formatorul- mijlocitor de comunicare- chiorean ioan iulian

8/17/2019 Formatorul- Mijlocitor de Comunicare- Chiorean Ioan Iulian

1/15

FORMATORUL –MIJLOCITOR DE

COMUNICARE

Ioan Iulian Chiorean

TG.MUREŞ- OCTOMBRIE 2015


2/15

Preambul:

Conceptul şi importanţa demersului de formare prezintă valenţe

deosebite prin raportare la momentul temporal în care ne aăm.

Independent de ratiunile care stau la baza deciziei individului de a urma

cursul de iniţiere în domeniul formării, nalitatate trebuie să vizeze

dobândirea deprinderilor esenţiale în vederea exercitării activităţii de

formator.

ăsând la o parte evidentul necesar de specializare al formatorului,

într!un anumit domeniu de activitate dat, abilitatea vitală în activitatea

formatorului o reprezintă capacitatea avansată de comunicare. "n mod

neec#ivoc, formatorul de succes trebuie să e un adevărat mijlocitor de

comunicare. "n concret, cunoasterea $ in detaliu a modalităţilor de

comunicare, oferă uneltele necesare atin%erii tinţei vizate! prestarea de

cursuri de formare de calitate.

"n sensul celor ce preced, prezentul demers se constituie într!un

exerciţiu de reliefarea a uneia dintre cele mai relevante modalităţi de

comunicare! în raport cu un auditoriu format de persoane adulte!comunicarea non-verbală.

Cercetările recente din domeniul ştiinţei comunicării au evidenţiat,

importanţa acestui tip de comunicare care cuprinde acele forme de

transmitere a mesa&elor ce nu uzează de limba&ul verbal. 'e altfel, părerea

unanimă este aceea că, într!un act de comunicare, cantitativ cel puţin,

predomină mesa&ele nonverbale (unii autori avansează o proporţie de )*+,

alţii mer% c#iar până la -+. Cu toate acestea, comunicarea nonverbală a

devenit abia de curând obiect al cercetării sistematice.

/. Tiolo!ia "ormelor #e $omuni$are non%erbal&

/./. "n unc!ie "e canalele "e #ran$mi#ere a informaţiilor0


3/15

! canalul vizual0 mimica, %estica, ţinuta, vestimentaţia

! canalul %ustativ0 receptarea %usturilor1

! canalul termal0 receptarea căldurii corpului1

! canalul tactil0 atin%erile voluntare sau involuntare1

! canalul olfactiv0 mirosurile pe care le percepe receptorul1

! canalul auditiv0 comunicarea verbală şi paraverbală.

2unt inevitabile două observaţii0 a distincţia canal tactil – canal termal este

cel puţin forţată (tendinţa spre înmulţirea ne&usticată a termenilor unei

clasicări e o boală din ce în ce mai răspândită. 3u există un simţ termal şi

pe deasupra, căldura corpului nu poate percepută decât prin atin%ere. b

Canalul %ustativ e implicat în comunicarea interumană exclusiv în cazul

sărutului şi al relaţiilor intime. "n rest, vizează comunicarea cu mediul extern,

aspect ce nu ne priveşte.

/.4. 5 altă clasicare a mi&loacelor de comunicare nonverbale este

propusă de 6o#n 7is8e, luând drept criteriu codurile, formele de transmitere a

mesa&elor. 2unt enumerate astfel zece cate%orii0

contactul corporal !se referă la modalităţile în care atin%empersoanele din &ur şi mesa&ele transmise în acest fel.

proximitatea se lea%ă de modul de utilizare a spaţiului, mai

precis, de distanţa zică dintre oameni în momentul în care se

desfăşoară un proces de comunicare.

orientarea sau modul de poziţionare al interlocutorilor în cadrul

procesului de comunicare.

aspectul. 9ici se face o distincţie între aspecte aate subcontrolul individului, de exemplu vestimentaţia, accesoriile şi

aspectele ce nu pot controlate, cum ar %reutatea sau

înălţimea.

mişcările capului &oacă un rol important în interacţiunea dintre

indivizi şi în special în sc#imbul de roluri dintre emiţător şi

receptor.


4/15

expresia facială este una dintre variabilele care suportă puţine

modicări în funcţie de cultura de provenienţă a interlocutorilor.

gesturile sau kinezica se referă la mişcările braţelor şi ale

picioarelor şi vin să completeze comunicarea verbală.

postura înseamnă poziţia interlocutorilor în momentul

comunicării (în picioare, aşezaţi etc

mişcările ochilor şi contactul vizual. 7recvenţa contactelor vizuale

dintre participanţii la procesul de comunicare reprezintă un mod

important de transmitere a unor mesa&e.

aspectele nonverbale ale vorbirii cuprind codurile prozodice, mai

precis, intonaţia şi accentuarea silabelor, precum şi codurile

paralin%vistice, adică cele care trădează aspecte le%ate de

emiţător (tonul, ritmul, erorile etc.

/.-. "n ceea priveşte prezentul demers, ne interesează să distin%em,

uzând de unicul criteriu precis0 forme co"i%ca#e şi forme neco"i%ca#e de

comunicare nonverbală.

Cele co"i%ca#e substituie în mod deliberat limba&ul verbal0 codul

rutier, limba&ul surdo!muţilor, limba&ul a%enţilor de bursă. 5 subcate%orie aformelor codicate o constituie semnalele (de orice tip cu valoare

convenţională tacită. 9ceastă valoare convenţională poate universală (de

exemplu, salutul prin înclinarea capului, aprobarea sau ne%area prin mişcări

ale capului, expresia i%noranţei sau nepăsării prin ridicarea umerilor etc sau,

mai rar, specică unei culturi ( de exemplu, culoarea albă ca semn al doliului

în India.

Cele neco"i%ca#e, cu semnicaţie individuală sau con&uncturalăconstituie marea ma&oritate a semnalelor nonverbale şi pot %rupate în cele

zece clase denite de 7is8e.

"ncercarea de cercetare sistematică a comunicării nonverbale a dat naştere

unor discipline noi în domeniul ştiinţei comunicării0 8inezica şi proxemica.

4. 'ine(i$a


5/15

"ntemeiată de :a; allace 7riesen, o posibilă clasicare a

%esturilor0

Emblemele sunt %esturi care substituie convenţional sau nu

cuvintele şi pot , în anumite situaţii, un limba& în sine (de

exemplu limba&ul surdo!muţilor

Ilu)*ra*orii însoţesc şi completează limba&ul verbal1 se

subîmpart în opt cate%orii0

a. bastoanele reprezintă mişcări ale mâinii în plan vertical,

iar rolul lor este acela de a întări anumite cuvinte sau

fraze. e întâlnim cel mai des în comunicarea publică şi

trădează, de obicei, a%resivitatea şi tendinţa de a domina.

b. pictografele simulează forma unor obiecte despre care

vorbim.c. kinetografele reproduc o mişcare corporală prin care

intenţionăm să întărim cele spuse.

d. ideografele reproduc de asemenea mişcări, dar nu ale

corpului, ci unele abstracte, de exemplu %esturi care să

ilustreze evoluţia unui raţionament.

e. mişcările deictice, prin ele sunt indicate anumite

persoane, locuri sau obiecte.f. mişcările spaţiale indică relaţiile existente între indivizii

sau obiectele care reprezintă subiectul comunicării.

%. mişcările ritmice evidenţiază ritmul de desfăşurare a

unei acţiuni.

#. ilustratorii emblematici sunt embleme pe care le folosim

cu scopul de a înlocui anumite cuvinte dintr!un mesa&.


6/15

Ge)*urile #e re!la+ au rolul de a orienta, de a %#ida şi

întreţine comunicarea. ?le su%erează atitudinea celor care

comunică şi prin ele, aceştia îşi adaptează corespunzător

discursul.

Mi,$&rile a"e$*i%e exprimă atitudinile subiective ale

emiţătorului, însă de cele mai multe ori, acestea sunt %esturi

involuntare.

#a*orii au o funcţie comunicativă scăzută, ind %esturi ce

răspund unor necesităţi umane. @utem distin%e între

alteradaptori, care sunt %esturi de manipulare a obiectelor şi

autoadaptori, care sunt %esturi provocate de nevoile propriului

trup.

. Pro/emi$a.

2tudiază mesa&ele de natură nonverbală pe care omul le transmite prin

modul în care utilizează spaţiul. Iniţiatorul acestei discipline, ?d=ard A. Ball,

pleacă, în fond, de la premisa că manifestările instinctului teritorial, atât de

vizibile în lumea animală, sunt perceptibile şi la om, doar că în forme mai

subtile şi investite cu semnicaţii convenţionale. 'intre aspectele mai

importante pe care le semnalează această disciplină putem reţine0! impulsul de a marca propriul teritoriu subzistă la om în forme

specice0 %ardul din &urul casei, biroul cât mai impunător, %#işeul etc

! o anumită dispunere în spaţiu poate crea avanta&e, respectiv, poate

dezavanta&a0 locul din capul mesei sau, într!o încăpere, din colţul opus uşii

conferă superioritate celui care îl ocupă1 la fel se întâmplă cu o poziţie mai

comodă şi mai înaltă, faţă de una incomodă şi mai &oasă (nici un director nu

va aşeza în faţa biroului său, pentru invitaţi, fotolii de aceeaşi dimensiune cual său

! o anumită dispunere în spaţiu poate facilita sau poate in#iba

comunicarea0 astfel, s!a a&uns la concluzia că poziţia alăturiD in#ibă

comunicarea (vezi dispunerea scaunelor în sălile de aşteptare, unde trebuie

păstrată liniştea, poziţia faţă în faţăD stimulează confruntarea, în timp ce

aşezarea la EFD este cea mai propice unei bune comunicări.


7/15

! distanţa pe care o păstrăm, respectiv modul în care încălcăm o

distanţă convenţională, în timpul unei convorbiri, este semnicativă.

2!au delimitat astfel a*ru *iuri #e #i)*ane0

a. Zona intimă este cuprinsă între corpul nostru şi o distanţă de G* de cm

faţă de acesta1 aici are loc comunicarea tactilă şi cea olfactivă şi scade, în

acelaşi timp, rolul comunicării verbale.

b. Zona personală se împarte într!o subzonă apropiată (de la G* la H* de cm

şi una depărtată (de la H* la /4* de cm. "n zona apropiată se desfăşoară

comunicarea între indivizi apropiaţi, iar în subzona depărtată au loc marea

ma&oritate a comunicărilor dintre indivizi.

c. Zona socială! aici nu mai există nici un element de intimitate. 9ceastă

zonă se împarte, la rândul ei, în subzona apropiată (/,4* $ 4,4*m şi subzona

îndepărtată (4,4E $ -,)Em

d. Zona publică (peste -,HEm0 aici întâlnim foarte rar comunicarea

interpersonală şi mai de%rabă mesa&e transmise unor %rupuri într!un context

formalizat. 'e cele mai multe ori, intensitatea vocii emiţătorului creşte şi nu

mai este posibil contactul vizual.

. EEMP3E PRCTICE 4E COMUICRE ICO6TIET7

4. !imbajul "rupului

Ia*& $um )e o* in*erre*a anumi*e )emnale ale $orului.

o &lic#i$' 2tând cu picioarele încrucișate și piciorul lovind încet0.o rela(are' 2tând cu picioarele încrucișate

o nerăb"are' 9tin%ând și batând cu de%ete

o &re)ă#ire* "i$&onibili#a#e* +ncre"erea +n $ine* a)re$ivi#a#e#

2tat in picioare, cu mâinile pe șolduri1

o re$&in)ere* +n"oială* minciună: 9tin%erea și frecare ușor nas


8/15

o +ncre"ere* $u&eriori#a#e0 2tând cu mâinile împreunate în spatele

capului0

o a ș#eare &o,i#ivă 0 frecarea mâinilor

o +n"oială* necre"inț ă $au obo$eală 0 7recarea oc#ilor0

o in#ere$ $au ne+ncre"ere 0 "nclinarea capului intr!o parte0

o ne$i)uranț ă* nervo,i#a#e* ru$#rare0 muscarea un%#iilor

o in"eci,ie0 Ara%erea sau tră%înd la urec#e0

o "e$curaare* "e&rimare* #ri$#e!e0 @limbare cu mâinile în buzunare

și umerii cocosat

o evaluări ne)a#ive* $u&rimarea comen#ariu* obo$eală0 Ciupit

podul de nas cu oc#ii înc#iși0

o li&$a "e +ncre"ere +n $ine* nervo,i#a#e 0 an%aie sau &oaca cu

parul0

o ne+ncre"ere0 privind în &os cu fața întors0

o "een$ive0


9/15

inconstient, un individ ilustrează! prin intermediul miscărilor involuntare ale

elementelor fetei (oc#i, sprâncene, %ura trăirile sale lăuntrice. 7aţă de acest

aspect, cunoaşterea câtorva dintre aceste tipolo%ii, consider că reprezintă un

atu al unui formator de succes, prin intermediul căruia se pot

corectaJcomplete ipotetice decienţe de comunicare.

Knul dintre autorii care a constat necesitatea aprofundării acestor arii

ale cunoaşterii a fost psi#olo%ul 9merican @aul ?c8man. 9stfel, în lucrarea sa

?motii de pe faţă, a reusit să încadreze intr!un anumit tipar $ modicările

ar#itecturii feţei, ca efect al exteriorizării trăirilor individului. "n contextul în

care reuşeşti să înveţi să citeşti emoţiile de pe faţa (în special

microexpresiile celor din &ur, poţi înţele%e foarte multe despre ceea ceaceştia simt , reuşind să accesezi informaţii pe care unii nu vor niciodată

confortabili să ţi le ofere.

unca lui ?c8man a inspirit de altfel şi serialul ie to me, un serial

care explora domeniul fascinant al microexpresiilor şi cum prota%onistul

reuşea să dea în vilea% sau să rezolve tot felul de cazuri pentru clienţii săi

folosindu!se de cunoştinţele sale despre microexpresii şi despre psi#olo%ie.

5 microexpresie este o reacţie involuntară a muşc#ilor feţei care are

loc atunci când experimentăm diferite emoţii. @ractic, lucrurile pe care le

simţim sunt aşateD cu a&utorul muşc#ii feţei şi trădeazăD emoţiile pe care

le experimentăm.

'urata unei microexpresii este extrem de scurtă0 între /J4* $ /J/*

dintr!o secundă.

Cele H emoţii fundamentale (numite şi emoţii de bază sunt0 m&nia'frica' bucuria' uimirea' dezgustul' dispreţul şi tristeţea. 9ceste emoţii sunt

fundamentale pentru că sunt universale şi pot recunoscute la orice persoană.

'intre cele H, cea mai contestatăD emoţie universală este dispreţul.

ulţi oameni de ştiinţă şi experţi în expresiile faciale, consideră că dispreţul

este mai de%rabă o expresie care se exprimă în funcţie de cultura ecărui

popor, dar @aul ?8man a realizat o serie de studii menite să clarice

http://www.imdb.com/title/tt1235099/http://www.imdb.com/title/tt1235099/


10/15

universalitatea dispreţuluiD reuşind să o includă până la urmă în rândul

emoţiilor fundamentale.

1. 8ri$a- icroexpresia specică fricii se manifestă prin0

• sprâncene ridicate şi apropiate

• pleoapele superioare ridicate

• pleoapele inferioare încordate

• buzele uşor încordate şi întinse orizontal către urec#i


11/15

2. Bu$uria 98eri$irea icroexpresia specică bucuriei se manifestă prin0

• riduri în &urul oc#ilor (Lâmbet 'uc#ene $ zâmbetul natural

• obra&ii ridicaţi

• muşc#ii feţei aşezaţi în concordanţă cu oc#ii

http://en.wikipedia.org/wiki/Smile#Duchenne_smilinghttp://en.wikipedia.org/wiki/Smile#Duchenne_smiling


12/15

. Tri)*eea- icroexpresia specică tristeţii se manifestă prin0

• pleoape inferioare care simulează cădereaD

•

privire care nu este concentrată pe un punct x

• colţurile buzelor se duc în &os

. M;nia 98uria icroexpresia specică tristeţii se manifestă prin0


13/15

• sprâncene apropiate puternic

• privire extrem de xă

• încordarea şi apropierea buzelor

5. 4i)reul

icroexpresia specică dispreţului se manifestă prin0

• colţul buzelor încordat şi ridicat doar pe o parte a feţei

'intre toate microexpresiile, dispreţul pare a cea mai subtilă microexpresie

pentru că aşarea ei nu implică o ec#ipăD întrea%ă de muşc#i şi uneori

poate confundată cu un zâmbet ironic.


14/15

• nas încordat şi ridicat, mişcare care îi provoacă riduri nasului

• buza superioară ridicată

9ceastă expresie arată ca şi cum ai descoperit ceva urât mirositor.

=. Uimirea

icroexpresia specică umirii se manifestă prin0

• sprâncenele ridicate

• oc#ii lar% desc#işi

• %ura desc#isă


15/15

@robabil aceasta e cea mai evidentă microexpresie şi din experienţa mea şi

cel mai uşor de observat, pentru că are o durată mai lun%ă.

formatorul- mijlocitor de comunicare- chiorean ioan iulian

Documents