatå ¿i atât de îndepårtatå de toatecåile gândirii omene¿ti nu s-ar fi oferit de la sine min¡ii muritoare, nicimåcar în vis.

Una dintre reflec¡iile care au contribuit cel mai mult la întårirea påreriinoastre asupra acestui punct este cå cea mai mare parte din fabulele desprecare vorbim nu erau inven¡ii ale poe¡ilor care le-au publicat sau le-au fåcutvestite, ca Homer, Hesiod etc.; cåci, dacå ar fi fost bine dovedit cå fic¡iunileacestea apar¡ineau în realitate poe¡ilor de la care le avem, o asemenea origine(atât cât putem presupune) nu ne-ar indica nici vederi largi, nici un scopprea înalt. Dar, citite cu oarecare aten¡ie, se va recunoa¿te lesne cå poe¡iiace¿tia le comunicå a¿a ca ¿i când ele ar fi fost adoptate ¿i primite în timpuri


16

mai vechi, nu ca noutå¡i ¿i ca fiind nåscocirea lor. Mai mult, autoricontemporani unii cu al¡i redându-le în feluri diferite, trebuie så se conchidåde aici cå ceea ce au ele comun vine din timpuri mai vechi ¿i cå deosebirile¿i varia¡iile lor provin din adaosurile pe care diferi¡ii autori le-au socotitpotrivite så le înfrumuse¡eze ¿i så le facå plåcute; considera¡ia aceastaar fi aceea care le-ar da cel mai mare pre¡ în ochii no¿tri ¿i ne-ar determinaså le privim nu ca pe ni¿te produc¡ii ale acestor poe¡i, care ni le-ar fi transmisei în¿i¿i, nici ale contemporanilor lor, ci ca pe ni¿te måre¡e råmå¿i¡e aleunui secol mai luminat ¿i ca un fel de suflu u¿or care, din tradi¡iile unorpopoare cu mult mai vechi, a cåzut, ca så zicem a¿a, în trompetele ¿i înflautele grecilor.

Totu¿i, dacå cineva s-ar încåpå¡âna så sus¡inå cå în¡elesul alegorical acestor fabule a fost adåugat ulterior, nu de la origine, i-am låsa cu plåcerepårerea asupra acestei chestiuni ¿i l-am påråsi în voia judecå¡ii pe care oafi¿eazå; dar, în måsura în care provoacå ¿i meritå un råspuns, îi vom daun nou asalt, opunând o reflec¡ie încå mai însemnatå ¿i mai izbitoare.Parabolele, îi vom spune, au fost întrebuin¡ate în toate timpurile la douåscopuri de naturå foarte diferitå, ¿i adesea ele au avut chiar douå destina¡iiopuse; cåci alegoriile acestea în care sunt îmbråcate unele adevåruri potservi, ¿i servesc într-adevår, când spre a le voala, când spre a le lumina.Dar, låsând la o parte pentru moment pe prima dintre aceste douå destina¡ii,spre a ocoli orice discu¡ie asupra subiectului, ¿i admi¡ând chiar cå fabulelecele mai vechi nu erau decât fic¡iuni vagi ¿i fårå obiect, neavând ca scop decâtsimpla desfåtare, este totu¿i sigur cå fic¡iunile inventate în epocile ulterioareau avut-o pe cea de-a doua dintre aceste destina¡ii; ¿i nu existå nici un om câtde cât luminat care så nu le considere ca pe o nåscocire foarte chibzuitå,foarte solidå, foarte folositoare ¿tiin¡elor ¿i chiar de o trebuin¡å absolutå sprea îndeplini acest al doilea scop despre care am vorbit, vreau så spun sprea pune la îndemâna min¡ilor celor mai slabe adevårurile proaspåt descope-rite, dar prea îndepårtate de pårerile de rând ¿i prea abstracte.

De asemenea, în aceste prime secole, timp în care inven¡iile ¿i deduc¡iilemin¡ii omene¿ti, pânå ¿i acelea care azi sunt foarte cunoscute ¿i repetate,erau încå noi ¿i påreau ciudate, toate scrierile ¿i discursurile erau plinede fabule, de istorioare instructive, de parabole, de enigme, de alegorii¿i de compara¡ii de tot felul. În epoca aceea, limbajul acesta figurat nu eraîncå un mijloc sortit så învåluie adevåruri care, de¿i folositoare, au nevoieså fie pu¡in voalate, ci o simplå metodå de învå¡åmânt; cåci pe atunci min¡ile,încå prea slabe ¿i grosolane, respingând orice idee prea finå ¿i prea abstractå,încå nu puteau prinde decât adevårurile sensibile. Întrucât inven¡ia hiero-glifelor este mai veche decât aceea a literelor alfabetului, inven¡ia acestor

FRANCIS BACON

17

parabole a precedat-o de asemenea pe aceea a argumentelor ¿i pânå ¿i în zilelenoastre oricine vrea så lumineze min¡ile cru¡ându-le slåbiciunea mai este¡inut så urmeze aceea¿i metodå, recurgând adesea la asemånåri. Astfel,încheind aceastå Prefa¡å cu un adevår important, vom spune cå în¡elepciu-nea primelor secole a fost sau foarte mare, sau foarte fericitå: foarte mare,dacå primii în¡elep¡i au nåscocit cu inten¡ie aceste figuri ¿i alegorii; foartefericitå, dacå, urmårind o altå ¡intå, ei au avut cel pu¡in meritul de a procurao materie, un prilej ¿i un mijloc spre a da atâta înål¡ime ¿i demnitate obser-vårilor omene¿ti.

Oricum, nådåjduim cå reflec¡iile noastre asupra acestui subiect nu vorfi cu totul nefolositoare ¿i cå, cel pu¡in, vom îndeplini unul sau altul dintrecele douå obiective aråtate; cåci, cu ajutorul acestor interpretåri aleparabolelor antice, vom råspândi o oarecare luminå asupra acelor scrieriobscure ale unor antici sau asupra lucrurilor ele însele. Totu¿i, dacå ne eîngåduit så ne exprimåm pårerea asupra acestui subiect cu libertate filoso-ficå ¿i fårå a aråta dispre¡ fa¡å de cei care ne-au precedat în îndeletnicireaaceasta, nu ne vom teme så spunem cå produc¡iile de felul acesta apårutepânå acum se reduc la aproape nimic; ¿i, de¿i scriitori foarte sârguincio¿iau tratat aceea¿i materie deosebit de amplu, genul însu¿i a cåzut într-un felde înjosire, fiindcå acele prime încercåri de a explica fabulele cele mai vechiau fost fåcute de oameni nu îndeajuns de lumina¡i, a cåror ¿tiin¡å abia seridica deasupra locurilor comune ¿i care, neaplicând aceste alegorii decâtunor påreri vulgare, nu au nimerit adevåratul scop ¿i n-au fåcut decât såfrunzåreascå acest important subiect. În ce ne prive¿te, låsând scriitorilorde care am vorbit descoperirile u¿oare pe care le-au putut face în materie,ne vom da osteneala så påtrundem mai mult în adâncurile Antichitå¡ii ¿iså prindem aceste adevåruri mai rodnice, pe care primii în¡elep¡i le-auacoperit cu vålul misterios al fabulei ¿i al alegoriei.

I. Casandra sau despre libertatea exageratå în vorbire

Dupå spusele poe¡ilor, Casandra a fost iubitå de Apollo ¿i, cu toate cårespingea cu dibåcie dorin¡ele zeului, ea nu a renun¡at så-i între¡inå speran-¡ele, pânå când a smuls de la el darul divina¡iei; dar, îndatå ce ea a ajuns înståpânirea a ceea ce voise så dobândeascå prin îndelunga ei prefåcåtorie,i-a respins toate rugåmin¡ile ¿i l-a îndepårtat få¡i¿. Zeul, neputând anuladarul pe care i-l fåcuse, indignat înså de a fi fost jucat de femeia aceastaprefåcutå ¿i arzând de dorin¡a de a se råzbuna, a pus o condi¡ie care fåcu


18

din dar pentru ea o adevåratå pedeapså; cåci, låsându-i puterea de a prezicecu exactitate, i-a luat-o pe aceea de a convinge; a¿a încât, din acel moment,cu tot adevårul prezicerilor ei, nimeni nu-i acorda încredere; nenoroc pecare l-a încercat în nenumårate prilejuri, dar mai cu seamå în legåturåcu pråbu¿irea patriei sale, pe care ¿tiuse så o prezicå, dar fårå ca cinevaså o fi ascultat sau crezut.

Aceastå fabulå pare så fi fost închipuitå spre a aråta inutilitatea celormai în¡elepte sfaturi, date cu toatå generozitatea, înså nu la timp ¿i fåråprecau¡iile trebuitoare. Ea pare a-i aråta pe oamenii cu o fire asprå, anevoiede mul¡umit ¿i încåpå¡âna¡i, care refuzå så se supunå lui Apollo sau zeul,armoniei, neprimind nici tonul, nici felul, nici måsura persoanelor ¿i alucrurilor, care în discursurile lor nu ¿tiu så-¿i rânduiascå nici glasul, nicistilul dupå dispozi¡ia ascultåtorilor; pe scurt, care nu ¿tiu så cânte pe unton pentru urechile învå¡ate ¿i pe alt ton pentru urechile începåtoare, care,în fine, par a nu ¿ti cå existå un timp pentru a vorbi ¿i un timp pentru a tåcea;cåci, de¿i oamenii cu firea aceasta au toate cuno¿tin¡ele ¿i toatå putereacerutå spre a da un sfat salvator ¿i îndråzne¡, totu¿i, în pofida tuturortalentelor ¿i cu tot zelul lor, întrucât sunt lipsi¡i de iscusin¡a trebuitoarespre a mânui spiritele, izbutesc rar så-i convingå pe cei cårora le dau sfaturi¿i au pu¡inå destoinicie la treburi. Sunt chiar dåunåtori acelora cu carese leagå ¿i de care se fac asculta¡i; ei gråbesc ruina prietenilor; iar atunci,în fine, vreau så spun când råul la care au contribuit ei în¿i¿i prin duritatea¿i asprimea firii lor s-a produs ¿i este fårå leac, ei trec drept oracole, dreptmari profe¡i, drept oameni care våd departe. Un exemplu izbitor îl avem înpersoana lui Cato din Utica. Romanul acesta a prevåzut cå ruina patrieisale va fi efectul a douå cauze, ¿i anume: mai întâi, conspira¡ia lui Caesar ¿ia lui Pompei; apoi, neîn¡elegerea lor. Geniul såu înalt a våzut aceastågroaznicå nenorocire cu mult timp înainte de a se fi produs, iar prezicereasa a fost ca un fel de oracol; dar nenorocirea pe care el a ¿tiut så o prevadåde atât de departe, nu a ¿tiut så o preîntâmpine; a fost chiar îndeajuns deneprevåzåtor încât så contribuie la ea; iar asprimea sa a gråbit ruina patrieisale; observa¡ie chibzuitå, pe care a fåcut-o Cicero spunând cu elegan¡å:„Cato optime sentit, sed nocet interdum reipublicae; loquitur enim tanquamin republica. Platonis, non tanquam in faece Romuli“1.

1 Cicero, Epistulae ad Atticum, II, 1 („Cato dispune de un excelent sim¡, totu¿iuneori este dåunåtor republicii; cåci vorbe¿te ca în Republica lui Platon,nu ca în aceastå mocirlå a lui Romulus“).

FRANCIS BACON

19

II. Typhon sau råscoalele

Iunona, revoltatå de faptul cå Iupiter nåscuse, de la sine ¿i fårå ajutorulso¡iei sale, pe Pallas, care ie¿ise complet înarmatå din creierul såu, i-a obositmult timp cu rugåmin¡ile ei pe to¡i zeii ¿i pe toate zei¡ele, ca så o facå ¿i pe easå nascå fårå conlucrarea lui Iupiter. Zeii, învin¿i de insisten¡ele ei, au fostde acord cu cererea ei, ¿i ea clåtinå Påmântul pânå în temelii, cutremur dincare se nåscu Typhon, monstru de o staturå uria¿å ¿i cu înfå¡i¿area îngrozi-toare; un ¿arpe fu pus så-l hråneascå. Când fu mare, el declarå numaidecâtråzboi lui Iupiter. În lupta aceasta zeul fu învins ¿i cåzu în puterea gigantului,care, luându-l în spinare, îl duse într-un loc întunecos ¿i foarte îndepårtat;apoi, i-a tåiat to¡i nervii de la picioare ¿i de la mâini ¿i, dupå ce l-a mutilatastfel, l-a påråsit în aceastå stare jalnicå; înså dupå aceea Mercur a avutdibåcia de a-i råpi uria¿ului nervii lui Iupiter, pe care îi înapoie zeului. Iupiter,redobândindu-¿i astfel puterile, a atacat din nou monstrul, izbindu-l maiîntâi cu o loviturå de fulger; iar din sângele care curse din rana pe care i-afåcut-o s-au nåscut o mul¡ime de ¿erpi; dupå aceea aruncå în fine asupra-imuntele Etna ¿i, zdrobindu-l cu masa aceasta enormå, îl ¡inu nemi¿cat,stare în care se gåse¿te încå.

Fabula aceasta pare a fi fost nåscocitå pentru a aråta nestatorniciasor¡ii principilor, precum ¿i cauzele ¿i remediile acelor råscoale care se iscåuneori în monarhii; cåci pe bunå dreptate se admite cå regii trebuie så fieuni¡i cu popoarele lor, ca Iupiter cu Iunona, ¿i anume printr-un fel de legåturåconjugalå; corup¡i înså de prea îndelunga obi¿nuin¡å a conducerii, ei o facså decadå în tiranie; ei iau asupra lor întreaga autoritate, încalcå privilegiile¿i drepturile tuturor ordinelor din stat; dispre¡uiesc sfaturile senatului lor,cu alte cuvinte exercitå o putere arbitrarå, voind ca cele mai pu¡in cugetateporunci ale lor så fie îndeplinite pe loc, iar bunul lor plac så aibå putere delege. Popoarele, revoltate în urma unei astfel de purtåri ¿i obosite de asuprire,se apucå så nascå ¿i ele fårå conlucrarea principelui, cerându-i ele înselevreun conducåtor ¿i încredin¡ându-i comanda; atare råzvråtire are de obiceidrept cauzå provocårile ¿i cererile celor mari, care, odatå alia¡i, nåzuiesc såråscoale poporul, tulburare din care rezultå în stat un fel de umflåturå(redatå în fabula aceasta prin copilåria lui Typhon). Agita¡ia aceasta cre¿te,hrånitå fiind oarecum de råutatea înnåscutå ¿i de nemul¡umirea poporului,agita¡ie care este ca ¿arpele cel mai primejdios pentru regi; apoi, cândråscula¡ii ¿i-au adunat toate puterile ¿i ¿i-au luat toate måsurile, revoltaizbucne¿te ¿i degenereazå în råzboi pe fa¡å. Dar insurec¡iile acestea fiindizvorul unei infinitå¡i de rele, fie pentru popoare, fie pentru regi, sunt pe


20

bunå dreptate imaginate aici prin chipul lui Typhon, înspåimântåtor. Celeo sutå de capete ale acestui monstru redau fårâmi¡area ¿i mul¡imea puterilor;boturile lor aprinse aratå incendiile; ¿erpii aceia pe care-i folosesc dreptcingåtoare sau drept salbå aratå bolile molipsitoare care bântuie atunci,mai cu seamå în timpul asediilor; mâinile lui de foc se referå la måceluri;ghearele de vultur sunt imaginea prådåciunilor ¿i a distrugerilor; în fine,penele cu care îi este acoperit tot corpul redau zvonurile nelini¿titoare carese råspândesc atunci, precum ¿i ve¿tile rele ¿i temerile de¿arte care decurgdin aceste zvonuri. Uneori, partidul råsculat este atât de ståpân încât regii,târâ¡i ca så zicem a¿a de rebeli, sunt sili¡i så påråseascå re¿edin¡a ståpâniriilor ¿i principalele lor ora¿e, så adune în jurul lor pu¡inele for¡e care le mairåmân ¿i så se retragå în vreo provincie îndepårtatå ¿i pu¡in cunoscutå,dupå ce ¿i-au pierdut tezaurul ¿i autoritatea, care le sunt cei doi nerviprincipali. Totu¿i, câtva timp dupå aceea, dacå î¿i suportå nenorocirea cu oråbdare în¡eleaptå, ei î¿i redobândesc nervii prin stråduin¡ele ¿i iscusin¡alui Mercur; vreau så spun cå prin decrete în¡elepte, prin blânde¡ea lor, prindiscursuri plåcute ¿i populare, ei recâ¿tigå pu¡in câte pu¡in dragosteasupu¿ilor, care apoi plåtesc cu bucurie birurile, ¿i în felul acesta autoritateaprincipelui redobânde¿te noi puteri. Cu toate acestea, principii cei maiîn¡elep¡i ¿i mai prevåzåtori se påzesc mult de a-¿i încerca norocul adesea înatare împrejuråri ¿i de a risca båtålii; ei au doar grijå de a dårâma renumelerebelilor prin vreo ispravå remarcabilå. Dacå aceastå încercare este încunu-natå de izbândå, rebelii fiind descuraja¡i ¿i doborâ¡i de o asemenea marerånire ¿i începând a se teme de råzbunarea principelui, tot focul care le mairåmâne se risipe¿te în murmure de¿arte, redate în fabula aceasta prinfluieratul ¿erpilor. Apoi, pierzând cu totul nådejdea în norocul lor ¿i lipsi¡ifiind de orice curaj, încep a se risipi fugind, iar atunci a venit în fine timpulpentru regi de a-i zdrobi, aruncând asuprå-le muntele Etna, adicå de a cådeaasupra lor cu întreaga maså a puterilor regatului.

III. Ciclopii sau mini¿trii de groazå

Poe¡ii au închipuit cå Iupiter, revoltat de barbaria ¿i de cruzimeaciclopilor, i-a pråvålit în Tartar ¿i i-a condamnat astfel la o închisoare ve¿nicå;înså zei¡a Tellus (Påmântul) l-a convins så-i elibereze ¿i så-i foloseascå pentrua-¿i fabrica cu ei fulgerele. Zeul ascultând sfatul acesta, ciclopii s-au apucatde îndatå så fabrice fulgere, precum ¿i alte instrumente de groazå, lucrândfårå rågaz ¿i într-un zgomot înfrico¿åtor. Înså, cu trecerea timpului, Iupiter

FRANCIS BACON

21

fiind mânios pe Esculap, fiul lui Apollo, fiindcå înviase un om prin putereaartei sale (el ascundea cu atât mai multå grijå aceastå mânie, cu cât, nefiindprovocatå decât de o ac¡iune foarte låudabilå în ea înså¿i ¿i care fuseseslåvitå a¿a cum se cuvenea, i se pårea lui însu¿i nedreaptå), i-a dezlån¡uitîn contrå-i, prin uneltirile lui ascunse, pe ciclopi, care îi ascultarå pe locporuncile ¿i îl fulgerarå pe Esculap. Apollo råzbunå acest omor, stråpungându-ipe ciclopi cu såge¡ile sale, fårå ca Iupiter så se opunå.

Aceastå fabulå pare a exprima alegoric purtarea unor regi; cåci uneoriprincipii cu o astfel de fire pedepsesc ¿i despoaie de func¡iile lor mini¿tricruzi ¿i sângero¿i; dar apoi, în¿ela¡i de sfaturile lui Tellus, adicå de sfaturilipsite de generozitate ¿i care nu fac cinste nici acelora care le dau, niciacelora care le urmeazå, ei î¿i amintesc de ace¿ti mini¿tri urgisi¡i ¿i îi folosesccu prilejuri în care cred cå au nevoie de storcåtori nemilo¿i ¿i de executoriaspri ai dorin¡elor lor. Ace¿tia din urmå, care sunt cruzi din firea lor ¿i, pedeasupra, înråi¡i de amintirea cåderii lor, nu scapå prilejul de a îndepliniasemenea ordine cu tot zelul ¿i cu toatå perseveren¡a posibile; dar, întrucâtsunt lipsi¡i în mod obi¿nuit de prevedere ¿i se gråbesc prea mult så înde-plineascå func¡ia aceasta primejdioaså, ca så reintre în vazå mai curândsau mai târziu, împin¿i de cuno¿tin¡a pe care o au despre inten¡iile principelui,dar fårå så fi primit ordine precise în privin¡a aceasta, se fac vinova¡i de oexecu¡ie barbarå, care provoacå indignarea generalå. Atunci principii, sprea se dezvinovå¡i de complicitatea la atare ac¡iuni, le aruncå asupra acestormini¿tri, îi påråsesc de îndatå ¿i îi laså în felul acesta expu¿i mâniei,denun¡urilor ¿i råzbunårii rudelor ¿i prietenilor acelora împotriva cårora¿i-au exercitat cruzimea. În fine, îi laså în voia urii publice; iar atunci întregulpopor aplaudå, prin aclama¡ii zgomotoase, purtarea principelui, care parea nu avea alt scop decât de a face dreptate, ¿i mii de uråri pentru înflorireasa, iar mini¿trii ace¿tia de groazå suportå, de¿i cam târziu, osânda cuvenitå.

IV. Narcis sau omul îndrågostit de el însu¿i

A¿a dupå cum relateazå poe¡ii, Narcis a ajuns renumit prin gra¡iile ¿iprin frumuse¡ea sa; înså strålucirea avantajelor sale exterioare era umbritåde un nemårginit dispre¡ ¿i de o îngâmfare de nesuportat. A¿a încât,iubindu-se numai pe sine, ducea o via¡å singuraticå, colindând påduri ¿iîndeletnicindu-se doar cu vânåtoarea, împreunå cu un foarte mic numårde înso¡itori, care îi ¡ineau loc de tot. Nimfa Echo îl urmårea ¿i eapretutindeni. Într-o zi, såtul de vânåtoare ¿i împins de soarta lui, s-a dus


22

så se odihneascå, pe la mijlocul zilei, lângå o fântânå ale cårei ape erauclare ¿i limpezi; våzându-¿i aici propriul chip, nu se mai såtura så-l priveascå¿i într-atât se îndrågosti de acesta, încât, silit så-¿i ¡inå privirile a¡intiteasupra acestui lucru atât de drag, a fost cuprins treptat de slåbiciune ¿icåzu într-o în¡epenire de moarte. Dupå moartea sa, zeii îl prefåcurå în floareacare-i poartå numele, ce se dezvoltå la începutul primåverii ¿i care esteconsacratå zeilor Infernului, ca Pluton, Proserpina ¿i Eumenidele.

Fabula aceasta pare a avea drept obiect felul de a fi al min¡ii aceloroameni care, înfumura¡i de frumuse¡ea lor sau de vreo altå întâietate pecare o datoreazå doar naturii, nu propriei lor stråduin¡e, se iubesc exageratde mult ¿i sunt, ca så zicem a¿a, îndrågosti¡i de ei în¿i¿i. De obicei, oamenilorcu aceastå fire nu le place nicidecum så se arate în lume ¿i se simt îndepårta¡ide treburi; cåci, în societate ¿i într-o via¡å mai activå, ei ar avea de suportatfie insulte, fie nebågåri în seamå – toate acestea, neplåceri care ar putea så-itulbure ¿i så-i întristeze. A¿a încât aproape totdeauna ei duc o via¡å retraså,timidå ¿i singuraticå, mul¡umindu-se cu o micå societate alcåtuitå în între-gime din persoane care îi dezmiardå, care se supun totdeauna pårerii lor,le aplaudå toate discursurile ¿i constituie un fel de ecouri ale lor. Dar, umfla¡ide aceste continue aplauze, råsfå¡a¡i de aceste dezmierdåri ¿i aproapeimobiliza¡i de aceastå admira¡ie pe care o au pentru ei în¿i¿i, ei devinexagerat de lene¿i ¿i cad într-un fel de în¡epenire, care îi face neputincio¿ide orice ini¡iativå a cårei înfåptuire cere ceva putere ¿i sfor¡are. Cu tot atâtachibzuin¡å cu câtå elegan¡å, poe¡ii au ales o floare de primåvarå dreptimaginea oamenilor despre care vorbim. Într-adevår, indivizii cu acestcaracter au o anumitå floare de talent ¿i câ¿tigå ceva faimå în tinere¡ea lor;dar, în plinå maturitate, ei dezamågesc a¿teptårile admiratorilor ¿i acelemari nådejdi care fuseserå nutrite în legåturå cu ei. În acela¿i în¡eles, poe¡iiau imaginat cå aceastå floare este închinatå zeilor Infernului, oamenii atin¿ide aceastå boalå nefiind buni la nimic. Cåci tot ce nu då nici un rod de lasine, ci trece ¿i se ¿terge pe loc, ca urma navei care bråzdeazå valurile,era închinat de cei vechi umbrelor ¿i zeilor Infernului.

V. Styxul sau tratatele

Într-un mare numår de fabule sau de fic¡iuni poetice se men¡ioneazåacel juråmânt unic prin care zeii se legau când voiau så facå o promisiunedefinitivå. Fåcând acest juråmânt, ei nu recuno¿teau vreo putere cereascå¿i nu jurau pe nici unul din atributele divine, ci numai pe Styx, fluviu al

FRANCIS BACON

23

Infernului care, învârtindu-se de mai multe ori în jurul întunecatei împårå¡iia lui Pluton, o înconjura ca o centurå. Formula aceasta de juråmânt eraîntrebuin¡atå totdeauna singurå ¿i nu era legatå niciodatå de nici o altadestinatå så-i dea mai multå putere ¿i så o facå inviolabilå; cåci pedeapsasortitå împotriva acelora care o violau fiind cea de care zeii se temeau celmai mult, ¿i anume aceea de a fi alungat de la banchetul zeilor pe un anumitnumår de ani, constituia o sanc¡iune suficientå.

Fabula aceasta pare a avea drept obiect în¡elegerile ¿i tratateleprincipilor; cåci, din nefericire, existå prea multe temeiuri så se observe înprivin¡a aceasta cå asemenea tratate, oricât ar fi ele de solemne ¿i pe oricejuråmânt s-ar sprijini, au atât de pu¡inå statornicie, încât aceste juråmintear putea fi privite ca un fel de ceremonial ¿i de formalitate destinatå så im-punå mul¡imii, mai mult decât så o asigure ¿i så-i dea o garan¡ie pentruaducerea lor la îndeplinire. Så spunem mai mult: în chiar cazurile în carelegåturile de rudenie (care sunt ca un fel de întårire datå de naturå) ¿i servi-ciile reciproce se leagå de aceste juråminte, totul pare celor mai mul¡i principineîndestulåtor spre a cumpåni ambi¡ioasele lor preten¡ii ¿i spre a ceda cevadin privilegiile nemåsurate ale suveranitå¡ii.

Ceea ce este cu atât mai pu¡in uimitor cu cât totdeauna principilorle este lesne så-¿i ascundå sub o infinitate de pretexte în¿elåtoare låcomia,ambi¡ia ¿i reaua-credin¡å, dat fiind cå ei nu våd deasupra lor nici o puterecåreia så fie sili¡i a da socotealå de ac¡iunile lor. Astfel, pe bunå dreptate,se spune cå adevårata garan¡ie ¿i sanc¡iune a acestor tratate nu este nici-decum o putere cereascå, ci necesitatea (singura respectatå de puterniciilumii acesteia), primejdia amenin¡åtoare a statelor ¿i folosul reciproc; cåciimaginea cea mai elegantå a necesitå¡ii este Styxul, fluviu înfrico¿åtor,pe care orice muritor trebuie så-l treacå ¿i nu-l va trece înapoi niciodatå.El a fost de asemenea singura divinitate pe care atenianul Iphycrates a voitså o aibå drept garant al unui tratat; ¿i întrucât acest strålucit personaj estesingurul care a cutezat så spunå cu glas tare ceea ce atâ¡ia al¡ii gândeau înascuns, nu va fi fårå folos så-i amintim aici propriile sale cuvinte. Våzându-ipe lacedemonieni nåscocind ¿i propunând un numår nesfâr¿it de precau¡ii¿i sanc¡iuni spre a asigura îndeplinirea unui tratat, le spuse: „Nu pute¡i,voi, lacedemonieni, så vå lega¡i atât de puternic ¿i så ne da¡i o asigurareîndestulåtoare decât fåcându-ne så vedem limpede cå ne-a¡i pus la îndemânåsuficiente mijloace spre a vå lua posibilitatea de a ne face råu chiar în cazulcând a¡i fi ispiti¡i a o face“. Astfel, fie cå li se ia principilor puterea de a våtåma,fie cå ei riscå så se piardå cu totul violându-¿i tratatele, fie, în fine, cå se temde mic¿orarea teritoriului lor, a veniturilor, a produsului våmilor sau a subsi-diilor pe care le primesc de la al¡i principi, fie o urmare a acestor încålcåri;


24

în toate aceste cazuri, spun, tratatele lor nu pot fi socotite ca garantatede o sanc¡iune atât de severå ca atunci când jurau pe Styx; cåci atunci eise tem cu adevårat så fie exclu¿i de la masa zeilor, imagine pe care anticiio foloseau ca så redea drepturile, onorurile, foloasele ¿i privilegiilesuveranitå¡ii, ca ¿i bel¿ugul bunurilor de tot soiul, ca ¿i fericirea firesclegatå de ele.

VI. Pan sau natura2

Anticii laså în nesiguran¡å na¿terea lui Pan. Unii spun cå el ar fi fiul luiMercur; al¡ii, atribuindu-i altå origine, spun cå, to¡i pretenden¡ii Penelopeiavând legåturi cu ea, din aceste legåturi indistincte s-ar fi nåscut Pan, carear fi copilul lor comun. Dar iatå un alt chip de a explica aceastå na¿tere,care nu trebuie trecut cu vederea. Pan, spun unii, este fiul lui Iupiter ¿i alHybreei, adicå al Insultei. Înså, orice origine i s-ar fi atribuit, i se dådeaudrept surori Parcele, care tråiau într-o pe¿terå. În ce-l prive¿te, el råmâneaîntotdeauna în plinå luminå. Iatå portretul care i se fåcea: fruntea îi esteînarmatå cu coarne care se terminå cu vârfuri ce se înal¡å pânå la cer; corpulsåu este plin de peri ¿i de plete; mai cu seamå barba îi este foarte lungå;forma sa ¡ine de douå specii: de specia umanå în ce prive¿te pår¡ile superioare¿i de aceea a dobitoacelor în ce prive¿te pår¡ile inferioare, terminându-secu picioare de caprå. Drept semne ale puterii sale, el poartå în mâna stângåun flaut cu ¿apte tuburi, iar în dreapta un fel de cârjå sau de baston încovoiatîn partea de sus; o blanå de leopard îi serve¿te drept îmbråcåminte. Câtdespre puterile ¿i func¡iile care i se atribuiau, era privit ca zeul vânåtorilor¿i chiar al påstorilor ¿i, în general, al locuitorilor de la ¡arå. El domnea deasemenea asupra mun¡ilor. Era crainicul zeilor, ca ¿i Mercur, ¿i imediatdupå acesta în rang. Era privit ca ¿eful ¿i comandantul nimfelor, care dansauve¿nic în jurul såu. De asemenea, mai avea drept suitå pe satiri ¿i pe sileni,ace¿tia cu mult mai în vârstå decât primii. I se atribuia puterea de a råspândigroaze, mai cu seamå de¿arte ¿i supersti¡ioase, care dupå numele såu aufost numite „panici“. Ac¡iunile care se povestesc despre el sunt destul depu¡ine; se spune mai cu seamå cå l-a provocat la luptå pe Cupidon, de carea fost învins; cå l-a pus în lan¡uri pe gigantul Typhon ¿i cå l-a ¡inut subjugat.

2 Acest capitol este reprodus dupå forma definitivå datå de autor în De dignitate,cartea a II-a, cap. 13.

FRANCIS BACON

25

Se mai poveste¿te cå, Ceres fiind tristå ¿i îndureratå de råpirea Proserpinei,întrucât zeii o cåutau nelini¿ti¡i ¿i din pricina aceasta se risipiserå pe diferitecåi, Pan a fost singurul care a avut fericirea de a o gåsi, pe când era lavânåtoare, ¿i de a le-o aråta. De asemenea, a îndråznit så-i dispute lui Apollopremiul muzicii, premiu pe care Midas, ales ca arbitru, i l-a adjudecat, ceeace i-a atras acestui rege urechi de mågar, înså urechile acestea erauascunse. Nu se presupune cå Pan ar fi avut vreo iubire; cel pu¡in nu a avutmulte, ceea ce poate så parå destul de uimitor în ceata zeilor, care, cumse ¿tie, î¿i risipeau atât de lesne dragostele. Se spune numai ca a iubit-ope Echo, care a ¿i fost socotitå ca so¡ia sa, ¿i pe o altå nimfå, numitå Syrinx,de care Cupidon, ca så se råzbune cå îndråznise så-l provoace la luptå,l-a fåcut så se îndrågosteascå. Se sus¡ine cå ar fi chemat odinioarå Luna înpåduri înalte ¿i cå nu a avut nici copii, ceea ce nu este mai pu¡in uimitor,dat fiind cå zeii, mai cu seamå cei de parte bårbåteascå, erau uimitor deprolifici, afarå numai cå i se atribuie drept fiicå o anumitå femeiu¿cå,servitoare, numitå Iamba, femeie care de obicei distra oaspe¡ii cu povestiriglume¡e ¿i despre care se credea cå ar fi rodul cåsåtoriei sale cu Echo.

Pan, cum spune însu¿i numele såu, simbolizeazå Universul sau imen-sitatea lucrurilor. Înså existå sau pot exista asupra originii lumii douå opiniidiferite: sau a ie¿it din Mercur, adicå din Cuvântul divin, ceea ce SfântaScripturå pune în afarå de orice îndoialå ¿i ceea ce au admis pânå ¿i filosofii– cel pu¡in cei care au fost privi¡i drept cei mai înclina¡i spre teogonie – saua provenit din semin¡ele amestecate ale lucrurilor. Într-adevår, unii filosofiau sus¡inut cå semin¡ele lucrurilor ar fi infinite, pânå ¿i în substan¡å; de undea ie¿it presupunerea existen¡ei homeomeriilor, pe care a nåscocit-o Anaxagorassau a fåcut-o vestitå. Totu¿i, unii, înzestra¡i cu mai multå påtrundere,gândesc cå este de ajuns, spre a explica varietatea corpurilor compuse,a presupune cå principiile lucrurilor sunt identice în ce prive¿te substan¡a¿i nu se deosebesc decât prin figurile lor, înså prin figuri fixe ¿i determinate,¿i cå tot restul nu atârnå decât de pozi¡iile lor ¿i de chipul în care se combinå;izvor din care a ie¿it teoria atomilor, acceptatå de Democrit, dupå ce Leucipo nåscocise. Al¡ii înså nu admiteau decât un singur principiu, care, dupåThales, era apa, dupå Anaximenes, aerul, iar dupå Heraclit, focul; ¿i totu¿i,însu¿i acest principiu ei îl credeau unic în ce prive¿te actul, dar variabilpoten¡ial ¿i susceptibil de diferite modificåri ¿i de asemenea naturå încâtsemin¡ele lucrurilor se gåseau ascunse în el. Dar cei care, dupå exemplullui Platon ¿i Aristotel, au presupus o materie cu totul lipsitå de calitå¡i, fåråformå constantå ¿i indiferentå la toate formele, s-au apropiat mult de în¡elesulparabolei; cåci ei au privit materia ca pe un fel de femeie publicå, iar formeleca pe pretenden¡i. Astfel cå toate opiniile asupra principiilor lucrurilor revin


26

la aceasta ¿i se reduc la aceastå alternativå: lumea are drept principiu saupe Mercur, sau pe Penelopa ¿i pe pretenden¡ii ei. Cât despre cea de-a treiana¿tere a lui Pan, ea este de o astfel de naturå încât pare cå grecii, fie prinmijlocirea egiptenilor, fie în cu totul alt chip, au avut o cuno¿tin¡å oarecaredespre misterele evreilor. Ea se referå la starea lumii consideratå nu a¿acum era la originea ei, ci a¿a cum a fost dupå cåderea lui Adam, adicå atuncicând a devenit supuså mor¡ii ¿i distrugerii; iar starea aceasta a fost, oarecum,fiul lui Dumnezeu ¿i al insultei, adicå al påcatului; ea dåinuie¿te încå ¿iaståzi, cåci påcatul lui Adam era o insultå, întrucât el voia så se facå aseme-nea lui Dumnezeu. Astfel aceste trei opinii asupra na¿terii lui Pan vor påreaadevårate dacå sunt deosebite cu grijå timpurile ¿i lucrurile. În adevår, Pan,a¿a cum îl înfå¡i¿åm în momentul acesta, î¿i trage originea din cuvântuldivin, totu¿i prin mijlocirea materiei confuze, care era ea înså¿i lucrarea luiDumnezeu, cålcarea datoriei ¿i prin ea distrugerea strecurându-se într-însa.

Destinele sau naturile lucrurilor sunt pe bunå dreptate privite ca fiindsurori. Cåci prin cuvântul acesta de destine sunt indicate începuturile lor,duratele ¿i sfâr¿iturile lor, precum ¿i cre¿terile ¿i scåderile lor, urgiile ¿i stårilelor înfloritoare; pe scurt, toate condi¡iile individului; condi¡ii care totu¿i nupot fi recunoscute decât într-un individ de o specie nobilå, cum este un om,un ora¿ sau un popor. Înså Pan sau natura lucrurilor sunt acelea care facca indivizii ace¿tia så treacå prin condi¡ii atât de diferite; a¿a fel încât, fa¡åde indivizi, lan¡ul naturii ¿i firul Parcelor nu sunt decât unul ¿i acela¿i lucru.Mai mult, anticii au închipuit cå Pan råmâne totdeauna în plinå luminå,cå Parcele locuiesc într-o subteranå ¿i cå ele zboarå spre oameni cu ceamai mare iu¡ealå, fiindcå natura ¿i fa¡a Universului sunt vizibile ¿i expuseprivirilor noastre, pe când destinele individului sunt ascunse ¿i nåprasnice.Dacå se ia cuvântul acesta, destin, într-un sens mai larg ¿i se în¡elegeprintr-însul orice fel de întâmplare care s-ar putea produce, nu numai celemai izbitoare, totu¿i, în chiar acest sens, numele acesta se potrive¿te foartebine totalitå¡ii lucrurilor, marelui tot, dat fiind cå, în ordinea naturii, nu existånimic atât de neînsemnat încât så nu aibå cauza sa ¿i, dimpotrivå, nimicatât de important încât så nu atârne de vreun lucru oarecare; a¿a încâtînså¿i adunarea laolaltå, totalitatea naturii, cuprinde în sânul ei orice fel deîntâmplare, cea mai însemnatå, ca ¿i cea mai neînsemnatå, ¿i ea se pro-duce la vremea ei, dupå o lege al cårei rezultat este sigur. Astfel, nimic nue uimitor dacå s-a presupus cå Parcele erau surorile lui Pan, ¿i surorile luifoarte legitime, cåci norocul este fiul omului de rând ¿i în mod obi¿nuitnu place decât min¡ilor superficiale. Evident, Epicur nu folose¿te numai unlimbaj profan; înså îmi pare cå vorbe¿te cu totul alandala când spune cå„face mai degrabå så crezi în fabula despre zei decât så presupui un destin“;

FRANCIS BACON

27

a¿a ca ¿i când ar putea så existe în Univers ceva care, asemånåtor uneiinsule, så poatå fi desprins de marele lan¡ al existen¡elor. Dar Epicur, cumse vede din propriile sale cuvinte, a acomodat ¿i a supus filosofia sa naturalåmoralei sale, nevoind så admitå nici o pårere care ar fi putut întrista, neli-ni¿ti sufletul ¿i tulbura aceastå eutimie despre care Democrit îi dåduseideea. Iatå de ce, mai dornic a se legåna în gânduri plåcute decât în stare såsuporte adevårul, el a scuturat cu totul jugul ¿i a respins rigoarea destinuluimai curând decât teama de zei. Dar atât este de ajuns asupra frå¡iei lui Pancu Parcele.

Dacå se atribuie lumii coarne mai groase jos ¿i mai sub¡iri la vârf, aceastase întâmplå fiindcå întreaga naturå a lucrurilor este oarecum ascu¡itå ¿iasemånåtoare unei piramide; cåci numårul indivizilor care formeazå bazalargå a naturii este infinit. Indivizii ace¿tia se reunesc în specii, care de aseme-nea sunt în numår mare; apoi speciile se ridicå la genuri care, pe måsurå ceideile se generalizeazå, se restrâng din ce în ce mai mult, astfel cå în cele dinurmå natura pare a se reuni într-un fel de punct; este ceea ce semnificåfigura aceasta piramidalå a coarnelor lui Pan. Dar nu trebuie så ne miråmcå aceste coarne, cu extremitå¡ile lor, ating cerul, dat fiind cå lucrurile celemai înalte ale naturii, adicå ideile universale, ating oarecum lucruriledivine. Astfel se simbolizeazå cå lan¡ul acesta faimos al lui Homer, adicåal cauzelor naturale, era legat de picioarele tronului lui Iupiter. ªi, cumeste lesne så crezi, nu existå nici un om care, ocupându-se de metafizicå¿i de ce existå în naturå etern ¿i imuabil ¿i abåtându-¿i pu¡in mintea de lalucrurile schimbåtoare ¿i trecåtoare, så nu cadå numaidecât în teologianaturalå, atât de repede ¿i de u¿oarå este trecerea de la vârful acesteipiramide la însu¿i Dumnezeu.

Cu tot atâta elegan¡å cu cât adevår este reprezentat corpul naturiiacoperit cu peri ca urmare a acestor raze care se gåsesc pretutindeni; cåcirazele sunt ca ¿i coama, ca perii naturii, ¿i nu existå nimic care så nu iradiezemai mult sau mai pu¡in. Aceasta este foarte bine sim¡it în facultatea vederii,ca ¿i în orice for¡å magneticå ¿i în orice ac¡iune la distan¡å. Înså barba luiPan iese mai cu seamå în relief, fiindcå razele corpurilor cere¿ti ¿i îndeosebiale Soarelui î¿i exercitå ac¡iunea de foarte departe; iar ac¡iunea aceastapåtrunde foarte adânc, iar aceasta pânå pe punctul cå ele au me¿te¿ugit ¿iau schimbat cu totul suprafa¡a Påmântului, ¿i pânå ¿i interiorul såu, pânåla o anume adâncime. Înså figura care prive¿te barba lui Pan este cu atâtmai exactå, cu cât Soarele însu¿i, când partea-i superioarå fiind acoperitåde un nor, razele îi scapå pe dedesubt, pare a avea o barbå.

De asemenea, pe bunå dreptate, corpul naturii este reprezentat ca avândparte de douå forme, datå fiind deosebirea dintre corpurile superioare


28

¿i cele inferioare; cåci primele, din cauza frumuse¡ii lor, a egalitå¡ii, a stator-niciei mi¿cårii lor ¿i a ståpânirii lor asupra Påmântului ¿i a lucrurilorpåmânte¿ti, sunt foarte bine reprezentate prin figura omeneascå, naturaomeneascå având parte de ordine ¿i de dominare. Înså ultimele, din cauzadezordinii lor ¿i a mi¿cårilor lor neregulate ¿i fiindcå sunt în multe privin¡eståpânite de corpurile cere¿ti, pot fi reprezentate prin figura unui animalgrosolan. Mai mult, aceastå duplicitate de formå se referå la încålcareareciprocå a speciilor; cåci nu este în firea speciei ca ea så aparå absolutsimplå, ci fiecare specie ia parte la alte douå ¿i pare a fi alcåtuitå dintr-însele.Bunåoarå, omul ¡ine pu¡in de animal, animalul pu¡in de plantå, plantapu¡in de corpul neînsufle¡it. ªi, drept vorbind, totul are parte de douå forme,¡inând atât de specia inferioarå, cât ¿i de specia superioarå, a cårorîmpreunare este doar. Înså imaginea picioarelor de caprå reprezintå foarteiscusit urcarea corpurilor fine spre regiuni ale atmosferei ¿i ale ceruluiîn care råmân astfel suspendate, iar de aici sunt pråvålite spre regiuneainferioarå, mai curând decât så coboare; cåci capra este un animal cåruia îiplace så se ca¡åre, så se aga¡e de stânci ¿i så se a¿eze pe corpuri care atârnåpeste pråpåstii. Aceasta fac ¿i toate corpurile, pânå ¿i acelea care sunt sortiteglobului inferior. Astfel, nu fårå dreptate Gilbert, care a fåcut cercetåri atâtde laborioase asupra magnetului, iar la aceasta procedând pe cale experi-mentalå, a fåcut så se nascå întrebarea dacå nu cumva corpurile grele, la omare depårtare de påmânt, î¿i pierd pu¡in câte pu¡in din mi¿carea lor în jos.

Sunt puse în mâinile lui Pan douå atribute: unul al armoniei, altul al stå-pânirii. Este vådit cå flautul cu ¿apte tuburi reprezintå concertul ¿i armonialucrurilor, sau aceastå combina¡ie a concordiei cu discordia, rezultat almi¿cårii celor ¿apte stele råtåcitoare; cåci nu se gåsesc nicidecum pe ceralte abateri decât acelea ale celor ¿apte planete, abateri care, moderate deegalitatea stelelor fixe ¿i de depårtarea ve¿nic neschimbåtoare în careele sunt unele fa¡å de altele, pot fi deopotrivå cauza ¿i a statorniciei speciilor,¿i a nestatorniciei indivizilor. Înså, dacå existå unele planete mai mici carenu sunt nicidecum vizibile, dacå existå în cer vreo schimbare maiconsiderabilå, cum pot fi acelea pe care le prilejuiesc unele comete mai înaltedecât Luna, acestea sunt ca tot atâtea flaute, sau cu totul mute, sau al cårorsunet este de pu¡inå duratå, dat fiind cå ac¡iunea lor nu ajunge pânå la noisau ea nu tulburå mult timp aceastå armonie a celor ¿apte tuburi ale flautuluilui Pan. Bastonul încovoiat, care este un atribut al comandamentului, esteo metaforå elegantå, destinatå a simboliza cåile naturii, care în parte suntdrepte, în parte oblice. Iar dacå îndeosebi în extremitatea lui superioaråbastonul sau bå¡ul de care e vorba este încovoiat, aceasta se întâmplå fiindcåscopurile Providen¡ei se exercitå prin ocoluri ¿i prin cercuri, a¿a fel cå ceea

FRANCIS BACON

29

ce pare a se face este cu totul altceva decât ceea ce se face; semnifica¡ie cutotul asemånåtoare cu aceea a parabolei lui Iosif vândut în Egipt. Ceva maimult, în orice guvernare omeneascå, cei care stau la cârmå, când este vorbade a insufla ¿i de a strecura poporului ceea ce-i este folositor, izbutesc mailesne cu ajutorul motivelor nåscocite ¿i pe cåi oblice decât pe cåi directe;¿i poate så parå uimitor faptul cå în lucrurile curat naturale se izbute¿temai bine în¿elând natura decât silind-o. Atât este de adevårat cå lucrurilecare sunt fåcute prea direct sunt stângace ¿i devin piedicå lor înse¿i,pe când cåile piezi¿e ¿i de strecurare fac ca toate så decurgå mai blând ¿iså-¿i dobândeascå mai sigur efectul! Nimic nu este mai dibaci decât fic¡iuneacare presupune cå mantaua ¿i haina lui Pan este o blanå de leopard, datefiind felurile acestea de pete care se gåsesc pretutindeni în naturå. Cåcicerul, bunåoarå, este påtat de stele, marea este påtatå de insule, iar Påmântuleste împestri¡at la suprafa¡å, ceea ce este ca un fel de manta, de hainå.

Cât prive¿te func¡ia lui Pan, nimic nu o explicå mai bine ¿i nu o zugrå-ve¿te mai viu decât presupunerea cå el este zeul vânåtorilor; cåci orice ac¡iune¿i, prin urmare, orice mi¿care ¿i orice stare progresivå nu reprezintå decâtvânåtoare. ªtiin¡ele ¿i artele, bunåoarå, vâneazå operele care sunt proprii;sfaturile omene¿ti vâneazå scopurile lor respective; iar toate lucrurile natu-rale vâneazå alimentele lor, spre a se conserva, ¿i plåcerile lor, poftele lor,spre a se desåvâr¿i. Cåci orice vânåtoare are ca obiect o pradå sau o distrac-¡ie, iar aceasta prin mijloace iscusite ¿i pline de iste¡ime:

Torva leaena lupum sequitur, lupus ipse capellam,Florentem cytisum sequitur lasciva capella3.

Pan mai este ¿i zeul locuitorilor de la ¡arå, pentru cå oamenii din aceaståcategorie tråiesc mai conform cu natura, pe când la curte sau în ora¿e naturaeste coruptå de cultura exageratå; a¿a încât versul acesta al poetului, carezugråve¿te atât de bine efectele iubirii, se aplicå ¿i naturii, din pricina unorasemenea rafinamente:

Pars minima est ipsa puella sui4.

Se spune cå Pan ståpâne¿te mun¡ii, pentru cå pe mun¡i ¿i pe altelocuri ridicate, natura, dezvoltându-se mai bine, este mai expuså privirilor

3 Hiena crudå urmåre¿te lupul, lupul însu¿i, capra,capra lascivå urmåre¿te salcâmul înflorit.

(Virgiliu, Ecloge, II, vv. 63-64)4 Feti¿cana este o foarte micå parte din ea înså¿i

(în cea mai mare parte fiind podoabe ¿i artificii).(Ovidiu, Leacul iubirii, v. 344)


30

¿i observårilor noastre. Înså cå Pan ar fi, îndatå dupå Mercur, crainiculzeilor, aceasta este o alegorie cu totul divinå, dat fiind cå numaidecât dupåCuvântul divin, imaginea înså¿i a lumii este lauda cea mai mårea¡å a în¡elep-ciunii ¿i påtrunderii dumnezeie¿ti, tocmai ceea ce poetul divin a cântatîn felul acesta: „Cerurile cântå mårirea lui Dumnezeu, iar firmamentulveste¿te fåpturile mâinilor sale“5. Nimfele acestea care-l distreazå pe zeulPan sunt sufletele, cåci desfåtårile lumii sunt ca desfåtårile fiin¡elor vii.Pe bunå dreptate el este privit ca fiind cåpetenia lor, dat fiind cå, dansând,ca så zicem a¿a, în juru-i, fiecare în felul ¡årii sale ¿i cu o infinitå varietate,ele se men¡in astfel într-o neîncetatå mi¿care. De asemenea, cu multåpåtrundere, un anume autor modern a redus la mi¿care toate facultå¡ilesufletului ¿i a aråtat graba ¿i dispre¡ul unor antici care, înfå¡i¿ând ¿i observândcu un ochi prea fix memoria, imagina¡ia ¿i ra¡iunea, au uitat putereacogitativå care joacå rolul principal. Cåci, a-¿i aminti ¿i chiar a nu aveadecât o simplå reminiscen¡å este a gândi; a imagina este de asemenea a gândi;iar a ra¡iona încå este a gândi. În fine, sufletul, fie cå îl presupui în¿tiin¡at desim¡uri sau låsat în voia lui, fie cå îl consideri în func¡iunea intelectului sauîn aceea a afec¡iunilor ¿i a voin¡ei, danseazå, ca så zicem a¿a, dupå måsuragândurilor noastre; este ceea ce se redå prin dansul nimfelor. Acei satiri¿i sileni, care-l înso¡esc ve¿nic pe zeul Pan, sunt tinere¡ea ¿i båtrâne¡ea;cåci existå în toate lucrurile din lumea aceasta o vârstå de veselie ¿i deactivitate ¿i una în care ele suspinå dupå repaos ¿i le place så bea. Dar,în ochii oricårui om care-¿i face despre lucruri o idee adevåratå, gusturileacestor douå vârste pot så parå ceva diform ¿i ridicol, ca satirii ¿i silenii.Cât prive¿te alegoria groazelor panice, ea cuprinde un în¡eles foarte profund;cåci natura a pus în toate fiin¡ele vii teama ¿i groaza ca paznice ale vie¡ii¿i ale esen¡ei lor, spre a le face så ocoleascå ¿i så respingå toate relele care lebântuie sau numai le amenin¡å. Totu¿i, tocmai natura aceasta nu ¿tienicidecum så påzeascå måsura ¿i printre acele temeri salvatoare ea amestecåtemeri de¿arte ¿i copilåre¿ti, a¿a încât, dacå s-ar putea påtrunde în interiorulvietå¡ilor, s-ar vedea cå ele sunt pline de groaze panice, mai cu seamå sufleteleomene¿ti, ¿i mai mult decât oricare sufletul de rând, care este uimitor deagitat ¿i chinuit de supersti¡ie (care, în fond, nu este decât o groazå panicå),mai cu seamå în timpuri de restri¿te, de primejdie ¿i de nenorocire. Iar super-sti¡ia nu domne¿te numai asupra poporului; opinii ale acesteia se nåpustescpânå ¿i asupra sufletelor celor mai în¡elepte; a¿a fel cå Epicur, dacå ar firânduit dupå acela¿i principiu tot ce afirmase despre zei, ar fi folosit un grai

5 Psalmi, XVIII, v. 2.

FRANCIS BACON

31

divin atunci când a spus: „Profan nu este a tågådui zeii populari, ci a atribuizeilor pårerile populare“.

Cât prive¿te cutezan¡a lui Pan ¿i îngâmfarea pe care a avut-o de a-lprovoca pe Cupidon la luptå, aceasta înseamnå cå materia nu este fåråo oarecare tendin¡å, fårå o oarecare înclinare spre descompunerea lumii,¿i cå ea ar cufunda-o din nou în Haosul ini¡ial dacå concordia, care estemai tare ¿i care este figuratå aici prin iubire sau Cupidon, punând o frânåråutå¡ii ¿i violen¡ei sale, nu ar sili-o, ca så zicem a¿a, så intre în ordine.Astfel, printr-o soartå prielnicå oamenilor ¿i lucrurilor sau mai curând prinbunåtatea nesfâr¿itå a fiin¡ei supreme, Pan este inferior în aceastå luptå ¿ise retrage învins. Acela¿i în¡eles are ¿i alegoria lui Typhon încurcat în la¡;cåci, de¿i toate lucrurile sunt supuse unor umflåri uimitoare ¿i extraordinare(este ceea ce înseamnå cuvântul Typhon), fie cå este marea, påmântul saunorii care sunt våzu¡i umflându-se, zadarnic umflându-se astfel, ele se silescså iaså din marginile lor; natura le prinde într-un la¡ foarte încurcat ¿i leleagå, ca så spunem a¿a, cu un lan¡ de diamant.

Când înså i se atribuie acestui zeu fericirea de a o fi gåsit pe Ceres întimpul unei vânåtori, lipsind de norocul acesta pe ceilal¡i zei, ni se då astfelo în¿tiin¡are foarte în¡eleaptå ¿i foarte întemeiatå; anume cå, dacå este vorbade inventarea tuturor lucrurilor folositoare, fie a trebuin¡elor, fie a plåcerilorvie¡ii, nu trebuie nicidecum a¿teptatå de la filosofii abstrac¡i (care sunt cazeii mari), chiar dacå ar întrebuin¡a puterile min¡ii lor, ci de la Pan, adicå dela experien¡a unitå cu o anumitå påtrundere ¿i de la cunoa¿terea universalåa lucrurilor din lumea aceasta, care întâlne¿te destul de obi¿nuit inven¡ii defelul acesta printr-un fel de hazard, ca ¿i când ar vâna. Cele mai folositoareinven¡ii se datoreazå experien¡ei, iar ele sunt ca tot atâtea daruri pe carehazardul le-a fåcut oamenilor.

Cât prive¿te întrecerea muzicalå ¿i deznodåmântul ei, ea ne înfå¡i¿eazåo doctrinå foarte în stare så ne insufle moderare ¿i så punå frâne ra¡iunii ¿ijudecå¡ii omului când se laså prea mult în voia gusturilor ¿i a îngâmfåriisale. Într-adevår, par a exista douå feluri de armonie ¿i, ca så zicem a¿a,de muzicå, anume: aceea a în¡elepciunii divine ¿i aceea a ra¡iunii omene¿ti;cåci, pentru judecata omeneascå ¿i oarecum pentru urechile oamenilor,conducerea acestei lumi ¿i judecå¡ile cele mai tåinuite ale divinitå¡ii au înele ceva dur ¿i discordant: fel de ne¿tiin¡å care este pe bunå dreptate zugråvitprin urechile de mågar. Dar aceste urechi sunt purtate în ascuns, nu înpublic; felul acesta de slu¡enie mul¡imea sau nu-l ia în seamå, sau nu-lobservå nicidecum.

În fine, nu este de mirare cå nu i se atribuie lui Pan nici o dragoste,în afarå de cåsåtoria lui cu Echo; cåci lumea se bucurå de ea înså¿i ¿i ea


32

înså¿i se bucurå de totul. Înså cine iube¿te vrea så se bucure; dar în sânulabunden¡ei nu mai este loc pentru dorin¡å. Astfel, lumea nu poate avea niciiubire, nici dorin¡å, dat fiind cå î¿i ajunge sie¿i, afarå numai dacå nu-¿ispune cå este îndrågostitå de discursuri. Tocmai aceasta reprezintå nimfaEcho, care nu este nimic solid, reducându-se la un simplu sunet. Dacå acestediscursuri sunt întrucâtva îngrijite, atunci ele sunt figurate prin Syrinx; vreauså spun, cuvintele care sunt rânduite de anumite numere, fie poetice,fie oratorice, ¿i care figureazå un fel de melodie. A¿adar, pe bunå dreptate,printre discursuri ¿i glasuri, este aleaså Echo spre a o mårita cu lumea;cåci, la urma urmei, adevårata filosofie este aceea care redå fidel înse¿icuvintele lumii ¿i care e scriså oarecum dupå dictarea ei, care nu e decâtchipul, imaginea ei reflectatå, care nu adaugå nimic din sine ¿i se mul¡ume¿teså repete ceea ce spune ¿i face så se audå exact acela¿i sunet. Mai mult,când se presupune cå odinioarå Pan a chemat Luna în påduri înalte, fic¡iuneaaceasta indicå legåturile sim¡urilor cu lucrurile cere¿ti ¿i divine. Cåci altcevasunt legåturile Lunii cu Endymion, altceva sunt legåturile ei cu Pan. În ce-lprive¿te pe Endymion, ea se coboarå venind ea înså¿i ca så-l gåseascå întimpul somnului såu. Astfel cå inspira¡iile divine se strecoarå în intelectula¡ipit ¿i desprins de sim¡uri. Dar, dacå ele sunt, ca så zicem a¿a, poftite¿i chemate de sim¡uri (pe care Pan le reprezintå aici), atunci ele nu ne maidau decât o slabå luminå.

Quale per incertam lunam, sub luce maligna,Est iter in silvis.6

Cå lumea î¿i ajunge sie¿i ¿i cå ar avea tot ce-i trebuie, este ceea ce aratåfabula spunând cå nu då na¿tere la nimic. Într-adevår, lumea na¿te în pår¡i;dar cum ar putea ea na¿te prin întregul ei, dat fiind cå, în afara ei, nu maiexistå corpuri?

Cât despre aceastå femeiu¿cå, Iamba, fiica presupuså a lui Pan, esteun adaos foarte chibzuit la fabulå. Ea reprezintå toate acele doctrine flecareasupra naturii lucrurilor, care råtåcesc de colo-colo în toate timpurile: doc-trine nerodnice în ele însele, care sunt ca tot atâ¡ia presupu¿i copii, plåcu¡iuneori prin gângureala lor, dar uneori plictisitori ¿i obositori.

6 Cum pe o Lunå nesigurå, într-o luminå proastå,Este drumul în påduri.

(Virgiliu, Eneida, VI, vv. 270-271)

FRANCIS BACON

33

VII. Perseu sau råzboiul7

Fabula relateazå cå Perseu, nåscându-se în Orient, a fost trimis dePallas ca så taie capul Meduzei, care era o adevåratå nenorocire pentru unmare numår de popoare situate la Occident ¿i spre marginile Iberiei. Dihaniaaceasta, altminteri crudå ¿i barbarå, mai avea ¿i o înfå¡i¿are feroce ¿i atâtde înfrico¿åtoare, încât la simpla ei privire oamenii se prefåceau în pietre.Meduza era una dintre Gorgone, dar singura dintre ele care era muritoare,celelalte nefiind câtu¿i de pu¡in trecåtoare. Se pretinde deci cå Perseu,pregåtindu-se pentru aceastå mare ispravå, a împrumutat de la trei zeitå¡iarme ¿i însu¿iri, ¿i anume: de la Mercur, aripi, înså aripi la cålcâie, nu peumeri; de la Pluton, o cascå; de la Pallas, un scut ¿i o oglindå. Totu¿i, pre-våzut cu atâtea unelte, nu s-a dus mai întâi direct la Meduzå, ci, abåtându-sedin calea sa, s-a dus så le caute pe Graie. Acestea erau surorile dupå mamåale Gorgonelor. Încå de la na¿tere ele aveau pårul alb ¿i aråtau ca ni¿temicu¡e båtrâne. Toate trei nu aveau decât un singur ochi ¿i un singur dinte,pe care fiecare dintre ele le lua când voia så iaså ¿i pe care la înapoiere ledepunea. Ele îi împrumutarå deci lui Perseu acest ochi ¿i acest dinte. Abiaatunci, våzându-se îndeajuns de înarmat, în vederea misiunii sale, s-a dusdirect la Meduzå, zburând zile întregi. El o gåsi dormind; totu¿i nu a îndråznitså se expunå privirilor ei directe, temându-se ca ea så nu se trezeascåîntâmplåtor. Dar, întorcând capul ¿i fixându-¿i privirea asupra oglinzii luiPallas, spre a-¿i îndrepta loviturile cu acest mijloc, tåie capul Meduzei. Dinsângele ei împrå¿tiat pe påmânt se nåscu îndatå Pegas, cal înaripat. Însåcapul acela, odatå tåiat, l-a a¿ezat pe scutul lui Pallas; iar fa¡a aceea, chiardupå moarte, ¿i-a påstrat puterea, astfel încât to¡i cei care î¿i îndreptauprivirea spre ea încremeneau de uimire ¿i erau ca paraliza¡i.

Fabula aceasta pare a avea drept obiect chipul de a face råzboi în modprevåzåtor. Oricine întreprinde un råzboi trebuie så fie trimis de Pallas, nude Venus, cum au fost to¡i cei care s-au dus la råzboiul Troiei, sau din oricealt motiv u¿uratic; cåci orice ¡intå de felul acesta trebuie så fie întemeiatå petemeiuri puternice. Apoi, fabula ne då trei principii foarte în¡elepte ¿iimportante asupra felului de råzboi pe care trebuie så-l facem. Primul estede a nu ne preocupa prea mult de subjugarea popoarelor vecine. Într-adevår,altul este chipul de a-¿i måri patrimoniul, altul acela de a extinde marginileunui imperiu. În proprietå¡ile particulare, vecinåtatea påmânturilor este oîmprejurare de care ¡ii seamå. Dar, dacå este vorba så întinzi un imperiu,

7 Capitol reprodus dupa textul definitiv din De dignitate, cartea a II-a, cap. 13.


34

atunci prilejul, u¿urin¡a pe care o po¡i gåsi de a face råzboi ¿i roadele pecare le po¡i trage de aici ¡in loc de vecinåtate. Iatå de ce Perseu, de¿i orien-tal, nu a ¿ovåit så întreprindå o expedi¡ie îndepårtatå, pânå la capåtulOccidentului. Despre aceasta avem un exemplu izbitor în chipul foarte diferitde a face råzboi a doi regi, tatå ¿i fiu, vreau så spun al lui Filip ¿i al luiAlexandru. Primul, ocupat mereu så facå råzboi vecinilor, a adåugat pu¡ineora¿e ståpânirii sale, ¿i încå nu fårå mari primejdii ¿i mari greutå¡i, întrucâtîn multe împrejuråri, dar mai cu seamå în båtålia de la Cheroneea, a fostsilit så ri¿te totul. Dar Alexandru, cutezând så întreprindå o expedi¡ieîndepårtatå împotriva per¿ilor, a subjugat nenumårate popoare, mai obositfiind de cålåtoriile sale decât de båtålii. Aceasta se vede încå mai clar dinchipul în care romanii ¿i-au întins imperiul, ei care, în chiar timpul când,de partea Occidentului, armatele lor nu påtrunseserå nicidecum dincolo deLiguria, î¿i duseserå armatele ¿i î¿i întinseserå imperiul în provinciileOrientului, pânå la muntele Taurus; precum ¿i prin exemplul lui Carolal VIII-lea, rege al Fran¡ei, care nu a avut prea strålucite izbânzi în råzboiulcontra Bretaniei, råzboi care fu în sfâr¿it încheiat cu o cåsåtorie, dar carea dus la capåt expedi¡ia aceea atât de îndepårtatå contra regatului Neapo-lului, cu o u¿urin¡å ¿i cu un noroc surprinzåtoare. Expedi¡iile acesteaîn locuri îndepårtate au mai multe foloase; mai întâi, cei care sunt de înfrun-tat nu sunt nicidecum obi¿nui¡i cu armatele ¿i cu chipul de a face råzboi alaceluia care nåvåle¿te; nu este la fel cu privire la un popor vecin. De aseme-nea, în vederea expedi¡iilor de felul acesta se fac preparative mai mari ¿i elesunt fåcute cu mai multå grijå, fårå a ¡ine seama cå înse¿i îndråzneala¿i încrederea care fac ca ele så fie întreprinse inspirå du¿manilor groazå.Mai mult, în expedi¡iile îndepårtate, du¿manii pe care îi cau¡i atât de departenu sunt în måsurå så se råzbune prin vreo diversiune sau printr-o nåvålireîn propriile voastre ¡inuturi, mijloc care se practicå atât de adesea în råzboaiecu popoare învecinate. Dar punctul principal este cå, atunci când vrei såsubjugi popoare vecine, e¿ti foarte încurcat în alegerea prilejurilor, pe când,dacå nu te temi så te îndepårtezi de ¡ara ta, se poate transporta în voie råz-boiul în locuri în care disciplina militarå este cel mai mult slåbitå, unde puterilepoporului pe care vrei så-l ataci sunt cel mai mult istovite, unde neîn¡elegerilecivile se iscå cu orice prilej; pe scurt, în acelea în care se înfå¡i¿eazå vreoînlesnire de felul acesta.

Cel de-al doilea punct este cå råzboiul trebuie så aibå totdeauna o cauzådreaptå, cinstitå ¿i de naturå de a-l onora pe acela care îl pune la cale¿i de-a face så se nascå în folosul såu o pårere bunå. Înså, dintre toatecauzele de råzboi, cea mai îndreptå¡itå este aceea a råzboaielor puse la calespre a combate tirania sub care este zdrobit un popor ¿i lânceze¿te fårå

FRANCIS BACON

35

putere ¿i fårå curaj, ca la înfå¡i¿area Meduzei. Unor astfel de motive ¿i-adatorat Hercule onorurile divine. Este neîndoielnic cå romanii ¿i-au fåcut olege din a alerga cu tot atâta ardoare cu cât curaj în ajutorul alia¡ilor lor,de îndatå ce ace¿tia erau asupri¡i în vreun chip oarecare. Pe deasupra,råzboaiele care au avut ca scop o råzbunare dreaptå au fost totdeaunafericite. A¿a a fost råzboiul contra lui Brutus ¿i Cassius, spre a se råzbunamoartea lui Caesar; acela al lui Sever, spre a se råzbuna moartea lui Pertinax;acela al lui Lucius Iunius Brutus, spre a se råzbuna moartea Lucre¡iei;pe scurt, to¡i cei care fac råzboi pentru a repara insulte sau pentru a îndulcinenorociri luptå sub Perseu.

Cel de-al treilea punct este cå înainte de a te hotårî så porne¿ti la råzboitrebuie så-¡i måsori bine puterile proprii ¿i så socote¿ti bine dacå råzboiulacesta este de a¿a naturå încât så po¡i nådåjdui a-l duce fericit pânå lacapåt, de teamå de a nu îmbrå¡i¿a prea mari proiecte ¿i de a te hråni cunelimitate speran¡e. Cåci, prevåzåtor, Perseu s-a adresat printre Gorgoneaceleia care prin firea ei era muritoare ¿i s-a påzit mult så încerce imposibilul.Iatå deci ce ne înva¡å fabula aceasta cu privire la chibzuielile asupraråzboiului de pus la cale; restul se referå chiar la timpul când se face råzboiul.

Cele mai de folos în råzboi sunt aceste trei daruri ale zeilor, iar aceastaprin faptul cå ele ståpânesc ¿i atrag dupå sine norocul; cåci Perseu aprimit de la Mercur repeziciunea; de la Pluton, dibåcia de a-¿i ascundescopurile; de la Pallas, prevederea. ªi nu reprezintå partea cea mai pu¡iniscusitå a acestei alegorii acele aripi, instrument de iu¡ealå în execu¡ie (cåci,în general, iu¡eala poate mult); cå aripile acestea, spun, erau la cålcâie,¿i nu pe umeri. Într-adevår, nu atât la începutul unui råzboi, cât în opera¡iilede mai târziu ¿i sortite a le sprijini pe cele dintâi este necesarå iu¡eala; cåcieste o gre¿ealå destul de obi¿nuitå în råzboaie de a nu te men¡ine dupå ceai început bine ¿i de a te slåbi în a¿a fel încât urmarea nu corespunde delocputerii începutului. Iar acea cascå a lui Pluton, a cårei însu¿ire este de a-lface nevåzut pe acela care o poartå, este o alegorie cu un în¡eles foartelimpede. Dibåcia de a-¿i ascunde scopurile este, dupå iu¡ealå, ceea ce poatecel mai mult în råzboi ¿i constituie un scop spre care nåzuie¿te înså¿i iu¡eala;ea are folosul de a preveni descoperirea scopurilor voastre. Casca lui Plu-ton mai înseamnå cå trebuie ca conducerea unui råzboi så nu fie încredin¡atådecât unui singur om ¿i ca el så aibå deplinå libertate de ac¡iune; cåci toatedeliberårile între un mare numår de persoane au ceva din penajul lui Martemai mult decât din casca lui Pluton. Casca aceasta mai indicå diferitelepretexte, diferitele simulåri ¿i acele zvonuri pe care le semeni în fa¡a ta ca sauime¿ti sau så în¿eli spiritele ¿i så-¡i ascunzi în întuneric scopurile, precum¿i prevederile bånuitoare ¿i neîncrederea cu privire la scrisori, delega¡i, fugari


36

¿i alte lucruri asemånåtoare, care toate împodobesc ¿i oarecum leagå cascalui Pluton. ªi nu intereseazå mai pu¡in a descoperi scopurile du¿manilordecât a le ascunde pe ale tale. Iatå de ce, la casca lui Pluton trebuie adåugatåoglinda lui Pallas, care serve¿te pentru a descoperi puterile du¿manilor,lipsurile lor, partizanii lor ascun¿i, neîn¡elegerile, cetele de råzvråti¡i caresunt organizate printre ei, deplasårile lor, pe scurt, scopurile lor. Înså,întrucât într-un råzboi intrå atâta întâmplare neprevåzutå încât nu trebuieså pui prea mult temei nici pe dibåcia ta de a-¡i ascunde propriile scopurisau de a le descoperi pe ale du¿manului, nici chiar pe iu¡ealå, trebuie deciînainte de orice så iei lui Pallas scutul, adicå pe acela al prevederii, spre alåsa cât mai pu¡in loc posibil norocului. Pe aceasta o au mai întâi în vederegrija de a recunoa¿te toate drumurile înainte de a le på¿i ¿i grija de a-¡i întåritabåra, ceea ce aproape cå s-a scos din uz în armata modernå, pe cândromanii aveau o tabårå care aråta ca un ora¿ întårit, spre a-¿i asigura,în caz de înfrângere, o ultimå rezervå; apoi, o armatå stabilå ¿i bine rânduitå,cåci nu trebuie pus prea mult temei pe pedestra¿i, nici pe cavalerie; în fine,toatå veghea ¿i toatå grija trebuitoare spre a te pregåti pentru o puternicåapårare, dat fiind cå în råzboi ai mai adesea nevoie de scutul lui Pallasdecât de spada lui Marte. Înså inutil este întårit Perseu cu trupe ¿i are curajînainte de a începe råzboiul; mai are ceva de fåcut, care este de cea maimare însemnåtate, anume så porneascå în cåutarea Graielor. Acestea sunttrådårile, care sunt surorile råzboaielor, dar nu surori dupå tatå ¿i dupåmamå, ci oarecum de o provenien¡å mai joaså. Cåci råzboaiele au în eleceva nobil ¿i generos, pe când trådarea are ceva josnic ¿i ru¿inos. Nimic maielegant decât så presupui, fåcându-le portretul, cå de la na¿tere ele au pletealbe ¿i se aseamånå unor micu¡e båtrâne; ceea ce zugråve¿te grijile ¿i neli-ni¿tile în care tråiesc ve¿nic trådåtorii. Dar puterile lor, înainte de a sedezlån¡ui ¿i de a se termina printr-o înfrângere våditå, sunt sau în ochiul,sau în dintele lor; cåci orice grup de råzvråti¡i împotriva statului ¿i nåzuindspre trådare pânde¿te ¿i mu¿cå. Ochiul ¿i dintele sunt oarecum comunituturor råzvråti¡ilor; tot ce au putut ei så înve¡e ¿i så descopere circulå ¿i,ca så zicem a¿a, trece din mânå în mânå. Iar în ce prive¿te acel dinte, ei para mu¿ca to¡i numai cu o gurå ¿i se în¡eleg între ei spre a råspândi calomnii,a¿a încât cine-l aude pe unul îi aude pe to¡i. În felul acesta Perseu trebuieså câ¿tige bunåvoin¡a Graielor ¿i så le implore ajutorul, mai cu seamå pentruca ele så-i împrumute ochiul ¿i dintele lor; ochiul spre a descoperi, dintelespre a semåna zvonurile, a provoca invidia ¿i a a¡â¡a spiritele. Înså, dupå ces-au fåcut toate aceste pregåtiri de råzboi, trebuie, dupå exemplul lui Perseu,avut grijå ca Meduza så fie gåsitå adormitå. Cåci orice comandant prevåzåtornu atacå niciodatå du¿manul decât atunci când el nu se a¿teaptå ¿i se

FRANCIS BACON

37

crede în cea mai mare siguran¡å; în fine, când e vorba de a ac¡iona ¿i de aataca, trebuie aruncate privirile asupra oglinzii lui Pallas. Existå mul¡i oamenicare, înaintea primejdiei, nu sunt lipsi¡i de bågare de seamå ¿i de dibåciespre a påtrunde în scopurile du¿manului; dar în clipa primejdiei ei o consi-derå prea în grabå ¿i o privesc prea din fa¡å; de unde urmeazå cå ei se aruncåasupra-i cutezåtori, preocupa¡i numai de victorie, dar nu de a înlåturaloviturile. Trebuie ocolite deopotrivå aceste douå extreme ¿i privit în oglindalui Pallas întorcând capul, spre a-¡i îndrepta mai bine loviturile ¿i a påstrao dreaptå måsurå de mijloc între teamå ¿i furie.

Råzboiul odatå terminat ¿i victoria odatå repurtatå, urmeazå douå efecte,¿i anume: mai întâi, na¿terea lui Pegas ¿i putin¡a lui de a zbura, care exprimåîndeajuns de limpede renumele care zboarå pretutindeni, veste¿te izbânda¿i face restul råzboiului mai lesnicios, iar întâmplårile mai potrivite cudorin¡ele noastre; în al doilea rând, acest folos pe care l-a avut de a ducecapul Meduzei pe scutul såu, cåci nu existå alt folos care så se poatå comparacu acesta. Într-adevår, este de ajuns o ispravå strålucitå, neuitatå ¿i fericitînfåptuitå, ca så aducå tot restul; ea în¡epene¿te oarecum membreledu¿manilor ¿i îi face ca ¿i când ar fi paralitici.

VIII. Endymion sau favoritul

Se spune cå Luna l-a iubit pe påstorul Endymion; înså legåtura aceastaera de o naturå ciudatå ¿i cu totul neobi¿nuitå; cåci, în timp ce acest påstordormea într-o anumitå pe¿terå, såpatå doar de naturå în stâncileLatmosului, Luna cobora din sfera superioarå ¿i se oferea ea singuråmângâierilor drågåla¿ului påstor adormit, apoi se urca din nou pe cer. Totu¿isomnul ¿i odihna aceasta nu-i pågubeau avutului lui Endymion; în timp cedormea, turma sa, prin puterea amantei sale, zei¡a, se îngrå¿a ¿i se înmul¡eavåzând cu ochii, a¿a cå nici un påstor din partea locului nu avea turmecomparabile cu ale sale, fie în ce prive¿te numårul, fie frumuse¡ea.

Fabula aceasta pare a fi destinatå så dea o idee exactå despre pornirile,gusturile ¿i moravurile suveranilor; cåci ace¿tia, având mintea plinå degânduri supåråtoare ¿i înclinatå spre bånuialå, nu primesc lesne în inti-mitatea lor persoane curioase ¿i påtrunzåtoare, al cåror suflet este, ca såzicem a¿a, totdeauna treaz ¿i lovit de un fel de insomnie, ci preferå pe oameniicu o fire mai pa¿nicå, mai îngåduitori, gata a se împåca cu orice toane, fårågrijå privind moravurile ståpânului lor, oameni care au totdeauna aerul dea nu ¿ti nimic, de a nu båga nimic în seamå ¿i care par cå dorm; în fine,


38

oameni în care gåsesc un respect orb mai curând decât o îngåduin¡åstudiatå. De hatârul oamenilor cu aceastå fire, principii ¡in mult så sedestindå de autoritatea lor, så se coboare de la înål¡imea lor, cum coboraLuna din sfera superioarå de dragul lui Endymion, ¿i de a se descotorosi demasca aceasta impunåtoare pe care sunt sili¡i så o poarte continuu ¿i careeste pentru ei un fel de povarå. În fine, cu ei le place så tråiascå în cea maistrânså intimitate ¿i cred cå o pot face fårå primejdie. Aceasta se observåmai cu seamå la împåratul Tiberiu, principe cu o fire foarte anevoie demul¡umit, care nu avea ca favori¡i decât oameni care, într-adevår, îi cuno¿-teau prea bine toate viciile, dar ascundeau aceastå cunoa¿tere cu un felde încåpå¡ânare ¿i de nesim¡ire; constatare fåcutå ¿i asupra lui Ludovical XI-lea, regele Fran¡ei, principe foarte prevåzåtor ¿i foarte prefåcut. ªi nudin întâmplare poe¡ii, în fabula aceasta, men¡ioneazå pe¿tera în care dormeaEndymion, cåci destul de obi¿nuit asemenea favori¡i au în anumite locuriretrase case de amuzament, în care î¿i invitå ståpânii ca så se destindåstând în largul lor ¿i scåpând cu totul de povara sor¡ii lor. Mai trebuieobservat cå cei mai mul¡i dintre ace¿ti favori¡i fårå grijå î¿i aranjeazå foartebine treburile ¿i scot din aceastå intimitate cu principele foloase foarte reale.Într-adevår, este posibil ca ståpânul lor så nu-i ridice nicidecum la maridemnitå¡i, dar, întrucât nutre¿te pentru ei o dragoste sincerå ¿i nu-i iube¿tenumai pentru folosul ¿i serviciile pe care le poate scoate de la ei, el toarnåasupra lor un numår nesfâr¿it de daruri de altå naturå, iar prin dårnicia sanu scapå de a-i îmbogå¡i.

IX. Sora gigan¡ilor sau Faima

Poe¡ii relateazå cå Gigan¡ii, care erau fiii Terrei, i-au fåcut råzboi luiIupiter ¿i altor zei, dar au fost învin¿i ¿i zdrobi¡i de fulgere. Înså Terra,supåratå de urmarea mâniei zeilor ¿i voind så råzbune înfrângerea fiilor ei,a nåscut Faima, sora lor mai micå:

Illam Terra parens, ira irritata deorum,Extremam (ut perhibent) Coeo Enceladoque sororemProgenuit8.

8 Terra, supåratå de mânia zeilor,A nåscut-o, se zice, dupå Ceus ¿i Enceladus (pe Faima).

(Virgiliu, Eneida, IV, vv. 178-180)

FRANCIS BACON

39

Iatå care pare a fi în¡elesul acestei fabule: Terra reprezintå firearåzvråtitoare a mul¡imii sau a poporului care, fiind aproape totdeaunanemul¡umit de cei care-l guverneazå, suspinå dupå înnoiri. Aceastå pornirerea, când prilejul pare prielnic, na¿te, ca så zicem a¿a, pe rebeli ¿i pe råscula¡i,care urzesc comploturi ¿i se coalizeazå ca så-i atace pe suverani ¿i så-idetroneze. Apoi, când partidul råzvråtit este båtut, iar revolta înnåbu¿itå,tot firea aceasta a gloatei, care în ascuns îi aplaudå pe tulburåtorii statelor¿i care nu poate suporta odihna, då na¿tere la zvonuri råzvråtitoare, la mur-mure, la clevetiri, la plângeri ¿i la fi¡uici, care circulå spre a discreditaguvernåmântul ¿i spre a-l face odios; a¿a încât discursurile ¿i dezordinearebelilor par a avea aceea¿i provenien¡å, a fi de aceea¿i spe¡å ¿i a nu difericel mult decât prin sex, ac¡iunile fiind masculi, iar vorbele femele.

X. Acteon ¿i Pentheus sau indiscretul

Aceastå curiozitate omeneascå ce pânde¿te secretele altora ¿i care, destulde adesea, este pu¡in migåloaså în alegerea mijloacelor folosite spre a ledescoperi, este figuratå alegoric în douå fabule nåscocite de antici, ¿i anumeîn aceea a lui Acteon ¿i în aceea a lui Pentheus. Acteon, apårând din întâm-plare când Diana era în baie ¿i våzând-o cu totul goalå, ea l-a transformatîn cerb ¿i a fost sfâ¿iat de chiar câinii pe care-i crescuse. Pentheus, voind såvadå cu propriii såi ochi sacrificiile secrete ale lui Bacchus, s-a urcat pe unarbore ca så-¿i satisfacå curiozitatea, drept pedeapså fiind lovit de nebunie.Iar sminteala lui Pentheus era de a¿a naturå, încât, toate obiectelepårându-i-se duble, vedea doi sori, douå cetå¡i ale Tebei etc., a¿a încât,când voia så meargå la Teba, credea cå vede de cealaltå parte altå cetatea Tebei, ceea ce-l fåcea så se întoarcå din drum; ¿i, în¿elat de aceastå iluzie,nu fåcea decât så se ducå ¿i så se întoarcå, så urce ¿i så coboare, nemaiavândnici ¡intå fixå, nici rågaz. Aceasta o spune poetul:

Eumenidum veluti demens videt agmina PentheusEt solem geminum et duplices se ostendere Thebas9.

Prima dintre aceste douå fabule se referå la secretele principilor, iar ceade-a doua la misterele religiei; cåci acelora care au izbutit så descopere

9 La fel cum Pentheus vede droaia Eumenidelor,Iar soarele dublu ¿i aråtându-se douå Tebe.

(Virgiliu, Eneida, IV, vv. 468-469)


40

secretele principilor fårå så fi fost admi¿i în sfatul lor ¿i împotriva voin¡eilor, le este sigurå o soartå nenorocitå. Astfel, ¿tiind cå ståpânul lor, supåratpe ei, pânde¿te prilejuri ¿i cautå motive spre a-i pierde, ei duc o via¡å fricoaså,ca ¿i cerbii, ¿i totul le då de bånuit. Prea adesea pânå ¿i propriii lor servitori,pentru a-i face curte principelui, îi acuzå ¿i contribuie la pierderea lor. Cåci,atunci când un om a atras asupra sa ura principelui, iar dizgra¡ia sa devinepublicå, gåse¿te în propriii såi servitori tot atâ¡ia trådåtori, care se leagåcu du¿manii såi, ¿i el încearcå soarta lui Acteon.

Nenorocirea lui Pentheus este de o altå naturå: când omul, avântându-secu îndråznealå ¿i uitându-¿i prea lesne condi¡ia de muritor, izbute¿te, de laînål¡imea naturii ¿i a filosofiei (înål¡ime reprezentatå în fabulå prin pomulpe care Pentheus s-a urcat), så descopere misterele divine, îndråzneala saeste pedepsitå printr-o nesiguran¡å ¿i nehotårâre ve¿nicå; fiindcå luminanaturii ¿i lumina divinå fiind foarte diferite, oamenii de care vorbim credcå våd doi sori. În aceasta ei se aseamånå cu Pentheus, care-¿i închipuia cåvede douå cetå¡i ale Tebei; cåci Teba, în fabula pe care o interpretåm,reprezintå scopurile, ¡elurile ac¡iunilor omene¿ti, cetatea aceasta fiind peatunci re¿edin¡a, adåpostul lui Pentheus. De unde rezultå cå, în toateîmprejurårile, plutind într-o nesiguran¡å ¿i nehotårâre ve¿nicå, ei nu ¿tiuîn ce parte så-¿i îndrepte pasul ¿i nu fac decât så se învârtå sau så se ducå¿i så se întoarcå, låsându-se necugetat în voia îndemnurilor pripite ale min¡iilor ¿i cedând mereu impresiei de moment.

XI. Orfeu sau filosofia

Aceastå fabulå, al cårei subiect este Orfeu ¿i care este îndeajuns decunoscutå, dar care n-a fost încå interpretatå cu destulå exactitate în toateamånuntele ei, pare a da o imagine despre filosofie în ansamblul ei; cåci totce se referå la acest personaj cu adevårat divin, priceput în toate felurile dearmonie, atrågând ¿i subjugând totul prin dulcea¡a acordurilor sale, se aplicåîn mod firesc filosofiei. În adevår, activitå¡ile lui Orfeu le întrec pe ale luiHercule, cum operele în¡elepciunii le întrec pe ale valorii prin însemnåtatea,întinderea ¿i durata rezultatelor lor.

Orfeu, spune fabula aceasta, neputându-se mângâia de pierderea uneiso¡ii iubitå duios, care îi fusese råpitå de o moarte timpurie, ¿i încrezåtor înputerile lirei sale, plåsmui planul cutezåtor de a coborî în Infern, spre a-iimplora pe mani (zeitå¡ile întunecatului låca¿) så-i redea tovarå¿a, iarnådejdea sa nu fu în¿elatå; cåci, Orfeu îmblânzindu-i pe mani cu dulcea

FRANCIS BACON

41

melodie a cântecelor ¿i a lirei sale, îi fu îngåduit så-¿i ia cu sine so¡ia, cucondi¡ia înså ca ea så-i meargå în urmå ¿i ca, înainte de a ajunge la marginilecomune ale întunecatei împårå¡ii cu acelea ale împårå¡iei luminii, så aibågrijå de a nu o privi. Dar, Orfeu învins de dragostea ¿i de nelini¿tea sa înmomentul când condi¡ia era aproape de a fi împlinitå, având nesocotin¡ade a se întoarce, so¡ia sa fu readuså pe loc în Infern ¿i astfel o pierdu pentrutotdeauna. Din acea clipå, întristându-se ¿i fiindu-i silå de toate femeile,s-a retras în locuri singuratice în care, cântecele ¿i lira sa producând efectetot atât de puternice ca ¿i cele din Infern, atrase spre el mai întâi animale detoate speciile, pânå ¿i pe cele mai sålbatice, a¿a încât, despuindu-le de in-stinct, nimicindu-le cruzimea ¿i låcomia, pofta de împreunare, pe scurt, toatedorin¡ele lor fire¿ti, ¿i subjugate de dulcea melodie a cântecelor ¿i a lireisale, ele se adunau în juru-i ca spectatorii la teatru ¿i ståteau laolaltå pa¿nic,atente doar la sunetele sale încântåtoare. Aceasta nu a fost totul. Atât demare a fost în acele locuri puterea ¿i influen¡a muzicii, încât arborii ¿i pânå¿i pietrele, clåtinându-se ¿i punându-se în mi¿care, venirå så se a¿eze ¿iså se în¿ire în juru-i în cea mai frumoaså ordine. El stârni prin strålucitelesale succese admira¡ia tuturor contemporanilor såi; dar apoi femeile dinTracia, påtrunse de spiritul zeului Bacchus ¿i împinse de o furie fanaticå,alergând în chiar aceste locuri, puserå la gurå groaznicul lor corn, ale cåruisunete rågu¿ite ¿i stridente le acoperirå pe acelea ale lirei lui Orfeu ¿i îistricarå tot efectul. Atunci, armonia, care era singurul bine al acestei ordiniminunate ¿i al acestei societå¡i universale, fiind cu totul tulburatå, iar toateanimalele revenind la firea lor, începurå a se urmåri ¿i a se lupta unelecu altele, pe când arborii ¿i pietrele, påråsindu-¿i locurile în care se a¿eza-serå în ordine, se risipirå ¿i ele. În fine, însu¿i Orfeu fu sfâ¿iat de acele femeifurioase, iar membrele sale furå risipite pe câmpii. Heliconul, fluviu închinatMuzelor, fu atât de întristat de moartea aceasta, încât, ascunzându-¿i apelede luminå, î¿i luå cursul sub påmânt, neapårând decât în alte locuri.

Iatå care pare a fi adevåratul în¡eles al acestei fabule. Trebuie så seobserve mai întâi cå melodiile lui Orfeu ¿i sunetele lirei sale au douå efecte¿i douå scopuri diferite: unul de a-i îndupleca pe mani, altul de a atrageanimalele, arborii etc.; primul referindu-se vizibil la filosofia naturalå, iarultimul la filosofia moralå ¿i politicå. Pentru cå scopul cel mai înalt al filosofieieste de a restabili în întregime lucrurile corupte, readucându-le la prima lorstare, sau de a le men¡ine în starea lor prezentå, ferindu-le de orice descom-punere sau cel pu¡in întârziindu-le putrezirea – ceea ce poate fi privit caprimul ¿i cel mai slab grad al efectului de produs. Deci, dacå o asemeneatreabå nu este peste putin¡å, e vådit cå ea nu poate fi înfåptuitå decât printr-ocombinare chibzuitå a substan¡elor ¿i a puterilor contrarii ale naturii,


42

temperate cu dibåcie unele de altele, combina¡ie deopotrivå de bine figuratåprin acele dulci acorduri ¿i savante armonii ale lirei lui Orfeu. Totu¿i,o atare faptå fiind cu totul împovåratå de greutå¡i, rar aceste încercåri suntfericite. Cauza nereu¿itei nu este, dupå toate aparen¡ele, decât pripeala,migala, ståruin¡a apåsåtoare ¿i dorin¡a exageratå de a ¿ti înainte de vreme;de unde rezultå cå filosofia, dupå ce ¿i-a gre¿it în felul acesta ¡inta, mâhnitåpe bunå dreptate de neputin¡a sfor¡årilor sale, se întoarce spre lucrurileomene¿ti ¿i, subjugând sufletele cu dulcea¡a elocin¡ei ¿i cu putereaconvingerii, le strecoarå dragostea de virtute, de dreptate ¿i de pace, îiîndeamnå pe oameni så se reuneascå pentru a nu mai forma decât un singurcorp, de a suporta jugul sacru al legilor, de a se supune autoritå¡ii unuiguvernåmânt, de a înfrâna violen¡a pasiunilor, de a asculta maximeleîn¡elepte pe care filosofia le predå ¿i de a le urma pentru propriul lor folos.Când aceste lec¡ii ale filosofiei rodesc, se înal¡å clådiri, ora¿e sunt întemeiate,câmpii sunt însåmân¡ate, arbori sunt planta¡i; înfåptuiri elegant figurateprin ace¿ti arbori ¿i prin aceste pietre care vin så se a¿eze ¿i så se în¿iruieordonat în jurul lui Orfeu. De asemenea, cu multå chibzuialå ¿i metodå,nåscocitorul acestei fabule presupune cå filosofii nu s-au ocupat de formareasau de men¡inerea societå¡ilor omene¿ti decât dupå ce s-au apucat så reparecu totul sau så întinereascå un corp muritor ¿i dupå ce, în fine, au gre¿itîn întregime ¡inta; cåci un motiv mai serios ¿i un sentiment mai adâncal inevitabilei necesitå¡i de a muri îi împinge pe oameni så nåzuiascå cuatâta ardoare spre un alt fel de ve¿nicie, eternizându-¿i numele prin ac¡iuni,prin înfåptuiri sau prin servicii care laså o îndelungå amintire. De asemenea,cu temei poetul imagineazå cå Orfeu, dupå ce ¿i-a pierdut so¡ia definitiv,a prins urå pe femei ¿i pe cåsåtorie; cåci plåcerile cåsniciei ¿i grijile afectuoaselegate de paternitate sunt tot atâtea piedici care-i abat pe oameni de laac¡iunile måre¡e ¿i îi opresc de a aduce patriei lor acele servicii memorabiledespre care vorbeam; fiindcå atunci, mul¡umi¡i a se men¡ine prin neamul ¿iprin urma¿ii lor, sunt mai pu¡in dornici de a se imortaliza prin înfåptuirimari. Totu¿i, de¿i faptele în¡elepciunii politice ocupå primul loc printrelucrurile omene¿ti, efectele lor nu se întind decât asupra unor regiuni;ele nu au decât o duratå limitatå, iar perioada în care este circumscrisåinfluen¡a lor odatå trecutå, totul se ¿terge pe ve¿nicie; cåci, dupå ce ståpâ-nirile, fie regate, fie republici, au înflorit ¿i au prosperat un anume timp,pacea este tulburatå de revolte, råscoale, råzboaie; în zgomotul armelorlegile tac, iar oamenii, revenind la pornirile lor destråbålate, câmpurile suntpustiite, ¿i ora¿ele devastate. Pu¡in dupå aceea, dacå aceste nebunii dureazåcâtva timp, înse¿i literele ¿i filosofia sunt atât de sfâ¿iate, încât nu mai råmândin ele decât unele fragmente risipite, ca resturile unui naufragiu din care

FRANCIS BACON

43

mai plutesc câteva scânduri ¿i pe care se salveazå un mic numår de adevåruripre¡ioase; atunci domne¿te ignoran¡a laolaltå cu barbaria, Heliconulascunzându-¿i apele de luminå ¿i curgând pe sub påmânt. Totu¿i, ca urmarea nestatorniciei fire¿ti a lucrurilor omene¿ti, la capåtul unui anumit timp,aceste ape ies din nou la suprafa¡å ¿i curg din nou la luminå, înså în altelocuri ¿i pentru alte popoare.

XII. Cerul sau originile

Cerul, cum aratå poe¡ii, era cel mai vechi dintre zei; fiul såu Saturn i-atåiat pår¡ile genitale cu o coaså. Acest fiu avu apoi un mare numår de copii,dar îi mânca numaidecât dupå na¿tere. În fine, Iupiter a scåpat primul delåcomia sa. De îndatå ce fu mare, îl pråvåli pe Saturn în Tartar ¿i luå înståpânire tronul. În plus, îi tåie ¿i el tatålui såu pår¡ile genitale cu aceea¿icoaså care servise la mutilarea stråmo¿ului såu ¿i le aruncå în mare, ceeace dådu na¿tere lui Venus. Câtva timp dupå, Iupiter, abia întronat, avu desuportat douå råzboaie memorabile: primul împotriva Titanilor, învin¿icu ajutorul Soarelui, singurul dintre ei de partea sa ¿i care s-a remarcatîn lupta aceasta; al doilea împotriva Gigan¡ilor, înfrân¡i ¿i ei ¿i risipi¡i defulgerele ¿i de armele lui Iupiter. În fine, dupå ce i-a înfrânt pe ace¿tia dinurmå, domni în lini¿te.

Fabula aceasta pare a fi un fel de enigmå, servind ca înveli¿ unui sistemdespre originea lucrurilor pu¡in diferit de ipoteza admiså ulterior de Democrit,primul care a îndråznit så sus¡inå ve¿nicia materiei ¿i så tågåduiascå ve¿nicialumii; chestiune în care el s-a apropiat mai mult decât al¡ii de adevårulrevelat de Cuvântul divin, cåci citim în Sfânta Scripturå cå înaintea lucrårilorcelor ¿ase zile materia era încå informå ¿i amestecatå.

Iatå în¡elesul acestei fabule: Cerul este acea vastå concavitate careîmbrå¡i¿eazå totalitatea materiei; Saturn este materia înså¿i, care i-a råpittatålui såu orice putere de a na¿te, cåci cantitatea totalå de materie estetotdeauna aceea¿i, nefiind în stare nici de cre¿tere, nici de scådere. Agita¡iile¿i mi¿cårile neregulate ale materiei nu au produs la început decât reuniriconfuze, nelegate ¿i nedesåvâr¿ite; acestea încå nu erau, ca så zicem a¿a,decât schi¡e ale lumii; dar, cu timpul, s-a format un tot mai ordonat ¿i capabila se men¡ine în prima sa stare. Astfel, prima împår¡ire a timpurilor esteindicatå prin domnia lui Saturn; iar când poetul spune cå zeul acesta î¿imânca to¡i copiii, aceste cuvinte aratå desele descompuneri ale primelorreuniri ¿i scurta lor duratå; cea de-a doua este figuratå prin domnia lui


44

Iupiter, care aruncå acei compu¿i atât de schimbåtori ¿i acele forme atât detrecåtoare în Tartar, loc al cårui nume înseamnå tulburare, fråmântare.Locul acesta pare a fi întreg spa¡iul cuprins între regiunea inferioarå a ceru-rilor ¿i interiorul påmântului, spa¡iu ocupat de tot ce este schimbåtor, ¿ubred,muritor ¿i supus distrugerii. În timpul acestei prime na¿teri a lucrurilor,care s-a produs în timpul domniei lui Saturn, Venus nu a luat nicidecumna¿tere; cåci, câtå vreme neîn¡elegerea a fost mai tare decât în¡elegereaîn totalitatea materiei, Universul a trebuit så sufere unele prefaceri înansamblul såu ¿i chiar în structura sa: na¿teri trecåtoare, produse înainteca Saturn så fi fost mutilat. Dar, când, acest prim fel de na¿tere încetând,începu cel de-al doilea fel, care se face prin mijlocirea lui Venus (adicå prinîmpreunare), în¡elegerea, care era pe atunci în deplina ei putere, a biruit cutotul; a¿a încât Universul, care devenise, în fine, un tot ordonat ¿i durabil,un sistem complet, nu mai suferi schimbåri decât în pår¡ile sale. Totu¿i,Saturn, de¿i detronat, mutilat ¿i alungat, nu murise cu totul, iar pårerea luiDemocrit era cå lumea putea så recadå în Haosul primitiv ¿i cå în privin¡aaceasta ar fi putut så existe un fel de interregnuri. Poetul Lucre¡iu dore¿teca acest amestec så nu se producå la vremea sa:

Quod procul a nobis flectat fortuna gubernas,Et ratio potius quam res persuadeat ipsa10.

Deci, dupå ce sistemul lumii, în virtutea puterilor care-l agitå, a luatoarecare consisten¡å în întregul såu, nu a fost totu¿i pe de-a-ntregul scutitde confuzie; cåci s-au mai produs câtva timp în regiunile cere¿ti unelemi¿cåri foarte sensibile, care au fost atât de potolite de puterea victorioasåa Soarelui, încât sistemul lumii a avut aceea¿i stabilitate. S-au produs înfelul acesta în regiunile inferioare unele råsturnåri trecåtoare, prilejuitede inunda¡ii, de furtuni, de vânturi, de cutremure de påmânt mai generaledecât acelea care se simt în vremea noastrå; când înså ¿i aceste dezordinivremelnice au încetat a se mai produce, atunci o ordine ¿i o lini¿te durabiledominarå în fine în întregul Univers. Se poate spune înså, în legåturå cufic¡iunea aceasta, cå, dacå ea cuprinde un sistem, invers, sistemul acestacuprinde o fabulå; cåci ¿tim (iar adevårul acesta este un articol de credin¡å)cå toate ipotezele acestea nu sunt decât oracole ale sim¡urilor, care au încetatde mult a mai spune adevårul: Sfânta Scripturå ne înva¡å cå Fiin¡a infinit

10 Fie ca norocul, care conduce totul, så îndepårteze de la noi aceastå nenorocire,ªi ca ra¡ionamentul, mai curând decât experien¡a, så ne convingå de ea.

(Lucre¡iu, Poemul naturii, V, vv. 107-108)

FRANCIS BACON

45

puternicå ¿i inteligentå este aceea care a creat ordinea, sistemul ¿i înså¿imateria Universului.

XIII. Proteu sau materia

Poe¡ii povestesc cå Proteu era un påstor în slujba lui Neptun; dupå ei,el era un båtrân ¿i un ghicitor de un grad mai înalt, care, prin ¿tiin¡a sa pecât de întinså pe atât de adâncå, meritase denumirea de De-trei-ori-mare,cåci cuno¿tea nu numai viitorul, ci pânå ¿i trecutul ¿i prezentul; a¿a încât,în afarå de ghicitorie, artå în care strålucea, era în stare så descurce haosulcelor mai adânci antichitå¡i ¿i så dezvåluie toate secretele naturii. El î¿iavea locuin¡a într-o pe¿terå imenså, în care se retrågea spre mijlocul zileipentru a-¿i numåra acolo turma de animale marine, dupå care se låsa învoia somnului. Cei care voiau så-l consulte nu puteau scoate de la el niciun råspuns decât legându-l foarte strâns; atunci båtrânul depunea toatesfor¡årile sale spre a se desface din legåturi, suferind nenumårate prefaceri:se schimba în foc, în fluviu, în animale de diferite specii; dar, dacå era ¡inutstrâns, î¿i relua în cele din urmå prima ¿i adevårata lui formå.

În¡elesul acestei fabule pare a se aplica secretelor naturii ¿i diferitelorspecii de moduri, de însu¿iri sau de condi¡ii ale materiei; cåci personajul luiProteu reprezintå înså¿i materia care este în Univers, tot ce este mai vechidupå Dumnezeu. Înså materia locuie¿te, ca så zicem a¿a, sub concavitateacerurilor ca sub bolta unei pe¿teri. Se spune cå Proteu ar fi servitorul¿i supusul lui Neptun, fiindcå orice opera¡ie, orice împår¡ire ¿i orice folosirea materiei se face mai cu seamå prin mijlocirea fluidelor. Turma lui Proteupare a nu fi decât imaginea speciilor obi¿nuite de animale, de plante ¿i deminerale, în care materia pare a se råspândi ¿i oarecum a se istovi; a¿aîncât, dupå ce a format în totul aceste specii, ea pare cå doarme sau cå seodihne¿te ¿i cå nu mai este ispititå så formeze altele sau så le pregåteascåformarea: iatå ce înseamnå partea aceasta a fabulei care spune cå Proteuî¿i numårå turma ¿i se laså apoi în voia somnului. Se spune cå treaba aceastao face cåtre amiazå, nu spre aurorå sau spre amurg, adicå în timpul cândmateria este îndeajuns de pregåtitå, de elaboratå ¿i, ca så zicem a¿a, de coaptåspre a forma ¿i spre a face så încol¡eascå speciile; timp care ¡ine mijloculîntre acela în care se formeazå simpli germeni ai acestor specii ¿i acelaîn care ele decad. Înså timpul acesta, cum ne încredin¡eazå Istoria Sfântå,a fost tocmai acela al crea¡iei; cåci atunci, prin puterea acestui cuvânt divin:„Så se facå“, materia, dupå porunca Creatorului, în loc så-¿i îndeplineascå


46

rota¡iile ¿i încercårile obi¿nuite, a executat dintr-o datå opera¡ia finalå.„El spuse, iar materia curgând pe un loc în toate tiparele în acela¿i timp,speciile se formarå, iar întregul Univers fu turnat dintr-o singurå aruncåturå“.Fabula îl presupune pe Proteu desprins din legåturile sale ¿i complet libercu turma sa, pentru cå imensitatea lucrurilor, înfå¡i¿atå cu alcåtuirilecomune ¿i cu formule obi¿nuite ale speciilor, prezintå materia într-o starede deplinå libertate ¿i, ca så zicem a¿a, turma combinårilor celor mailesnicioase. Dar, dacå vreun slujitor al naturii, luminat ¿i îndrumat de geniu,î¿i då osteneala de a-i face un fel de silnicie ¿i de a o tortura în toate chipurile,a¿a ca ¿i când ar urmåri în mod precis så o nimiceascå, atunci materia,rezistând tuturor acestor for¡e folosite împotriva ei (cåci ea nu poate finimicitå cu adevårat decât de atotputernicia divinå) ¿i silindu-se a se des-prinde din toate legåturile sale, se întoarce în toate direc¡iile spre a se elibera,suferå cele mai ciudate prefaceri ¿i ia rând pe rând nenumårate forme diferite,în a¿a fel încât atunci, dupå ce a stråbåtut toate combinårile, toate modurile,toate gradele, toate nuan¡ele ¿i oarecum s-a învârtit în cerc, ea pare a revenila prima ei stare, dacå se continuå a o supune silniciei. Dar metoda cea maisigurå de a o strânge ¿i de a o lega astfel este de a-i pune oarecum cåtu¿e,adicå de a folosi mijloacele extreme. Partea aceasta a fabulei, în care sepresupune cå Proteu ar fi ghicitor ¿i cå ar cunoa¿te deopotrivå trecutul,prezentul ¿i viitorul, este pe deplin conformå naturii înse¿i a materiei;dar este evident cå orice om care ar cunoa¿te poftele ¿i procedeele materieiar avea numai prin aceasta o cunoa¿tere generalå a lucrurilor ¿i a faptelortrecute, prezente ¿i viitoare – de¿i o astfel de cunoa¿tere nu s-ar putea întindela faptele particulare ¿i individuale.

XIV. Memnon sau omul precoce

Poe¡ii aratå cå Memnon era fiul Aurorei. El se remarca prin frumuse¡eaarmelor sale. Ajuns renumit datoritå zvonului cå se bucurå de trecere înfa¡a poporului ¿i încurajat de de¿artele aplauze ale mul¡imii, plecå la råzboiulTroiei. Înså, întrucât nåzuia prea pripit ¿i cutezåtor de a-¿i face un numemare, îndråznind så-l atace pe Ahile, cel mai curajos ¿i cel mai puternicdintre greci, fu învins ¿i ucis. Iupiter, mâhnit de moartea prematurå a acestuiråzboinic ¿i deplângându-i soarta, trimise la înmormântare un numår marede påsåri, pentru a înso¡i corpul ¿i pentru a-l cinsti prin cântece care aveauîn ele ceva jalnic ¿i plângåre¡. Mai târziu i se ridicå o statuie care, lovitåde razele Soarelui, scotea de asemenea sunete plângåre¡e.

FRANCIS BACON

47

Fabula aceasta pare a-i indica pe tinerii de mare nådejde råpi¡i de omoarte timpurie. Ei pot fi privi¡i în adevår ca fiii Aurorei, cåci, ademeni¡i devreo precådere exterioarå care îi deosebe¿te ¿i de aplauze de¿arte, facîncercåri peste puterile lor, cuteazå så înfrunte eroi, se måsoarå cu ei ¿i morîntr-o luptå prea inegalå; înså o compåtimire generalå ¿i îndelungi påreride råu le cinstesc amintirea. Nimic nu este mai de plâns în soarta muritorilor¿i nu pricinuie¿te påreri de råu mai vii decât virtutea seceratå în floare; cåcicine moare astfel înainte de vreme nu a tråit încå îndeajuns pentru a sesåtura de el însu¿i, nici pentru a stârni invidia care ar putea îndulci pu¡inaceste påreri de råu ¿i potoli aceastå compåtimire. Pe deasupra, acestelamenta¡ii ¿i gemete se aud nu numai la înmormântarea lor, ci sunt de lungåduratå ¿i se continuå în viitor. Mai cu seamå în marile înnoiri ¿i la începutulmarilor înfåptuiri, care pot fi privite ca razele Soarelui care råsare, pot fivåzute aceste påreri de råu reînnoindu-se.

XV. Tithon sau såturarea

O fabulå måiestritå spune cå Aurora l-a iubit pe Tithon ¿i cå, dorind såtråiascå ve¿nic cu el, l-a rugat pe Iupiter så-i acorde iubitului ei darulnemuririi; dar cå, datoritå unei nechibzuin¡e destul de obi¿nuite la o femeie,uitå så-i cearå ca el så fie scutit ¿i de a îmbåtrâni. Ca urmare, Tithon, ajunsnemuritor, dar, îmbåtrânind din ce în ce mai mult ¿i nåpådit de relele acesteibåtrâne¡i care mereu cre¿teau (moartea, care-i era refuzatå, nu le puteapune capåt), deveni omul cel mai nenorocit. Din fericire pentru el, Iupiter,cåruia i se fåcu milå, îl transformå în fine în greier.

Fabula aceasta este o imagine iscusitå a voluptå¡ii ¿i a neajunsurilorei. Într-adevår, voluptatea, la începuturile ei, care pot fi privite ca aurora ei,este atât de plåcutå oamenilor, încât ei ar dori ca plåcerile ei så fie ve¿nice,uitând prea mult cå toate trebuie så se termine cu plictiseala ¿i cu dezgustul,care este ca un fel de båtrâne¡e a voluptå¡ii; a¿a încât în cele din urmåoamenii, nemaifiind în stare de plåceri adevårate, dar nepierzând decâtputin¡a de a se bucura de ele, fårå så fi pierdut dorin¡a ¿i voin¡a de a legusta, preferå de obicei så vorbeascå despre plåcerile pe care le-au gustatcând erau în puterea vârstei, mul¡umindu-se cu simple discu¡ii asupraacestui subiect ¿i cu astfel de satisfac¡ii ideale. Aceasta se observå îndeosebila oamenii foarte voluptuo¿i ¿i la råzboinici: celor dintâi le plac la båtrâne¡econvorbirile murdare, iar celor din urmå le place la aceea¿i vârstå så-¿ipovesteascå ispråvile viteje¿ti. În aceasta ¿i unii, ¿i al¡ii se aseamånå greie-rilor, a cåror putere stå toatå în glas.


48

XVI. Amantul Iunonei sau Infamia

Poe¡ii povestesc cå Iupiter, spre a-¿i gusta mai în libertate iubirile, a luatun numår nesfâr¿it de forme diferite, ca aceea de taur, de vultur, de lebådå,de ploaie de aur; înså cå, pentru a o solicita pe Iunona, a luat o formå foartejosnicå ¿i foarte ridicolå, anume pe aceea a unui cuc udat de o ploaie cugåleata, tot tremurând ¿i tot zgribulit.

Fabula aceasta, foarte måiestritå, påtrunde în cutele cele mai adânciale inimii omene¿ti. Iatå-i în¡elesul: oamenii så nu se încânte pânå la a-¿iînchipui cå, dupå ce s-au remarcat prin nenumårate dovezi de talent ¿i devirtute, vor fi asigura¡i de stima generalå ¿i vor câ¿tiga toate inimile; acestaeste un îndoit folos, pe care nu-l vor dobândi decât în raport cu felul de a fial min¡ii ¿i al caracterului persoanelor ale cåror respect ¿i iubire le cautå.Dacå au de-a face cu persoane lipsite de orice însu¿iri respectabile ¿i carenu au decât îngâmfare combinatå cu multå råutate (fel de caracter figuratîn aceastå fabulå prin firea Iunonei), så fie bine încredin¡a¡i cå trebuie såînceapå prin a se despuia de tot ce le face cinste ¿i le poate da strålucire;altminteri, ei nu vor izbuti. ªi nu este de ajuns o bunåvoin¡å exageratå;într-un asemenea caz, este nevoie de josnicie ¿i de mâr¿åvie.

XVII. Cupidon sau atomul11

Ceea ca au spus poe¡ii despre Amor nu se poate potrivi unui singurpersonaj (uneia ¿i aceleia¿i divinitå¡i); totu¿i, fic¡iunea lor asupra acestuisubiect nu diferå de la unul la altul într-atât încât så nu se poatå, spre aocoli în acela¿i timp confundarea ¿i dublarea personajelor, înlåtura ceea ceau ele diferit ¿i a lua ceea ce au comun, pentru a le atribui unuia singur.Unii poe¡i, spun eu, sus¡in cå Amor este cel mai vechi dintre to¡i zeii ¿i, prinurmare, dintre toate existen¡ele, exceptând Haosul, care, dupå ei, nu ar fimai pu¡in vechi decât el. Înså filosofii sau poe¡ii din cea mai adâncå vechimenu denumesc niciodatå Haosul divinitate. Cei mai vechi dintre ei, vorbinddespre acest Amor atât de båtrân, presupun cå el nu ar fi avut nicidecumun tatå; unii îi spun oul Nop¡ii. El ar fi fost acela care, fecundând Haosul,i-ar fi nåscut pe to¡i zeii ¿i toate celelalte existen¡e. Cât prive¿te atributele

11 Fabula aceasta este interpretatå mai amplu de Bacon în Despre principii ¿iorigini dupå fabulele lui Cupidon ¿i a Cerului.

FRANCIS BACON

49

sale, ele se reduc la patru principale. Ei îl presupun: 1) ve¿nic copil, 2) orb,3) gol, 4) înarmat cu un arc ¿i cu såge¡i. Celålalt Amor, dupå al¡i poe¡i, estecel mai tânår dintre zei ¿i fiul lui Venus: i se dau toate atributele celui maivechi, care în unele privin¡e se aseamånå.

Fabula aceasta se referå la leagånul naturii ¿i se ridicå pânå la originealucrurilor. Amorul pare a nu fi decât pofta sau stimulus-ul materiei, sau,ca så dezvoltåm ceva mai mult ideea noastrå, mi¿carea naturalå a atomului.For¡a aceasta unicå ¿i cea mai veche dintre toate este aceea care, ac¡ionândasupra materiei, formeazå ¿i constituie to¡i compu¿ii; ea este absolut fåråtatå, adicå fårå cauzå, cauza unui efect fiind, ca så zicem a¿a, tatål. Dar oatare for¡å nu poate avea nici o cauzå în naturå, în afarå de Dumnezeu(excep¡ie pe care trebuie så o facem totdeauna); cåci, neexistând nimicînaintea acestei for¡e, ea nu poate avea cauzå producåtoare, nici nu poate fiun efect ¿i, întrucât e tot ce este mai universal în naturå, ea nu are nici gen,nici formå (diferen¡å specificå). Prin urmare, orice ar putea fi for¡a aceasta,ea este pozitivå, absolut surdå (unicå în specia ¿i în genul ei, fårå corelativ¿i incomparabilå). Mai mult, dacå ar fi posibil a-i cunoa¿te natura ¿i modulde ac¡iune, nu s-ar putea ajunge la aceastå îndoitå cunoa¿tere prin aceea acauzei sale; cåci, fiind, dupå Dumnezeu, cauza tuturor cauzelor, ea înså¿ieste fårå cauzå ¿i deci inexplicabilå. Se poate totu¿i ca gândirea omeneascåså nu poatå prinde ¿i îmbrå¡i¿a adevåratul ei mod. Astfel poe¡ii o privesc cape un ou clocit de Noapte. Filosoful acesta minunat, ale cårui lucråri facparte din Sfintele Scripturi, se exprimå astfel asupra acestui subiect: „El fåcufiecare lucru ca så fie frumos la vremea sa ¿i a låsat lumea în voia certurilordintre ele; în a¿a fel totu¿i ca omul så nu descopere niciodatå opera pe careDumnezeu a înfåptuit-o de la început pânå la sfâr¿it“12; cåci legea prescur-tatå a naturii sau puterea acestui Cupidon, pe care însu¿i Dumnezeu aimprimat-o în toate particulele materiei ¿i a cårei ac¡iune repetatå saumultiplicatå produce toatå varietatea compu¿ilor, puterea aceasta, spun,poate lovi u¿or ¿i cel mult atinge în treacåt gândirea omeneascå, dar nuo påtrunde decât foarte anevoie.

Sistemul grecilor asupra principiilor materiale presupune multåpåtrundere ¿i adâncime în cercetårile lor. Cât despre aceste principii alemi¿cårii de care ¡in generårile, n-au avut asupra acestui subiect decât ideifoarte superficiale ¿i nevrednice de ei; ¿i tocmai asupra punctului desprecare este vorba aici ei par to¡i orbi ¿i nu fac decât så se bâlbâie. Bunåoarå,pårerea peripateticienilor, care presupune cå adevåratul principiu al mi¿cårii

12 Eclesiastul, cap. 3. v. 11.


50

materiei este priva¡iunea, se reduce la cuvinte care par a indica ceva, dar carede fapt nu indicå absolut nimic. În ce-i prive¿te pe cei care pun totul în legåturåcu Dumnezeu, ei o fac pe bunå dreptate, fiindcå totul trebuie så se termineacolo; înså, în loc så se ridice treptat, a¿a cum ar trebui, ei saltå, ca såzicem a¿a, la cauza primå. Este neîndoielnic cå legea simplå ¿i unicå, alecårei cazuri particulare sunt toate celelalte ¿i care, prin universalitatea ei,constituie adevårata unitate a naturii, este subordonatå lui Dumnezeu.E tocmai legea despre care vorbeam ¿i care este cuprinså în urmåtoarelecâteva cuvinte: fåptura pe care Dumnezeu a creat-o de la început pânåla sfâr¿it.

În ce-l prive¿te pe Democrit, care îi depå¿e¿te pe to¡i ceilal¡i filosofi,dupå ce a dat atomului un început de dimensiune ¿i o figurå, nu-i atribuiedecât un singur Cupidon, adicå o singurå mi¿care primitivå ¿i absolutå,de care leagå o mi¿care relativå; cåci opinia sa este cå to¡i atomii, în virtuteapropriei lor mi¿cåri, tind spre centrul lumii; dar cå cei care au mai multågreutate, mergând mai repede, lovindu-i pe acei care au mai pu¡inå greutateîi deplaseazå ¿i îi silesc în felul acesta så se mi¿te în sens contrar, adicå spreperiferie. Înså ipoteza aceasta, neîmbrå¡i¿ând decât partea cea mai micådin considera¡iile necesare, ne pare îngustå ¿i superficialå; cåci nici mi¿careacircularå a corpurilor cere¿ti, nici mi¿cårile, fie expansive, fie contractive,care se observå în nenumårate corpuri, nu pot fi reduse la acest unic prin-cipiu ¿i pare imposibil a le împåca cu o astfel de mi¿care.

Cât despre mi¿carea de declina¡ie ¿i despre agita¡ia întâmplåtoare aatomului, închipuite de Epicur, nu sunt decât presupuneri gratuite, opiniitot atât de u¿uratice pe cât de absurde, mårturie indirectå a ignoran¡ei saleîn chestiunea aceasta. Astfel Cupidon pare învåluit de o noapte adâncå ¿icu mult mai anevoie de descoperit decât ar fi de dorit. A¿a încât, påråsindpentru moment cercetarea naturii sale, så trecem la aceea a atributelor sale.Nimic mai måiestrit decât fic¡iunea aceasta care presupune cå el este încopilårie ve¿nicå; cåci compu¿ii care au un anumit volum sunt supu¿iîmbåtrânirii, pe când primele semin¡e ale lucrurilor, atomii, spun eu, fiindinfinit mici, råmân, ca så zicem a¿a, într-o eternå copilårie. De asemenea,cu atât mai multå temeinicie este presupus gol, cu cât în ochii oricårui omcare-¿i face o idee exactå despre compu¿i ei par ca îmbråca¡i ¿i ca masca¡i.Drept vorbind, nu existå în naturå nimic gol, în afarå de elementele materiei.Presupunerea conform cåreia Cupidon ar fi orb este de asemenea o alegoriefoarte chibzuitå; cåci acest Cupidon, de orice naturå ar fi el, pare cu totullipsit de providen¡å (de inteligen¡å), mi¿carea ¿i direc¡ia lui atârnând exclusivde corpurile care-l învecineazå ¿i a cåror ac¡iune o simte. El se mi¿cåoarecum bâjbâind, ca orbii; ceea ce trebuie så ne dea o idee mai înaltå

FRANCIS BACON

51

despre aceastå Providen¡å divinå ¿i suveranå care, din ace¿ti atomi cu totullipsi¡i de providen¡å (de inteligen¡å) ¿i ca orbi, dar constrân¿i de o lege fixå¿i emanatå dintr-însa, a ¿tiut så scoatå aceastå frumoaså ordine ¿i armoniepe care o admiråm în Univers. Ultimul atribut al lui Cupidon, arcul ¿i såge¡ilesale, înseamnå cå puterea pe care o reprezintå este capabilå så ac¡ionezede la distan¡å; cåci ceea ce ac¡ioneazå din depårtare pare a arunca såge¡i.Înså orice filosof care admite atomii ¿i vidul e tocmai prin aceasta silit såpresupunå cå puterea atomului lucreazå la depårtare. Fårå o ac¡iune defelul acesta (dat fiind vidul interpus), nici o mi¿care nu ar putea fi niciprovocatå, nici comunicatå; totul s-ar în¡epeni ¿i ar råmâne nemi¿cat. Câtprive¿te pe cel mai tânår dintre cei doi Cupidoni, poe¡ii îl privesc pe bunådreptate ca pe cel mai tânår dintre zei; cåci, înainte de formarea speciilor,el trebuie så fie încå fårå putere ¿i fårå vigoare. În descrierea pe care poe¡iii-o fac, alegoria se referå în parte la moravuri ¿i i se aplicå cu u¿urin¡å.Totu¿i, ultima are mai multe legåturi decât prima; cåci Venus produce opoftå pentru unirea corpurilor ¿i a generårii. Cupidon, fiul ei, determinåacea afec¡iune ¿i o aplicå unui anumit individ. Astfel Venus este principiulînclinårii generale, iar Cupidon acela al simpatiilor mai particulare. Primulatârnå de cauze mai apropiate (¿i mai lesne de descoperit), iar ultimul decauze mai îndepårtate, de un fel de fatalitate ¿i oarecum de acel båtrânCupidon, adevåratul principiu al oricårei simpatii individuale.

XVIII. Diomedes sau zelul religios

Diomedes, fåcându-se încå mai dinainte renumit ¿i izbutind så fie îndrå-git de Pallas, zei¡a îl împinse prin cele mai puternice îndemnuri så nu o cru¡epe Venus dacå s-ar lua cu ea la luptå; ceea ce el a îndeplinit cu îndråznealå,rånind-o pe Venus la mânå. Ac¡iunea aceasta cutezåtoare råmase câtvatimp nepedepsitå, iar acest råzboinic, remarcându-se prin cele mai mariispråvi, se întoarse în patrie; dar, suferind aici mari nenorociri, se decise såse exileze ¿i så se refugieze în Italia. La început el a fost ¿i aici norocos.Regele Daunus, gazda sa, i-a fåcut daruri bogate, i-a procurat o situa¡ieonorabilå ¿i i s-au ridicat chiar în ¡arå numeroase statui. Înså, la primanenorocire abåtutå asupra acestui popor la care el se refugiase, regeleDaunus î¿i închipui cå ea avea drept cauzå gre¿eala pe care o fåcuse primindîn palatul såu un om care atråsese asuprå-¿i ura zeilor, fiindcå atacase,cu spada în mânå, ¿i rånise o zei¡å, fa¡å de care ar fi såvâr¿it un sacrilegiuchiar numai dacå ar fi atins-o. Drept rezultat, spre a scåpa ¡ara de urgia


52

socotitå de el ca pedeapsa acestei gre¿eli ¿i fårå så ¡inå seama de drepturileospitalitå¡ii, care i se påru cå trebuie så treacå dupå acelea ale religiei,l-a ucis pe Diomedes, a pus så se dårâme toate statuile acestui erou ¿ia desfiin¡at toate onorurile care i se dådeau; nu era îngåduit nici måcar a sedeplânge fårå primejdie sfâr¿itul acesta tragic. Înso¡itorii såi înså, cu toatåinterdic¡ia, plângând mereu moartea cåpeteniei lor ¿i fåcând ca plânsetelelor så råsune peste tot, furå transforma¡i în lebede, påsåri care, aproape demoarte, au ¿i ele un cântec foarte dulce, care are ceva jalnic ¿i tânguitor.

Subiectul acestei fabule este cu totul extraordinar ¿i unic în felul såu,cåci nu cunoa¿tem nici o fabulå în care så se spunå cå orice alt erou decâtDiomedes ar fi rånit vreo divinitate. Fic¡iunea aceasta este vådit destinatåså zugråveascå firea ¿i soarta unui om al cårui scop principal ¿i ¡intå få¡i¿åsunt de a ataca ¿i ruina cu for¡a armelor vreun cult divin sau vreo sectåreligioaså, chiar copilåreascå, ridicolå ¿i abia meritând så atragå aten¡ia;cåci, de¿i råzboaiele sângeroase în legåturå cu religia le-au fost necunoscuteanticilor, zeii pågânismului nefiind påta¡i de gelozia aceasta care este atri-butul adevåratului Dumnezeu, totu¿i în¡elepciunea acelor filosofi ai primelortimpuri a fost atât de întinså ¿i atât de adâncå, încât ei au ¿tiut så închipuie,så prevadå ¿i så zugråveascå sub vålul alegoriei ceea ce nu au putut încå såînve¡e din propria lor experien¡å. Astfel, când cei care, având de combåtut osectå religioaså, chiar copilåreascå, u¿uraticå, coruptå ¿i devenitå ticåloaså,în loc så deschidå ochii ¿i så îndrepte pe ace¿ti råtåci¡i numai prin putereara¡iunii ¿i a în¡elepciunii, prin pilda unei vie¡i exemplare ¿i, în fine, pringreutatea modelelor ¿i a autoritå¡ilor, vor så stârpeascå aceastå sectå prinasprimea exageratå a pedepselor ¿i så o extermine prin fier ¿i foc, pot fidesigur puternic împin¿i de zei¡a Pallas, adicå de o judecatå severå ¿i de oînver¿unare care îi face în stare så spulbere aceste iluzii ¿i så sfâ¿ie vålulîn¿elåtoriei; în fine, printr-o urå luminatå fa¡å de opiniile nesåbuite ¿i printr-osârguin¡å låudabilå în sine, ei î¿i fac în mod obi¿nuit o mare faimå în acestchip, pentru câtva timp; iar gloata, cåreia nu-i poate plåcea nimic potolit,îi prive¿te ca pe singurii apåråtori legitimi ai adevårului ¿i ca råzbunåtori aireligiei ultragiate, pe când pe to¡i ceilal¡i, care îi par prea cåldicei ¿i prearu¿ino¿i, îi laudå cu mult zgomot ¿i nutre¿te pentru ei un respect careseamånå cu adora¡ia. Totu¿i faima ¿i bel¿ugul acesta dureazå rar pânå lasfâr¿it, toate aceste mijloace violente sfâr¿ind totdeauna prin a fi fatale aceloracare le-au folosit, numai dacå o moarte grabnicå nu-i pune la adåpost denestatorniciile sor¡ii.

Cât despre partea fabulei care spune cå Diomedes a fost ucis de înså¿igazda sa, ea urmåre¿te så ne facå så în¡elegem ¿i så ne reamintim acestadevår supåråtor cå deosebirile de påreri religioase ¿i schismele provoacå

FRANCIS BACON

53

trådåri ¿i perfidii pânå ¿i între persoane cårora legåturile cele mai sfintele impun ca o lege de a se ocroti reciproc; iar când se spune cå plânsetele¿i pårerile de råu cårora moartea lui Diomedes le-a dat loc erau privitedrept crime ¿i chiar pedepsite prin chinuri, fabula aminte¿te sau înva¡å cåcrimele cele mai mari nu înåbu¿å niciodatå cu totul în inimi sentimentulcompåtimirii pentru cei care le-au såvâr¿it ¿i suferå pedeapsa cuvenitåpentru ele; cå pânå ¿i aceia care se îngrozesc de crime au totu¿i milå decriminali ¿i le deplâng soarta din omenie. Într-adevår, dacå aceaståcompåtimire era interziså, ca fiind criminalå, ar fi cea mai mare nenorocire.

Fabula ne mai face så în¡elegem cå în certurile privitoare la religie,în care cele douå tabere se acuzå reciproc de necredin¡å, compåtimireapentru cei din tabåra opuså este suspectå ¿i pedepsitå adesea ca o crimå;cå, dimpotrivå, plânsetele ¿i vaietele oamenilor din aceea¿i sectå ¿i lega¡i deaceea¿i pårere, reprezentate aici prin acelea ale înso¡itorilor acestui erou,par de obicei convingåtoare ¿i melodioase, ca acelea ale lebedelor sau alepåsårilor lui Diomedes. Partea aceasta a fabulei se cuvine så ne atragå celmai mult aten¡ia, cåci ea ne face så în¡elegem, sub vålul alegoriei, cå ultimelecuvinte ale acestor oameni curajo¿i, care se våd aproape de a suferi ex-trema torturå pentru cauza religiei, asemånåtoare cu cântecele lebedelorcare mor, au o uimitoare înrâurire asupra ascultåtorilor; cå ele fac asupralor, în chiar clipa când sunt auzite, impresia cea mai adâncå ¿i se maipåstreazå în sufletul lor printr-o îndelungå amintire.

XIX. Dedal sau ma¿inistul

Anticii au voit så redea prin persoana lui Dedal, om foarte nåscocitor,înså a cårui amintire trebuie så inspire scârbå, ¿tiin¡a, inteligen¡a ¿i dibåciame¿te¿ugarilor, dar folositå în scopuri criminale. Acest Dedal, dupå ce l-aucis pe con¿colarul ¿i rivalul såu, silit fiind så se expatrieze, a gåsit iertarela regii altor ¡inuturi ¿i a fost tratat onorabil în cetå¡ile care-i dådurå adåpost.El nåscoci ¿i înfåptui un mare numår de lucråri memorabile, fie în cinsteazeilor, fie pentru împodobirea ora¿elor ¿i a locurilor publice; dar acest marerenume pe care-l dobândise îl datora cu mult mai pu¡in acestor lucrårirespectabile decât folosirii criminale pe care o fåcuse cu talentele sale; cåciscârboasa lui dibåcie a fost în stare så o facå pe Pasiphaë så aibå legåturåtrupeascå cu un taur; de asemenea, geniului sau dåunåtor ¿i-a datoratMinotaurul, care a mâncat atâ¡ia copii de condi¡ie liberå, nemernica ¿inenorocita obâr¿ie. Apoi, ma¿inistul acesta, nereparând un råu decât


54

printr-un alt råu mai mare ¿i îngråmådind crimå peste crimå, a închipuit¿i-a executat faimosul Labirint, pentru paza în siguran¡å a acestui monstru.Dupå care, Dedal nevoind så-¿i datoreze faima numai unor nåscociri ¿iînfåptuiri dåunåtoare, lui i se datorå ¿i iscusita idee a acelui fir cu ajutorulcåruia se puteau urmåri toate întorsåturile Labirintului ¿i putea fi stråbåtutîn întregime fårå a te råtåci într-însul. Justi¡ia lui Minos l-a urmårit multåvreme pe acest Dedal cu sârguin¡å ¿i cu asprime, înså toate cercetårile salefurå zadarnice; ma¿inistul gåsea totdeauna adåposturi ¿i scåpa de toateurmåririle acestui judecåtor neînduplecat. În fine, când Dedal voi så-l înve¡epe fiul såu arta de a stråbate våzduhul zburând, acesta, de¿i începåtorde artå, voind så se fåleascå cu iscusin¡a sa, s-a ridicat prea sus ¿i s-apråbu¿it în mare.

Iatå care pare a fi în¡elesul acestei fabule. Ea începe cu o observa¡iefoarte chibzuitå asupra acestei pasiuni ru¿inoase care se vede adeseadomnind printre arti¿tii remarca¡i prin talentele lor ¿i care-i ståpâne¿te într-omåsurå uimitoare; cåci nu existå pizmå mai aprigå ¿i mai ucigåtoare decâtaceea a oamenilor din clasa aceasta; observa¡ie urmatå de o alta, sortitå såarate cât de pu¡in chibzuitå ¿i de råu aleaså era pedeapsa aceasta cu exiluldatå lui Dedal. În adevår, arti¿tii renumi¡i sunt primi¡i cu cinste la aproapetoate popoarele; a¿a încât exilul este pentru ei rar o adevåratå pedeapså.Cåci oamenii de alte profesii sau condi¡ii nu trag atât de lesne folos dintalentele lor în afara patriei lor; pe când admira¡ia pe care o provoacåoamenii de talent ¿i faima lor se råspândesc ¿i cresc mai lesne în ¡åri stråine,cei mai mul¡i oameni fiind înclina¡i în mod natural så acorde precåderestråinilor asupra concetå¡enilor lor în legåturå cu înfåptuirile ¿i cu produc¡iilede felul acesta.

Ceea ce fabula spune apoi despre foloasele ¿i neajunsurile artelormecanice este de netågåduit. În adevår, via¡a omeneascå le datoreazå aproapetotul: ea le datoreazå tot ce poate face ca religia så fie mai impunåtoare,så dea guvernåmântului mai multå måre¡ie ¿i så procure ceea ce ne estetrebuitor, folositor sau plåcut; cåci din comorile lor scoatem tot sau aproapetot spre a satisface nevoile noastre, fie adevårate, fie false. Totu¿i, din acela¿iizvor rezultå instrumentele viciului sau chiar ale mor¡ii; cåci, fårå a vorbi dearta curtezanelor ¿i de toate acele arte corupåtoare care le procurå arme,vedem îndeajuns cât de mult otråvurile påtrunzåtoare, ma¿inile de råzboi¿i alte pacoste de acela¿i fel îl întrec prin efectele lor ucigåtoare pe înfrico-¿åtorul Minotaur.

Labirintul simbolizeazå foarte iscusit natura mecanicii luatå în general.În adevår, inven¡iile ¿i construc¡iile cele mai izbutite de felul acesta pot fiprivite ca ni¿te labirinturi, datå fiind fine¡ea, mul¡imea, numårul mare,

FRANCIS BACON

55

complica¡ia ¿i asemånarea aparentå a pår¡ilor lor, ale cåror diferen¡e anevoiele prind judecata cea mai finå ¿i ochiul cel mai atent; alcåtuiri în care, fåråfirul experien¡ei, ri¿ti a te pierde. Cu aceea¿i îndreptå¡ire ¿i potrivire se adaugåîn fabulå cå acela¿i om a imaginat toate întorsåturile Labirintului ¿i a datideea acelui fir cu ajutorul cåruia îl puteai stråbate fårå så te råtåce¿ti; cåciartele mecanice, având atât foloase, cât ¿i neajunsuri, sunt ca ni¿te såbii cudouå tåi¿uri, care folosesc când spre a face råu, când spre a-l lecui; iar råulpe care îl fac uneori cumpåne¿te atât de mult binele, încât pot face ca folosullor så se reducå la nimic. Produsele våtåmåtoare ale artelor ele însele, cândsunt dåunåtoare prin natura lor, sunt expuse urmåririlor lui Minos, adicåvråjmå¿iei legilor, care le condamnå, le pedepsesc ¿i le interzic poporului.Totu¿i, în pofida vigilen¡ei guvernåmântului, ei gåsesc totdeauna mijloculde a se ascunde ¿i de a se stabili în chiar locurile de unde s-a voit så fieizgoni¡i; ei gåsesc totdeauna un ascunzi¿ ¿i un adåpost. Aceasta o observåînsu¿i Tacitus foarte judicios în legåturå cu un caz întru totul asemånåtorcu acesta, vreau så spun al matematicienilor ¿i al acelora care fachoroscoape: „Categorie de oameni, spune el, pe care vom vrea mereu så-iizgonim din ora¿ul nostru, dar care va råmâne mereu pe loc“. Totu¿i arteledåunåtoare ¿i u¿uratice de tot soiul, care fac totdeauna fågåduieli måre¡e,ne¡inându-se niciodatå de cuvânt, se discrediteazå mai curând sau maitârziu, ca urmare tocmai a paradei pe care o fac; ¿i, dacå trebuie spus întreguladevår în chestiunea aceasta, frâna legilor va fi totdeauna neîndestulåtoarespre a le opri, dacå înså¿i vanitatea acestor ¿arlatani nu ar dezamågi maicurând sau mai târziu lumea de rând, pe care mai întâi a în¿elat-o.

XX. Erichthonius sau impostura

Poe¡ii imagineazå cå Vulcan, fiind îndrågostit de Minerva, a încercatmai întâi så o seducå, dar cå apoi, târât de puterea patimei sale, a voit så osiluiascå ¿i cå în aceastå luptå ¿i-a risipit såmân¡a pe påmânt; aceastadådu na¿tere lui Erichthonius, copil de o formå extraordinarå: pår¡ile salesuperioare erau de o mare frumuse¡e; dar coapsele ¿i picioarele, foartesub¡iri, aveau forma unui ¡ipar sau a unui ¿arpe. Ru¿inos de aceastådiformitate ¿i voind så-i ascundå cunoa¿terea de toatå lumea, el a introdusfolosin¡a carelor; mijloc prin care, într-adevår, låsa så se vadå ce avea maifrumos, ascunzând ce avea diform.

Iatå în¡elesul acestei fabule ciudate ¿i monstruoase. Când arta, repre-zentatå aici prin persoana lui Vulcan (din pricina numårului mare de


56

opera¡ii folositoare care pot fi fåcute cu ajutorul focului) siluie¿te, ca såspunem a¿a, natura (figuratå în fabulå prin Minerva, din pricina inteligen¡eipe care o cer aceste opera¡iuni), rar, spun, sfor¡årile pe care le face spre a oînvinge ¿i a o îmblânzi sunt încununate de succes ¿i ea nu-¿i atinge aproapeniciodatå principala ¡intå. Dar, dupå multe încercåri ¿i tentative – care pot fiprivite ca un fel de luptå – izbute¿te în fine så înfåptuiascå unele creaturiimperfecte ¿i så formeze unii compu¿i noi, nelega¡i, plåcu¡i la vedere, darcare nu împlinesc decât în parte ¡inta principalå ¿i care, în privin¡a aceasta,par a surprinde. Totu¿i, în¿elåtorii în aceste lucruri fac o mare zarvå cuasemenea produse nedesåvâr¿ite ale meseriei lor, ascunzând privirilor,cu ajutorul unor anumite måiestrii, cunoa¿terea a ceea ce le poate lipsi¿i le aratå pretutindeni cu o figurå triumfåtoare, urca¡i, ca så spunem a¿a,pe carul vanitå¡ii lor. Aceasta se constatå mai cu seamå în legåturå curezultatele opera¡iilor chimice ¿i cu unele feluri de ma¿ini ¿i instrumente defabrica¡ie nouå sau de construc¡ie delicatå; ceea ce trebuie så parå cu atâtmai pu¡in uimitor, cu cât cei mai mul¡i oameni, mult mai preocupa¡i så-¿iimpunå încercårile sau så-¿i atingå ¡inta decât så ocoleascå gre¿elile sau så¿i le corecteze, preferå så lupte cu natura ¿i så o siluiascå, decât så-i meritefavorurile printr-un respect în¡elept ¿i printr-o sârguin¡å metodicå.

XXI. Deucalion sau restaurarea

Poe¡ii povestesc cå stråvechii locuitori ai Påmântului fiind îneca¡i ¿idistru¿i de un potop universal, Deucalion ¿i Pyrrha, care råmåseserå singuri,însufle¡i¡i de dorin¡a de a repara imensa pierdere a neamului omenesc –dorin¡å låudabilå în ea înså¿i ¿i care pe bunå dreptate i-a fåcut renumi¡i –oracolul, pe care-l consultarå în legåturå cu aceasta, le råspunse cå nu¿i-ar putea atinge scopul decât luând oasele mamei lor ¿i aruncându-le înurma lor. Rezultatul acestui ciudat råspuns fu mai întâi de a-i întrista ¿i dea-i cufunda în descurajare; dar apoi, cugetând mai matur, au în¡eles în finecå oasele despre care vorbea oracolul erau pietrele, care sunt oarecum oaselepåmântului, mama comunå a muritorilor.

Fabula aceasta dezvåluie unul dintre cele mai adânci secrete ale naturii¿i este sortitå så scoatå la luminå una dintre erorile cele mai obi¿nuite aleoamenilor. Ideile lor strâmte ¿i superficiale asupra naturii fac ca ei så selaude cå pot reface în întregime ¿i reînnoi compu¿i cu ajutorul pår¡ilor lorputrezite ¿i al resturilor lor, aproape la fel cum Phoenix rena¿te din cenu¿asa; nådejde cu atât mai în¿elåtoare, cu cât materiile de felul acesta, întrucât

FRANCIS BACON

57

¿i-au încheiat întreaga perioadå ¿i, ca så zicem a¿a, ¿i-au tråit traiul, nu maisunt în stare så înfåptuiascå noi compu¿i; a¿a încât trebuie, dimpotrivå,så te întorci din drum ¿i så folose¿ti principii mai comune.

XXII. Nemesis sau vicisitudinile lucrurilor

Se spune cå Nemesis era o zei¡å cåreia i se cuveneau respectele tuturormuritorilor ¿i de care trebuiau så se teamå mai cu seamå puternicii ¿i ferici¡iilumii acesteia. Ea era fiica lui Ocean ¿i a Nop¡ii. Poe¡ii o descriu astfel: aveaaripi ¿i purta ¿i o coroanå, ¡inând în mâna dreaptå o lance de frasin, iar înstânga o sticlu¡å plinå cu etiopieni; în fine, ca animal de cålårit avea un cerb.

Fabula aceasta poate fi explicatå în felul urmåtor: Nemesis înseamnåîndeajuns de clar råzbunare sau råsplatå. Func¡ia acestei zei¡e era dea opri prosperitatea celor mai ferici¡i ¿i de a le face o opozi¡ie de felul aceleiaa tribunilor poporului, interpunându-¿i veto-ul. Iar ea nu numai înfrâneazå¿i pedepse¿te îngâmfarea ¿i înfumurarea acelora pe care necontenite izbânziîi fac obraznici, ci cumpåne¿te cu nereu¿ite pânå ¿i bel¿ugurile oamenilorcelor mai drep¡i ¿i mai mode¿ti; ca ¿i când nici un muritor nu ar trebuiså fie primit la balul zeilor decât spre a servi ca jucårie. În ce må prive¿te,am citit în Pliniu micul capitol în care el face enumerarea nefericirilor ¿iinsucceselor lui Caesar Augustus (pe care mai înainte îl privisem ca pemuritorul cel mai norocos care ar fi existat vreodatå ¿i care ar fi ¿tiut chiarså se bucure de norocul såu cu multå prevedere ¿i metodå ¿i în caracterulcåruia nu se vedea nici înfumurare, nici timiditate, nici slåbiciune, niciconfuzie, nici melancolie), când am våzut, spun, în aceastå povestire,cå într-o zi el a fost chiar hotårât så se sinucidå, atunci am în¡eles måre¡ia¿i puterea acestei zei¡e, care e în stare så târascå la altarul ei o asemeneavictimå. Când poe¡ii spun cå ea este fiica lui Ocean ¿i a Nop¡ii, ei o fac sprea ne låsa så în¡elegem cå nestatornicia lucrurilor ¿i judecå¡ile divine suntînmormântate în întunericul cel mai adânc ¿i råmân un mister pentrumuritori.

Pe bunå dreptate nestatornicia aceasta este reprezentatå aici de Ocean,ale cårui flux ¿i reflux îi sunt imaginea credincioaså. Iar providen¡a aceasta,ale cårei hotårâri se ascund min¡ii noastre, este foarte chibzuit figuratå prinNoapte. Pågânii aveau ¿i ei o oarecare idee despre aceastå nocturnå ¿imisterioaså Nemesis ¿i observaserå ca ¿i noi dezacordul dintre judecå¡ileomene¿ti ¿i cele divine.


58

Cadit et Ripheus, justissimus unusQui fuit ex Teucris et servantissimus aequi;Dis aliter visum!13

Nemesis este reprezentatå cu aripi datoritå acestor schimbåri subite ¿ineprevåzute observate în lucrurile omene¿ti; cåci vedem cå, în toate timpurile,persoanele cele mai distinse prin luminile ¿i în¡elepciunea lor au pierit princhiar primejdiile pe care le dispre¡uiau cel mai mult. Bunåoarå Cicero, cândDecimus Brutus l-a în¿tiin¡at så nu aibå încredere în reaua-credin¡å a luiOctavianus ¿i a inimii sale rånite, nu-i råspunse decât atât: „În ce må prive¿te,scumpul meu Brutus, am pentru voi to¡i o dragoste pe care o merita¡i ¿i våsunt recunoscåtor cå a¡i avut bunåvoin¡a de a må în¿tiin¡a de aceste nimicuripe care mi le comunica¡i“.

Coroana purtatå de Nemesis exprimå efectul obi¿nuit al firii rele ¿iinvidioase a oamenilor de rând; cåci la cåderea persoanelor care au fostmult timp norocoase ¿i puternice în ochii lor, ei triumfå ¿i o încoroneazå peNemesis. Lancea pe care ea o ¡ine în mâna dreaptå se referå la cei pe care-ilove¿te ¿i îi stråpunge. Cât despre cei pe care ea nu-i jertfe¿te în felul acestaprintr-o nenorocire nåpraznicå, ea nu omite så-i în¿tiin¡eze så se påzeascåaråtându-le negrul ¿i înfioråtorul atribut din aceastå mânå a sa; cåci, dacåpersoanele ridicate la cea mai înaltå treaptå a prosperitå¡ii sunt în stare devreo cugetare, ea le înfå¡i¿eazå neîncetat întunecoasa perspectivå a mor¡ii,a bolilor, a urgiilor, a perfidiilor prietenilor, a curselor du¿manilor, a nesta-torniciei fire¿ti a lucrurilor ¿i nenumårate alte lucruri supåråtoare închiseîn sticlu¡a ei ¿i reprezentate prin etiopieni. Virgiliu adaugå descrierii salea båtåliei de la Actium aceastå chibzuitå cugetare:

Regina in mediis patrio vocat agmina sistro;Necdum etiam geminos a tergo respicit angues14.

Dar, pu¡in dupå aceea, de orice parte s-ar fi întors, nu vedea înainte-idecât legiuni întregi de etiopieni. Un adaos nu mai pu¡in iscusit al poetuluinåscocitor al acestei fabule este cå Nemesis are drept animal de cålårie uncerb, animal foarte sprinten. În adevår, cei care sunt råpi¡i în floarea vârstei

13 Cåzu ¿i Rifeu, cel mai drept dintre troieniªi cel mai supus dreptå¡ii.Dar zeii au judecat altminteri.

(Virgilius, Eneida, II, vv. 426-428)14 Regina, în mijlocul luptåtorilor, cheamå armatele cu goarna patriei,

ªi nici nu vede în urmå-i cei doi ¿erpi (care o amenin¡å).(Virgiliu, Eneida, VIII, vv. 696-697)

FRANCIS BACON

59

pot preîntâmpina loviturile lui Nemesis printr-o moarte timpurie ¿i pot scåpade ea; înså cei a cåror putere ¿i ale cåror înfloriri le-au fost de lungå duratåsunt neîndoielnic expu¿i necontenit loviturilor ei ¿i, ca så zic a¿a, sub ea.

XXIII. Achelous sau lupta

Cei vechi povestesc ca Hercule ¿i Achelous certându-se pentru mânaDeianirei, cearta lor se terminå cu o luptå. Achelous, dupå ce a luat rând perând diferite forme spre a se opune mai u¿or lui Hercule – cåci avea putereade a se transforma astfel în voie –, s-a înfå¡i¿at în cele din urmå adversaruluisåu sub forma unui taur, ale cårui mugete ¿i ochi scânteietori inspirau groazå,¿i s-a pregåtit astfel de luptå; dar Hercule, påstrându-¿i forma obi¿nuitå,se nåpusti pe loc asuprå-i. Ei se båturå corp la corp; în cele din urmå,Hercule îl birui pe taur ¿i îi rupse un corn. Adversarul såu, sim¡ind dureride nesuportat ¿i fiind prea înspåimântat ca så reia lupta, î¿i råscumpåråcornul dându-i în schimb lui Hercule cornul Amalteei sau al abunden¡ei.

Fabula aceasta are drept obiect expedi¡iile militare. Cåci pregåtirilede råzboi sunt foarte variate în partida care este în apårare – redatå aiciprin Achelous –, folosind pentru apårarea sa un mare numår de mijloacediferite ¿i de precau¡ii; ea se înfå¡i¿eazå, ca så zicem a¿a, sub mai multeforme diferite. Înså preparativele aceluia care atacå sunt foarte simple ¿i elnu se aratå decât într-o singurå formå: el se prezintå doar cu armata sa ¿iuneori poate cu flota sa, iatå totul; pe când acela care a¿teaptå du¿manulpe propriul såu teritoriu pregåte¿te ¿i orânduie¿te un numår mare de apåråri¿i de rezerve; el întåre¿te unele redute, dårâmå altele, retrage ¿i pune însiguran¡å în ora¿e întårite ¿i în garnizoane fortificate locuitorii de la ¡arå,din târguri ¿i din micile ora¿e, rupe poduri ¿i chiar le distruge cu totul, î¿iadunå toate trupele cu muni¡iile trebuitoare ¿i le a¿azå în locuri diferite,bunåoarå pe malurile râurilor, în porturi, în trecåtorile mun¡ilor, în pådurietc., ¿i face multe alte aranjamente de felul acesta, a¿a încât ¡ara ia în fiecarezi o nouå fa¡å ¿i î¿i schimbå, ca så zicem a¿a, forma în fiece moment, caAchelous. În fine, când este îndeajuns de înarmat, de pregåtit ¿i de întårit,el oferå oarecum imaginea unui taur fioros ¿i amenin¡åtor. Cel care nåvåle¿tecautå prilejul de a da lupta ¿i se ¡ine îndeosebi de scopul acesta, temându-seså nu ducå lipså de provizii în ¡ara du¿manå; dacå, înfå¡i¿ându-se prilejulacesta, el ¿tie så-l foloseascå ¿i dobânde¿te victoria, atunci beneficiul såuconstå vådit în aceea cå du¿manul, descurajat de înfrângere, pierzându-¿itrecerea, în fine, nemaisperând nici så-¿i poatå înlåtura pierderile, nici


60

så adune destule puteri ca så-i opunå o nouå armatå ¿i så continue lupta,se retrage în locuri întårite ¿i inaccesibile, påråsindu-i astfel du¿manuluitoate ora¿ele deschise ¿i ¿esurile, pe care acesta le devasteazå ¿i le pradå,fårå så întâmpine opozi¡ie: aceasta este pentru el un fel de corn al Amalteeisau al abunden¡ei.

XXIV. Dionysos sau pasiunea15

Semele, spun poe¡ii, punându-l pe Iupiter så jure pe Styx cå îi va împliniprima cerere pe care i-o va face ¿i fårå vreo limitare, ea dori ca zeul acestaså se apropie de ea cu toatå acea strålucire pe care o avea când se apropiade Iunona; dar ea nu a putut så suporte aceastå apropiere ¿i a pierit înflåcåri. Cât despre copilul pe care-l purta la sânul ei, Iupiter îl scoase deacolo ¿i îl ascunse în coapsa lui, pe care a cusut-o la loc pânå avea så treacånumårul de luni trebuitor cre¿terii pruncului. Totu¿i greutatea aceastaîl stânjenea pe zeu, facându-l så ¿chiopåteze pu¡in; iatå de ce copilul, dinpricina acestei greutå¡i ¿i a ciupiturilor pe care el fåcea ca Iupiter så le simtåîn coapså în timp ce-l ducea, primi numele de Dionysos. Când a venit pelume, a fost hrånit, în primii ani, la Proserpina; înså când s-a fåcut mare,avea înfå¡i¿area atât de femininå, încât sexul såu pårea nesigur. De asemenea,se spune cå a murit ¿i cå a fost înmormântat câtva timp, dar cå a înviatcurând dupå aceea. În timpul primei sale tinere¡i, el a fost cel dintâi inventator¿i primul maestru în arta de a cultiva vi¡a-de-vie, de a face vin ¿i de a-lfolosi. Ajuns renumit, strålucit tocmai prin aceastå inven¡ie, el a subjugatîntreg Påmântul ¿i ¿i-a întins cuceririle pânå la marginile Indiei. El era duspe un car tras de tigri. În juru-i dansau demoni foarte diformi, a¿a-numi¡iiCobali, Acratus ¿i al¡ii; iar Muzele fåceau parte din alaiul såu. El o luå deso¡ie pe Ariadna dupå ce fusese påråsitå de Theseus. Iedera îi era închinatå.El mai era privit ca inventatorul unor ceremonii, ritualuri sacre. Dar ritua-lurile acestea erau de un tip orgiastic, pline de desfrâu ¿i, pe deasupra,foarte crude. El apåru în acele orgii în care femei împinse de trufia pe carele-o insufla au sfâ¿iat în bucå¡i douå personaje strålucite, ¿i anume: Pentheus¿i Orfeu, pe primul drept pedeapså pentru curiozitatea pe care o avusesede a se urca pe un arbore spre a vedea ce fac, iar pe al doilea, din pricinasunetelor armonioase pe care le scotea din lira sa. În fine, adesea acteleacestui zeu sunt amestecate cu acelea ale lui Iupiter.

15 Capitol reprodus dupå textul definitiv din De dignitate, II, 13.

FRANCIS BACON

61

Fabula aceasta pare a se referi la moravuri, a¿a încât ar fi anevoie degåsit ceva mai bun în filosofia moralå. Prin persoana lui Bacchus estesimbolizatå natura pasiunii, adicå a afec¡iunilor ¿i a fråmântårilor sufletului:dacå trebuie explicatå na¿terea pasiunii, eu afirm cå originea oricåreipasiuni, pânå ¿i a celei mai dåunåtoare, este binele aparent, cåci, dupåcum imaginea binelui real este mama virtu¡ii, la fel ¿i imaginea bineluipårelnic este mama pasiunii. Una este so¡ia legitimå a lui Iupiter, sub figuracåreia este reprezentat aici sufletul omenesc; cealaltå este doar ibovnica lui,care, totu¿i, ca Semele, este invidioaså pe onorurile Iunonei. În adevår, patimaeste conceputå în dorin¡a neîngåduitå, în voia cåreia te la¿i înainte de a o fijudecat ¿i apreciat bine; înså, odatå ce a început a se aprinde, mama sa,care este natura ¿i aparen¡a binelui, este consumatå de acest mare foc ¿i moare.Dar iatå drumul pe care-l urmeazå pasiunea de îndatå ce a fost conceputå.Sufletul omenesc, care-i este pårinte, o hråne¿te ¿i o ascunde îndeosebi înpartea lui inferioarå, care este cum e coapsa. Ea îl ciupe¿te, îl hår¡uie¿te¿i îl abate în a¿a fel încât îi tulburå toate ac¡iunile ¿i toate hotårârile ¿i îl face,ca så spunem a¿a, så ¿chiopåteze. Pe deasupra, odatå ce ea s-a întårit princonsim¡åmântul nostru ¿i prin durata ei, odatå ce a izbucnit în acte, iarlunile a¿a-zisei gesta¡ii s-au scurs, s-a nåscut pe de-a-ntregul ¿i a venit pelume, ea este mai întâi crescutå câtva timp la Proserpina, adicå încearcå såse ascundå, este clandestinå ¿i oarecum subteranå, pânå când, rupând cutotul frâul ru¿inii ¿i al fricii ¿i cutezan¡a ei ajungând la culme, ea se învåluiecu pretextul vreunei virtu¡i sau înfruntå pânå ¿i nelegiuirea. E de asemeneasigur cå orice afec¡iune violentå ¡ine de ambele sexe, cå ea are în acela¿itimp for¡a unui bårbat ¿i slåbiciunea unei femei. Este frumoaså alegoriacare-l închipuie pe Bacchus mort, apoi înviat. Pasiunile par uneori a¡ipite,stinse; dar nu trebuie så te încrezi în aceasta, chiar dacå au fostînmormântate; cåci, de îndatå ce le procuri hranå ¿i prilej, ele reînvie.

Legenda artei de a cultiva vi¡a-de-vie are un în¡eles adânc; cåci oriceafec¡iune este deosebit de dibace ¿i de iscusitå în a cåuta tot ce o poatehråni ¿i între¡ine; înså, din tot ce a ajuns la cuno¿tin¡a oamenilor, vinul estecel mai puternic ¿i mai bun pentru a provoca ¿i a aprinde pasiunile ¿i estealimentul lor. Cu multå elegan¡å este redatå pasiunea ca o mare cuceritoare¿i ca angajându-se într-o expedi¡ie fårå sfâr¿it; cåci ea nu se odihne¿teniciodatå pe câ¿tigurile dobândite, ci, îmbolditå de o poftå fårå limitå ¿ifårå måsurå, vrea totdeauna så meargå înainte ¿i gâfâie necontenit alergânddupå noi cuceriri. Cu tot atâta chibzuin¡å se imagineazå cå tigrii stau închi¿i,ca så zicem a¿a, laolaltå cu pasiunile ¿i cå sunt uneori înhåma¡i la carul lor;cåci, de îndatå ce pasiunea, încetând a mai fi pedestrå, a devenit cålårea¡å,odatå ce a devenit victorioaså asupra ra¡iunii, ajungând oarecum triumfåtoare,


62

este crudå, neîmblânzitå, nemiloaså fa¡å de oricine i se opune ¿i îi rezistå.O plåsmuire destul de glumea¡å este aceea care îi înfå¡i¿eazå pe ace¿ti demoniatât de urâ¡i ¿i de ridicoli såltând în jurul carului lui Bacchus. Orice afec¡iunefoarte puternicå prilejuie¿te în ochi, pânå ¿i pe chip ¿i în gesturi, unele mi¿cårineru¿inate ¿i neorânduite, såltate ¿i cu totul surprinzåtoare; a¿a încât cinevacare, într-o afec¡iune cum e mânia, îngâmfarea, iubirea, î¿i închipuie cå areo înfå¡i¿are nobilå ¿i plåcutå ¿i este mul¡umit de el însu¿i, nu scapå så paråaltora atât de urât ¿i de ridicol încât ace¿tia ro¿esc în locul lui. În cortegiulpasiunii se våd ¿i Muzele; cåci nu existå afec¡iune, oricât ar fi ea de josnicå¿i de stricatå, care så nu fi gåsit vreo teorie gata så o lingu¿eascå. A¿a se facecå josnica bunåvoin¡å sau neru¿inarea unor capete a coborât atât de multmåre¡ia Muzelor, iar aceasta pânå pe punctul în care ele, care ar fi trebuitså fie cålåuzitoarele ¿i oarecum stegarele vie¡ii, nu sunt adesea decâtservitoarele, binevoitoarele pasiunilor noastre.

Dar mai frumos ne pare în alegoria aceasta cå Bacchus î¿i risipe¿teiubirile unei femei påråsite ¿i dispre¡uite de un altul; cåci este neîndoielniccå afec¡iunile poftesc ¿i aleargå dupå ceea ce experien¡a a lepådat de multtimp. Så ¿tie deci to¡i aceia care, supunându-se ¿i låsându-se în voiapasiunilor lor, pun un pre¡ atât de exagerat pe satisfac¡ii – fie cå suspinådupå onoruri, femei, glorie, ¿tiin¡å sau orice alt bun –, cå nu doresc decâtlucruri de lepådat, pe care mul¡i oameni, în toate timpurile, dupå ce le-auîncercat, s-au lepådat de ele ¿i oarecum le-au repudiat. Cå iedera esteînchinatå lui Bacchus, aceasta nu este fårå în¡eles secret. Fic¡iunea aceastase aplicå pasiunilor în douå chipuri: primul constå în aceea cå iedera î¿ipåstreazå verdea¡a în timpul iernii; cel de-al doilea, în aceea cå ¿erpuie¿te¿i se înfå¿oarå urcându-se în jurul a nenumårate corpuri, ca arbori, ziduri,clådiri. Cât prive¿te primul punct, orice pasiune cre¿te prin chiar rezisten¡a¿i interdic¡iile care i se opun ¿i printr-un fel de antiperistazå (efect asemå-nåtor aceluia produs de frigul iernii asupra iederii), ea înverze¿te mai bine¿i dobânde¿te mai multå putere. În al doilea rând, de îndatå ce afec¡iuneapredominå în sufletul omenesc, ea se înfå¿oarå ca iedera în jurul tuturorac¡iunilor ¿i al tuturor hotårârilor sale, iar atunci nu mai existå nimic curatde care så-¿i prindå firicelele. ªi nu este nicidecum de mirare cå i se atribuielui Bacchus rituri supersti¡ioase, dat fiind cå aproape orice afec¡iunedezordonatå este un izvor nesecat de false religii; a¿a încât neamul acela deeretici a pus pre¡ pe bacanalele pågânilor, iar supersti¡iile lor nu erau maipu¡in crude, pe cât erau de ru¿inoase. E oare cazul så ne miråm cå Bacchuseste acela care trimite furii, câtå vreme se vede cå orice afec¡iune, în exage-rarea ei, este o scurtå nebunie ¿i cå, dacå se intensificå, ea degenereazåprea adesea într-o adevåratå nebunie? Cât prive¿te nenorocirea lui Pentheus

FRANCIS BACON

63

¿i a lui Orfeu, sfâ¿ia¡i în bucå¡i în timpul orgiilor lui Bacchus, parabolaaceasta are un în¡eles clar, dat fiind cå orice afec¡iune violentå se aratå cutotul aprigå ¿i înver¿unatå împotriva a douå lucruri, dintre care unul estecuriozitatea celor care-l pândesc, iar celålalt, orice dojanå salvatoare. Nufolose¿te la nimic aceastå cercetare – al cårei obiect este de a fi purcontemplativå – din simplå curiozitate, asemånåtoare aceleia a lui Pentheus,care se urcå pe un arbore, ¿i fårå nici o inten¡ie råutåcioaså. Nu folose¿te lanimic nici faptul cå dojana aceasta e fåcutå cu blânde¡e ¿i cu dibåcie. Înså,oricum s-ar face aceasta, orgiile nu-i pot suporta pe Pentheus ¿i pe Orfeu.În fine, obiceiul de a confunda persoana lui Iupiter cu aceea a lui Bacchuspoate så aibå de asemenea un în¡eles alegoric; cåci ac¡iunile mari ¿i stråluciteprovin când din virtute, din dreapta ra¡iune sau din måre¡ia de suflet, cânddintr-o afec¡iune tåinuitå, dintr-o pasiune ascunså (dat fiind cå ¿i una, ¿ialta duc deopotrivå la glorie ¿i la renume), a¿a încât nu sunt lesne de deosebitfaptele lui Bacchus de acelea ale lui Iupiter.

XXV. Atalanta sau låcomia

Atalanta ajungând renumitå pentru iu¡eala ei la fugå, Hippomenes seînfå¡i¿å spre a se lua la întrecere cu ea pentru faima aceasta; condi¡iile lupteierau ca Hippomenes så o ia în cåsåtorie pe Atalanta dacå va ie¿i învingåtor¿i så fie omorât dacå va fi învins. Victoria pårând a fi sigurå pentru Atalanta,care câ¿tigase premiul asupra tuturor acelora care se luaserå la întrecerecu ea, renumitå prin înfrângerea ¿i prin moartea tuturor rivalilor ei, Hippo-menes se hotårî så recurgå la un vicle¿ug. Procurându-¿i trei mere de aur,le luå cu sine. De îndatå ce cursa începu, Atalanta l-a depå¿it pe Hippomenescare, våzându-se råmas astfel în urmå, socoti cå sosise timpul så-¿ifoloseascå ¿iretlicul; el aruncå deci primul mår, înså de partea marginiiarenei, fie pentru ca Atalanta så-l poatå vedea, fie pentru a o face så seabatå din calea dreaptå spre a-l ridica ¿i så o facå så piardå timp. Ea, careavea slåbiciunea femeiascå, låsându-se ademenitå de strålucirea acestuimår, påråsi stadionul, alergå dupå mår ¿i se aplecå pentru a-l ridica.Hippomenes, profitând de timpul pierdut de ea, stråbåtu un spa¡iu destulde mare ¿i o depå¿i. Totu¿i Atalanta, firesc superioarå, recâ¿tigå curândtimpul pierdut ¿i îl întrecu din nou. Dar Hippomenes, aruncând unul dupåaltul celelalte douå mere, o întârzie în felul acesta atât de mult, încât câ¿tigåpremiul, pe care-l datora vicleniei, nu sprintenelii.

Fabula aceasta redå alegoric ¿i concret lupta pe care arta o duceîmpotriva naturii. În adevår, arta, reprezentatå aici de Atalanta, are aceastå


64

însu¿ire, cel pu¡in atunci când nu întâlne¿te nici o piedicå de care så seloveascå în mersul ei, cå opera¡iile ei sunt mai grabnice decât acelea alenaturii. Ea fuge oarecum mai u¿or ¿i sose¿te mai repede la ¡intå. Iatå unadevår pentru care un lung ¿ir de fapte cunoscute oferå dovezi vådite:bunåoarå, se ob¡in mai repede fructe cu ajutorul altoiului decât cu unsâmbure. Se ¿tie de asemenea despre cåråmizile arse cå se întåresc multmai repede decât mâlul din care se fac pietrele. La fel ¿i în moralå: timpul neconsoleazå ¿i cu vremea supårårile cele mai usturåtoare dispar în simplabinefacere a naturii. Filosofia, care este oarecum arta de a tråi, ne cru¡åacest råstimp, risipind aproape pe loc astfel de dureri, pe care natura nu ledistruge decât uzându-le, ca så spunem a¿a, dupå mult timp. Înså mersulacesta atât de repede, care-i poate da artei multå precådere fa¡å de naturå,este adesea întârziat de mere de aur, spre marea pagubå a intereseloromenirii, cåci pânå acum nu s-a våzut nici ¿tiin¡å, nici artå care så-¿i fiurmårit statornic înaintarea mergând mereu la ¡intå – care este oarecumpiatra de hotar de la capåtul drumului de întrecere; înså artele påråsescmereu stadionul ¿i se aruncå, fie la dreapta, fie la stânga, spre a alergadupå câ¿tig ¿i dupå foloase u¿uratice, ca Atalanta, care

Declinat cursus aurumque volubile tollit16.

Så încetåm deci de a ne mai uimi våzând cå arta nu a izbutit pânåacum så învingå natura ¿i, urmând condi¡iile luptei, så o ucidem oarecum¿i så o distrugem; ci, dimpotrivå, arta så fie aceea care så cadå subståpânirea naturii, silitå fiind så o asculte, a¿a dupå cum femeia måritatåtrebuie så asculte de so¡ul ei.

XXVI. Prometeu sau starea omului

Cei vechi relateazå cå omul a fost opera lui Prometeu ¿i cå a fost fåcutdin mâlul påmântului. Totu¿i Prometeu a adåugat plåmådelii câteva pårticelescoase de la diferite specii de animale; îndrågostit apoi de opera sa, dornica nu datora decât sie însu¿i tot ce ar fi putut så-i adauge ¿i voind så fie nunumai autorul neamului omenesc, ci pânå ¿i binefåcåtorul såu,procurându-i cele mai mari înlesniri, s-a urcat pe furi¿ în cer, având cu elun månunchi de be¡e din acea plantå cunoscutå sub numele de Ferula;

16 Se abate din cale ¿i ridicå aurul care se rostogole¿te pe jos.(Ovidiu, Metamorfoze, X, v. 667)

FRANCIS BACON

65

iar månunchiul acesta, pus în contact cu carul Soarelui, luând foc, el adusefocul pe Påmânt ¿i îl dådu oamenilor, învå¡ându-i cum så-l foloseascå.Dar oamenii, dupå ce au primit de la el o binefacere atât de mare,råsplåtindu-l doar cu nerecuno¿tin¡å, urzirå o în¡elegere tainicå împotrivå-i,învinuindu-l de furt înaintea tribunalului lui Iupiter.

Aceastå învinuire, oricât de mâr¿avå, nu a împiedicat-o så fie plåcutålui Iupiter ¿i celorlal¡i zei. Astfel, mul¡umi¡i de purtarea muritorilor înîmprejurarea aceasta, nu numai cå le îngåduirå så se foloseascå de foc, darle acordarå un dar incomparabil mai durabil ¿i mai pre¡ios, anume acelaal unei ve¿nice tinere¡i. Oamenii, încânta¡i de darul acesta ¿i dedându-seunei bucurii nemåsurate, puserå impruden¡i darul zeilor pe un mågar.Pe când se înapoiau, acest mågar, împins de o sete arzåtoare, se apropie deo fântânå påzitå de un ¿arpe, care nu-i îngådui så se adape decât cu condi¡iade a-i da ce ducea în spinare, orice-ar fi fost. Sårmanul mågar, împins desete, fu silit så primeascå aceastå grea condi¡ie. Astfel, putin¡a de a reînti-neri ¿i darul unei ve¿nice tinere¡i trecurå de la specia umanå la cea a ¿erpilor:ele au fost pre¡ul câtorva stropi de apå.

Când Prometeu, care se împåcase între timp cu oamenii, våzu cå ace¿tiaau pierdut råsplata pe care o primiserå pentru învinuirea sa, ascultând decaracterul såu råutåcios ¿i voind så se råzbune pe Iupiter, împotriva cåruiainima sa mai era ulceratå, nu se temu câtu¿i de pu¡in så se foloseascå devicle¿ug într-un sacrificiu pe care i l-a oferit. El sacrificå deci acestui zeu doitauri; dar aceste douå victime erau de naturå foarte diferitå, cåci puse înpielea unuia toatå carnea ¿i gråsimea de la amândoi taurii, nelåsându-iceluilalt decât oasele ¿i pielea umplutå cu paie ¿i cu alte materiale moi,ca s-o ¡inå întinså. Simulând apoi pietate ¿i dorin¡a de a se face plåcut luiIupiter, îl rugå så-l aleagå pe acela din cei doi tauri care i-ar plåcea cel maimult. Zeul, mâniat de neru¿inarea ¿i de reaua lui credin¡å, încântat înså dea gåsi un prilej ¿i un motiv de a se råzbuna, îl alese inten¡ionat pe acela caren-avea decât pielea ¿i oasele. Apoi, avu grijå de råzbunarea sa; ¿i, încredin¡atcå mijlocul cel mai sigur de a pedepsi cutezan¡a lui Prometeu era de a faceun dar fatal neamului omenesc – facerea omului fiind opera cu careneevlaviosul acesta se fålea cel mai mult –, îi porunci lui Vulcan så facå ofemeie desåvâr¿it de frumoaså, cåreia, de asemenea, to¡i zeii îi fåcurå câteun dar fiecare ¿i care, de aceea, fu numitå Pandora. În plus, ei i-au pus înmâini un vas foarte frumos în care erau închise toate relele sufletului ¿icorpului omenesc, dar nådejdea se gåsea la fund.

Femeia aceasta, ducându-se mai întâi la Prometeu, î¿i dådu ostenealaså-l facå så primeascå vasul ¿i så-l deschidå; înså Prometeu fu preaprevåzåtor ca så primeascå o asemenea propunere. Indispuså de acest refuz,


66

ea îl cåutå pe Epimeteu, fratele lui Prometeu, înså care avea un caracterfoarte diferit. Acesta, care era mai îndråzne¡, n-a ¿ovåit nicidecum så deschidåvasul. Våzând înså apoi cå toate relele ie¿eau dintr-însul ¿i se împrå¿tiaurepede pe påmânt, î¿i dådu imediat seama de gre¿eala sa ¿i se osteninumaidecât så o repare, punând la loc capacul pe vas; înså toate releleapucaserå så iaså dintr-însul ¿i nu putu så mai opreascå înåuntru decâtnådejdea, care råmåsese la fund.

Atunci Iupiter, ¡inând seama de toate crimele de care se fåcuse vinovatPrometeu – cu atât mai grele cu cât, dupå ce a furat focul din cer ¿i a insultatmåre¡ia ståpânului zeilor, printr-un sacrificiu în¿elåtor, adåugase ca o culmeinten¡ia de a o viola pe Pallas –, a pus så fie legat fedele¿ ¿i l-a condamnatla un chin ve¿nic, care consta în aceasta: dus pe muntele Caucaz, fu legatde o coloanå în a¿a fel încât nu putea face nici o mi¿care. În starea aceasta,un vultur îi mu¿ca mereu din ficat în timpul zilei; înså, în timpul nop¡ii,toatå aceastå parte de ficat mâncatå se refåcea de la sine, pentru ca, mate-ria ¿i pricina durerilor sale reînnoindu-se necontenit, chinul såu så fie ve¿nic.Totu¿i durerile sale avurå un sfâr¿it; cåci Hercule, stråbåtând oceanul într-unvas de påmânt pe care i-l dåduse Soarele, ajunse în Caucaz ¿i-l eliberå pePrometeu dupå ce a omorât vulturul, pe care l-a stråpuns cu såge¡ile sale.Mai târziu au fost rânduite în cinstea lui Prometeu jocuri, în care concuren¡iitrebuiau så alerge cu o fåclie în mânå; cei a cåror fåclie se stingea înainte dea fi stråbåtut întreaga distan¡å pierdeau premiul, care era acordat aceluiacare ajungea primul la ¡intå fårå ca fåclia så se fi stins.

Fabula aceasta cuprinde, ascunse cu dibåcie, un mare numår deadevåruri, dintre care unele sunt concrete, iar altele mai anevoie de prins.Astfel, primele fiind în¡elese mai întâi, ultimele au scåpat påtrunderii tuturoracelora care au încercat pânå acum så explice aceastå fic¡iune. Cåci anticii,plimbându-¿i privirile în imensitatea lucrurilor, gândeau cå facerea ¿irânduirea omului erau opera cea mai potrivitå pentru Divinitate, cea maivrednicå de ea, aceasta fiind singura pe care au atribuit-o Providen¡ei; pårerecare are drept temei douå adevåruri de netågåduit. În primul rând, naturaomeneascå este alcåtuitå în parte dintr-un spirit ¿i dintr-un intelect, careeste sediul propriu al Providen¡ei; ar fi absurd så presupui ¿i så te încredin¡ezicå elemente brute ar fi putut så fie principiul ra¡iunii ¿i al inteligen¡ei; deunde suntem nevoi¡i så conchidem cå prevederea sufletului omenesc aredrept model, drept principiu ¿i drept scop o Providen¡å supremå. În al doilearând, omul este ca un centru al lumii, cel pu¡in în ce prive¿te cauzele finale;cåci, dacå el ar putea fi înlåturat din Univers, tot restul n-ar face decâtså råtåceascå nehotårât ¿i så pluteascå în spa¡iu fårå scop ¿i fårå obiect;pe scurt, ca så folosesc o expresie acceptatå ¿i chiar banalå, lumea n-ar

FRANCIS BACON

67

mai fi decât ca un fel de måturå de¿iratå, ale cårei paie s-ar risipi din lipsåde legåturå. În adevår, totul pare sortit ¿i subordonat omului, cåci numaiel ¿tie så-¿i însu¿eascå totul ¿i så tragå folos din toate. Mi¿cårile periodice¿i învârtirile astrelor îi folosesc så deosebeascå ¿i så måsoare timpul sau sådetermine pozi¡ia locurilor. Meteorii îi procurå pronosticuri spre a prevedeaanotimpurile, temperatura sau al¡i meteori. Vânturile îi procurå o puteremotrice pentru naviga¡ie; plantele ¿i animalele de orice specie îi procuråmaterii pentru locuin¡å ¿i pentru îmbråcåminte, alimente, leacuri, instru-mente ¿i mijloace pentru a u¿ura, a scurta ¿i a-¿i îmbunåtå¡i toate lucrårile;pe scurt, un numår nesfâr¿it de lucruri trebuitoare, lesnicioase sau plåcute,a¿a încât toate existen¡ele care-l înconjoarå par a se uita pe ele însele ¿ia nu lucra decât pentru el. Nu întâmplåtor poetul nåscocitor al acestei fic¡iuniadaugå cå, în materia aceasta sortitå a-l face pe om, Prometeu a amestecatcu nåmolul pårticele luate de la diferite alte animale.

În adevår, din toate existen¡ele cuprinse de Univers în imensitatea lui,nu existå una care sa fie mai compuså ¿i mai amestecatå decât omul. Astfel,pe drept, anticii l-au numit microcosmos, privindu-l ca pe un rezumat alîntregii lumi. Deci, de¿i chimi¿tii, care au abuzat de denumirea aceasta demicrocosmos ¿i care i-au abåtut în¡elesul luând-o în sensul literal, i-audistrus toatå elegan¡a ¿i întreaga adevåratå putere când au sus¡inut cå toatemineralele ¿i toate vegetalele sau alte substan¡e foarte asemånåtoare segåsesc în corpul omenesc, totu¿i aceastå exagerare ridicolå nu distruge înnici un chip ceea ce am spus ¿i nu este mai pu¡in sigur cå, din toate corpurilecompuse, este cel mai amestecat ¿i acela care prezintå cele mai multesubstan¡e diferite ¿i pår¡i distincte; complica¡ie cåreia este firesc så-i atribuimînsu¿irile ¿i puterile uimitoare cu care este înzestrat. Cåci corpurile simpleau numai un numår mic de puteri sau de însu¿iri, al cåror efect este grabnic¿i sigur, întrucât nu sunt cumpånite de altele care så le poatå slåbi ¿i toci,cum sunt acelea ale corpurilor compuse. Înså mul¡imea însu¿irilor ¿i deså-vâr¿irea putin¡elor atârnå de compozi¡ie ¿i de o mai mare diversitate a pår¡iloralcåtuitoare. Totu¿i, la începuturile sale, omul pare a fi gol ¿i dezarmat;el este mult timp lipsit de puterea de a se ajuta singur; este lipsit de totul.Astfel Prometeu s-a gråbit så ¿terpeleascå focul din cer, atât de trebuitoromului spre a-¿i satisface cele mai multe nevoi sau capricii. Dacå sufletulpoate fi numit forma prin excelen¡å, iar mâna, primul dintre toate instru-mentele, focul poate fi privit drept cel mai puternic ajutor ¿i cel mai izbutitmijloc. De aici î¿i trag principalele mijloace atât iscusin¡a oamenilor, cât ¿iartele mecanice, a cåror folosin¡å ¿i întrebuin¡are omul o variazå la nesfâr¿it.Chipul în care Prometeu s-a apucat så facå acest furti¿ag se potrive¿te,cu multå juste¡e, explica¡iei noastre ¿i e scos din înså¿i natura lucrului:


68

se spune cå el s-a folosit de o ferulå pe care a atins-o de carul Soarelui; însåferula folose¿te pentru a lovi, ceea ce se referå la adevåratul mod de producerea focului, care în mod obi¿nuit este iscat prin lovituri repezi ¿i prin ciocniriputernice, care, slåbind materiile ¿i punându-le în mi¿care, le pregåtescpentru a primi cåldura corpurilor cere¿ti, le fac în stare så ia foc ¿i så-lråspândeascå oarecum pe furi¿ din carul ceresc.

Urmeazå apoi acea parte a fabulei care se cuvine så ne atragå cel maimult luarea-aminte. Oamenii, se spune aici, în locul acelor mul¡umiri ¿iacelor recuno¿tin¡e pe care påreau cå le datoreazå aceluia care le fåcuse unastfel de dar, råsplåtindu-l cu o învinuire, îl denun¡arå pe Prometeu ¿ifurti¿agul såu tribunalului lui Iupiter; învinuire care îi fu zeului atât deplåcutå, încât dårnicia sa turnå asupra lor noi binefaceri. Nu e¿ti uimitvåzându-l pe zeul acesta aprobând ¿i chiar råsplåtindu-le oamenilornerecuno¿tin¡a fa¡å de autorul ¿i binefåcåtorul lor – crimå atât de obi¿nuitåprintre noi? Dar adevåratul în¡eles al acestei pår¡i a fic¡iunii este foarte diferitde acela pe care ea îl prezintå la prima vedere. Iatå-i adevårata semnifica¡ie.

Când oamenii învinuiesc astfel arta lor ¿i propria lor naturå, sentimentulpe care-l presupune o astfel de învinuire este låudabil ¿i are rezultate maifericite decât se crede, înclinarea contrarå displåcând zeilor ¿i fiind pentruom un izvor de rele; cåci cei care laudå exagerat natura omeneascå sauartele peste care omul este ståpân ¿i care sunt ca ¿i extazia¡i dinainteaacestui pu¡in pe care-l au, vor în acela¿i timp så fie privite drept complete¿tiin¡ele pe care le profeseazå sau pe care le cultivå; admira¡ie din care reieseo îndoitå în¿elare. În primul rând, ei sunt mai pu¡in respectuo¿i fa¡å deDivinitate, cu ale cårei perfec¡iuni ei par så måsoare slaba lor inteligen¡å.În al doilea rând, ei se fac mai pu¡in folositori celorlal¡i oameni, fiindcå,închipuindu-¿i cå au ajuns la ¡intå ¿i cå sarcina lor este îndeplinitå, nu maifac noi cercetåri. Dimpotrivå, dacå învinuiesc ¿i denun¡å artele ¿i naturaomeneascå, plângându-se mereu de ne¿tiin¡a ¿i de neputin¡a lor, au o ideemai dreaptå ¿i mai modestå despre starea lor; stare de spirit care le de¿teaptåstråduin¡a ¿i îi îndeamnå så întreprindå noi cercetåri; motiv în plus de a fiuimit de pu¡ina chibzuin¡å ¿i de slåbiciunea acelora care, punându-¿i peumeri livreaua unor anumi¡i magi¿tri ¿i devenind robii unui mic numår defilosofi îngâmfa¡i, au o atât de înaltå venera¡ie pentru filosofia peripate-ticienilor, care în fapt nu era decât partea cea mai slabå a filosofiei grecilor,încât orice învinuire sau criticå al cårei obiect este ea li se pare nu numainefolositoare, dar chiar suspectå ¿i primejdioaså – ceea ce apare în ochii lorca un fel de erezie.

Astfel, påråsind filosofia aceasta de magistru a lui Aristotel, care rezolvåtotul ¿i pare a nu se îndoi niciodatå de nimic, så le dåm crezare mai curând

FRANCIS BACON

69

lui Empedocle ¿i lui Democrit, care se plâng necontenit, primul cu un fel demânie ¿i de indignare, ultimul cu mai multå re¡inere ¿i modestie, cå în studiulnaturii totul este plin de greutå¡i; cå omul este cufundat în întunecimile celemai adânci, cå nu ¿tie nimic, absolut nimic; cå adevårul este în fundul unuipu¡; cå este atât de amestecat ¿i de încâlcit cu eroarea, încât este imposibilså le deosebe¿ti. Cåci nu folose¿te la nimic så vorbim despre cea de-a treiaAcademie, care în acest punct a depå¿it orice måsurå ¿i a împins îndoialapânå la bizarerie. Astfel, oamenii trebuie så fie bine încredin¡a¡i cå urmareaobi¿nuitå a acestei denun¡åri a artelor omene¿ti ¿i a înså¿i naturii omului,fel de acuzare plåcut Divinitå¡ii, este de a o face så råspândeascå noi binefa-ceri asupra acuzatorilor; cå acuza¡ia aceasta atât de aprigå, de violentå ¿i,în aparen¡å, de neîntemeiatå, îndreptatå împotriva lui Prometeu, de¿i îi dato-reazå existen¡a lor ¿i o parte din luminile lor, este mai chibzuitå decât orecuno¿tin¡å exageratå ¿i o admira¡ie lipsitå de måsurå pentru darurile sale.

În fine, cå ideea prea înaltå pe care omul o are despre bogå¡ia sa esteuna dintre principalele cauze ale såråciei sale. Cât despre darul acesta,pe care oamenii l-au primit ca råsplatå a învinuirii lor, vreau så spun acelaal unei ve¿nice tinere¡i, este de a¿a fel încât så ne facå a crede cå anticii nuerau fårå speran¡å în descoperirea mijloacelor ¿i a procedeelor trebuitoarepentru a întârzia båtrâne¡ea ¿i pentru a prelungi via¡a omeneascå, înså cåei priveau aceasta mai curând ca pe unul dintre secretele pre¡ioase pe careoamenii le ståpâniserå odinioarå ¿i låsaserå så le scape din mânå din cauzalenei, nepåsårii ¿i lipsei lor de grijå, decât ca pe un bun care nu le-ar fi fostacordat niciodatå ¿i care le-ar fi fost chiar refuzat pentru totdeauna. Cåcipoe¡ii ne fac så în¡elegem îndeajuns de limpede în fic¡iunea aceasta, aråtândadevårata folosin¡å a focului ¿i vådind cu putere ¿i îndreptå¡ire gre¿elileartei, cå, dacå oamenii nu sunt ståpânii acestui secret, aceasta se întâmplånu fiindcå zeii nu l-ar fi pus la îndemâna lor, ci fiindcå ei în¿i¿i s-au lipsitde el punând acest dar atât de pre¡ios pe un mågar greoi ¿i încet la mers;imagine credincioaså a acestei experien¡e oarbe ¿i idioate, al cårei mersexagerat de încet a dat loc acelei plângeri antice asupra duratei scurte a vie¡ii¿i a lungimilor artei.

În ce ne prive¿te, pårerea noastrå este cå încå nu s-a ¿tiut a se face ocombinare chibzuitå a metodei dogmatice ¿i a celei empirice, care nu suntfåcute ca så fie despår¡ite, ci ca så se ajute una pe alta, ¿i cå avem nepre-vederea de a încredin¡a darurile zeilor fie cutezan¡ei unei filosofii abstracte– un fel de pårere care nu face decât så se roteascå –, sau încetinelilorexperien¡ei întâmplåtoare, care este ca mågarul filosofiei.

ªi pânå ¿i despre acest mågar nu trebuie nici så avem o idee prea rea,nici så facem prea rele prevestiri, el putând fi oricând de un oarecare folos.


70

În adevår, orice om care, îndemnat de reguli ¿i de o metodå pe cât de sigurepe atât de fixe, s-ar deda la experien¡e cu o ståruin¡å sus¡inutå ¿i fårå casetea de aceste experien¡e, care n-au drept obiect decât un câ¿tig måruntsau o de¿artå paradå, så-l provoace vreodatå så arunce sau så lase a i selua povara ca så alerge dupå acele lucruri u¿uratice; omul acesta, spun,ne-ar putea aduce bunuri noi din partea dårniciei divine.

Când poe¡ii adaugå cå darul unei ve¿nice tinere¡i a trecut de la oamenila ¿erpi, acesta este doar un amånunt adåugat ca så înfrumuse¡eze fabula;afarå numai dacå nu ne gândim cå prin acest adaos anticii au mai voit sålase a se în¡elege cå oamenii ar trebui så se ru¿ineze cå n-au putut pânåacum, cu ajutorul focului ¿i al artelor pe care le ståpânesc, så-¿i însu¿eascåceea ce natura înså¿i a acordat multor animale. În plus, împåcarea aceastabruscå a oamenilor cu Prometeu, dupå ce au suferit o pierdere atât de mare¿i dupå ce ¿i-au våzut astfel în¿elate toate nådejdile, cuprinde o observa¡iepe cât de folositoare, pe atât de chibzuitå; anume, o imagine credincioasåa nestatorniciei ¿i a firii u¿uratice a celor mai mul¡i oameni care se dedaula experien¡e; cåci, atunci când primele lor încercåri nu sunt izbutite ¿i nule råspund dorin¡elor, ei se descurajeazå numaidecât ¿i påråsesc totul pentrua reveni în pripå la vechea lor cale ¿i la primele lor påreri, cu care se împacådin nou.

Fabula, dupå ce a descris starea omului fa¡å de arte ¿i fa¡å de facultå¡ileintelectuale, trece la religie; cåci cultivarea artelor a mers aproape totdeaunamânå în mânå cu cultul divin, care a fost apoi nåpådit ¿i întinat de ipocrizie.Astfel, acest îndoit sacrificiu, aceste douå victime oferite de Prometeu dau oidee exactå despre omul cu adevårat religios ¿i despre ipocrit; cåci în pieleaunuia dintre cei doi tauri se gåse¿te gråsimea, ale cårei ardere ¿i fum suntsemnul iubirii ¿i sârguin¡ei pentru gloria lui Dumnezeu, sentiment careaprinde inimile ¿i înal¡å gândurile; ea cuprinde de asemenea måruntaiele,imagine a milosteniei; în fine, cårnuri substan¡iale, care reprezintå miezul¿i realitatea unei sincere pietå¡i. Pielea celuilalt taur nu cuprinde decât oasetari ¿i despuiate de carne, care ¡in totu¿i acea piele întinså ¿i-i dau înfå¡i¿areaunei frumoase victime. Acest din urmå taur este simbolul acelor rituriexterioare ¿i al acelor ceremonii pompoase cu care oamenii încarcå ¿ioarecum umflå cultul divin, toate lucruri bune pentru falå ¿i paradå, însåcare n-au nimic de-a face cu adevårata evlavie. Iar oamenii, nemul¡umi¡iså-¿i râdå de divinitate prin acest omagiu îngâmfat, au cutezan¡a de a-lînvinui pe însu¿i Dumnezeu de propria lor de¿ertåciune, sus¡inând cå atariofrande ar fi pe gustul såu ¿i cå el însu¿i le-ar fi rânduit. Înså profetul îi dez-minte, punându-l pe Dumnezeu însu¿i så vorbeascå în chestiunea aceasta.El se plânge în urmåtoarele cuvinte de felul de alegere pe care i-l oferå:

FRANCIS BACON

71

„Oare postul acesta l-am prescris eu? Sunt eu acela care a voit ca omul såse mul¡umeascå så-¿i chinuie în felul acesta trupul pe durata unei singurezile ¿i så-¿i aplece astfel capul ca trestia plåpândå? Ce nevoie am eu de ¡apiivo¿tri ¿i de vi¡eii vo¿tri?“

Dupå ce a descris starea religiei, fabula trece la descrierea moravurilor¿i a mizeriilor legate de situa¡ia omului, al cårei principal izvor îl aratå. Esteo pårere îndeajuns de råspânditå ¿i de întemeiatå aceea cå aceastå Pandoraar fi simbolul voluptå¡ii, care, dupå inventarea artelor folositoare, aînlesnirilor vie¡ii ¿i a rafinamentelor luxului, ¿i-a aprins oarecum flacåra.Astfel, lui Vulcan, simbolul focului, îi sunt atribuite inven¡iile ¿i lucrårilecare au drept obiect voluptatea, izvor murdar din care rezultå nenumåraterele ¿i nenorociri cu târzie cåin¡å, rele care se fac sim¡ite nu numai de indivizi,ci pânå ¿i de ståpâniri, fie regate, fie republici; cåci de aici rezultå råzboiul,tulburårile, revoltele ¿i tirania. Dar ceea ce trebuie îndeosebi så ne re¡inåaten¡ia sunt cele douå condi¡ii opuse, cele douå exemple ¿i oarecum celedouå portrete contrarii fåcute în fabulå prin persoana lui Prometeu ¿i a luiEpimeteu. Cåci cei care au îmbrå¡i¿at secta lui Epimeteu sunt lipsi¡i în modobi¿nuit de prevedere; vederea lor nu merge prea departe; ei pun în primalinie plåcerile de care se pot bucura în prezent, lipså de grijå care-i expunela nenumårate primejdii, necazuri ¿i greutå¡i, împotriva cårora sunt nevoi¡iså lupte necontenit. Ei au cel pu¡in profitul de a se mul¡umi, de a urmaînclinarea lor ¿i de a asculta de propriul lor gust; la aceasta trebuie adåugatun numår mare de nådejdi zadarnice, pe care ei le datoreazå înså¿i ne¿tiin¡eilor ¿i cu care ei se adapå ca ¿i cu ni¿te visuri plåcute: visuri mângâietoare,care îndulcesc neajunsurile situa¡iei lor. În schimb, ¿coala lui Prometeueste alcåtuitå din oameni foarte prevåzåtori care, descoperindu-le de departeîn viitor, ocolesc ¿i îndepårteazå prin måsurile lor, luate cu mult înainte,relele de care sunt amenin¡a¡i. Dar tocmai acest folos este cumpånit de unmare neajuns legat de el. În¿i¿i oamenii ace¿tia se lipsesc de nenumårateplåceri ¿i încântåri; ei luptå necontenit împotriva propriei lor înclinåri ¿i î¿isiluiesc firea, fårå a mai pune la socotealå temerile, nelini¿tile ¿i grijile decare sunt ro¿i ve¿nic, neajuns mai råu decât cel dintâi; cåci, lega¡i ca ¿iPrometeu de coloana neclintitå a necesitå¡ii, ei sunt chinui¡i de un ¿irnesfâr¿it de gânduri supåråtoare, redate în fabulå prin vultur, fiindcå elenu fac oarecum decât så fâlfâie; gânduri ai cåror ghimpi îi påtrund ¿i oarecumle rod ficatul, cu excep¡ia câtorva clipe de rågaz, în care ei respirå pu¡in ¿icare sunt pentru ei ca odihna nop¡ii; înså temerile acestea ¿i aceste nelini¿tirenasc curând, spre a-i chinui din nou. De asemenea, existå pu¡ini oamenicare se pricep så împreuneze în ei toate foloasele legate de aceste douåînclinåri contrare ale sufletului, adicå siguran¡a realå, care este rodul unei


72

în¡elepte prevederi, ¿i lipsa de grijå legatå de o chibzuitå nepåsare ¿i dedispre¡ul primejdiei. Nu se poate ajunge la acest îndoit scop decât prinmijlocirea lui Hercule, adicå a acestui curaj neclintit, care face cå omul,pregåtit pentru orice întâmplare ¿i gata så dispre¡uiascå relele ca ¿i bunurile,¿tie så prevadå fårå teamå, så se bucure fårå dezgust ¿i så sufere fåråneråbdare. Un amånunt înså, care nu trebuie uitat, aceastå ståpânire desine nu-i era nicidecum fireascå lui Prometeu, ci o dobândise ¿i o datoraajutorului altuia, nimeni neavând în mod firesc un suflet destul de tare caså se ridice atât de sus. El îi venise din locuri situate dincolo de Ocean ¿i-ldatora Soarelui, care îi procurase mijloacele trebuitoare ca så i-l aducå;pentru cå era rezultatul ¿i rodul în¡elepciunii ¿i al unor adânci cugetåriasupra nestatorniciei, schimbårilor ¿i, dacå ne e îngåduit så ne exprimåma¿a, asupra unduirilor vie¡ii omene¿ti; cugetåri care pot fi comparate cunaviga¡ia lui Hercule stråbåtând Oceanul într-un vas de påmânt. Ceea ceVirgiliu a zugråvit cu måiestrie spunând:

Felix qui potuit rerum cognoscere causas,Atque metus omnes et inexorabile fatumSubjecit pedibus, strepitumque Acherontis avari17.

Cu aceea¿i chibzuin¡å, autorul nåscocirii pe care o explicåm adaugå,spre a-i încuraja pe oameni ¿i spre a le întåri sufletul, cå acest erou de ostaturå atât de înaltå nu a refuzat så stråbatå Oceanul într-un vas depåmânt, de teamå ca ei så nu invoce ca motiv de iertare slåbiciunea firii lor¿i så-¿i închipuie sau så pretindå cå ea ar fi cu totul neputincioaså de oasemenea putere ¿i de o asemenea încredere. Seneca avea o pårere maiînaltå despre puterile firii omene¿ti când se exprima astfel: „Existå unspectacol mai impunåtor ¿i mai måre¡ decât de a vedea împreunate în acela¿iom ¿ubrezenia unui muritor ¿i încrederea unui zeu?“

Så revenim înså pe urmele pa¿ilor no¿tri spre a låmuri un punct pecare l-am påråsit inten¡ionat, ca så nu despår¡im de el altele care aveauîntre ele o legåturå ¿i o apropiere fireascå; vreau så vorbesc despre crima pecare a såvâr¿it-o Prometeu dorind-o pe Pallas ¿i voind så loveascå în sim¡ulru¿inii acestei zei¡e; cåci, drept vorbind, pentru aceastå crimå, cea mai maredintre toate de câte se fåcuse vinovat, a fost condamnat ca måruntaiele så-ifie mereu sfâ¿iate de un vultur. Partea aceasta a povestirii ne pare sortitå

17 Fericit cine a putut cunoa¿te cauzele lucrurilorªi a ¿tiut så calce în picioare toate temerile,Destinul neînduplecat ¿i vuietul nesåtulului Acheron.

(Virgiliu, Georgice, II, vv. 490-492)

FRANCIS BACON

73

så facå så în¡elegem cå oamenii, mândri de a fi ridicat artele lor la un anumitgrad de desåvâr¿ire ¿i îngâmfa¡i de întinderea cuno¿tin¡elor lor, nåzuiescadesea så supunå în¡elepciunea divinå sim¡urilor ¿i ra¡iunii lor; preten¡iecutezåtoare, ale cårei urmare necesarå ¿i pedepsire fireascå sunt acest felde sfâ¿iere ¿i aceastå ve¿nicå fråmântare sufleteascå redatå prin tortura luiPrometeu. Astfel oamenii trebuie, cu toatå modestia ¿i supunerea cuvenite,så facå o dreaptå deosebire între lucrurile dumnezeie¿ti ¿i lucrurile omene¿ti,între oracolele sim¡urilor ¿i acelea ale credin¡ei, afarå numai dacå ei nuvoiesc så îmbrå¡i¿eze erezia sau o filosofie fantasticå ¿i mincinoaså.

Mai råmâne de vorbit despre jocurile statornicite în cinstea lui Prometeu,în care cei care se întreceau pentru premiu alergau cu o fåclie în mânå.Aceastå ultimå parte a fabulei se referå deopotrivå la arte ¿i la ¿tiin¡e, cafocul råpit din cer de Prometeu ¿i în amintirea cåruia ele au fost rânduite.Ea cuprinde o observa¡ie foarte chibzuitå, ¿i anume: cå nu trebuie a¿teptateprogrese grabnice în ¿tiin¡e decât de la succesiunea indivizilor sau apopoarelor care le cultivå, nu de la vioiciunea sau de la puterea min¡ii unuisingur individ sau ale unui singur popor. În adevår, cei care sunt cei maisprinteni la întrecere sunt poate aceia care au cea mai pu¡inå dibåcie pentrua ¡ine o flacårå aprinså, stingerea ei putând fi deopotrivå de bine rezultatuliu¡elii alergårii, ca ¿i al încetinelii sale. Din nefericire, alergårile ¿i întrecerilede felul acesta s-au demodat de mult, ¿tiin¡ele nefiind folositoare decât cuprimii lor inventatori, ca Aristotel, Galien, Euclid, Ptolemeu etc., iar urma¿iilor nemaiînfåptuind nimic sau aproape nimic de seamå. Ar fi de dorit cajocurile acestea în cinstea lui Prometeu sau a naturii omene¿ti så fiereinstituite; ele ar putea så provoace o întrecere låudabilå ¿i så între¡inåcompeti¡ii folositoare, cåci atunci succesiunea ¿tiin¡elor n-ar mai atârna deflacåra pâlpâindå a unui singur individ, flacårå ve¿nic agitatå ¿i gata mereuså se stingå. Astfel, oamenii ar putea fi îndemna¡i så se de¿tepte ei în¿i¿i ¿iså-¿i îndeplineascå sarcina cu energie, în loc så se odihneascå cu totul,cum fac, pe autoritatea unui mic numår de min¡i.

Iatå adevårurile pe care fabula aceasta atât de cunoscutå ni le înfå¡i¿eazåsub vålul misterios al alegoriei. Nu tågåduim totu¿i cå ea va cuprinde unnumår de adevåruri, care privesc misterele cre¿tinismului. Înainte de toate,naviga¡ia aceasta pe care a întreprins-o Hercule într-un vas de påmântspre a-l elibera pe Prometeu pare a fi o imagine a întrupårii Cuvântuluidivin, care oarecum a binevoit så pluteascå pe Oceanul acestei lumi îmbråcatîn carne omeneascå, precum un vas ¿ubred, spre mântuirea neamuluiomenesc. Dar trebuie så ne oprim aici, cåci ne-am interzis orice interpretareprea liberå de felul acesta, de teamå de a nu aduce un foc stråin ¿i profanpe altarul Divinitå¡ii.


74

XXVII. Icar în zbor; ¿i Scylla ¿i Charybda sau calea de mijloc

Mijlocia sau calea de mijloc este ceea ce se aprobå ¿i se laudå cel maimult în moralå; mai pu¡in în logicå, de¿i ea nu este de mai mic folos; ea nudå de bånuit decât în politicå, unde în adevår ea nu trebuie så fie urmatådecât la alegere ¿i numai în anumite cazuri. Deci, anticii înfå¡i¿au în moralåmijlocia prin aceea care i-a fost poruncitå lui Icar, iar în logicå prin drumulmijlociu ¿i direct între Charybda ¿i Scylla, drum adesea pomenit din pricinagreutå¡ii de a-l urma statornic ¿i a primejdiilor la care e¿ti expus abåtându-tela dreapta sau la stânga. Dedal, fiind gata så stråbatå våzduhul împreunåcu fiul såu spre a trece peste Marea Egee, îl sfåtui så nu zboare nici preasus, nici prea jos; cåci aripile sale nefiind prinse decât cu cearå, dacå ar fizburat prea sus, era de temut cå se vor topi la cåldura Soarelui, iar dacå arfi zburat prea jos, vaporii umezi ai mårii puteau face ca ¿i ceara så fie maipu¡in lipicioaså. Dar Icar, cu o cutezan¡å ¿i cu o încredere obi¿nuite la untânår, s-a avântat prea sus ¿i s-a pråbu¿it în mare.

În¡elesul acestei plåsmuiri este foarte clar ¿i cunoscut: ea înseamnå cådrumul virtu¡ii este calea directå între prea mult ¿i prea pu¡in. Nu este însåde mirare cå exagerarea a fost pricina pierderii lui Icar. În adevår, exagerareaeste meteahna proprie a tinere¡ii, iar neîndestularea, aceea a båtrâne¡ii.Totu¿i, din cele douå cåi gre¿ite, Icar a ales-o pe cea mai pu¡in rea, dat fiindcå, pe bunå dreptate, neîndestularea este privitå drept cea mai rea dintrecele douå extreme, exagerarea având o nuan¡å de mårinimie ¿i un fel deînrudire cu cerurile, regiune spre care pare a se înål¡a ca påsårile, pe cândneîndestularea pare a se târî ca ¿erpii. De aici cuvintele urmåtoare, atât decunoscute ¿i de chibzuite, ale lui Heraclit: „Luminå uscatå, spirit minunat“.În adevår, dacå, în zborul såu, sufletul este prea aproape de påmânt, prindeumezealå ¿i î¿i pierde tot elanul; dar, de asemenea, luând-o de partea opuså,trebuie så o facå cu måsurå, pentru ca uscåciunea aceasta atât de låudatåså facå lumina mai finå, fårå a provoca un foc.

Toate adevårurile aråtate aici sunt cunoscute. Cât despre drumul demijloc între Charybda ¿i Scylla, el prive¿te atât arta naviga¡iei, cât ¿i arta dea fi fericit. Dacå nava då peste Scylla, se sfarmå de stânci; iar dacå se pråvaleîn Charybda, va fi înghi¡itå. În¡elesul ¿i temeinicia acestei fabule (pe careaici nu facem decât så o atingem în treacåt ¿i care ne-ar arunca în amånuntefårå sfâr¿it dacå am vrea så-i dezvoltåm explicarea) este cå orice ¿tiin¡å,în metodele ¿i în principiile ei, trebuie så ¡inå dreapta mijlocie între stânciledistinc¡iilor prea subtile ¿i prea înmul¡ite ¿i pråpastia universalelor saua ideilor ¿i a propozi¡iilor prea generale; cåci aceste douå extreme au devenitrenumite prin numeroasele naufragii ale min¡ilor, ale ¿tiin¡elor ¿i ale artelor.

FRANCIS BACON

75

XXVIII. Sfinxul sau ¿tiin¡a

Se spune cå Sfinxul era un monstru a cårui formå ciudatå ¡inea deaceea a mai multor animale. El avea chipul ¿i glasul unei fete tinere, aripileunei påsåri ¿i ghearele unui grifon. De obicei ståtea pe un munte din Beo¡ia,de unde ataca drumurile. Stând la pândå, el se arunca deodatå asupratrecåtorilor ¿i, dupå ce îi lua în ståpânire, le punea întrebåri foarte încurcate¿i anevoie de råspuns la ele, anume enigme pe care le învå¡ase de la Muze.Când ace¿ti sårmani captivi, neputând råspunde la acele întrebåri, nici såghiceascå în¡elesul acelor enigme, råmâneau mu¡i ¿i încurca¡i, el îi sfâ¿ia înbucå¡i. Beo¡ia fiind multå vreme întristatå de aceastå nenorocire, tebaniiau propus drept premiu coroana Tebei aceluia care ar putea så dezlegeenigmele Sfinxului. Oedip, om påtrunzåtor ¿i prevåzåtor, înså cu picioarelerånite ¿i stråpunse, ispitit de mårimea premiului, a primit condi¡ia puså ¿ia riscat încercarea. Curajos ¿i încrezåtor în sine, s-a înfå¡i¿at înainteaSfinxului, care i-a pus urmåtoarea întrebare: „Care animal merge mai întâiîn patru picioare, apoi în douå, apoi în trei ¿i în cele din urmå din nou înpatru?“ Oedip, care avea o minte foarte istea¡å, råspunse pe loc ¿i fårå¿ovåialå: „Acest animal este chiar omul; cåci, îndatå dupå na¿tere, se târå¿teîn patru labe, iar atunci pare cå se ca¡årå. Câtva timp dupå aceea, avândmai multå putere, se ¡ine într-o pozi¡ie dreaptå ¿i merge în douå picioare.La båtrâne¡e, nevoit så se foloseascå de un baston spre a se sprijini, areoarecum trei picioare. În fine, la båtrâne¡ea gârbovitå este nevoit så stea înpat redevenind oarecum un animal cu patru picioare“. Oedip, câ¿tigândastfel victoria prin juste¡ea råspunsului, a ucis Sfinxul; punând apoi pe unmågar corpul acestui monstru, l-a dus în triumf la Teba. Acolo el fu deîndatå înål¡at rege, potrivit hotårârii care-l împinsese så-¿i încerce norocul.Fabula aceasta ingenioaså ¿i plinå de în¡eles pare a reprezenta alegoric¿tiin¡a, mai cu seamå atunci când practica ei este legatå de teorie. În adevår,¿tiin¡a poate fi privitå ca un fel de monstru, dat fiind cå ea provoacåadmira¡ia sau mai curând uimirea prosteascå a ne¿tiutorilor, care o privescca pe un fel de minune. Se spune cå forma Sfinxului ¡inea de aceea adiferitelor specii de animale, din pricina uimitoarei diversitå¡i a existen¡elorcare pot fi obiectele observårilor omene¿ti. Acel chip ¿i glas de fatå tânåråreprezintå discursurile plåcute ale învå¡a¡ilor care, în treacåt fie spus, suntpu¡intel flecare. Aripile Sfinxului înseamnå ¿tiin¡ele ¿i inven¡iile, care seråspândesc pe loc ¿i zboarå pretutindeni; cåci ¿tiin¡a se råspânde¿te totatât de repede ca lumina, o singurå flacårå fiind de ajuns ca så aprindåmulte altele.


76

De asemenea, cu bunå dreptate îi sunt atribuite Sfinxului unghiiascu¡ite ¿i încovoiate; cåci principiile ¿i argumentele ¿tiin¡elor påtrund min¡ile,pun ståpânire pe ele ¿i le dominå în a¿a fel încât ele råmân subjugate prinputerea temeiurilor ¿i nu se pot opune convingerii. Aceasta este o observa¡iepe care a fåcut-o însu¿i Solomon: „Cuvintele în¡eleptului, spune el, sunt cani¿te ace sau cuie adânc înfipte“. Înså orice ¿tiin¡å poate fi puså deasupraunui munte pråpåstios. Pe bunå dreptate, ea este privitå drept ceva måre¡¿i înål¡at; cåci, din aceastå înål¡ime pe care este a¿ezatå ¿tiin¡a, ea pare a-¿icoborî privirile asupra ne¿tiin¡ei ¿i a le plimba asupra spa¡iului imensînconjuråtor, ca de pe culmile unui munte înalt.

Se adaugå cå Sfinxul colinda drumurile, pentru cå pe cåile acestei vie¡iomul gåse¿te pretutindeni prilejul de a se instrui ¿i subiecte de medita¡ie.Sfinxul le pune trecåtorilor întrebåri nelåmurite, enigme anevoie de dezlegat,pe care le-a învå¡at de la Muze. Totu¿i, cât timp aceste enigme nu suntcunoscute decât de Muze, nu se leagå de ele nici o nuan¡å de cruzime; cåci,câtå vreme scopul medita¡iilor ¿i al cercetårilor se mårgine¿te numai laplåcerea de a ¿ti, de a se instrui, intelectul este în largul såu ¿i nu-l sile¿tenici o nevoie. Atunci el nu face decât så råtåceascå ¿i oarecum så se plimbeîn deplinå libertate. Diversitatea subiectelor asupra cårora mediteazå esteplåcutå, iar pânå ¿i îndoielile sale sunt agreabile. Înså, de îndatå ce enigmeletrec de la Muze la Sfinx, adicå atunci când teoria urmeazå så fie aplicatå înpracticå, så se aleagå între mai multe mijloace, så se ia o hotårâre definitivå,så se decidå pe loc ¿i så se treacå la înfåptuire, atunci enigmele acesteanu mai sunt o distrac¡ie ¿i, dacå nu li se gåse¿te råspunsul potrivit, ajunga fi izvor de nelini¿ti; mintea e traså în toate pår¡ile, iar sufletul sfâ¿iat:un adevårat chin.

Drept urmare, de acele enigme propuse de Sfinx sunt legate douå condi¡iiopuse. Cine nu le poate dezlega este supus chinului nesiguran¡ei ¿i alnehotårârii, pe când cine le dezleagå dobânde¿te o coroanå; cåci oricine seamestecå numai în treburile în care se pricepe ajunge la ¡inta sa sau, ceeace este acela¿i lucru, este încununat de izbândå ¿i orice lucråtor destoinicporunce¿te lucrårii sale; este ståpân ¿i oarecum rege al lucrului.

Dar enigmele Sfinxului sunt de douå feluri, unele având drept obiectnatura lucrurilor, iar altele natura omeneascå. Iar cei care izbutesc så dezlegeenigmele de un fel sau de altul primesc de asemenea unul sau altul dintreaceste douå premii: ståpânirea asupra naturii sau ståpânirea asuprasemenilor. ºinta proprie ¿i scopul ultim al adevåratei filosofii este de a domniasupra tuturor existen¡elor, asupra corpurilor naturale, asupra remediilor,asupra ma¿inilor, animalelor, oamenilor etc.; de¿i gloata scolasticilor, mul¡u-mitå cu un mic numår de mijloace inventate gåsite la îndemânå ¿i cu câteva

FRANCIS BACON

77

vorbe pompoase, nu se mai îngrije¿te de lucrurile înse¿i ¿i de înfåptuirealor, pe care uneori pare a o respinge cu totul ¿i a o dispre¡ui.

Înså enigma propuså lui Oedip, a cårei dezlegare l-a înål¡at pe tron,avea drept obiect natura omeneascå. În adevår, orice om care a ¿tiut såaprofundeze natura omeneascå poate fi totdeauna fåuritorul propriului såunoroc ¿i nåscut spre a comanda. Constatarea aceasta a fåcut-o Virgiliuvorbind despre talentele ¿i artele romanilor:

Tu regere imperio populos, Romane, memento;Hae tibi erunt artes18.

Un alt fapt care se aplicå cu multå îndreptå¡ire acestei ultime observa¡iieste cå Caesar Augustus, fie din întâmplare, fie inten¡ionat, a gravat pe sigiliulsåu chipul unui sfinx; cåci lui îi datora reu¿ita în¡eleptei sale politici.În timpul unei vie¡i îndelungate, el a ¿tiut så rezolve cu grabå ¿i îndreptå¡ireun mare numår de enigme asupra naturii omene¿ti. Iar aceste enigme,într-un mare ¿ir de prilejuri, erau atât de importante, încât, dacå nu le-ar firezolvat pe loc, ar fi fost pierdut aproape fårå scåpare.

Fabula mai adaugå cå corpul Sfinxului învins ar fi fost pus pe un mågar;adaos foarte chibzuit, cåci, de îndatå ce adevårurile cele mai absurde suntbine låmurite ¿i aduse apoi la cuno¿tin¡a tuturor, mintea cea mai înapoiatåe în stare så le în¡eleagå, så le prindå ¿i oarecum så le ducå. Alt amånuntcare nu trebuie uitat este cå tocmai omul acesta care a fost învingåtorulSfinxului avea picioarele umflate ¿i pu¡inå destoinicie la fugå. În adevår,când oamenii vor så dezlege enigmele Sfinxului, graba ¿i neråbdarea lorîi fac så gre¿eascå dezlegarea, iar atunci când Sfinxul råmâne învingåtor, eiîncearcå acea hår¡uialå ¿i acea sfâ¿iere sufleteascå, urmare obi¿nuitå adisputelor la care se dedau, în loc så ståpâneascå prin înfåptuiri urmårileacestora, ca cei care se pricep så suporte lungimile unei medita¡ii sus¡inute.

XXIX. Proserpina sau spiritul

Poe¡ii povestesc cå Pluton, dupå memorabila împår¡ire a Universului,a dobândit în drept ståpânirea Infernului. Pierzând nådejdea de a lua încåsåtorie o zei¡å prin dulcea¡a vorbelor, a dibåciilor ¿i a purtårilor sale,

18 Tu, romane, nu uita så ståpâne¿ti popoarele cu puterea:Acestea î¡i vor fi artele.

(Virgiliu, Eneida, VI, vv. 851-852)


78

el nu våzu alte mijloace decât råpirea, spre a-¿i satisface dorin¡ele ¿i a-¿iprocura o so¡ie. A¿a încât, pândind prilejul, o råpi pe Proserpina, fiica luiCeres, de o rarå frumuse¡e, în timp ce ea aduna narcise în livezile din Sicilia.De îndatå ce puse mâna pe ea, a urcat-o în carul såu ¿i a dus-o în Infern.Ea a fost tratatå acolo cu cel mai mare respect ¿i a primit onorurile ¿i titlurilede reginå a întunecatului imperiu. Ceres, våzând cå fiica ei nu se mai aratå,cåzu în cea mai adâncå mâhnire ¿i, aprinzând o fåclie, se puse så stråbatåtot påmântul, spre a o cåuta; dar toate cercetårile ei furå zadarnice. Aflândîntâmplåtor cå fiica ei a fost duså în Infern, ea îl cåutå de îndatå pe Iupiter,de la care ob¡inu, dupå multe ståruin¡e ¿i lacrimi, ca Proserpina så-i fieredatå, cu condi¡ia înså ca fiica ei, de la sosirea în Infern, så nu fi mâncatnimic, condi¡ie care a fåcut ca aceastå favoare så devinå nefolositoare pentrumama ei; cåci se aflå cå Proserpina înghi¡ise trei sâmburi de rodie. Totu¿i,Ceres nu pierdu orice nådejde; ea î¿i reînnoi rugåmin¡ile ¿i lacrimile, carenu au råmas fårå urmare, încât se hotårî cå Proserpina va petrece, alternativ,¿ase luni ale anului cu so¡ul ei, iar celelalte ¿ase cu mama ei. Mai apoi,Theseus ¿i Pirithous furå îndeajuns de cutezåtori ca så încerce så o råpeascåde la so¡ul ei. În timpul expedi¡iei lor în Infern, ei se a¿ezarå pe o piatrå caså se odihneascå; dar, dupå aceea, când voirå så se ridice, nu au mai putut¿i au råmas ve¿nic a¿eza¡i.

Între timp, Proserpina continuå så domneascå în Infern, iar din res-pect pentru ea Pluton le-a acordat muritorilor un mare privilegiu, de care eiîncå nu se bucuraserå; cåci pânå la aceastå datå oricine cobora în Infernråmânea acolo pentru totdeauna. Se fåcu înså la legea aceasta o singuråexcep¡ie, ¿i anume: orice muritor care ar putea så-i aducå drept darProserpinei ramura de aur ar dispune apoi de întoarcerea lui pe påmânt.Ramura aceasta, unicå în felul ei, nu ¡inea de nici o specie deosebitå dearbori, de arbu¿ti sau de plante, ci putea fi gåsitå ca vâscul, pe un arbore deo anumitå specie; ea era ascunså într-o pådure imenså ¿i deaså, ¿i, deîndatå ce era smulså, cre¿tea alta.

Fabula Proserpinei pare a avea drept obiect aceastå substan¡åpneumaticå, acest spirit învioråtor ¿i fecund care-¿i exercitå ac¡iunea însânul påmântului, fiind principiul dezvoltårii ¿i cre¿terii vegetalelor, în careele se desfac dupå descompunerea lor; cåci anticii indicau prin numeleProserpinei acest spirit izvorât din cer ¿i pråvålit din sfera superioarå, careeste închis ¿i ¡inut în sânul påmântului, reprezentat prin Pluton –presupunere despre care unii poe¡i dau o idee îndeajuns de exactå în chipulurmåtor:

FRANCIS BACON

79

Sive recens tellus seductaque nuper ab altoAethere cognati retinebat semina caeli19.

Se spune cå spiritul acesta fusese råpit de påmânt, fiindcå nu poate fioprit ¿i fixat în corpuri printr-o mânuire înceatå ¿i care så-i lase timpul dea izbucni, decât numai închizându-l brusc în ele ¿i adunând numaidecâtpår¡ile solide care-l înconjoarå, cam tot a¿a cum nu se poate amesteca apacu aerul decât agitând împreunå foarte puternic cele douå fluide; în adevår,în felul acesta ele se gåsesc reunite în spumå, aerul fiind atunci oarecumråpit de apå.

De asemenea, pe bunå dreptate se adaugå în fabulå cå Proserpina afost råpitå în momentul când culegea narcise în livezi; cåci acest cuvânt,Narcis, înseamnå legare ¿i în¡epenire; iar împrejurårile în care spiritul estecel mai pregåtit så fie råpit de materia påmânteascå sunt acelea în care elîncepe a se coagula ¿i a cåpåta un fel de în¡epenire. De asemenea, cu temeiîn aceastå nåscocire poetul îi atribuie Proserpinei o cinste de care nu s-amai bucurat so¡ia nici unui alt zeu; vreau så spun, aceea de a fi reginaInfernului; cåci spiritul acesta este cel care guverneazå materia ¿i care facetotul în aceste regiuni subterane, Pluton fiind aici ca pur pasiv ¿i neamestecatîn nimic. Înså tocmai acest spirit, eterul sau corpurile cere¿ti, reprezentateaici prin Ceres, se silesc mereu så ¿i-l adauge ¿i så-l ståpâneascå.

Cât despre flacåra aceea din cer sau tor¡a aceea aprinså pe care fabulao pune în mâna lui Ceres, ea indicå în mod vådit Soarele, a cårui func¡ieeste de a lumina întreaga fa¡å a Påmântului. Iar dacå era cu putin¡å a odobândi din nou pe Proserpina, nu era posibil decât cu ajutorul acestuiastru; ea råmâne totu¿i ca fixatå ¿i limitatå la regiunea inferioarå. Deci,aceste douå în¡elegeri între Iupiter ¿i Ceres, despre care se vorbe¿te încontinuare, dau o idee exactå despre cauzele acelei fixåri. În adevår, esteneîndoielnic cå spiritele acestea pot fi påstrate de douå feluri de cauze într-omaterie solidå ¿i påmânteascå: 1) prin orice cauzå care strânge pår¡ilepipåibile ale corpurilor ¿i prin mijlocirea oricårei substan¡e care le astupåporii – ceea ce corespunde închiderii violente a Proserpinei; 2) prin adåugareaunui aliment asemånåtor cu natura sa, fel de fixare reprezentat prinråmânerea voluntarå a Proserpinei în Infern. Cåci, de îndatå ce spiritul închisîntr-un corp a început a-¿i lua în ståpânire substan¡a ¿i a se hråni cu ea,

19 Sau cå-nchegat de curând, despår¡it nu demult de våzduhuri,Lutul påstrase-n semin¡i råmå¿i¡a-nrudirii cu cerul.

(Ovidiu, Metamorfozele, I. vv. 80-81, în trad. rom. de Maria ValeriaPetrescu, E.S.P.L.A., Bucure¿ti, 1957, p. 26)


80

el nu mai nåzuie¿te cu atâta putere så råbufneascå, ci î¿i stabile¿te låca¿ulca într-un ¡inut care-i apar¡ine.

Iatå în¡elesul acestei pår¡i a fabulei în care se spune cå Proserpinaînghi¡ise câ¡iva sâmburi de rodie. Altminteri, Ceres, stråbåtând întregulpåmânt cu fåclia în mânå, ar fi putut de mult så o redobândeascå ¿i så oaducå cu ea. Cåci spiritul care sålå¿luie¿te în metale ¿i în alte substan¡eminerale poate fi fixat ¿i oprit în ele îndeosebi de soliditatea masei, pe cândacelea care sunt cuprinse în plante ¿i în animale sunt a¿ezate în corpurifoarte poroase, în care gåsesc nenumårate ie¿iri, prin care ar scåpa curânddacå n-ar fi fixate în ele oarecum voluntar prin acest aliment gåsit înåuntru.

Cel de-al doilea acord sau tratat, în puterea cåruia Proserpina trebuieså råmânå ¿ase luni cu so¡ul ei, iar alte ¿ase cu mama sa, nu este decâtsimbolul ingenios al împår¡irii anului; spiritul acesta råspândit în masapåmânteascå råmânând în timpul celor ¿ase luni de varå în regiuneasuperioarå, unde înfåptuie¿te dezvoltarea vegetalelor, se întoarce apoi însânul påmântului, unde råmâne în cele ¿ase luni de iarnå.

Cât despre îndråznea¡a încercare a lui Theseus ¿i Pirithous de a o råpipe Proserpina, iatå-i în¡elesul. Spiritele acestea fine care umblå din regiuneacereascå spre påmânt, unde se a¿azå în nenumårate corpuri, în loc såabsoarbå spiritul subteran, în loc så ¿i-l asimileze, så punå ståpânire pe el¿i så-l tragå cu ele råbufnind, se coaguleazå în aceste corpuri ¿i nu se maiîntorc în regiunea cereascå; a¿a încât ele måresc numårul supu¿ilorProserpinei, råmânând ståpânite de ea.

Cât despre ramura de aur, ne-ar fi greu så reziståm atacurilor chimi¿tilordacå ne-ar lovi în acest punct; cåci ei au o idee atât de înaltå despre piatralor filosofalå încât, când vor gåsi-o, în afarå de mun¡ii de aur pe care ni-ifågåduiesc ¿i pe care atunci ni-i vor da, repararea completå a corpuluiomenesc ¿i a oricårui alt corp îi va fi rodul. Înså suntem adânc încredin¡a¡icå întreaga lor teorie asupra acestui îndoit subiect este lipsitå de temei ¿ibånuim chiar cå practica lor mai este ¿i în¿elåtoare.

Låsând astfel la o parte piatra aceasta minunatå, ca ¿i pe cei care ocautå, ne vom mul¡umi så expunem aici pårerea noastrå asupra ultimeipår¡i a fabulei pe care o interpretåm.

Cu cât reflectåm mai mult asupra nenumåratelor alegorii ale anticilor,cu atât ne convingem cå ei nu priveau conservarea ¿i refacerea completå acorpurilor ca fiind lucruri peste putin¡å pentru om, ci numai ca anevoioase¿i ca situate în afara cåilor båtåtorite. Tocmai aceasta par ei cå laså så seîn¡eleagå sub vålul alegoriei în locul acesta pe care-l explicåm acum, datfiind cå ei au presupus cå ramura de aur se gåsea într-o pådure imenså ¿ideaså; ei mai presupuneau cå ramura aceasta era de aur, întrucât metalul

FRANCIS BACON

81

acesta simbolizeazå durata. În fine, ei mai spuneau ca aceastå ramurå eraoarecum altoitå pe un arbore de o altå specie, ca så lase a se în¡elege cå nutrebuie så ne fålim cå putem dobândi rezultate de felul acesta prin ajutorulvreunui drog lesne de compus sau prin vreun procedeu simplu ¿i natural,ci printr-un procedeu extraordinar ¿i cu multå artå.

XXX. Metis sau consiliul20

Poe¡ii antici povestesc cå Iupiter a luat-o de so¡ie pe Metis, al cåreinume înseamnå în mod clar „consiliu“, ¿i cå ea a fost låsatå gravidå de el.Când el a sim¡it acest lucru, nu a a¿teptat ca ea så nascå, ci a mâncat-o peloc, din care cauzå el însu¿i a devenit gravid. Dar progenitura a fost minunatå;cåci el a nåscut-o pe Pallas, care a ie¿it din capul såu complet înarmatå.

Fabula aceasta, oricât de monstruoaså pare, cuprinde unul dintre celemai mari secrete ale artei de a guverna; ea aratå în mod clar în ce chiptrebuie ca regii så se comporte fa¡å de sfaturile primite, pentru ca autoritatea¿i majestatea lor nu numai så se men¡inå ne¿tirbite, dar så creascå ¿i så semåreascå în fa¡a poporului. Ea då a în¡elege cå regii trebuie så prezinteconsiliului lor toate treburile importante – ceea ce corespunde primeiconcep¡ii ¿i primei sarcini. Dar cå, dupå ce lucrurile au fost chibzuite ¿ioarecum încol¡ite în sânul consiliului lor ¿i au ajuns în stare de a fi date lalumina zilei, nu trebuie så îngåduie consiliului så treacå mai departe,neacceptând ca acesta så-¿i atribuie lui însu¿i hotårârea ¿i så o dea ca fiinda sa proprie ¿i ca rezultând din propria sa autoritate. Trebuie, dimpotrivå,ca regii så ia asupra lor întreaga chestiune, pentru ca poporul så fieîncredin¡at cå toate legile ¿i deciziile, care pot fi atunci comparate cu Pallasînarmatå, întrucât sunt pronun¡ate cu toatå maturitatea, în¡elepciunea ¿iautoritatea necesare, cå aceste decizii, spun, emanå exclusiv de la condu-cåtorul suprem ¿i nu numai cå ele purced de la autoritatea sa – ceea ce ar fide ajuns pentru a-i aråta puterea, dar neîndestulåtor pentru a-i måri ¿imen¡ine renumele –, ci pânå ¿i din voin¡a sa unicå, din propria sa în¡elep-ciune ¿i din propria sa chibzuialå.

20 Capitol redat aici dupå forma definitivå pe care autorul i-a dat-o în Eseuri,XX: „Despre consiliu“.


82

XXXI. Sirenele sau voluptatea

Fabula Sirenelor a fost aplicatå cum se cuvine la primejdioasele atrac¡iiale voluptå¡ii, dar în în¡eles foarte vulgar. Aceastå în¡elepciune a anticilorpoate fi comparatå cu strugurii råu strivi¡i, din care au fost stoarse unelesucuri, låsându-se la o parte ce era mai bun.

Sirenele erau fiicele lui Achelous ¿i ale Terpsychorei, una dintre celenouå Muze. La început, ele au avut aripi; înså, sfidând odatå cutezåtoareMuzele, aripile le-au fost înlåturate. Din penele smulse, Muzele ¿i-au fåcutun fel de coroane, a¿a încât din vremea aceea ele au toate aripi la cap,în afarå de una singurå, anume aceea care era mama Sirenelor.

Aceste Sirene locuiau în ni¿te insule cu o înfå¡i¿are surâzåtoare; când,din înål¡imea la care ståteau de obicei, ele zåreau nave, se stråduiau så-iademeneascå pe navigatori prin cântecele lor melodioase, cåutând mai întâiså-i facå så se opreascå, iar apoi så-i atragå la ele; iar când izbuteau, dupåce-i prindeau, îi måcelåreau. Cântecul lor nu era nicidecum monoton ¿iuniform, ci ele se pricepeau så-l modeleze, så-i schimbe tonul ¿i måsura,spre a-l potrivi cu firea ¿i cu gustul acelora pe care voiau så-i ademeneascå.Cu ajutorul acestei arte viclene, ele fåcurå så piarå un numår atât de marede oameni, încât suprafa¡a insulelor locuite de ele pårea din depårtare de oalbea¡å strålucitoare, din pricina osemintelor cu care erau acoperite.Te puteai påzi totu¿i de aceastå pacoste prin douå feluri de mijloace, dintrecare unul a fost folosit de Ulise, iar celålalt de Orfeu. Primul le poruncituturor înso¡itorilor såi så-¿i astupe urechile cu cearå. În ce-l privea, voindså încerce rezultatele acestui cântec, fårå înså så ri¿te ceva, a pus så fielegat de catargul vasului såu, interzicându-le tuturor tovarå¿ilor såi, subpedepse foarte severe, de a-l dezlega, chiar în cazul când le-ar porunci el.Cât despre Orfeu, socotind cå prevederea aceasta ar fi fårå folos, el se apucåså cânte laude zeilor acompaniindu-se cu lira sa ¿i pe un ton atât de ridicat,încât, vocea sa acoperind-o cu totul pe a Sirenelor, aceasta nu a mai produsnici un efect.

Fabula se referå în mod vådit la moravuri ¿i, cu toate cå în¡elesul alegoriceste lesne de prins, ea nu este totu¿i mai pu¡in ingenioaså. Voluptå¡ile audrept principalå cauzå bel¿ugul, mul¡imea bunurilor, dimpreunå cu un sen-timent de bucurie ¿i de avântare. Când oamenii mai erau cufunda¡i în ceamai adâncå ne¿tiin¡å, ei cedau primelor ademeniri, iar voluptå¡ile, care peatunci erau înzestrate cu aripi, îi câ¿tigau repede. Dar mai apoi, ¿tiin¡a ¿ideprinderea de a cugeta, care i-au fåcut så fie în stare så ståpâneascå celpu¡in primele porniri ale sufletului ¿i så prevadå urmårile acestor plåceri

FRANCIS BACON

83

la care erau ispiti¡i så se dedea, le-au îndepårtat voluptå¡ilor aripile; rezultatfericit al ¿tiin¡elor, care a dat Muzelor mai multå strålucire ¿i demnitate!Cåci, atunci când a fost stabilit, prin pilda câtorva suflete tari, cå filosofiapoate insufla dispre¡ul voluptå¡ilor, ea påru ceva måre¡ ¿i înalt, adicå påruîn stare så ridice sufletul deasupra noroiului påmântesc, de care pårea cåråmåsese legat pânå în epoca aceasta ¿i så dea oarecum aripi gândiriiomene¿ti, al cårei sediu este capul. Acea Muzå care, dupå fabulå, fiind mamaSirenelor, a fost singura care nu a avut aripi, reprezintå ¿tiin¡ele ¿i arteleu¿uratice, care n-au drept obiect decât simpla distrac¡ie. De felul acestaerau acelea din care Petroniu î¿i fåcuse desfåtårile ¿i cårora le acorda atâtapre¡ încât, dupå ce primise sentin¡a de condamnare la moarte ¿i era pepunctul de a i se supune, voi så mai guste unele plåceri; ¿i, întrucât aceeape care o procurå literele fåcea parte din plåcerile sale, în loc så cugete laceva care så-i inspire fermitate, el nu a voit decât så citeascå poezii frivole,de calitatea acesteia:

Vivamus, mea Lesbia, atque amemus,Rumoresque senum severiorumOmnes unius aestimemus assis21

¿i a acesteia:

Jura senes norint, et quid sit fasque nefasqueInquirant tristes, legumque examina servent22.

Într-adevår, produc¡iile de felul acesta par a voi så smulgå Muzelorpenele din care le sunt fåcute coroanele, pentru a le da Sirenelor.

Se mai spune în fabulå cå Sirenele erau stabilite în insule, pentru cåîntr-adevår voluptå¡ile cautå de obicei locuri ferite ¿i se ostenesc så seascundå de privirile oamenilor. Cântecul Sirenelor, efectul såu dåunåtor ¿iarta aceasta ¿ireatå cu care ele îl fåceau så varieze sunt lucruri a cåroraplicare este îndeajuns de cunoscutå ¿i care de aceea nu mai au nevoie deexplica¡ie. Înså albea¡a acelor insule, prilejuitå de marea cantitate deoseminte de care erau acoperite, este un amånunt care cuprinde un în¡elesmai ascuns ¿i mai adânc. Partea aceasta a fabulei pare a fi sortitå så facå a

21 Så tråim, Lesbia mea, ¿i så ne iubim,Iar cugetårile båtrânilor încrunta¡iToate nu meritå un ban.

(Catul, Poezii, V, vv. 1-3)22 Så låsåm båtrânilor så cunoascå drepturile ¿i ce se cuvine ¿i ce nu,

ªi så påzeascå cu triste¡e legile.(Ovidiu, Metamorfoze, IX, vv. 551-552)


84

se în¡elege cå exemplele, oricât ar fi ele de izbitoare ¿i de numeroase, alenenorocirilor la care te expui låsându-te prea mult în voia voluptå¡ilor, suntîn¿tiin¡åri aproape totdeauna neîndestulåtoare ¿i foarte rar ascultate.

Mai råmâne de explicat partea fabulei care aratå remediile ¿i care, de¿ilesne de în¡eles, nu este mai pu¡in chibzuitå ¿i nu se cade mai pu¡in så nere¡inå luarea-aminte. Deci acele prevederi împotriva otråvii voluptå¡ii sereduc la trei; filosofia le procurå pe primele douå, iar religia pe cea de-atreia. Prima este de a te ridica la izvorul råului ¿i de a-l preîntâmpina ocolindcu cea mai mare grijå toate prilejurile ispititoare ¿i lucrurile prea seducåtoare,cum au fåcut înso¡itorii lui Ulise, potrivit cu porunca comandantului lor;leac ce nu se potrive¿te totu¿i ¿i care nu este cu totul trebuitor decât sufletelorslabe ¿i comune, reprezentate în fabulå prin înso¡itorii lui Ulise. Cåci sufletelemai înalte, înarmate cu o hotårâre statornicå, pot înfrunta voluptatea¿i chiar så se expunå fårå risc ispitelor celor mai primejdioase; mai multle place så-¿i încerce în felul acesta virtutea ¿i puterile; ele nu dispre¡uiescchiar så observe aceste amånunte u¿uratice care privesc voluptå¡ile, nu caså li se dedea, ci numai ca så le cunoascå mai bine. Aceasta o spune însu¿iSolomon despre el însu¿i, dupå ce a fåcut enumerarea amånun¡itå a tuturorplåcerilor pe care le gusta sau le-ar fi putut gusta, enumerare pe care oterminå astfel: „Iar în¡elepciunea n-a scåpat så locuiascå cu mine“.

Astfel, eroii din aceastå categorie au destulå putere ca så råmânåoarecum neclinti¡i în mijlocul lucrurilor celor mai ispititoare ¿i så se opreascåchiar la marginea pråpastiei; singura måsurå de prevedere pe care o iau,dupå pilda lui Ulise, este de a interzice acelora care-i înconjoarå îndemnuriledåunåtoare ¿i acele îngåduin¡e fricoase care mole¿esc ¿i clatinå pânå ¿isufletul cel mai tare. Dar leacul cel mai puternic ¿i cel mai sigur din toateeste acela al lui Orfeu, care, cântând laude zeilor pe un ton foarte ridicat,a acoperit glasul seducåtor al Sirenelor ¿i i-a preîntâmpinat în felul acestaprimejdioasele urmåri. Cåci cugetårile adânci asupra lucrurilor divine întrecvoluptå¡ile, nu numai prin efectele lor puternice, ci pânå ¿i prin plåcerile,pe cât de curate, pe atât de vii, care rezultå din ele.

FRANCIS BACON

DESPRE PRINCIPII {I ORIGINI DUP| FABULELEDESPRE PRINCIPII {I ORIGINI DUP| FABULELEDESPRE PRINCIPII {I ORIGINI DUP| FABULELEDESPRE PRINCIPII {I ORIGINI DUP| FABULELEDESPRE PRINCIPII {I ORIGINI DUP| FABULELELUI CUPIDON LUI CUPIDON LUI CUPIDON LUI CUPIDON LUI CUPIDON {I A CERULUI{I A CERULUI{I A CERULUI{I A CERULUI{I A CERULUI

sausausausausau

FILOSOFIA LUI PFILOSOFIA LUI PFILOSOFIA LUI PFILOSOFIA LUI PFILOSOFIA LUI PARMENIDE ARMENIDE ARMENIDE ARMENIDE ARMENIDE {I TELESIO{I TELESIO{I TELESIO{I TELESIO{I TELESIO{I ÎNDEOSEBI {I ÎNDEOSEBI {I ÎNDEOSEBI {I ÎNDEOSEBI {I ÎNDEOSEBI A LUI DEMOCRIT SIMBOLIZAA LUI DEMOCRIT SIMBOLIZAA LUI DEMOCRIT SIMBOLIZAA LUI DEMOCRIT SIMBOLIZAA LUI DEMOCRIT SIMBOLIZAT|T|T|T|T|

ÎN FABULA DESPRE CUPIDONÎN FABULA DESPRE CUPIDONÎN FABULA DESPRE CUPIDONÎN FABULA DESPRE CUPIDONÎN FABULA DESPRE CUPIDON

NOT| INTRODUCTIV|

Intitulatå în originalul latin De principii atque originibus secundumfabulas Cupidinis et Coeli, sive Parmenidis et Telesii, et praecipue Democritiphilosophia tractata in fabula de Cupidine, scrierea aceasta, în care autorulî¿i propunea så dezvolte interpretarea datå în Despre în¡elepciunea anticilorcelor douå mituri antice grece¿ti ale lui Cupidon ¿i Cerului, care, dupå el,simbolizau concep¡ii stråvechi despre primele principii ale lumii ¿i desprefelul în care aceasta ar fi luat na¿tere, a råmas neterminatå, ocupându-senumai de mitul lui Cupidon, ¿i nepublicatå în timpul vie¡ii autorului,apårând postum, în 1653, în edi¡ia îngrijitå de Isaac Gruter. Data exactåcând ea a fost redactatå a råmas necunoscutå, sigur fiind doar faptul cå eaeste posterioarå anului 1609, când a apårut pentru prima oarå scriereamen¡ionatå mai sus, pe care o dezvoltå în una dintre pår¡ile ei, ¿i anume încapitolul intitulat: „Cupidon sau atomul“. Dupå unii comentatori, ea ar datadin perioada 1611-1620, iar dupå al¡ii, din perioada 1621-1622.

Ideea fundamentalå a scrierii, atât cât cuprinde ea, este cå mitul luiCupidon ar simboliza o concep¡ie materialistå despre primele principii alelucrurilor din naturå, apropiatå de aceea atomistå a lui Democrit, dar lipsitåde unele supozi¡ii gratuite ale acesteia, de¿i nici ea lipsitå cu totul deneajunsurile comune ale concep¡iilor speculative ale filosofilor în general,rupte cum sunt toate, dupå Bacon, de experien¡å.

Spre a dovedi aceasta, lucrarea se angajeazå în confruntarea concep¡ieiatomiste despre naturå privind primele ei principii cu celelalte concep¡iiantice grece¿ti asupra aceleia¿i chestiuni, a¿a cum au fost ele formulate deThales, de Anaximenes, de Empedocle, de Heraclit, de Anaxagoras, dePlaton, de Aristotel ¿i pânå ¿i de modernul Telesio; a¿a încât ea dobânde¿tepânå la urmå înfå¡i¿area unei istorii critice a filosofiei, din Antichitatea greacåpânå azi, din perspectiva specialå a problemei primelor principii alcåtuitoareale lumii.

Spre deosebire de scrierea ini¡ialå, asupra în¡elepciunii anticilor, în careautorul oarecum se ascundea în dosul poe¡ilor, ale cåror idei se mul¡umea

88

så le desprindå ¿i så le enun¡e, în aceastå nouå scriere, despre principii ¿iorigini, el se angajeazå personal în polemicå cu ideile filosofice ale poe¡ilor¿i ale gânditorilor de care se ocupå, sus¡inându-le fårå echivoc pe ale saleproprii, când ¿i în måsura în care ele se distan¡eazå de ale acestora.

În felul acesta el ajunge så contureze o concep¡ie personalå asupraprimelor principii ale lumii, ale cårei idei principale ar fi urmåtoarele:Principiul tuturor lucrurilor din naturå este o materie concretå, nu unaabstractå; aceastå materie este alcåtuitå din particule indivizibile infinit demici, invariabile, având o formå ¿i o dimensiune determinatå ¿i fiindînzestrate cu mi¿care naturalå, indestructibilå ca înså¿i substan¡a lormaterialå; materia aceasta este eternå, dar alcåtuirile cårora ea le då na¿teresub formå de lumi sunt trecåtoare; materia primå este necreatå, eternå,fårå început ¿i fårå sfâr¿it, fårå cauzå ¿i deci inexplicabilå; for¡a primordialåde mi¿care cu care ea este înzestratå este coeternå cu materia; atomii ¿ifor¡ele care le sunt proprii nu se aseamånå cu nimic din ce cade sub sim¡uri– concep¡ie cuprinså, dupå Bacon, în fabula lui Cupidon, mai coerentå ¿imai consecventå decât a lui Democrit, care atribuia atomilor o mi¿care decådere; ¿i mai apropiatå de adevår decât toate concep¡iile despre esen¡amateriei formulate de filosofii greci de la Thales pânå la Aristotel.

Se poate spune cå, cu aceste idei, de¿i la vremea lor îndråzne¡e, Baconnu aduce nimic nou în filosofie ¿i cu atât mai pu¡in în ¿tiin¡å, lucrurileråmânând aici mai departe pe terenul teoriilor speculative controversate.Totu¿i nu se poate nega cu seriozitate cå el î¿i spunea un cuvânt greu încontroversa timpului, dintre materialism ¿i idealism, ¿i cå materialismulsåu, în ciuda våditelor ¿i explicabilelor limite metafizice, date fiind condi¡iileistorice în care se afirma, înseamnå o luare de pozi¡ie valoroaså în sprijinulconcep¡iilor filosofice înaintate ale vremii.

ALEXANDRU POSESCU

DESPRE PRINCIPII {I ORIGINI DUPDESPRE PRINCIPII {I ORIGINI DUPDESPRE PRINCIPII {I ORIGINI DUPDESPRE PRINCIPII {I ORIGINI DUPDESPRE PRINCIPII {I ORIGINI DUP||||| FABULELE LUI CUPIDON FABULELE LUI CUPIDON FABULELE LUI CUPIDON FABULELE LUI CUPIDON FABULELE LUI CUPIDON{I A CERULUI SAU FILOSOFIA LUI PARMENIDE {I TELESIO{I A CERULUI SAU FILOSOFIA LUI PARMENIDE {I TELESIO{I A CERULUI SAU FILOSOFIA LUI PARMENIDE {I TELESIO{I A CERULUI SAU FILOSOFIA LUI PARMENIDE {I TELESIO{I A CERULUI SAU FILOSOFIA LUI PARMENIDE {I TELESIO

{I ÎNDEOSEBI A LUI DEMOCRIT SIMBOLIZAT{I ÎNDEOSEBI A LUI DEMOCRIT SIMBOLIZAT{I ÎNDEOSEBI A LUI DEMOCRIT SIMBOLIZAT{I ÎNDEOSEBI A LUI DEMOCRIT SIMBOLIZAT{I ÎNDEOSEBI A LUI DEMOCRIT SIMBOLIZAT|||||ÎN FABULA DESPRE CUPIDONÎN FABULA DESPRE CUPIDONÎN FABULA DESPRE CUPIDONÎN FABULA DESPRE CUPIDONÎN FABULA DESPRE CUPIDON

Ceea ce unii poe¡i antici au spus despre Cupidon sau despre Amor nuse poate aplica uneia ¿i aceleia¿i divinitå¡i. A¿ spune mai mult: ei presupundoi Cupidoni, dând acela¿i nume la douå divinitå¡i foarte diferite, între careei fac totu¿i o asemenea deosebire încât pe unul îl privesc ca fiind cel maibåtrân dintre zei, iar pe celålalt ca pe cel mai tânår. Oricum, aici va fi vorbaîndeosebi despre cea mai veche dintre aceste douå divinitå¡i.

Astfel, poe¡ii povestesc cå acest Amor despre care vorbim este cel maivechi dintre to¡i zeii ¿i, prin urmare, dintre toate existen¡ele, în afarå deHaos, care, dupå ei, nu este mai pu¡in vechi decât el. Poe¡ii, vorbind tocmaidespre acest Amor, presupun întotdeauna cå el n-ar fi avut nicidecum tatå.El ar fi acela care, prin unirea sa cu Cerul, i-ar fi nåscut pe zei ¿i toatecelelalte existen¡e. Totu¿i, unii sus¡in cå el a provenit dintr-un ou clocit deNoapte. Cât prive¿te atributele sale, ele se reduc la patru principale. Ei îlpresupun: 1) ve¿nic copil, 2) orb, 3) gol ¿i 4) înarmat cu un arc ¿i cu såge¡i.Puterea de care dispune ¿i care-l caracterizeazå este cauza principalå aunirii ¿i a combinårii corpurilor. Celålalt Cupidon, dupå poe¡i, este cel maitânår dintre zei. I se recunosc toate atributele celui mai båtrân, la care suntadåugate altele, de care ar dispune numai el ¿i care l-ar caracteriza.

Fabula aceasta pare så arate, sub vålul unei scurte alegorii, un sistemasupra principiilor lucrurilor ¿i asupra originilor lumii; sistem care sedeosebe¿te prea pu¡in de acela pe care Democrit l-a fåcut cunoscut ¿i caretotu¿i ni se pare mai pu¡in riscat, mai lipsit de presupuneri neîntemeiate ¿imai logic. Cåci, de¿i, vorbind în general, acest filosof nu este lipsit nici deexactitate, nici de påtrundere, totu¿i, pe lângå faptul cå prea se laså în voiaprimelor sale idei ¿i nu ¿tie nicidecum så se opreascå, nu-¿i întemeiazåîndeajuns pårerile, iar sistemul såu este uneori incoerent. Dar, de¿i înse¿iafirma¡iile acoperite sub vålul fabulei, pe care vom explica-o, sunt ceva maipu¡in vagi ¿i mai pu¡in riscate, ele au totu¿i defectul comun tuturor acelorape care le produce intelectul omenesc atunci când se laså în voia porniriisale naturale ¿i î¿i ia un avânt cutezåtor, în loc så înainteze pas cu pas lalumina experien¡ei. Cåci filosofii primelor secole erau ¿i ei supu¿i unor astfelde abateri. Trebuie så observåm în primul rând cå toate afirma¡iile ¿i opiniilesus¡inute de filosofii antici ¿i redate în expunerea de fa¡å nu se sprijinådecât pe autoritatea ra¡iunii omene¿ti ¿i pe mårturia sim¡urilor, ale cåror

90

oracole pe bunå dreptate au fost respinse din vremea, acum destul de veche,în care lumina cuvântului divin a revelat muritorilor adevåruri mai folositoare¿i mai sigure.

Acestea fiind stabilite, Haosul, care era tot atât de vechi ca ¿i Cupidon,reprezintå masa ¿i totalitatea materiei amestecate, iar Cupidon reprezintåînså¿i aceastå materie, precum ¿i natura ¿i puterea sa primordialå, pe scurt,principiile lucrurilor. Se presupune cå ar fi cu totul lipsit de tatå, adicå fåråcauzå, cåci cauza unui efect îi este oarecum pårintele, nimic nefiind maiobi¿nuit decât aceastå metaforå. Înså materia primå sau puterea ¿i ac¡iuneacare-i apar¡in nu pot avea o cauzå în naturå – în afarå de Dumnezeu, excep¡iepe care trebuie totdeauna så o facem –, nimic neexistând înaintea ei. Ea nupoate fi deci privitå ca un efect ¿i, întrucât este tot ce existå mai universal înnaturå, ea nu are nici gen ¿i nici formå1. Prin urmare, oricare ar putea fimateria aceasta cu puterea sau cu ac¡iunea sa, ea este un lucru pozitiv ¿iabsolut surd, unic în specia ¿i în genul såu, fårå rela¡ie ¿i incomparabil.Ea trebuie så fie luatå a¿a cum este datå, neputând-o judeca cu ajutorulvreunei preno¡iuni întemeiate pe analogie. Dacå ar fi cu putin¡å så i secunoascå natura ¿i felul de a ac¡iona, nu s-ar putea ajunge la aceaståcunoa¿tere prin aceea a cauzei sale. Fiind dupå Dumnezeu cauza tuturorcauzelor, ea înså¿i este fårå cauzå ¿i, prin urmare, inexplicabilå. Cåci, încercetarea aceasta a cauzelor naturale, existå un capåt la care trebuie så¿tii så te opre¿ti. Iar a întreba sau a cåuta tu însu¡i care este cauza uneiputeri primordiale sau a unei legi pozitive a naturii nu înseamnå mai pu¡ina fi lipsit de filosofie decât a nu întreba sau a nu cåuta nicidecum pe aceleaale lucrurilor care, subordonate fiind altora, sunt în stare a fi explicate.Astfel, pe bunå dreptate în¡elep¡ii Antichitå¡ii presupun cå Cupidon estelipsit de tatå, adicå fårå cauzå. Înså observa¡ia aceasta, asupra cåreia ståruimaici, nu este nicidecum indiferentå; a¿ îndråzni chiar så spun cå existå pu¡ineatât de importante, cåci nimic nu a contribuit mai mult så denatureze filosofiadecât cercetarea care are drept obiect pe pårin¡ii lui Cupidon. Vreau så spuncå cei mai mul¡i filosofi, în loc så admitå pur ¿i simplu rezultatele observa¡iilorprivitoare la principiile lucrurilor, în loc så le ia, ca så zicem a¿a, întocmaicum le înfå¡i¿eazå înså¿i natura, så le adopte ca pe un fel de doctrinå pozitivå,pe care nu e¿ti ¡inut så o dovede¿ti ¿i a cårei dovadå nu trebuie så o ceri,¿i ca pe un fel de articole de credin¡å întemeiatå pe înså¿i experien¡a, au voitså le deducå din unele observåri pur gramaticale, din no¡iuni comune

1 Adicå diferen¡å specificå, prin care så poatå fi definitå.

FRANCIS BACON

91

¿i din alte izvoare asemånåtoare, care nu sunt, la drept vorbind, decâtproduse diversificate ale råtåcirilor min¡ii omene¿ti: mici mijloace de scåpare,de care ea se aga¡å ori de câte ori se avântå în afara naturii.

Astfel, oricine studiazå natura trebuie så aibå mereu în minte acestadevår, cå Cupidon nu are nici tatå, nici mamå; adevår care-l va împiedicaså se piardå în presupuneri pe cât de vagi, pe atât de nefolositoare ¿i så iacuvintele drept lucruri. Când mintea omeneascå vrea så generalizeze, mergetotdeauna prea departe; ea abuzeazå de propriile ei puteri ¿i, dupå ce adepå¿it limita pe care natura i-a stabilit-o, cade din nou în ideile sale celemai obi¿nuite ¿i se întoarce în felul acesta la punctul de la care a plecat.Cåci, date fiind slåbiciunea ¿i limitele fire¿ti ale intelectului, ideile care îisunt cele mai familiare, acelea, spun, pe care ¿i le poate reprezenta cuu¿urin¡å, poate så le conceapå pe toate împreunå ¿i så le lege prin raporturi,fiind în mod obi¿nuit acelea care îl lovesc ¿i îl impresioneazå cel mai mult,rezultå de aici cå, atunci când a ajuns la propozi¡iile sale universale, sprecare experien¡a înså¿i l-a îndrumat, nu voie¿te så se mul¡umeascå cu ele ¿iså se opreascå la ele; ci atunci, cåutând unele adevåruri mai cunoscutedecât acelea pe care vrea så le enun¡e în mod absolut, se aga¡å de propozi¡iilecare l-au impresionat sau cel mult l-au ispitit ¿i î¿i închipuie cå gåse¿te înele explicåri mai mul¡umitoare ¿i demonstra¡ii mai riguroase decât înpropozi¡iile universale, pe care ar fi trebuit så le admitå pur ¿i simplu.

Astfel am dovedit cå esen¡a primitivå ¿i puterea primordialå a materieinu are nici o cauzå ¿i cå ea este prin chiar aceasta inexplicabilå. Acum, careeste modul acestui lucru a cårui cauzå nu trebuie cåutatå ¿i care în adevårnu are nici o cauzå? Iatå ce råmâne de cercetat. Înså modul acesta este elînsu¿i foarte anevoie de descoperit, iar aceasta este o în¿tiin¡are pe careînsu¿i autorul alegoriei ne-o då îndeajuns de dibaci, presupunând cåCupidon provine dintr-un ou clocit de Noapte. Aceasta este ¿i pårereasfântului filosof, care se exprimå astfel: „Dumnezeu a fåcut fiecare lucru caså fie frumos la vremea sa ¿i a låsat lumea în voia certurilor lor, a¿a fel totu¿icå omul nu poate descoperi opera pe care Dumnezeu a înfåptuit-o de laînceput pânå la sfâr¿it“. Cåci, în timp ce toate pår¡ile Universului suntîntr-un continuu flux ¿i reflux, esen¡a primitivå a materiei ¿i legea generalåa naturii dåinuiesc ve¿nic, lege care poate fi aråtatå prin aceste cuvinte:„opera pe care Dumnezeu a înfåptuit-o de la început pânå la sfâr¿it“. Totu¿i,no¡iunea acestei puteri, pe care Dumnezeu însu¿i a imprimat-o particulelorprimitive ¿i celor mai fine ale materiei ¿i a cåror ac¡iune multiplicatå ¿i repe-tatå produce toate varietå¡ile ¿i varia¡iile compu¿ilor, no¡iunea aceasta poatelovi u¿or ¿i poate atinge gândirea omeneascå, dar nu påtrunde în ea decâtfoarte anevoie.

Despre principii ¿i origini dupå fabulele lui Cupidon ¿i a cerului...

92

Dacå se aplicå ceea ce spune fabula despre oul clocit de Noapte lademonstra¡iile prin mijlocirea cårora poate fi dat la luminå Cupidon saufor¡a primordialå a materiei, aplicarea aceasta va avea multå îndreptå¡ire.Cåci concluziile care sunt scoase prin mijlocirea propozi¡iilor afirmative potfi privite drept copiii luminii, pe când acelea care sunt deduse prin mijlocireacelor negative par a nu fi decât copiii întunecimilor ¿i ai nop¡ii. Pe bunådreptate acest Cupidon este reprezentat prin oul pe care Noaptea îl face såscoatå pui, clocindu-l. Cåci, dacå este cu putin¡å a dobândi unele cuno¿tin¡easupra puterii pe care o reprezintå, aceasta nu se poate decât prin mijlocireaexcluderilor ¿i a propozi¡iilor negative. Înså orice probå care procedeazå pecalea excluderilor este un fel de necunoa¿tere sau de noapte; cel pu¡in fa¡åde ceea ce ea cuprinde, care încå nu se vede ¿i care nu se va descoperi decâtla sfâr¿it. Democrit avea deci dreptate så spunå cå atomii sau semin¡eletuturor lucrurilor ¿i puterile pe care le au nu se aseamånå cu nimic din cear putea så cadå sub sim¡uri, ci sunt cu totul invizibili, impalpabili. În felulacesta Lucre¡iu, care n-a fåcut decât så îmbrace în limbaj poetic sistemulacestui filosof, îi caracterizeazå:

Neque sunt igni simulata neque ulliPraeterea rei quae corpora mittere possitSensibus et nostros adiectu tangere tactus2.

Iar vorbind despre for¡a inerentå acestor atomi, spune:

At primordia gignundis in rebus oportetNaturam clandestinam caecamque adhibere,Emineat ne quid, quod contra pugnet et obstet3.

Astfel, atomii nu se aseamånå nici cu unele scântei de foc, nici cu unelepicåturi de apå, nici cu unele bå¿ici de aer, nici cu unele fire de praf, nici cu

2 Ei nu sunt asemeniNici focului, nici altui lucru, careSå poatå pân-la sim¡urile noastreDintr-însul så trimitå pårticeleªi sim¡urile noastre så le-atingå.

(Lucre¡iu, Poemul naturii, I, vv. 687-689, trad. rom. de T. Naum,Bucure¿ti, Editura ªtiin¡ificå, 1965, p. 55)

3 Principiile lucrurilor trebuieSå aibå înså în crearea lumiiO fire nevåzutå ¿i ascunså,Ca nu cumva så iaså la vedereCeva care så steie împotrivå.

(Lucre¡iu, ibid., I, vv. 779-781, trad. cit., pp. 59-60)

FRANCIS BACON

93

pårticelele fine ale spiritului, nici cu acelea ale eterului. Iar puterea sau formalor nu este nici greutatea, nici u¿uråtatea, nici caldul sau frigul, nici densitateasau raritatea, nici duritatea sau moliciunea, nici vreo altå însu¿ire sau for¡åcare se observå în compu¿i ¿i în corpurile cu un volum mai mare, însu¿iriledespre care am vorbit ¿i celelalte de acela¿i fel fiind ele însele compuse.La fel mi¿carea naturalå a atomului nu este nici mi¿carea de cådere, numitåde oamenii de rând mi¿care naturalå, nici mi¿carea în sens contrar(de ranå), nici mi¿carea de extindere sau de contrac¡ie, nici mi¿carea deimpulsie ¿i de legåturå, nici mi¿carea circularå a corpurilor cere¿ti, nici oricarealta dintre acele mi¿cåri care se constatå în corpuri.

Totu¿i, nu numai în substan¡a înså¿i a atomilor se gåsesc elementeletuturor corpurilor, ci mi¿cårile ¿i for¡a lor sunt de asemenea principiiletuturor for¡elor ¿i ale tuturor mi¿cårilor. Cu toate acestea, sistemul luiDemocrit pare a diferi în acest punct, adicå în ce prive¿te mi¿carea atomilorcomparatå cu aceea a corpurilor cu un volum mai mare, ¿i pare a se depårtapu¡in de acela care se gåse¿te cuprins în aceastå fabulå. ªi nu numai pårerealui Democrit diferå de aceea redatå alegoric prin plåsmuirea aceasta, daracest filosof se deosebe¿te de el însu¿i, iar celelalte presupuneri ale salesunt aproape în contradic¡ie cu primele. În adevår, el ar fi trebuit så atribuieatomilor o mi¿care diferitå de acelea ale corpurilor compuse, a¿a cum leatribuise o substan¡å ¿i proprietå¡i sau for¡e diferite. Dar mi¿carea de cåderea corpurilor grele ¿i aceea de urcare a corpurilor u¿oare (pe care el le explicåpresupunând cå corpurile cele mai grele, lovind corpurile mai u¿oare ¿isilindu-le så le cedeze locul, le silesc astfel så se mi¿te de jos în sus), acestedouå mi¿cåri sunt acelea pe care el le considerå ca singurele primitive¿i naturale ¿i pe care, potrivit acestei presupuneri, le atribuie atomilor.

Înså sistemul cuprins în aceastå parabolå este mai coerent ¿i maiconsecvent. El presupune cå atomii ¿i compu¿ii lor diferå din toate acestepuncte de vedere, ¿i anume din punctul de vedere al substan¡ei lor, al for¡eilor ¿i al mi¿cårilor lor respective. Mai mult, alegoria aceasta ne face såîn¡elegem cå excluderile men¡ionate au un scop, un sfâr¿it ¿i o måsurå; cåciNoaptea nu cloce¿te ve¿nic. Dacå cercetårile pe care omul le poate faceasupra naturii ¿i asupra divinitå¡ii au aceastå însu¿ire cå nu se terminåniciodatå prin propozi¡ii afirmative, lucrurile nu stau la fel cu acelea desprecare este vorba aici; cåci în acestea, dupå excluderile ¿i nega¡iile cuvenite,se poate afirma ¿i stabili ceva. Oul acesta, dupå ce a fost clocit la vreme ¿iun timp îndestulåtor, izbute¿te så scoatå pui; ¿i nu numai cå este fåcut såscoatå pui, ci se face ca din el så iaså adevåratul Cupidon, adicå se poatescoate din ne¿tiin¡å nu numai o cuno¿tin¡å a subiectului cercetårii, ci chiaro cuno¿tin¡å clarå ¿i distinctå. Iatå ce idee î¡i po¡i face despre o cercetare


94

asupra acestei materii prime ¿i care pare a fi cea mai conformå cu în¡elesulfabulei pe care o explicåm.

Råmâne så mai vorbim despre Cupidon însu¿i, adicå despre aceaståmaterie primå; ¿i vom încerca, cu ajutorul datelor pe care ni le procuråfabula, så aruncåm o oarecare luminå asupra acestui subiect. ªtim totu¿icå opiniile de felul acestora par ciudate ¿i aproape de necrezut, cå ele nuintrå în min¡i decât cu multå greutate, iar noi vedem un asemenea exempluizbitor în ipoteza lui Democrit asupra atomilor. Întrucât ea era mult deasupraideilor comune, erau trebuitoare multå påtrundere ¿i medita¡ii adânciasupra naturii spre a o în¡elege deplin. Astfel, lumea de rând, interpretând-oîn felul ei, o fåcu ridicolå; apoi ea fu oarecum råvå¿itå ¿i aproape stinså devântul pårerilor ¿i al disputelor cårora le dådurå na¿tere ceilal¡i filosofi.Totu¿i acest om mare a stârnit admira¡ia pânå ¿i a contemporanilor såi,care l-au numit Pentathlos4. El a fost privit, dupå pårerea tuturor, drept celmai mare fizician al timpului såu ¿i a trecut chiar drept un fel de vråjitor.Acest sistem al lui Democrit nu poate fi îngropat cu totul în uitare saudesfiin¡at nici de atacurile neîntrerupte pe care i le-a dat filosofia polemicåa lui Aristotel, care voia så se întemeieze pe ruinele tuturor celorlalte ¿i care(dupå exemplul principilor otomani, care credeau cå nu pot domni în lini¿tedecât dupå ce ¿i-au ucis to¡i fra¡ii) se fålea cå poate scuti posteritatea deorice fel de îndoialå5, nici de respectul pe care ¿i l-a atras impunåtoarea ¿imårea¡a filosofie a lui Platon. Dar, în timp ce gålågia lui Aristotel ¿i paradalui Platon puneau în eviden¡å ¿i lansau în circula¡ie în ¿coli sistemele acestordoi filosofi, acela al lui Democrit era onorat printre în¡elep¡ii cårora le plåceaså cugete în lini¿tea singuråtå¡ii. Deopotrivå de sigur este cå în secolele încare filosofia a fost cultivatå de romani, aceea a lui Democrit a dåinuit ¿i aplåcut. Cåci Cicero, bunåoarå, nu vorbe¿te niciodatå despre acest filosoffårå så dea despre el cea mai înaltå idee; iar câtva timp apoi un poet, alecårui scrieri au ajuns pânå la noi ¿i care, dupå toate aparen¡ele, vorbinddespre Democrit, s-a conformat pårerii admise în secolul såu, i-a adus laudacea mai mårea¡å:

4 Dupå denumirea datå învingåtorilor la cele cinci exerci¡ii atletice din Anti-chitatea greacå (luptå, alergare, salt, aruncarea discului ¿i aruncarea suli¡ei).

5 Este interesant cå Francis Bacon se exprimå cu totul altfel despre Aristotelîntr-o lucrare publicatå în 1597, Colours of Good and Evil (Aparen¡ele binelui¿i råului): „Recunosc deschis cå lumina mea de la el o am; cåci acolo undenu mi-a oferit ceva de perfec¡ionat, cel pu¡in mi-a dat prilejul så inventez“.

FRANCIS BACON

95

Cuius prudentia monstratMagnos posse viros et magna exempla daturos,Vervecum in patria crassoque sub aere nasci6.

Astfel, nici Aristotel, nici Platon nu au fost aceia care au fåcut så disparåfilosofia lui Democrit, ci Genseric, Attila ¿i ceilal¡i barbari. Cåci ¿tiin¡aomeneascå oarecum naufragiind, filosofia lui Aristotel ¿i a lui Platon,asemånåtoare unor scânduri dintr-un lemn u¿or ¿i umflat, au råmas lasuprafa¡a apei ¿i au ajuns pânå la noi, în timp ce produc¡iile mai solide aucåzut la fund ¿i au fost îngropate într-o uitare aproape totalå. Pare a secuveni ca filosofia lui Democrit så fie råzbunatå – ceea ce vom face cu atâtmai multå plåcere cu cât ea este sprijinitå de autoritatea secolelor celor maiîndepårtate.

Astfel, în primul rând, fabula pe care o explicåm îl personificå peCupidon ¿i îi atribuie o copilårie ve¿nicå, aripi, un arc ¿i såge¡i etc. – însu¿iripe care le vom explica pe toate în amånunt. Trebuie så începem înså prin aobserva cå aceastå materie primå, despre care vorbesc anticii ¿i pe care oconsiderå ca fiind principiul comun al tuturor corpurilor, este o materieîmbråcatå într-o anumitå formå înzestratå cu mai multe însu¿iri determi-nate. Cåci cealaltå materie, abstractå, despuiatå de orice însu¿iredeterminatå ¿i pur pasivå, pe care au presupus-o al¡i filosofi, nu este decâtun produs închipuit al min¡ii omene¿ti, lucrurile pe care le prinde cel mailesne ¿i care o impresioneazå cel mai puternic fiind în mod obi¿nuit aceleacare i se par cå au cea mai mare realitate.

Iatå de ce fiin¡årile sau modurile himerice pe care scolasticii le numescforme par a exista mai real decât materia ¿i înså¿i ac¡iunea; în afarå defaptul cå aceastå materie primå este ascunså, ac¡iunea ei este trecåtoare ¿ise scurge oarecum fårå încetare. Mintea prinde mai slab ideea uneia, iarno¡iunea celeilalte se înscåuneazå în ea mai anevoie, pe când imaginile desprecare vorbim par perceptibile ¿i statornice; a¿a încât aceastå materie primå¿i comunå pare a nu fi decât un fel de adaos ¿i de proptea. Ac¡iunea esteprivitå ca o simplå emana¡ie a formei, iar în explicåri formele acestea joacårolul principal. De aici, dupå toate aparen¡ele, domnia acestor forme ¿i

6 A cårui adâncå în¡elepciune aratåCå mari genii ¿i oameni vrednici a fi da¡i ca exempluSe pot na¿te într-o regiune locuitå de oameni redu¿i¿i în care domne¿te un aer încårcat.

(Iuvenal, Satire, X, vv. 48-50)


96

a ideilor ca esen¡e – la care ei au adåugat nu mai ¿tiu ce materie idealå¿i plåsmuitå.

Aceste iluzii ¿i prejudecå¡i s-au dezvoltat datoritå unei nuan¡e de super-sti¡ie care li s-a adåugat ¿i care este în mod obi¿nuit rezultatul abaterilor ¿iexagerårilor în care cad mai curând sau mai târziu min¡ile care nu ¿tiuunde så se opreascå. De aici, de asemenea, domnia ideilor abstracte, cårorali s-a dat atâta importan¡å, înscåunate în filosofie cu un fel de mårea¡å încre-dere ¿i de mult impuse oamenilor de rând, a¿a încât marea mul¡ime a viså-torilor aproape cå a cople¿it cercul pu¡in numeros al filosofilor mai treji.

Dar, din fericire, cele mai multe dintre aceste prejudecå¡i s-au risipit,de¿i un învå¡at oarecare din zilele noastre7 ¿i-a dat osteneala så scoatå laluminå ¿i så sprijine toate aceste påreri care cådeau de la sine – treabå careni se pare mai mult îndråznea¡å decât folositoare. E înså lesne så-¡i daiseama cât este de absurd sistemul filosofilor care privesc aceastå materieabstractå ca pe principiul tuturor lucrurilor: numai prejudecå¡i învechitemai pot opri ie¿irea din aceastå absurditate. Cåci, în adevår, unii filosofi aupretins cå existå în realitate forme separate de materie, înså nici unul dintreei nu a sus¡inut cå ar exista în realitate o materie independent de acesteforme, nici chiar cei care o priveau ca pe un principiu prim. Altminteri, nu eabsurd så se pretindå cå existen¡e imaginare ar constitui existen¡ele reale?Cåci nu este câtu¿i de pu¡in vorba de a imagina o metodå lesnicioaså pentrua concepe materia existen¡elor ¿i pentru a stabili între ele deosebiriconvenabile, ci de a ¿ti ce sunt în realitate aceste existen¡e primitive ¿i foartesimple, din care descind toate celelalte. Dar fiin¡a, care este principiul tuturorcelorlalte, trebuie så aibå o existen¡å tot atât de realå ca ¿i acelea care rezultådintr-însa, ¿i chiar oarecum încå mai realå, întrucât principiul trebuie såexiste prin el însu¿i, iar printr-însul trebuie så existe toate celelalte.

Dar ceea ce spun filosofii men¡iona¡i aici asupra acestei materii abstractenu valoreazå cu nimic mai mult decât sistemul acelora care pretind cåUniversul ¿i tot ce cuprinde el ar fi alcåtuit din categorii sau din alte no¡iuniasemånåtoare, pur logice; cåci, fie cå se sus¡ine cå lumea î¿i trage originea¿i este alcåtuitå din materie, din formå ¿i din priva¡iune 8, fie cå se pretindecå ar fi compuså din lucruri contrarii9, intereseazå pu¡in ¿i nu våd o maredeosebire între aceste douå presupuneri.

7 Aluzie la filosoful vene¡ian Francesco Patrizzi (1529-1597), unul dintrereprezentan¡ii neoplatonismului renascentist.

8 Cum sus¡ine Aristotel.9 Cum sus¡ine Platon.

FRANCIS BACON

97

Înså aproape to¡i filosofii Antichitå¡ii, ca Empedocle, Anaxagoras ¿iAnaximenes, care în orice altå privin¡å aveau idei foarte diferite despreaceastå materie primå, erau cel pu¡in de acord în a sus¡ine cå aceaståmaterie era activå ¿i îmbråcatå într-o oarecare formå, cå ea era purtåtoareaacestei forme în compu¿ii în care intra; în fine, cå avea în ea înså¿i principiulmi¿cårii sale; ¿i e¿ti nevoit så-¡i faci despre ea ideea aceasta dacå nu vrei såpåråse¿ti cu totul experien¡a. De asemenea, to¡i filosofii ace¿tia ¿i-au supusmintea lucrurilor ¿i ¿i-au conformat pårerile cu starea realå a Universului.Dimpotrivå, Platon a voit så supunå natura ideilor omene¿ti; iar Aristotel,ideile cuvintelor.

Filosofii din vremea aceea, gåsind încå de pe atunci plåcere în dispute¿i în flecårealå, începeau så desconsidere orice cercetare serioaså a adevå-rului. Astfel, trebuie mai curând så respingem toate opiniile acestea laolaltådecât så ne distråm respingându-le în amånunt. Cåci ele nu trebuie så fieatribuite ¿i nu se potrivesc decât unor filosofi mai dornici så discute multdecât så-¿i extindå cuno¿tin¡ele. Pe scurt, materia aceasta abstractå estemateria disputelor, nu aceea a Universului. Dar oricine vrea så înfåptuiascåprogrese reale în filosofie trebuie så analizeze ¿i oarecum så disece natura,în loc så o abstragå. Atunci când dispre¡uie¿ti aceastå analizå, e¿ti silit sårecurgi la abstrac¡ii ¿i trebuie så te convingi de-a binelea cå materia primå,forma primå ¿i pânå ¿i primul principiu al mi¿cårii, presupuse a fi a¿a cumle gåse¿ti ¿i a¿a cum sunt date în observare, sunt unite inseparabil. Cåciabstrac¡iile referitoare la mi¿care au nåscut de asemenea un nesfâr¿it numårde påreri asupra sufletelor ¿i asupra vie¡ilor, a¿a ca ¿i când, neputândexplica toate aceste lucruri prin materie ¿i prin formå, ai fi fost obligat, ca sådai socotealå de ele, så presupui cå ele atârnå de principii care le suntproprii ¿i particulare. Aceste trei lucruri nu trebuie nicidecum despår¡ite,ci numai deosebite. ªi, oricare ar fi materia primå, nu trebuie så fie recu-noscutå ca atare decât o materie îmbråcatå de o formå, înzestratå cu uneleînsu¿iri determinate ¿i constituitå în a¿a fel încât orice specie de for¡å,de calitate, de esen¡å, de ac¡iune ¿i de mi¿care naturalå så poatå a nu fi altadecât o urmare sau o emana¡ie.

Înså pentru aceasta nu trebuie så ne temem cå corpurile n-ar mai puteaså se mi¿te, cå Universul ar cådea într-un fel de în¡epenire ¿i cå nu s-ar maiputea explica varietatea constatatå în naturå. În cele ce urmeazå vom faceså se vadå contrariul. Cå materia primå este îmbråcatå într-o anumitå formåeste ceea ce laså a se în¡elege înså¿i plåsmuirea pe care o explicåm. Cåciaici Cupidon este acela care e personificat ¿i caracterizat, în a¿a fel totu¿i cåa fost o vreme când materia, luatå în totalitate, era încå informå ¿i confuzå,Haosul fiind lipsit de orice formå, pe când Cupidon era una – toate aceste


98

afirmåri de acord cu textul Sfintei Scripturi: cåci aici nu se spune cå laînceput era principiul unirii, ci Cerul ¿i Påmântul.

Se gåse¿te chiar, în cår¡ile sfinte, o oarecare descriere a stårii în care eraUniversul înainte de lucrårile celor ¿ase zile. Se vede acolo o indica¡ie formalå¿i clarå a påmântului ¿i a apei, care sunt nume de forme, dar se spune cåpåmântul mai era într-o stare de nedeslu¿ire. Totu¿i, dacå fabula pe care oexplicåm îl personificå pe Cupidon, de altå parte îl înfå¡i¿eazå ca fiind gol.Astfel, imediat dupå eroarea acelora care presupun cå o materie abstractåar fi principiul adevårat al tuturor lucrurilor10, trebuie puså aceea a filosofilorcare pretind cå ea nu ar fi lipsitå de orice însu¿ire asemånåtoare cu aceea acorpurilor compuse, observând cu toate acestea cå eroarea celor din urmåeste cu desåvâr¿ire opuså aceleia a celor dintâi. Înså observa¡iile acestea¡in, drept vorbind, de subiectul de care începem a ne ocupa.

Am fåcut pânå acum unele observa¡ii de felul acesta vorbind despremetoda care ar trebui så fie urmatå într-o cercetare asupra materiei prime.Råmâne de våzut, printre filosofii care sus¡in cå materia aceasta primå ar fiîmbråcatå într-o formå oarecare, care dintre ei i-au atribuit o formå înnås-cutå ¿i goalå ¿i care au presupus cå forma aceasta i-ar veni din altå parte ¿icå i-ar fi fost dåruitå. Cunoa¿tem patru påreri diferite asupra acestui punct,påreri afirmate ¿i sus¡inute de patru secte de filosofi.

Cei din prima categorie sus¡in cå nu existå decât un singur principiu altuturor lucrurilor ¿i cå diversitatea existen¡elor atârnå de natura variabilåa acestui principiu. Cei din cea de-a doua, care pun de asemenea origineatuturor lucrurilor în seama unui singur principiu, presupun cå diversitateaexisten¡elor atârnå de diferitele dimensiuni, figuri ¿i situa¡ii ale acestuiprincipiu material unic.

Cei din cea de-a treia categorie, care presupun cå existå mai multe prin-cipii, gândesc cå diversitatea existen¡elor atârnå de propor¡ia, de combinarea¿i de ac¡iunea reciprocå a acestor principii de specii diferite. În fine, cei dincea de-a patra presupun o infinitate sau cel pu¡in un mare numår de prin-cipii, înzestrate înså cu însu¿iri specifice ¿i diferite de la origine. Ace¿tia dinurmå nu mai au nevoie de presupuneri noi spre a explica diversitateaexisten¡elor, dat fiind cå ei presupun diversitatea aceasta în principiile însele¿i rup de la început unitatea naturii.

Cea de-a doua categorie ne pare a fi singura care îl înfå¡i¿eazå peCupidon a¿a cum este el, adicå gol ¿i oarecum într-o goliciune din na¿tere.

10 Cum face Platon, care define¿te materia: ceea ce nu este sau nedeterminatul.

FRANCIS BACON

99

Prima îl înfå¡i¿eazå ca fiind acoperit cu un vål, cea de-a doua ca fiindîmbråcat cu o tunicå de mai multe culori, iar cea de-a patra ca fiind învåluitîntr-o mantie ¿i oarecum ca mascat. Vom face unele observa¡ii asuprafiecåruia dintre aceste sisteme, spre a aråta cu mai multå exactitate în¡elesulacestei fabule. Trebuie så se constate, în primul rând, cå printre filosofiicare n-au admis decât un singur principiu al tuturor lucrurilor nu segåse¿te nici unul care så fi pus func¡ia aceasta în seama Påmântului.Luarea în considerare a nåzuin¡ei sale spre repaus, a pu¡inei sale activitå¡i,a iner¡iei sale fire¿ti, a naturii sale pasive care-l face susceptibil a primiac¡iunea corpurilor cere¿ti, a focului etc., a împiedicat ca ei så aibå aceaståidee. Totu¿i, în¡elep¡ii din primele secole puneau Påmântul imediat dupåHaos, presupunând cå el a fost mai întâi mama, iar apoi so¡ia Cerului,cåsåtorie din care ar fi provenit toate existen¡ele. Nu trebuie înså så secreadå pentru aceasta cå ei ar fi privit Påmântul ca pe principiul esen¡ei,ci numai ca pe principiul ¿i originea structurii, ale ordinii ¿i ale sistemuluiUniversului. Astfel vom da explica¡ia acestui punct la locul unde vominterpreta fabula Cerului ¿i unde ne vom ocupa de origini – cercetare caretrebuie så urmeze aceleia a principiilor11.

Thales înså considera apa ca fiind principiul tuturor lucrurilor, cåci elvedea cå cea mai mare parte din materie este în stare de umoare, mai cuseamå în aceea de umoare apoaså; cå, prin urmare, ea trebuie så fie privitåca adevåratul principiu al tuturor lucrurilor, acela în care sålå¿luiesc celmai adesea puterile sau energiile tuturor existen¡elor, dar mai cu seamåelementele na¿terilor ¿i ale compunerilor. El mai ¡inea seamå de faptul cåsåmân¡a animalelor este umedå; cå gråun¡ele, semin¡ele, sâmburii vegetalelorsunt delicate ¿i moi cât timp au puterea de a germina ¿i de a-¿i påstrafecunditatea; cå ¿i metalele pot deveni fluide ¿i curgåtoare; cå ele pot fi priviteca sucuri întårite ale påmântului sau mai curând ca specii de ape minerale;cå påmântul el însu¿i nu este rodnic ¿i nu-¿i dobânde¿te rodnicia decâtîn måsura în care este udat de ploi, fluvii etc.; cå påmântul ¿i mâlul par anu fi decât råmå¿i¡e de apå; cå aerul este produsul evaporårii apei ¿i parea nu fi decât o apå dilatatå; cå pânå ¿i focul nu se poate înte¡i, hråni ¿i între-¡ine decât prin mijlocirea unei umori; cå umoarea graså ¿i unsuroaså cucare se hrånesc ¿i oarecum tråiesc flacåra ¿i focul nu este decât un felde apå coaptå, care a suferit o coacere îndestulåtoare. El mai ¡inea seamacå substan¡a apei este råspânditå în întregul Univers ca un aliment comun;

11 Cercetare înså pe care Bacon nu a mai fåcut-o, låsând neterminatå ¿inepublicatå în timpul vie¡ii sale lucrarea de fa¡å.


100

cå Påmântul este înconjurat de Ocean; cå o cantitate imenså de apå dincare ies izvoarele ¿i fluviile, asemånåtoare cu sângele care curge în venele ¿iîn arterele unui animal, udå suprafa¡a ¿i interiorul Påmântului; cå înregiunea superioarå se gåsesc imense îngråmådiri de ape, care pot fi priviteca tot atâtea rezervoare ce procurå apelor interioare ¿i oceanului cu ceså-¿i repare pierderile. El gândea chiar cå focurile cere¿ti, pompând acesteape ¿i ace¿ti vapori, se hrånesc cu ele, dat fiind cå ele nu pot dåinui fåråhranå, nici så o scoatå din altå parte; cå figura naturalå a apei, adicå apicåturilor acestui lichid, care este rotundå ¿i sfericå, este asemånåtoarecu aceea a Universului. El mai ¡inea seama, în fine, cå se constatå în aer¿i în flacårå ondula¡ii asemånåtoare cu acelea ale apei; cå fluidul acesta dinurmå este foarte mobil, mi¿carea sa nefiind totu¿i nici prea înceatå, niciprea repede; ¿i cå în elementul acesta ia na¿tere un numår nesfâr¿it depe¿ti sau de alte animale asemånåtoare.

Înså Anaximenes privea aerul ca fiind principiul unic al tuturor lucrurilor,opinie care pare a fi fost întemeiatå dacå, în determinarea principiului tuturorlucrurilor, trebuie ¡inut seama de maså ¿i de volum. Cåci aerul este acelacare ocupå în Univers spa¡iile cele mai mari. În adevår, afarå numai dacånu se presupune vidul separat ¿i ocupând spa¡ii mari sau nu se acceptåprejudecata oarecum supersti¡ioaså care face så se creadå cå corpurile¿i spa¡iile cere¿ti diferå specific ¿i esen¡ial de corpurile ¿i spa¡iile påmânte¿ti,toatå aceastå parte a spa¡iului cuprinså între globul påmântesc ¿i marginilecele mai îndepårtate ale Cerului, în care nu se våd nici astre, nici meteori,pare a fi umplutå cu o substan¡å aerianå. Dar globul påmântesc nu estedecât un punct în compara¡ie cu acest spa¡iu imens, iar înså¿i partea aceastaa spa¡iilor cere¿ti care este ocupatå de stele este extrem de micå în compara¡iecu totul. Cåci, în partea acestui spa¡iu care este cea mai apropiatå de noi,stelele par foarte îndepårtate unele de altele ¿i ca împrå¿tiate; ¿i, cu toate cåîn regiunea cea mai îndepårtatå ele sunt nenumårate, totu¿i, dacå se ¡ineseamå de imensitatea spa¡iilor pe care stelele le laså între ele, ele însele vorpårea a nu fi decât puncte aproape imperceptibile, a¿a încât toate acestecorpuri par a pluti ¿i a se pierde în acest aer ca într-un vast ocean. Maiexistå ¿i o mare cantitate de aer ¿i de spirit cuprinså în apele ¿i în cavitå¡ileglobului påmântesc, substan¡e cårora apele acestea le datoreazå fluiditatea¿i curgerea; uneori chiar ele dilatå, umflå ¿i înal¡å påmântul ¿i apele. Însåpåmântul nu este numai poros, ci este supus unor cutremure ¿i zguduiri,semne vådite despre acest aer care se gåse¿te închis într-însul.

Dacå este adevårat cå principiile trebuie så fie de o naturå care så ¡inåmijlocia între extreme – condi¡ie fårå de care ele nu ar putea så producå odiversitate atât de mare între existen¡ele ale cåror elemente sunt – aerul,

FRANCIS BACON

101

care este singurul fluid în care se gåse¿te aceastå condi¡ie, trebuie deci såfie privit ca adevåratul principiu al tuturor lucrurilor12. În adevår, aerul esteoarecum locul comun al tuturor corpurilor, nu numai fiindcå se gåse¿te întoate locurile ¿i umple numaidecât orice spa¡iu råmas gol, ci mai cu seamådatoritå însu¿i faptului cå este de o naturå mijlocie ¿i oarecum indiferentå.Cåci acest fluid transmite cel mai lesne lumina ¿i umbrele, precum ¿i diferitelefeluri sau nuan¡e de culori; toate aceste lucruri pentru care este ca un vehicul,transmi¡ând deopotrivå sunetele armonice ¿i – ceea ce este încå mai uimitor– impresiile cele mai fine ¿i deosebirile cele mai distincte ale sunetelor arti-culate, ca ¿i acelea ale mirosurilor; ¿i nu numai deosebirile care disting ¿icaracterizeazå mirosurile plåcute sau infecte, tari sau slabe, påtrunzåtoaresau nepåtrunzåtoare, ci pânå ¿i deosebirile proprii ¿i specifice ale tranda-firului, ale violetei etc., transmi¡ându-le fårå a le amesteca. Mai mult, aerulse potrive¿te oarecum fårå deosebire ¿i cu un fel de indiferen¡å la transmi-terea acestor însu¿iri atât de puternice ¿i de cunoscute sub numele de cald¿i de frig, de umiditate ¿i de uscåciune. De asemenea, în fluidul acesta vaporiiapo¿i, exalårile unsuroase, spiritele saline ¿i fumurile metalice råmânsuspendate ¿i se mi¿cå în nenumårate direc¡ii diferite.

Tot prin mijlocirea aerului, emana¡iile regiunii cere¿ti, corela¡iile armonice¿i opozi¡iile, for¡ele atractive ¿i repulsive ac¡ioneazå în ascuns ¿i fårå aîntâmpina într-însul vreo piedicå. A¿a încât aerul este ca un al doilea Haos,în care semin¡ele tuturor lucrurilor circulå în toate direc¡iile ¿i se stråduiescså ac¡ioneze. În fine, dacå trebuie så fie numite principii substan¡ele în caresålå¿luie¿te o putere generalå ¿i învioråtoare, întrucât mai cu seamå în aerse observå o astfel de putere, acestui fluid trebuie så i se atribuie mai multdecât oricårui altuia func¡ia de principiu; concluzie care pare cu atât maipotrivitå cu pårerea comunå, cu cât în folosin¡a curentå sunt adesea luateunul în locul altuia aceste trei cuvinte: aer, spirit ¿i suflet. ªi nu este cu totullipsit de temei faptul cå ele sunt astfel confundate; cåci, dacå respira¡ia nuse produce în elementele de însufle¡ire, ca embrionii sau ouåle, cel pu¡in eaeste legatå inseparabil de orice însufle¡ire ceva mai înaintatå; pânå ¿i pe¿tii,când suprafa¡a apei a înghe¡at, se înåbu¿å numaidecât. Focul se stinge peloc când nu este înconjurat de un aer care så-l poatå înviora; el pare a nu fidecât un fel de aer frecat ¿i aprins printr-o iritare violentå; dimpotrivå, apapare a nu fi decât un aer înghe¡at. Aerul transpirå ¿i izbucne¿te necontenitdin sânul påmântului ¿i se pare cå substan¡a påmânteascå, spre a lua formaacestui fluid, n-are nevoie så treacå prin starea apoaså.

12 Concep¡ia lui Anaximenes, filosof grec din ¿coala milesianå, care a tråitcam între anii 585 ¿i 525 î.Hr.


102

Heraclit, filosof mai påtrunzåtor, dar mai pu¡in credibil, considera foculca fiind principiul tuturor lucrurilor. Cåci, dupå el, ca så descoperim ¿i såstabilim care sunt adevåratele principii ale lucrurilor, trebuie så cercetåmnu o naturå mijlocie, care prin chiar aceasta este variabilå ¿i supusådistrugerii, ci o naturå perfectå ¿i superioarå tuturor celorlalte, care så fiecapåtul distrugerii ¿i al schimbårii. El constata înså cå în corpurile solide¿i de o oarecare consisten¡å erau observate cele mai numeroase varietå¡i ¿iprefaceri, cåci corpurile de acest fel se pot organiza ¿i pot så devinå un felde ma¿ini în care o singurå deosebire, în legåturå cu configura¡ia, poateså producå cele mai mari varia¡ii din orice alt punct de vedere, a¿a cumse vede la animale ¿i la plante; ¿i chiar dacå se observå ceva mai atentcorpurile solide ¿i neorganice, se constatå de asemenea deosebiri foartemari. În adevår, câtå deosebire domne¿te pânå ¿i între pår¡ile animalelorsocotite în mod obi¿nuit ca asemånåtoare, cum sunt creierul, cele trei umori¿i albul ochiului, oasele, membranele, cartilagiile, nervii, venele, carnea,gråsimea, måduva, sângele, sperma, spiritele animale, chilul etc., precum¿i între pår¡ile vegetalelor, ca rådåcina, scoar¡a, tulpina, frunza, floarea,såmân¡a! Desigur cå fosilele nu sunt organice; cu toate acestea se constatådeosebiri mari de la o specie la alta înåuntrul aceluia¿i gen ¿i de la un individla altul înåuntrul aceleia¿i specii. Astfel, consisten¡a ¿i soliditatea par aconstitui baza cea mai largå a acestei neistovite varietå¡i pe care o admiråmîn naturå, pe când lichidele nu sunt în stare så se organizeze. Cåci nu segåse¿te în întreaga naturå nici un animal ¿i nici o plantå a cåror substan¡åså fie în întregime fluidå. Natura lichiditå¡ii ¿i a fluiditå¡ii este deci deneîmpåcat cu aceastå diversitate despre care vorbim ¿i o excludem cu totul.Totu¿i, tocmai aceste lichide se mai pot deosebi unele de altele pânå la unanumit punct, cum dovedesc însu¿irile proprii ¿i particulare, care servescspre a deosebi diferitele specii de corpuri fuzibile, de sucuri naturale ¿i delichide rezultate din distilåri. Înså în aer ¿i în substan¡ele aeriforme, limiteleacestei varietå¡i sunt mai îngustate, aici domnind un fel de uniformitategeneralå. Cåci aici nu se gåsesc nici culorile, nici gusturile care folosescpentru a deosebi unele de altele unele licori, dar se gåsesc acelea alemirosurilor – deosebiri care dispar totu¿i lesne ¿i care nu sunt inerente acestuifluid. A¿a încât, cu cât corpurile se apropie de natura arzândå, cu atât seobservå descrescând deosebirile; iar când în fine s-a ajuns la natura focului,anume a focului curå¡at ¿i foarte pur, orice organizare ¿i orice însu¿irespecificå dispar, iar atunci natura pare a se reuni într-un singur punct caîn vârful unei piramide ¿i a fi ajuns la culmea ac¡iunii, care îi este proprie.

Se mai vede cå Heraclit denume¿te pace inflamarea sau aprinderea,fiindcå ea readuce natura la unitate sau la uniformitate; iar råzboi, na¿terea,

FRANCIS BACON

103

întrucât ea produce diversitatea. Iar pentru a explica pânå la un anumitpunct legea aceasta în puterea cåreia natura se duce ¿i se întoarce necontenitde la varietate la unitate ¿i de la unitate la varietate, printr-un fel de flux ¿ireflux necontenit, el sus¡ine cå focul se condenseazå ¿i se rarefiazå alternativ,în a¿a fel totu¿i cå rarefac¡ia aceasta nåzuind spre starea de ardere estemersul direct ¿i progresiv al naturii, pe când condensarea este mersulretrograd ¿i un fel de priva¡iune treptatå. El admitea cå acest dublu efect seface, în totalitatea materiei, în virtutea unui fel de necesitate ¿i în perioadesau în intervale de timp determinate. A¿a încât acest mare tot care sedesfå¿oarå înaintea ochilor no¿tri va fi într-o zi în totalitatea sa, iar în alttimp se va reîntoarce la prima sa stare; pe scurt, cå este supus unei succesiunialternative de aprinderi ¿i de na¿teri. Dacå ne putem referi la pu¡inul pecare istoria ni-l spune cu privire la filosoful acesta ¿i la opiniile sale, se parecå el credea cå natura nu urmeazå acela¿i mers când nåzuie¿te spre ardereca atunci când nåzuie¿te spre stingere. Cåci pårerea sa cu privire la grada¡iaarderii nu se deosebe¿te de pårerea comunå asupra acestui punct; anumeel credea cå materia trece gradat de la starea påmânteascå la starea apoaså,de la aceasta la starea aerianå ¿i de la starea aerianå la starea aprinså; însåel råsturna ordinea aceasta în legåturå cu stingerea. Focul, spunea el,stingându-se, devine mai întâi påmânt, iar påmântul acesta pare a nu fidecât un fel de funinginozitate sau de råmå¿i¡å de foc; apoi, devine umed,de unde rezultå producerea ¿i fluiditatea apei, care, prin evaporarea ¿i dila-tarea ei, devine aer. A¿a încât trecerea de la starea aprinså la starea påmântoasåar fi bruscå, nu gradatå.

Opinia acelora care nu admiteau decât un singur principiu ¿i care eraumai pu¡in dornici så învingå în dispute decât så observe natura a¿a cum esteea pare a fi tot atât sau mai întemeiatå decât cele precedente. Li se cuvin maicu seamå laude fiindcå nu i-au atribuit lui Cupidon decât un singur fel deve¿mânt, care, a¿a cum am spus, este mai curând un fel de vål u¿or decât opânzå tare ¿i deaså. Numim ve¿mântul lui Cupidon o formå oarecare atribuitåmateriei prime, presupunând în plus cå ea are o oarecare analogie de substan¡åcu forma cutårei existen¡e de al doilea ordin. Ipotezele acelora care consideråaerul, apa sau focul ca primul principiu al tuturor lucrurilor sunt sprijinite petemeiuri atât de slabe, încât n-ar fi nevoie så fie respinse; înså, în loc så lediscutåm una câte una, ne vom mul¡umi så le respingem în bloc.

Astfel, în primul rând, vom observa cå ace¿ti antici par a fi urmat, în cer-cetarea primelor principii, o metodå prea pu¡in chibzuitå, mul¡umindu-seså caute printre corpurile aparente ¿i sensibile pe acela care li se pårea cå leîntrece pe toate celelalte prin însu¿irile sale ¿i de a-l fi privit ca fiind principiula tot ce existå, înså numai dupå ideile de perfec¡iune pe care ¿i le fåcuserå


104

în privin¡a aceasta, nu dupå observarea ¿i matura considerare a realitå¡iilucrurilor, presupunând în mod cu totul gratuit cå natura aceasta, pe careei o credeau atât de perfectå, era singura despre care se putea spune cutemei cå era în realitate ceea ce pårea a fi; cå toate celelalte nu erau decâtînså¿i aceastå naturå, de¿i par a se deosebi de ea. A¿a încât ei påreau a nufi voit så vorbeascå decât la figurat sau a se fi låsat ademeni¡i de ideileacestea de perfec¡iune pe care le legau de anumite corpuri, impresia ceamai puternicå imprimându-¿i culoarea pe tot restul.

Totu¿i, orice filosof care vrea så cunoascå natura a¿a cum este ea nutrebuie så aibå atari preferin¡e ¿i nu trebuie så considere ca fiind adevåratprincipiul tuturor lucrurilor decât ceea ce se potrive¿te nu numai corpurilorcelor mai voluminoase, celor mai numeroase ¿i celor mai active, ci ¿i celormai mici, celor mai rare ¿i celor mai inerte. Ceea ce oamenii admirå cel maimult este ceea ce ei întâlnesc cel mai adesea; înså natura, care nu se supuneunor atari preferin¡e, î¿i deschide deopotrivå vastul sân tuturor existen¡elor.Dacå filosofii despre care vorbim, în loc så primeascå acest principiu unicpotrivit cu ideile de perfec¡iune pe care ei le leagå de unele corpuri, o facindependent de un astfel de motiv, atunci metafora lor ajunge så fie încåmai surprinzåtoare. Ei cad atunci într-o confuzie ¿i nu mai laså nici focului,nici apei, nici aerului real al naturii numele acesta de foc, de aer etc., ci numai ¿tiu cårei substan¡e fantastice ¿i pur ideale, ¿i leagå de acestea ideifoarte deosebite de ideile obi¿nuite. Mai mult, ei par så cadå în acela¿i impasca ¿i aceia care iau o materie abstractå drept prim principiu. Cåci, dupåcum ace¿tia presupun o materie poten¡ialå în totalitatea ei, aceia presupununa care este astfel cel pu¡in în parte. Ei mai admit o materie îmbråcatå deo formå existentå actual ¿i înzestratå cu astfel de însu¿iri, cel pu¡in în uneleprivin¡e, ¿i anume în raport cu însu¿i principiul lor, dar numai poten¡ialå înorice altå privin¡å. Iar ei nu câ¿tigå mai mult presupunând existen¡a unuiprincipiu de aceastå naturå decât al¡ii care privesc ca atare o materieabstractå. Totu¿i, ei înfå¡i¿eazå intelectului omenesc un obiect ceva maiaccesibil, care-i fixeazå mai mult ideile pe care el crede cå se poate odihni ¿icu ajutorul cåruia crede cå a dobândit o no¡iune ceva mai întinså ¿i maicompletå despre acest principiu. Dar, în secolul în care tråiau ei, predica-mentele încå nu erau îndeajuns de la modå ca principiul acesta al uneimaterii abstracte så se poatå ascunde sub credin¡a ¿i oblåduirea vreunuipredicament al substan¡ei. De asemenea, nimeni dintr-în¿ii n-a cutezat så-¿iînchipuie o materie pur fantasticå; ei au considerat înså drept principiuuna dintre substan¡ele care cad sub sim¡uri, pe scurt, o existen¡å realå.

Cât prive¿te chipul în care el variazå, se modificå ¿i se distribuie,ei ¿i-au luat mai multå libertate din punctul acesta de vedere, iar acela

FRANCIS BACON

105

pe care l-au presupus este cu totul himeric, fiindcå n-au ¿tiut så descopereprin ce poftå sau prin ce impuls, prin ce mijloc, prin ce cale, prin ce mers ¿iprin ce grada¡ie un prim principiu degenereazå ¿i revine dupå aceea la primasa stare. Mai mult, în Univers se observå un numår nesfâr¿it de lucruricontrarii ¿i de opozi¡ii; bunåoarå, corpurile sunt dense sau rare, calde saureci, luminoase sau opace, însufle¡ite sau neînsufle¡ite, toate lucruri care,luptând unele împotriva altora, se slåbesc sau se distrug unele pe altele.A voi så faci så rezulte toate aceste contrarii dintr-un singur principiu ma-terial ca dintr-un singur izvor, fårå a da nici cea mai slabå idee desprechipul în care o astfel de cauzå unicå poate så producå toate aceste efecteopuse, este un mers caracteristic tuturor acelor filosofi care, speria¡i degreutatea unei atari cercetåri, se hotåråsc så o påråseascå. Pentru cå,în realitate, dacå însu¿i faptul ar fi îndeajuns de constatat prin mårturiasim¡urilor, ar trebui negre¿it så fie admis a¿a cum ar fi, de¿i modul ¿i cauzelesale ar råmâne necunoscute. ªi chiar dacå s-ar putea, numai prin for¡ara¡ionamentului, så se descopere vreun mod care så parå real ¿i în stare såproducå toate aceste rezultate, poate cå ar trebui atunci så te ridici deasupraaparen¡elor. Ar fi înså nedrept så ni se cearå så acordåm încrederea noastråunor filosofi care presupun existen¡e a cåror realitate nu este constatatåprin mårturia sim¡urilor ¿i care nici måcar nu-¿i dau osteneala så ne arate,prin temeiuri îndestulåtoare, putin¡a realitå¡ii lor.

Mai mult, dacå n-ar exista decât un singur principiu al tuturor lucrurilor,ar trebui så i se gåseascå urme ¿i indicii în toate corpurile. El ar trebui såjoace într-însele rolul principal ¿i så predomine mai mult sau mai pu¡in.În fine, nimic contra acestui principiu n-ar trebui så predomine într-înselevreodatå. În plus, el ar trebui så fie situat la mijloc, pentru ca tot restul så sepoatå apropia de el ¿i så se poatå råspândi cu u¿urin¡å în toate punctelerazei sale de ac¡iune. Înså, în sistemul despre care vorbim, nu se pomene¿tedespre toate acestea; cåci påmântul, cåruia i se refuzå cinstea ¿i func¡ia deprincipiu, dobânde¿te ¿i påstreazå însu¿iri cu totul opuse acelora ale celortrei substan¡e, dintre care cutare sau cutare alta este privitå ca principiu.Bunåoarå, el î¿i opune iner¡ia ¿i opacitatea mobilitå¡ii ¿i naturii luminoasea focului; densitatea ¿i soliditatea sa, sub¡irimii ¿i moliciunii aerului;uscåciunea ¿i duritatea sa, umiditå¡ii ¿i suple¡ei apei, fårå a mai ¡ine seamåcå însu¿i påmântul, ocupând centrul, îndepårteazå de acolo toate celelaltesubstan¡e. Mai mult, dacå n-ar exista decât un singur principiu, el ar trebuiså fie de naturå a se potrivi în egalå måsurå ¿i indiferent cu na¿terea ¿i cudescompunerea; cåci, de asemenea, este însu¿irea unui principiu cå toatelucrurile se descompun în el, a¿a dupå cum ele rezultå dintr-însul. Însåaceasta este tocmai ceea ce nu se poate spune despre nici unul dintre


106

principiile presupuse, aerul ¿i focul nefiind nicidecum în stare så procureo materie pentru na¿tere, pe când celelalte corpuri se pot descompune înaceste douå substan¡e. Dimpotrivå, apa, a cårei ac¡iune este blândå ¿i domoalå,este prin chiar aceasta potrivitå pentru na¿tere, iar celelalte substan¡e nuse descompun într-însa decât anevoie. Aceasta se vede cu u¿urin¡å cândploile înceteazå câtva timp. Mai mult, înså¿i putrefac¡ia nu readucenicidecum substan¡ele la starea apoaså, vreau så spun cå ea nu le reducenicidecum la apa curatå ¿i crudå. Dar gre¿eala acestor filosofi conståîndeosebi în aceea cå au numit principiu o substan¡å coruptibilå ¿ipieritoare; cåci aceasta fac ei atunci când admit un principiu care poatedegenera în compu¿i ¿i poate så-¿i piardå într-în¿ii natura proprie ¿ispecificå, a¿a cum spune poetul:

Nam quodcumque suis mutatum finibus exit,Continuo hoc mors est illius quod fuit ante13;

observa¡ie cu atât mai necesarå aici cu cât, urmând ordinea fireascå aexpunerii noastre, trebuie så vorbim acum de cea de a treia serie de filosoficare sus¡ine pluralitatea principiilor; sectå care, la prima vedere, pare a-¿isprijini afirma¡iile pe temeiuri mai solide decât toate celelalte, dar care totu¿inu scapå de prejudecå¡i ¿i de un mai mare numår de presupuneri. Astfel,dupå ce am examinat presupunerile acestea luate în general, urmeazå så lediscutåm una câte una.

Spusesem cå o parte dintre aceste concep¡ii care admiteau mai multeprincipii pretindea cå numårul lor ar fi infinit. Totu¿i, nu vom examina aiciaceastå opinie, întrucât considera¡iile asupra infinitului se leagå de fabulaCerului. Dar unii filosofii antici, între al¡ii Parmenide, presupun existen¡anumai a douå principii, anume: focul ¿i påmântul sau cerul ¿i påmântul.Cåci, dupå el, Soarele ¿i stelele ar fi adevårate focuri, adicå focuri curate ¿ilimpezi ¿i foarte diferite de focul nostru, care, fiind pråvålit întâmplåtor pePåmânt, ca Vulcan, a råmas slab ¿i ¿chiop; sistem reînnoit în timpul dinurmå de Telesio, învå¡at remarcabil, care a studiat adânc învå¡åtura peripa-teticienilor (dacå totu¿i aceleia pe care ei o profesau i se cuvenea denumireaaceasta) ¿i care a ¿tiut så întoarcå împotriva lor propriile lor argumente,dar care nu avea acela¿i talent ca så întemeieze opinii pozitive, ci se pricepeamai mult så distrugå decât så construiascå.

În ce prive¿te sistemul propriu-zis al lui Parmenide, ne råmân pu¡inede spus. Totu¿i, bazele unei ipoteze foarte asemånåtoare au fost puse într-un

13 Cåci orice iese din limitele naturii saleÎnseamnå a muri, încetând a mai fi ce a fost înainte.

(Lucre¡iu, Poemul naturii, I, vv. 670-671)

FRANCIS BACON

107

opuscul scris de Plutarh, Despre primul frig, opuscul al cårui fond pare a fifost scos din vreun alt tratat mai vechi care se mai gåsea pe vremea lui, darcare n-a ajuns pânå la noi. Cåci se gåse¿te aici mai multå adâncime ¿i puterede a ra¡iona decât se constatå în mod obi¿nuit în scrierile autorului carea publicat acest sistem. Se pare cå Telesio a tras foloase din ideile pe carele-a gåsit aici ¿i cå ele l-au îndemnat så apere cu multå ardoare în tratatelesale de fizicå ipoteza lui Parmenide.

Opiniile acestei secte se reduc la urmåtoarele: formele, existen¡ele ac-tive ¿i prin urmare substan¡ele primare sunt caldul ¿i frigul. Totu¿i acestedouå substan¡e sunt incorporale. Existå înså o materie pasivå ¿i poten¡ialå,care le procurå o maså corporalå asupra cåreia ¿i una, ¿i alta î¿i pot exercitaac¡iunea; materie care este în stare så primeascå aceste douå naturi, darcare, prin ea înså¿i, este inertå ¿i lipsitå de orice activitate. Lumina nu ar fidecât ceva care ar rezulta din cåldurå, dar dintr-o cåldurå råritå ¿i slåbitå,care, concentrându-se, devine mai puternicå ¿i mai perceptibilå. Datoritåra¡iunii contrariilor, opacitatea ar fi rezultatul priva¡iunii sau slåbirii naturiiluminoase – douå rezultate pricinuite de frig. Raritatea ¿i densitatea suntdouå feluri de ¡esåturi sau de pânze urzite de cald ¿i de frig, care în cazulacesta sunt cu privire la ele ca agen¡i ¿i lucråtori. Efectul frigului estede a contracta ¿i condensa corpurile, pe când acela al cåldurii este dea le întinde ¿i dilata. Efectul ultimei din aceste douå ¡esåturi este de aseme-nea de a face corpurile mai mobile ¿i mai active; acela al celei dintâi estede a le scådea tendin¡a spre mi¿care ¿i de a le måri iner¡ia.

Astfel, prin mijlocirea raritå¡ii ¿i a sub¡irimii, cåldura provoacå ¿i între¡inemi¿carea, iar prin mijlocirea densitå¡ii, frigul o încetine¿te sau o distruge.De unde rezultå cå existå ¿i cå pot fi presupuse patru naturi corelative ¿icoesen¡iale, care råspund caldului ¿i frigului, din care ele nu sunt decâtderiva¡ii sau emana¡ii, dar care sunt inseparabile de ele. Aceste patru însu¿irisunt, de o parte, cåldura, lumina, raritatea ¿i mobilitatea. Acestor patruînsu¿iri le corespund, de altå parte, aceste alte patru, care le sunt cu totulopuse: frigul, opacitatea, densitatea ¿i imobilitatea. Sediul celor patru însu¿iridin prima combinare ¿i a ¡esåturilor care rezultå din ele sunt astrele de peCer, îndeosebi Soarele; acela al combinårii celor patru însu¿iri opuse estePåmântul. Cåci Cerul, ca urmare a unei cålduri complete ¿i a unei materiiextrem de dilatate, este foarte cald, foarte luminos, foarte sub¡ire ¿i foartemobil. Dimpotrivå, Påmântul, ca urmare a unui frig extrem, pe care nu-lslåbe¿te nimic, ¿i a unei materii contractate la culme, este foarte rece, foarteopac, foarte dens ¿i cu totul imobil, având chiar un fel de repulsie ¿i degroazå pentru mi¿care. Partea cea mai înål¡atå a cerurilor î¿i påstreazå înîntregime natura, fårå nici o împu¡inare, nefiind în stare decât de unele


108

deosebiri în legåturå cu gradul sau cu mai mult ori mai pu¡in ¿i fiind preamult expuså la asalturile ¿i la ac¡iunea violentå a contrariului såu.

La fel este ¿i cu interiorul Påmântului fa¡å cu natura sa respectivå, careaici se gåse¿te deopotrivå permanentå. În extremitå¡i, unde cele douåcontrarii sunt mai vecine ¿i mai la îndemânå unul altuia, ele lucreazå reciproc¿i se luptå permanent. Prin urmare, Cerul, în totalitatea masei ¿i a substan¡eisale, este lipsit de cåldurå ¿i de orice naturå sau ac¡iune contrarå; cålduråcare totu¿i aici nu este împår¡itå în mod uniform, unele pår¡i fiind mai caldedecât altele; cåci cåldura corpului, ca ¿i a substan¡ei înså¿i, a fiecårei stele,are multå intensitate, iar aceea care domne¿te în spa¡iile låsate de steleîntre ele are cu mult mai pu¡inå. Cåldura aceasta nu mai este nici aceea¿iîn toate stelele; unele par a fi mai aprinse decât altele, lumina lor fiind maivie ¿i mai sclipitoare, în a¿a fel totu¿i încât natura contrarå, presupusåchiar la cel mai mic grad, este în stare de mai mult ¿i de mai pu¡in fa¡å denatura sa proprie ¿i specificå, fårå a fi de nici un grad din natura contrarå.Înså nu trebuie apreciat nici focul ceresc, nici cåldura sa dupå focul obi¿nuit,primul avându-¿i toatå curå¡enia ¿i toatå puterea originalå, ceea ce nu sepoate spune despre ultimul. Cåci focul nostru, gåsindu-se în afara loculuicare îi este propriu ¿i înconjurat cu totul de contrarii, este ca ¿i când artremura. El este într-un fel de såråcie, având nevoie de un aliment ca så seodihneascå ¿i så se men¡inå; în fine, este necontenit gata så fugå de regiuneaaceasta stråinå ¿i så se ridice spre regiunea cereascå, pe când în ceruri esteîn adevåratul såu loc; aici el nu este expus ac¡iunii violente ¿i asalturilornici unei substan¡e contrare; aici el se gåse¿te într-o stare permanentå; aicidåinuie ¿i se påstreazå prin el însu¿i sau cel pu¡in prin mijlocirea asemå-nåtorilor såi; aici el îndepline¿te liber ¿i fårå piedicå toate felurile de ac¡iunicare îi apar¡in.

La fel, Cerul este luminos în toate pår¡ile sale, înså nu în toate deopotrivå.În adevår, printre stelele vizibile ¿i numårabile, existå unele care nu potfi våzute decât pe un timp foarte senin, iar Calea Laptelui nu este decâto adunare de stele foarte mici, care nu produc decât o luminozitate, nu oluminå propriu-ziså ¿i îndestulåtoare, ca så le lase så fie våzute toate dis-tinct. Este neîndoielnic cå existå un numår nelimitat de stele invizibile nouå¿i prin urmare cå însu¿i corpul Cerului este luminos în toatå întinderea sa.Înså aceastå luminå nu este nici atât de vie, nici îndeajuns de puternicå,nici îndeajuns de concentratå ca så poatå stråbate aceste spa¡ii imense ¿iså ajungå pânå la ochii no¿tri. Se mai concepe cå Cerul, luat în totalitate,este alcåtuit dintr-o substan¡å rarå ¿i sub¡ire; cå nici o condensare saucontractare violentå n-a fåcut pe vreuna dintre pår¡ile ei mai denså sau maicompactå decât celelalte, de¿i materia sa este mai rarå ¿i mai sub¡ire

FRANCIS BACON

109

în unele pår¡i decât în altele. În fine, mi¿carea Cerului este a¿a cum trebuieså fie aceea a unui corp foarte mobil, cu alte cuvinte, este o mi¿care circularå,adicå o mi¿care fårå capåt ¿i de a¿a fel încât corpul care circulå nu areoarecum alt capåt decât pe el însu¿i, pe când orice corp care urmeazå înmi¿carea sa o linie dreaptå înainteazå spre un capåt ca spre a se odihni.Astfel Cerul, luat în totalitate, se mi¿cå circular ¿i nici una dintre pår¡ile luinu este lipsitå de o astfel de mi¿care. Totu¿i Cerul este apt de unele inegalitå¡iîn ce-i prive¿te cåldura, lumina ¿i sub¡irimea; el mai este apt de unelediferen¡e în ce-i prive¿te mi¿carea – deosebiri cu atât mai sim¡ite ¿i mailesne de determinat, de constatat, cu cât mi¿carea circularå atrage mai multaten¡ia observatorului, se dezvåluie mai mult observa¡iei ¿i poate fi mailesne supuså calculului.

Mi¿carea aceasta circularå poate, în diferite pår¡i ale Cerului, så sedeosebeascå în ce prive¿te viteza sau curba descriså. În adevår, ea poate fisau mai rapidå, sau mai lentå; corpul poate så descrie sau un cerc perfect,sau o curbå care ¡ine de spiralå, ale cårei învârtiri så fie mai mult sau maipu¡in îndepårtate unele de altele; ¿i, prin urmare, dupå ce ¿i-a fåcut întreagaînvârtire, så nu revinå exact la punctul de unde a plecat, cåci linia spiralå¡ine în acela¿i timp de cerc ¿i de linia dreaptå. Înså tocmai aceasta se observåîn Cer; anume cå diferitele sale pår¡i nu se mi¿cå nicidecum cu viteze egale¿i nu revin în fiecare zi exact la punctele în care erau în ajun; pe scurt, eledescriu spirale. Bunåoarå, stelele råtåcitoare ¿i cometele au viteze inegale;iar aceste planete se îndepårteazå în mod vizibil de ecuator, ducându-se ¿irevenind de la un tropic la altul. Cu cât a¿trii sunt mai ridica¡i ¿i mai depårta¡ide noi, cu atât mai repede este mi¿carea lor circularå ¿i de asemeneaînvârtirile curbei pe care o descriu sunt mai apropiate unele de altele. Cåci,cu condi¡ia de a înfå¡i¿a fårå påreri preconcepute toate aceste fenomene¿i, låsându-le a¿a cum le då observa¡ia, se presupune o singurå mi¿carediurnå naturalå ¿i simplå a corpurilor cere¿ti, respingând ipoteza, aparentadevåratå, dar pur matematicå, ce urmåre¿te så reducå toate mi¿cårile cere¿tila cercuri perfecte; ¿i de asemenea cu condi¡ia de a considera ca reale liniilespirale pe care planetele par a le descrie ¿i ca în loc de a ne låsa impresiona¡ide aparen¡a celor douå mi¿cåri în sens contrar, anume: aceea de la orient laoccident (atribuitå primului mobil) ¿i aceea de la occident la orient (socotitådrept mi¿carea proprie a planetelor); cu condi¡ia, spun, de a le reduce la unasingurå ¿i de a explica deosebirile observate în legåturå cu timpul în reîn-toarcerea planetelor la acela¿i punct, presupunând cå ele întrec primul mobilsau îl laså în urmå, ¿i folosind chiar presupunerea liniilor spirale pentru a dasocotealå de diferen¡a observatå între polii sferei ¿i aceia ai zodiacului;pe scurt, cu condi¡ia de a se îngådui aceste presupuneri atât de simple ¿i de


110

naturale, se va admite inevitabil ceea ce am sus¡inut. Bunåoarå, se observåcå Luna, care dintre toate planetele este cea mai joaså ¿i cea mai vecinå cunoi, are o mi¿care mai înceatå ¿i descrie o curbå ale cårei învârtiri sunt maiîndepårtate unele de altele ¿i cå ea are prin natura ei o anumitå afinitatesau analogie cu aceastå por¡iune a regiunii cere¿ti care, din cauza mariidepårtåri în care este fa¡å de natura contrarå, este într-o stare permanentå.

Înså Telesio a låsat så dåinuie sau a schimbat vechile limite ale celordouå naturi? Admitea el, întreb, cå natura Lunii era cu totul asemånåtoarecu aceea a regiunii mai înalte sau credea cå ac¡iunea naturii contrare naturiicere¿ti trecea dincolo de aceastå planetå? Acesta este un punct asupra cåruiafilosoful nostru nu s-a exprimat îndeajuns de precis. Înså cea mai mareparte a Påmântului, care este adunarea, masa ¿i oarecum sediul substan-¡elor de naturå opuså, este de asemenea într-o stare permanentå, iarinfluen¡a corpurilor cere¿ti nu poate påtrunde pânå acolo. Care este însåîntinderea acestei por¡iuni? Aceasta aste o întrebare al cårei råspuns esteîndeajuns de inutil; e de ajuns a ¿ti cå ea este înzestratå cu aceste patruînsu¿iri: frigul, opacitatea, densitatea ¿i repaosul sau imobilitatea; cå ea leare în gradul cel mai înalt, fårå ca vreo cauzå så le poatå mic¿ora.

Acela¿i filosof mai crede cå regiunea în care opereazå toate generårileeste acea parte a Påmântului care se gåse¿te spre suprafa¡a globului, pecare el o considerå ca pe un fel de scoar¡å sau crustå; cå toate aceste existen¡e¿i în general to¡i compu¿ii pe care-i putem observa ¿i asupra cåroradispunem de cuno¿tin¡e mai mult sau mai pu¡in exacte, pânå ¿i cele maigrele, cele mai tari ¿i acelea care se gåsesc la o mare adâncime, cum suntmetalele, pietrele, în fine, chiar marea, sunt alcåtuite dintr-un påmânt lucrat¿i în parte transformat de cåldura corpurilor cere¿ti; påmânt care a contractatprin aceasta un anumit grad de cåldurå, de radia¡ie, de sub¡irime ¿i demobilitate ¿i care este de o naturå mijlocie între aceea a Soarelui ¿i aceeaa Påmântului. De aici rezultå în mod evident cå acest påmânt pur desprecare vorbeam se gåse¿te foarte dedesubtul mårii, al mineralelor ¿i al oricåruifel de compu¿i care pot fi produ¿i de o na¿tere. În fine, cå orice spa¡iu cuprinsîntre acest påmânt pur ¿i Lunå sau o regiune mai înaltå este ocupat de unfel de naturå mijlocie, care este produsul ac¡iunilor ¿i reac¡iunilor Cerului¿i ale Påmântului, modelate unele de altele. Cåci în spa¡iul cuprins întrepår¡ile cele mai înalte ale Cerului ¿i pår¡ile cele mai joase ale Påmântului seproduc cele mai puternice fråmântåri, lupte ¿i båtålii de tot soiul; aproapela fel cum în imperii frontierele sunt cele mai expuse incursiunilor ¿i nåvå-lirilor, pe când provinciile de la centru se bucurå de o pace adâncå. A¿aîncât fiecare dintre aceste douå naturi contrarii are în permanen¡å capacitatea,precum ¿i dorin¡a de a se înmul¡i necontenit pe ea înså¿i ¿i de a na¿te ceva

FRANCIS BACON

111

asemånåtor cu sine, de a se råspândi în toate direc¡iile, de a ocupa masaîntreagå ¿i imenså a måre¡iei, de a o combate ¿i de a o depå¿i pe cea opuså,de a o disloca ¿i de a i se pune în loc; cå ea are pe deasupra capacitateade a percepe puterile ¿i ac¡iunile contrarei sale, percepând de asemeneapropriile sale puteri ¿i ac¡iuni, percepere care o face în stare så se mi¿te¿i så ocupe locul care i se potrive¿te fa¡å de alta; în fine, cå din aceaståluptå ve¿nicå rezultå toate diferitele specii de existen¡e, de ac¡iuni, de for¡e,de însu¿iri etc.

Totu¿i acest filosof pare så atribuie în unele locuri ale scrierilor saleunele însu¿iri sau condi¡ii materiei pasive, ceea ce totu¿i nu o face decât¿ovåind ¿i în pu¡ine cuvinte. El spune despre cantitatea acestei materii cånu este niciodatå nici måritå, nici scåzutå de formele ¿i de existen¡eleactive, ci cå suma particulelor este totdeauna aceea¿i în Univers; el îi atribuiemi¿carea de greutate ¿i de cådere. În fine, el face chiar unele supozi¡ii asupraelementelor ¿i asupra compozi¡iei acestei materii. Dar el se explicå cu maimultå claritate când spune despre cald ¿i despre frig, presupunând cantitå¡ilelor ca fiind egale, cå lucreazå cu mai pu¡inå putere într-o materie rarå ¿idezvoltatå decât într-o materie foarte denså ¿i foarte compactå, ac¡iuneaaceasta atârnând mai pu¡in de propria lor måsurå decât de aceea a acesteimaterii. De asemenea, el a încercat så explice cum din lupta aceasta ¿i dinaceastå båtålie a celor douå contrarii pot rezulta atâtea na¿teri, precum ¿iminunata rodnicie a naturii; explica¡ie pe care el o aplicå mai întâi Påmân-tului, care este principiul naturii inferioare, ¿i aratå de ce Påmântul n-a fostde mult timp ¿i nu va fi chiar niciodatå absorbit de mare. El sus¡ine cåprima cauzå este fiindcå Påmântul se gåse¿te la o depårtare imenså destelele fixe, ¿i chiar la o depårtare îndeajuns de mare de Soare. Cea de-adoua cauzå pe care o indicå în aceastå explica¡ie este oblicitatea razelorsolare fa¡å de diferitele pår¡i ale Påmântului. Cåci, în cele mai multe regiuniale globului påmântesc, Soarele nu este niciodatå la zenit, iar razele sale nulovesc niciodatå perpendicular suprafa¡a solului, a¿a încât cåldura lui nuac¡ioneazå niciodatå asupra totalitå¡ii globului cu o prea mare putere.Cea de-a treia cauzå este oblicitatea mi¿cårii Soarelui în învârtirea sa anualådupå zodiac, ¡inând seamå ¿i de acelea¿i pår¡i ale Påmântului; de underezultå, pentru cåldura Soarelui, oricare i-ar fi intensitatea absolutå, cå eanu cre¿te în mod permanent, ci numai în unele intervale de timp. Cea de-apatra cauzå este viteza mi¿cårii diurne a Soarelui, care face o atât de mareînvârtire în atât de pu¡in timp; a¿a încât cåldura acestui astru nu ac¡ioneazåmult timp asupra acelora¿i puncte ¿i nu este în douå momente consecutivela acela¿i grad. Cea de-a cincea este materia care se gåse¿te neîntreruptîntre Soare ¿i Påmânt; cåci spa¡iul pe care-l stråbat razele solare nu este


112

nicidecum vid, ci plin de o infinitate de corpuri care rezistå ac¡iunii lor.Întrucât razele sunt nevoite så lupte împotriva acestor corpuri ¿i så le învingårezisten¡a, ele suferå o mare slåbire, cu atât mai mare, încât, cu cât înainteazå¿i slåbesc în aceea¿i måsurå, cu atât ¿i corpurile care le stau în cale le opunmai multå rezisten¡å, – mai cu seamå când au ajuns la suprafa¡a Påmântului,unde încearcå nu numai rezisten¡å, ci chiar un fel de respingere.

Cât despre chipul în care se înfåptuie¿te aceastå transformare, iatå camce idee ne putem face. Între aceste douå naturi domne¿te un råzboi ve¿nic¿i oarecum înver¿unat; ele nu au între ele nici o analogie care så le poatåfolosi de legåturå comunå ¿i, în afarå de mi¿carea lui Hylaeus14, nu existånicidecum o a treia naturå intermediarå, prin mijlocirea cåreia ele så sepoatå uni. Prin urmare, fiecare dintre aceste douå naturi nåzuie¿te, printr-ocontinuå sfor¡are, så o distrugå pe cealaltå, så se introducå în toatå masamateriei ¿i så domneascå singurå într-însa. Bunåoarå, Soarele, cum spuneadesea autorul despre care vorbim, nåzuie¿te så prefacå Påmântul în Soare¿i, invers, Påmântul nåzuie¿te så prefacå Soarele în Påmânt – ceea ce nuopre¿te ca totul så meargå dupå o ordine constantå, în intervale de timpdeterminate, cu måsuråtori precise ¿i potrivite, a¿a încât fiecare ac¡iuneeste pregåtitå, începe, continuå, cre¿te, descre¿te ¿i înceteazå potrivit culegile cårora le sunt supuse toate existen¡ele; toate fiind efecte care nu suntproduse de legile rezultând din analogia sau din acordul acestor douå naturi,ci printr-un fel de neputin¡å a lor, întrucât cre¿terea sau scåderea oricåreifor¡e sau ac¡iuni de felul acesta nu rezultå numai dintr-o cauzå în stare så-imåreascå sau så-i scadå intensitatea, ci din ac¡iunea naturii sau for¡ei opuse,care îi pune piedicå ¿i îi sluje¿te ca frânå. Diversitatea, multiplicitatea ¿ipânå ¿i complica¡ia oricårei opera¡ii de felul acesta are în mod necesar dreptcauzå unul dintre aceste trei lucruri: puterea cåldurii, orânduirea materiei¿i modul în care cåldura aceasta a lucrat mai înainte sau lucreazå în prezentasupra acestei materii.

Totu¿i aceste trei lucruri sunt unite prin legåturi foarte strânse ¿i suntcauze unele ale altora, în chip reciproc. Cåldura, înfå¡i¿atå singurå, se poatedeosebi de ea înså¿i prin puterea ei specificå, prin cantitatea ei – adicåintensitatea ei ¿i cantitatea de materie esen¡ial sau întâmplåtor caldå –, prindurata ei, prin mediul prin care ea ac¡ioneazå, în fine, prin modul ei desuccesiune. Ea este în stare de mai multe feluri de varia¡ii relativ cu înså¿i

14 Personaj din mitologia greacå, unul dintre centauri, mon¿tri cu trupul pejumåtate de om, pe jumåtate de cal. Bacon îl men¡ioneazå ca så arate cåipoteza unei a treia naturi este fabuloaså.

FRANCIS BACON

113

succesiunea sa, ca bunåoarå apropierea sau depårtarea de corpul cald,cre¿terea sau scåderea, fie gradate, fie bru¿te, ale acestei cålduri, reîntoar-cerile sau repetårile ei, în intervale de timp mai mult sau mai pu¡in mari,¿i multe altele asemånåtoare. Pot fi deosebite cålduri de un numår nelimitatde feluri, care se deosebesc unele de altele prin puterea ¿i prin natura lor,dupå cum gradul lor de putere este mai mult sau mai pu¡in inferior aceluiaal cåldurii Soarelui, care este primul izvor al tuturor cåldurilor. Nici nutrebuie så se creadå cå toate cåldurile se pot între¡ine reciproc fårå deosebire.Înså, când gradele lor se deosebesc apreciabil, ele pot så se slåbeascå sauså se distrugå reciproc, cum o fac grade de frig foarte diferite; a¿a încât,dupå spusele lui Telesio, cåldurile foarte slabe sunt, în legåturå cu cåldurilefoarte puternice, un fel de trådåtori ¿i de transfugi care conspirå cu frigul.Astfel se vede cum cåldura vie care sålå¿luie¿te în foc ¿i care pare a-i respingeac¡iunea înåbu¿å ¿i ucide oarecum cåldura mai slabå, care, a¿a spunând,¿erpuie¿te în apå; ¿i de asemenea se ¿tie cå o cåldurå nenaturalå, provocatåde umori putrede într-un corp omenesc, stinge ¿i înåbu¿å cåldura naturalå.Cå este cåldura în stare de mari deosebiri în ce-i prive¿te cantitatea este unadevår prea cunoscut ¿i prea vådit ca så aibå nevoie de dovezi; se ¿tieîndeajuns cå unul sau doi cårbuni nu încålzesc cât un numår mai mare.Pot fi apreciate rezultatele cre¿terii cantitå¡ii de cåldurå prin acelea aleînmul¡irii ¿i concentrårii razelor solare prin mijlocirea reflectårii; cåci osingurå reflectare dubleazå numårul acestor raze, iar mai multe reflectåri re-unite le måresc numårul într-o propor¡ie în care aceste reflectåri se înmul¡esc.

De asemenea, trebuie raportate ¿i legile la efectele cantitå¡ii primitive ¿ioriginale a cåldurii rezultând din reunirea sau apropierea corpurilor calde.Aceasta se poate aprecia ¿i pe baza aceluia¿i temei, comparând efecteleoblicitå¡ii razelor solare cu acelea ale perpendicularitå¡ii lor. Cåci, cu câtunghiul pe care raza reflectatå îl face cu raza incidentå este mai ascu¡it¿i, prin urmare, cu cât aceste douå raze se apropie mai mult una de alta, cuatât cåldura pe care o produc este mai puternicå ¿i mai sim¡itå. Însu¿iSoarele, când råspunde unor stele de prima ¿i de a doua mårime ¿i aceloracare aruncå cea mai mare strålucire, ca bunåoarå Sirius, Regulus sau SpiculFecioarei, provoacå mari cålduri. Dimpotrivå, este sigur cå efectele cålduriiatârnå mult de durata ei, efectele oricårui fel de for¡å sau de agent naturalfiind, cum se ¿tie, propor¡ionale cu durata ac¡iunii sale; cåci mai întâi ac¡iuneaaceasta are nevoie de un anumit timp ca så-¿i producå efectul ¿i este nevoiede mult timp ca så fie mårit în mod sim¡itor acest efect. Prin urmare, efectulduratei cåldurii este de a preface o cåldurå egalå ¿i uniformå într-o cålduråprogresivå ¿i, deci, inegalå, a¿a cum se våd exemple ¿i dovezi în cåldurileatât de puternice care se fac sim¡ite câtva timp dupå solsti¡iul de varå


114

¿i câteva ore dupå amiazå. Cåci, de¿i în aceste douå timpuri cåldura produsåde ac¡iunea actualå a Soarelui, care atunci este mai pu¡in ridicat deasupraorizontului, este mai micå, totu¿i, întrucât gradele de cåldurå pe care leproduce actual se leagå cu acelea pe care le-a produs anterior, efectul total,care este propor¡ional cu suma acestor grade, este atunci mai mare dincauza acumulårii lor; pânå ¿i în regiunile cele mai septentrionale ¿i cele maireci, unde razele solare, care sunt foarte oblice chiar în timpul verii, lucreazåcu pu¡inå putere, efectul acestei oblicitå¡i este compensat uneori de lungaduratå a zilelor ¿i de ac¡iunea acestui astru. Mediul care transmite cåldura¿i care îi este ca un vehicul este de asemenea o cauzå care îi poate måriefectele; aceasta o pot face îndeajuns varia¡iile de temperaturå ¿i schimbårilede vreme care se constatå în acela¿i anotimp; bunåoarå, uneori domne¿teun frig îndeajuns de sim¡it în timpul verii ¿i o temperaturå îndeajuns dedulce în timpul iernii. La fel, un vânt de la sud ¿i un timp ploios sau norosau o influen¡å foarte sim¡itå asupra viilor, grâului ¿i altor produse ale påmân-tului, de¿i Soarele î¿i descrie orbita ca de obicei ¿i nu se constatå nici oschimbare în privin¡a aceasta.

Diferitele dispozi¡ii ¿i constitu¡ii ale temperaturii, råspunzând la dife-rite revolu¡ii ale anotimpurilor ¿i ale anilor, constitu¡ii care sunt când infecte¿i provocatoare de boli, când ajutåtoare ¿i binefåcåtoare, derivå din însu¿iizvorul pe care l-am aråtat, adicå din diferitele constitu¡ii ale aerului,care este mediul comun. Aceste dispozi¡ii atârnå ele însele de schimbårile¿i de alterårile temperaturii în timpurile anterioare, temperatura fiecårui an¿i a fiecårui anotimp influen¡ând treptat asupra aceleia a anotimpurilorsau a anilor urmåtori ¿i cu mult mai mult timp poate decât se crede. Înså,întrucât succesiunea sau poate ordinea în care se succedå diferitele gradede cåldurå influen¡eazå tocmai asupra acestei cålduri în mai multe chipuri,influen¡a aceasta este cu atât mai mare, iar Soarele nu ar putea fi o cauzåatât de puternicå ¿i un izvor atât de rodnic de na¿teri de tot felul, dacåînså¿i situa¡ia acestui astru, care este marele motor al totului, nu ar varia înnenumårate chipuri în raport cu Påmântul ¿i cu diferitele sale pår¡i; cåciSoarele descrie o orbitå circularå, mi¿carea sa este rapidå, mersul såu esteoblic fa¡å de ecuator ¿i se reîntoarce necontenit de la un tropic la altul –mi¿care din care rezultå în mod necesar succesiunea alternativå a prezen¡ei¿i a absen¡ei sale, a îndepårtårii ¿i a apropierii sale, a oblicitå¡ii ¿i perpendi-cularitå¡ii razelor sale, a reîntoarcerilor sale mai timpurii sau mai întârziate;a¿a încât în nici un timp ¿i în nici un loc cåldura ie¿itå din Soare nu esteuniformå sau nu revine numaidecât la acela¿i grad, afarå numai poate subtropice. Iar aceste mari varia¡ii în astru nåscând, ele corespund pe deplinunor varia¡ii nu mai mici în corpurile nåscute; la care se pot adåuga varietå¡ile

FRANCIS BACON

115

¿i varia¡iile nenumårate în natura, ca ¿i în constitu¡ia mediului sau avehiculului.

Dar tot ce am spus asupra efectelor diferitelor grade ale unei cålduri deuna ¿i aceea¿i specie se poate aplica efectelor schimbårilor ¿i diferitelormoduri de succesiune ale cåldurilor de specii diferite. Astfel, cu multådreptate, Aristotel a sus¡inut cå trebuie så fie atribuite generårile ¿i distru-gerile compu¿ilor drumului oblic pe care Soarele îl urmeazå descriindzodiacul. Trebuie totu¿i så se observe cå chipul såu de a se pronun¡a magis-tral despre tot, de a se da oarecum drept arbitru al naturii, de a face dupåplacul såu deosebiri ¿i combinåri a denaturat aceastå mare idee ¿i i-a råpitaproape tot meritul. Eroarea sa constå în aceea cå, în loc så atribuiegenerarea ¿i distrugerea (care, ca så spunem în treacåt, nu este niciodatåpur privativå, ci grea de o altå generare) inegalitå¡ii cåldurii Soarelui, luatåîn totalitate, adicå îndepårtårii sau apropierii acestui astru laolaltå, el a atri-buit în special ¿i distinct generarea apropierii Soarelui, iar distrugerea,îndepårtårii sale – explica¡ie nu îndeajuns de chibzuitå ¿i prea asemånåtoarecu aceea a mul¡imii.

Dacå cineva, vrând så atribuie Soarelui toate generårile, uimit de o atareexplica¡ie, ne-ar obiecta cå Soarele este privit pe bunå dreptate ca un foc¿i cå efectul propriu al focului este mai curând de a distruge decât de ana¿te, i-am råspunde cå obiec¡ia aceasta este u¿uraticå ¿i cå ea nu are alttemei decât pårerea fantezistå care presupune cå efectele Soarelui, aceleaale focului artificial sunt esen¡ial diferite. Experien¡a ¿i observa¡ia dovedesccå au nenumårate efecte comune: bunåoarå, ¿i unul, ¿i altul au proprietateade a coace fructele, de a påstra în ¡årile reci plantele delicate ale ¡årilorcalde, de a face ca ouåle så scoatå pui, de a limpezi urinile tulburi (cåcipunem în aceea¿i claså cåldura razelor solare ¿i pe aceea a animalelor), dea reînsufle¡i ¿i de a reînvia, oarecum, animalele în¡epenite de frig, de a provocavapori ¿i exalåri etc. Trebuie så fim totu¿i de acord cå ac¡iunea focului nostrunu o imitå decât foarte imperfect pe aceea a Soarelui ¿i cå efectele sale nu seapropie de ale acestuia. Cåci cåldura Soarelui are trei caractere deosebitoare,pe care ar fi anevoie så le atribuim focului artificial. Aceastå cåldurå estemai blândå ¿i mai sånåtoaså decât aceea a focului comun, prin faptul cåeste mai slabå, din pricina marii depårtåri a acestui astru; folos pe care nuar fi peste putin¡å a-l procura prin mijlocirea artei, mijloacele de a înte¡i ¿ide a între¡ine o atare cåldurå fiind mai curând necunoscute decât anevoiede imaginat. În al doilea rând, cåldura acestui astru este transmiså denenumårate medii care sunt de naturå a-i da proprietå¡i deosebite, întrealtele acea putere de na¿tere ¿i de înmul¡ire despre care vorbeam. Iar aceaståultimå deosebire principalå este foarte variabilå ¿i de o inegalitate oarecum


116

regulatå, cåci ea cre¿te, descre¿te, începe, înceteazå totdeauna gradat,diferitele sale grade nesuccedându-se niciodatå unele altora pripit ¿i oare-cum prin salturi. Ar fi anevoie a se grada astfel cåldura focului artificial ¿i ao face så treacå prin medii de felul acesta. Presupunem totu¿i cå, cu multåstråduin¡å, aten¡ie ¿i dibåcie, s-ar putea ajunge la acest îndoit scop. Acesteasunt în esen¡å observa¡iile pe care Telesio le-a fåcut asupra diferitelor specii¿i grade de cåldurå.

Cât prive¿te frigul, care este principalul contrariu, Telesio abia se înduråså aminteascå despre chipul în care se gradeazå ¿i se distribuie, afarå numaidacå nu i s-a pårut cå observa¡iile fåcute de el asupra dispozi¡iei materiei(tema pe care o vom trata în al doilea rând) erau îndestulåtoare ca såcompleteze acest subiect; ceea ce el ar fi trebuit så creadå cu atât mai pu¡incu cât el însu¿i pretindea cå frigul nu ar fi nicidecum numai o simplåpriva¡iune de cåldurå, ci un adevårat principiu activ, rival al cåldurii ¿ioarecum concurentul acesteia. Înså tot ce spune el cu privire la dispozi¡iamateriei nu are alt scop decât de a face så se vadå cum lucreazå cålduraasupra acestei materii, o prelucreazå, o schimbå, o transformå etc., fårå amen¡iona nicidecum frigul, la care el pare cå nici måcar nu se gânde¿te.Vom gândi noi pentru el ¿i vom spune ceea ce ar fi putut så spunå asupraacestui subiect, noi care cercetåm cu deplinå bunå-credin¡å, de câtå suntemîn stare, ¿i cu un fel de prevenire favorabilå fa¡å de inven¡iile altuia.

Imobilitatea ¿i situa¡ia fixå a masei care este sediul principal al friguluiråspunde pe deplin mobilitå¡ii ¿i instabilitå¡ii substan¡ei care este sediul¿i subiectul cåldurii. Este oarecum nicovala nemi¿catå de sub ciocan.Cåci, dacå cele douå principii contrare ar fi fost deopotrivå de variabile ¿ide lesne a se schimba, ele n-ar fi produs ¿i nåscut decât fiin¡e trecåtoare¿i efemere. Mai mult, densitatea ¿i soliditatea materiei globului påmântesc¿i a corpurilor învecinate compenseazå pânå la un anumit punct întindereaimenså a regiunii focului ceresc. În adevår, ceea ce trebuie înfå¡i¿at aici estemult mai pu¡in mårimea spa¡iilor decât cantitatea de materie pe care ocon¡in. Pe bunå dreptate nu se men¡ioneazå deloc sau aproape deloc naturafrigului, a puterii sale ¿i a chipului såu de a ac¡iona, dat fiind cå nu avemasupra acestui subiect nici o observa¡ie sau experien¡å care så ne poatåîndruma cu siguran¡å. Cåci, dacå de o parte focul artificial, care este ca¿i loc¡iitorul Soarelui ¿i care våde¿te natura cåldurii, este la îndemânanoastrå, de alta nu avem nimic cu care så putem înlocui în acela¿i chipfrigul Påmântului ¿i så gåsim totdeauna la îndemânå, ca så facem observa¡iisau experien¡e de acest fel. Frigul riguros care transpirå din globul påmântesc¿i din regiunea înconjuråtoare vecinå în timpul iernii sau în ¡årile reci aproapeîn orice timp nu este decât un fel de stare cåldicicå ¿i chiar de baie caldå

FRANCIS BACON

117

în compara¡ie cu acela care este cuprins în sânul Påmântului. A¿a încâtfrigul pe care-l simte omul ¿i posedarea lui îl pune în privin¡a aceasta într-ositua¡ie asemenea cu aceea în care el ar fi dacå n-ar avea la îndemânå altåcåldurå decât aceea pe care o provoacå Soarele în timpul verilor celor maicalde sau în zona toridå în orice timp, cåldurå care, comparatå cu aceea aunui cuptor încins, poate fi privitå ca un fel de råcorealå; înså frigul pe careomul îl pune prin mijlocirea artei în locul frigului natural nu meritå så nere¡inå aten¡ia.

Astfel ne råmâne så mai examinåm afirma¡iile lui Telesio privinddispozi¡ia materiei asupra cåreia lucreazå cåldura ¿i al cårei efect este de aprovoca, de a întåri, de a împiedica sau de a modifica ac¡iunea care îi esteproprie. Ea poate influen¡a în patru feluri diferite aceastå ac¡iune ¿i så aibåpatru feluri de efecte. Prima deosebire se scoate din cåldurå, preexistentåsau nu în corpul în discu¡ie. Cea de-a doua, din cantitatea mai mult saumai pu¡in mare a materiei acestui corp. Cea de-a treia, din gradul de suple¡ea acestei materii. Cea de-a patra, din dilatarea sau contractarea corpuluiasupra cåruia ea lucreazå.

În ce prive¿te prima deosebire, Telesio pretinde cå în toate corpurilecunoscute sålå¿luie¿te o anumitå cåldurå care, de¿i nu este perceptibilåla pipåit, nu este mai pu¡in realå; cå aceastå cåldurå originalå se adaugåla aceea care se produce în acest corp; în fine, cå ea este provocatå ¿iîntårâtatå de aceasta din urmå, ca så exercite ac¡iunea care îi este proprie¿i ca så ac¡ioneze prin ea înså¿i. Aceastå afirma¡ie, adaugå el, este doveditåde faptul cå nu existå nici un corp, fie metal, fie piatrå, apå sau aer, pe carecontactul sau apropierea focului sau a unui corp cald så nu-l poatå încålziel însu¿i, efect care, dupå toate aparen¡ele, nu ar avea loc dacå acest corpnu s-ar pregåti så primeascå ¿i så contracteze aceastå cåldurå nouå ¿i sensi-bilå. El pretinde chiar cå mai multul sau mai pu¡inul în privin¡a aceasta,adicå u¿urin¡a mai mare sau mai micå a diferitelor corpuri de a se încålzi,este propor¡ionalå cu måsura acestei cålduri preexistente. Bunåoarå aerul,adaugå el, este foarte susceptibil în privin¡a aceasta, gradul cel mai slab decåldurå comunicându-se lesne acestui fluid, chiar acela pe care îl cuprindesubstan¡a apei ¿i care nu este perceptibil la pipåit; apa înså¿i se încålze¿temai repede decât piatra, metalul sau sticla. Dacå cutare corp din acesteultime trei specii pare a se încålzi mai repede decât apa, aceasta se întâmplåcel mult la suprafa¡å, nu în interiorul såu, dat fiind cå comunicarea de laparte la parte este mai anevoioaså în solide decât în fluide. Iatå de ce supra-fa¡a metalelor se încålze¿te mai repede decât aceea a apei, pe când interiorul¿i masa lor totalå se încålze¿te mai încet.

Cea de-a doua deosebire se scoate din cantitatea de materie cuprinsåsub un volum determinat. Dacå corpul în discu¡ie este foarte dens, for¡ele


118

par¡iale ale cåldurii fiind într-însul mai reunite ¿i mai concentrate, efectullor trebuie så fie mårit cu atât mai mult, pe când într-un corp rar, for¡eleacestea fiind mai împrå¿tiate, efectul lor trebuie så fie mai mic. Astfel,bunåoarå, cåldura metalelor în stare incandescentå este mai puternicå decâtaceea a apei care clocote¿te ¿i chiar decât aceea a unei flåcåri, constatândtotu¿i cå flacåra aceasta, din cauza sub¡irimii sale, este mai påtrunzåtoare.Cåci flacåra cårbunilor aprin¿i sau a lemnului nu are o activitate foartemare, afarå numai dacå nu este înte¡itå de suflu sau de vânt, care, punând-oîn mi¿care, o împinge spre corpul asupra cåruia ea trebuie så ac¡ioneze¿i o pune astfel mai mult în situa¡ia de a påtrunde într-însul. Mai mult,cåldura unor flåcåri, ca aceea a alcoolului – mai cu seamå când are unvolum mic ¿i este pu¡in concentratå – este atât de slabå încât aproape cåmâna ar putea-o suporta.

Cea de-a treia deosebire, care constå în suple¡ea materiei, se subîmparteîn mai multe altele mai mici ¿i, dupå Telesio, este susceptibilå de ¿aptegrade diferite. Primul dintre aceste grade este ductibilitatea sau flexibilitatea,sau maleabilitatea, care este starea sau modul unei materii dispuse så cedezepu¡in unei ac¡iuni foarte violente, ¿i anume a celei care nåzuie¿te så ocomprime sau så o întindå, dar mai cu seamå a celei de ultimul fel.Moliciunea, adicå dispozi¡ia sau starea unui corp care ascultå unei ac¡iunicu mult mai pu¡in puternice sau chiar care cedeazå celei mai u¿oareimpulsiuni ¿i simplei atingeri a mâinii fårå a opune o rezisten¡å sensibilå.Vâscozitatea sau vârto¿ia, care este oarecum un început de fluiditate; cåciun corp vâscos, la cea mai u¿oarå atingere cu un alt corp, începe så curgåsau mai curând så se întindå fårå întrerupere; ea î¿i pierde lesne dimensiunile¿i figura, de¿i nu are o scurgere spontanå, pår¡ile unui fluid aderând cu maimultå putere unele la altele decât la orice alt corp, pe când cele ale unui corpvâscos aderå mai puternic la un corp exterior decât unele la altele. Înså¿ifluiditatea sau dispozi¡ia unui corp care cuprinde o anumitå cantitate despirit ale cårui pår¡i sunt foarte solide ¿i nu aderå unele la altele, care arepu¡inå consisten¡å, nu are nicidecum dimensiuni fixe ¿i î¿i pierde lesne figura.

Un alt grad, în stare de vapori sau în aceea a unei materii u¿urate pânåpe punctul de a fi intangibilå ¿i care este încå mai fluidå, mai mobilå ¿i maidispuså så cedeze celei mai mici impulsii decât cele ale clasei precedente,în fine, cåreia cea mai u¿oarå impresie sau impulsie îi då mi¿care de ondula¡ie¿i de trepida¡ie. Cel de-al ¿aselea este starea de exalare graså, ce poate fiprivitå ca un fel de vapori care, dupå ce au suferit o mistuire mai perfectå,au ajuns la o mai mare maturitate ¿i care, având astfel mai multå analogie,afinitate cu natura focoaså, au o mai mare dispozi¡ie så se aprindå. Celde-al ¿aptelea este acela al aerului însu¿i, care, dupå Telesio, este realmente

FRANCIS BACON

119

înzestrat cu o cåldurå din na¿tere, îndeajuns de mare ¿i de activå, a¿a cumnu te-ai putea îndoi dacå ¡ii seama cå pânå ¿i în regiunile cele mai reci nuînghea¡å ¿i nu se coaguleazå niciodatå.

În al doilea rând, adaugå el, ceea ce dovede¿te în mod evident cå aerule cald de la naturå este faptul cå orice aer închis, separat de masa aeruluiatmosferic ¿i låsat în voia lui dobânde¿te cu u¿urin¡å o oarecare starecåldicicå, cum se constatå zilnic în lânå ¿i în alte materii filamentoase.Mai mult, în locurile închise ¿i cu spa¡ii mici, aerul care se respirå este ca ¿iînåbu¿itor – a¿adar rezultå de acolo cå aerul, închis în felul acesta, începea-¿i redobândi natura proprie, pe când aerul exterior ¿i atmosferic este înpermanen¡å råcorit de frigul care transpirå ¿i emanå din globul påmântesc.Adåuga¡i la aceasta cå aerul obi¿nuit, pe care-l respiråm de obicei, fiindschimbat de corpurile cere¿ti, participå întrucâtva la însu¿irile lor. Cåci elcuprinde dinainte un mic grad de luminå, a¿a cum se våd exemple laanimalele care pot så vadå în timpul nop¡ii ¿i în locuri întunecoase.

Acestea sunt, dupå Telesio, diferitele grade de care este în stare dispozi¡iamateriei. Înså nu este vorba aici decât despre stårile ei mijlocii, cåci înenumerarea aceasta el nu a cuprins cele douå extreme sau limite, ¿i anume:de o parte corpurile tari ¿i rigide, iar de alta însu¿i focul. Dar, pe lângåaceste deosebiri în raport cu gradul, el afirmå cå dispozi¡ia aceasta poate ¿iea så varieze uimitor, în raport cu diversitatea pår¡ilor constitutive ale unuicompus, diferitele feluri de materie care se gåsesc reunite ¿i combinate înacela¿i corp putând fi raportate la unul singur din gradele enumerate de elsau la mai multe grade diferite, adicå unele la anumite grade, iar altele laaltele – ceea ce poate varia la infinit ac¡iunea ¿i efectele cåldurii. Astfel, aceaståa patra deosebire atârnå de asemenea în mod necesar de ¡esåtura ¿i desitua¡ia corpului asupra cåruia lucreazå cåldura, corpul acesta putând fisau închis ¿i compact, sau de un ¡esut mai destins ¿i expus la aerul liber.Cåci în ultimul caz cåldura nu lucreazå decât gradat, luând oarecum pår¡ileuna câte una, separându-le pu¡in câte pu¡in unele de altele ¿i desprinzându-lepe unele de maså; pe când în primul caz ea påtrunde întreagå aceastå maså,lucreazå asupra totului, cåci atunci ea nu încearcå nici o scådere; însåcåldura preexistentå ¿i cea nouå reunindu-se, ele conlucreazå la producereaefectului, de unde rezultå alteråri mai mari, mai låuntrice, mai adânci¿i mai complete, uneori chiar transformåri propriu-zise.

Vom intra înså în mai mari amånunte asupra acestui subiect atuncicând ne vom ocupa de modul ¿i de ac¡iunea din care rezultå aceste dispozi¡iiale materiei. Totu¿i Telesio face sfor¡åri zadarnice ca så arate adevårateledeosebiri ¿i ca så facå distinc¡ii foarte precise între urmåtoarele calitå¡i primare:cåldura, lumina, sub¡irimea, mobilitatea ¿i cei patru opu¿i, ¿i anume: frigul,


120

opacitatea, densitatea ¿i imobilitatea. În fine, ca så explicåm cum cele dinprima claså se pot întâlni combinate cu acelea din clasa opuså în acelea¿icorpuri. În adevår, se våd în orice moment corpuri actualmente calde saufoarte dispuse så devinå calde, care sunt totu¿i dense, imobile ¿i negre.De asemenea, se våd altele care, fiind sub¡iri, mobile ¿i luminoase sau albe,sunt totu¿i reci; iar lucrurile se petrec la fel cu celelalte; cåci unele dintreaceste corpuri au cutare calitate a uneia dintre aceste douå clase, fårå så leaibå pe celelalte trei, sau numai douå, fårå så le aibå pe celelalte douå,toate aceste calitå¡i dintr-o claså ¿i din alta reunindu-se ¿i continuându-seîn nenumårate chipuri, care nu se acordå nicidecum cu sistemul såu ¿i cupresupunerile sale.

Telesio iese destul de råu din toate aceste dificultå¡i ¿i prea imitå purtareaadversarilor såi, care încep totdeauna prin a lansa hotårâri de magi¿triînainte de a face observa¡ii sau experien¡e ¿i care, în explicarea faptelorparticulare, dupå ce au abuzat fie de facultå¡ile lor intelectuale, fie de lucrurileînsele, ¿i le-au torturat la nesfâr¿it pe unele ¿i pe altele, låudându-se cå audepå¿it toate dificultå¡ile, triumfå cu îngâmfare ¿i exagereazå în propria lordirec¡ie. Totu¿i acestui triumf îi urmeazå descurajarea ¿i simple dorin¡e.Cåci, în concluzia sa, el pretinde cå în realitate se pot deosebi ¿i determina,în mare ¿i oarecum în maså, fie diferitele puteri ¿i måsuri ale cåldurii,fie diferitele moduri sau grade de dispozi¡ie ale materiei, dar cå îi este pesteputin¡å min¡ii omene¿ti så indice, så deosebeascå ¿i så determine cuexactitate ¿i precizie aceste moduri ¿i aceste grade. Cå existå totu¿i maimult ¿i mai pu¡in în chiar aceastå imposibilitate, diferitele moduri ¿i gradede dispozi¡ie de care materia este capabilå fiind mai lesne de deosebit decâtdiferitele grade de putere ¿i diferitele måsuri ale cåldurii – nefericire cu atâtmai mare, adaugå el, cu cât aceste cuno¿tin¡e, dacå ar putea fi dobândite,ar fi unicul mijloc de a întinde atât cât este cu putin¡å ¿i de a urca la cea maimare înål¡ime ¿tiin¡a ¿i puterea omeneascå.

Iatå cum se exprimå el însu¿i în aceastå chestiune: ,,Ar fi inutil a cerceta¿i a voi så determini specia, cantitatea ¿i måsura cåldurii necesarå sprea efectua transformåri; specia de materie, modul ¿i gradul de dispozi¡ietrebuitoare spre a înfåptui aceste transformåri; în fine, felurile de existen¡ecare pot fi transformate prin aceste mijloace în cutare sau cutare alte feluri,cercetåri de natura aceasta depå¿ind limitele inteligen¡ei omene¿ti. În adevår,care muritor poate determina puterile respective ale diferitelor specii decåldurå, poate så împartå în vreun fel cåldura înså¿i în gradele sale, în fine,poate determina cantitatea de materie în care aceastå cåldurå se gåse¿te,unde este ea introduså? Apoi, dupå ce s-a asigurat de aceste determinåri,så potriveascå cu exactitate ¿i precizie cutare cantitate, cutare dispozi¡ie

FRANCIS BACON

121

¿i cutare ac¡iune, materiei la cutare putere ¿i cutare cantitate determinatåa cåldurii, sau invers, så potriveascå cutare putere ¿i cutare cantitatedeterminatå a cåldurii“ etc.

Dea Domnul ca oameni înzestra¡i cu un geniu påtrunzåtor, care dispunde rågaz ¿i pot så observe natura în deplinå lini¿te, så poatå atinge într-o ziacest mare scop! Dacå ne-ar furniza astfel de cuno¿tin¡e, nu numai cå am¿ti totul, dar chiar am putea totul. Cel pu¡in Telesio, mårturisindu-¿i cunevinovå¡ie neputin¡a în aceastå privin¡å ¿i îndemnându-i pe al¡ii så între-prindå ceea ce el crede cå este peste puterile sale, este în aceasta de maimultå bunå-credin¡å decât adversarii såi, care, în toate cazurile când artape care au fåurit-o ei în¿i¿i este neputincioaså ca så-i ducå la scop, nu scapåså declare, dupå înse¿i principiile acestei pretinse arte, cå lucrul este cutotul imposibil, a¿a încât arta nu riscå niciodatå så-¿i piardå procesul, datfiind cå este ea înså¿i judecåtor ¿i parte.

Ne mai råmâne så vorbim despre cel de-al treilea punct de vedere, adicådespre modul de ac¡iune. Pårerea lui Telesio asupra acestui punct sereduce la trei sus¡ineri: (aceastå primå observa¡ie am mai fåcut-o noi în¿ine)el nu admite în naturå nici un fel de simbolizåri, coresponden¡e, armoniisau corela¡ii armonice, asemånåtoare cu acelea pe care le presupunperipateticienii ¿i în virtutea cårora unele corpuri, ac¡ionând oarecum înarmonie, se ajutå reciproc ¿i concurå la acelea¿i efecte. Prin urmare, oricena¿tere ¿i deci orice efect în corpuri are drept cauzå nu o alian¡å sau unacord de felul acesta, ci o victorie, o predominare a unuia dintre cele douåprincipii sau agen¡i contrari asupra celuilalt.

Afirma¡ia aceasta nu este nicidecum nouå, cåci însu¿i Aristotel, în cerce-tarea sa asupra lui Empedocle, remarcå tocmai presupunerea aceasta.Empedocle, spune el, dupå ce a sus¡inut cå discordia (råzboiul sauinamici¡ia) ¿i concordia (amici¡ia sau pacea) sunt cele douå principii ¿i celedouå cauze eficiente ale tuturor lucrurilor, ajungând apoi så explice chipulcum lucreazå aceste douå cauze, nu vorbe¿te decât despre discordie ¿i parea-i fi uitat cu totul contrariul15. Cea de-a doua afirmare este cå, în virtuteaac¡iunii sale proprii, cåldura directå, apropiatå ¿i nemijlocitå, tinde så pre-facå în umoare orice fel de materie, a¿a încât nu trebuie så fie legatå niciuscåciunea de cåldurå, nici umiditatea de frig. A sub¡ia ¿i a umezi nu suntîn fond decât unul ¿i acela¿i lucru. Ceea ce este mai sub¡iat este ¿i ceeace este mai umed, cåci aici se în¡elege prin substan¡å sau materie umedåorice materie care cedeazå celei mai mici apåsåri, care se divide lesne ¿i se

15 Aristotel, Metafizica, A (II), 4, 985 a sq. ¿i Despre generare ¿i distrugere, II,6, 333 a sq.


122

restabile¿te cu aceea¿i u¿urin¡å, în fine, care nu are dimensiuni sau figurifixe ¿i statornice. Toate acestea sunt condi¡ii care se gåsesc mai curândreunite în flacårå decât în aer, pe care peripateticienii îl privesc totu¿i ca pesubstan¡a cea mai umedå. Cå, deci, ac¡iunea proprie a cåldurii este dea atrage umiditatea (umoarea), de a se hråni cu ea, de a o dilata, de a o rås-pândi, de a o introduce în corpuri, de a o na¿te, pe când cea a frigului tindetotdeauna la uscåciune, la îngro¿are, la întårire ¿i la solidificare.

În aceastå parte a expunerii sale, Telesio pretinde cå Aristotel, legânduscåciunea de cåldurå, a fost un observator nu îndeajuns de exact ¿i unsistematic incoerent, cåruia el a voit så-i ordone så treacå la experien¡å ¿ichiar så-l supunå pårerilor sale fanteziste. Dacå, spune el, cåldura usucåuneori corpurile, aceasta se întâmplå numai accidental. Cåci într-un corpomogen ¿i alcåtuit din pår¡i, dintre care unele sunt foarte groase, iar altelefoarte fine, cåldura, atrågându-le pe acestea la suprafa¡å, sub¡iindu-le încåmai mult ¿i fåcând prin aceasta exalarea lor mai lesnicioaså, provoacå înfelul acesta exalarea. Pår¡ile groase apropiindu-se, iar apoi strângându-se,totul devine astfel mai uscat, mai dens ¿i mai compact. Totu¿i, când cålduraaceasta este ceva mai puternicå, pår¡ile groase se sub¡iazå de asemenea ¿idevin fluide, cum se constatå la cåråmizi. Cåci mai întâi o cåldurå de oputere slabå ajunge ca så prefacå în cåråmidå påmântul gras, înså o cålduråmai puternicå preface în sticlå materia înså¿i a cåråmizii.

Aceste prime douå dogme pot fi numite negative, la drept vorbind nefiinddecât respingerile celor douå erori; înså cea de-a treia este afirmativå ¿ipozitivå; dar ea nu este numai pozitivå, ci, mai mult, stabile¿te o deosebirejustå în legåturå cu modul de ac¡iune. Modul acesta, spune el, se subîmparteîn alte douå: el poate fi sau o aruncare, sau o convertire. Unul sau altul dinaceste douå moduri este transformat în act, dupå cum cåldura are maimultå sau mai pu¡inå putere, iar materia are cutare sau cutare dispozi¡ie.Înså pot fi stabilite asupra acestui punct douå reguli sau principii. Cândcaldul ¿i frigul sunt în cantitate mare ¿i, formând oarecum douå armatecomplete, se luptå între ele, una dintre cele douå, anume cea mai puternicå,o alungå pe cealaltå din locul såu; cåci toate corpurile, aidoma unor armate,se resping ¿i se dislocå reciproc; înså, când aceste douå contrarii sunt încantitate micå, rezultatul luptei este o convertire sau o transformare, iaratunci corpurile sunt mai dispuse så piarå sau så-¿i schimbe locul.

Un exemplu izbitor despre aceasta se vede în regiunea cea mai înaltåa atmosferei. De¿i ea este mai apropiatå de regiunea cereascå, sediul propriu¿i natural al cåldurii, totu¿i ea este mai rece decât aceea care este apropiatåde suprafa¡a Påmântului; cåci în partea atmosferei cea mai pu¡in îndepår-tatå de regiunea care este sediul propriu ¿i natural al caldului, acesta,

FRANCIS BACON

123

retrågându-se oarecum în jurul såu ¿i concentrându-se, respinge toatå sauaproape toatå masa frigului care s-a putut ridica pânå acolo ¿i în acela¿itimp îl alungå. În plus, s-ar putea ca în interiorul Påmântului ¿i la o mareadâncime så domneascå o cåldurå mai puternicå decât la suprafa¡å; cåcise poate presupune cå în regiunea învecinatå cu aceea a primului frig, acesta,înte¡it ¿i însufle¡it de ac¡iunea contrarului såu, îl alungå, îl respinge cu multåputere, fuge de el, se retrage la el însu¿i, se concentreazå ¿i dobânde¿te înfelul acesta mai multå intensitate. Cealaltå cauzå este cå într-un locdescoperit cåldura prilejuie¿te o dare afarå, pe când într-un loc închis eaproduce o transformare. Aceasta se poate aprecia prin ceea ce se petrece înac¡iunile care pot fi fåcute cu ajutorul vaselor închise, în care materia sub¡iatå¿i popular numitå spirit, neputându-se exala ¿i fiind oarecum încarceratå,prilejuie¿te fermenta¡ii ¿i alteråri intime ¿i adânci; acela¿i efect are loc într-uncorp foarte compact, pentru cå, pår¡ile sale fiind strânse, el î¿i folose¿teoarecum lui însu¿i drept vas.

A¿a aratå sistemul lui Telesio ¿i poate cå ¿i acela al lui Parmenide; sistemtotu¿i în care filosoful modern, a cårui minte fusese coruptå de prejudecå¡ileperipateticienilor, a pus ceva de la el, adåugându-i presupunerea mi¿cåriilui Hylaeus, de extindere ¿i de contractare. Ipoteza aceasta n-ar fi lipsitåcu totul de verosimilitate dacå, sco¡ând din Univers omul ¿i artele mecanice,care, cum s-ar spune, chinuiese materia, s-ar înfå¡i¿a dupå aceea sistemullumii a¿a cum ar putea fi în urma acestei sustrageri. Teoria lui Telesio esteun fel de filosofie de cioban, care pare a privi Universul dupå placul såu ¿ica pentru a trece timpul. Cåci el face observa¡ii îndeajuns de chibzuite asupraansamblului ¿i ordinii Universului. Dar nu este acela¿i lucru cu ceea ce elspune asupra principiilor; el cade chiar într-o eroare grosolanå în legåturåcu acest ansamblu. Dupå presupunerea sa, sistemul lumii pare a fi etern,iar el nu vorbe¿te nicidecum despre Haos, nici despre nenumåratele varia¡iicare au putut ¿i chiar au trebuit så aibå loc în marele tot. Orice filosofie, fieaceea a lui Telesio, fie aceea a peripateticienilor sau oricare alta care,plåsmuind un sistem al lumii, îl clåde¿te, îl apleacå, îl propte¿te în a¿a felîncât så nu parå deloc cå iese din Haos, nu este decât o filosofie superficialå,care prea se resimte de slåbiciunea naturalå a min¡ii omene¿ti. Cåci oricinenu judecå decât dupå mårturia sim¡urilor trebuie în mod firesc så admitåcå materia este ve¿nicå; dar cå ordinea pe care o constatåm în Univers nueste ve¿nicå.

Aceasta era ¿i pårerea în¡elep¡ilor Antichitå¡ii celei mai îndepårtate,inclusiv a lui Democrit, acela dintre filosofii greci a cårui în¡elepciune s-aapropiat cel mai mult de aceea a primelor timpuri. Gåsim aceea¿i pårereconsemnatå în Sfintele Scripturi, cu deosebirea totu¿i cå textul sfânt zice


124

cå materia î¿i trage existen¡a de la fiin¡a supremå, pe când ace¿ti filosofipretind cå ea existå prin ea înså¿i. Cåci asupra acestui punct existå treiadevåruri esen¡iale despre care textul men¡ionat ne înva¡å: materia a fostcreatå ¿i scoaså din neant; sistemul sau ordinea Universului purcede dinCuvântul divin (este deci fals cå materia s-a scos pe ea înså¿i din Haos ¿i cås-a orânduit în ordinea pe care o admiråm); ordinea aceasta (cel pu¡in înaintede cålcarea datoriei primului om) era cea mai bunå cu putin¡å, adicå ceamai bunå de care materia (presupuså a¿a cum fusese creatå) era în stareprin ea înså¿i. Dar filosofii despre care vorbim nu s-au putut ridica la niciunul dintre aceste adevåruri; cåci, neputând sus¡ine ideea unei crea¡ii, niciså creadå cå lumea a putut fi scoaså din neant, pretind cå, dupå un numårnesfâr¿it de combinåri dezordonate, care erau tot atâtea încercåri, materias-a rânduit în fine în aceastå frumoaså ordine. Ei se împiedicå foarte pu¡inde optimism, ei care gândesc cå înså¿i lumea (sau materia înfå¡i¿atå înlegåturå cu ansamblul såu ¿i cu a¿ezarea pår¡ilor sale) se na¿te, moare ¿irena¿te printr-o succesiune alternativå, fårå sfâr¿it ¿i fårå limitå; pe scurt,cå nici una dintre formele acestea nu este statornicå. Astfel, credin¡a trebuieså fie singurul nostru îndreptar în aceastå chestiune, iar adevårul trebuiecåutat în cår¡ile sortite a o întåri.

Înså, odatå creatå, ar fi putut materia, în intervalul unui numår nesfâr¿itde secole, så se distribuie astfel ea înså¿i ¿i, în puterea numai a for¡ei pecare supremul autor al tuturor lucrurilor i-o imprimase creând-o, så serânduiascå în cea mai bunå ordine cu putin¡å, cum a fåcut-o într-o clipåprin ac¡iunea puternicå a Cuvântului divin? Aceasta este o chestiune pecare poate cå n-ar trebui så ne apucåm så o dezlegåm; actul care face într-unmoment ceea ce, dupå mersul obi¿nuit al naturii, ar cere un mare numårde secole nefiind mai pu¡in propriu atotputerniciei decât acela al creåriiexisten¡elor, iar unul nefiind mai pu¡in minunat decât altul. Înså se pare cånatura divinå a voit så se manifeste ¿i så stråluceascå prin aceastå îndoitåizvorâre a atotputerniciei sale: lucrând cu o putere infinitå asupra fiin¡ei ¿inefiin¡ei, adicå sco¡ând existen¡a din neant; lucrând asupra mi¿cårii ¿itimpului, adicå gråbind înaintarea existen¡ei ¿i mersul naturii, care în modobi¿nuit este atât de înceatå în opera¡iile sale. Dar trebuie så låsåm acesteobserva¡ii fabulei Cerului, unde ne vom ocupa mai pe larg de acest subiect,pe care aici ne mul¡umim så-l atingem în treacåt16.

16 Ceea ce, cum s-a aråtat aici, Bacon nu face.

FRANCIS BACON

125

A¿a încât continuåm a examina sistemul lui Telesio. Dea Domnul cato¡i filosofii så cadå unanim de acord de a nu mai sus¡ine cå existen¡elereale ar fi alcåtuite din lucruri fantastice; în fine, de a nu mai voi så sus¡inålucruri vådit contradictorii! Dar un principiu abstract nu este nicidecumo existen¡å realå, ¿i, mai mult, o existen¡å pieritoare nu poate fi un principiu.A¿a încât mintea omeneascå, dacå ¡ine så fie de acord cu ea înså¿i, estesilitå de o cerin¡å neînfrântå så recurgå la ipoteza atomilor, care suntadevåratele existen¡e materiale, având o formå, dimensiune, un loc etc.¿i având pe deasupra ¿i antitipia17 for¡elor, a tendin¡elor, a mi¿cårilor.Pe când corpurile naturale pier, atomul este imuabil ¿i etern. În adevår,într-un volum mare fiind supuse unei infinitå¡i de descompuneri care variazåele însele la infinit, este cu totul necesar ca ceea ce a råmas imuabil ¿i esteca un fel de centru fix så fie ceva poten¡ial ¿i infinit mic. Înså lucrul desprecare vorbim nu este numai poten¡ial, cåci primul poten¡ial nu poate fiasemånåtor cu al¡i poten¡iali, de ordinul al doilea, al treilea sau de oricealte ordine, care sunt cutare lucru actual ¿i cutare altul cu putin¡å sau poten-¡ial, – care adicå, fiind mobile, pot deveni cu totul diferite de ceea cesunt actualmente ¿i care altminteri sunt compuse; dar trebuie så fie cu totulabstract, dat fiind cå exclude orice specie de actualitate ¿i cuprinde în sineorice specie de poten¡ialitate.

Råmâne deci de presupus cå lucrul în discu¡ie este infinit mic, afarånumai dacå se pretinde cå nu ar exista nicidecum în realitate principii;cå diferitele corpuri ar fi reciproc principii unele pentru altele; cå legea ¿iordinea prefacerilor ¿i varia¡iilor lor ar fi constante, imuabile ¿i eterne;cå esen¡a înså¿i ar fi variabilå ¿i trecåtoare – ceea ce s-ar cuveni a declaraformal ¿i afirmativ decât a te expune, ¡inând mor¡i¿ så stabile¿ti un principiuve¿nic, så cazi într-o eroare mult mai rea, adicå în aceea de a lua drept a¿aceva un principiu pur fantastic. Cåci cel pu¡in prima dintre aceste douåpåreri poate duce la un rezultat fix, ¿i anume la urmåtorul: cå în aceaståpresupunere corpurile de diferite specii schimbându-se unele în altele,treptat, schimbårile acestea se învârt oarecum în cerc; pe când primaipotezå, ca urmare a cåreia sunt privite ca existen¡e reale simple no¡iuni ¿iconcepte, care, drept vorbind, nu sunt pentru mintea omeneascå decâtauxiliare ¿i ca un fel de proptele, este fårå ie¿ire ¿i nu duce absolut la nimic.

Vom aråta totu¿i în cele ce urmeazå cå tocmai presupunerea pe care ofacem aici nu poate fi sus¡inutå ¿i cå lucrurile nu pot sta astfel. Dar, cândTelesio pune în conflict unul cu altul cele douå principii sau cei doi agen¡i


17 Adicå impenetrabilitatea.

126

contrari, lupta presupuså de el atunci între ele este ciudatå ¿i cu totul inegalå,fie în ce prive¿te trupele, fie în ce prive¿te felul de a se råzboi. Cât prive¿teprimul dintre aceste douå puncte, el sus¡ine cå nu existå decât un singurPåmânt ¿i cå globul nostru ar fi unic în felul såu, pe când armata cereascåar fi nenumåratå. Påmântul nu ar fi chiar decât un punct în Univers,pe când spa¡iile ¿i regiunile cere¿ti ar fi imense. Înså, spre a înlåtura aceastådificultate, nu este de ajuns så observi cå Påmântul ¿i corpurile de aceea¿inaturå sunt alcåtuite dintr-o materie foarte denså ¿i foarte compactå;cå, dimpotrivå, Cerul ¿i corpurile cere¿ti sunt dintr-o substan¡å extrem derarå ¿i de finå. Cåci, de¿i existå neîndoielnic o foarte mare deosebire înprivin¡a aceasta între corpurile din primul fel ¿i cele din ultimul, totu¿i eanu ar putea fi încå îndeajuns de mare ca så facå egale aceste douå armate,nici chiar ca så stabileascå între ele un fel de propor¡ie. Ipoteza acestuifilosof nu poate fi sus¡inutå decât în måsura în care el atribuie acestor douåprincipii sau agen¡i de primul ordin, dacå nu volume egale, cel pu¡in cantitå¡iegale de materii; altminteri, ordinea Universului n-ar putea fi durabilå, nicisistemul general n-ar putea så aibå vreo consisten¡å. Cåci orice filosof care,fiind de acord cu Telesio asupra tuturor celorlalte puncte, va atribui cumface el o cantitate de materie infinit mai mare unuia dintre principiile saledecât opusului såu, se va încurca în dificultå¡i necontenit renåscânde ¿i nuva putea ie¿i niciodatå dintr-însele.

Plutarh, în micul dialog pe care l-a compus Despre chipul care se vedeîn Lunå, a observat foarte chibzuit în privin¡a aceasta cå nu este nicidecumverosimil ca natura, în repartizarea materiei, så fi atribuit numai globuluipåmântesc toatå substan¡a compactå, mai cu seamå dacå se are în vedereaceastå imenså mul¡ime de a¿tri care se învârt pe cer. Gilbert, ademenit deaceastå idee, s-a låsat atât de mult în voia ei, încât nu s-a temut så sus¡inåcå existå nenumårate globuri solide ¿i opace, ca Påmântul ¿i Luna; globuripresårate în spa¡iile cere¿ti printre globurile luminoase. În afarå de aceasta,peripateticienii, dupå ce au sus¡inut cå corpurile cere¿ti sunt ve¿nice prinele însele ¿i cå corpurile sublunare nu sunt decât prin succesiune ¿i prinreînnoire, au crezut cå nu pot face aceastå afirma¡ie decât atribuind tuturorelementelor cantitå¡i de materie ¿i oarecum pår¡i aproape egale. Iar aceastaera ceea ce voiau ei så spunå când pretindeau cå fiecare element are înacela¿i timp de zece ori mai mult volum ¿i mai pu¡inå densitate decâtelementul interior pe care-l înfå¿oarå; presupunere fantezistå ¿i care poatefi privitå ca un vis de fizician.

Totu¿i, scopul acestor observa¡ii nu este de a face så se în¡eleagå cå noirespingem în întregime acest sistem, ci numai de a aråta cå anumitepår¡i ale sale nu pot sta laolaltå; cå în unele privin¡e este incoerent ¿i cå

FRANCIS BACON

127

a presupune gratuit, cum face Telesio, cå Påmântul ar fi unicul principiucontrariu Cerului, înseamnå a cådea în inconsecven¡å ¿i în absurditate.Dar ipoteza aceasta va pårea încå mai de nesus¡inut dacå, dupå ce amaråtat obiec¡iile la care el se expune presupunând o atât de mare deosebireîntre Cer ¿i Påmânt în ce prive¿te cantitatea de materie, se ¡ine seama ¿i dedeosebirea uimitoare pe care a pus-o natura între unul ¿i altul în ce prive¿teintensitatea puterilor ¿i sfera de activitate. Cåci lupta între cele douå prin-cipii opuse s-ar termina curând dacå, în timp ce såge¡ile uneia dintre armatear merge îndeajuns de departe spre a-l lovi pe du¿man, acelea ale celeilaltear cådea între amândouå. Înså nimeni nu se îndoie¿te cå ac¡iunea Soareluiajunge pânå la Påmânt ¿i, dimpotrivå, nimeni n-ar îndråzni så asigure cåaceea a Påmântului s-ar întinde pânå la acest astru. În adevår, dintre toateînsu¿irile pe care le na¿te natura, lumina ¿i umbra sunt acelea care se ducla cele mai mari depårtåri ¿i a cåror sferå de activitate are cea mai mareîntindere, cåci extremitatea umbrei globului nostru cade dincolo de Soare,pe când lumina Soarelui ar trece dincolo de globul påmântesc dacå ar fitransparent. Înså caldul ¿i frigul despre care vorbim nu merg niciodatå laatât de mari depårtåri ca lumina ¿i umbra; de unde rezultå cå, dacå înså¿iumbra Påmântului nu se întinde pânå la o depårtare egalå cu aceea la careeste Soarele de aceastå planetå, cu atât mai pu¡in frigul care se degajå dinglobul nostru va ajunge pânå la acest astru. Prin urmare, dacå presupunereaaceasta este întemeiatå, dacå, spun, este adevårat cå Soarele ¿i caldul,lucrând asupra unor corpuri intermediare, ac¡iunea principiului contrarnu poate merge atât de departe, så li se opunå ¿i så o slåbeascå pe a lor,este cu totul necesar ca Soarele ¿i caldul, câ¿tigând treptat ¿i întinzându-segradat pânå la Påmânt ¿i pânå la regiunea vecinå, så nåvåleascå mai întâiîn spa¡iul care îl învecineazå, apoi în regiunile mai îndepårtate, în fine,în tot; de unde ar rezulta acest vast incendiu sau aprindere generalåa Universului care, dupå Heraclit, va trebui så se producå într-o zi. Pe dea-supra, dacå se presupune, dupå exemplul lui Telesio, cå cele douå prin-cipii, al caldului ¿i al frigului, au puterea de a-¿i comunica propria naturå,de a se înmul¡i ¿i de a preface tot restul în propria lor substan¡å, e¿ti nevoit,ca så nu te contrazici cu tine însu¡i, så presupui de asemenea cå fiecaredintre aceste douå principii lucreazå astfel asupra analogilor såi, tot atât ¿imai mult decât asupra opu¿ilor såi, a¿a încât de mult timp ar fi trebuit caCerul så se fi aprins ¿i toate stelele reunite så se fi confundat unele cu altele.

Dar, ca så strângem încå mai de aproape sistemul lui Telesio, vom aråtapatru obiec¡ii sau argumente care ar putea så-l dårâme fårå putin¡å descåpare; cåci una singurå dintre ele fiind de ajuns ca så-l råstoarne, ce s-arîntâmpla dacå ele s-ar reuni?


128

1) Existå în naturå mult mai multe ac¡iuni ¿i efecte, chiar foarte puter-nice ¿i generale, care nu pot fi raportate în nici un fel la cald ¿i la frig.2) De asemenea, existå naturi, calitå¡i sau moduri ale cåror consecin¡e¿i efecte sunt doar caldul ¿i frigul. Înså, dacå naturile acestea pot så producåunul sau altul din cele douå efecte, aceasta se face nu înte¡ind cåldura pre-existentå în corpurile în discu¡ie sau prin apropierea unui corp cald maidinainte, ci producând pe loc o cåldurå propriu-ziså ¿i originalå. Astfel,supozi¡ia lui Telesio este de douå ori defectuoaså, iar cele douå principii pecare le presupune el sunt lipsite deopotrivå de cele douå condi¡ii cerute,întrucât existå lucruri pe care ele nu le produc nicidecum ¿i existå altelecare le produc pe ele însele. 3) Trebuie så se constate în legåturå cu efectelepe care le produc caldul ¿i frigul, efecte care în realitate sunt în numår mare¿i multiple, cå nu le produc decât în calitate de cauze eficiente ¿i de organe,nu în calitate de cauze låuntrice propriu-zise. 4) Aceastå combina¡ie ¿i core-la¡ie a celor patru calitå¡i primare ¿i a celor patru opuse este dezmin¡itå deobserva¡ie ¿i de experien¡å.

Astfel ne vom ocupa în amånunt de aceste puncte diferite. Poatecå vreunul dintre cititorii no¿tri va crede cå, respingând sistemul lui Telesio,ne dåm o ostenealå cu atât mai inutilå cu cât nu prea este råspândit. Însåun motiv de acest fel n-ar putea så ne råceascå, iar indiferen¡a publicåpentru o pårere nu va fi niciodatå pentru noi un motiv îndeajuns deputernic ca så ne împiedice de a o supune cercetårii, când se va admite caea så fie cercetatå. Avem despre acest filosof o idee foarte înaltå. Suntemîncredin¡a¡i cå iubea sincer adevårul ¿i cå a adus adevårate servicii filosofieicorectând unele påreri; îl privim chiar ca pe primul dintre moderni carea meritat titlul de filosof. Altminteri, atacându-l, nu pe Telesio însu¿i avempicå, ci numai pe restauratorul filosofiei lui Parmenide, cåruia i se cuvinlaudele noastre. Dar motivul principal care ne-a determinat så intråm înatâtea amånunte asupra acestui sistem este acela cå, respingându-l, folosimmai multe argumente care vor putea folosi deopotrivå så respingem alteipoteze, pe care le vom cerceta în cele ce urmeazå, ceea ce ne va cru¡a demulte repeti¡ii inutile. Cåci existå multe erori care, de¿i în ele însele diferite,atât de mult ¡in unele de altele ¿i sunt atât de între¡esute unele cu altele,încât se poate, cu ajutorul unei singure respingeri, så le dårâmi pe toatedeodatå ¿i oarecum så le seceri pe toate cu o singurå loviturå.

Så vedem acum care sunt în naturå însu¿irile active ¿i ac¡iunile care nupot fi reduse la cald ¿i la frig prin nici o analogie realå sau corela¡ie adevåratå,chiar dacå abuzezi de puterile intelectuale. Så stabilim mai întâi dreptprincipiu însu¿i acest dat al lui Telesio: „Cantitatea totalå a materieiUniversului este ve¿nic aceea¿i ¿i nu este în stare nici de cre¿tere, nici de

FRANCIS BACON

129

scådere.“ Înså, despre condi¡ia aceasta, prin care materia se conservå ¿i semen¡ine pe ea înså¿i, el abia se îndurå så vorbeascå, privind-o ca pur pasivå¿i presupunând cå ea se referå mai curând la cantitate decât la formå ¿i laac¡iune, ca ¿i când ar fi inutil a o atribui caldului sau frigului, care, dupå el,nu sunt izvoarele decât ale formelor active ¿i ale for¡elor. Materia, dupåacela¿i filosof, nu este lipsitå de orice însu¿ire fårå excep¡ie, ci numai deorice însu¿ire activå, de orice putere propriu-ziså. Aceastå afirma¡ie esteuna din cele mai mari råtåciri ale min¡ii omene¿ti ¿i ea ar pårea chiar cutotul ciudatå dacå consim¡åmântul unanim ¿i prejudecata comunå pe careea se sprijinå nu ar anula orice uimire asupra acestui punct. În adevår,ce gre¿ealå mai mare decât aceea de a numi pasivå puterea imprimatåmateriei, în virtutea cåreia ea se påze¿te într-atât pe ea înså¿i de oricedistrugere, încât izbirea simultanå a întregii materii a Universului, mai pu¡ino singurå moleculå, reunitå într-o singurå maså, ¿i a tuturor agen¡ilor celormai puternici deopotrivå reuni¡i ar fi insuficientå ca så nimiceascå aceaståparticulå, oricât de micå ar putea fi ea închipuitå, ¿i de a o împiedica såocupe un anumit spa¡iu, så aibå anumite dimensiuni, så reziste în chip deneînvins oricårei påtrunderi ¿i så råmânå ve¿nic de nepåtruns ¿i, invers, såexercite ea înså¿i vreo ac¡iune ¿i så producå vreun efect. Cum este posibilså se refuze a se denumi o asemenea for¡å, cea mai irezistibilå din câtecunoa¿tem ¿i atât de imposibil de depå¿it încât e¿ti ispitit så o prive¿ti cape un fel de destin, de fatalitate ¿i de necesitate? Înså condi¡ia aceasta amateriei Telesio nici måcar nu a încercat så o punå în legåturå cu caldul ¿icu frigul; încercare care s-ar fi dovedit cu atât mai inutilå, cu cât nu existånici incendiu, nici în¡epenire sau înghe¡are care så poatå adåuga totalitå¡iimateriei sau scoate dintr-însa o singurå pårticicå. Dar aceasta se poatespune deopotrivå despre materia din care este alcåtuit Soarele ¿i despreaceea care se gåse¿te în centrul Påmântului. Înså eroarea lui Telesio conståîndeosebi în aceea cå, dupå ce a sim¡it bine cå cantitatea materiei dinUnivers este totdeauna aceea¿i, el închide ochii ca ¿i inten¡ionat asupraatributului în virtutea cåruia ea se conservå în felul acesta; ¿i, cufundat încele mai adânci întunecimi ale peripatetismului, nu prive¿te acest atributdecât ca pe un accesoriu.

Acesta este totu¿i lucrul esen¡ial ¿i cel mai vrednic de denumirea deprincipiu. Puterea aceasta este cea care face ca fiecare pårticicå de materieså ocupe în mod necesar un loc oarecare în Univers ¿i opre¿te ca oricarealta så-l ocupe în acela¿i timp; cå ea este prin ea înså¿i de o soliditate infinitå¿i oarecum de diamant. Pe scurt, din acest izvor ies orice decret, oricehotårâre irevocabilå pronun¡atå de o autoritate inviolabilå asupra posibilului¿i imposibilului. Scolasticii obi¿nui¡i, ocupându-se de acest subiect, ies din


130

încurcåturå cu ajutorul câtorva cuvinte ¿i, dupå ce au stabilit drept principiucå douå corpuri nu pot fi în acela¿i timp în acela¿i loc, cred cå au spustotul. Cât despre virtutea de care vorbeam, ei nu se pot hotårî så o priveascåcu ochii deschi¿i ¿i så o disece oarecum pânå la viu, neputând în¡elege cåpunctul acesta, odatå bine låmurit, ar servi apoi a låmuri nenumårate altepuncte ¿i ar råspândi lumina cea mai vie asupra tuturor ¿tiin¡elor. Oricum,virtutea aceasta nu poate fi explicatå prin cele douå principii ale lui Telesio¿i deci nu poate fi puså în legåturå cu ele.

Så trecem acum la celålalt atribut, care este opus celui precedent ¿i îieste oarecum pereche; adicå la acela în virtutea cåruia toate pår¡ile materieitind så råmânå legate între ele. Cåci, dupå cum orice materie refuzå så fienimicitå, ea rezistå ¿i discontinuitå¡ii sale, ¿i separårii sale absolute de toatecelelalte corpuri. Este înså legea aceasta a naturii atât de generalå, atât deputernicå ¿i atât de inviolabilå, cât este aceea despre care am vorbit? Iatåce ni se pare îndoielnic. Cåci Telesio, ca ¿i Democrit, presupune vidulacumulat ¿i fårå margini, a¿a încât, cum spun ei, corpurile, luate unul câteunul, consimt uneori separarea lor absolutå de orice fel de materie; ceea cetotu¿i ele nu fac decât cu multå greutate ¿i numai în cazurile în care segåsesc silite de vreo ac¡iune foarte puternicå, ce le ståpâne¿te ¿i oarecum leconstrânge. Aceasta este o afirma¡ie pe care Telesio se sile¿te så o întemeiezepe unele experien¡e ¿i observa¡ii, îndeosebi pe acelea care sunt invocate înmod obi¿nuit spre a respinge ipoteza vidului, alegându-le ¿i întinzându-le,în a¿a fel încât pare a fi îndreptå¡it så conchidå de aici cå corpurile, cândo putere slabå tinde så le despartå, råmân vecine; dar cå, atunci când suntsupuse la o ac¡iune mai puternicå ¿i oarecum chinuite, supuse torturii,acceptå pu¡in vid. Aceasta, spune el, se constatå la clepsidrele în care estefolositå apa în loc de nisip; cåci, atunci când gaura prin care trebuie så sescurgå apa este extrem de micå, ea nu curge decât dacå se laså så intre aerîn partea superioarå; pe când, dacå gaura este mare, apa, curgând încantitate mare, î¿i ia cursul, vidul care se poate forma deasupra nemai-împiedicând aceasta. Acela¿i lucru se observå la foale; cåci, dacå, dupå ceau fost apropia¡i unul de altul cei doi pere¡i ¿i s-a închis orificiul tubului îna¿a fel încât aerul så nu mai poatå intra, încerci så îndepårtezi unul de altulcei doi pere¡i, dacå pielea este sub¡ire ¿i slabå, se rupe; ceea ce nu se întâmplådacå pielea este groaså ¿i puternicå. Înså experien¡ele acestea n-au fostîncå fåcute cu destulå exactitate; ele nu completeazå nicidecum obiectulcercetårii în discu¡ie ¿i nu sunt nicidecum hotårâtoare. Astfel, de¿i Telesiose fåle¿te cå urmeazå natura îndeajuns de aproape ca så se punå în situa¡iade a face adevårate descoperiri ¿i de a observa mai distinct ceea ce al¡iin-au våzut decât foarte confuz, rezultatele sale sunt nesatisfåcåtoare. El nu

FRANCIS BACON

131

a ¿tiut så înlåture toate dificultå¡ile, iar în cercetarea aceasta se opre¿te lajumåtatea drumului, cum o face aproape totdeauna el, dupå pilda peripate-ticienilor, pe care lumina experien¡ei pare a-i orbi ca pe bufni¡e; nu fiindcå aravea vederea prea slabå, ci fie din cauza unui fel de cataractå de pe ochii lor, carezultat al ideilor lor preconcepute, fie pentru cå nu au destulå råbdare ¿i tårieca så analizeze complet subiectul lor ¿i så nu påråseascå cercetarea decâtdupå ce au stabilit toate punctele îndoielnice ¿i au risipit toate obscuritå¡ile.

Oricum, chestiunea de care ne ocupåm acum, aceea anume de a ¿tipânå la ce punct vidul se poate produce sau cât se pot apropia sau îndepårtaunele de altele pårticelele cele mai fine ale materiei ¿i care este, asupra acestuipunct, legea fixå ¿i invariabilå a naturii, aceastå chestiune fiind una dintrecele mai importante ¿i dintre cele mai dificile propuse în fizicå, cred cå trebuieså o amân pentru lucrarea în care voi trata, ca magistru, despre vid. Cåci,în cercetarea aceasta asupra sistemului lui Telesio, nu intereseazå dacånatura are în adevår groazå de orice fel de vid sau – folosind însu¿i limbajullui Telesio, care se laudå cå se exprimå asupra acestui subiect cu mai multåexactitate ¿i precizie decât oricine altul – dacå corpurile tind în mod firescså råmânå în contact unele cu altele ¿i så preîntâmpine o totalådiscontinuitate; cåci nu ne temem så declaråm formal cå groaza de vid sautendin¡a la contactul reciproc nu atârnå nicidecum nici de cald, nici de frig.Telesio însu¿i nu a atribuit acestor douå cauze ¿i, dacå nu te sprijini decâtpe experien¡å ¿i pe observa¡ii, este evident cå ea nu depinde de acestea.Cåci orice por¡iune de materie care se pune în mi¿care atrage oarecum peurmele ei o altå por¡iune de materie (care vine så umple vidul låsat în urmaei de o alta), fie cå prima sau ultima este caldå sau rece, umedå sau uscatå,tare sau moale, prietenå sau du¿manå; în a¿a fel încât un corp cald vaatrage dupå el un corp foarte rece mai curând decât va accepta separarealui absolutå de orice fel de materie ¿i completa lui izolare. Aceastå puterede coeziune, aceastå tendin¡å a pår¡ilor materiei de a råmâne legate unelede altele este mai puternicå decât antipatia caldului ¿i a frigului ¿i este atâtde predominantå încât diferitele forme ¿i însu¿iri specifice nu-i pot împiedicaefectul. Astfel, puterea aceasta de coeziune nu atârnå numai de principiilecaldului ¿i frigului. Urmeazå cele douå for¡e care, dupå toate aparen¡ele,l-au determinat pe Telesio, ca ¿i pe Parmenide, så confere oarecum caldului¿i frigului sceptrul. Înså, înainte de a fi discutat ¿i verificat drepturile lor,adicå puterea aceasta în virtutea cåreia corpurile se deschid, se råresc,se dilatå ¿i se întind, în a¿a fel încât så ocupe un spa¡iu mai mare ¿i så-¿imåreascå volumul, sau, dimpotrivå, cealaltå putere cu totul opuså, în virtuteacåreia ele se condenseazå, se contractå ¿i se strâng, în a¿a fel încât så ocupeun spa¡iu mai mic ¿i så-¿i mic¿oreze volumul.


132

Odatå acest lucru stabilit, Telesio ar fi trebuit så arate cum ¿i pânå la cepunct acea îndoitå putere ¿i cele douå mi¿cåri care îi sunt efectele pot sårezulte din cald ¿i din frig; în fine, pânå la ce punct acele douå puteri potac¡iona ¿i acele douå mi¿cåri pot avea loc independent de aceste douå cauze.Filosoful acesta a avut dreptate så asigure anticipat cå raritatea ¿i densitateasunt efectele proprii ¿i directe ale caldului ¿i ale frigului, care sunt realmentecele douå cauze principale ale dilatårii ¿i contractårii corpurilor.

Înså, dacå sunt cele douå cauze principale ale acestor schimbåri devolum, ele nu sunt totu¿i singurele, iar afirma¡ia aceasta prea vagå ¿i preageneralå nu este adevåratå decât în måsura în care i se adaugå uneledistinc¡ii ¿i limitåri. Cåci existå nenumårate corpuri care, în anumite cazuri,dilatându-se sau contractându-se lesne ¿i oarecum de bunåvoie, î¿i schimbåforma constitutivå, modul esen¡ial sau specific, iar atunci nu-¿i redobândescvolumul natural, dar care, în alte cazuri, dilatându-se ¿i concentrându-se,î¿i påstreazå forma primitivå ¿i volumul propriu. Dar mi¿carea progresivåprin care corpurile acestea î¿i schimbå volumul atârnå aproape exclusiv decald ¿i de frig. Înså nu este la fel cu mi¿carea retrogradå prin care ele î¿iredobândesc primul volum; apa, bunåoarå, supuså ac¡iunii cåldurii ¿i puteriiei expansive, se dilatå ¿i se preface în aer. La fel e cu uleiul ¿i cu alte substan¡egrase, pe care cåldura le preface de asemenea în exalåri ¿i în flacårå. Dar,când aceastå transformare este completå, nici substan¡ele apoase nu sesilesc så revinå la prima lor stare. Trebuie spus acela¿i lucru ¿i despre aer,care, fiind supus ac¡iunii cåldurii, se dilatå ¿i ocupå un spa¡iu mai mare.

Înså dacå, în mersul despre care vorbim ¿i prin care substan¡ele acesteaî¿i schimbå volumul, ele nu fac oarecum decât jumåtatea drumului, ele serestabilesc de îndatå ce cåldura înceteazå ¿i î¿i redobândesc volumulpropriu, în a¿a fel totu¿i cå atât caldul, cât ¿i frigul influen¡eazå întru-câtva asupra mi¿cårii retrograde prin care ele revin la starea lor naturalå¿i î¿i redobândesc volumul primitiv, pe când corpurile destinse ¿i trase nuprin ac¡iunea cåldurii, ci prin aceea a unei for¡e mecanice, se restabilesc¿i î¿i redobândesc volumul natural cu o extremå promptitudine, de îndatåce puterea aceasta înceteazå så mai lucreze, fårå ca frigul sau scådereacåldurii så aibå vreo parte în aceastå restabilire. Aceasta se constatå când,dupå ce s-a evacuat prin sugere o parte din aerul cuprins într-un ou desticlå, gura a fost retraså; sau, dupå ce a fost ridicat unul dintre pere¡ii unorfoale, li s-a dat drumul. Cåci în prima experien¡å aerul intrå în ou, iar în ceade-a doua peretele recade de la sine peste celålalt. Înså efectele acestea aleproprietå¡ii pe care o demonstrez sunt cu mult mai sensibile în corpurilesolide ¿i grosolane decât în aer ¿i în orice alt fluid. Bunåoarå, dacå întinzicu putere o bucatå de stofå sau o funie, amândouå se strâng ¿i se restabilescprintr-un fel de salt înapoi de îndatå ce puterea care le-a întins sau le-a

FRANCIS BACON

133

tras înceteazå så mai ac¡ioneze. La fel este cu comprimarea, aerul puterniccomprimat ¿i condensat într-o cavitate ie¿ind cu putere de îndatå ce gåse¿teo deschidere. În acela¿i fel, toate mi¿cårile mecanice popular numite violente,bunåoarå aceea pe care un corp tare lovind un alt corp tare i-o imprimå¿i aceea a corpurilor lansate în aer sau în apå, nu trebuie så fie atribuitedecât sfor¡årii pe care corpul lovit, comprimat sau lansat o face spre a selibera de comprimare.

Nu se vede totu¿i în toate aceste efecte nici o urmå, nici o råmå¿i¡å decald sau de frig, influen¡a lor fiind aici cu totul nulå. Ar fi de prisos såråspundem, dupå principiile sistemului lui Telesio, cå poate natura a atribuit¿i a apropiat cutare por¡iune de cald sau de frig cutårei cantitå¡i de materiecare ocupå cutare spa¡iu sau, ceea ce este acela¿i lucru, având cutaredensitate, distribuire care poate fi efectul unei anume analogii ¿i cå, presu-punerea aceasta odatå admiså, de¿i în dilatarea unui corp nu este nicio adåugire de cald sau de frig, totu¿i, întrucât în noul spa¡iu pe care-l ocupåacest corp nu este mai multå sau mai pu¡inå materie decât ar trebui fa¡å decaldul sau frigul care se gåse¿te aici, efectul este acela¿i ca ¿i dacå s-ar fiadåugat sau înlåturat o cantitate propor¡ionalå din unul sau altul dintreaceste douå principii. Dar un asemenea råspuns, oricât ar fi de iscusit, se asea-månå prea mult cu acelea pe care le dau filosofii, foarte dornici totdeauna anu fi scur¡i ¿i a-¿i sus¡ine opiniile mai mult decât a cunoa¿te natura ¿irealitatea lucrurilor. Cåci dacå, dupå ce au fost comprimate ori întinsetrågând de ele, corpurile elastice sunt încålzite, apoi sunt råcite într-opropor¡ie cu mult mai mare decât aceea care le este proprie; dacå, bunåoarå,dupå ce s-a întins trågând cu putere o bucatå de stofå, o supunem ac¡iuniifocului, aceasta nu va împiedica nicidecum ca elasticitatea lui så-¿i producåefectul obi¿nuit ¿i ca ea så se restabileascå, redobândindu-¿i primul volum.De unde rezultå evident cå nici caldul, nici frigul nu contribuie în modsensibil la proprietatea în virtutea cåreia cutare specie de corp are cutaredensitate; ¿i totu¿i luarea în seamå a înså¿i acestei proprietå¡i este principiulfundamental al ipotezei pe care o examinåm.

Urmeazå alte douå proprietå¡i generale ¿i cunoscute tuturor, care nupot fi nici ele reduse la principiul caldului ¿i al frigului, adicå acelea în virtuteacårora corpurile tind spre cele mai mari mase ale înruditelor lor; proprietå¡idespre care cei mai mul¡i filosofi n-au avut decât o idee falså sau superficialå.Bunåoarå, scolasticii, împår¡ind toate mi¿cårile în douå specii, anume înmi¿cåri naturale ¿i în mi¿cåri violente, sus¡in cå corpurile grele se îndreaptåîn mod natural de sus în jos, iar corpurile u¿oare de jos în sus ¿i, dupåaceastå deosebire superficialå, ei se laudå cå au explicat totul. Dar, în fond,ce sunt toate aceste expresii: naturå, artå, violen¡å, decât simple prescurtåri


134

verbale ¿i fleacuri? Nu era de ajuns a spune cå este naturalå mi¿carea decare vorbim? Mai trebuia så se determine felul de poftå sau de afec¡iunecare i-ar fi adevårata cauzå? Cåci existå un numår nesfâr¿it de alte mi¿cåricare atârnå de for¡e sau de tendin¡e foarte diferite, ¿i tocmai aceste diferen¡ear fi trebuit så le observe. În plus, s-ar putea constata în legåturå cu aceastacå mi¿cårile pe care ei le numesc violente ar trebui mai curând så fie calificateca naturale decât aceea cåreia îi dau denumirea aceasta, presupunând totu¿icå ea se potrive¿te mai bine aceleia care, având mai multå putere, are ¿irela¡ii mai directe ¿i mai strânse cu configura¡ia Universului. Cåci mi¿careade urcare ¿i de coborâre despre care este vorba aici nu este nicidecumpredominantå ¿i universalå; ea nu se face sim¡itå decât în unele regiuni¿i cedeazå multor altor mi¿cåri. Atunci când ei pretind cå corpurile grelemerg de sus în jos, iar corpurile u¿oare, de jos în sus, e aproape ca ¿i cumar zice cå corpurile grele sunt grele, iar corpurile u¿oare sunt u¿oare; cåcipredicatul propozi¡iei lor se gåse¿te cuprins în subiectul ei dacå se då acestuidin urmå termen adevårata lui semnifica¡ie. Totu¿i, dacå prin aceastådenumire de corpuri grele ei în¡eleg corpuri dense, iar prin aceea de corpuriu¿oare, corpuri rare, ei fac într-adevår câ¡iva pa¿i mai mul¡i spre scop, daratunci ei se opresc la un simplu mod concomitent, în loc så caute o cauzåpropriu-ziså. Cât despre acei care, ca så dea socotealå de mi¿carea corpurilorgrele ¿i de aceea a corpurilor u¿oare, pretind cå primele tind spre centrulPåmântului, iar ultimele spre regiunea cereascå sau, ceea ce este acela¿ilucru, spre circumferin¡å, ei spun ceva mai pozitiv ¿i aratå cel pu¡in o cauzåoarecare, dar nu pe cea adevåratå, ¿i se aratå cu totul lipsi¡i de scop. Cåciun loc nu este nicidecum o existen¡å realå care poate så aibå o puteredeterminatå ¿i så exercite o ac¡iune. Un corp nu poate fi pus în mi¿care ¿imodificat într-un chip oarecare decât de un alt corp, iar orice corp caretinde så ocupe locul convenabil tinde a se situa în cutare loc absolut ¿i încutare situa¡ie în raport cu cutare alt corp, a cårui ac¡iune îl pune în mi¿care¿i cu care el formeazå apoi o nouå combina¡ie.

(restul lipse¿te)

FRANCIS BACON

FRANCIS BACON CA FILOSOF

de Alexandru Posescude Alexandru Posescude Alexandru Posescude Alexandru Posescude Alexandru Posescu

Dacå este adevårat – ¿i nu încape îndoialå – cå gândirea filosoficåmodernå î¿i face începutul, în secolul al XVII-lea, cu problema metodei, nueste mai pu¡in adevårat cå aria problematicii filosofice la cei doi mari gândi-tori, englezul Francis Bacon ¿i francezul René Descartes, care prin operalor au determinat acest început, este cu mult mai cuprinzåtoare, ca så nuspunem – ceea ce nu ar fi o exagerare – atotcuprinzåtoare. Cu veleitå¡inemåsurate ¿i cu o încredere fermå, specificå acestei perioade de pionierat,atât unul, cât ¿i celålalt s-au angajat, la vremea lor, nici mai mult nici maipu¡in decât odatå cu regulile unei noi metode de cunoa¿tere ¿tiin¡ificå, såconstruiascå din temelii cu ajutorul ei întregul sau aproape întregul edificiual filosofiei ¿i al ¿tiin¡ei viitorului. La primul, opera destinatå så consemnezeaceste epocale rezultate era intitulatå Instauratio magna – adicå „Mareaîntemeiere“; la cel de-al doilea, Principia philosophiae – adicå „Principiilefilosofiei“, în care erau cuprinse ¿i ¿tiin¡ele, se în¡elege ale viitorului, – ambeleredactate în limba latinå, de uz curent în lumea savantå a vremii, ca så poatåbeneficia de mesajul lor oamenii de pretutindeni ¿i de totdeauna.

În cazul special al gânditorului englez, este indiscutabil cå problemametodei a constituit principala ¿i constanta sa preocupare, sus¡inutå deardoarea lui neistovitå de a da cunoa¿terii omene¿ti un nou con¡inut ¿i onouå întrebuin¡are, spre binele omenirii secolelor viitoare. Iar contribu¡iape care el a adus-o în rezolvarea ei ar fi constituit, în ochii såi proprii, ca ¿iîn cei ai multora dintre comentatorii såi, meritul såu cel mai de seamå. Cutoate acestea, el nu a voit ¿i nici nu i-ar fi fost posibil, dacå ar fi încercat,så-¿i epuizeze eforturile exclusiv în direc¡ia rezolvårii amintitei probleme. Iaraceasta fiindcå problemele gândirii filosofice, într-o måsurå incomparabilmai mare decât cele ale cercetårii ¿tiin¡ifice – care pot fi rezolvate indepen-dent unele de altele – î¿i våd reciproc condi¡ionate dezlegårile. Niciodatå oatare problemå nu poate primi un råspuns cât de cât satisfåcåtor fårå solu-¡ionarea în prealabil a multor altora, mai generale sau mai speciale.

136

Iatå de ce în filosofie, propriu vorbind, nici nu existå probleme mai limitatesau mai cuprinzåtoare unele decât altele, toate fiind în egalå måsurå angajateîn legåturi reciproce indisolubile.

În situa¡ia de care e vorba s-a gåsit ¿i filosoful nostru. De¿i gândireasa a fost de timpuriu ¿i pentru tot restul activitå¡ii sale creatoare angajatåîn cåutarea regulilor unei noi metode de descoperire a adevårului în ¿tiin¡å¿i în filosofie, ea s-a våzut obligatå så rezolve sau cel pu¡in så presupunå cafiind rezolvate o seamå de alte probleme filosofice, ca bunåoarå aceea privindprimele principii ¿i cauzele prime ale existen¡ei sau aceea privind funda-mentul logic al noii sale metode inductive. Cu alte cuvinte, poate cå filosofulnostru, în zelul såu de a face binele omenirii cât mai prompt, s-ar fi limitatbucuros så punå la îndemâna contemporanilor, dar mai cu seamå a urma-¿ilor såi, un nou instrument de descoperire a adevårului despre naturå.Acesta ar fi urmat så rezide în scoaterea unor anumite concluzii sigure dinobservåri multiple ¿i variate ale lucrurilor, prin generalizarea lor sistematicå.Numai cå, mai întâi, trebuia så se råspundå la întrebarea: despre ce felde concluzii va fi vorba? De aici problema nu numai a regulilor de urmat,ci ¿i aceea a naturii ¿i a structurii cunoa¿terii filosofice ¿i ¿tiin¡ifice, problemåîn rezolvarea cåreia Bacon s-a angajat din plin. În al doilea rând, trebuia såse råspundå la întrebarea: ce îndreptå¡e¿te existen¡a unor atare adevåruri?De aici problema modalitå¡ii de alcåtuire a universului fizic, în primul rând,¿i a universului uman, în al doilea rând, probleme în rezolvarea cårora els-a angajat nu mai pu¡in din plin.

A¿a încât, råmânând centralå, problema metodei î¿i asociazå indisolubilîn gândirea filosoficå baconianå atât pe aceea a structurii Universului, cât¿i pe aceea a condi¡iilor cunoa¿terii ¿tiin¡ifice ¿i filosofice, precum ¿i peaceea a fiin¡ei umane, individuale ¿i sociale. În cele ce urmeazå se va începe¡inându-se seama mai întâi de ordinea cronologicå în care au apårut ele înactivitatea creatoare a filosofului; dupå care se va trece la prezentarea lorîn ordine logicå – succesiuni care, cum se va vedea, nu coincid în totul.

Omul ¿i opera filosoficå

Greu ar putea fi vorba în cazul lui Bacon despre etapele, mai pu¡inesau mai multe, prin care ar fi trecut gândirea sa filosoficå în formarea ei,etape care i-ar explica, måcar în parte, apari¡ia ¿i constituirea definitivå –a¿a cum se întâmplå îndeob¿te în cazul altor gânditori care, de-a lungulvie¡ii, au suferit o evolu¡ie intelectualå cât de cât sesizabilå.

ALEXANDRU POSESCU

137

În amånuntele vie¡ii sale personale, atât cât sunt cunoscute, nu poate fivorba despre o atare evolu¡ie. Dimpotrivå, cel pu¡in dupå unele dintreacestea, care sunt cunoscute neîndoielnic întrucât, cum se va vedea maideparte, au råmas sub formå de documente scrise, el ar fi conceputprincipalele sale idei filosofice de timpuriu, nemairåmânându-i, pentru totrestul vie¡ii, altceva de fåcut decât de a le da o exprimare cât mai izbutitå –de a le repeta, spun unii – fårå a le mai modifica sensibil con¡inutul.

În care caz biografia sa nu ar mai putea servi decât pentru a-1 cunoa¿teca om ¿i pentru a-i cunoa¿te opera, nu pentru a-i în¡elege formarea ideilorfilosofice, apårute oarecum printr-un fel de genera¡ie spontanå – cunoa¿terecare, e drept, ca în cazul oricårei mari personalitå¡i ¿i a oricårei opere carea fåcut epocå, nu poate fi lipsitå de interes. Este temeiul pentru care ea va fischi¡atå în cele ce urmeazå. Cât despre explicarea modului cum au pututlua na¿tere cutezåtoarele idei baconiene de înnoire a filosofiei ¿i a ¿tiin¡eisau de întemeiere a lor, cum pretindea Bacon el însu¿i, ea poate fi gåsitå cumai multå îndreptå¡ire în condi¡iile istorice în care au apårut.

Francis Bacon s-a nåscut la Londra, la 22 (8) ianuarie 1561, ca al doileafiu al lui Nicholas Bacon, pe atunci ¿i încå pentru multå vreme, pânå lasfâr¿itul vie¡ii sale, Lord Keeper, adicå Påstråtor al Marelui Sigiliu sauministru de justi¡ie, sub domnia reginei Elisabeta. În contrast cu fireaponderatå a tatålui såu, care era decis, din temperament ¿i din principiu,så-¿i men¡inå totdeauna pasul pe cåile de mijloc, fiul, de¿i de o sånåtate¿ubredå – sau poate tocmai pentru aceasta, cum ar spune unii psihologi –avea så fie un ve¿nic agitat, gata a se angaja – spiritual, bineîn¡eles – în celemai temerare proiecte, ca så nu le ducå niciodatå sau mai niciodatå pânåla capåt.

Primele cuno¿tin¡e, care se dobândesc în mod obi¿nuit în ¿coalå, i-aufost transmise, se în¡elege, cu multå grijå, direct de mama sa, nåscutå AnneCook, o ferventå protestantå, deosebit de cultivatå, folosind cu u¿urin¡ålimbile clasice, latina ¿i greaca, ca ¿i surorile ei, dintre care una era so¡ialordului Burleigh, conducåtorul politicii engleze din acea vreme. Baconînsu¿i a fost om de o temeinicå culturå – ceea ce în ¡ara sa ¿i în acele timpurinu era nicidecum o raritate. „Existau pe atunci (adicå în epoca elisabetanå– n.n., Al. P.) pânå ¿i în cele mai mici ora¿e din provincie oameni de înaltåculturå... Istoricii literari se mirau odinioarå de cuno¿tin¡ele lui Shakespeare,actor de condi¡ie modestå. Dar erau cuno¿tin¡e pe care le poseda pe vremeaaceea marele public, în special cel din Londra. Dacå se råsfoiesc cår¡ile careau apar¡inut unor bårba¡i sau femei de pe acele timpuri, se våd marginileacoperite de note scrise în limba latinå, tot atât de remarcabile prin

Francis Bacon ca filosof

138

seriozitatea formei, cât ¿i prin vigoarea gândirii...“1. Dacå nu ¿i alteîmprejuråri, aceastå animatå ambian¡å intelectualå explicå, cel pu¡inpânå la un punct, efervescen¡a de idei filosofice care a putut så se producå,la un moment dat, în spiritul unuia dintre oamenii acelor vremuri. Cåci,într-un pustiu cultural, cum se gåseau pe atunci destule în alte pår¡i alelumii, ce scânteie de gând filosofic s-ar fi putut produce ¿i ce flacårå ar fiputut ea så aprindå?

Abia la doisprezece ani, în aprilie 1573, micul Francis a våzut ¿i a sim¡itpe propria sa piele pentru prima oarå cum aratå o ¿coalå – la o vârstå lacare copiii no¿tri s-au såturat de ea. Iar aceasta era Colegiul Trinitå¡ii, care¡inea de Universitatea din Cambridge. Ce va fi învå¡at el acolo? A fåcutprobabil studii clasice, de greacå ¿i de latinå, precum ¿i, din a¿a-numitelearte liberale, studii de logicå, de metafizicå ¿i de moralå. Textele de bazådupå care se fåceau pe atunci aceste studii erau scoase din Aristotel, ca ¿icum, timp de aproape douå mii de ani, ¿tiin¡a ¿i filosofia nu ar mai fi înre-gistrat nici un progres.

Bacon a påråsit colegiul din Cambridge dupå patru ani, înainte de a-¿ifi încheiat studiile. Se sus¡ine – dar dovezile, cum s-a relevat, nu suntsuficiente pe temeiul unei afirma¡ii, fåcutå de primul såu biograf, care edrept cå în timpul vie¡ii filosofului i-a fost secretar, este vorba de WilliamRawley – cå ar fi påråsit celebra pe atunci ¿coalå de ¿tiin¡e de la Cambridge,nemul¡umit de modul cum erau predate acolo materiile de învå¡åmânt, ceeace altminteri nu ar fi nicidecum de mirare. Tinerii elevi au îndeob¿te spiritulcritic fa¡å de magi¿trii lor deosebit de dezvoltat, iar încårun¡i¡ii lor magi¿trisunt îndeob¿te doctorali ¿i pedan¡i. Oricum, nemul¡umirea cu un mod depredare a materiilor de învå¡åmânt nu înseamnå ¿i nemul¡umirea de con¡i-nutul lor teoretic, a¿a încât nu se poate sus¡ine, pe temeiul acestui amånunt,chiar dacå este adevårat, cå încå de pe atunci Bacon ¿i-ar fi fåcut o idee câtde cât clarå despre înapoierea ¿tiin¡ei timpului såu ¿i cu atât mai pu¡indespre nevoia unei reforme radicale a acesteia. Pentru aceasta trebuiaså mai treacå timp, ca spiritul såu så se maturizeze, iar experien¡a lui såse îmbogå¡eascå.

Prilejul i 1-au oferit, în 1576 sau poate la începutul anului urmåtor,al¡i trei ani, de astå datå de cålåtorie, la Paris mai întâi, la Poitiers apoi,ca înso¡itor al ambasadorului englez de pe atunci în Fran¡a. Între ¿aisprezece¿i nouåsprezece ani, când în via¡a lui s-a întâmplat aceasta, mintea oricåruiadolescent este deosebit de impresionabilå ¿i de receptivå, mai cu seamå la

1 André Maurois, Istoria Angliei, Editura Politicå, Bucure¿ti, 1970, vol. I, p. 353.

ALEXANDRU POSESCU

139

ceea ce se prezintå ca nou. Iar brusca stråmutare în altå ¡arå, cu al¡i oameniavând alte mentalitå¡i ¿i alte moravuri, constituie nu numai un bogat izvorde noi observåri, dar ¿i impulsul decisiv de a se dezbåra de multe prejudecå¡i¿i de a-¿i forma spiritul de independen¡å, îndeosebi fa¡å de tot ce apare catradi¡ie învechitå. Iatå de ce, mai curând aici decât acaså la el, preocupatcum nu se putea så nu fie de via¡a spiritualå a unei lumi noi, în vârtejultrepidant al cåreia a fost prins sub cele mai variate forme ale ei – religioaså,politicå, culturalå, mondenå – a fost posibil ca el så simtå primele scânteieriale ideilor sale înnoitoare în ¿tiin¡å ¿i în filosofie. Cât despre focul mistuitorprovocat de ele, care avea så-l cuprindå, acesta avea så-l ståpâneascå pentrutot restul vie¡ii sale, datå fiind firea sa ambi¡ioaså ¿i întreprinzåtoare, maicu seamå în materie de proiecte puse la cale cu mintea.

În februarie sau aprilie 1578, murind pe nea¿teptate tatål såu, fu nevoitså se întoarcå la Londra. Iar situa¡ia materialå precarå în care a råmas dincauza faptului cå întreaga avere pårinteascå revenea prin mo¿tenire legalåfratelui såu mai mare l-a determinat pe el ¿i pe ai såi så se gândeascå lao profesiune de pe urma cåreia se poate tråi. Alegerea a cåzut pe aceeade avocat. A¿a se face cå, în 1580, el a intrat la Academia de jurispruden¡åGray’s Inn. Dar studiile de drept de acolo nu au fost pe gustul såu, cum nufuseserå nici acelea de filosofie ¿i de arte liberale de la Cambridge. El dådusemne cå ar fi preocupat mai curând de cunoa¿terea directå a oamenilor¿i a vie¡ii lor individuale ¿i sociale. Oricum, ecoul unor atare preocupåri sevåde¿te în prima sa carte, publicatå în 1597, sub titlul de Essays, carecuprindea, într-o primå edi¡ie, zece schi¡e de observa¡ii ¿i reflec¡ii în materie.

Cât prive¿te ideea sa despre nevoia unei radicale reforme a ¿tiin¡ei ¿ia filosofiei vremii, idee care avea så se instaleze, ceva mai târziu, definitivîn centrul preocupårilor sale intelectuale, deocamdatå el a putut primi unputernic impuls în direc¡ia ei cu prilejul unui eveniment fortuit, la care desi-gur cå a luat ¿i el parte cu ceva. În 1583, sosea la Oxford, iar apoi ¿i la Lon-dra, un tânår cålugår dominican, pe nume Giordano Bruno, fugar dinItalia, patria sa, unde se compromisese mai cu seamå prin atitudinea saantiaristotelicå, consideratå pe atunci ca ereticå. Autorizat så ¡inå cursla Oxford, el a sus¡inut în ¿tiin¡å mi¿carea de rota¡ie a Påmântului, infinitateaUniversului, pluralitatea lumilor locuite, iar în filosofie a combåtut logicalui Aristotel ¿i a sus¡inut concep¡ii neoplatonice.

Bacon, care desigur cå s-a ¡inut la curent cu toate acestea, nu s-a låsatconvins nici de teoria heliocentricå, nici de neoplatonismul lui Bruno.În schimb, combaterea lui Aristotel, dar mai cu seamå a „dialecticii“ sale –cum era numitå pe atunci logica – i-a de¿teptat cel pu¡in interesul,ca altminteri ¿i ideea lui Bruno despre nevoia primenirii cuno¿tin¡elor


140

¿tiin¡ifice ¿i filosofice tradi¡ionale printr-o operå colectivå de mare amploare¿i de lungå duratå. Cåci ¿i acesta, ca ¿i Bacon mai târziu, în al¡i termeni,se califica în epistola sa de recomandare cåtre Universitatea din Oxford„dormitantium animorum excubitor“ – acela care de¿teaptå din somn pe ceiadormi¡i, nåzuin¡å care altminteri plutea oarecum în atmosfera vremii,ca una dintre cerin¡ele ei imperioase.

Rezultatul concret a fost cå, de¿i constrâns de nevoi materiale mereumai presante – a fåcut ¿i închisoare pentru datorii neachitate –, odatå termi-nate studiile juridice, a trebuit så îmbrå¡i¿eze profesiunea de avocat, lacare s-au adåugat apoi mereu alte activitå¡i profesionale ¿i publice, cum afost bunåoarå aceea de ales în Camera Comunelor, pe care nu a maiabandonat-o decât spre a trece la altele. Totu¿i, pasiunea gânditorului dinel dovedindu-se mai puternicå decât absorbantele îndeletniciri practice,el a gåsit ¿i timpul, ¿i energia necesare pentru a på¿i, între anii 1585 ¿i1593, la prima elaborare a ideilor sale filosofice înnoitoare – e drept,deocamdatå sub forma unor fragmente, unele în limba englezå, altele înlimba latinå, råmase postume ¿i apårute pentru prima oarå în 1653, subtitlul Impetus philosophici (Elanuri filosofice), în edi¡ia îngrijitå de IsaacGruter.

Din numårul lor fåceau parte douå fragmente în limba englezå:Discourse in Praise of Knowledge (Discurs de laudå a ¿tiin¡ei) ¿i Of the Inter-pretation of Nature (Despre interpretarea naturii), precum ¿i alte trei saupatru în limba latinå: Aphorismi et consilia de auxiliis mentis et accensioneluminis naturalis (Aforisme ¿i sfaturi asupra ajutoarelor de dat min¡ii ¿idespre producerea luminii naturale), De interpretatione naturae sententiaeXII (Douåsprezece cugetåri despre interpretarea naturii), Tradendi moduslegitimus (Chipul metodic de expunere) ¿i Redargutio philosophorum(Respingerea filosofilor). Pe cât se ¿tie, ultimele douå fragmente erau primeledouå capitole ale unei unice lucråri, proiectatå în trei cår¡i, care urma så seintituleze: Temporis partus masculus sive De interpretatione naturae libritres (Produsul viril al timpului sau Trei cår¡i despre interpretarea naturii).

A¿a cum anun¡å titlul såu, primul fragment în limba englezå cuprindeun scurt elogiu al cunoa¿terii ¿tiin¡ifice sau mai precis dezvoltarea sumaråa ideii cå spiritul constituie tot ce face esen¡a fiin¡ei umane, spre deosebirede celelalte vie¡uitoare, ¿i cå ¿tiin¡a întruchipeazå tot ce este spirit uman,fårå ¿tiin¡å omul nemaiînsemnând nimic mai mult decât un simplu animal.Este ideea care va sta mai târziu la baza lucrårii apårute în 1605 subtitlul: Of the Proficience and Advancement of Learning (Despre folosul ¿iînaintarea învå¡åturii). Cel de-al doilea fragment, de asemenea în limbaenglezå, ceva mai lung, alcåtuit din douåzeci ¿i unu de capitole, din care

ALEXANDRU POSESCU

141

înså cele mai multe incomplete, ultimele zece doar intitulate, cuprinde schi¡asau numai enun¡uri ale altor idei fundamentale ale scrierilor sale de maitârziu, printre care: aceea cå scopul ¿tiin¡ei este înlesnirea vie¡ii materialeomene¿ti, aceea cå ¿tiin¡a trebuie så se limiteze la cunoa¿terea lumii mate-riale, låsând în seama teologiei cunoa¿terea naturii divine, aceea cå o sumåde cauze obiective ¿i subiective au împiedicat progresul altminteri binefåcåtoral ¿tiin¡ei, cum ar fi abaterea cercetårii de la scopurile practice ale ¿tiin¡eispre preocupåri de ordin teoretic, de teologie, de moralå ¿i de politicå,prejudecå¡i de tot felul, printre care cele religioase în primul rând, autoritateaanticilor, slåbiciunile inerente min¡ii omene¿ti ¿i altele. În cel de-al treileafragment, de aceastå datå în limba latinå, alcåtuit din unsprezece aforisme,în afara unora dintre ideile men¡ionate este dezvoltatå aceea, deosebit deimportantå în gândirea filosoficå baconianå, despre nevoia unei noi metodede cercetare în ¿tiin¡å ¿i în filosofie – fire¿te, fårå så i se precizeze, pentrumoment, regulile mai mult decât în linii cu totul generale. Iar odatå cu ideeaaceasta, enun¡atå în mod expres, apare aici o alta, e drept, subîn¡elesånumai, aceea anume a determinismului cauzal al naturii, dar nu mai pu¡infundamentalå gândirii filosofice baconiene. Cunoa¿terea ¿tiin¡ificå a naturiieste posibilå; iar cercetarea ei metodicå o asigurå, pentru cå desfå¿urareafenomenelor ei este supuså unor legi cauzale – cårora Bacon le mai spune¿i forme – invariabile. În Douåsprezece cugetåri despre interpretarea naturiiapare, alåturi de alte idei enun¡ate în fragmentele anterioare, ideea cå întoc-mirea de tabele de observa¡ii ar fi principala regulå de urmat în aplicareanoii metode de cercetare ¿tiin¡ificå. Capitolul despre Chipul metodic deexpunere trateazå despre defectele învå¡åmântului filosofic ¿i ¿tiin¡ifictradi¡ional, care s-ar reduce la „teorii mincinoase“, ¿i propune crearea unei¿tiin¡e adevårate, ce ar trebui så înceapå prin curå¡irea min¡ii omene¿ti deerori ¿i de prejudecå¡i. În vederea înfåptuirii acestei opera¡ii pregåtitoare,capitolul Critica filosofilor face o virulentå respingere a autoritå¡ilor ¿tiin¡ifice¿i filosofice ale vremii – îndeosebi a lui Platon, a lui Aristotel, dar ¿i a luiToma din Aquino, a lui Paracels, a lui Telesio ¿i a altora, pe care Baconîi gåse¿te vinova¡i de numårul mare de erori în care este cufundatå omenireavremii sale.

Dintr-o perioadå ceva mai târzie, care se întinde pânå prin 1609, dateazåalte câteva mici scrieri, råmase de asemenea postume. Prima dintre acestea,care se presupune cå ar fi din anii 1602-1603, poartå titlul De interpretationenaturae. Proemium (Prefa¡å la Despre interpretarea naturii). Se presupunecå ea ar fi introducerea sau prefa¡a la scrierea de mai târziu intitulatå Cogitataet visa de interpretatione naturae, sive de inventione rerum et operum(Cugetåri ¿i observåri despre interpretarea naturii sau Despre descoperirea


142

lucrurilor ¿i despre inventarea artelor), datând de prin anii 1604-1605,råmaså de asemenea postumå. Prefa¡a este deosebit de interesantå prinaceea cå în ea autorul î¿i face oarecum un istoric al vie¡ii filosofice. El declaråaici cå s-a sim¡it de timpuriu ca nåscut spre a fi folositor neamului omenesc.Un timp, ar fi nutrit speran¡a cå fusese fåcut spre a fi util oamenilor întreburile lor publice. Dar pu¡inul succes pe care l-a avut ¿i mai cu seamåpu¡inul sprijin de care s-a bucurat din partea puternicilor zilei în aceastådirec¡ie l-au dus la convingerea cå cel mai mare serviciu pe care l-ar puteaaduce semenilor såi ar fi acela de a-i învå¡a cum se pot face în ¿tiin¡ådescoperiri folositoare. Faptul cå ¿tiin¡a vremii sale se gåse¿te într-o starede jalnicå înapoiere nu-l descurajeazå. El este încredin¡at cå, cu ajutorulnoii sale metode, piedicile vor fi înlåturate, iar omenirea î¿i va vedea deschisåcalea spre un progres nelimitat.

O altå scriere din aceea¿i perioadå, probabil de la sfâr¿itul ei, deci deprin 1609, de asemenea în limba latinå, råmaså ¿i ea postumå, intitulatåRedargutio philosophiarum (Critica sistemelor filosofice), cuprinde de fapto criticå, de aceastå datå mai pu¡in agresivå, nu înså mai pu¡in distrugåtoaredecât precedenta, a ¿tiin¡ei ¿i a filosofiei oficiale a vremii. Lucrarea aceastaeste prezentatå de autorul ei ca fiind copia unui discurs ¡inut într-o reuniunesavantå, la Paris, de un personaj venerabil. Scopul ei este curå¡irea de erorile,mai vechi sau mai noi, de care este cople¿itå ¿tiin¡a timpului, spre a pregåtiterenul noilor adevåruri ¿tiin¡ifice. Fåcând parte, ca ¿i Critica filosofilor,redactatå anterior, din latura negativå sau distructivå a operei baconiene,scrierea aceasta råmâne de o incontestabilå însemnåtate pentru dezvol-tarea gândirii filosofice a epocii, cåreia îi neteze¿te calea unei noi concep¡iidespre lume.

Iatå înså cå, în 1605, apare în fine prima scriere de teorie filosoficå a luiBacon, intitulatå Of the Proficience and Advancement of Learning divineand human (Despre folosul ¿i înaintarea învå¡åturii religioase ¿i laice).Redactatå deocamdatå în douå cår¡i, aceasta este prima formå a scrieriiamplificate, apårutå în 1623, sub titlul De dignitate et augmentis scientiarum(Despre demnitatea ¿i progresele ¿tiin¡elor). Ea cuprinde, dupå o încercarede reabilitare a ¿tiin¡ei în ochii oamenilor, un vast program ¿tiin¡ific destinata fi adus la îndeplinire de secolele viitoare. Altminteri, cum s-a mai observat,întreaga operå filosoficå baconianå este mai mult un program decât o înfåp-tuire efectivå. Un program înså care, la timpul såu, ¿i-a dovedit din plin rodnicia.

În 1610, Bacon publicå o a doua scriere filosoficå, De sapientia veterum(Despre în¡elepciunea anticilor), care cuprinde o interpretare filosoficåa mitologiei grece¿ti antice, înså atât de liberå ¿i de personalå, încât s-a pututspune, nu fårå îndreptå¡ire, cå autorul prezintå mai pu¡in în ea în¡elepciunea

ALEXANDRU POSESCU

143

anticilor decât propria sa în¡elepciune. Într-adevår, în ea sunt expuse, submasca tålmåcirii unor alegorii, principalele idei ale unei filosofii noi, printrecare, în primul rând, aceea despre structura corpuscularå a materiei, dupåmodelul mai vechi al lui Democrit.

Probabil nu mult dupå încheierea acestei scrieri, între anii 1611 ¿i 1620,dupå unii, între anii 1621 ¿i 1622, dupå al¡ii, Bacon a trecut la dezvoltareaunora dintre pår¡ile ei în scrierea intitulatå De principiis atque originibussecundum fabulas Cupidinis et Coeli, sive Parmenidis et Telesii, et praecipueDemocriti philosophia tractata in fabula de Cupidine (Despre principii ¿iorigini dupå fabulele lui Cupidon ¿i a Cerului sau filosofia lui Parmenide ¿iTelesio ¿i îndeosebi a lui Democrit simbolizatå în fabula despre Cupidon).Cum se vede din titlul suficient de detaliat, autorul folose¿te ¿i de data aceastaacela¿i procedeu de care fåcuse uz ¿i în scrierea anterioarå, anume de aprezenta idei filosofice proprii sub forma neangajantå a desprinderii în¡ele-sului probabil cuprins în mituri stråvechi. Aici, el se limiteazå la presupuseconcep¡ii antice despre primele principii ale lumii ¿i despre cauzele ei prime.Dacå vor fi fost ele cu adevårat ale poe¡ilor antici fåuritori de mituri, cumpretindea ingeniosul lor interpret, nu este sigur. Cert este, în schimb, cå elesunt materialiste ¿i cå interpretul lor le împårtå¿e¿te cu cåldurå. ªi mai esteceva sigur, anume cå, de¿i sus¡inute într-o lucrare de datå mai târzie, elefac cunoscute idei de bazå ale gânditorului, fårå de care el nu ar fi putut såle conceapå pe celelalte, pe care se gråbise så le comunice mai din timp.Cåci toate vederile sale despre posibilitatea ¿tiin¡ei ca instrument de ståpâ-nire a naturii ¿i despre observarea ei metodicå directå ca mijloc de a ocunoa¿te, sus¡inute în scrierile sale anterioare, nu erau decât consecin¡alogicå a unei concep¡ii materialiste despre lume. Dar scrierea aceasta, camai toate celelalte ale sale, a råmas neîncheiatå ¿i nepublicatå în timpulvie¡ii sale. Concepând mereu proiecte de noi lucråri, nu numai filosofice,el a abandonat-o neîncheiatå ¿i pe aceasta, trecând în grabå la altele.

Dintre acestea a fåcut parte cea de-a doua edi¡ie a Eseurilor, apårutå în1612, care cuprindea un plus de douåzeci ¿i nouå de capitole fa¡å de prima,din 1579. Aici sunt abordate cu precådere probleme politice, sociale, etice,dovedind aria largå a preocupårilor filosofului, cu un orizont aproape uni-versal, caracteristic Rena¿terii. Iar spiritul – cum s-a relevat – de inspira¡iemachiavellicå în care problemele sunt în general rezolvate, cele politice fire¿teîn primul rând, îi dovede¿te un sim¡ dezvoltat al realitå¡ilor.

În aceea¿i perioadå Bacon începe så redacteze opera sa filosoficåfundamentalå, Novum Organum sive Indicia vera de interpretatione naturaeet regno hominis (Noul Organon sau Îndrumåri metodice despre interpretareanaturii ¿i ståpânirea ei de cåtre om). Scrierea aceasta avea så aparå,


144

neterminatå, în 1620, înså redactarea ei, reluatå, pe cât se ¿tie, de douå-sprezece ori, a fost începutå cu aproximativ tot atâ¡ia ani înainte. În proiectulconceput între timp de autor, ea urma så constituie partea a doua a uneivaste opere filosofice ¿i ¿tiin¡ifice, care avea så fie intitulatå Instauratiomagna (Marea întemeiere), în ¿ase pår¡i, pentru elaborarea cåreia consideracå îi va fi trebuitor tot restul vie¡ii sale.

La îndeplinire înså el nu a putut aduce decât planul acestei vaste lucråri,publicat în 1620, dimpreunå cu Noul Organon. Interesant este planul îndiscu¡ie prin aceea cå reflectå o maturå concep¡ie despre ce trebuie så fie¿tiin¡a ¿i filosofia, în viitor, în raporturile lor reciproce, precum ¿i în ele însele.

În prima parte a proiectatei opere, intitulatå Partitiones scientiarum(Împår¡irile ¿tiin¡elor), urma så se facå un tablou general al ¿tiin¡elorexistente, precum ¿i al lacunelor de completat în viitor. Aceasta este singuraparte pe care Bacon a încheiat-o, publicând-o, în 1623, în edi¡ie latinå,sub titlul De dignitate et augmentis scientiarum. Partea a doua, intitulatåNovum Organum, urma så cuprindå regulile noii metode inductive decercetare în ¿tiin¡å, apårând, cum s-a mai aråtat aici, neîncheiatå, în 1620.Partea a treia, intitulatå Phaenomena universi (Fenomenele universului),urma så cuprindå o a¿a-ziså istorie naturalå, adicå observa¡ii de ¿tiin¡enaturale destinate a servi drept punct de plecare oricårei teorii ¿tiin¡ifice ¿ioricårei concep¡ii filosofice despre naturå. Din aceasta nu au råmas decâtmateriale nesistematizate. Partea a patra, intitulatå Scala intellectus(Treptele intelectului), urma så cuprindå exemple de aplicare a metodei in-ductive prin ridicarea de la particular la general ¿i de aplicare a cuno¿tin¡elordobândite astfel prin coborâre de la general la particular. Partea a cincea,intitulatå Prodromi sive anticipationes philosophiae secundae (Preludii sauanticipåri ale filosofiei secunde), urma så cuprindå inven¡iile ¿i descoperirilepersonale ale autorului în ¿tiin¡ele naturii. În fine, partea a ¿asea, intitulatåScientia activa (ªtiin¡a aplicatå), urma så cuprindå aplicåri efective alecuno¿tin¡elor ¿tiin¡ifice. Dar nici din aceste ultime trei pår¡i ale proiectateiopere nu au råmas decât fragmente.

Concomitent cu aceastå prodigioaså activitate filosoficå ¿i ¿tiin¡ificå,Bacon mai desfå¿ura, îndeosebi din 1603 înainte, când la tronul Anglieia urmat reginei Elisabeta regele Iacob I, generosul såu protector, o nu maipu¡in prodigioaså activitate publicå, de pe urma cåreia s-a ales cu înaltefunc¡ii, culminând cu aceea de lord cancelar, ¿i cu înalte titluri, culminândcu acela de baron de Verulam ¿i viconte de St. Alban, dar ¿i cu grave învinuiri,prelungite pânå târziu, în posteritate, ¿i cu condamnarea judiciarå, din1621, la pierderea tuturor titlurilor ¿i func¡iilor publice, precum ¿i la o amendå¿i la deten¡ie pe timp nelimitat. Generos, regele, care, dimpreunå cu

ALEXANDRU POSESCU

145

favoritul såu, ducele de Buckingham, era de fapt marele vinovat de aceaståpråbu¿ire, l-a absolvit curând pe nefericitul filosof de sanc¡iunile care i seaplicaserå.

Såråcit ¿i umilit, Bacon a mai tråit timp de cinci ani, continuând a-¿ipune la punct scrierile filosofice ¿i a face numeroase observåri ¿i experimente¿tiin¡ifice personale. De pe urma uneia dintre acestea, pe cât se pare, i s-atras ¿i moartea. Iatå în tot cazul cum î¿i descrie el însu¿i sfâr¿itul în celecâteva rânduri adresate lordului Arundel, la proprietatea cåruia a fostgåzduit bolnav, în ultimele zile ale vie¡ii sale: „Mylord, era destinul meu såsfâr¿esc ca Pliniu cel Båtrân, care a murit fiindcå s-a apropiat prea mult deVezuviu, ca så-i observe mai de aproape erup¡ia. Eu må ocupam cu pasiunede una sau de douå experien¡e asupra înghe¡årii ¿i conservårii corpurilorprin frig ¿i totul îmi izbutea de minune, când, fiind la drum, m-au prins,între Londra ¿i Highgate, vårsåturi atât de puternice, încât nu ¿tiu dacåtrebuie så le atribui pietrei, unei indigestii, frigului sau tuturor acestora treilaolaltå. Sigur este cå råul s-a agravat într-atât ¿i în atât de scurt timp,încât, atunci când am fost aproape de casa senioriei voastre, mi-a fostimposibil så må mai înapoiez ¿i m-am våzut silit så caut azil la senioriavoastrå. Aveam mare nevoie, vå asigur, de repaosul pe care îl gåsesc aici. Vasårut mâna cu recuno¿tin¡å pentru ospitalitatea care mi s-a dat“.

La 9 aprilie 1626, Bacon moare, în vârstå de 66 de ani, înconjurat deîngrijiri respectuoase, în casa unde fusese gåzduit. Con¿tient cå, fårå så maifi fost bogat, avea de låsat o mare mo¿tenire, ¿i-a scris testamentul, în caredeclara, printre altele, cå î¿i laså numele genera¡iilor viitoare. Nume careîntr-adevår a råmas ¿i a råmas mare, în pofida repetatelor învinuiri care is-au adus.

Însemnåtatea istorico-filosoficå

Trei secole ¿i jumåtate despart timpul nostru de acela în care Bacon¿i-a dat la luminå opera filosoficå, råstimp în care omenirea a fåcut, în maitoate domeniile, progrese atât de mari, încât ea abia ar mai fi de recunoscutpentru un ipotetic supravie¡uitor. ªi totu¿i opera aceasta nu-¿i påstreazåînsemnåtatea numai pentru timpul ei – ceea ce ar fi de ajuns – dar råmâneîncå actualå, din fericire, ¿i pentru timpul nostru.

Opera oricårui geniu al gândirii înseamnå, de fapt, în acela¿i timp unsfâr¿it ¿i un început. Sfâr¿it, adicå încheierea unei lungi perioade de tatonåri¿i de înfåptuiri par¡iale, ¿i început, adicå punctul de plecare al unei perioadenu mai pu¡in îndelungate de noi înfåptuiri de dimensiuni mari. Un asemenea


146

sfâr¿it ¿i un asemenea început a însemnat, în acela¿i timp, ¿i opera filosoficåa lui Bacon.

Dacå acum, cu trecerea timpului, pasiunile pe care ea le-a provocatlovind în prejudecå¡i ¿i în interese statornicite s-au mai potolit, a¿a încâtaprecierile formulate asupra ei au ajuns a fi cât de cât unitare, se ¿tie cåpânå într-un trecut nu prea îndepårtat ea a fost una dintre cele maicontroversate. Uneori, ea a fost privitå ca reproducând idei exprimate cumult înainte de al¡ii, ca fiind deci lipsitå de originalitate, de unde ¿i deînsemnåtate istoricå, dacå nu ¿i de temeinicie – nu înså, ciudat, ¿i de urmårinefaste. Alteori, dimpotrivå, ea a fost privitå ca råspândind o bruscå luminåbinefåcåtoare în întunericul, pânå atunci de nepåtruns, al „supersti¡iei“în materie religioaså ¿i al „imposturii“ în materie ¿tiin¡ificå. Astfel, pe cândcatolicul Joseph de Maistre îl califica pe autorul acestei opere drept„un du¿man al neamului omenesc“, cap de coloanå al unei întregi seriipresupus dispårute de ticålo¿i – atei ¿i ipocri¡i – printre care ar fi figuratJohn Locke ¿i Helvétius, protestanta liberalå, d-na Germaine de Staël,cam în aceea¿i vreme, adicå la începutul secolului trecut, îl califica drept„un gigant“, fondator al filosofiei ¿i ¿tiin¡ei noi.

Cum s-a aråtat mai sus, adevårul este cå, în istoria gândirii filosofice,încå mai pu¡in decât în oricare altå ramurå a istoriei, nu pot fi gåsiteînceputuri ¿i sfâr¿ituri absolute. Nu sunt cunoscute idei filosofice careså fi apårut dintr-o datå, fårå så fi fost sus¡inute mai înainte de nimeniîn nici un fel, sau care så fi dispårut brusc, fårå urmå, nemaifiind sus¡inutede nimeni niciodatå. Toate, oricât ar pårea de noi, au un trecut, adeseaîndepårtat ¿i glorios, a¿a cå pot fi identificate cu u¿urin¡å la predecesori;¿i, oricât ar pårea de învechite, î¿i mai gåsesc adep¡i printre urma¿i, cu atâtmai mult acelea care, prin temeinicia lor, î¿i impun viabilitatea vremeîndelungatå – dacå nu definitiv. Iatå de ce, în aceastå materie, originalitateanu constå atât în noutatea ideilor, cât în sinteza nouå în care apar eleprezentate, în cutezan¡a ¿i claritatea cu care sunt redate, în amploarea pânåatunci neobi¿nuitå care li se då, în momentul istoric potrivit în care apar,în rezultatele, în fine, mai apropiate sau mai îndepårtate, pe care le producîn via¡a oamenilor, adicå, pe scurt, în influen¡a pe care o exercitå.

De atare însu¿iri au dat dovadå ideile preconizate de opera filosoficåa lui Bacon. Vechi în unele privin¡e, noi ¿i înnoitoare în altele, ele oferå defapt o nouå sintezå cutezåtoare a unor vechi ¿i timide tatonåri. Sintezå subforma a ceea ce s-ar putea numi teoretizare a primeia dintre cele douåtråsåturi fundamentale ale spiritului ¿tiin¡ific pe atunci nåscând, ¿i anumeobiectivitatea; fårå înså a o desconsidera, cum s-a pretins, pe cea de-a doua,¿i anume ra¡ionalitatea, a cårei teoretizare avea så o facå Descartes,

ALEXANDRU POSESCU

147

contemporanul såu francez, ceva mai tânår decât el. Operå de largå audien¡å¿i de influen¡å adâncå, întrucât se producea într-un moment istoric pregåtitså o primeascå ¿i så o ducå mai departe. Con¡inutul ei de idei nu era, e drept,nicidecum o noutate. Care dintre ele nu fuseserå sus¡inute cu mult înainte?Iar dacå, într-adevår, în stabilirea regulilor metodei inductive i se poateatribui întâietate, se cuvine a fi recunoscut cå ele nu au fost luate în seamånici måcar de însu¿i autorul lor, necum de vreun urma¿ – motiv pentru carenici nu s-a mai ståruit aici asupra amånuntelor privitoare la ele. În schimb,sinteza filosoficå în care se prezentau ideile despre care e vorba însemnaîn mod neîndoielnic o etapå decisivå în dezvoltarea gândirii umane. Calitatepeste care – nu fårå motive ideologice, care mai func¡ioneazå încå pe alo-curi – s-a trecut cu prea multå u¿urin¡å. Tråind ¿i lucrând în atmosferaîmbâcsitå de prejudecå¡i a vremii sale, Bacon a în¡eles întreaga însemnåtateistoricå a reformei spirituale pe care o propunea. Nu înså fårå så-¿i deaseama cå atitudinea sa exprimå mai pu¡in convingeri personale, ¿i decimeritul propriu al geniului såu, decât o cerin¡å imperioaså a vremii sale¿i unul dintre produsele ei cele mai valoroase. „În ce må prive¿te – declara elîn epistola de dedica¡ie cåtre rege la Marea întemeiere – mårturisesc deschiscå, dacå cutez så fac o apreciere a acestei opere, o consider mai curândca un rod al timpului decât ca un produs al geniului“.


CUPRINSCUPRINSCUPRINSCUPRINSCUPRINS

Notå asupra edi¡iei ................................................................................ 5

DESPRE ÎNºELEPCIUNEA ANTICILOR ................................................. 7Notå introductivå ............................................................................. 9Despre în¡elepciunea anticilor ........................................................ 13

Prefa¡å...................................................................................... 13I. Casandra sau despre libertatea exageratå în vorbire ............... 17II. Typhon sau råscoalele .......................................................... 19III. Ciclopii sau mini¿trii de groazå ............................................ 20IV. Narcis sau omul îndrågostit de el însu¿i ............................... 21V. Styxul sau tratatele ............................................................... 22VI. Pan sau natura.................................................................... 24VII. Perseu sau råzboiul ........................................................... 33VIII. Endymion sau favoritul ..................................................... 37IX. Sora gigan¡ilor sau Faima .................................................... 38X. Acteon ¿i Pentheus sau indiscretul ........................................ 39XI. Orfeu sau filosofia ................................................................ 40XII. Cerul sau originile .............................................................. 43XIII. Proteu sau materia ............................................................ 45XIV. Memnon sau omul precoce ................................................ 46XV. Tithon sau såturarea .......................................................... 47XVI. Amantul Iunonei sau Infamia ............................................ 48XVII. Cupidon sau atomul ........................................................ 48XVIII. Diomedes sau zelul religios.............................................. 51XIX. Dedal sau ma¿inistul ......................................................... 53XX. Erichthonius sau impostura ............................................... 55XXI. Deucalion sau restaurarea ................................................. 56XXII. Nemesis sau vicisitudinile lucrurilor ................................. 57

150

XXIII. Achelous sau lupta.......................................................... 59XXIV. Dionysos sau pasiunea ................................................... 60XXV. Atalanta sau låcomia ........................................................ 63XXVI. Prometeu sau starea omului ............................................ 64XXVII. Icar în zbor; ¿i Scylla ¿i Charybda sau calea de mijloc ..... 74XXVIII. Sfinxul sau ¿tiin¡a ......................................................... 75XXIX: Proserpina sau spiritul .................................................... 77XXX. Metis sau consiliul .......................................................... 81XXXI. Sirenele sau voluptatea ................................................... 82

DESPRE PRINCIPII ªI ORIGINI DUPÅ FABULELE LUI CUPIDONªI A CERULUI sau FILOSOFIA LUI PARMENIDE ªI TELESIO ªI ÎNDEOSEBI A LUI DEMOCRIT SIMBOLIZATÅ ÎN FABULADESPRE CUPIDON ........................................................................ 85Notå introductivå ........................................................................... 87Despre principii ¿i origini dupå fabulele lui Cupidon ¿i a cerului sau

filosofia lui Parmenide ¿i Telesio ¿i îndeosebi a lui Democritsimbolizatå în fabula despre Cupidon ....................................... 89

FRANCIS BACON CA FILOSOF de Alexandru Posescu ......................... 135Omul ¿i opera filosoficå ................................................................ 136Însemnåtatea istorico-filosoficå .................................................... 145

Printed and bound in Romania

by

francis bacon - aecauaecau.ro/.../ebooks/265/despreintelepciuneaanticilorfrancisbacon.pdf · se...

Documents