TEMA IV: FORMAREA CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNAŢIONALE.

O1: Oferta de a contracta.

O2: Acceptarea ofertei.

O3: Momentul şi locul încheierii contractului comercial internaţional.

O4: Particularităţile încheierii contractelor comerciale internaţionale prin mijloace electronice.

O1: Oferta de a contracta.

Oferta de a contracta este propunerea, adresată unei sau mai multor persoane, care conţine toate elementele esenţiale ale viitorului contract şi care reflectă voinţa ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei.

Elementele definitorii ale ofertei sunt:

a. oferta trebuie să fie fermă; astfel, o propunere pentru încheierea unui contract constituie o ofertă dacă este suficient de clară şi dacă indică intenţia ofertantului de a fi ţinut de aceasta în cazul acceptării. Cu cât mai detaliată este propunerea cu atât mai mari sunt şansele ei de a fi considerată ca ofertă.

b. oferta trebuie să fie precisă şi completă; în acest sens, oferta trebuie să cuprindă toate elementele necesare pentru realizarea acordului de voinţă, astfel încât contractul să fie încheiat prin simpla acceptare a ei.

c. oferta trebuie să fie univocă; oferta nu va fi univocă atunci când este făcută cu rezerve, fie exprimate expres de autorul ei, fie care rezultă din natura contractului.

Formele ofertei pot fi cele mai variate. Ea poate fi făcută în scris sau prin acţiuni ce denotă intenţia de a încheia un contract: publicarea unui anunţ în ziar, revistă, la radio sau televiziune, plasarea unei propuneri pe un site internet.

O propunere adresată unui cerc nedeterminat de persoane este o chemare la ofertă dacă această propunere nu conţine nici o manifestare expresă a voinţei de a fi legat prin acceptare. O asemenea propunere va fi o invitaţie de a negocia.

Oferta poate deveni caducă în următoarele cazuri:

- dacă nu a fost acceptată în termenul stabilit în ofertă sau în lipsa acestuia, în termenul necesar pentru ca destinatarul să poată exprima acceptarea şi ca răspunsul să ajungă la ofertant conform circumstanţelor cazului, practicii stabilite între părţi şi uzanţelor;

- dacă oferta este respinsă, expres sau implicit.

20

Oferta se consideră revocată dacă înştiinţarea despre revocare parvine persoanei căreia i-a fost adresată oferta înaintea acceptării sau concomitent cu ea.

O2: Acceptarea ofertei.

Acceptarea ofertei reprezintă manifestarea de voinţă a unei persoane de a încheia un contract în condiţiile ofertei care i-a fost adresată.

Forma acceptării poate fi expresă (scrisă, verbală sau printr-un gest – în cazul licitaţiilor publice) sau tacită. Tăcerea şi inacţiunea nu valorează acceptarea dacă din lege, din practica stabilită între părţi şi din uzanţe nu reiese altfel.

Condiţiile pe care trebuie să le întrunească acceptarea:

a. acceptarea trebuie să fie conformă ofertei; orice modificare, limitare ori condiţionare a ofertei va fi considerată nu ca o acceptare, ci ca o nouă ofertă, care va face caducă oferta iniţială;

b. acceptarea trebuie să fie neîndoielnică.

c. acceptarea trebuie să parvină de la justa persoană; dacă oferta a fost adresată unei anumite persoane, numai această persoană o poate accepta. Dacă însă este cazul unei oferte publice, oferta poate proveni de la orice persoană care doreşte să încheie contractul.

d. Acceptarea trebuie să fie făcută înainte ca oferta să fi devenit caducă sau să fi fost revocată.

În acest sens, oferta făcută unei persoane prezente poate fi acceptată doar pe loc, imediat. Această regulă se aplică şi atunci când oferta este făcută prin mijloace de telecomunicaţie instantanee (ex: prin telefon). În cazul în care oferta este făcută unei persoane absente, adică

care nu se află în acelaşi loc şi este transmisă prin poştă, fax, telex, curier, e-mail, radio, televiziune etc. sunt posibile două situaţii:

- dacă ofertantul a stabilit un termen pentru acceptarea ofertei, acceptarea poate fi făcută doar în termen;

- dacă oferta nu conţine un termen pentru acceptare, ea poate fi acceptată doar până în momentul în care ofertantul se poate aştepta, în condiţii normale, având în vedere mijloacele de comunicare folosite de ofertant, la parvenirea răspunsului.

Acceptarea ofertei se consideră revocată dacă înştiinţarea despre revocare parvine ofertantului înaintea acceptării sau concomitent cu ea.

După regulile generale, acceptarea tardivă a ofertei echivalează cu o nouă ofertă. Totuşi, acceptarea tardivă poate produce efecte, dacă ofertantul comunică neîntârziat acceptantului că el consideră acceptul parvenit în termen.

21

O3: Momentul şi locul încheierii contractului comercial internaţional.

Se consideră moment al încheierii contractului acel moment în care se întâlnesc oferta şi acceptarea, fiind deci format acordul de voinţă.

Importanţa determinării momentului încheierii contractului se manifestă sub următoarele aspecte:

- în funcţie de momentul încheierii contractului se apreciază capacitatea părţilor de a contracta;

- în raport cu acest moment se pot constata cauzele de nulitate a contractului, inclusiv existenţa viciilor de consimţământ;

- momentul încheierii contractului constituie criteriul după care se va stabili legea aplicabilă în caz de conflict de legi în timp;

- momentul încheierii contractului este punctul de plecare al tuturor efectelor acestuia, dacă legea sau părţile nu fixează alt termen;

- momentul încheierii contractului constituie momentul din care încep să curgă anumite termene legale şi convenţionale, cum este, de exemplu, termenul de prescripţie extinctivă;

- momentul încheierii contractului determină şi locul încheierii acestuia.

Determinarea momentului încheierii contractului se face în funcţie de de două ipoteze:

(A) Încheierea contractului între prezenţi . În acest caz, stabilirea momentului încheierii contractului nu prezintă careva probleme deosebite. Momentul încheierii contractului va fi acela în care ofertantul şi acceptantul, aflându-se faţă în faţă, cad de acord asupra încheierii contractului, operaţiune care deseori se materializează prin semnătura aplicată de către părţi. În mod similar se determină momentul încheierii contractului prin telefon, deoarece părţile îşi percep, direct şi nemijlocit, declaraţiile de voinţă.

(B) Încheierea contractului între absenţi . Dificultatea stabilirii momentului încheierii contractului constă în faptul că momentul manifestării acceptării de către destinatarul ofertei nu coincide cu cel al cunoaşterii acceptării de către ofertant. În legislaţiile diferitelor ţări s-au conturat mai multe sisteme:

- sistemul emisiunii acceptării; acest sistem este consacrat în special în sistemele de common law. Potrivit acestui sistem, contractul se consideră încheiat în momentul acceptării ofertei de către destinatar, chiar dacă nu a comunicat această acceptare.

- sistemul expedierii acceptării; potrivit acestui sistem, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptantul a expediat răspunsul său pozitiv.

- sistemul recepţiei acceptării; potrivit acestui sistem, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea parvine ofertantului, indiferent dacă acesta a luat cunoştinţă de conţinutul ei.

- sistemul informării; potrivit acestui sistem, contractul se consideră încheiat în momentul în care ofertantul a luat efectiv cunoştinţă de acceptare.

Sistemul caracteristic Republicii Moldova este sistemul recepţiei acceptării.

22

Locul încheierii contractului este locul unde s-a realizat acordul de voinţă al părţilor. Acest loc prezintă importanţă deoarece este un criteriu pentru determinarea legii aplicabile contractului cu elemente de extraneitate.

Determinarea locului încheierii contractului se face în corelaţie cu sistemul adoptat pentru stabilirea momentului încheierii lui.

Astfel, locul încheierii contractului între prezenţi este locul unde se găsesc părţile. În cazul contractului încheiat prin telefon se consideră că locul încheierii este acela unde se află ofertantul.

În cazul contractelor încheiate între absenţi, în sistemul recepţiei acceptării şi cel al informării, contractul se consideră încheiat la domiciliul sau la sediul ofertantului, dacă în contract nu este indicat un alt loc. Pe de altă parte, potrivit sistemului emisiunii şi cel al expedierii acceptării, contractul se consideră încheiat la locul aflării domiciliului sau sediului acceptantului.

O4: Particularităţile încheierii contractelor comerciale internaţionale prin mijloace electronice.

Comerţul electronic reprezintă activitatea de întreprinzător a persoanelor fizice şi juridice de vânzare a bunurilor, executare a lucrărilor sau prestare a serviciilor, efectuată cu utilizarea comunicărilor electronice şi/sau a contractelor electronice.

Contractul electronic reprezintă totalitatea documentelor electronice ce constituie contractul de drept civil, urmărind stabilirea, modificarea sau sistarea unor drepturi şi obligaţii civile, al căror obiect îl pot constitui bunurile, lucrările sau serviciile.

Potrivit legislaţiei Republicii Moldova, nu pot fi încheiate sub formă de contract electronic:

a. contracte în baza cărora apar sau se transmit drepturile asupra bunurilor imobile, cu excepţia contractelor de locaţiune sau arendă;

b. contracte a căror încheiere necesită, conform legislaţiei, participarea instanţelor de judecată, autorităţilor publice sau a demnitarilor publici;

c. contractele de fidejusiune şi de gaj al valorilor mobiliare, executate de persoane ce acţionează în scopuri nelegate de activitatea lor comercială;

d. contractele ce sunt reglementate de dreptul familial sau dreptul succesoral.

Subiecţi ai contractului electronic pot fi persoane fizice şi juridice, inclusiv străine, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, precum şi statul ca subiect de drept, care participă la comerţul electronic.

Părţile contractului electronic sunt agentul comerţului electronic, pe de o parte, şi cumpărătorul sau beneficiarul, pe de altă parte.

23

Obiecte ale contractului electronic pot fi: a. bunurile ce pot fi înstrăinate conform prevederior legale; b. lucrările; c. serviciile.

Cât priveşte forma, după puterea juridică şi cea probatoare, contractul electronic se echivalează cu contractul întocmit în formă scrisă şi semnat de părţi, inclusiv autentificat cu ştampilele părţilor.

Conţinutul contractului electronic trebuie să conţină următoarele clauze obligatorii:

a. modul şi etapele de încheiere a contractului; b. modul de aplicare a semnăturii digitale; c. limba în care se întocmeşte contractul; d. modul de prezentare şi retragere a ofertei şi acceptării; e. principalele drepturi şi obligaţii ale părţilor; f. natura, caracteristicile şi preţul bunului, tariful lucrării sau serviciului; g. modul de efectuare a achitărilor între părţi; h. condiţiile de renunţare la actul juridic; i. modul şi termenele de executare a obligaţiilor; j. modul de modificare a clauzelor contractuale;

k. clauzele ce se includ în contract cu referinţă la documentele electronice şi comunicările electronice şi modul de acces la asemenea referinţe;

l. clauzele de încetare a contractului; m. adresele juridice şi electronice şi elementele de identificare bancare ale părţilor; n. alte clauze coordonate între părţi.

Mecanismul încheierii contractului electronic constă din îmbinarea celor două elemente esenţiale: oferta şi acceptarea.

Oferta şi acceptarea se consideră primite din momentul expedierii de către destinatar a înştiinţării, în formă de comunicare electronică, despre primirea lor, dacă părţile nu au convenit altfel.

Momentul încheierii contractului electronic se consideră momentul primirii de către ofertant a acceptării expediate de către destinatar, dacă contractul electronic nu prevede altfel.

Locul încheierii se consideră locul unde se află agentul comerţului electronic, ofertant, dacă contractul nu prevede altfel.