biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · fondatori: al....

60
Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#, editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, Nr. 11 (15) Noiembrie 2011 Iman Maleki - Composing Music Secretely Doina DR~GU} DezgustaĠi de spectaco- lul realităĠii, înfricoúDĠi de o existenĠă destructivă, în care sentimentele frumoase nu-úi mai au rostul, úi inca- pabili să ne desprindem din agonia sumbră în care sun- tem expulzaĠi, ne întoarcem în golul din noi, acel „hor- ror vacui” cu care este în- zestrat spiritul grec, sau acel „amor vacui” spre care este înclinat spiritul indian. Străini de noi înúine úi destrămaĠi în nimic, trăim vremuri când „se cumpăUă sentimente úi se vând iluzii”, trăim vremuri de sfidare úi umilinĠă, râvnim la idealuri, în timp ce în jurul nostru planeaz ă, ca o fatalitate, ecul. DistanĠa dintre salarii úi preĠ uri rămâne ca în apo- ria zenoniană, unde Ahile „cel iute de picior” nu va ajunge niciodat ă broasca Ġ estoasă. Si, cum nimic în lumea asta nu este posibil IăUă bani (mă gândesc la lu- cruri adânc ancorate în re- alitate - hrană, îmbr ăFă- minte etc), toĠi, mai mult sau mai pu Ġ in, suntem într-o continuă căutare ú i într-o însumare posibilă sau impo- sibilă a tuturor drumurilor ce ne-ar duce cumva la câú- tiguri materiale, care rămân - orice s-ar spune - o certi- tudine neîndoioasă. Putem zice úi noi că „non olet (pe- cunia)” (banii n-au miros). Aceasta e replica pe care a dat-o împăratul Vespasian fiului său, Titus, care-i re- proú a că înfiinĠ ase latrine cu taxă pentru a reface vis- tieria Ġării. Expresia a dăi- nuit în timp úi a rămas ca o ironie la adresa celor ce obĠin câútiguri băneúti prin mijloace nedemne. ùi cât de bine se potriveúte ea vremu- rilor noastre! Doina DrăguĠ - Sfidare

Upload: others

Post on 26-Jan-2020

11 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#, editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Anul II, Nr. 11 (15)Noiembrie 2011

Iman Maleki - Composing Music Secretely

Doina DR~GU}

Dezgusta i de spectaco-lul realit ii, înfrico i deo existen destructiv , încare sentimentele frumoasenu- i mai au rostul, i inca-pabili s ne desprindem dinagonia sumbr în care sun-tem expulza i, ne întoarcemîn golul din noi, acel „hor-ror vacui” cu care este în-zestrat spiritul grec, sauacel „amor vacui” sprecare este înclinat spiritulindian. Str ini de noi în inei destr ma i în nimic, tr im

vremuri când „se cumpsentimente i se vând iluzii”,tr im vremuri de sfidare iumilin , râvnim la idealuri,în timp ce în jurul nostruplaneaz , ca o fatalitate,

ecul.Distan a dintre salarii i

pre uri r mâne ca în apo-ria zenonian , unde Ahile„cel iute de picior” nu vaajunge niciodat broasca

estoas . Si, cum nimic înlumea asta nu este posibil

bani (m gândesc la lu-cruri adânc ancorate în re-alitate - hran , îmbr -minte etc), to i, mai mult saumai pu in, suntem într-ocontinu c utare i într-oînsumare posibil sau impo-sibil a tuturor drumurilorce ne-ar duce cumva la câ -tiguri materiale, care r mân- orice s-ar spune - o certi-tudine neîndoioas . Putemzice i noi c „non olet (pe-cunia)” (banii n-au miros).Aceasta e replica pe care adat-o împ ratul Vespasianfiului s u, Titus, care-i re-pro a c înfiin ase latrinecu tax pentru a reface vis-tieria rii. Expresia a d i-nuit în timp i a r mas ca oironie la adresa celor ceob in câ tiguri b ne ti prinmijloace nedemne. i cât debine se potrive te ea vremu-rilor noastre!D

oina

Dr

gu -

Sfid

are

Page 2: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Doina Dr gu , Sfidare i umilin ....................p.1Janet Nic , O pinie, dou pinii .....................p. 3Al. Florin ene, Însemn ri pe margineamonografiei “Gib I. Mih escu”... ................p.4George Popa, Poezia orfic ......................pp. 5-7Elena Buic , Artur Silvestri, la trei ani de laurcarea în Nirvana .....................................pp.8,9Mariana Vicky Vârtosu, Insomnia ................p. 9Cristian Petru B lan, Bac u - London, înaintei-napoi ............................................................p. 10

Iulian Chivu, Rosa Lentini - Sim ire spaniolîn rostire româneasc ............................pp. 11,12Dan Dorin Musta , Geam nul din oglind ..p.12Florentin Smarandache,Dystiquesparadoxistes ..............................................pp.13,14George Filip, L’ère des poètes .......................p.15Florin M ce anu, Pictura egiptean ...........p.16Adrian Botez, Poemele întunec rii ..............p.17Dumitru Velea, Mariana Zavati Gardner, culada de zestre prin lume .........................pp. 18,19Nicolae B la a, De la Bulze ti, pâ , pâ , laLondra .......................................................pp. 20,21Mihai Du escu, Limba român .....................p. 21Marian P tra cu, Cravata ro ie depionier ......................................................pp. 22,23Petre Gigea-Gorun, Discu ii ocazionale cu AnaAslan, savant de renume mondial .........pp. 24-28Mihai Batog-Bujeni , Via a i opera lu’Mielu...........................................................pp.29-31Diana Iacob Sp taru, Confiden ial ...............p.31Melania Cuc, Poeme .......................................p.32Menu Maximinian, Poezia îmbr cat înpardesiu; Versuri ca un colind ...................p.33Florica Ceapoiu, Ioana Stuparu - Bun tate fade semeni i dragoste pentru Dumnezeu .....p.34Emil Bucure teanu, Actualitate la Constantin

dulescu-Motru .....................................pp.35-38tefan Lucian Mure anu, Regresivitatea

termenului literar superrealist ..............pp.39-41Sorin Voinea, Poeme .......................................p.41Gheorghe A. Stroia, Lumin , culoare, senti-ment, vibra ie... .........................................pp.42,43Gheorghe Vicol, Parfumul dimine ii ............p.43Anton Vasile, Despre adev ratele valori aleexisten ei ...................................................pp.44-47Elena Stroe Otav , Mariana Vicky Vârtosu, oscriitoare modern .................................pp. 48-49Octavian Lupu, Schi de studiu a Bibliei dintr-o perspectiv de ansamblu (III) .............pp. 50,51Denisa Bogheanu, Poezii ...............................p.51

stase Marin, Navigator prin suflete descriitori ......................................................pp.52,53Ion N lbitoru, Poezii .......................................p.53Mihai Mole ag, Constela ii epigramatice ....p. 54

erban Codrin, Testamentul din stradaNisipuri ......................................................pp. 55,56Gheorghe Constantinescu-Geco, Constela iiepigramatice ...................................................p. 57Constantin Lupeanu, Când Gebb ........pp. 58-60Nina Negru, Omul care c torea singur ...p.60

Constela\ii diamantineRevist de cultur universal

Fondat la Craiova,în septembrie 2010

- apare lunar -

Membri de onoare ai colectivului de redac ie- Acad. Constantin B CEANU-STOLNICI- Prof. univ. dr. Remus RUS- Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany BritishLiterature, English Departament, Bucharest University

2 Anul II, nr. 11(15)/2011Constela\ii diamantine

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicateîn revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului

care semneaz textul.

Adresa redac iei:Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,

România, cod: 200440

ISSN 2069 – 0657

DTP: Doina DR GU

Sumar

Redac iaRedactor- ef:

DOINA DR GUSecretar general de redac ie:

JANET NICConsilier artistic:

FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i:- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,

poet bilingv , critic literar, traduc tor- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &

Literatures 249 East Pyne, Princeton University

Materialele se pot trimite la adresa:[email protected]

Constela\ii diamantine

www.scribd.com/constelatii_diamantine

Ilustra ia revistei: pictur egiptean

Page 3: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantine 3Anul II, nr. 11(15)/2011 Constela\ii diamantineJanet NIC~

A face, facere, afacereCând eram mic, mi se pare c eram copil.Când eram copil, mi se pare c eram mic.Fiind mic, nu voiam s fiu mic i înv am

fiu mare. Ajungând mare, to i i toate mîndemnau s fiu mic. Fiind mic, eram slab, darînv am s fiu tare. Ajungând tare, to i i toate

for au s fiu slab.Matematic vorbind, adic aiurea în tramvai, vai,vai, vai!, eram X i luptam s ajung Y,dar, ajungând Y, to i se luptau s devin X,adic un X... Matematica e bun pentru c reducetotul la... necunoscute. Matematicile rad tot.Ele sunt aparate de ras. Lumea, pletoasde felul ei, r mâne, în urma matematicii,ca o chelie pe care intelectualii î i pun tichiile lorde m rg ritare. Cic unu i cu unu fac doi. Bravo!Matematica este MUNCA întruchipat .FACEREA întruchipat ! Aici toate „FAC”.Doi ori doi fac. O mie minus dou sute fac. Cincila puterea a treia fac. Unu i cu unu fac doi.Dar unu i cu una cât fac? Bineîn eles co pereche sau un cuplu. În realitate, unu i cu unupot s nu fac nimic. La fel, unu i cu una. Deci,în lumea pip it i cânt rit , se face i nu se face,mai mult nu se face. Dar cel mai mult,se face c se face. Una peste alta, matematicilesunt un miracol pentru cei de la putere.Ei fac raiul pe hârtie, statistici, ordonan ei legi cu care rad bog iile, anuleaz categorii

sociale, terg sate i jude e de pe fa a gliei,pe omul mare îl fac mic-mic detot, pe cel tare,slab-slab detot, pân la cifr , pân la punct,pân la zero. E nevoie de o morala matematicii! Eu lupt pentru o matematicsentimental , care s plâng pe um rul celuinevoia , o matematic boant , care s nu rad toti, de sub lama c reia s mai r mân livezi, grânei oameni...

DE LA... LAToat lumea tie c LA ÎNCEPUT A FOSTCUVÂNTUL. La câ iva cocle i de timp maiîncoace, s-a înfiripat M ria-Sa - MITUL.Dup mii de ani, neutrul MITs-a feminizat în moderna i contemporana MIT .Se vede cum o banal vocal ,altoit pe un trunchi milenar,duce lumea la deal sau la vale?O vocal , o nimica toat , schimb lumea toat .Pa nica MIT , într-o circumstan anuMIT ,e gata s comproMITo lume mul uMIT sau nemul uMIT .Mita nu e numai material ,ci i... spiritual : lingu irea.Lauda nemeritat e alifie pentru EF.Cât MIT , tot atâta dinaMIT .Cancer generalizat care ardegaloanele talentului i petalele bunului-sim .Promovarea formelor f con inut,a acoperi ului f ziduri i f temelie,a p riei f cap, a frumoaselor f corp,a culiselor în defavoarea scenei,a umbrei în defavoarea luminii.Cet i zidite pe nisipuri mi toare...

ne în elegem! Numai lupii dau mit lupilor!Democra ia oilor, cu urlete sindicalei panouri poetice, nu tirbe tei nu toce te col ii fiareii nu înduio eaz lama ghilotinei.

Cereasca încredere în CUVINTE e la p mânt.Codurile nonverbale,ca str bunul ADN-eu genetic, sunt mult maisincere i cinstite cu precaritatea noastr .Numai ele ne denaivizeaz , pân la un punct,pentru c , în m suraîn care multe informa ii sunt dezinforma ii,lumea cuvintelor

mâne, în mare parte, o nelume.

O PINIE,DOU{ PINII

Page 4: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

44 Anul II, nr. 11(15)/2011Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAl. Florin }ENE

Despre scriitorul interbelicGib. I. Mih escu s-a scris, relativ,destul de mult, dar nu îndeajunsi cuprinz tor pe cât ar fi meritat

acest autor despre care au scriscu profesionalism: Perpessicius,Ovidiu Papadima, Octav ulu iu,

erban Cioculescu, Papahagi imul i al ii.

Prima monografie despreautorul romanului „Rusoaica”(„...romanul n-a fost reeditatniciodat în timpul comunismu-lui. Motivul este în primul rândtitlul” N. Manolescu) a ap rutîn 1973, sub semn tura lui MihailDiaconescu. Monografie carepentru epoca aceea, în care cen-zura comunist avea un cuvânthot râtor, nu a putut s aducoriginale i inedite date i inter-pret ri despre opera acestui scri-itor ce apare, în perspectiva tim-pului, „ca un Parâng retezat defulgere” (V. I. Dogaru).

Iat c , anul trecut (2010), aap rut o monografie complet„Gib I. Mih escu” (Editura Sil-

viana, Râmnicu-Vâlcea, 2010)semnat de Emil Istocescu, unexeget al autorului romanului„Donna Alba”, profesor care de-a lungul anilor a adus noi con-tribu ii la interpretarea, dar maiales la descoperirea unor manu-scrise ale lui Gib I. Mih escu,scriitorul i publicistul care „înprim vara anului 1920, când,neconvenindu-le (lui i lui Ce-zar Petrescu) linia gazetei aranou , n.n.), sesc Bucure tiii pleac la Cluj (…), unde au

pus bazele revistei Gândirea”.Autor al „Monografiei Mu-

nicipiului Dr ani”, (în cola-borare cu C. erban i T. Barbu)„La Lilieci. Exegez . Deschide-re hermeneutic ” (în colaborarecu Teodora Albu), „Marin So-rescu - în scrisori” (în colaborarecu fratele poetului, George So-rescu) i „Folcloristul Gh. N.Dumitrescu-Bistri a, în rela iecu Vâlcea”, Emil Istocescu î istructureaz cartea în dou esen-iale capitole: I. Via a, II. Opera i

Anexe.Ca noutate adus , de autorul

acestei monografii, dup o cerce-tare cu acribie în documentelevremii p strate la Arhivele Olte-niei, presa interbelic , familie icunoscu i, sunt am nuntele des-pre „T râmul obâr iei”, arborelegenealogic al lui Gib. I. Mih escu,bine închegat în subcapitolul„Înainta ii”, dar mai ales am -nunte despre opera acestuia icomentariile unor critici, care su-bliniau: „P trunderea psiholo-gic a lui Gib I. Mih escu esteuna din cele mai de seam din

genera ia sa. Folosind conven-ia literar a romanului-con-

fesiune, scormonirea psiholo-gic ia la el formele autoana-lizei.” (Tudor Vianu, Arta proza-torilor români, 1941, reed. 1966,în Ed. Eminescu, p. 367 i urm.).

Specializându-se în istorialiteraturii române, Emil Istocescutie s îmbine într-o sintez , mai

pu in întâlnit la astfel de lucr ridedicate lui Gib. I. Mih escu, cer-cetarea fenomenului socio-cul-tural, din unghiul cercet rii arhi-vistice i cea oral , cu analiza cri-tic a fondului spiritual al opereiscriitorului dr enean. Aceas-

monografie aduce nout i pri-vind via a i opera autorului nu-velei „La Grandiflora”, dar i evi-den ierea, prin citate, a unor im-portan i critici i istorici literari,care au scris despre opera scriito-rului de care facem vorbire. Ast-fel sunt cita i: Camil Petrescu, Al.Piru, Ion Victor Popa, Izabela Sa-doveanu, G. C linescu, MihailSebastian, Cezar Petrescu, Lau-ren iu Ulici, S. Ov. Crohm lni-ceanu, Al. Dima, N. Manolescu,Ion Negreanu, Stelian Ciuc imul i al ii, din cei peste 46 deautori aminti i în „Referin e cri-tice, date biografice i comen-tarii”.

Emil Istocescu are afinit iputernice fa de Gib I. Mih escui prin faptul c a cunoscut fa-

milia scriitorului i o mare dis-ponibilitate de a surprinde sensulam nuntului în generalul operei.Un rol important în cunoa tereaa acestui scriitor îl au fotografiileoriginale i inedite cuprinse în

carte care ne dezv luie diverselepreocup ri ale scriitorului Gib I.Mih escu.

Autorul tie s se ridice dea-supra obiectului investigat i s -l analizeze în iruri de conexiunicare ilumineaz opera mih esci-an , mentalitatea surprins apersonajelor acestui autor, fe-nomenele sociale contemporanecu acesta, are înzestrare pentruanalogia rapid i pentru sce-nariu de idei, iube te coeren a iarmonia teoretic . Dic iunea ide-ilor emanate din textul acestei

i e un mod de expresivitate aintelectului.

Aceast carte este o sinteza tot ce s-a scris despre Gib I.Mih escu, dup care nu cred cse mai poate spune ceva. Esteun document necesar cercet to-rilor ce se vor apleca asupra ope-rei i vie ii lui Gib I. Mih iescu,un fascicul de lumin ce eviden-iaz lucrurile din penumbra vie iii operei acestuia, este o ilumi-

nare cultural atât de util isto-ricilor literari.

Gib

. I. M

ihes

cu

_nsemn#ripe marginea monografiei

«Gib I. Mih#escu»,de Emil Istocescu

Page 5: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantine 5Anul II, nr. 11(15)/2011 Constela\ii diamantineGeorge POPA

Pentru a în elege atributul de orfism i,consecutiv, de „poet orfic”, reamintim esen-ialul din mitul lui Orfeu, zeul muzicii în

vechea Elad , i implica iile sale simbolice imetafizice r sfrânte asupra poeziei.

Dup cele mai multe surse tradi ionale,Orfeu era de origine trac , fiul al regeluiOeagru i al zânei Caliope. Adoptat de greci,Orfeu aduce aici ideea de nemurire, inexis-tent anterior în patria lui Homer (pentru cfenomenologia muzicii desf oar ve ni-cia). Apollo, zeul artelor (muzica este însu-marea metafizic a tuturor artelor) îi d ru-ie te lira, iar cântecele sale erau atât de vr ji-toare, încât îmblânzeau s lb ticiunile, fur-tunile m rii, clinteau pân i stâncile. So iasa, nimfa Euridice, moare mu cat de o vi-per . Orfeu roag pe Zeus s o readuc pe

mânt, acesta se înduplec , dar cu condi ia nu se uite la Euridice în timpul întoarcerii

din infern. Dar Orfeu nu respect consemnul,astfel c , întorcându- i privirile înapoi sprenimf , aceasta moare a doua oar i pentrutotdeauna. Pentru c Euridice era muzicpur , cântul cel mai sublim al zeului. Iar mu-zica este incaptabil . O dezm rginire eteric .

Dup pierderea Euridicei, Orfeu dispre-uind carnalul, menadele, preotese ale cul-

tului orgiastic, îl sfâ ie i îi azvârle capul înrâul Hebros, de unde trece în marea Egee.Capul continu s cânte (pentru c muzica

este fapt a min ii, i este etern ), ajunge îninsula Lesbos. Aceasta devine leag nul poe-ziei lirice, atingând apogeul cu celebra poeti muzician Sapho. i tot aici are loc insti-

tuirea unui oracol i a unor misterii orfice, iarlira este ridicat de zei la cer, unde formeazconstela ia lirei.

Ca atare, potrivit mitului lui Orfeu, încreuzetul alchimic al unei poezii orfice intrurm toarele elemente: capacitatea de cân-tare, caracterul incantatoriu i caracterulini iatic. Poezia nu este nici metric , nici rim ,nici metafor . Este fluid muzical, fior meta-fizic, eliberare în inefabil - indiferent demijloacele stilistice utilizate.

Cuvântul „poezie” deriv de la grecesculpoiein - care însemneaz a face, a crea, iar laanticii elini recitarea poeziilor era acompa-niat de lir . Prin urmare, poezia trebuie sinequa non s dezvolte virtu ile cântului, alemuzicii.

Care sunt aceste virtu i ? Fenomenologiamuzicii se desf oar în trei momente; sunet,stingerea sunetului, na terea unui sunetnou din energia dezvoltat i indus desunetul precedent, acest lucru la indefinit,astfel c Platon a putut releva faptul cmuzica este „ve nicie în mi care”. i fiindmelodioas , o poezie induce sentimentuleternit ii i, prin aceasta, este orfic .

Incanta ia - cantabilitatea unit cu ca-

racterul ritualic de instituire a logicii internea poemului - preg tesc absorb ia transfigura-toare în inefabil. Exemplu absolut de poezieorfic este eminesciana Peste vârfuri. Me-lodicitatea poeziei, tr tur fundamental aliricii lui Eminescu, care a fructificat în modunic eufonia, cantabilitatea graiului româ-nesc, împline te rolul amintit mai sus de ainduce sentimentul mi rii f sfâr it, „eter-nitatea în mi care”, proprie muzicii, de carevorbe te autorul Dialogurilor. În poeziaPeste vârfuri, incanta ia ritualic este efec-tuat de mi rile din natur - alunecarealunii pe cer i b taia frunzelor codrului, mi -

ri continuate de sunetul cornului, deci mi -carea muzical ca atare, care transfer i am-plific ritualul mi rii indefinite a ve niciei,preg tind în modul acesta ini ierea în ne-gr itul unei mor i ini iatice, pierdere de sineîntr-o beatitudine f de nume: „Dintreramuri de arin/ Melancolic cornul sun .//Mai departe. Mai departe,/ Mai încet, totmai încet,/ Sufletu-mi nemângâiet/ Îndul-cind cu dor de moarte”.

Poezia orfic ini iaz în nemurire. Lucrulacesta îl împline te prezentul etern poetic.

ci scrie Pindar: „Numai cele frumoase secuvine s le ar m oamenilor”, pentru c„cine înf ptuie te frumosul arde slava lui cu

paia imnurilor de glorie”. „În armonialucrurilor nepieritoare se p streaz ceea cevoi atinge cu strunele”. Cugetarea înalt î iafl cale în Verb i astfel devine Adev r peren.Secven ele de prezent etern devin tezaurulAducerilor aminte i, în felul acesta, natura- „a trii i fluviile i valurile m rii te strig dinnetimp înapoi”. Cel ce jertfe te celor mai fru-moase devine el însu i tân r i frumos - unoaspete al eternit ii melosului.

Înainte de a trece la exemplele unor po-eme în întreaga lor desf urare, trebuie despus c exist strofe, distihuri sau un singurvers care sunt pur incanta ie i ini iere. A aare loc cu distihul genial din poezia Noi a lui

Tem

plul

far

aonu

lui A

khua

ton

Poezia orfic#

Page 6: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

6 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Octavian Goga, prin care ne ini iaz în mis-terul absolutului cântului: „Privighetori dinalte ri/ Vin doina s ne-asculte. Sau finaluldin poezia lui Lucian Blaga, Cânt re ii bol-navi: „ ni ducem - izvoare/ - deschise subhain ./ Sporim nesfâr irea/ c-un cântec, c-o tain ”. Iat interdic ia lui Hafiz adresatcelor ce cred c -i pot descifra misterul inefa-bilului din gazelurile sale.„Nu- i pune iste-imea ca s -n elegi ce-am spus,/ C ci pana-

mi are-o tain i scrie cu nespus”. i versullui Arthur Rimbaud: i poate c adev rulne a teapt în jurul nostru cu îngerii s iplângând”.

Lirica poetei i cânt re ei din Lesbos,Sapho, denumit a zecea Muz , este paradig-matic pentru poezia orfic a antichit ii :

Mi se pare-ntocmai la fel cu zeiiOmul care lâng tine se-a eazi de-aproape dulcile oapte- i soarbe

Fruntea-nclinând.

i surâsul fermec tor i-admir .Tare-atunci în piept inima-mi doare.De cum te z resc glasul mi se moaie

i mi se stinge.

Limba mi se usuc -n gur ,Foc cumplit sub piele mi se strecoar ,

mai v d cu ochii nu pot i tare-miVâjâie-auzul.

De sudoare-s plin i m cuprindeUn tremur; i mai galben sunt la chipu-miDe cum este firul uscat de iarb :

Parc-a i fi moart .(trad. C. I. Balmu )

Sapho nu descrie aici un b rbat, ci insti-tuie o prezen inductoare a reac iei totale aunei fiin e totale fa de o totalitate pe care oresimte ca fiind cosmic . Ni se prezint cu odeosebit for liric fream tul sângelui,icoanele vizionare i cutremurul transfigu-rator încercate la vederea iubitului. Asemu-indu-l cu zeii, poeta tr ie te înfiorarea sacra unei hierofanii, a prezen ei unei f pturicere ti. Aceast adev rat revela ie dezl n-uie o suit precipitat de reac ii din ce în ce

mai intense: glasul i se îneac , limba i se usu-, inima o doare, o ar -i cotrope te tru-

pul, ochii i se întunec , urechile-i vâjâie, untremur îi zguduie întreaga f ptur , cappaloare de moarte. Este transa, este moarteaini iatic . Pentru Sapho, fiorul dragostei estesublimul care “atunci când apare, sfarmtotul ca un tr snet”, cum afirm (pseuodo)Longinus în Tratatul despre sublim.

Iat lapidar i deosebit de expresiv, înviziunea geniului popular, induc ia mor iiini iatice în dragoste: „La fântâna lui Novac/

Se-ntâlne te drag cu drag,/ Se s rut pânzac// La fântâna din r zor/ Se-ntâlne te dorcu dor/ Se s rut pân mor”. Nu se întâlnesci se contopesc dou nume, ci dou princi-

pii - ale dragului i dorului, dou simbolurivii, perene.

În poezia Pe lâng plopii f so , existo grada ie a incanta iei care poart progresiviubita pân la intrarea ini iatic în a devenilumin din lumin , Dumnezeu din Dumnezeu,raza din ochii ei putând aprinde o stea cepoart pân în ve nicie, astfel c „Ai fi tr itîn veci de veci”; pentru c iubirea poetuluivine samsaric din cealalt vecie, cea trecut ,culmina ia ini ierii fiind aprinderea candeleiiubirii cu flac ra farmecului ei sfânt.

În lirica profund amar a lui GiacomoLeopardi, poemul Infinitul ocup un loc pri-vilegiat, semnând o secven de înseninare,de exorcizare a acestei vie i a suferin ei inimicniciei care l-a f cut pe poet s exclame“E funesto per chi nasce il di natale”- nefe-ricit e cel ce se na te în ziua sa natal .

Refugiat în natur , ezat la margineaunui lac i cufundat în binef toarea pace,poetul uit nu numai lumea, dar i pe sine în-su i. Devenit una cu nem rginirea mobil afirii, el î i pierde identitatea, persistând doaro pur încântare f nume:

Mi-e drag de mult acest colnic pustiui-acest frunzi ce din atâtea p i

Ascunde ochiului adânca zare.M-a ez aici i cu privirea intEu îmi închipui nesfâr ite spa iii supraomene ti t cerii-o pace-atâta de profund ,

inima aproape se-nsp imânt .i-apoi când vântul fream prin ramuri

Nem rginita lini te-o aseam nCu acest glas; i-mi amintesc veciai timpii du i i timpul cel de azi,

Cel viu, i cântul s u. În necuprinsSe-neac al meu gând. i ce-ncântare

naufragiez în vasta mare...În felul acesta, totul devine înalta bucu-

rie a “naufragiului”, a absorb iei în acea mu-zic pancosmic , acel suflu al indefinisa-bilului: „Cosi fra questa/Imensit s’annegoil pensier mio/ E il naufragar m’e dolce inquesto mare.” - dorin asemenea Isoldei înfinalul dramei wagneriene: „In des WonnensMeer/ wogenden Schwall,/ in dem tönendenSchall/ in des Welt-Atmes/ wehendem All - /ertrinken,/ versinken -/ unbewust -/ höchsteLust!” În valurile unduitoare ale m rii exta-zului, în adiindul Tot al sufletului lumii - s

înec - s m cufund - f de nume - ceamai înalt voluptate!”

Poezia lui Charles Baudelaire Harmoniedu soir - Armonia serii - este de asemeneaexemplar ca magie i ini iere orfic . Incan-ta ia datorit melodicit ii excep ionale,

înso it de mi carea ritualic suitoare, poartcu perfect logic intern c tre ini ierea într-un mister, cel al sacralit ii i perenit ii iubirii:

E ceasul când pe lujer în seara ce se stinge,delni ând miresme, se-evapor -orice

floare;i zvonuri i arome se-nv lm esc u oare;

Vals trist i o sfâr eal ce sfâ ie i-nfrânge.

delni ând miresme, se-evapor -oricefloare;

i fream -o vioar pe-o inim ceplânge.Vals trist i o sfâr eal ce sfâ ie i-nfrânge.Frumos i trist e cerul, altar f hotare.

i fream -o vioar pe-o inim ce plânge.O inim duioas pe care neantu-o doare!Frumos i trist e cerul, altar f hotare,Iar soarele-n apune se-neac -n propriu-isânge.

O inim duioas pe care neantu-o doare,Din tot ce-a fost lumin orice f râmstrânge!Iar soarele-n apune se-neac -n propriu-isânge.Icoana ta în mine potir arzând mi-apare!

Mallarmé, care - prin decantarea extrema realului i prin transmutarea sensurilor cu-vintelor datorit contamin rii lor sensice ifonemice - “divina transpozi ie”, - a tentat

ajung la “tenebrele absolute” în eleseca “Neant”, - încredin eaz muzicii identitateaacestui Gol ; dar “Neant”, care însemneazextinc ie ini iind spre “contemplareaeternit ii”: eterul spiritualit ii pure, ce seconfund cu negr itul. C mistica poeziei luiMallarmé este o ini iere în inefabil, o dove-de te suavul poem Sainte (Sfânta):

La geam vechi santal t inuindCe-n ceas târziu se decolDin al uta-i scânteindCândva cu flaut sau mandor ,

E Sfânta pal r sfoindTom de demult ce se di terneDintr-un Magnificat curgândCândva la fine de vecerne:

La acest geam ca un potirAtins de-o harf modulatDe-un înger cu zbor de zefirPentru falanga delicat

Cu care ea,- când i santali carte-apun, - unduie serii

Pe-acest penet instrumental,Muzician a t cerii.În fapt de sear , la fereastra care ascunde

un santal, poetul evoc duetul de alt dat

Page 7: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 7Anul II, nr. 11(15)/2011

dintre viol i flaut, sau dintre viol i man-dor . Amintirea acestei muzici se reaprindeprin imaginea Sfintei Cecilia, patroana muzi-cienilor, care r sfoie te o carte de imnuri sa-cre, fluid imaterial „ iroind” în spa iul vibrantal poemului. Asimilarea eternului femininmuzicii înf ptuie te asocierea a dou purit imenite s ne înal e, i a dou mistere: al de-venirii - muzica - i al crea iei - principiul fe-minin, - mistere care se interfereaz în aceaevolu ie fenomenologic în trei momente -via , moarte, rena tere.

Inaudibil fizic, muzica - r mâne unicarealitate, umplând atât spa iul l untric cât ipe cel exterior i confundând totul în aceea ivibra ie a negr itului.

Starea inefabil generat de cânt, în formaei cea mai înalt , mai pur , mai “creatoare”este o stingere ini iatic ducând spre înviereîntr-o bucurie f nume, - beatitudinea de-plinei desc tu ri ontice. In felul acesta ine-fabilul cântului, poezia “salveaz fiin a”,afirm autorul Dup amiezii unui faun.

În poezia lui Hermann Hesse, Jocul per-lelor de sticl , melosul cosmosului i celuman constituie o neîntrerupt incanta ie in-vocând duhurile sfinte i formulele magicecare preschimb via a în semnifica ii eterne,iar pe aripile acestui cor de sufluri i vr jitainice ne în m pentru a fi absorbi i încântul ce ne preschimb în miezul sacru alconstela iilor :

Muzici din cosmos i din mâini m iestreGata suntem mereu s le-ascult m,Spre pur s rb toare, - duhuri sfinteDin timpii cei de har îi invoc m.

Noi ne l m purta i înalt de tainaÎnscriselor formule vr jitoare,Ce nesfâr irea, patima, via aLe schimb magic în simboluri clare.

Spre cristalinul cânt din constela iiAl vie i-mi sens i-a luat mereu avânt,Din a lor sfer nimeni n-o s cadDecât cere te-n miezul lor cel sfânt.Rilke i-a ales drept simbol al universului

u poetic din Sonetele c tre Orfeu, pe zeulmuzicii, pentru c acesta str tuse moarteai ren scuse, o învinsese prin natura sa on-

tic , muzica fiind rena tere perpetu . i tot-odat , înf ptuie te dizolvarea noastr ini-iatic - noi cei numerici - în inefabil, a a cum

scrie în Sonetul c tre Orfeu II,13:Fii înaintea oric rei desp iri, ca i cums-ar aflaîn urma ta, ca iarna care tocmai sfâr te.

ci printre ierni, e-o iarn ce-atât te vaierna,

inima i-o-ntrece i supravie uie te.

mori neîncetat în Euridice -, i suiecântând iar ,i mai mult sl vind, suie-napoi în raportul

curat.Intre cei ce se sting în apunerii ar ,fii un cristal care, sunând, s-a spart cusunetu-odat’.

Fii - i cunoa te i a nefiin ei stare,infinit întemeind l untrica- i vibrare,deplin s-o des vâr ti în aceast unicoar .

Printre uzatele, ca i printre mutele, fde nume,rezerve ale deplinei naturi, - negr itelesume -extatic s te numeri - i num rul f -l ca spiar .

Cum s evit m stingerea definitiv i sintr m în circuitul eternit ii ? Trebuie, afirmRilke “s murim neîncetat în Euridice”: sintr m în ciclicitatea perenit ii proprie mu-zicii: sunet, apunerea sunetului, rena tereîntr-un nou sunet, datorit necesit ii internea armoniei care însemneaz suirea c tre unnou raport; iar acest lucru, în dublu sens:mu-zica, a a cum a gândit Pitagora, este unraport al numerelor; dar i via a este un raportîntre numere. Suntem numerici i nu entit imonadice - însingur ri absolute. Parcurgereaprocesualit ii trifazice a muzicii face ca moar-tea s fie mereu întrecut . Fiecare sunet, fie-care clip poart acel impuls suitor care str -

bate prin moarte c tre o mai înalt treapt defiin are. i astfel, prin cânt, ne men inem peorbita eternit ii.

Ter ina final a sonetului rezum ideeapoetic a ve niciei umane: sui sincopat, e-nergizat de chemarea c tre inexprimabil; clipata, care este num r, f râm , adaug-o “tota-lit ii inefabile” a naturii, pentru a ne pierde,a ne absorbi în Unul universal, idee hindus ,idee goethean i nietzschean , idee dinfinalul operei Tristan i Isolda.

Poeziile de mai sus sunt doar câtevaexemple de crea ii din lirica universal dezvol-tând complexitatea mitic i simbolic a spi-ritului orfic, pe care îl putem afl m rezumatîn lirica lui Pindar: „Muritorilor le sunt datezile nemuritoare”, deoarece „exist o vecie avremii”; acest lucru are loc când poetul „în-

mân eaz str lucire”, când suflul s u po-etic vie uie te în „cur ia pic turilor de roui se înal c tre Eter” pentru „a da în floare

pe în imile sofiei”. Ca atare, trebuie spus este eronat a se considera orice poezie ca

fiind prin defini ie orfic . Poezia este orficatunci când transfigureaz i ini iaz spiri-tual.

Privit prin prisma multiplei simboliceorfice, poezia, muzic a verbului, este un mis-ter care nu se în elege decât cu misterul dinnoi în ine, setos de elanurile zborului eli-berator c tre cele mai înalte creste ale sim iriii gândirii, luând pe aripi frumosul i sublimul

naturii - pentru a le transpune în prezentetern.

Faraon tân r la vân toare

Page 8: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

8 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Au trecut trei ani, i vor maitrece mul i al ii, de când marele

rturar i promotor al culturiinoastre, Artur Silvestri, s-a urcatîn Nirvana, la data de 30 noiem-brie 2008. Au trecut trei ani i nee mereu dor de prezen a sa vie ide cuvântul s u „cules de pe pa-ji tile infinit colorate i cu parfu-muri inefabile, pe care le par-curge f oprire, ne cuprindei ne supune, strecurând în noi

în elesuri superioare, menite sne extrag din contingent”.(acad. prof. dr. Zoe Dumitrescu-Bu ulenga).

Chiar dac au trecut trei anide când a trecut în lumea umbre-lor, a r mas numele s u s str lu-ceasc în lumin prin scrisul ifaptele sale.

Unul din marele mele regreteeste acela c a plecat în eternitate

s am ansa s -l cunosc per-sonal, de altfel, a a cum s-a în-tâmplat cu foarte multe persoanecu care comunica prin internet.Nu ne-am v zut ochi în ochi, daram sim it de la bun început c

cea parte din via a mea, motivpentru care merg la mormântul

u, pentru reculegere, ori de câ-te ori m aflu în ar i nu uit niciaici, în Canada, din când în când,

-i aprind o lumânare. Aseme-nea situa ii nu se întâmpl decât

atunci când în via întâlne ti ce-va special i n-am nicio îndoial

acest om, atât de deosebit, afost un om special, cu o for spi-ritual ie it din comun, înzestrati cu ceva puteri paranormale, un

om care degaja atâta lini te, sigu-ran , în elegere i bun tate, a acum nu î i este dat s întâlne tidecât rareori în via . Când amtrimis primele scrieri spre pu-blicare, cu destina ia „Intermun-dus Media”, nu aveam nici ceamai vag idee cu cine voi intra înleg tur ; luasem adresa, la în-tâmplare, de pe internet, îmi pl -cea cum suna. Cu fiecare mesajpe care-l primeam, semnat ArturSilvestri, se degaja câte ceva dinputernica sa personalitate i ce-va din fiorul rafinamentului uneiculturi vaste, încât m f cea sdeschid ochii tot mai larg, ca înfa a unor descoperiri venite penea teptate. Sem na cu o comoa-

pe care o dezv luiam treptat inu puteam s -mi dau crezareochilor. Într-un timp, când am

zut c nu mi-au ap rut ni tescrieri, pe care le trimisesem pen-tru publicare, am adresat rug -mintea s -mi comunice cu ce as-pect din cele scrise nu a fost deacord. Mi-a r spuns imediat cnu au sosit aceste scrieri. „Eu amun num r de scriitori de care m

ocup personal i scrierile lor vindirect la mine. Aceste scrieri numi-au sosit i în alt parte nu amunde s le caut. A tept s le re-trimite i.” Comunicarea asta m-asurprins. Venea de la Pre edin-tele „Asocia iei Române pentruPatrimoniu”, personalitate mar-cant a culturii noastre, i eu e-ram la începutul încerc rilor meleliterare. i, astfel, am p it înaintei mereu am avut în minte cuvin-

tele sale de îndemn din care re-produc acum doar câteva: „fericitcel ce ocup un loc pe p mânt,iar dac acel loc este binecuvân-tat de spiritul literei scrise, atuncieste cu adev rat un om fericit”. ieu am gustat din aceast fericire.

Din toat coresponden apurtat pe internet, am constatat

gândurile mele, chiar i celemai adânci, cele pe care nu le sco-sesem nici eu la suprafa , mi le-a recep ionat i c au avut ecouîn gândurile sale, ba, mai mult,le-a dus mai departe. Nu ne-amîntâlnit fa în fa , dar ne-amîntâlnit în spirit. A existat un flux,care era reciproc, i am r mas cuconvingerea c era înzestrat icu ceva puteri paranormale i ca fost un om cu aur mistic . Chiari atunci când trimitea mesaje co-

lective, eu sim eam c mi se adre-seaz direct i mie. F aceast

prezen în via a mea, de i scurt ,ast zi nu a fi unde m aflu acum.

Dar, dincolo de ceea ce mdetermin personal la recuno-tin i neuitare, sunt multe al-

tele care îl situeaz pe podiumulînalt al oamenilor ale i ai unei ri.

Ideile la care m refer acumnu sunt noi, au fost spuse i su-bliniate de multe personalit iremarcabile ale culturii noastre,dar socotesc c nu s-a spus în-deajuns, oricât de mult le-am re-peta i de aceea revin asupra lor,mai ales asupra unui fapt ie it dincomun.

Puterea, cu care a fost înzes-trat acest om de excep ie, l-a de-terminat s încerce o fapt uria ,

opreasc declinul spiritual alrii noastre, s pun stavil dis-

trugerii multor tradi ii, care, de-alungul anilor, au fost consider-ate temeiuri ale vie ii în spa iulnostru carpatin, s schimbe acestmod de a gândi care ne sufoc ,un mod de via viclean i fals. Avrut s lupte împotriva dezr -cin rii românilor i a modelelorde via , atât de eronate, care s-au impus în modul nostru de exis-ten i s aduc un aer proasp tîn ar , s situeze România pe unloc onorabil în lume. Pentru înf p-tuirea acestui gând, a înfiin at „A-

Elena BUIC~(Toronto, Canada)

Artur Silvestri, la trei ani de la urcarea \n Nirvana

Page 9: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 9Anul II, nr. 11(15)/2011

La cea de-a treia carte, ElenaStroe-Otav pare ca i-a dat, iluat, un examen important: acelade scriitor. Cu volumul Insomnia,ap rut la Editura MAD Linotype-Buz u, 2011, Elena Stroe-Otavmi-a cucerit aten ia, mi-a stârnitcuriozitatea, mi-a creat o stare debine. Construit circular, sime-tric, cartea începe sub un pretext,cel al insomniei provocata de unaccident la care particip autoa-rea. Subiectul se desf oar pemultiple planuri, reu ind s strân-

, cu fiecare pagin , aria de pre-zentare exact de unde a plecat.Complicele autoarei, motanulKiri, de care o leag o strânsa re-la ie de... coabitare, este primul

ruia îi împ rt te inten ia dea- i exorcita r ul launtric - pro-vocat de imaginea accidentului -,prin scris. Cartea este alc tuitdin pagini poetice de mare sensi-bilitate, caracteristic scriitoarei,unde figurile de stil sunt la eleacas i unde brodeaz un subi-ect aparent tern: povestea por-ne te de la traseul ini iatic al uneitinere absolvente de filologie,obligat la executarea stadiuluiprofesoral- rural, cu întregul sau

Mariana Vicky V^RTOSU

cortegiu de peripe ii, sfâr ind înzilele noastre, zile în care eroinaeste profesor de liceu, confrun-tându-se cu elevii i legile cola-re ale acestor timpuri. Arhitectu-ra c ii, cum am spus, se bucurde o tehnic bine st pânit („de-formare” profesional , mi-a per-mite s glumesc). Elena Stroe-Otav realizeaz , de fapt, un per-sonaj principal, Lavinia Moise.Portretul acestuia creionându-seindirect prin ac iunea celorlaltepersonaje, direct, prin faptele ei.Substituindu-i-se, autoarea folo-se te limbajul m rturiei, deru-tând cititorul, l sându-i falsa im-presie de roman autobiografic.Lectura cunoa te oarecare tensi-une, crescând în intensitate cufiecare capitol, captivând i re-laxând deopotriv . Tr im al turide eroina spaime, nelini ti, bucu-rii, clipa marii iubiri, dezam giri,îngrijor ri, triste i, dar i împliniri.Elena Stroe-Otava reu te scuprind , de-a lungul celor pestedou sute de pagini, tr iri dintrecele mai complexe, f cându- i-l

rta la toate acestea pe cititor,ruia nu este dispus s -i acor-

de nici m car pauza de cafea.Fracturarea capitolelor, rupereaplanurilor prin descrieri, printr-oexcursie la Roma, de exemplu, pri-lej cu care autoarea face o adev -rat demonstra ie de virtuozitate:

i plimba i prezint cititoruluicele mai importante puncte tu-ristice ale Romei, ca un ghid ex-perimentat. Este, acest mod, o

selni scriitoriceasc , deter-minându- i cititorul s nu aban-doneze lectura. F cându-l curios,nu numai asupra destinului per-sonajului principal, ci i provo-cându-l prin astfel de date, infor-mându-l, f cându- i astfel, cartea

util . Nimic nu r mâne nerezol-vat. Destinul fiec rui personaj a-dus în scen este l murit, citito-rul nu are întreb ri. Repet, roma-nul este rotund, f fisuri, binescris, într-o manier atractiv .Am s redau un scurt fragment,ce în concep ia mea reprezintinima romanului, spre a ilustrao f râm din trudnicia autoareiîn drumul des vâr irii acestuihobby, literatura:

„Am ie it în r coarea dimi-ne ii de început de iunie. O li-ni te deplin st pânea satul,semn c nimeni nu se trezise laacea or . Era duminec i, dacnu mergeau la biseric , oameniinu mergeau nici la câmp. Pe gaz-dele mele le anun asem de seara

aveam de gând sa v d r ri-tul soarelui cu Edi, din mijlocullanului de grâu. Am mers untimp pe o c rare, prin iarbaumed de rou . Am str tut la-nuri de porumb i floarea-soa-relui, prin locuri pe care numaiEdi le tia. Era înc noapte, era

coare i el m inea de dupumeri, ca sa m înc lzeasc ,pentru ca nu luasem decât unpulover sub ire peste bluza devar . Nu b nuisem ca în zorieste atât de rece... Eduard a g -sit un spa iu gol în mijlocul la-nului unde a întins p tura... Ne-am a ezat obosi i pe p turamoale i am ascultat, în lini te,oaptele p mântului. M sim-eam ca prima femeie de pe p -

mânt al turi de perechea mea”.Aici, în acest punct al c ii,

se deruleaz conflictul. Un con-flict docil, acceptat, solu ionat.Ca i INSOMINA eroinei, de alt-fel, v recomand cartea..., dar snu experimenta i insomnia, decâtcitind-o.

socia ia Român pentru Patri-moniu”, adunând în jurul s u inte-lectuali romani de pretutindeni,care „privesc in aceea i direc ie”.

A fost uimitoare for a cu carea luptat pentru a- i îndeplini a-cest mare vis, Rena terea Româ-niei. Credea cu toat convinge-rea c în acea profund RomânieTainic sunt valori umane capa-bile de o nou construc ie morala rii. Nu e inutil s ne reamintim,iar i i iar i, c avem atâta ne-voie de rena terea acelei RomâniiTainice, acea Românie curat , ca-pabil s i iubeasc înainta ii,

i priveasc critic trecutul, s -i îndrepte privirile spre un viitor

luminos, o Românie dup caretânjesc to i românii de bun cre-din , mul i la num r. Într-o astfelde Românie, câ i români nu s-arîntoarce la vatra str bun , câ ial ii n-ar renun a la visul împliniriipe alte meleaguri, câ i romani n-ar fi ferici i bând apa limpede dinfântâna p mântului str mo esc!

Dar Dumnezeu l-a chemat laEl, fiindc rii noastre poate cnu-i venise înc momentul mân-tuirii, poate c mai avem de pl titpentru multele îndep rt ri de laCele Sfinte, sau poate c este nu-mai o încercare pe care trebuie

o tr im a a cum ne-a fost datulsor ii. Cine poate deslu i rostu-rile h zite de Cel de Sus?!

Pentru lumina unui astfel degând m re , se impune s ne re-amintim chipul celui care înce-puse s îi pun câteva temelii.Stau m rturie, scrieri i nenum -rate fapte în folosul românilor i,în mod special, demersurile f -cute pentru a aduna în sentimen-te i în gânduri pe românii de pre-tutindeni înfiin ând, pe cheltuialasa, prestigiosul imperiu mediatic„Asocia ia Românilor de Pretu-tindeni” pentru o mi care cultu-ral în ar i în str in tate, acti-vitate preluat dup dispari ia sade devotata sa so ie, MarianaBr escu-Silvestri.

Artur Silvestri a însemnatSperan a ca lumea s fie mai bu-

, i asta nu trebuie s-o uit mniciodat .

Am a ternut aceste însemn riavând în minte cuvintele pe carele-a notat, referindu-se la istorianoastr i la oamenii mari ai ei:

„Uitarea merit s fie unblestem”.

Insomnia

Page 10: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

10 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Exist o suit de prezent riinteresante despre scriitoarea ro-mân bilingv Mariana ZavatiGardner, din Marea Britanie, ocreatoare prolific , din ce în cemai prezent în publica iile ro-mâne ti din ar i din diaspora.Aten ia revistelor literare a fostatras atât de valoarea textelorpublicate, cât i de num rul re-lativ mare al c ilor unanim apre-ciate de cititorii i de prezentatoriiacestor pagini. Într-o perioad denumai câ iva ani, autoarea a lan-sat cca 30 de c i de proz i 20de c i de poezie, multe dintreele tip rite în edi ii bilingve, ro-mân i englez , ca s nu maivorbim de numeroase recenzii itraduceri. Dup cum era de a -teptat, munca i talentul i-au fost

spl tite cu numeroase premii idistinc ii române ti ori interna-ionale.

Ultima sa carte de proz ,Bucure ti-London, înainte i-napoi (Ed. Sitech, Craiova, 2010),înso it de o ampl i valoroasprefa , intitulat „Mariana Za-vati Gardner, cu lada de zestreprin lume”, scris de DumitruVelea, cuprinde 22 de proze scur-te, izvorâte din amintiri vechi inoi, petrecute în dou extremegeografice diferite (România -Anglia).

„Bucure ti-London, înaintei-napoi” invit cititorul s se

al ture autoarei într-o ispititoarenavet a cunoa terii gradate a di-versit ii lumii întâlnit spa ial itemporal, minu ios reconstituitprintr-o ocant revitalizare binetemperat imagistic. Procedândreduc ionat, elementele descrip-tive largi se sedimenteaz treptatîn descrieri concise, pline de con-ving toare aderen e la realul co-tidian. Sunt povestiri nostalgiceîn care totul este viu. Luate stilis-tic, sunt îmbin ri ale unui registruînalt, clasic, cu unul al limbajuluicomun pl cut i bine decantat.Interesant ni se pare faptul cMariana Zavati Gardner nu opu-ne idealistic lumile de la antipozi,

ci încearc s le uneasc i s leseasc numitorul comun, ac-

centuând realistic substan a epi-. Remarcabil este nu doar în-

demânarea nara iunii, dar i bu-colica delicat-solemn a vibra-iilor telurice emanate de spa iul

dulce i familial al Bac ului plinde vechiul farmec moldovenesc.În sânul familiei, autoarea sesimte deplin împlinit i reinte-grat dup fiecare vizit , f a-fectarea manierist a spa iului lu-dic i miniatural. Dovedind o ca-pacitate impresionant de adap-tabilitate la nou, eroina c ii,„Maruca-naratoarea”, cum o nu-me te Dumitru Velea, revenind lanoul domiciliu de pe insula bri-tanic , în elege c obiectul repe-tatelor c torii pare un destinpersonal al unor alternan e la ca-re nu se poate renun a niciodat ,deoarece contactul cu locurile deba tin care reîncarc bateriilesufletului sunt puternic d toarede energii noi, aidoma celor alemiticului Anteu la contactul cu

mântul. Schimb rile de decor- cel anglo-saxon versus cel valah- sunt similare celor din scenariilefilmice, f s fie for ate ori de-scrise într-o manier utopist , cicontemplativ , fiindc în acestmediu bivalent Maruca viseazcu ochii deschi i la o lume numaide ea cunoscut cum este în viarealitate, refuzând descrierea ele-mentelor care degradeaz socie-tatea modern de pe ambele r-muri.

Fiecare din cele 22 de nara-iuni s-ar putea transforma în po-

vestiri lungi sau în nuvele, dareste preferat genul scurt, cu ac i-uni comprimate în pilule epice dince în ce mai mici. Personajul pri-mei povestiri, „Mo Bugan”, unoctogenar simpatic ce se umflîn pene pe lâng dudui ele tinere,ar tându-ne ce via ducea el pecând era fl u, un mo politi-cos i inteligent, mânuind repliciugube e, sluje te pe la casele

mari i ne aminte te oarecum deMo Nichifor Co cariul descris

Cristian Petru B~LAN (Chicago, SUA)

de Ion Creang . Portretul luiMo Bugan pare antologic:„Musta a îngrijit le deoachede-a dreptul atunci când îndr z-nesc s -i taie calea râzând pof-ticioase. Z ce te chiar i petinerele neata ate, dar cu per-spective.” În schi a „5 martie1953”, ziua când satrapul de laMoscova, „tovar ul Stalin”, adat ortul popii, micu a elev Ma-ruca nu poate în elege pentru ceînv toarea care pân atunci levorbise apologetic despre „t -tucul Stalin”, la confirmarea tiriiauzite, le ordon în mod surprin-

tor elevilor ei s rup din ma-nuale pagina cu portretul dicta-torului, în timp ce lumea pe stra-

jubila: „...A murit satana... Sta-lin e mort... S-a dus dracului...

-l ard iadul!” Aceste amintirisunt expuse cu tonul comic alunui fapt în eles mai târziu decopila maturizat .

Amintirile londoneze cap ,desigur, culoare local , specificenglezeasc , impregnate de to-nalitatea prozei britanice plin descene misterioase, mai ales cândeste abordat subiectul locuin-elor vechi bântuite de spirite

mali ioase. (Schi ele Casa de lanum rul 1 i Casa din deal - micibijuterii ale genului). Din aminti-rile copil riei, exceleaz schi eleCea dintâi amintire, Bomboa-nele, Ziua Domnului Constan-tin, Gr dina cu stupi, Portocalade Cr ciun, dar i celelalte, desi-gur, conferindu-ne o mare impre-sie de adev r inubliabil. În elesunt amintite persoanele cele maidragi, p rin ii, copiii, bunicii, prie-tenii, oamenii nevoia i, grijile per-sonale, colapsurile trec toare ale

ii (v. schi a ProblemaMaruc i), lipsurile endemice depe timpul comunismului, sufe-rin ele oamenilor, întrerupte descurte raze luminoase, de micibucurii care, totdeauna, în amin-tiri, iau amploare i prind culoriirizante. În ele, problemele iraporturile de familie paresen iale.

Ultimele schi e, din ce în cemai scurte (La gar , Zgomote,Obiecte, Bilet dus-întors .a.),cap aspecte de tablete i auca decor spa iul Regatului Unit,dar titlul c ii Bac u-London...,aminte te de Londra doar pentru

de acolo porneau avioanelespre România i tot acolo reve-neau ele cu nostalgica autoare.Scenele descrise nu sunt tipiclondoneze. Dar i aceste pastileliterare apar stenice, focalizându-se toate pe esen e. A spune totulîn cuvinte i idei pu ine, presu-pune o mare m iestrie literar ,inspirat din via a real . Citind,de pild , schi a Programareaajungem la concluzia c birocra-ia britanic nu difer cu nimic

de aceea din România. Abia in-trat într-un cabinet medical, du-

ni te momente penibile de a -teptare, pacienta a trebuit s r s-pund la ni te întreb ri enervantde stereotipe: Numele... Datana terii... Adresa... Numele dedomni oar a mamei... - întreb ricare existau deja i pe formulare,dar care se repetau inutil la fie-care ghi eu, c ci a fost trimisde la un func ionar la altul, capân la urm s nu fie servit cunimic, fiind nevoit s pleceacas unde completeaz o fide reclama ii.

Întreaga carte a scriitoareiMariana Zavati Gardner este oocant revitalizare a unor eve-

nimente cuprinse pe o perioadde aproape cinci decenii, de-monstrând o real putere de abs-tragere din mediul social-political unei lumi aflat într-o continuschimbare unde nu influen a ima-gina iei conteaz , ci confluen adurit ilor vie ii, atenuate de auraamintirilor transplantate din ini-ma creatorului în sufletul citito-rului. Este o carte pe care oricineo cite te cu real pasiune.

Bac#u - London, \nainte [i-napoi

Page 11: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 11Anul II, nr. 11(15)/2011

Iulian CHIVU

De la debutul s u editorial(Pax magna, Ed. Cartea Româ-neasc , Buc., 1972), poetul Eu-gen Dorcescu semneaz pânast zi aproximativ patruzeci devolume de versuri, eseuri, prozscurt , teorie i critic literar ,dintre care patru sunt volume detraduceri, în special din poeziaspaniol (Pierre Loti, DoamnaCrizantema, Editura Excelsior,Timi oara, 1998; Coriolano Gon-zález Monta ez, toria, Edi-tura Mirton, Timi oara, 2010;Rosa Lentini, Tsunami i alte po-eme, Editura Mirton, Timi oara,2011, aceasta fiind reluat în ace-la i an i în edi ie online la EdituraSem torul, Bucure ti). VolumulRosei Lentini, cu versuri de sim-ire spaniol emblematic , mi-a

parvenit în format online, expe-diat pe aceea i cale electronicde autorul traducerii (iat , a adar,cum cartea se îndreapt spre adoua tinere e f s prejudiciezevaloarea, ci ajutând-o s se afir-me în cercuri intersectate în jurulei!). M rturisesc c dup Dáma-so Alonso (El viento y el verso -1925), Mario Benedetti (Poemasde oficina - 1956, La casa y elladrillo - 1977, Poemas de otras- 2004), dup Alegre Heitzman(La luz con el tiempo dentro -1993; La luz en la ventana - 2001),dup César Augusto Ayuso (Afir-

mación del hombre - 1980; Lanoche ama su sombra - 1984),cartea Rosei Lentini, Tsunami ialte poeme, mi se pare o conti-nuitate liric în spiritul a ceea cescria înc pe la mijlocul veaculuial XX-lea în Poesía española iîn Poetas españoles contempo-raneos Dámaso Alonso despredestinul comun al poeziei de sim-ire spaniol , indiferent dac ea

se exprim în castilian , în basc ,în catalan sau galician . În tra-ducerea lui Eugen Dorcescu, buncunosc tor al spiritului iberic,Rosa Lentini m trimite la o ob-serva ie a lui Salvador de Mada-riaga, potrivit c reia gândireaspaniol ar fi bogat în geniu, dar

rac în talent, cu precizarea cMadariaga distinge „dou tipurideosebite ale spiritului uman,care se deosebesc prin aceea ctalentul este mai ales con tient,continuu, metodic, analitic, cri-tic, iscusit în ceea ce prive te for-ma, în timp ce geniul este mai alessubcon tient, discontinuu, liberde orice metod , sintetic, creator,fertil în ceea ce prive te fondul”(Englez, francez, spaniol în vol.Itinerarii spirituale, Ed. Meri-diane, Buc.,1983, p. 228). RosaLentini i întreaga ei genera ieprobeaz tenta ia spaniol de aprivi totul ca subspecie aeterni-tas cu sprijinul nemijlocit al gra-

iului i al tendin ei lui de tota-lizare, ceea ce constituie sufletulSpaniei. Astfel, ar spune i Ma-dariaga, spaniolul atinge univer-salitatea f s i-o propun .Rosa Lentini, poet , traduc toa-re, critic i editor, este licen iatîn Filologie Hispanic la Univer-sitatea Autonom din Barcelona.Membru fondator al revistelor depoezie Asimetría (1986-1988) iHora de Poesía (1979-1995), afost, în plus, directoare a acesteiadin urm , în care a tradus nu-mero i autori i a realizat mai mul-te antologii. A conceput i coor-donat ciclul de poezie „Martespoéticos” în Casa del Libro dinBarcelona în perioada 2000-2005,unde au citit mai mult de o sutcincizeci de poe i din toat lu-mea, se arat în prefa a semnatde Esther Ramón. Tsunami ialte poeme este pentru cititor unexerci iu complex de semiotic ,de psihologie a reprezent rii, detestare a maturit ii în elegerii ide revela ie a metaforei binestructurate în registrele contigu-it ii. Selec ia poemelor st subsemnul apelor care amenin cudezl uiri sinistre, gata oricând

readuc totul la preexisten ,iar via a este un tsunami care nuiart : teptare, r gaz în care nena tem./ dorin a apelor careprevenindu-ne/ ne oblig s imi-

m cet ile/ ce ridic ziduri dezuire/ i poduri ce leag

aceste ziduri chiar dup lungiani de lini te (Tsunami). Vâlto-rile sunt ra iune de a fi i r zle eleparanteze în timp dau r gaz pen-tru aripi i împotrivire: Str -tând o perioad de calm/ întreun tsunami i altul/ f ruguricare s -i conduc pân acas /pe cei care s-au pierdut întreape,/ oamenii uit trecutul (Da-ta viitoare). Destinul este o con-ven ie peste putin , care se pre-simte nu se ra ioneaz , cu punc-

tul de sprijin în afara vie i înse i:Scade resentimentul/ fa deceea ce credea/ a fi dreptul s u/Ariadna nu este doar/ cea careofer firul/ ci i cea care deslu-

te/ scrise/ în ghem/ origineai finalul (Piatra). Via a este aido-

ma unor antilope epuizate îngoana spre înainte/ (...) dac totceea ce ele sunt scap / i moarefugind (ibidem). Aceea i vâltoa-re, descoper Rosa Lentini, aaprins întunericul înainte devreme pentru Alejandra Pizarnik:Patruzeci/ de ani mai târziu ci-tesc numele în minuscule «ale-jandra»,/ în gura celui care ast pânit moartea precum feti ace/ sub vânturi cenu ii a teaptcel lalt rm, i scrie:/ „dede-subt sunt eu/ alejandra” (Ci-tind-o pe Alejandra Pizarnik). Nu-mai mitul se împotrive te chiar idin adâncuri, din nisipul Nilului,i r zbate împotriva timpului prin

Barajul de la Assuan: Dintr-obarc îndep rtat se aude cân-tând o lume nou , incon tientde zecile de/ temple înecate subbaraj, arhitecturi uitate/ careniciodat nu vor mai izbuti/ sias la lumin . Cântecul iden-tit ii le dezv luie i el f când s

leasc orice inven ie a denatu-rii cosmopolite: În b rci mi-

cu e, folosind bra ele drept vâs-le, se apropie copii de feluci ca

cânte/ cânt ri la mod pe ca-re cred ei c turi tii doresc sle-aud ./ Cerem unor ochi în-gropa i în piele m slinie uncântec egiptean. Ochii se lu-mineaz / în timp ce din pieptulpl pând al micu ului ne tecea mai dulce intona ie, i ori-ce/ alt melodie/ înceteaz a seauzi în tot lungul râului (B rcileNilului). Dincolo de farul de la

Rosa Lentini – Sim]ire spaniol#\n rostire rom@neasc#

Page 12: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

12 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Alexandria, care zace în mare ladou sute de pa i de la port,Egiptul r mâne Cheia Lumii:Egiptul tindea spre stele ori seafunda în nisip./ Cu o imenscheie a vie ii f cut din plumbaurit se deschid ast zi celedou / temple din Abu-Simbelsau cel din Luxor, în antica Te-bas, / cu coloanele sale... Sim-irea liric a Rosei Lentini s-arsa cu greu prins în expresie

româneasc dac o alta la fel desubtil i profund n-ar adulme-ca-o, fiindc sintaxa, topica i înprimul rând mecanismele repre-zent rii pot deveni în el toare:joc împrejmuind marele drum/desfrunzit, al unei poete/ ce pu-ne temei negurii sale;/ mai târ-ziu locul î i pierde r bdarea(Citind-o pe Alejandra Pizarnik,II). Sau o reflec ie superb poatefi prejudiciat în rostirea ei: izice: “iarna urc prin mine”/ ieste mai în sine cu sine îns i(ibidem, III). Ori lucrurile acesteanu se întâmpl în traducerea luiEugen Dorcescu. El gust cu me-tafora din savoarea acelui spirital geniului, despre care vorbeaMadariaga, când traduce Omilie(în turnul clopotni ei un ritm

gre ,/ dang tul de mort, înbiseric /mes recviem Bach//),ori îi gust veninul tranchilizantal reconstruc iei fiin ei (Acum nueste suflet/ înc e niciodat / ierieste înc / azi este la / niciodati întotdeauna/ îndep rtat//) i

ajunge la construc ii care frizeazparadoxul (un lucru nu este elînsu i dac / tim s -l ascundem;Citind-o pe Alejandra Pizarnik).Am tradus i traduc din limbilefrancez i spaniol . E o muncutil i fascinant . Dar, pentrua o duce cu bine la cap t, tre-buie, desigur, s ai anume cri-terii. Spre exemplu, în ce m pri-ve te, caut mai întâi afinit i dementalitate i de viziune artisti-

, i abia apoi m încumet alm ci un text, m rturisea Eu-

gen Dorcescu într-un interviu(Ziarul Lumina, mar i, 14 iunie2011). i o face cu onestitateacrezului, adic , citând-o tot peRosa Lentini (Simbioz ,5), Voimic ora apa/ pentru a- i da sbei/ soarele nisipurilor.

Dan Dorin MUSTA}~

De curând a ap rut romanul„Geam nul din oglind ” de Al.Florin ene, la editura Sem -torul, Bucure ti, 2011, cu o co-pert realizat de scriitorul i gra-ficianul George Roca. În cele pes-te 200 de pagini, autorul desf -oar dou ac iuni cu acelea i

personaje în acela i timp.Evenimentele se deruleaz

dup anul 1990, printr-o reme-morare a amintirilor celor doupersonaje puse fa în fa , caîntr-o oglind . Introspec ia, sus-piciunea reflexiv sunt procede-ele la îndemâna autorului, care lefolose te pentru a ilumina fa anev zut a trecutului lor, dinepoca ceau ist , pentru a aduceîn con tiin ipoteze verosimileasupra adev rului tr it de perso-naje. De fapt, Al. Florin ene, unbun cunosc tor al psihologieimaselor, aduce în plin plan revol-tele maselor manipulate de viito-rii baroni, care în anii ’90 erau înfaza incipient a devaliz rii eco-nomiei na ionale.

Cele dou personaje princi-pale, prieteni din copil rie, unziarist, profesor la facultatea dejurnalistic din Bucure ti, pe nu-me Constantin, i cel lalt scriitor

i critic literar, pe nume Florin, seîntâlnesc, dup zeci de ani, laCluj, timp de zece zile, perioadîn care se desf oar ac iunea ro-manului.

În cele peste 200 de paginiale c ii, structurat în zece ca-pitole, autorul, fiind un virtuozal decant rii artistice i al retros-pectivei, reu te s oglindeas-

conflicte, surprinzând prota-goni tii în rutina gestului coti-dian. Prezentul e un pretext de adevelopa trecutul personajelor,o trap a memoriei, dar i a facecunoscute lucr rile publicate defiecare, deductibil reale. În jurullui Constantin i Florin i so iilelor se încheag o parabol a scri-bului omniscient, a martoruluicare recupereaz adev rul isto-riei prin amintire. Confruntareacu realul e un mod de a rede -tepta mi carea sufleteasc , de a-i verifica vibra ia. Descoperim înacest roman un filon al biografieiautorului în tangen cu socie-tatea i lumea scriitoriceasc .

Fiecare capitol din cele zeceare câte un motto din Biblie adec-vat ac iunii care urmeaz . Sur-priza apare la sfâr itul romanului.Cele dou personaje, sunt, defapt, doar unul singur, „geam -nul” celuilalt, oglindit în proprialui oper i care se redescoperprivindu-se într-o oglind real !

Romanul „Geam nul din o-glind ”, al turi de celelalte ro-mane ale lui Al. Florin ene,„Chipul din oglind ”, „Insulaviscolului” i „Orbul din Mu-zeul Satului”, se constituie într-o fresc a societ ii române ti dinsecolul XX. Cu acest roman, pu-tem spune c avem în Al. Florin

ene, cu siguran , un romanciercomplet.

C#r]i primitela redac]ie

Melania Cuc &Menu Maximinian -

Cartea cu coper i de sticl ,Ed. Sem torul, 2011

Emil Bucure teanu -Proprietatea e sfânt ,Ed. Junimea, Ia i, 2011

Alex Vâlcu - Adieri Astrale,Ed. Amurg sentimental,

Bucure ti, 2011

Page 13: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 13Anul II, nr. 11(15)/2011

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Syn – logismoConstruc ieDeconstructiv

Utopiere e

Visele înfrânte

Divor atDomni oarDoamn

BoboteazGer am ruiDe te ia cu c lduri

AutoportretNu parCe par a fi

DemagogSe bate cu pumnii’n piept

s mi te un deget

PaternitatePruncu-i n scut în gr dina ta -De-aceea-i f tul altuia

CondamnatSi-a dat foc la valizaC’a intrat la ap

gubaNenorocitul de el…A rupt-o’n fericire!

ChirurgieOpera ia reu itPacientul decedat

RotunjireInexactitatea, de care vorbeam,S’a dovedit exact|

Traduction : Nicole PottierSyn – logismosConstructionqui déconstruit

UtopieGrandiosesrêves vaincus

DivorcéeDemoiselleDame

EpiphanieGel chagrinQui te prend avec chaleur

AutoportraitJe ne semble pasCe que je semble être

DémagogueIl cogne des poings dans lapoitrineSans bouger un doigt

PaternitéUn bébé est né dans ton jardinCependant il est le fils d’unautre

CondamnéEt la valise prit feuen entrant dans l’eau

PerdantPauvre de lui...Le bonheur l’a tué!

ChirurgieL’opération est réussieLe patient est décédé

RondeurL’inexactitude, dont on parlait,s’est avérée exacte

Munca patrioticEste voluntar -Obligatorie

GlonUn obiect fierbinteCare te las rece

MihaiA crescut fiu-meu înalt,i mai robust ca mine,

Încât zici eu sunt copilul lui

Gripati mai r core te sufle elu’

Cu un ceai c ldu

Non-identitateSunt ceea ceNu sunt

NevrozTace fiin a în adâncuriUrlând prin vene i artere

OaspeteOmul dorit se dovede teNedorit

AlgoritmRa ionament ce se repetDe st mintea’n loc

FebrO ar toridCare te ia cu friguri

DiagnosticAre o boal

toas

Travail patriotiqueEtre volontaireobligatoirement

BalleUn objet brûlantqui te refroidit

MichelMon fils s’est élevé en tailleet il est plus robuste que moiSi bien qu’on pourrait direque c’est moi qui suis sonenfant

GrippeIl rafraîchit son espritD’une tisane chaude

Non-identitéJe suis ce queje ne suis pas

NévroseLa créature se tait enprofondeurhurlant parmi les veines et lesartères

L’invitéL’homme attendu s’avèreinattendu

AlgorythmeRaisonnement qui se répèteen laissant le cerveau sur place

FièvreUne chaleur torridequi sort en frissonnant

DiagnostiqueIl a une sainemaladie

Page 14: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine14 Anul II, nr. 11(15)/2011

Asisten medicalnitul a murit…-i fie de bine!

Necrolog- Ieri a decedat Mo Trasc .- Uraaa, tr iasc !

KatharsisAc iune de purificarePrin impurificare

NostalgieDulceaAmar

Euforieutura te adoarme

Trezindu-te în alt lume

MetafizicIlogicLogic

LeneCând se scoalSe culc pe-o ureche

PasiuneAm iubit-oCu o ur nebun

IluzieBietul orb

car visul s i vad cu ochii

Desp ireMi-am dat seama cplecând euM’a i p sit de fapt voi

InsolenCârnul dracu’,Nu- i vede lungul nasului?

ÎndoctrinatI se bag ’n cap de mic

el n’are cap.

Par ivi d cuvântul nu-i om

de cuvânt

Assistance médicaleLe blessé est mort...Grand bien lui fasse

NécrologueHier, est mort le père VitHourrah... vive le mort!

CatharsisAction de purifierdans l’impureté

NostalgieConfitureAmère

EuphorieBoisson qui t’endortTout en t’éveillant dans unautre monde

MétaphysiqueIllogiqueLogique

ParesseuxQuand il se réveilleIl se couche sur l’autre oreille

PassionJe l’aimed’une folle haine

IllusionL’aveugle malheureuxPourrait au moins voir son rêvede ses yeux

SéparationOù je me rends compte lorsde mon départQu’en fait c’est vous qui mequittez

InsolenceDiable camusQui ne voit pas le long deson nez

EndoctrinéTout petit, on lui a mis dans latêteQu’il n’avait pas de tête

SalaudIl te donne sa paroleQu’il n’est pas un homme deparole

Emo ieÎmi st inima în loc

tând atât de tare

InhibatSe d superiorDintr’un complex deinferioritate

Perpetuum mobileÎntr’o stabilInstabilitate

Solu ieS’a rezolvat:«Nu se poate»

AteuCredinciosÎn necredin a sa

Ecua ieOrice cunoscutAre o necunoscut

GhinionDac îmi doresc cevaCu siguran c se’ntâmplinvers

TemporalAcest devreme al t uS’a dovedit a fi prea târziu

BirDe unde n’aiDe-acolo s dai

FleFur de la el

i d la al ii

Legea compensa ieiCine pierde aziVa câ tiga mâine

IncertitudineAre dreptate

i, totu i, n’are dreptate

IntrusInvitatNeinvitat

SindrofieS’au adunat to iNeaduna ii

EmotionMon coeur s’arrête sur placeà force de battre trop fort

InhibéIl se croit supérieurdans un complexed’infériorité

Perpetuum mobileDans une stableInstabilité

SolutionOù l’on résoudCe que l’on ne peut pas

AthéeCelui qui croitEn sa non-croyance

EquationToute connaissancepossède une inconnue

GuigneLorsque ce que tu mesouhaitesse réalise à coup sûr à l’inverse

TemporelQuand trop tôt pour toiS’avère être trop tard

ImpôtDe ce qu’ici tu n’as pasLà-bas tu donneras

CréduleDérobe chez luiPour donner aux autres

Loi de compensionCe qu’aujourd’hui tu perdsDemain tu gagneras

IncertitudeAvoir raisonTout en ayant tort

IntrusInvitéNon-invité

SyntrophieSans s’assemblerTous se rassemblent

Page 15: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 15Anul II, nr. 11(15)/2011

43George FILIP (Montreal)

Din volumul L’ère des poètes,în curs de apari ie, la Editura Destine, Canada

RÊVE LUNAIRE

Et cet oiseau dépourvu de corpstournoie à l’ombre de maintes vapeurstout aussi imaginaires que les viergesdont rêvent les recrues pleines d’ardeur.

Quand la poussière de la Lune se déverseon le sent tout près de nous, l’oiseauson repos, le poète aime le laverdans le murmure coupant les eaux.

A un moment donné, seul à seul :que deviens-tu sans ton corps, oiseau vivant?va, je vais te prêter mon propre corpsmême si éternellement…

Et voilà qu’un poète sans corpsvisite secrètement les rédactions;le rédacteur reçoit son manuscritsans aucun préjugé ou réaction.

Quand la vieille Lune se promène dans le parc,le poète tousse sur un arbre qui décolle;l’astre est époustouflé de tout ce qu’il voitet du ciel, descend à deux pas du sol.

- où passa ton corps, poète effondré ? - l’ai donné à l’oiseau pour voler aux astres. - et que deviennent ton front, tes yeux ardents? - parfois, je les trouve un vrai désastre.

La Lune partit emportant ses rêvesEn racontant tout aux étoiles - sachez qu’ils sont ainsi, les poètes là-bas, - je dis la vérité, mes vestales.

Voilà un svelte oiseau nanti de corpsQui vole et chante dans la vieEt voilà un poète dépourvu de corpsEn errance dans la statue du parvis…

UN RÊVE D’AUROCHS

Les aurochs du ciel traversent le cielEt la Voie Lactée trop longue leur paraîtLe palefrenier a affaires en villeEt au Grand Charriot les a attelés

Ils ne savaient rien ces costauds des sommesCe char quelle envie de faire bousculer,Pour rentrer aux écuries chez les vachesPortant entre les cornes la chaîne en trophée.

Le palefrenier muet grille une sècheBoit de l’eau bénite dans une demoiselleAiguillonnait les bêtes d’un bâtonQui prenait ses aises le long d’une ridelle

Le char de maïs gravit péniblement…Etoiles brillaient aux yeux des ovibos ;A hauteur des talus aux gros cailloux,L’air lui-même - voire - grinçait sous les sabots.

La Lune jonchait la route de lampyresDans les bourbiers, le char s’enlisait.Au besoin, afin de s’en sortirLe palefrenier à la roue poussait.

Après quoi, les aurochs si musclésSe traînèrent sous les hues va le malinVers le soir, esquintés par le voyage,Les voyageurs arrivèrent au moulin.

La nuit les roula en sacs de lin,Les aurochs rêvèrent de cuir de vachetteEt pendant ce temps, le vieux SeigneurAvait descendu le ciel sur nos têtes.

Tout n’est donc qu’illusion ici-bas.La fantaisie est juste pour les déments.Et dans mon rêve aux aurochs attelés,C’était moi le conducteur - bonnes gens…

L’ALBATROS

un albatros descendit de son volen devinant sous ses ailes un mât ;peut-être craignait-il la voix de la Mer,peut-être un dor l’appelait vers là-bas…

je l’observai de mille yeux à la foisprésentant sa poitrine au souffle d’air.trouvait-il que le ciel était bien loin,ou ne retrouvait-il plus la Terre ?

pris en chasse par tous les points cardinauxil s’arrêta sur le pic... nulle part.son envol a été taillé en pierredans certains prés silencieux, hagards.

je l’observai de mille yeux à la foisqui faisait remuer son âme au loin,ensuite, il se perdit vers l’horizon.pourquoi vint-il là, on ne le sut point…

JE LE SENS…

J’ai une telle nausée lors d’un cauchemar!Votre oreille aura tout écoutéDéguisé dans la vie, quel ignareDésespéré en quête de ma moitié.Vous m’avez enfilé la camisole.L’âme se débat dans le geste de la main.

Vous oindrez mon corps auprès d’unefumerolle;Toi, ma femme, tu plaindras avec les chiens.Je souffre que trop d’esprit puisse tout gâcher.Je souffre que toutes mes fibres soientdéjà mortes.Je souffre pour le crédo, au pis allerJe souffre de n’avoir un livre, d’aucune sorte…

George FILIP n’est pas un Héros, il est un Eros de la Poésie: il l’a dans lapeau, dans le sang, il respire par les pores de la poésie, il en rêve tant à l’étatde veille que dans son sommeil (bien que les mauvaises langues prétendentqu’il écrit au lieu de dormir - ce qui ne veut pas dire qu’il dort en écrivant ouqu’il écrit en sommeil…).

Constantin FROSIN, Professeur des Universités

Page 16: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

16 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Florin M~CE{ANU

Egiptenii aveau oexcep ional voca ie aculorilor vii, vesele,delicate. Templele,mormintele, obiectele decult, sarcofagele,mobilierul, statuetele,textele de pe papirusuri,erau acoperite cu desenecolorate cu o paletdiscret . O palet carefolosea negrul de

rbune, albul de var,ocrurile galbene i ro ii,fritele albastre i verziamestecate cu uleiuri. Otehnic r masnecunoscut i care dupcinci milenii î i mai

streaz înc nealterat

Pictura egiptean#

prospe imea.Mijloacele cromatice alepictorilor egipteni erau

race, limitate fiind laase culori fundamentale:

negru, alb, ro u, galben,albastru i verde. Aucunoscut, îns , arta de apune în valoare doutonuri vecine.Pictorul egiptean nucuno tea perspectiva.Evita suprapunerile,lucra la suprafe e deculoare uniform : bustul

rba ilor în brun-g lbui,al femeilor în galbendeschis. F nuan e,

degradeuri.Desenul care delimiteaz

i poart culoarea trebuie fie cât se poate de real;

el pune în valoareelementele esen iale dintr-o scen , atributeleindispensabile ale uneipersoane sau ale unuiobiect.Zeii, regii, mor ii glorio i,sunt mai înal i decâtcelelalte personaje,tocmai pentru a- i afirmai confirma puterea

superioar . i tocmaipentru a fi complet ,figurarea corpuluiomenesc îmbin viziuneadin fa i cea din profil,

iar reprezentarea unuiedificiu face media întreplan i eleva ie.Desenul egiptean estedesigur produsul uneiactivit i cu scop, înaintede toate, utilitar.La Apogeul NouluiImperiu Egiptean, arti tiiegipteni, descoperind sauredescoperind bucuriilepicturii pure, au atins osubtilitate a liniei icoloritului, necunoscutpân atunci.Odat cu decaden a NouluiImperiu, coala de picturteban e ueaz într-unartizanat îngust i dispare.

Tron

ul l

ui T

utan

kam

on

Soim

ul l

ui T

utan

kham

un

Page 17: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 17Anul II, nr. 11(15)/2011

Adrian BOTEZ

SÂNGELE CRIMEI I RIMA

ar trebui s blestem întreaga lumear trebui s iert întreaga lumear trebui s m blestem pe minear trebui s m iert pe mine

nu sunt în stare s navighez prin oceanul de sângenu sunt în stare s recunosc c m trag din

mân a crimei

este atât de târziu - pân i pentru a blestemaeste atât de târziu - pân i pentru a iertamai ales - este cu totul târziu - pentrua recunoa te

va veni judecata - vor veni dev lm ii denori înfl ra i - va veni - deasupra de nori - judec torul - cutoate judec ile atârnându-i dinpalme: toate judec ile judec torului vorcurge peste noi - ca un nou sânge - proasp t! - toatenerecunoa terile noastre ne vor reboteza cuun nou sânge

blestem i iertare i recunoa tere i via imoarte i a vorbi i la orineputincios - a t cea - a cânt ri ia falsifica jalnic cântarul i - n tâng enervantcabotin - a te cumpli i a tetrage din s mân acrimei - toate sunt legate de aventuracor biei scufundate a sângelui - toate sunt din pricinaîn lumea asta - a crâncenei lipse arimei

lua i r cinile crimei - i arde i-le cufocul cel viu alrimei: sângele se va stinge - ipeste toat lumea i firea - din nou ides vâr it - vaninge***

SEMNE DE COBORÂRE

e frigcurând va t rî pe-aici iiarna - iar eu cutreier str zi - pustiite i arse defebre - vinovat de prea multe

...de multe sunt vinovat: nu i depuhoiul de frunze - doborât pe trotuare - deghilotinele brumei: sunt vinovat de multenecredin e: nu i de cerul mocnind a turbare -tremurându- i isteric - dorin de crim

inima-mi st într-un picior - gata-nceap - gra ioas - zâmbind ascu it i

pus pe relele toate - baletul mor ii

inima-mi a-nv at - cumilenii multe-nainte ca eu s m dezmeticesc - onou - salvatoare identitate: nu mi-ospune nici moart - i m -mbie s trecpârleazuri cere ti c trecase înm rmuritoare - care-mi intesc - clocotinddu nos - prin ferestre - îmi intesc i-mi salut prinsalve - orbia mea - melancolicablânda orbie - dobândit în timp idin cea a de lacrimi

...e frig i va-ncepe - curând - pe aicivalsul sinistru-al scheletelor ierniinimic nu se poate salva - cuvintele deja s-au

ternut la p mânt - cu ochii închi i împ cat - preg tite denecru torul m cel

nic ieri nu mai d semne ori zborea - enigmatica: Pas rea-Înger

...e atât de frig - încât nu mai poate fi vorbanici de speran - cât despreiubire - pur i simplu a devenito butad pe care i-o spun între elespectrele: consemn i parola deazi

...zgomotele se n ruiesc peste mineapocaliptic - precum barosul pemistic - vina il ului: zgomotedesprinse deorice le-a germinat - de oricine i-orice c ruia ele s -i datorezemonstruoas - fiin a desfiin rii prin vuiet - triumfallep dare - viscolind - desc rcând peste mine - totce apas - tot cecoboar -n abis - obsedat furios - demen în spume ihohot de rune - fchin izb vitor alîntoarcerii la co marul pre ios - preten ios - alluminii***

Page 18: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

18 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Dumitru VELEA

Are omul o via i o vârst ce nu pot fideduse din nici un act de identitate; ele seîntind înapoi, dup cum a întrev zut Jung,pe un traseu bimilenar; se desf oar caidentitate i structur pe o cale luminat cuinsesizabile scânteieri ale lan ului AND; saudup cele confirmate de Cartea C ilor, pedurata vie ii a patruzeci i dou de genera ii,cât i-a trebuit Divinit ii s se încerce cu omcu tot, de la Avraam prin David i captivitateababilonian , pân la a se na te în Maria, caMântuitor, Fiul Domnului, cel care a f cut

dit legea dialectic a recuper rii i îm-plinirii divine a omului. A trecerii acestuia dela condi ia de rob la cea de prieten al Divi-nit ii. O dram în trei acte, cu trecere, sprefinal, i prin infernul captivit ii; o dram adesfacerii din pânzele am girii care se nu-me te trup. Ni-e dat s privim în l untrulnostru acest traseu dramatic, dup num rulîncerc rilor i sta iilor parcurse, al genera iilorpetrecute: rareori solzii se desprind de pelumina ochilor, de cele mai multe ori, acestitinerar îl presim im, ori nici atât, sim indu-nedoar, pân la istovire, durerea fizic a r nilorde fiecare zi. Este un semnal i aceasta. Omulori se apleac asupra sinelui s u, ca asupraunei fântâni spre a- i potoli setea din izvorul

coros al adâncilor ape freatice, ori acestatâ ne te cu presiune greu de st vilit cu z -gazurile con tiin ei. Pa ii i urmele sale seafl , chiar f s i dea seama, în posesiadrumului. Nu el, ci drumul îl posed .

Aceste fraze a ezate ca antet aduc sublumin zbaterea Marianei Zavati Gardner,definit ca poet a c toriei, acum, prin carteaBac u - London, înainte i-napoi (Ed.Sitech, Craiova, 2010), ca prozatoare a c -

toriei recuperatoare de sine. Dou borne,o localitate a na terii, în România, i alta, amaturit ii spirituale, în Anglia, i între eleun drum, înainte i-napoi, ce ia amplitudineaunei reîntoarceri, a unui cerc ce se închidespre a se deschide. Ce este orizontal i spa ialse r stoarn în vertical i temporal. Înaintarease desf oar spre London, întoarcerea spreun Bac u scufundat în apele memoriei, p s-trat în amintirile venite din genera ii i recu-perat din acestea de autoare prin ochii puride copil . Mariana Zavati Gardner ob ine pri-

vilegiul, putem spune, prin cultur i for amemoriei de a fi Maruca-naratoare. În adân-cul oric rui creator se joac un copil. Uneorisub privirea protectoare a unui b trân. i areloc o recuperare de sine. Se cunoa te pa-rabola comorii din vis: pentru g sirea comoriitrebuie, încrez tor, s i urmezi calea visat ,unde la cap tul ei întâlne ti visul celuilalt,neîncrez tor, asem tor cu al t u, prin careafli c visata comoar se afl de fapt acas ,ascuns sub vatra real a focului - i prin ur-mare, faci drumul înapoi, te întorci i o g se tiacolo unde cel lalt doar o visase. Faci drumulînainte si-napoi ca-n orice cunoa tere desine, cu c derile ei în cerc spre a recupera,dup putin , p i din lumea mic , orizonturidin lumea mare. În poezie, traseul c torieiMarianei Zavati Gardner urmeaz trepte iîncerc ri, treceri i petreceri spirituale, cusemne cre tine, cu absorb ii din marele Sine,decantate ca dintr-o fierbere de metale as-cuns cu naiv pudoare. Prozatoarea, îns ,ca din gre eal , trage v lul direct de pe amin-tiri, de pe amintirile venite din alte i mai vechiamintiri pentru a ne ar ta buna rânduial i

ezare a neamului s u, str tor de vremii împ care cu ale lumii i civiliza iei, risipitor

de cuno tin e i sensuri spirituale printre cei-lal i - în virtutea d sc liei -, ori ap tor defruntarii române ti i întemeietor de cele bunei de cuviin între semeni i pentru semeni.

Numai c aceste amintiri îsi au aura sfâ iatde s bii i tratate ale istoriei, mustind de du-rere. Ca într-un recitativ, “îmi amintesc… îmiamintesc…” se aude vocea naratoarei:

“Îmi amintesc... Sunt martor a trenu-rilor prieteniei înc rcate la refuz de la Bra-ov spre Kiev, de la Bucure ti spre Odessa,

de la Ba-c u la Moscova, de la Suceava laLeningrad.

Îmi amintesc... Sunt martor a trenurilorgoale de la Kiev la Bra ov, de la Odessa laBucure ti, de la Moscova la Bac u, de laLeningrad la Suceava.

Maruca prive te prin fereastra înc periiei de la mansard trenurile companiei uniceSovrom. Aude de departe uieratul convoa-ielor pe ro i: Sovrom lemn, Sovrom petrol,Sovrom lân , Sovrom carne, Sovrom lac-tate. Trenuri sovietice interminabile de mar-

cu scriere kirilic , cu u ile închise erme-tic, pe ine mai largi special construite.Trenurile companiei unice Sovrom nu seopresc în gara Bac u. Maruca habar n-areunde se duc zi i noapte. Maruca spioneazdin col ul ei de geam care- i deschide h ulla acela i nivel cu cenu a cerului dimine ii.

Îmi amintesc... trenurile bel ugului. Od pe Maruca spionându-le din t cerea

înc perii ei de la mansard , de unde nici ovorb nu trebuie s scape în afar .” (5 mar-tie 1953).

Cartea Bac u - London, înainte i-napoicuprinde dou zeci i dou de nara iuni,povestiri, de la cele mai ample i întinse sprecele mai reduse; de la cele evocând oamenii evenimente îndep rtate în timp, din estul

românesc, la cele din ultima clip i dintr-unspa iu redus englezesc, p rând o piramid

sturnat , cu baza în sus, ori, mai exact spus,partea de sus, cea plin , a clepsidrei. i înprelungirea acestei metafore, la orificiul descurgere a nisipului se afl , mai întotdeauna,o feti , Maruca, naratoarea care se îngrije tede trecerea i strângerea amintirilor i, maiales, de m surarea timpului. Patru genera iiînapoi, fa de Maruca, i una dup , a copiilori nu numai, care, de fapt, apar ine prezen-

tului. Aici se vars trecutul pentru a decantaprezentul. Acolo, la cap tul de sus, sau dinadânc, de unde se torc amintirile se afl Cu-coana Anica - o mam a irului de mame, al

rei nume înseamn har. Nu este nimic în-tâmpl tor în ordinea spiritului, fire te, cu ceareal cu tot, de zi cu zi. Nu trebuie s ne în-doim, în proza Marianei Zavati Gardner fic i-unea absoarbe realitatea i îi p streaz iden-titatea. Ea se întoarce, pe calea amintit i aamintirii, asupra arborelui genealogic, pânla a patra spi , mai departe l sându-l poezieispre detectare. Iar arborele acesta are fructei r ni, r ni i fructe, precum arborele de

struguri din nep trunsurile amazoniene, ceface fructele pe trunchi, pornind de jos, i pecrengile oricât ar fi de groase, ie ind directdin coaj , spre a se hr ni cu ele i animalelece nu se pot c ra. Un asemenea arbore,care a dat fructe i a fost r nit i- i face din

ni fructe, este cel str luminat prin noaptea

Page 19: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 19Anul II, nr. 11(15)/2011

vremii de memoria constitutiv a MarianeiZavati Gardner. Ea nu prezint decât o “clip ”din ceea ce las fulgerul s se vad . O vizitla ora a lui Mo Bugan, o discu ie la o coa-

din timpul vie ii “pe cartel ”, o joac decopii, o prim amintire, o zi din via a Domnu-lui Constantin, o a teptare la cin a “bunicu-ului” Ion din gr dina cu stupi, o alergare de

la o cas la alta a sp toresei Maria dup unstrop de lapte pentru pisici, mai toate închi-zându-se, nea teptat, gogolian, dup carenu se mai pot continua. Se închid: cu o în-tâmplare umoristic (Mo Bugan, mândrulBugan este prins de so ul rancei delicioaseasupra faptului de dr gostire, î i pierde sabia,dar are alta mai str lucitoare în baroucha),cu o bucurie nit ca din mormânt (5 martie1953, cu sosirea vestei mor ii lui Stalin, înmijlocul oamenilor la coada pentru alimentede supravie uire), cu spaima securit ii (ZiuaDomnului Constantin, profesorul trece printr-o anchetare), ori, de cele mai multe ori, tragic(Bombonelele, unde, dup o joac de copii,Maricica ia pastilele drept bomboane i î i

se te sfâr itul; Gr dina cu stupi - care seîncheie cu via a “bunicu ului” Ion la treaptasc rii; Portocala de Cr ciun - se rotunje tecu ultima suflare a sp toresei Maria). Ai-doma i nara iunile cu întâmpl ri i personajedin prezentul englezesc. O via , o zi - strânseîn iluminarea de-o clip , reduse la acele ful-gura ii ale fiin ei, ca în cazul Virginiei Woolf,numite moments of being, “momente de afi”. Iluminare, o luminare de-o clip venitdin interiorul vie ii, o amintire, care leagmiraculos irul de vie i, care din loc în locîmbrac arborele acestora cu transparenpe traseul cre terii sale. Peste cele ce trec,iluminarea vine cu petrecerea i recuperarea.Nimic nu este zadarnic, chiar via a sp to-resei Maria, emo ionant luminat cu ilu-minarea ei de o clip . Se recupereaz cu senspentru nara iune i cine tie în ce ordine aexisten ei ca necesar! De-ar fi s ne gândimla mamele lui Strindberg sau Jozsef Attila.

Povestirile Marianei Zavati Gardner suntnuclee narative ce particip la constituireaunui lan nev zut al fiin ei în c utarea ultimeiverigi. Nu tim unde se afl , ceea ce autoareane spune în povestirile “p rin ilor” (Cons-tantin i Iulia), “bunicilor” (Ion i Eliza), ale“str bunicilor” i “str -str bunicilor” (MoBugan i mam -sa Anica) sunt fapte i întâm-pl ri ce se l muresc prin flac ra albastr acandorii, expunerea lor venind cu o concre-te e demn de ziua dintâi. Iat cuvintele des-pre singura i tearsa leg tur romantic asp toresei Maria, “ruf izolat ag at timidpe frânghia de rufe a existen ei Mariei”.

În primele povestiri, ochiul copilei-narator

înregistreaz cu nesa i vede sub conturulfiec rui personaj, gest sau întâmplare, patade sânge ca pre al vremii i istoriei. Loculacestor prime i grele nara iuni îl constituieStrada Caselor Na ionale (mai târziu na io-nalizate sau supuse “sistematiz rii”), casacu fa ada italian , cu sc ri impun toare, culivad cu pomi i cu stupi de albine; timpuleste cel de ocupa ie sovietic i, mai târziu,de acutizare i feti izare comunist ; iardetermin rile cauzale sunt cele amputate deservitu i ideologice i team de dela iune.Totu i, lumea aceasta se-nv luie într-o pur-pur magic sub care se presimte partea devedenie a ei - de discret simbolicitate - pecare Maruca-narator o face v dit într-o gra-fie exact , precum a florilor crescute pestenoapte. Iar în ceea ce prive te nara iuniledin urm , ale spa iului i timpului de la MareaNordului, unele sunt înc rcate de spaim(Casa nr. 1, Casa din deal), derivând parcdin Pr bu irea casei Usher a lui Poe, de spai-ma din suflet a celei ce- i caut un loc i oidentitate - detalii peste detalii, am nun itei precise acoper fa a însp imânt toare a

necunoscutului; altele sunt traversate de tea-, nu mai putin tulbur toare, precum o

opera ie ce duce gândul mereu la o tumormalign (Problemele Maruc i), sau î i strângcuvintele ca pe ni te cioburi de sticl , binefixate de cadrul obiectivului (La gar , Lasfârsit de s pt mân , Zgomote, Programa-rea). De fapt, aceast imagine cade ca preci-zare a rostirii multor personaje.

De fapt, în aceast c torie recupera-toare de sine, înainte i-napoi, ele se a eazcorelativ i ca func ie de referin . Casei cufa ada italian , un culcu pentru copil al -turi de c i i zei, îi corespunde, r sturnat,casa f locuire, cea bântuit de spirite, defantoma adolescentului “îmbr cat în albas-tru... i înc at în tene i”, g sit într-un cuf rdin pod ca un schelet îmbr cat i înc atasemenea, aducând, dup tragerea trapei de

tre poli ist, “o bufnitur în tot podul”.Toate vin corelativ, pân i examenele mameii ale fiicei. Corela iile acestea, între primele

povestiri i ultimele, se surprind în dezechi-librare. Ultimele eviden iaz lumina primelor.De pild , între impun torul Mo Bugan, carescap din “conflict” g sindu- i o sabie maistr lucitoare, i Rick ce cade prizonier uneimi ri de comic buf (Prin urechile acului).Maruca-naratoare, cea cu ochii m ri i cât zareapentru a deslu i z rile prin care îi calc p -rin ii, bunicii, str buncii, pân la mama mameicea mare, las loc, în aceast parte, Marianei-naratoare, care traseaz contururile doar dincâteva linii aruncate paralel i intersectate,ca în desenele lui Lowry, cum zice, sub carese întrev d magice câmpuri aduse în rezo-

nan . Spre eviden , finalul nara iunii luiRick, cu uciderea în efigie:

“La etaj, gemetele Gemmei se aud prinpere ii sub iri ai casei victoriene. La parter,Kate cu un pahar plin ochi cu vodk , scur-

cu mâna în tava cu cartofi i-l alege pecel mai umflat. Îl scoate din gr mad . Mer-ge la cutia cu articole de cusut, pe care acump rat-o anul trecut în concediul petre-cut cu Rick în Normandia. Extrage colec iaei de ace din unul din desp iturile cutiei.Se a eaz confortabil pe un scaun cu sp -tarul înalt. Ia bini or cartoful în mân . Seporne te s zgârie doi ochi pe suprafa abulbucat . Contureaz un triunghi dreptnas i dou linii care se unesc în loc degur . Pe fa i se imprima un rânjet degargoyle. Socote te în sine “Ah, da, acu iîs gata!” Cu grij , scoate, unul câte unul,acele adormite în pernu a de ace în formde ma in de cusut cu pedal i, meticulos,le împunge adânc în cartof. În interiorulconturului ochilor, nasului, gurii... i ulti-mul ac îl plaseaz delicat adânc în inim ...’Ah, da...!’

Rick apas pe accelerator...Rick, treze te-te Rick! Da, deschide

ochii, Rick1 M auzi, Rick? Strânge-midegetul, Rick, dac m auzi!…”.

i spre încheiere, pentru a nu r mânenespus imagina in nuce a c ii, trebuienumit ultima proz , Bilet dus-întors. Undialog de rafinament între b rbat i femeie,purtându-se de la sim irile fizice i fire ti laatingerile magice i nefire ti, l sând pâlpâiriasupra principiilor masculin i feminin. De laacesta se poate face o nou i profitabilcitire a c ii.

Revenind, ceea ce lumina acestor nucleenarative, din cartea Bac u - London, înaintei-napoi a Marianei Zavati Gardner, nu poate

evita este imaginea l zii de zestre a Maruc i,trimis de p rin i peste ri i m ri, plin culucruri de-ale casei i c i, i a teptat cuner bdare. Ea poart casa, memoria. i pedeasupra, magicul “motan t rcat”, torcândfirul timpului printre personajele povestirilor.În “lada de zestre” a lui Eminescu, luat spre

strare i grij de Maiorescu, al turi demanuscrise se afla i ceasornicul “scos de laSimtion”, de care poetul continuu se interesa.

i tot el, în Cuget rile s rmanului Dionis, îlnume te pe motan “unice amic i ornic”. Sfie imaginea un joc de copil? ine de profun-zime.

Are omul o via i o vârst ... o lad dezestre...

* Prefa a c ii Bac u - London, înaintei-napoi (Ed. Sitech, Craiova, 2010), de

Mariana Zavati Gardner

Page 20: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

20 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Drumul spre Craiova mi-a stârnit un altfel de curiozitate, iar faptul c Maria deve-nise, dintr-o dat , i gânditoare i t cut , mnelini tea. Voiam s întreb i s tiu ce i cum,îns un fel de funie imaginar m sugruma.

i asta mai ales când am v zut c lumea nuse termin deasupra dealurilor, ad post alsatului în care v zusem lumina zilei, i c ori-zontul, locul în care cerul curgea parc de-asupra p mântului, îmi fugea de sub priviri.

- Mami, ce e cu tine? - m-a întrebat Mariasim indu-mi emo ia.

- Mai nimic! M tot întreb dac lumea dedincolo de ce v d eu, e lumea ailalt ...

- Ailalt ?!- Da, aia despre care vorbea când mo

Gheorghe, când Bunica?- Mda! Nu prea tiu ce i-a spus mamaie

i nici ce e acum în capul t u, îns se poatespune i a a.

- Atunci marginea cerului de ce nu st lo-cului? S ajungem cumva la ea i s ne oprim.

- Eventual s ne întoarcem sau s trecemprin ea, dincolo de ea, dup cum ne convine.

- P i, da, c altfel tot o s mergem i...- Oamenii merg de când se tiu i de ajuns

tot nu au ajuns.- Bine, dar eu sunt mic i o s obosesc.- E! Atunci o s pui c orul sta frumos

la mine în poal i ai s te culci.- F s tiu unde am ajuns? F s v d?- Ai vreme s prive ti, ai vreme s i...

Totul e s vezi ce e de v zut.- ...C dac nu, vine sarsail . A a mi-a zis,

într-o zi, bunica. Iar sta, adic sarsail , în e-legi tu, cic ar avea o coad ...

- Da?- Da! C nu l-a putut p li nici baba, nici

vulpea.- B , puiul meu mic! Mânca-o-ar mama!

Ce o s m mai mândresc eu cu tine la Londra!- Pentru c sunt de teapt i frumoas ,

a e?- Daaa!- De-aia zicea i mo Gheorghe, c altfel

se lua cu joarda dup mine ca dup nevast -sa. „F , hârca dracu, mi-ai mâncat zilele!” izvrrr, cu b ul dup ea. ...Doar când se sup ra.

- Ca s vezi!- Cum vine aia?- Aia fiind ce?

- Mâncatul zilelor.- Mâncatul zilelor?! Doamne, cum s i

explic eu ie?...- P i dac se mânânc a a, puse pe pâine,

cum îmi punea bunica margarin i magiun,în eleg, îns am încercat, într-o sear , s în-tind întunericul i... nimic. Pâinea, tot pâine!Ziua, nici gând. Lumina nu se las , cu una,cu dou , prins .

- Da?! Adic , da... P i... Nuuu! E, cumDumnezeu, nu?! Daaa... Sigur c da.

***- Doamne ce mai complica i voi, oamenii

mari, lumea! - voiam s -i repro ez Mariei, însma ina cu care goneam spre ora ajunsesedeja în fa a g rii. Am coborât. Forfota din jur,mul imea de taxiuri în irate de-a lungul pero-nului, asemenea s rmanilor la cantina s ra-cilor, m-au n ucit. Dac mami tia bine ce sfac i încotro s se îndrepte, eu p ream c zu-

ca de pe Marte i priveam cu disperare,mai ceva decât omul înainte de moarte, spreun alt fel de necunoscut. La prima vedere,singura mea sc pare ar fi fost întoarcerea a-cas , în sat la bunica, îns curiozitatea, ve -nicul arpe din om, m tr gea spre înainte.Buim cit de tot ce mi se întâmpla, nici numi-am dat seama când am ajuns în tren. Com-partimentul nu era aglomerat. Pe banca dinfa a noastr , doar un b trânel cu barba imust ile c zute, ce venea parc de pestetimp. Cu siguran nu se urcase din Craiova,îns aveam sentimentul c ne fusese perma-nent al turi. Mami l-a salutat înainte de a- i

eza bagajele pe etajerele de deasupra ca-pului. Eu îns am z bovit cu privirile în pri-virile lui. Abia târziu, când ne-am g sit cumvalocul, am zis i eu sfioas : „s rut mâna!” B -trânul i-a trecut degetele calde prin buclelemele, m-a s rutat pe frunte, apoi a ie it pecoridorul vagonului. În urma sa, mi-am re-zemat fruntea de sânul Mariei i am adormitinstantaneu, ca dup botezul pe care parc îlaveam înc în minte. M-am trezit târziu într-un uierat al trenului amestecat, oarecum,pe nepoftite, în tr nc nitul ro ilor. Când amprivit pe fereastr câmpurile ce îmi fugeaude sub priviri, am avut sentimentul c totulîmi scap c „vin de niciunde i merg sprenic ieri”. Atunci, parc i satul i bunica setopiser în nu mai tiu ce i m urmau într-un

fel de c torie cosmic al c rui început isf it se rotea într-un real mai evident caoricând. Taca-taca, taca-taca, ro ile de tren,hodoronca-tronca, hodoronca-tronca, uni-versul în mijlocul c ruia mesteca, precummo Gheorghe în ceaunul cu m lig , b -trânul ce m s rutase pe frunte.

***Gara de Nord din Bucure ti, un fel de ba-

lamuc. C tori, gânduri, valize, c rucioare,hamali, r ci i i câini r ci i. De toate! itoate într-un ve nic du-te-vino. Dincolo deea, spre r rit, sta ia de metrou. Al turi, pesc rile ce mi-au p rut treptele c derii, auro-laci, droga i, cer etori. Majoritatea, copii aistr zii. Dintre ei mi-a s rit în ochi o feti .Ciufulit i tuciurie toat . Nu avea chilo ei.Pe ea, doar un fel de c . Mânca dintr-un col de pâine i am poftit.

- Sara! - m-a apostrofat Maria. Nu e fru-mos, mami!

- Veau i eu!- Doamne, nu se poate! Avem, în bagaje,

sandwichuri. Pui de la mamaie... Doar s ajun-gem la aeroport i...

Mi-a venit s plâng, îns am mai f cutcâ iva pa i. La fiecare din ei, întorceam pri-virile. La un moment dat, feti a mi-a zâmbit.Abia atunci i-am v zut albastrul ochilor desub genele lungi i pr fuite.

- A vrea acum. Acum, acum... - am insis-tat i m-am oprit.

Maria a scos, u or agitat , un pache elcu mâncare dintr-o geant mai la îndemân .Când l-am primit, am rupt-o la fug înapoi,spre copil . M-a primit cu bra ul întins. Mâ-nu a ei mirosea a pâine.

***Aeroportul, un alt fel de adun tur . To-

tu i ceva parc mai select i mai ordonat .Dup ce Maria a întrebat, despre una, alta, laun birou de informa ii, ne-am a ezat într-unrând. Nu dup mult timp, când am ajuns laun pupitru, în fa , un domn elegant ne-a lutbagajele.

- Mami! - m-am speriat eu.- Da, draga mea!- Ni le mai d înapoi?- Nu! Acum nu.- ... i h inu ele mele?

Nicolae B~LA{A

Page 21: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 21Anul II, nr. 11(15)/2011

- O s aib domnul grij de ele.- Ba, o s le fure!- Sara, se poate? Cum s ?...- A a cum fur ho ii de cai

caii. Cic dup miezul nop ii. icum i-a luat Florea chilo ii de pesârm , Anic i lui Nae, de a r masaia în curul gol.

- Sara, m faci de râs!- Nu te p lesc. Mi-a spus

mie mamaie.- Ca s vezi i cu bunica. Nu-

mai prostii te-a înv at.- Da? P i atunci se schimb

socoteala. Când o s ne întoar-cem, ar trebui s -o iei cu joarda.

- Ar cam trebui, dar o s-o doar !- P i da, dar trebuie s -i vin

cumva min-tea la cap! ...C a aîmi zicea i ea.

- i dac pân atunci o s -ivin ?

- Nu prea cred, dar fie! tiice? Mi-e deja dor de bunica!

- Draga mea, tu e ti de groaz !- tiam eu. C l-am speriat o-

dat pân i pe mo Gheorghe,când m-am pref cut moart , înputinica aia, din fa a casei. „F ,ce i-am spus eu, f , ie, s nu oumpli cu ap !” I-a zis femeii lui.Apoi, „f , fir-ai a dracu, dac o fi

it ceva fata, te tai buc i i tedau pe balt !”

- Aoleu, dar multe le-ai maicut?!

- Eu?! Eu am fost cuminte. Cde-aia mi-ai adus tu i bomboane,i h inu e... Ei au ce au... C nici

eu nu mai tiu ce au!***

Odat cu înserarea, am urcatîn avion. Maria m-a a ezat pe unscaun, lâng fereastr , mi-a puscentura de siguran , m-a s rutatpe frunte apoi i-a f cut semnulcrucii. Gestul ei m-a surprins. M

teptam s m închine i pe mine,cum proceda, sear de sear , bu-nica, dar nu a f cut-o. M-a îndem-nat îns din priviri.

- Mami, eu spun „Înger înge-ra ul meu”...

- Atunci, spune-l!- Acum?- Nu, adic , dac vrei, da…- P i, gata, ne i culc m? A a

ca gloaba lui Staro , din pi-cioare?

- sta cine mai e?- Cum, nu tii? Vinde cu baba

lui înghe at . Duminica, prin satpe la noi, c sâmb ta se duce laia din Prejoi. Am auzit c ar fi i

pe acolo copii. C babele nu preamânânc . Cic ar fi i tirbe, icu dureri de burt . Eu cred cdoar de zgârcite…

- Ai luat i tu?- Daaa! Îmi cump ra mo

Gheorghe, c mamaie nu preavrea. D dea vina când pe gâtulmeu, când pe gura ta. C o fi i o

i… Taca-taca! Taca-taca! No-rocul meu cu… În cazul în carenu ai bani, doar trei ou , luatedin cuibar, înghe ata. „Ai grij snu te vad asta a mea sau hârca!”„Am” - îi ziceam eu, îl tr geam demust i i îl rugam s îmi mai cum-pere înc una.

- i vrea?- Daaa! Când terminam de

mâncat, m pupa pe n suc. ... igata!

- Aoleu, ce-am s m fac?- Acolo, în Londra nu o s

vin Staro cu baba?- E, i cu tine!- Trebuia s -mi dau seama.

Cum s -l primeasc în avion cugloaba? Iar el, un avion al lui...nu are! Nu, c d banii, de-aiurea,

-i treac de junghiuri. Mamaiear avea un secret, ceva, dar inepentru ea.

- Este, cum s-ar zice, egoist !- Nuuu, cic leacul ar vindeca

doar pe lu-mea ailalt ... Iar el nue dus definitiv. Doar uneori,juma, juma. i afl c am crezut-o, c a a zicea i baba Ioana. Iarasta e femeie... Dup mo Gheor-ghe, ba hoa ca, ba hârca. Dupcum îl scotea din min i. ...P i da,i zvârr cu b ul dup ea. C nu

era cuminte.- Da?- P i da, c altfel ar fi pupat-o

el cumva. Pe n suc, la fel ca i pemine, îns nasul, la ea, cât fla -neta. În plus, ve nic îi curgea.

i, hapciuu! Iar mo Gheorghe,zvârrr!... „ i-am spus, f , s teduci dracu la doftor?... Poateîmboln ve ti fata, s nu mai amtrai cu asta” - adic ... la bunica segândea - c dracii to i o s te ia.

- i-au luat-o?- Nu, c e b trân i nu mai

au ce face cu ea. Daaa, nu te mira! tot mo Gheorghe mi-a zis. De-

ai ti tu câte prostii tia. Stai s -i spun i ie una: râzând a a ca

Limba românTimp care curge, timp ce purcedeÎn urm -ne multe nop i s r mân ,Dar niciodat nu se va pierdeDoamna frumoasa limb român .

S-or duce zilele, iubiri f marginiVor trece sub marea uitare st pâna,Dar niciodat n-o c dea în paraginiDoamna românilor limba român .

Cuvântul ei dulce ne este numeGlasul ei cântec mereu ne adun ,Bunii i r ii ce au pe lumeMai sfânt decât ea, decât limba român .

mântul acesta cât ne r mase,Mun ii cu vulturi, marea cu spumStau sub lumina ce arde în caseLa fiecare, limba român .

cu i dintr-un sânge str vechi precum vinulDin boare i rou i din furtunÎn ea ne rostim bucuria i chinulÎn prea iert toarea, limba român .

În ea se boteaz i viii si mor ii,În ea se opte te sub clarul de lun ,Au dus-o pe buze i domnii i ho iiTr ind de milenii în limba român .

prostul, de câte i mai câte î iamintea, într-o zi, l-a apucat cufu-reala...Ca pe bocii ia beteji i...

- Sara, ne aude lumea!- Nu, stai i ascult !...Deci

cufureala i nici m car izmene peel nu avea.

- Scumpo, taci c îmi vine svomit.

- i mie. Vai, ce pute! Vino s -i spun la ureche!

- Zii!

- Cred c a sc pat vreun pârcareva.

- E, i cu tine!- Daaa! Ca bunica, numai c

ea: pâr ! pâr ! ... i purecii o luaula s toasa...

- Sara!- Dac nu- i place, spune-micar dac mai e mult pân la

Londra!- Cam cât de o idee... i dac

o fi i o fi, vom mai vedea...

Mihai DU}ESCU

Page 22: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

22 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Marian P~TRA{CU

Acum, pân una alta, priete-nul lui M rian Frântu, tovar ulGheorghe Gheorghiu-Dej dintabloul de deasupra capului luidomn’ Nelu, îl urm rea cu ochide vultur, pe fiecare din cei trei-zeci i opt de elevi din clasa a III-a, cum cânt „Republic , m reavatr ”. Odat cântecul terminat- nu cântau decât prima strof ,era de ajuns, a a le spusese domn’Nelu -, acesta, cu voce milit -roas i necomplicându-se sbage în seam inadverten a ex-prim rii, c ci i se p rea aiurea sfoloseasc formularea mult preaacademic „Lua i loc!”, le-a spuselevilor s i:

- Sta ’ jos!În târ it de picioare i scâr âit

de b nci vechi, copiii s-au a ezat.Tot atunci, ca la un semn, apte-zeci i ase de mânu e au nitde sub pupitre i s-au întins dea-supra, cu degetele r chirate.Domn’ Nelu a deschis catalogul,a scos dintre coper ile lui o rigllung cât o jum tate de metru ia coborât de pe podium. Cu mâi-nile la spate i cu rigla atârnândca o coad eap , care din cândîn când se mi ca sus-jos, domn’Nelu a început s se plimbe agaleprintre cele trei rânduri de b nci,

scrutând cu ochi dibaci mânu-ele tremurânde i capetele spe-

riate ale elevilor s i. A „ars” curigla vreo opt perechi de mâininesp late sau cu unghiile net -iate i, fire te, negre sub ele. S ra-cu’ Nelu al lui Ilie iganul, de fie-care dat o-ncasa! Avea tot tim-pul mâinile negre i b tucite dela trasul foalelor i mânuitul cio-canului i al v traiului în c rbuniiîncin i, c ci tat l lui era fierar,potcovea boi i cai. De aseme-nea, înv torul a c utat în capde p duchi pe Viorica lu’ Scân-teie, pe Nu a lu’ G oaz i pe Tialu’ Vrelea i a tras de perciuni peNone , pe Pi tia, pe Dinu al lu’Ghidan i pe Telu al lu’ Sclipa carenu erau tun i „ca lumea” - c ciasta însemna dac avea de ce a-puca. Dup ce a terminat „inspec-ia”, domn’ Nelu s-a întors la ca-

tedr i s-a a ezat pe scaunul u-bred care a scâr âit îngrozitor,parc v itându-se. i-a cuprinsfa a mare în palme i a stat câtevaclipe gânditor, cu coatele pe ca-tedr , în fa a catalogului deschis.De obicei, întreba cine lipse te,dar atunci n-a mai f cut-o, ob-servase c erau to i. Acest ritualavea loc la începutul fiec rei zilede coal …

Deodat , în loc s înceapora de citire cu obi nuitul con-trol al temei de acas , care de fie-care dat consta în a copia o pa-gin în caiet din lec ia de zi, domn’Nelu a nit în picioare i a spuscu voce solemn :

- S ias în fa a clasei urm -torii elevi: andru Maria, UrecheMihai, Boromiz Livia, P tra cuMarian, Spori Niculina, ManeaIon i Sima Ion!

Elevii striga i s-au în irat spe-ria i în fa a celor r ma i în b nci,care nu în elegeau ce se întâmpl .Dup câteva momente de sus-pans, domn’ Nelu s-a a ezat u u-

rel pe scaun, cu fa a c tre ei, i-aîmpreunat mâinile în poal , i-aprivit lung pe cei apte care î iîntinseser capetele înainte i

scaser ni te ochi cât cepele,dup care, în sfâr it, a continuat:

- Dragii mei, pentru c voisunte i cei mai buni din clas , lunidimine a ve i fi f cu i pionieri. Sveni i îmbr ca i curat i frumos,

v tunde i i s v face i baiedisear . i voi la fel, a i în eles?,a ad ugat înv torul întorcân-du-se c tre clas .

To i elevii au r spuns în cor,suflând u ura i:

- Daaaaa!- Bravo, copii! - le-a mai spus

domn’ Nelu.S-a ridicat apoi de la catedr ,

a coborât de pe podium, i-a b -gat mâinile în buzunarele largi alehainei sub iri de var , de unde ascos i apoi a pus în palma în-tins a fiec ruia dintre cei striga icâte un tub verde-g lbui de bom-boane „Mentosan”. Nu mai f -cuse a a ceva din clasa I, cândobi nuia s -i r spl teasc pe ele-vii silitori cu câte o caramel sauo bomboan cu fructe, învelitîn hârtie cerat .

Ordinea în care domn’ Nelu îistrigase pe cei ale i s devin pi-onieri, î i avea tâlcul ei: era ordi-nea în care fuseser acordatepremiile în clasele I i a II-a. Ast-fel, premiul I fusese luat de Mio-rica lu’ ndrulete i de Mihai allu’ S raru, premiul al II-lea - deLivia lu’ Niculaie Boromiz i deMarinic al lu’ M rian al lu’ Chir-cu , iar premiul al III-lea - de Nicu-lina lu’ Achim Spori , de Ion allu’ Gheorghe Manea, zis Savan-tu’, i de Nelu al lu’ Iorga Simadin Pâr u. Cu excep ia ultimilordoi, care din clasa a V-a „s-aupierdut”, aceasta a fost ordineapremian ilor pân în clasa a VIII-a, când doamna Florica, diriginta,

aflând c to i cei cinci premian ireu iser la diferite licee din Sibiui Râmnicu-Vâlcea, le-a dat la to i

premiul I, de i, se în elege, nu lato i le ie ise exact aceea i medie.Dintre to i, de departe cel mai in-teligent era Mihai Ureche, zis S -raru. La matematic , mai ales, eragenial. P cat c nu i-a urmat vo-ca ia. A ajuns, totu i, inginer deindustrie alimentar , absolvindcu brio un liceu de profil din Sibiui celebra Facultate de Chimie

Alimentar din Gala i. Ceilal i?Dou asistente medicale - Mio-rica i Livia, o contabil - Niculinai un inginer chimist - Marinic .

Ceilal i doi au ajuns ceferi ti: IonSavantu’- impiegat de mi care,iar Nelu al lui Iorga Sima - meca-nic de locomotiv ...

Ca niciodat , în sâmb taaceea, domn’ Nelu a renun at smai fac orele de citire i dear’metic , trecând direct la lec-tur . i a început s le citeascpove ti nemuritoare... Orele delectur erau cele mai pl cute dintot cursul primar. Uneori, cândvremea era rea i orele de edu-ca ie fizic nu se puteau ine a-far , acestea erau transformateîn ore de lectur . Ore de lectur ,deveneau chiar i unele ore demuzic sau de desen.

De obicei, dup ce cântaucâte dou -trei cântece patrioticesau mâzgâleau ceva în caietelede desen, copiii se milogeau dedomn’ Nelu s le citeasc po-ve ti i, de cele mai multe ori,acesta le îndeplinea dorin a, spremarea lor satisfac ie. Dac în tim-pul celorlalte ore copiii se mai fo-iau în b nci, erau cu gândul aiu-rea sau chiar aveau alte preocu-

ri - cel mai des mâzg litul b n-cilor sau al caietelor, c ci altelenu- i permiteau de teama palmeigrele a înv torului, care de mul-

(fragment din cap. II al romanului “Via]a ca o provocare”,Editura Fortuna R@mnicu V@lcea, 2010)

Page 23: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 23Anul II, nr. 11(15)/2011

te ori c dea ca o limb de foc pes-te obrazul lor - la orele de lecturto i st teau smirn , adic eraunumai ochi i urechi, a teptândcu sufletul la gur s vad ce seîntâmpl mai departe.

Nu de pu ine ori, domn’ Nelumânea i dup ore, citindu-le

copiilor pove ti numai pentru cnu terminase povestea începuti nu se îndura s -i lase pe copii moar de curiozitate. i f cea

foarte bine domn’ Nelu, c ci mul iîncepuser înc din clasa a II-a

citeasc singuri pove ti, î iîmprumutau unul altuia c ileferfeni ite. Marinic trecuse dejade la pove ti nemuritoare, la po-vestiri istorice i, mai ales, la ni tebro uri de popularizare a tiin ei,traduse din limba rus , pe care leprimea cadou de Anul Nou, de laserviciul lui taic -s u, revizor deace la C.F.R., în Sibiu. Una dinacele bro uri l-a impresionat înmod deosebit, se chema: „Ce nespune telescopul?”. Era o intro-ducere în astronomie, explicatpe în elesul copiilor. De-a lungulanilor de coal elementar , pa-siunea pentru citit i-a adus însi multe necazuri lui Marinic .

rin ii lui nu concepeau ca, întimpul colii, el s citeasc alte

i în afara celor de coal .Doar în vacan e avea voie s ci-teasc alte c i. Maic -sa Oara,mai ales, avea aceast optic iel n-o în elegea în ruptul capului.Când îl vedea citind, mai ales

nd rit pe pat, îl i lua la rost:- Ia s v z’, ce cite ti tu acolo,

e carte de coal ?, i cum de celemai multe ori nu era, gata iscandalul!

De multe ori, maic -sa îi smul-gea cartea din mâini i începea

rup tacticos file din ea, cucare apoi tergea sticla de lamb ,spre disperarea bietului copil, c -ruia i se rupea inima la vedereaacestei scene. La un moment dat,i-a ascuns toate c ile care nu

erau de coal , în podul grajdu-lui, unde disp rea ore întregi ca

citeasc . Într-o bun zi, îns ,a fost descoperit: vrând s deafân la vac , taic -s u tocmai lua-se în furc o carte:

- Grijania m -ti de copil, aicidisp reai tu cu or’le, hai?, l-a luat

el la rost.Revenind, totu i, la senti-

mente mai bune, i-a spus apoi:- B , eu nu te spui m -ti, da’

-o î tu m i cu fereal , c dacafl , am încurcat-o amândoi!

Marinic mai avea, periodic,i alt gen de dispari ii. Cel pu in

de dou ori pe s pt mân , spresear , se înfiin a, ca din întâmpla-re, în casa unchiului s u Il , învizit pe la veri orii lui, cinci lanum r - patru b ie i i o fat , doi

ie i mai mari decât el cu unu i,respectiv, patru ani, ceilal i maimici cu unu, doi i, respectiv,cinci ani - fata. Suferea mult cnu avea i el fra i i, de aceea,una-dou se ducea pe la cei cinciveri ori ai lui, erau vecini, curtealui M rian Chircu le desp eacasele. Toat ziua-bun ziua,Marinic era în casa unchiului Il ,pe la veri orii lui, îns , se duceaacolo seara, dintr-un motiv anu-me: tia c atunci, tot familionu’urma s se a eze la mas , iar lui,tare-i mai pl cea s guste din cemâncau ei! Acas , mâncarea nuera a a bun ca la veri orii lui.Pe o m su joas , rotund , carese plia, lea Florica - nevasta luiIl , din neamul lui U aru, r sturnao m lig mare, aburind , pecare o t ia cu a a. Lua apoi de pefoc zama i o turna într-un cas-tron mare de blefi, adic din tablsm uit , din care mâncau to i,stând în jurul mesei pe scaunejoase sau pe butuci de brad. Ce-va mai încolo, Marinic agina,doar-doar l-or chema i pe el lamas . Când castronul se goleamai mult de jum tate, lea Floricase milostivea de el i-l chema sguste i el din ce mâncau ei:

- Marinic mam , hai, ia î tuî mânc o âr . . .!

i Marinic atâta a tepta.Mai apuca i el dou -trei linguride zam , iar dac se nimerea sfie i carne, îi d deau i lui o bu-

ic , atât cât s -nghit o dat .Dar ce-i pl cea lui cel mai mult,erau cele câteva linguri de laptecafeniu cu coaj de m lig , pecare fiecare veri or care r dea

ldarea i le l sa i lui la urm detot; c ci în fiecare sear , în c l-darea de tuci în care se f cea m -

liga, se fierbea i laptele, careera prea repede mâncat, ca i za-

ma, iar pe fundul c ld rii de m -lig , mai era l sat pu in lapte

i veri orii lui deau c ldareacu rândul, dup un calendar res-pectat cu stricte e. Doamne, cebune erau acele câteva linguri decoaj de m lig ras de pe fun-dul c ld rii, amestecat cu laptede culoare cafenie de la arsur !...

Din p cate, îns , nu fiecarevizit de sear decurgea la fel.Dac avea ne ansa ca lea Florica

întârzie a pune masa sau el seînfiin a la ei prea devreme, Oara,care-i prinsese obiceiul, îndatvenea la gardul din spatele caseilui Il Chircu i striga cât o i-neau pl mânii, întinzându- i gâ-tul peste el:

- Marinic î, m Marinic î, vi-no iute acas , c te rup de oase,nu alta!

Dac maic -sa îl striga dupce se încheia masa, era bine: Ma-rinic pleca mul umit i suportacu mai mare u urin moralamaic -sii:

- Nu ru âne, m , pr di-tule, s te duci tu la nea Il î sagini la masa lor? Ce, tu n-ai cemânca acas’ la tine?

Marinic punea capul în p -mânt i t cea chitic. Era mul umit,gustase din cina veri orilor. Cândîns n-apuca s fac acest lucru,îndr znea s-o înfrunte pe maic -sa:

- Dac tale nu faci mâncarecum face lea Florica!

- Cum face ea m , p tosule,de-a mea nu- ’ place, he?

- P i, de egzemplu, bure ’ mu-ra ’, na!

- Bure ’ mura ’ zâci, ai? Las’’ ar t eu âie numa’ bure ’ mu-

ra ’, de n-ai s -i po ’ duce, na! i-i ardea o scatoalc dup ceaf .

Au pus, pân la urm i eibure i la murat, s-a dus M riandin Valea Viei pân -n Piscul Por-cului, pe coaste, i s-a întors cudisagii plini cu bure i de fag, întoamna aceea plouase, dup care

duse c ldura, se f cuser omul ime. Dar, crede i c Marinics-a l sat de obiceiul lui? Nu, pen-tru c bure ii mura i de acas nuerau la fel de buni ca cei pu i delea Florica!

Pe lâng interdic ia ca, în tim-pul anului colar, s nu citeascalte c i în afara celor de coal ,

Marinic o mai avea i pe aceeade a nu se sc lda în Olt.

- Dac auz sau te prinz c tescalz’ în Olt, î ’ rup oasele!, îi re-aminteau, periodic, i Oara i M -rian, dar i bunic -sa, Hobzoaica.

Când, destul de rar, se duceala Olt, se asigura c nu e pârât decopiii care-l convingeau s mear-

cu ei, punându-i pe fiecare sjure b tând palma:

- Z u lu’ Dumnez u c nu tespui!, ziceau pe rând copii.

tia s înoate i înota, dar într-un stil propriu c ci se n scusecu o boal congenital , tetrapa-rez spastic se chema, sau - maiexact - maladia Little, descoperire

cut mult mai târziu, când erastudent. Pân atunci crezuse care sechele post-poliomielitice,cum auzise el de la mul imea dedoctori pe la care fusese dus de

rin i, când ace tia constata-ser c nu mai pleac odat înpicioare. N-a trecut, îns , nicio-dat Oltul dincolo, a a cum f -ceau cei mai mul i copii, ci se mul-umea s înoate pân la patru-

cinci metri de mal, întrucât, dacînota mai mult, spastic fiind, i sepuneau cârcei în picioare i,Doamne fere te!... În fond, p -rin ii lui aveau dreptate s -i inter-zic sc ldatul în Olt, fiindc s-auîntâmplat multe nenorociri ...

Curios era, îns , faptul c Ma-rinic nu- i amintea, nici marefiind, ca în Olt s se fi înecat vre-un copil, ci numai tineri. A a s-aînecat, pe la vreo dou zeci i cincide ani, un b iat al lui Ghi Co-man, care, de i pu in coco at, eratotu i în stare s treac Oltul înotde trei-patru ori la rând. Pân într-o zi... Apoi, la vreo trei ani de laabsolvirea facult ii, venise i elîntr-o duminic de august pe laai lui i, stând ei la mas dupbiseric , au auzit deodat îndrum ipete i jale mare: se îne-case un student la medicin înCluj, b iatul lui Gheorghe al TiiSafti, însurat cu o fat de-a luiIorga Buliman. Locuiau în Sibiui nepotul venise în sat s i vad

bunica. Ce jale a mai fost atunciîn satul lor! Era un b iat inteligenti bine f cut, înalt ca bradu’, dar

Oltul l-a înghi it f mil , l sân-du-i p rin ii nemângâia i pentrutotdeauna…

Page 24: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

24 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Petre GIGEA-GORUN

Pe distinsa doamn dr. Ana Aslan, savantde renume mondial, am cunoscut-o personal,cu prilejul vizitei oficiale a pre edinteluifrancez Valery Giscard d’Estaing. Cu aceastocazie, am avut o discu ie interesant , fiindun privilegiu pentru mine, despre care voivorbi în continuare.

Vizita oficial a pre edintelui Fran ei,Valery Giscard d’Estaing, în România, a acum era de a teptat, a fost primit cu viu in-teres i cu c ldur atât de c tre oficialit ileromâne, cât i de popula ie.

Întotdeauna poporul român a manifestatata ament fa de poporul francez, în de-cursul istoriei i mai ales al perioadei mo-derne. Mul i intelectuali români s-au formatîn Fran a, iar arta i literatura francez suntadânc înr cinate în con tiin a românilor.

Nu în aceea i m sur România esteprezent în con tiin a francezilor, ci doar înrândul unei anumite p i a intelectualit iiacestei ri, pe care noi o consider m fr -easc , având în vedere originea latin a am-

belor popoare.Într-o discu ie cu pre edintele francez

François Mitterand, pe care am avut-o înanul 1988, când îndeplineam func ia de Amba-sador Extraordinar i Plenipoten iar al Ro-mâniei la Paris, acesta mi-a m rturisit c înîntâlnirile pe care le-a avut cu românii,ascultând vorbindu-se în limba român , aîn eles în bun m sur cele discutate.

Dar s revin la vizita predecesorului luiMitterand, adic a lui Valery Giscardd’Estaing.

Timp de trei zile, în perioada 8-10 martie1979, în ara noastr , s-a desf urat vizitaoficial a pre edintelui francez.

Pentru cei care l-au cunoscut, dar maiales pentru acei care nu l-au cunoscut, îmiîng dui a prezenta câteva date biografice aleacestuia.

Valery Marie Réné Georges Giscardd’Estaing, pe numele s u complet, s-a n scutla 2 februarie 1922, în ora ul Koblenz, în

Motto:„B trâne e, haine grele,

ce n-a da s scap de ele.”(Roman româneasc )

Germania, unde tat l s u Edmin Giscard(1894-1986) era director al Finan elor la ÎnaltulComisariat francez din România.

Dup r zboi, a absolvit coala Politeh-nic i apoi coala Na ional de Adminis-tra ie, dup care a îndeplinit func iile de ins-pector financiar (1951-1955), apoi director-adjunct financiar în timpul guvernelor con-duse de Pierre Mendés-France i Edgar Faur.

În ianuarie 1962 este promovat ministrude Finan e în cabinetele conduse de MichelDebré i Georges Pampidou.

La alegerile preziden iale din anul 1974,Valery Giscard d’Estaing a candidat lafunc ia suprem în statul francez, aceea depre edinte, avându-l contracandidat peFrançois Mitterand.

La al doilea tur de scrutin, desf urat la19 mai 1974, Valery Giscard d’Estaing acâ tigat cursa preziden ial cu 50,80% dinvoturi, fa deFrançois, care a întrunit 49,20%din voturi, pentru un mandat de 7 ani.

La terminarea mandatului preziden ial acandidat a doua oar , dar de data aceasta acâ tigat François Mitterand, care avea sconduc destinele Fran ei timp de 14 ani,respectiv dou mandate.

La 21 mai 1981 a trecut prerogativele pre-ziden iale succesorului s u. Dar s revin lavizita oficial .

Cu acest prilej, în prima zi a vizitei pre-edintelui francez, pre edintele României a

dat, în cl direa fostului Palat regal, o recep ieoficial .

La aceast recep ie am participat i eu.În marea sal de marmur , unde a avut

loc dineul oficial, era o mas dreptunghiular ,situat în cap tul s lii, unde st teau al turicei doi efi de state, so iile lor, precum iministrul de externe. În spatele celor doi pre-edin i se aflau doi translatori ai acestora,

care uneori se completau reciproc...Celelalte oficialit i române i franceze

erau a ezate la mese rotunde, unde st teaucâte ase persoane, în a a fel încât s fie re-prezentan i din ambele ri.

1. Al turi de AnaAslan la dineul

preziden ialLa masa la care eram i eu, potrivit c ii

de vizit cu numele meu, pe lâng trei fran-cezi, era dr. Ana Aslan, care îndeplinea atuncifunc ia de pre edinte al Asocia iei de Prie-tenie Româno-Francez i Ion Avram, mi-nistrul Construc iilor de Ma ini.

Dup rostirea toasturilor de c trepre edin ii Nicolae Ceau escu i ValeryGiscard d’Estaing, chelnerii stila i, în num rmare, au trecut rapid la servirea meniului, bineales, ca s satisfac i gusturile francezilor,recunoscu i pentru preten iile i m iestria lorîn arta culinar .

Limbile au început apoi s se dezlege,cei prezen i la mese dialogând în limba fran-cez despre câte toate... Atmosfer destins ,prieteneasc .

Prof. dr. Ana Aslan

Discu]ii ocazionale cu Ana Aslan,savant de renume mondial

Page 25: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 25Anul II, nr. 11(15)/2011

La un moment dat, dr. Ana Aslan, v zând eu eram antrenat în discu ie cu vecinii

no tri francezi din acea sear , atacând pro-bleme economice, politice i sociale, a inutneap rat s intre în vorb i cu mine.

Dar înainte de a trece la aceasta, s spuncâteva vorbe despre dr. Ana Aslan, pentru

tân ra genera ie o cunoa te mai pu in saudeloc.

Ana Aslan s-a n scut în ora ul Br ila, înanul 1897. A urmat cursurile Facult ii deMedicin din Bucure ti, devenind medic,specializându-se în gerontologie.

În anul 1958 a fost numit director alInstitutului Na ional de Geriatrie i Geron-tologie din Bucure ti. În anul 1974 a fostaleas membr a Academiei Române.

În urma cercet rilor în domeniu, a evi-den iat importan a novocainei în ameliorareatulbur rilor distrofice legate de vârst , apli-când-o pe scar larg în clinica de geriatrie,sub numele de Gerovital.

A elaborat, împreun cu colaboratorii s i,noul produs geriatric „Aslavital”, luând de-numirea de la numele s u, Aslan.

În anul 1971 i s-a decernat titlul de Eroual Muncii Socialiste, cea mai înalt distinc iede Stat în acea vreme.

A fost aleas membr a numeroase aca-demii i societ i tiin ifice din mai multe ri,din toate continentele lumii.

Este recunoscut a fi fost savant de re-nume mondial, fiind solicitat la numeroasemanifest ri tiin ifice interna ionale, dar i latratamente pentru personalit i mondiale ioameni boga i vârstnici, dornici de a- i ame-liora s tatea i de a- i prelungi via a.

Dup cum recuno tea dr. Ana Aslan, ma-rele fiziolog prof. univ. dr. Daniel Danie-lopolu, p rintele endocrinologiei române ti,este cel care a format-o din punct de vederetiin ific, iar al turi de acesta a aflat secretele

clinicianului. Mai târziu a lucrat cu savantulConstantin I. Parhon la Institutul de Endo-crinologie. Aici, Ana Aslan s-a specializat înproblema maladiilor cardiovasculare i cea amaladiilor Basedow.

În ultimii ani de via , dr. Ana Aslan spune profesorii Danielopolu i Parhon au fost

vârfuri ale tiin ei medicale i c f ei nu arfi fost ceea ce este.

În luna ianuarie 1952 a luat fiin Insti-tutul de Geriatrie, dr. Ana Aslan fiind numitîn calitate de director. La acea dat era primulinstitut de profil din lume.

Ana Aslan are meritul de a fi una dintreprimele personalit i tiin ifice din lume carea sesizat ivirea unei ere a vârstei a treia. Înacest scop a determinat ca, sub auspiciileONU, la Viena, în 1982, s aib loc„AdunareaMondial pentru vârsta a treia” sub deviza„S d m via anilor”, dup cum se obser-

, deviz atât de frumos exprimat .Tratamentul geriatric al dr. Ana Aslan a

devenit recunoscut în întreaga lume, solici-tându-i-se sprijinul de o serie de personalit ipolitice, culturale i din alte domenii.

Astfel, printre pacien ii dr. Ana Aslan s-au num rat, printre al ii, generalul Charlesde Gaulle, pre edintele Fran ei, mare alulIosip Broz Tito, pre edintele Iugoslaviei,Ronald Reagan, pre edintele SUA, IndiraGandhi, prim-ministru al Indiei, generalulFranco, pre edintele Spaniei, regele ArabieiSaudite, .a.

Din rândul celebrit ilor din domeniulartei i culturii, men ionez pe CharlieChaplin, Claudia Cardinale, PabloPicasso,Somerset Maugham, Salvador Dali,Marlene Dietriech, Miguel Asturias,Aristotel Onassis, Lilian Gish, JaquelineKennedy, al turi de mul i al ii.

A fost solicitat aproape în toate rilelumii. Tratamentele i metodele de tratamentfolosite au adus României, în anii ’80, unvenit valutar de circa 20 milioane USD anual.

Totodat , din 123 de ri, dr. Ana Aslan aprimit peste 130 de mii de scrisori, adre-sându-i-se pentru tratament geriatric. Acestescrisori sunt p strate într-o bibliotec aInstitutului de Geriatrie din Bucure ti, careast zi îi poart numele.

Dac fiecare scrisoare primit ar avea înmedie dou file, ar însemna c dac ar fi co-piate, s-ar scrie 1000 de volume a câte 260 depagini fiecare.

Dr. Ana Aslan i s-a acordat o serie de di-plome i a îndeplinit mai multe func ii înInstitute i organisme na ionale i interna-ionale cu caracter medical.

Astfel, în decursul vie ii sale a f cut partedin 41 societ i i organiza ii medicale sausocial-umanitare i culturale din România idin str in tate.

A fost decorat cu 9 ordine i medaliiromâne ti i 24 ordine i medalii str ine.

Dr. Ana Aslan a avut peste 255 interven iii comunic ri tiin ifice la Congrese i sesiunitiin ifice na ionale i interna ionale cultural-

tiin ifice. Este prezent în 10 mari enciclo-pedii ale lumii.

În sfâr it, lista lucr rilor publicate (sin-gur sau în colaborare) se ridic la 342.

A fost declarat cet ean de onoare alora ului Azuga.

La împlinirea vârstei de 90 de ani, în plinfor intelectual , dr. Ana Aslan a fost s r-

torit de Academia Român , cu pre uire idragoste.

Deci, a a cum spuneam, doamna dr. AnaAslan, fixându-m în ochi, m-a chestionatcine sunt i unde lucrez, exprimându- i cupolite e bucuria c m cunoa te.

- Mul umesc, am r spuns. i eu sunt ono-rat de a v face cuno tin a. Despre dum-neavoastr tiu multe lucruri bune, cinesunte i, ce face i, de ce notorietate public

bucura i. Acum st m al turi i sunt fericitpentru aceasta.

Dup astfel de „polite uri”, de altfel, sin-cere, am abordat diverse subiecte, din careredau o discu ie legat de activitatea sa,pus în slujba oamenilor.

Mi-a m rturisit, cu sinceritate, c are 82de ani. Pielea fe ei este întins , are ochi ageri,auzul bun, mintea îi lucreaz bine. tie szâmbeasc cu farmec feminin. Cred c pro-priile sale medicamente, de sine înfiin ate, îisunt de folos. Am impresia c a descoperit„ceva” din secretul îmb trânirii lente.

Dialogul pe care l-am avut cu marea sa-vant Ana Aslan, de trei ore, cât am statal turi, a fost pl cut i util.

Îmi spune:- Nu ave i mai mult de 40-42 de ani.Am zâmbit, r spunzându-i diplomatic:- Încep s îmb trânesc i eu, potrivit

legilor firii...- Da, da, aprob ...Încerc s-o provoc la vorb .Prof. dr. Ana Aslan i

prof. dr. Constantin I. Parhon

Prof. dr. Ana Aslan

Page 26: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

26 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

- Stimat doamn , v rog s -mi spune ide când începe omul s îmb trâneasc ?

- De la 30 de ani... De la aceast vârstse modific enzimele. Este necesar ca omul

i p streze greutatea corporal de la 30de ani... Atunci este bine, pentru evolu iaulterioar .

- Alimenta ia are influen mare asupralongevit ii? întreb eu.

- Desigur. Gr simile, b utura i dulciu-rile sunt du manul omului. Acestea producateroscleroza. Omul trebuie s consumeproteine, respectiv carne, ou , fructe, le-gume.

- B utur , nu?- Pu in ... Un pahar pe zi este suficient.Apoi, gustând dintr-o „Feteasc de Ni-

core ti”, continu :- Vinul acesta este cam dulce. Mie nu-

mi plac vinurile dulci. Prefer vinurile seci,Rieslingul de exemplu.

Dup o scurt pauz , intervine:- Eu m pricep la vinuri. De exemplu,

acest vin are parfum, este tare, având peste12-13 grade... Îi trebuie sifon.

Vinurile fran uze ti sunt mai bune pentrumas , pentru c nu sunt a a de tari. Dar... nuse p streaz bine. Uneori sticlele înfundatecu vin fran uzesc te în eal . Unele sunt ex-celente, iar altele parc ar fi ap chioar .

Servim din meniul bogat ce ni se ofer laaceast recep ie.

Ni se serve te vin „Cabernet”. DoamnaAna Aslan îl gust cu aten ie de specialisti-mi spune:

- Acesta este un vin catifelat. Este maibun decât „Feteasca” dinainte...

Gust i eu din licoarea ro ie. Are dreptate.Este mai bun. Într-adev r se pricepe la vinuri.

Îmi m rturise te:- Acum am sosit din Mexic. Am vizitat i

Venezuela... Am sosit cu un „Concorde”, în6 ore i 12 minute. Excelent! Îmi placegrozav de mult s c toresc cu avionul.

Apoi adaug :- Am avut în via a mea dou „hobby”-

uri. Probabil, pentru c am spirit de aven-tur . Întâi, am vrut s m fac aviatoare, darnu m-a l sat mama, care era v duv , s -raca. Apoi, medicina, la care de asemeneafamilia mea s-a opus. Dar n-am sc pat deea. Lucrez în cadrul medicinii, de-o via .Diminea a, la orele 7 sunt la spital. Aicilucrez toat ziua. M simt bine.

O întreb, în continuare:- V place, doamn , s c tori i?- Da, foarte mult. i c toresc singur .

La vârsta mea m descurc bine. Urc sc riledestul de bine. La coborâre, îns , nu sunttotdeauna singur .

2. Atmosferpl cut , discu ie

continu i agreabilMuzica discret prezent la aceast re-

cep ie oficial se aude pl cut. Vioara d tonulgeneral. Din când în când se aud acorduri depian.

Repertoriul este bogat: valsuri, operet ,tangouri, cântece populare. Se remarc„Balada” lui Ciprian Porumbescu i„Ciocârlia”...

Doamna dr. Ana Aslan, când aude valsul„Valurile Dun rii” al lui Ivanovici, îl elo-giaz , fiind bucuroas c îl poate auzi dinnou în aceast sear .

Sunt de acord cu spusele sale... Intervinîn discu ie:

- ti i, doamn , acesta este un valsromânesc. Ar putea fi celebru în lume. Darnu se cunoa te acest lucru. Ar trebui s -ldifuz m în toate rile lumii. S intre înpatrimoniul muzical universal. La fel artrebui s vorbim despre George Enescu i

-i cânt m opera sa mai mult, fiind inclus

în repertoriile tuturor filarmonicilor ro-mâne ti i str ine.

Insist, vorbind despre personalitatea luiIvanovici, fost dirijor de muzic militar . Apoiîi prezint aprecierile mele despre compozitorulnostru Ciprian Porumbescu, plecat în eter-nitate la o vârst atât de fraged .

Se uit la mine atent , privindu-m cuinteres.

- Observ c sunte i un om citit.Zâmbesc cu subîn elesuri:- M rog, am citit i citesc permanent.

Am i o bibliotec personal , destul demare, de peste 15.000 de volume.

prive te mirat , dar i cu bucurie.- E formidabil! Excelent! A a trebuie s

fac fiecare intelectual. Ca dumneavoastr ...Apoi mi se adreseaz :- Veni i pe la mine. S facem un tra-

tament preventiv. Este bun pentru s tateîn general, pentru regenerarea creierului.De la 45 de ani, omul trebuie s se tratezepreventiv. Acest lucru l-am spus la mul ioameni.

Apoi continu :- Anul trecut m-a primit pre edintele

Senegalului Leopold Segar Shenghor. Amluat masa cu el i cu so ia sa... în intimitate,la re edin a sa. Este un poet african mare.Mi-a oferit câteva c i.

O întrerup:- Am citit, recent, o poezie superb a lui

Shenghor, intitulat „M tile”, în tradu-cere româneasc . Mi-a pl cut. Este unelogiu adus str bunilor s i. V-o recomand.

Se uit cu pl cere la mine:- Da?! O voi citi i eu imediat ce ajung

acas . V-am spus c am poeziile sale, înlimba francez , cu dedica ie.

Continu m discu ia:- Spune i-mi, stimat doamn Aslan,

prin ce miracole reu i s men ine i omul fie tân r cât mai mult?

- Simplu! Printr-un tratament medicali o alimenta ie tiin ific . Tratamentul cu

Page 27: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 27Anul II, nr. 11(15)/2011

„Gerovital” i „Aslavital”, f cut la timp imetodic, face ca omul s îmb trâneasc maigreu i s -l men in în putere. Aceasta tre-buie completat i cu o alimenta ie ra ional ,adecvat în raport cu vârsta.

- Ca de exemplu? intervin eu.- De regul , regimul bogat în vegetale

este foarte indicat, respectiv zarzavaturimulte, r cinoase i fructe de orice fel, înraport de sezonul anului. Nu este indicatca oamenii s consume carne gras , deexemplu de porc, ci s se hr neasc maibine cu carne de vit , de pas re, de pe te...

Face o scurt pauz , continuând:- Bineîn eles s se hr neasc , nu snânce mult i f m sur . Câte pu in i

cât mai des...Am intervenit din nou:- Dac omul ar respecta cele ce spune i

dumneavoastr despre alimenta ie i cu tra-tamentul pe care îl recomanda i, câ i aniar trebui s tr iasc ?

Doamna Aslan a zâmbit frumos, cu fa asa alb i tr turile simple, pu in prelungit ,spunându-mi:

- Dup p rerea mea, oamenii ar puteatr i, în mod obi nuit, o sut de ani i chiarmai mult. Dar aceasta este posibil numaidac duce o via decent , controlat , fabuzuri i f când tratament cu „Gerovital”i „Aslavital”.

- De la ce vârst ar trebui s încep tra-tamentul? am zis eu.

- Ce s v spun, domnul meu... Dumnea-voastr ce vârst ave i acum?

- În jur de cincizeci de ani...- Aceasta este vârsta cea mai potrivit

pentru a începe un tratament tiin ific adec-vat, ca s fie încetinit procesul de îmb trâ-nire. La vârsta de cincizeci de ani, pentrutratament, nu este nici prea devreme, niciprea târziu... Este tocmai bine. Dar în vianu se întâmpl a a cum ar trebui. Oameniivin de regul la tratament, dup ce au tre-cut de 65 de ani, mai precis, dup 70 deani. Unii chiar dup ce au p it peste pra-gul de 80 de ani. Ori eu, sunt i eu om, nusunt Dumnezeu, s fac minuni. Sunt un mediccare-i ajut pe oameni. Cu mijloace ome-ne ti. Eu nu am har divin ca Cel de Sus...M-a i în eles?

- Desigur, în eleg foarte bine, i-am r s-puns eu. iau exemplu pe mine. Un gând

îndeamn acum, dup ce m-a i convins, vin la dumneavoastr i s -mi spune i ce

trebuie s fac. Un alt gând îns m averti-zeaz c nu am s m in de cuvânt...

- Vede i? A a gândesc majoritatea co-vâr itoare a oamenilor. Nu au voin . iatunci ei pierd trenul spre longevitate.

Când au trecut de 70 de ani, î i aduc amintede tratamentul meu i de Gerovital. Unii,nici atâta. Avem aici, la Bucure ti, un „Insti-tut Na ional de Geriatrie i Gerontologie”.Aici, vin la tratament un num r importantde oameni. Dar este prea pu in. Ar trebui

fie sec ii cu aceast specialitate la toatespitalele mari din ora ele mai importante.

poat beneficia de acest tratament iasisten medical de specialitate cât maimul i oameni. Dar, nimeni nu în elegeaceast necesitate. A mai r mas trata-mentul individual în baza medicamentelorprocurate de la farmacii. Dar aceast po-sibilitate nu este o ac iune organizat .

- Da, da, am mai spus eu... Ave i drep-tate... Ar trebui f cut ceva. Eu cred c tre-buie asigurate fondurile necesare de labugetul statului. Mai r mâne ca Ministerul

ii s ia aceast problem în mâinilesale i s o rezolve.

- A a e, a r spuns cu un surâs tristdoamna Aslan.

Probabil c era sigur c acest lucru nu

se va face.Încerc s aflu i alte aspecte:- Scump doamn Aslan. Cum este

apreciat medicamentul dumneavoastr înstr in tate?

- Destul de bine. În unele ri mai binedecât este apreciat în România. Sunt cereriimportante pentru exportul unui astfel demedicament. Pe de alt parte, sunt solicit riale unor cet eni str ini de a fi trata i aici,la Bucure ti, la Institutul Na ional. În uneleperioade, num rul de paturi este insuficientfa de solicit ri. Totodat , eu m-amdeplasat permanent în str in tate pentrua prezenta calit ile medicamentului ro-mânesc, cât i a asigura asisten a de spe-cialitate. A a, de exemplu, am f cut o seriede tratamente unor oameni importan i în

rile arabe, în SUA, Canada, Anglia,Fran a, Italia, Japonia i multe alte ri.Peste o s pt mân voi pleca în Arabia Sau-dit , la cererea unor persoane, chiar dinfamilia regal , pentru a fi trata i. Din p -cate m-au solicitat destul de târziu. Ei aupeste 70 de ani. A a cum spuneam la 70 deani nu este ca la 50 de ani...

- Cu cine v deplasa i în str in tate?Cine v înso te?

- Cum, cu cine? Singur . Doar cu medi-camentele necesare, pe care le iau cu mine.M-am obi nuit cu c toriile lungi. Avionul

duce la destina ie, iar acolo sunt a tep-tat de cei ce m-au solicitat. Sunt privitca o regin , mai ales în Arabia Saudit ,unde am mai fost...

Apoi se uit „ho te” cu ochii s i vioi:- Crede i c nu sunt capabil s m

descurc singur ? S nu v face i probleme,de i nu mai sunt tân ...

O privesc cu în eles i simpatie. DoamnaAslan este trecut de 80 de ani. Dar estevioaie în mi ri, la vorb i mai ales la gân-dire. Îmi place. Sunt fericit c am fost îm-preun în aceast sear .

Este o femeie admirabil . i nu orice fe-meie. În fa a mea st o femeie-savant, al c reinume este cunoscut în numeroase ri icercet ri tiin ifice interna ionale.

Am trecut apoi la alte subiecte, aducândîn discu ie rela iile româno-franceze. Nu tiamatunci c peste câ iva ani aveam s fiu de-semnat Ambasador Extraordinar i Plenipo-ten iar al României în Fran a, ca i Ambasadoral României la U.N.E.S.C.O.

A fost o sear agreabil , pe care mi-a ofe-rit-o ocazia determinat de dineul oficial datîn onoarea pre edintelui francez.

Recep ia, spre p rerea noastr de r u, s-a terminat. Totu i îmi spune:

- Îmi pare bine c v-am cunoscut i cam stat o sear împreun . V a tept sveni i la mine la „Institutul de Geriatrie”.Mai st m de vorb .

mân cu o impresie excelent despredoamna Ana Aslan, care de i este o savantde renume mondial, are manifest ri omene ti,pline de modestie1 ...

Dup ce cei doi pre edin i s-au ridicat dela mas , trecând prin culoarul liber dintremese, ne-am ridicat i noi.

Ne-am desp it de comesenii no tri, eumânând în continuare cu doamna dr. Ana

Aslan, acompaniind-o spre ie ire.Când am ajuns la sc rile de marmur alb ,

frumos realizate arhitectural, înainte de acoborî, i-am oferit bra ul meu:

- V ofer bra ul, pentru a coborî împre-un , am zis eu.

Doamna Ana Aslan se opre te din mers, prive te insistent, aproape provocator i întreab :- Dumneavoastr îmi oferi i bra ul

pentru c sunt în vârst sau din curtoazie?Am ro it pu in, dar am r spuns imediat, ezitare:

Prof. dr. Ana Aslan

1 Arhiva personal , Dosar nr. 15/1979

Page 28: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

28 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

- Bineîn eles c din curtoazie. Dincavalerism.

- Atunci sunt de acord.i m prinde de bra , strângându-m .

Am admirat împreun interiorul caread postise dineul oficial.

În curtea Palatului, am condus-o pân lama ina care o a tepta.

I-am s rutat politicos mâna.- Sunt încântat c am avut onoarea s

cunosc i s cin m împreun . V doresctot binele din lume!

- i eu am fost bucuroas s v cunosc.Sper c ne vom mai întâlni. i nu uita i c

a tept la Institut. Noapte bun !i ma ina condus de un ofer tân r a

disp rut în negura nop ii.M-am îndreptat c tre cas , cu bucuria c

seara aceea a fost minunat . Aceasta o spuncu sinceritate.

***În prim vara anului 1982, Adela,

directoarea mea de cabinet de la Ministerulde Finan e, m anun c la telefon este„doamna Ana Aslan”.

Îmi face leg tura. La cap tul telefonuluiaud o voce cunoscut .

- Bun ziua, domnule ministru. Sper cnu m-a i uitat „definitiv” i nici de întâl-nirea agreabil pe care am avut-o cândva,mi-a spus cu umor dr. Ana Aslan.

- V s rut mâna, stimat doamn doctor.Sunt fericit c v aud i c spun cu mâna peinim c nu v-am uitat nici o clip , m-amgr bit s -i r spund.

Au intervenit, apoi, în cadrul convorbirii,o serie de amabilit i, fiind bucuro i, re-almente, c ne auzim, exprimându-ne dorin aca s ne i vedem.

- ti i de ce v-am deranjat? a preluatini iativa dr. Ana Aslan.

- Numai dac îmi spune i, i-am r spunspe loc.

- Iat despre ce e vorba. La Institutul pecare îl conduc mai am nevoie de ceva banila buget. Sumele din anul acesta nu-miajung pentru ceea ce mi-am pus eu în gând.Vreau s achizi ionez ceva aparatur dinar i din str in tate, ceva mobilier, ceva

repara ii i multe altele. Ce trebuie s fac ob in ceva fonduri? M pute i ajuta?

Dup ce am ascultat-o cu aten ie, i-amspuns, încurajând-o:

- În primul rând, trebuie s cere i, sface i o adres scris , s ar ta i necesarul,scopul cheltuielilor, s ar ta i necesarul,scopul cheltuirii sumelor, cu justificarea lor.

- i m ajuta i? Cererea o fac repede. Îndou zile sunt cu ea la dumneavoastr , laMinisterul de Finan e.

- V a tept cu pl cere.

Fac o pauz i adaug:- V sf tuiesc s trece i o sum mai mare,

ca speciali tii mei, care examineazcererea, s aib de unde t ia, justificându-i într-un fel exigen a. Adic s fie înl turate

exager rile. M-a i în eles?- Perfect... M voi conforma.Peste câteva zile, m-am bucurat s o re-

d în biroul meu. Ne-am îmbr at, de dataaceasta, ca vechi cuno tin e.

Am servit câte o cafea „slab ” i un sucde portocale.

Am citit cererea ce mi-a fost adresat i i-am spus: „Este în regul ”. I-am promis c ovoi sprijini ca Institutul Na ional de Geriatrie

func ioneze bine.Ne-am amintit de discu ia purtat la

recep ia oficial dat în cinstea pre edinteluifrancez Valery Giscard d’Estaing. Ne-amamuzat de cele discutate atunci.

Mi-a imputat, „certându-m ”, c nu m-am dus s încep «o cur de tratament cu„Gerovital”». Când i-am spus c am 52 deani, mi-a r spuns c „înc nu este timpultrecut” i c s m mai gândesc la asta.

I-am povestit c o întâlnire asem toarepentru acordarea unor fonduri de la bugetam avut-o i cu Prea Fericitul Patriarh al Ro-mâniei, Justin Moisescu, pentru majoritateasalariilor la preo i i repararea unor biserici,monumente istorice i de arhitectur .

I-am spus i Prea Fericirii Sale, atunci, c„mai întâi s cear ”, tot a a, mai mult, ca spoat s se i reduc la analiz , fapt ce s-arezolvat favorabil. S-a majorat bugetul pentruculte. Patriarhul mi-a spus atunci c a auzitdespre mine „c sunt un om cumsecade”.

A râs cu poft .Ne-am desp it acum, ca doi prieteni.În anul acesta, ca i în urm torul, bugetul

institutului a fost asigurat cu importantesume de bani.

Nu tiam atunci c era ultima oar cândam putut-o vedea.

În anul 1986, eu am plecat în diploma ie,la Paris, ca Ambasador Extraordinar i Pleni-poten iar al României în Fran a.

La 19 mai 1988, de ziua în rii Domnului,dr. Ana Aslan s-a stins din via , ca urmare aunei boli nemiloase.

Despre moartea sa am aflat la Paris, dinpresa pe care o primeam în ar .

Mi-a p rut nespus de r u. Am regretat-osincer.

A fost înmormântat , dup cum am aflat,în cavoul familiei Kalindero-Danielopolu dincimitirul Bellu.

Când voi ajunge în Bucure ti, voi puneîn semn de omagiu i cinstire câteva floriproaspete.

Dumnezeu s o aib în paz .

***În aprilie 2001, am stat dou s pt mâni

cu so ia mea pentru un tratament la „Insti-tutul Na ional de Geriatrie i GerontologieProf. Dr. Ana Aslan” de la Otopeni.

De i „Institutul” st tea mai bine decâtalte unit i spitalice ti din ar , mereu însc derea calit ii asisten ei medicale, datoritunor dificult i materiale, totu i se sim ealipsa solicit rilor din partea popula iei. Sesim ea i lipsa dr. Ana Aslan, cea care a adusun nou concept în medicin , acela geriatric.Aici, mai nou, printr-un program „Tempus”,s-a deschis Centrul de Cercetare pentruboala Alzheimer, de altfel singurul din ar .

Cred c „Institutul Na ional de Geria-trie i Gerontologie” de la Otopeni trebuie

renasc . Atunci, cred c de acolo, din Pa-radis, unde dr. Ana Aslan prive te pe P mânt,se va bucura.

Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de existena Institutului Na ional de Geriatrie i Ge-rontologie „Prof. dr. Ana Aslan”, directorulacestuia, prof. dr. Alexandru erb nescu, adat unui cotidian un scurt interviu.

Astfel, directorul Institutului afirm :„Institutul a fost înfiin at de prof. dr. AnaAslan, care, prin aceast unitate, a adus unconcept nou în medicin , acela de geriatrie.În acest domeniu, România are prioritateabsolut în lumea întreag .”

Totodat , mai spune c „România estesingura ar din Est care a semnat la Paris,

când parte din Consor iul Europeanpentru studiul bolii Alzheimer i dezvol-tarea geriatriei în Europa.”

Profesorul dr. Alexandru erb nescuavertizeaz c „Dac un vârstnic întrerupebrusc activitatea intelectual , via a lui seva sfâr i mai curând.”

În final, actualul director ne-a asigurat„La Otopeni, clinica Institutului este cea

mai aproape de standardele interna io-nale, atât din punct de vedere al caz rii,cât i al posibilit ilor terapeutice.”

M-am bucurat s aflu c la zece ani de latrecerea sa în nefiin , sub egida „InstitutulNa ional de Gerontologie i Geriatrie dr.Ana Aslan”, un colectiv format din zvanNicolescu, Theodora Pali i Ileana Turcu,sub conducerea Theodorei Pali, cu sprijinulPrim riei Municipiului Br ila, au tip rit cartea„Ana Aslan - in memoriam”, un omagiubinemeritat al marii disp rute, pentru careace tia merit toate felicit rile.

i când te gânde ti c toate aceste amin-tiri despre doamna dr. Ana Aslan, pe care le-am pus pe hârtie, au pornit de la întâlnirea ceam avut-o, dat în cinstea pre edintelui Va-lery Giscard d’Estaing, cu prilejul vizitei saleîn România.

Page 29: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 29Anul II, nr. 11(15)/2011

Mihai BATOG-BUJENI}~

ezarea era una obi nuit , asem -toare cu alte mii ca ea, având i oameni gos-podari, mândri de localitatea lor. Numai c ,în vremurile noastre, aici tr ia un om deosebitde falnic i de viteaz, foarte respectat, un li-der adev rat, recunoscut de întreaga suflare,un fel de erou local, menit s r mân în cân-tece i în balade. Numele s u era Mielu Ca-rada , zis Furcoi. Avea numai dou zeci i-cinci de ani, îns cam o sut de kilograme,nimeni nu-l v zuse vreodat muncind, eratot timpul vân t de b utur , pus pe scandali b taie. Ca om, ar ta cam ca to i ceilal i:

burduhos, cu ochi bulbuca i i injecta i, cudin ii ca de grebl , dac ne putem imagina ogrebl cariat , cu voce dogit de tr sc u imahorc i cu o remarcabil voin de a aveacea mai bun imagine în fa a semenilor. Purtaceea ce putem numi haine tradi ionale, deunic folosin , adic din acelea care nu sespal niciodat i se schimb doar atuncicând cad de pe tine. În consecin , avea unmiros absolut specific, imposibil de definit,dar i imposibil de suportat de un om nor-mal. Ei, da, dar cine mai poate spune ce în-seamn normalitatea?

Avea i o nedezmin it faim de Casa-nova (cineva necunoscut pe aici). R sturnacu pl cere codane, babe, sau muieri, f nicio discriminare, prin lunc , prin uri, sau prinan uri, de i, de regul , uita scopul principal

al invita iei i adormea c piat de b utur . Nuuita îns , niciodat , s povesteasc , a douazi, la crâ , ce f cuse i cum fusese r spl titde fericita pe care-o onorase cu b rb ia sa.Nici femeile, proaste, nu-l comb teau, fiindcle-ar fi sc zut cota de pia . C nu era de icide acolo s te lauzi cu a a o cucerire. Mrog! Prin urmare, dac st m i ne gândim bine,nu prea era mare deosebire între acest eroui mai vechiul s u model, cel numit de legen-

de Ghilgame , i despre care tim foarte bine, în tinere e, nu era mai breaz decât Mielu

al nostru. Deci, se impunea mare aten ie fi-indc , iat , era posibil na terea unei nemu-ritoare opere exact aici, la Pucheni. Ca s numai vorbim de dragostea i respectul pe careeroul, Mielu deci, îl purta p rin ilor. Ace tiadormeau afar numai când venea el acas , iocupa singura înc pere a locuin ei. Îns , bunla suflet cum era, venea foarte rar, preferând

doarm prin an uri sau iarna sub masa

din crâ ca s fie primul la deschidere.adar, premize pentru intrarea în legend

sunt, mai ales c satul mai p stra, cu sfin eniechiar, o tradi ie a c rei origine se pierdea înnegura timpurilor. Era vorba de Brezaie, omare s rb toare care se petrecea toamna,timp de apte zile, adic apte, nu ase sauopt, deci, mister i magie, tat , nu glum !Iat , cum se desf ura aceast important

rb toare: În zorii primei zile, fl ii, cei maivrednici desigur, se îmbr cau cu tot felul dezdren e, se mascau bine, î i luau c ciulile,bâtele, doza de tr sc u, înc una, s fie cnu se tie, i ie eau în drum. Reprezentauastfel ni te duhuri rele care-i chinuiesc peoameni dac ace tia nu se simt i nu le tra-teaz cu bun voin , adic s le dea banipentru b utur . Cine era lipsit de noroc, senimerea s aib treab i s ias din ograd ,avea dou anse: prima, cea mai probabil ,

ia o mam de b taie sor cu moartea i, adoua, s pl teasc brez ile ca s -l ierte. Darcine avea bani la el? A a c r mânea, de baz ,prima variant . Distrac ia dura cam pân laprânz, când fl ii, obosi i de truda unei zilesfinte, hot rau c era timpul de o pauz i fu-geau la crâ s se odihneasc . Acolo maigogeau câ iva impruden i, apoi se puneaupe chefuit, a a cum le st bine unor voinicicare au con tiin a datoriei împlinite.

Acum i aici venea i vremea pove tilor.Nu numai a celor recent petrecute, ci i aunora mai vechi. Spre exemplu, vredniculMielu o spunea întotdeauna pe aia cu fentade la încorporare, adic cea mai tare din via alui i care demonstra nu numai puterea luineobi nuit , ci i inteligen a sclipitoare. Cumera povestea? La vremea când împlinise elvârsta recrut rii, cum auzise c la armat nuprea ai posibilitatea s te afirmi stâlcind vreuncaporal oltean, se hot rî s fenteze sistemul.Era destul de simplu! Fur un purcel i i-lduse efului de post, cel care avea eviden asitua iei. Îl rug s -i dea dosarul mai la coad ,

nu prea era preg tit pentru armat ... cavea grij de b trânii lui care f el nu seputeau descurca... c ar fi gata-gata s se în-soare i dac ... Plutonierul, om cu multexperien în domeniu, lu darul i f cu celenecesare. Un an de zile trecu îns ca o clipiti într-o bun zi, bun pe dracu’, Mielu, de i

era deja pulbere, f cu frisoane când în fa îi

ap ru tablagiul care-i spuse:- B , Mielule, ai belit-o! s pt mâna vi-

itoare încal i cizma statului! H , h , h ...Râsese i cârciumarul... Imediat, Mielu plec

rezolve situa ia. Doi curcani gra i, plus odamigean cu vin, sporir zestrea i a a des-tul de bogat , totu i, a postului de poli ie.Apoi, informarea c vine ordinul de chemaredeveni trimestrial , apoi lunar i, cam la vre-mea când se preg tea s devin s pt mâ-nal , plutonierul primi o mam de b taie care-l convinse c nu mai era cazul s insiste.

Eheheee, aici unde nu se pornea un chiuiti o veselie, chiar potrivit pentru a intra în

legend odat cu iste imea eroului Mielu, omcu mult bun sim , deoarece nu amintea i dejumuleala pe care o încasase cârciumarulpentru c -l bufnise râsul când nu trebuia.Între ei erau totu i alte rela ii.

Noaptea, când vitejii fl i îmbr ca i totcu straie de brezaie porneau spre cas , urmarunda a doua, respectiv înfrângerea spiritelorrele de c tre cei ciom gi i diminea . Scorulera net în favoarea gospodarilor, a a c nici-odat s rb toarea nu a durat pe tot timpulcelor apte zile mistice, din lips de comba-tan i. Ca s fim sinceri, zilele r mase erau de-dicate spitaliz rilor i înmormânt rilor, adico alt form de entertainment rural. Pierderilese cuantificau la a a numita: „voie a Domnu-lui”. Prin urmare, nu se excludea nici o clipcaracterul divin al s rb torii. Ne întreb mîns dac Mielu nu ajunsese i el printre ceispitaliza i, c printre cei cu vata-n nas încnu se num ra. Ba da! Chiar de fiecare s rb -toare, împreun cu al i cons teni, când prinsaloanele spitalului se perindau cam to i. Erao perioad de martiraj printre doctori i asis-tente, dar nu din cauza duhorilor, ci, mai ales,din cauza veseliei pacien ilor, veselie alimen-tat din bel ug de rudele care veneau zilnicîn vizit . De departe, cel mai exuberant eraMielu, cel care cânta neîntrerupt cântece depetrecere i le b ga mâna la buci pân i doc-torilor în prag de pensionare. În disperare decauz era trecut pe tranchilizante i internat

Page 30: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

30 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

separat într-o celul cu gratii ceea ce nu-idiminua cu nimic entuziasmul, de i dozeleprimite ar fi putut adormi i un bou. Devenichiar obiect de studiu pentru ni te doctoritineri i cam prea dornici de cunoa tere. Darn-a fost spre norocul lor i nici al tiin ei de-oarece, în numai dou edin e, au intrat cuto ii la clinica de chirurgie reparatorie. Ori-cum, dup ce plecau i ultimii pacien i, intraîn cur de antidepresive tot personalul. Ovreme era o lini te plin de suspine i lacrimi.Probabil de dor dup pacien ii externa i.

Putem spune deci, c lumea satului, cuarmonia i misterele ei, î i tr ia destinul ne-tulburat de nimic, înfruntând vremurile cudemnitate…

Numai c , iat , uneori pot ap rea i per-turba ii... Într-o toamn , în sat ap ru un în-

tor tân r, un ochelarist cam sfrijit, carest tea cufundat cu nasul în c i de undeprobabil i pierderea, evident , a min ilor. Cnumai asta putea fi cauza accept rii uneiastfel de slujbe, în condi iile date de o demo-cra ie în plin avânt i mai bogat în surprizedecât o p dure tropical . Sau, cine tie, eraun martir dornic s intre în calendar înfrun-tând chinurile alfabetiz rii în rural. E posibil,

sminti i sunt la tot pasul!Cum îns tradi ia cerea ca un nou venit

ia cuno tin , cât mai repede posibil, cuvalorile autentice ale satului, Mielu le porunciunor înso itori de-ai s i, unii mai jalnici de-sigur, s -i dea b taia de întâmpinare nouluivenit i apoi s vin la crâ pentru a- ipovesti isprava... Ceea ce fârta ii acceptarcu urlete de bucurie. Trecur câteva zile...Mielu a tepta raportul de misiune îndeplinitcu succes, când, împricina ii ap rur camsfin i i începur s bâiguie c nu preaavuseser timp, c numai muncile câmpuluiîi preocupaser acum, i c ... poate alt dat ...Mielu se f cu ceva mai vân t decât îi eraobiceiul, le d du celor doi scui-pa ii i mardeala binemeritat ,apoi deleg doi dintre locote-nen ii s i, oameni deosebit decapabili, s preia misiunea.Surpriz ! Cei doi disp rur dinsat, în timp ce înv torul seplimba lini tit pe uli purtândo serviet mo tenit , cel maiprobabil, de la un bunic, în dru-mul s u zilnic de la gazd , unalt înv tor, spre coala goal .Evident, copiii, pe care el voia

-i fac oameni cu carte, a-veau drept el în via s devinbrezaie nu înv tori. Ei, dar elnu p rea tulburat de nimic, i

dea bun ziua tuturor, pri-vindu-i blajin prin sticlele o-

chelarilor. Totul nedumerea la acest, a a-zis,om!

Mielu, de i turbat de furie, sim i c cevanu este în regul i î i croi un plan. Extrem desimplu, c altfel nici nu se putea, îns eficientnevoie mare. Se apropia marea s rb toare aSfin ilor Împ ra i Constantin i Elena, a a c ,se anun , cu fastul de rigoare, bal la c minulcultural. În spatele afacerii se afla, bineîn e-les, diabolicul Mielu. Spera ca nesim itul deînv tor s se fac muci, a a cum era firescla orice bal, apoi, în plin sal , de fa cu toa-

lumea, el, Mielu, s -i arate cine-i adev ratullider al tineretului din acest sat. Din plan nua lipsit nici ispita. Catrina, m rog, Kathy, ocodan nurlie foc, se pisici într-o zi pe lângdomnul înv tor i cu vorbe mieroase îi spu-se c ea ar dori foarte mult s -l cunoasc i,prin urmare, seara de bal ar fi cea mai potrivitpentru acest eveniment, când el o va puteascoate la joc, iar ea, mmmm, îi va fi foarte re-cunosc toare... c uite a împlinit deja opt-sprezece ani i nimeni nu se uit la ea... cfl ii de la ar vor alte alea... da’ ea nu, eaeste curat i nu vrea s ... În fine, toat gar-gara de care orice femeie este capabil când

i pune în minte s z ceasc un b rbat.Iar bietul înv tor era i el totu i un tân r,incapabil înc s cread c fetele de la ar arfi în stare s mint sau s se prefac . Mde!

Prin urmare, în joia în care era programatbalul, îmbr cat cu singurul s u costum, cel

ruit de p rin i la absolvirea liceului, intrpe u a loca iei numit , nu se tie de ce, c mincultural, de i grajd ruinat ar fi fost mult maipotrivit. Kathy, g tit special pentru eveni-ment îi s ri în bra e i îl trase c tre mijlocul

lii pentru a încinge jocul. Numai c s rma-nul om f cu un mic infarct i, cu un suspinadânc, declin invita ia. Fata îmbr cat , sspunem, cu mini, bluz de plastic din bazar,colorat mult mai strident decât un papagalîn rut, plus boit la ochi cu funingine, îl spe-

riase atât de tare încât declar c are sciatic ,plus un picior de lemn, a a c se va mul umidoar s priveasc dansul de pe margine. Pro-fund jignit , tân ra îi întoarse spatele i seavânt în ring ar tându-i, cu figuri, ce a pier-dut. El îns r mase insensibil. De fapt, eraoripilat, dar nu putea s spun una ca asta.Convins fiind îns c va asista la un spectacolde folclor (aici se poate observa completapierdere a min ilor) exact în mediul lui natu-ral, tân rul mai întârzie prin sal . Era, desigur,iremediabil tâmpit, rezultat firesc al cititului

discern mânt a tot felul de c i minci-noase. Ba, chiar merse la bufetul amenajatpotrivit evenimentului i î i lu o sticl depepsi, o b utur , care-i amintea de frustr rilecopil riei. Evit privirile asasine ale crâ ma-rului, dar i s i toarne în paharul oferit deacesta de fric s nu moar de hepatit . Bine-în eles, o alt idio enie citit prin c i! i,cum st tea el a a, neputându- i reveni dinstupoare, în fa i se ridic un fel de peretede întuneric puturos. Când ridic privirea

zu moaca de c pc un a lui Mielu, care rân-jea printre bale.

- V pot fi de folos cu ceva, domnule?Întreb nefericitul pe un ton calm, menit sscoat din pepeni i pe un mort. Cum însMielu nu era mort, r cni:

- Ce, b , e ti adic lea boier, nu vrei sdansezi cu sor-mea, d plânge biata fat ,acu’, d nu mai poate?! !

Domnul înv tor nu reu i s r spundîn timp oportun interoga iei, deoarece, camîn aceea i secund , pumnul cât capul unuivi el al m ului se îndrept spre eastanefericitului. Muzica încet , jocul se opri ito i priveau extazia i debutul omorului. Pâni babele ab iguite care se sprijineau de pere i

scar ochii i gurile pentru a avea ce po-vesti, mai târziu, nepo ilor. Numai c , lucrurileluar o întors tur neprev zut în scenariu.Pumnul ucig tor trecu pe lâng int , Mielu

url , nu se tie din ce cauz , ise repezi cu fa a în peretele a e-

mântului cultural. Acesta,peretele deci, se color pu in înro u, se umplu de muci i nuspuse nimic, îns Mielu, oft ,oarecum u urat, i se pr lilâng el. Cuminte i t cut cumnu fusese nici la botez. În salse produse un curent rece urmatde un vaier i balul se sparse.Oricum, nu mai avea nici un rostacum când eroul era mototol.Plecar dezam gi i s se îmbeteacas , pentru a -i reveni din ui-mire. Înv torul, la fel de uimit,de mersul treburilor, î i terminsticla de pepsi, pl ti crâ ma-Sc

lava

i st

pânu

l

Page 31: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 31Anul II, nr. 11(15)/2011

rului, ignorând fericirea ce i se citea pe fai plec , la rândul s u, foarte lini tit. În urma

lui, Mielu fu d ruit cu o g leat de ap în capi se scul n uc de lâng perete. Nici nu r s-

punse ironiilor nesim itului de crâ mar carear fi dorit s provoace o nou b taie ca s se

mureasc treaba. Nu! În mintea perfid alui Mielu se n scu un plan la fel de perfid.Cu sângele de pe fa înc neînchegat, cucucuiul din frunte la vedere i cu degetelede la mân rupte, se prezent la postul depoli ie. Plutonierul îl privi cu acea privire pecare ar fi avut-o i dac în fa a lui ap reaHristos, ceea ce era imposibil, deoarece elera un materialist convins. Mielu îi povesti,printre lacrimi, cum fusese b tut el, un b iatcuminte i lini tit care se dusese la bal doarca s se uite, el, tocmai el, un s tean de frunte,harnic i sfios, cum a fost tratat cu du niei ur de nenorocitul de înv tor, un venetic

nemernic care vrea, cu orice pre , s -i stricereputa ia lui de om bun i s ritor la nevoie.Plutonierul, în timp ce-l asculta cu aten ie,scrise un proces verbal. Apoi, când Mielu semai lini ti, îi spuse blând:

- B i, Mielule, b i, b iatule, eu, uite, amscris aici tot ce mi-ai spus tu. Ia i semneaz ,

de rest m ocup eu!Fericit de reu ita planului, omul

scoase limba i trase câteva hieroglife în josulpaginii. Mul umit, nu se tie de ce, pluto-nierul chem dou ajutoare i le comand :

- B ie i, cred c-am rezolvat cazurile defurt i scandal din toat comuna. Iote, colea,

rturisirea! Ia, lua i infractoru’ i la beci cuel, treizeci de zile, ca s spun i laptele carel-a supt de la m -sa! Suspect de cooperant,Mielu, convins înc de faptul c prietenul

u, plutonierul, vrea s -l pun la ad postde furia nebunului de ochelarist, se duse li-ni tit cu cei doi grada i, fluierând vesel ineb gând în seam rânjetele lor. Ajuns labeci, spre surprinderea sa, nu fu l sat s doar-

ci luat la omor de to i poli aii postului, perând. Adic , ei se mai i odihneau! Ce crudeste via a! Mielu, devenit din ce în ce maiîn elept, de-a lungul acelor treizeci de zile cei se p reau nesfâr ite, recunoscu, în scris,tot ce i se cerea. La un moment dat, chiar i-atrecut chiar prin cap c dac o fi s -l spânzurepentru ce recunoscuse c a f cut, va fi totu imult mai bine decât s mai stea înc o lunde vorb cu meseria ii ia. A fost eliberat, pemotiv c se trece la verificarea informa iilor,

nici poli aii, pro ti, s ri te aflarea întregu-lui adev r. Deci, fix dup cele treizeci de zile,

a cum i se promisese, Mielu o lua c tinelspre cas , sau poate spre crâ , c nu- i

dea prea bine seama pe unde merge, f se mire c muierile i copiii fugeau în ogra-

ipând speria i când îl vedeau. Credea ce la mijloc vechea sa faim i c oamenii încnu-i dau seama c acum p te pe un noudrum, cel al bun ii i p cii. Plângea defericire...

Ajuns acas , printr-o minune desigur, afost îngrijit cu dragoste de p rin ii s i care l-au cazat în ograd i l-au hr nit cu ce r mâneade la câine. Numai c aveau un câine camlacom. Dar el nu protesta, din gura f niciun dinte nu mai ie eau blestem ii ci un felde gângurit i râdea aproape tot timpul caun copil. Mai treceau s -l vad fo tii admira-tori, ba chiar i unele admiratoare, care, dupce-l scuipau i îi d deau ceva picioare în coas-te, se mirau de bun tatea lui, în gura mare.Copiii, mdeh, n stru nici ca to i copiii dinlume, îi cântau celebrul hit rural: „Mielu ne-bunu’ trage cu tunu’” i, darnici precum p -rin ii lor, îi ardeau, din plin, uturi la cotoaie.Toate bune i frumoase, numai c , în toamn ,a avut proasta inspira ie s ias pe uli . Toc-mai de Brezaie! Acestea, prin metodele spe-cifice binecunoscute, l-au internat din noula spital. De data aceasta îns , nu a mai fostnevoie s i se administreze soporifice, ba,chiar a uimit întreg personalul cu lini tea idemnitatea sa. Mai ales c pe u a salonuluiscria: morg !

Dar ce s-a întâmplat oare cu domnul înv -tor, tipul acela atât de iret, care î i ascun-

dea r utatea sub aparen a unui individ pa -nic i care prin prezen a sa diabolic lipsise

ezarea de posibilitatea intr rii în istorie saumai precis, direct în legend ? Ei, bine, s tulde frumuse ea i cur enia traiului în rural,de sfintele tradi ii, de virtu ile fetelor i deevlavia babelor, de în elepciunea mo negilor,îngrijorat peste m sur de ceea ce sistemulnumea salariu, dar, mai mult ca orice, îngrozitde rezisten a la farmecul cunoa terii literelorde c tre noile genera ii, a plecat în str in tate,la munc , în construc ii.

Acum trimitea bani p rin ilor, le scria ci-a cump rat dou costume, noi, c se duce

la teatru i c are chiar o locuin cu un creditde la banc . Ba, mai mult, ie ea de trei ori pe

pt mân , seara, în ora , cu o fat i c vor-bea deja italiana f accent. i, c nu maitrebuie s i arate cuno tin ele sale de ma-estru cinci dan în arte mar iale, fiindc aici s-au pierdut obiceiurile str mo ti i nimeninu mai consider necesar s te bat în scopulintegr rii în colectiv. Adic , ni te prostii, to-tal nedemne de un om cu carte, orbit îns destr lucirea fals a unui occident mincinos iputred. Prin urmare, înc un om de mare viitor

pit de propaganda lor afurisit ! Huoooo!

Confiden]ialDe prea mult vreme stau a a, legat demâini i de picioare. Sunt f izbând ,înc tu at de singur tate. Da, desingur tate. Ai în eles perfect. M-a prinsîntr-o plas deas care îmi r ne te oasele.Multe au cr pat deja. Nu am dispozi ie s -i explic. Vorbeam despre distrugerea

oaselor. Dac nu în elegi, nu mai întreba.Sunt obosit i derutat de remu ri. Nunu m-a mu cat nimeni niciodat . Of, ai unfel imposibil de tolerat. Nu crezi c suntsingur ? Faptul ca ai auzit scâncete înspa iul meu cât se poate de intim, te face

crezi c nu m tortureazsingur tatea? Te în eli. Dar asta nu-i onoutate. Scâncetele reprezint efortulmeu de a fi ca pruncii. Zvârcolirea de a

na te din nou. Îmi limpezesc tâmplainând-o foarte aproape de floarea de

lotus. E un exerci iu pe care îl tot repet.Aici e cel mai lini tit loc. Suntînconjurat de multe cruci i asta îmi d osiguran maxim . Crucea, în orice formsau dimensiune ar fi, te fere te de r u.

i-am spus s por i i tu una. Cum unde?La gât. O po i ag a pe o a . A, ai crezut

în spate? N-ar fi r u i a a! Dar s nute sminte ti. Sunt multe acolo. Cum ce?Cruci. Alege-o pe cea mai mic . D i tu

car o dat dovad de în elepciune. tiai florile de lotus cânt ? Asta pe care m

sprijin eu e albastr . N-ai v zut floare delotus albastr ? Asta ce înseamn ? Cumva

floarea mea e unic ? Încerc s -mi rodsforile. Care sfori? De la mâini i de lapicioare. M obose ti. Te-am aten ionatdoar c sunt legat . Nu, nu m plimb pelac. Sunt prizonier , dar n-a putea s idescriu unde. E întuneric. Da, probabil s-aînnoptat. Dar gata cu explica iile. Mobose ti. tiu c i-am mai spus-o.Comformeaz -te! Pe mine crucea map de mine. S taci! E secret.

Diana IACOB SP~TARU(Austria)

Page 32: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

32 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Uzina de ap potabilApoi, îmi spun c ...E grea, aproape otr vitoare libertateaPe care mi-o iau i c ...Nu tiu nimic despre cele patru elementeNo iuni u oare ca dou perechi de scânduri uscate.Pe m su a mea de cafeaDorm elefan ii de por elan i paharul cu ap .Aceasta este situa ia în care torn din bel ugFri ca dulce i experien a care nu-mi apar ine.Un bloc din c i nescrise cre te la subsioara ora ului

i jur c voi avea spa iul meu pentru joc i noroc.Jur strâmb, schimb haina de molton

i unda luminii. s -i pese de foame, de frig,

Dumnezeu a coborât în fântân .- Am inaugurat Uzina de ap potabil !Declam primarul ales

i toarn alt i alt falie de cimentÎn paharul în care se fierbe de vie

ampania.Hamalii de ofranÎn principatul boem,În hanul cu tejgheaua pe careBresla ii î i beau berea de orz...O dat i înc o dat cetatea acestaEste ca o centrifug sinuciga .Lapovi a are cerneal pe degete

i lupoaica va na te mielul de Pa te...Nimic nu m mir .Nu m sperie.Eu doar prizez evenimentele a a cum vin

i trag pre ulDe sub picioarele hamalilor de ofran.Pe ansamblu, sunt mul umitDe cum evolueaz istoria personal

i umblu pe vârful picioarelorPrin creuzetul de laborator medieval.Un nou-n scut plânge!Banal.Biruin îngerilor pogoar din icoanPe cai în valtrapuri tivite cu smirn , t mâie i aur.

Melania CUC

Între punctele de leg turDulapul meu e plin cu coji de alune...Din buc rie v scriu mesajele,Prieteni de ocazie.Lansez zvonuri despre patria veveri elor care,În toamn , trag storul peste ochii de por elan.E hran suficient în casa de turt -dulce.Poate arde lumânareaPân la buricele degetelorCu care alerg pe clapele pianului vechi.Ur sc i iubesc la egalitateUniversul acesta ifonat ca o fa de pernCu monogram senioral .Între punctele de leg tur din sânge,Întâmpl rile neîntâmplate cer drept de autor.Eu locuiesc în rezerva ia undeAre loc vân toare de iepuri i fazani de sezon.

Obosit ca un flutureAlt div anonim zace cu buzele sparteÎn cr tura din c lcâiul rânii.Blitzul din mâna mea scap !!Ce imagine vivant i câtePachete cu biscui iNumerotate dup anul de na tere,Voi primi în diminea a de mâine!Sunt tentat s cred tot ce mi se spuneÎn timp ce tata st pe crucePrins în cui grosolan de t ciune.Nu mai tiu ce s fac cu timpulCare m transform ca pe un fluture…Frunzele tapeteaz ora ul prin careCaut un om dispus s cure e clipa.Peste bordura str zii, vin m tur torii;- Hâr ti, hâr ti!Târnul de nuiele a ters doar literelePrintre care înc mai alerg,Mam ,Cu pruncul în bra e.

Afar , în z pada-fecioarNe juc m de-a prinseleaNoi doi i briganzii.

ma a ta s-a descheiat din nasturi.tep i alt trup cu miros de gutuie s lbatic .

Degeaba a pune pre ul cel mai bunPe felia asta de întâmplare ce ineDe turla bisericii iDe sfârcul de limb niciodat vorbit .Tu te picuri mereu în rânColostrul proasp t de bivoli .Cu noi, laolalt , f iertare de sine,Fereastra maternit ii regale se rupe în cruce.Pelerinii se înfrupt t cu i, pe-ntrecute,Din prescura f sare, a senectu ii.Afar , în z pada-fecioar ,Lacrima sticlei de lamp s-a schimbat în lentil .Rostogolim f sens soareleDin oglind în oglind ,Mergem cu ochii deschi i prin ora ulDin care vom fi alunga i cu pietre i pâine.Pe antierul cel nou,Motoarele duduie f combustie i cu

aiba înglodat în mir de m sline.Mie?Înc mi-e bine!Îmi in umbra de dup pe umeri

i-i spun basmul cu…„O felie str vezie de fericire”.

Page 33: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 33Anul II, nr. 11(15)/2011

Ajuns la al treilea volum, po-etul Valeriu Marius Ciunganaduce, în cadrul Colec iei „Scri-itori medie eni”, volumul „Oa-meni în pardesie”. Ap rut încondi ii grafice deosebite, la Edi-tura Bioflux Cluj-Napoca, carteaeste un adev rat elogiu adus fru-muse ii umane, alfabetul poezieidansând pe sârma vie ii întru a -teptarea nemuririi.

Volumul cuprinde i câtevapoezii din primele dou c i,„Poveste de toamn ” i „Hainade molton”, astfel încât capun caracter de antologie. Dupcum observ în Prefa prof.univ. dr. Gheorghe Manolache,tân rul autor reconstruie te iro-nic-parodic arsenalul poetic pa-

tronat de bunicul s u, fost avan-gardist, Ben Corlaciu, cel pe carebistri enii l-au omagiat de curândîntr-un num r al „Mi rii Lite-rare”. „Oameni în pardesie” sedore te a fi o carte a descopeririisensurilor vie ii, în care, prin ochiiiubitei, descoperim faptele cita-dine: „treceau oameni în pardesiebej/ iar eu m uitam în ochii t i/Doamne, cât e ti de frumoas ”.Fiecare detaliu care-l înconjoarpe poet devine esen de poezie.V-a i imaginat vreodat c -i po idedica versuri m tii de chiuve-

? Ei bine, Valeriu Marius Ciun-gan descoper i aici lucruri e-xisten iale: „din pozi ia pe care ocâ -tigasem, cu timpul, în buc -

rie/ ni se deschidea o superbpanoram spre chiuvet ”. Ajun-gem în buc ria de var , undesentimentele lirice se aprofun-deaz : „ea se las atins de mu-ritori/ doar cu versuri/ i cu altemetaforice/ demersuri”. O poeziecare sparge barierele canoanelor,iar scrisul devine zi i noapte sauor de or un refugiu întru des-coperirea edenului.

În acest col de lume î i aucuibul i gândurile poetului, caresurprinde iubita în ipostaze va-riate, inclusiv întoarcerea de lapia poate fi considerat un acterotic: „în mâna dreapt aveai/

Menu]îMAXIMINIAN

gândind la cartea de c tâi - ide bucate - plasa de spanac/…/în mâna stâng aveai/ mires(m)eemotive întâi culese/ de feteas-

”. Micu a domni oar îl trans-form pe îndr gostit într-un ade-

rat „tonomat” de declara ii dedragoste: „d mâna, tu, micudomni oar / ce treci prin via amea de sear doar i într-o doar /…/ parfumul serii doar un dar,doar i într-o doar / se înserase-n via a unui pierde-var ”. Ca deobicei, la astfel de tr iri p rtaeste i natura creionat de ValeriuMarius într-un pastel: „spune deiube ti/ frumos/ frumoasa apcurg toare/ frumoasa piatr ce-o rostogole ti”. În aceast ecua-ie a iubirii nu putea lipsi riguro-

zitatea aritmeticii: „bun oar oiubire/ cu o iubire/ s dea acela irezultat/ ca unu ori unu/ prinînmul ire”. Alfabetul danseaz :„este a/ prima vocal / ce-n clo-potul albastru al dimine ii/ îmireverbera”. Ritmul muzical al ver-surilor surprinde la fel ca i co-lindele poetului ce se petrec subcear aful alb: „când ruginitulscâr âit de arcuri repeta în pu-treda saltea/ de sub cear aful alb,imaculat, colinda sa/ de sub cear-aful alb i nins cu fulgii albi de

nea”. Când sentimentele se pre-cipit , timpul este închis în clep-

sidra de sare, iar razele soareluisunt luate în mân spre a mângâiasufletul iubitei care, romantic ,trece „printre borcanele de cas-trave i”. De altfel, roadele p -mântului sunt un adev rat punctde pornire al dragostei: „mânca-sei ceap cu o poft reticent /aluzii vagi î i inundau privireanud / arome dulci l sai în urmcu noble e/ mu când sublim dinceapa alb , crud ”. Câ i dintrenoi ne-am fi imaginat c dragos-tea poate fi privit din atâtea un-ghiuri, „mergând spre SteauaNordului”, dar i adulmecând „unval de o et”. „S nu cazi în semni-fica ia viselor”, ne îndeamn po-etul, îns el este primul care esteprins în mrejele unui vis tulbu-

tor: „ai ap rut pentru o secun-/ în straie de sear , cumplit de

albe”. Jocul culorilor este precuma fulgilor de nea „fantastic/ întraiectorii ciudate”.

Avem de-a face cu o poezieîn care lumina descoper gân-duri-rânduri construite în pragde toamn în casa sufletului: „îmila i tu, doamn ,/ povestea detoamn / toamn , dulce doamn /doamn , dulce toamn ”.

Cu o copert sugestiv , careinsereaz o pictur a bistri enceiVirginia Br nescu, volumul „ -pezile ard ca un colind”, semnatde Elis Râpeanu, este un gândprelung al frumuse ii acestui a-notimp. Versurile surprind princonstruc ia în dou registre sim-bolice care sugereaz sufletul a-tins de puterea naturii astfel încâtatelierul de crea ie este inundatde starea creatoare de har. Prinaceast carte, Elis Râpeanu nuface altceva decât s redescope-re tainele anotimpului alb în ver-suri, tiut fiind faptul c magiapoeziei nu va disp rea niciodat .Atunci când este înv luit în lu-minile curcubeului, poeta arepropriul ritual: „Doar glasul din -untru mi-l ascult/ Aud cum sunîn templu vân toarea”. Poezii dedragoste i de dor dedicate celordragi, dar i marilor personalit iale rii. Atunci când pe c rarea

vie ii p trunde orizontul toamnei„Sl be te din încheieturi secun-da/ Prive te bolta cerului, mirat /Cum marea timpului r stoarnunda”. Un timp care surprindeprin ancorarea între veacuri a mi-turilor str bune oglindite prin fi-ecare cuvânt al poetei: „Azi nin-ge-n crângul dintr-un gând bla-jin/ O oapt de z pad -i punesalb / Cu duminici muiate-n albde crin/ Copacii ard în vâlv taiealb ”. Fiecare metafor este bineintegrat în poezie, astfel încât,cu sensibilitate i delicate e po-eta reu te s ne poarte pe dru-mul nemuririi, unde „Îmi port t -cut umbra spre izvoare/ Vârtejde curcubeie în ceas târziu/ Înv -luie coline dulci i altare”. Prinpoezie esen ele cuvintelor cap -

alt form , norii strân i deasu-

pra sufletului risipindu-se: „Peta-lele norilor scurg spre câmpii”.Atunci când troienele z pezilor„Se prind în joc la nun i de cri-zanteme”, iubirile cap alt sens.Avem de-a face cu o poezie a vre-murilor, în care fiecare parte areun rol important precum într-ocas a versurilor în care sufletulpune st pânire. Atunci când„Sose te i iarna la cap tul aleii”via a se transform în nemurire:„Ascult i clipa cum fo ne te/

i zorii cum se-nnoureaz / În su-flet dorul cum opte te/ O rug -ciune de amiaz ”. Poezia este

scut în leag nul p rin ilor, a-colo unde dorurile prind putere:„P rin ii m-au n scut din lut/ pecare au pus în zori s rut/M-au în-

at, mi-au dat ve mânt/ i pestelut au pus cuvânt”. Când speran-

ele alearg ren scute, sufletelepe acordurile clopotelor de aramse dest inui zilei de mâine ca într-o doin a eternit ii: „Ascult da-cii din Columna/ Cum sun vea-cul în ara lor/ Se adun doinelepe strun / Cu foaie verde i cudor”. Z pada, motivul principal alvolumului, este ca o cruce dusde poet, ca un har pe care divini-tatea i l-a dat, ca un cântec pre-lung al sfin eniei cuvântului.

Page 34: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

34 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Florica CEAPOIU

În ultimul deceniu, s-a impus aten iei iubi-torilor de cuvânt - în toate formele sale deexprimare scris : proz , eseu, poezie, criticliterar , epigram , dramaturgie - un nume cuo rezonan blând - Ioana Stuparu.

Înzestrat cu o capacitate dumnezeiascde armonizare a cuvintelor, Ioana Stuparui-a ocupat locul printre cei ale i, cucerindu-

ne inimile prin harul s u de povestitor, astfel, dup ce realizezi lectura m car par ial a

unora dintre crea iile sale: Clipa de lumin ,Ed. Miracol, 2001 (romanul de debut), trilogiaOameni de nisip, Ed. Amurg Sentimental,2006 sau Gr dina care s-a suit la cer, Ed.Florile Dalbe, 2007 (proz scurt ), consta icu pl cere c ai p truns într-un univers inedit,apar inând celei mai sincere i sensibile scri-itoare - fire nobil i suflet deschis, de ade-

rat creatoare.Posesoarea unui filon puternic de sev

epic - atent i receptiv la via a încon-jur toare, la istoria neamului, la legendelepopulare i la obiceiurile str mo ti -, în-zestrat cu o putere aproape paranormal depercepere i vizualizare a vibra iilor p mân-tului i oamenilor, Ioana Stuparu ne surprin-de cu viziunile sale artistice i limbajul coloratcu multe regionalisme, utilizat deseori, des-prinse dintr-o lume a satului românesc, pecare majoritatea dintre noi, or enii, nu amîntâlnit-o decât în literatura marilor clasici.Con tient de acest lucru, Ioana Stuparu în-cearc , i reu te, cu succes s conserve,între coper ile c ilor sale, adev rate comoride spiritualitate româneasc .

Prin volumul de teatru Miniona, ap rutla Ed. Arefeana, Buc., 2011, Ioana Stuparune dezv luie i talentul s u de dramaturg isubtil umorist, „va s zic e adev rat secretulpe care-l tie toat lumea de aici” - ca s ilus-trez, folosind cuvintele personajului princi-pal Nora, din aceast pies (pag. 18).

Inspirat de evenimente tr ite în timpul„revolu iei” i în perioada post decembrist ,piesa, asemenea microromanului Tovar i deultim zi, ap rut la Ed. Dacoromân , Buc.,2010, insereaz o serie de întâmpl ri care para fi cunoscute, prin care am trecut poate iunii dintre noi, f cându-ne con tien i de fap-tul c noi deja le-am uitat, dar, cuprinse încarte, ele cap o valoare istoric i senti-mental . Autoarea reu te astfel s dea tim-pul înapoi, determinându-ne parc s ne re-

sim printre personajele ei, personaje plinede via , având caractere bine conturate prinreplici viguroase i mi care scenic adecvat .De asemenea, ea d dovad de mult iscusin-

în construirea dialogurilor, abordând for-mele cele mai concise, capabile s sugerezecel mai bine atât situa iile de via cât i tr irilesuflete ti, nelini tile interioare precum i r -bufnirile de revolt scrise pe limba celormul i, c rora li se adreseaz .

Retras în altarul fiin ei sale, Ioana Stu-paru prive te mirat oamenii, urm rindu-leatent fe ele; c utându-le curioas ochii, lecite te privirile, încercând astfel s descifrezeîn elesurile i neîn elesurile existen ei lor:„Fe e care exprimau n ucire, disperare, de-rut . Ochi clocotind de via , plini de biruin ,ca ai cailor s lbatici dup ce, în fug nebun ,au supus sub copitele lor preeria, ce p rea

hotare; ochi înro i, injecta i ca ai ani-malelor h ituite, c zute în capcane; ochi plinide r zbunare; ochi senini; ochi blânzi; ochiexplodând de speran ; ochi inunda i de la-crimi re inute la hotarul pleoapelor; ochi us-ca i; ochi du i în fundul capului de gr bitsec tuire; ochi plini de întreb ri care înc nuporneau a fi puse...”. Frumos, foarte frumosmi s-a p rut acest citat din romanul Tovar ide ultim zi (pag. 50).

Aplecat deasupra filei albe de hârtie,care a teapt parc s -i adune gândurile,

Ioana Stuparu compune i poezii. Pe uneledintre ele le-a publict în antologii colectivei în diverse publica ii editate pe hârtie sau

online. Impresionat de frumuse ea versurilorsale, maestrul Radu Cârneci a inclus-o în An-tologia Sonetului Românesc, Ed. MuzeulNa ional al Literaturii Române, Buc., 2009,vol. 3, cu un sonet foarte reu it, din care re-produc doar ter inele: „Aduce i un fluier sauda i-mi un pai,/ Ce chef am de-un cântec dedor i de drag!/ S zboare ca vântul acolo,pe-un plai,// S simt cum tresalt râna dinprag,/ S -mi stâmp r un foc ce m mistuie,vai!/ E mult prea departe iubitu-mi meleag!”(Da i-mi un fluier, pag. 56).

Ioana Stuparu, când simte c are ceva despus i poate s produc o bucurie colegilorde breasl scriitoriceasc , scrie cronic lite-rar , exegeze, portrete sau omagii, multe din-tre ele publicate deja în volumul Cuvinte de

tase - Sem torul, Ed. online, 2009. Dar,pentru c nu poate s fie o persoan r ut -cioas , când sufletul nu o îndeamn s scriede bine, î i înghite singur am ciunea itace, de i, cele peste aizeci de reviste literarecare, de-a lungul timpului, i-au publicat crea i-ile, îi in în continuare paginile deschise.

Aflându- i „sufletul legat” de acel loc încare îi cresc i „r cinile” (Clipa de lumin ,pag. 50), Ioana Stuparu scrie dintr-o bun tatene rmurit fa de semeni, din sincer com-pasiune pentru durerile lor, din dragoste pen-tru Dumnezeu i din pre uire pentru adev rulpe care nu vrea s -l tie colbuit sub cenu aclipei sau deformat de amprenta resemn rii.

Înzestrat cu excelente calit i de om ide prieten, stimându- i colegii i colabora-torii, Ioana Stuparu ne-a cucerit pe to i cuamabilitatea, blânde ea i puterea ei de dis-cern mânt, cu vocea-i cald i binevoitoare.

Aspecte de la lansarea c ii Miniona

Ioana Stuparu – Bun#tate fa]# de semeni [i dragoste pentru Dumnezeu

Page 35: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 35Anul II, nr. 11(15)/2011

Emil BUCURE{TEANU

Hegel, filosoful german tr -itor în crucea secolelor XVIII iXIX, (1770-1831), afirma c filo-sofia este o fiic a epocii în carea fost scris . Aser iunea poate fiextins i asupra altor domeniiale crea iei umane: literatur , arteplastice, sociologie. De aseme-nea, se sus ine ideea c istoriasociet ii în mersul ei are unsingur sens, numai înainte, nu seîntoarce. Filosofii au dat diferiteinterpret ri evolu iei omenirii. Depild , la noi, Vasile Conta în ele-gea evolu ia societ ii ca o undcu momente, ramuri, de urcu urii coborâ uri. Lucian Blaga ex-

plica spiritul românesc prin cu-noscuta metafor , deal-vale. Re-venind la Hegel, filosoful dialec-ticii obiective, acesta vedea mi -carea ca o spiral , ideea trecândprin mai multe stadii, afirma ie-nega ie-negarea nega iei sautez -antitez -sintez .

De i istoria nu are mar arier,dac o asem m cu o ma in ,putem spune c , dup ani, maitrece prin acela i loc. Condu-

torul ma inii observ uneleschimb ri, dar nu atât de mariîncât s nu mai recunoasc locul.Ba unele aspecte nu s-au schim-bat deloc, au r mas încremenite.

În 1904, Constantin R dulescu-Motru public prima lucrare dedimensiuni mai ample, Culturaromân i politicianismul (C.

dulescu-Motru, Personalis-mul energetic i alte scrieri, Edi-tura Eminescu, Bucure ti, 1984,p. XI). Eu de in un volum dinopera amintit , datat tot 1904,edi ia a II-a, ceea ce înseamn clucrarea s-a bucurat de o bunprimire, chiar de la prima apari ie.Rezult c scrierea lui C.R.-M. erabine ancorat în problemeletimpului, era o fiic a epocii

Câteva considera ii de redac-tare. Cartea cuprinde apte capi-tole. Fiecare capitol are la începuto caset cu problemele, numero-tate, de fapt subcapitole, care vorfi tratate. Lecturarea acestora,înainte de a citi opera, î i ofer oimagine sintetic asupra con inu-tului lucr rii. Desigur, cititoriioperei lui C.R.-M. cunosc acestprocedeu al autorului, fiindc latoate scrierile, m refer la cele învolum i de întindere mai mare,este folosit acest procedeu de re-dactare. De asemenea, C.R.-M.înso te fiecare din lucr rile salecu o introducere. Amintesc aces-te chestiuni fiindc mi-au fost demare folos în urm rirea problemei

ce m-a interesat, anume politicia-nismul din timpul lui Motru pecare îl pun fa în fa cu politicace se face ast zi pe Dâmbovi a.Dup ce am citit cartea, i cunos-când ce se întâmpl ast zi în poli-tica româneasc , îmi permit sspun c totul a fost i este origi-nal la noi, i ce se întâmpla lasfâr itul secolului XIX i înce-putul secolului XX i ce se pe-trece în prezent.

O alt problem , tot de redac-tare, este înserierea titlului pe pa-gina de carte. Sintagma Culturaromân este scris cu litere al-dine, bold, cum se spune azi lacalculator, iar cuvântul politicia-nismul este scris cu litere mai micii normale. Rezult c în viziunea

lui Motru felul de a face politiceste subordonat nivelului cultu-ral al individului. Vorbind în ter-menii Personalismului energe-tic, opera lui fundamental , po-ten ialul energetic de a elaboraproiecte politice depinde de gra-dul de cultur de care dispuneacesta. Mergând mai departe cura ionamentul, deducem c m -surile politice ale unui partid suntinfluen ate de calitatea culturala membrilor s i.

Cea mai mare parte din carte

este dedicat problemelor cul-turii. Dac în abordarea chestiu-nilor politice se refer , cu prec -dere, la ara noastr în raport cucomportarea politic din rile cuo cultur format (Germania,Fran a, Statele Unite), în proble-mele de cultur aria geograficcuprins este mult mai larg .C.R.-M. ne face o prezentare com-parativ dintre cultura din rileamintite mai sus i ri de pe altecontinente, Japonia sau Chinade pild , care, consider el, nuau o cultur format , ci doar o ci-viliza ie. Cultura român este iea în formare i de aici toate relelece se ab teau asupra unui poportalentat. Vinova i sunt, desigur,cei ce se întorc în patrie, cu studiiîn str in tate, care s-au rupt defilonul moral s tos al românu-lui, în special, al ranului. Ace -tia sunt politicianii critica i durde C.R.-M. înc din prefa a c ii.

Pentru R dulescu-Motru,politicianismul este o practicareme te ugit a drepturilor po-litice, prin care câ iva dintre ce-

enii unui Stat, tind i uneorireu esc s transforme institu iu-

Actualitatela Constantin R#dulescu-Motru

Page 36: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

36 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

nile i serviciile publice, din mij-loace pentru realizarea bineluipublic, cum el ar trebui s fie,în mijloace pentru realizareaintereselor personale. În viziu-nea lui C.R.-M., politicienii î irealizeaz acest deziderat nu re-curgând la violen , ci cu consim-

mântul acelora, c ror este me-nit s le aduc pagub . Cet -enii îi consider pe politicieni

ca pe o plag i nu ni te despo i.În aceea i prefa , autorul de

mai târziu al operei Personalis-mului energetic are câteva re-flec ii de ordin economic. El facedeosebire între industria i i ca-pitali ti, ceea ce nu corespundeconcep iilor economice actuale,industria ii fiind capitali ti, fiindde fapt pilonii societ ii capita-liste, de i în ultimul timp o pon-dere tot mai mare o are capitalulbancar i speculativ. Pentru aexista b nci, bursa, a trebuit maiîntâi s existe produc ia, indus-tria, agricultura, transporturile,comer ul. Mi se pare de profun-

pertinen i de real actuali-tate afirma ia c marii capitali tii marii industria i sunt indife-

ren i asupra originii de unde vi-ne câ tigul. Pentru ei esen ialuleste s fie satisf cu i…

În continuare, C.R.-M. ne ex-plic - vorbind în termeni econo-mici actuali - cum este posibil ex-portul de capital, cum sunt posi-bile investi iile în alte ri, cumse ob in profiturile. Uneori se fa-ce i prin constrângere for at .(Dac ar fi contemporan cu noipoate scria c nu rare ori se facei prin constrângere for at ). Dar

fiindc mijloacele violente aumari riscuri se apeleaz la sprijinulpoliticianului. Ajutorul acestuiaeste mai pre ios decât orice pu-tere armat . Cu ajutorul politi-cianului, capitalurile trec u orgrani ele rilor, acesta fiind, du-

spusele lui R dulescu-Motru,du manul de moarte al zidurilorchineze tii. C.R.-M. vedea înscurgerea capitalurilor doar într-o singur direc ie, de la rile dez-voltate, Germania, Fran a, StateleUnite spre statele tinere, nedez-voltate. De la începutul secoluluitrecut, când R dulescu-Motru ascris cartea despre care vorbim,

economia capitalist a f cut pa iuria i, geografia economic a lu-mii este cu totul alta. Acum i pie-ele rilor dezvoltate sunt cuce-

rite de capital str in. Capitalurileasiatice sunt concurente puter-nice ale capitalului american, ger-man, francez etc. Dar ce este iz-bitor de actual în afirma iile luiConstantin R dulescu-Motru,cel pu in pentru România, este

politicianul de la noi este gata,pentru a asigura interesul s upersonal, s fac concesii deorice natur în domeniul aface-rilor publice. El este tipul omu-lui care câ tig f munc , icare îndeamn i pe al ii s u-rasc munca cinstit . Politici-anul este purt torul spoielii deciviliza iune, i prin aceasta di-zolvantul cel mai puternic pen-tru unitatea vie ii na ionale apopoarelor tinere… Numai cromânii nu sunt un popor tân r,ci mai mult îmb trânit cu apuc -turi noi.

* * *În continuare, voi extrage din

exegeza lui R dulescu-Motru ialte note de ordin politic, de ac-tualitate surprinz toare. Dupcum am afirmat mai înainte, lu-crarea are ca preponderen ana-liza fenomenului cultural de la noii din alte ri, China, Japonia,

de pild , considerate de el, oare-cum pe nedrept, c aveau o cul-tur în formare.

Perioada peste care C.R.-M.a pus lupa criticii sale este secolulXIX, în special a doua jum tatea acelui secol. Autorul a fost eleval lui Titu Maiorescu i de aicinu numai admira ia pentru men-torul s u dar i acceptarea ideilorautorului Be iei de cuvinte fade cultura i civiliza ia român .Nu înseamn c R dulescu-Mo-tru este un epigon al lui Maiores-cu, ci are propria lui cale, modul

u propriu de gândire. Teoriaformelor f fond, precum i alteidei maioresciene vor fi integrateviziunilor lui filosofice nu funele corecturi proprii. Totu i,pentru C.R.-M. În istoria filo-sofiei române ti, Titu Maiores-cu va r mâne un nume distins iconsider c odat cu T. M. în-cepe trezirea gândirii filosoficeromâne ti sub influen a cultu-

rii. Gh. Al. Cazan, în studiul Schi- a unei vie i, a ezat ca prefa

la volumul C. R dulescu-Motru,Personalismul energetic i altescrieri, ne atrage aten ia c tre-zirea gândirii filosofice române tiare ca predecesori pe DimitrieCantemir, pe ilumini ti i al i slu-jitori de medita ii metafizice.

De asemenea, ca i Maiores-cu, C.R.-M. va fi influen at degândirea, cultura i civiliza ia ger-man , Germania fiind ara în carei-a f cut studiile de baz , i-a

luat doctoratul, dup ce trecusepe la Ecole de Hautes Etudes,Paris, unde a audiat cursurile maimultor filosofi i psihologi renu-mi i i a lucrat i într-un laboratorde psihologie experimental .

Cultura este o condi iuneindispensabil pentru dezvolta-rea popoarelor… Poporul fcultur n-are istorie este crezullui R dulescu-Motru. Citez maideparte alte câteva fragmente,doar câteva, pentru a demonstraimportan a pe care o acordaacesteia i care-l definesc peC.R.-M i un filosof al culturii,un pionier pentru România înacest domeniu, de i nu cultura afost preocuparea lui teoreticprincipal . […] bunurile sufle-te ti, din cari e constituit cul-tura, sunt în realitate singurilebaze mai durabile pentru înte-meierea unei vie i sociale. […]Singure numai bunurile sufle-te ti deschid muncii o existensuperioar i durabil ; prin mij-locirea lor via a individului seînnobileaz i profit ob tii.

Credin ele religioase, obi-ceiurile, institu iunile i valo-rile morale, operile de art iadev rurile tiin ei, sunt singu-rile cari înving moartea. Defini-iile contemporane includ în con-

ceptul de cultur i valorile ma-teriale pe care le realizeaz un po-por (Mic dic ionar enciclopedic,Bucure ti, 1986), dar aceasta esteo alt problem de discutat.

Un subcapitol este rezervatanalizei conceptelor de pseudo-cultur , semicultur i culturdes vâr it , pseudocultura, se-micultura fiind etape între bar-barie i cultura des vâr it , evi-den iind tr turile popoarelorcare se afl într-una din ipos-

tazele ar tate mai sus. Nici o cre-iune puternic nu zguduie pâ- la temelii sufletul poporului

pseudocult. La dânsul toate sepetrec la suprafa Totu i po-poarele pseudoculte se afl pe otreapt superioar popoareloraflate în barbarie. În mijloculpoporului pseudocult luptapentru existen este mai poto-lit i mai uman . Individul estedesrobit de sub tirania instinc-telor sociale. Iat îns laturilenegative ale individului pseudo-cult. În momentele grele, cândfericirea sa este amenin at , elare dou scopuri sigure: orischimbarea de loc «ubi bene ibipatria»; ori protec ia unui po-por puternic. Niciun regret nu-l leag de p mântul ce-l locu-ie te […] Pretutindeni este lael acas .

Dac pseudocultura, dupC.R.-M., este un fapt r u întoc-mit, semicultura, de i întâlnimunele deficien e ale pseudocul-turii, este un proces înc neter-minat în drumul culturii spre de-

vâr ire. Dar nu orice poporpoate ajunge la cultura adev ra-

, doar cele cu calit i deose-bite. Care sunt acestea? Educatîn colile Apusului, este lesne deîn eles. În afar de Germania,Fran a, Anglia, C.R.-M. aminte -te Statele Unite. E pu in straniu

sunt date uit rii popoare cagrecii, egiptenii, chinezii, popoa-rele Orientului Mijlociu, a c rorcultur st la baza culturii i ci-viliza iei europene i, implicit, ia Americii.

În ce situa ie se afla Româniasfâr itului de secol XIX i înce-putului celui de al XX-lea al exis-ten ei sale. Net duit, pân lao cultur des vâr it nu s-a ri-dicat niciodat poporul român.Niciuna din crea iunile sufle-tului s u n-a reu it s întip -reasc în istoria omenirii notaindividualit ii sale; în nici oramur de activitate el nu a rea-lizat neîntrecutul. Dar continuautorul Personalismului ener-getic, parc pentru a îndulci si-tua ia, sau poate c i-a reamintit

i el este român iar a chia sea- cu trunchiul copacului, po-

porul român, […] din timpurile

C.

Rdu

lesc

u-M

otru

Page 37: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 37Anul II, nr. 11(15)/2011

cele mai vechi i pân acum decurând, el s-a men inut într-ostare de semicultur onorabi-

(subliniere E.B.) În ce constonorabilitatea românilor: […]caractere necioplite dar turnatedintr-o bucat . Arta tiin a, mo-rala, obiceiurile rei, atât câterau i cum erau, întregeau deminune sufletul str mo ilorno tri. Când s-a stricat aceastsitua ie? Ultima genera ie purt -toare a tradi iei str mo ti arealizat actul Unirii de la 1859. Înlocul efortului pentru formareacon tiin ei na ionale, tinerii au

sit calea libert ilor politice.Sensul era invers, sus ine C.R.-M., nu de la dezvoltarea econo-mic , cultural spre libertate, cide la politic spre civiliza ie.Talismanul era politicianismul.Vinovat este genera ia pa op-tist propov duitoarea libert i-lor politice. Suprema int a po-liticianismului i prin tr-însul aromânului, de acum înainte este

plac Europei. i ca s placEuropei au tras la indigo insti-tu iile, ordinea întâlnit în Apus.Motru îi acuz de mimetism, tr -

tur caracteristic unor vie ui-toare pentru a putea supravie uidar i pentru a ob ine avantaje.Tot el ne spune c […] la mime-tism n-a luat parte întreg popo-rul românesc, ci numai p turasa de sus, elita conduc torilor[…]. Poporul român a r mas iazi foarte pu in civilizat, pe gus-tul Europei; dar, în schimb, câtde mare a fost succesul acesteiciviliza iuni în p tura condu-

toare! În finalul capitolului,Motru î i exprim încrederea înconsolidarea culturii românechiar de la începutul secoluluiXX i î i încheie analiza printr-un citat din N. Iorga dintr-un arti-col ap rut în sem torul nr 20(1903): O nou epoc de culturtrebuie s înceap pentru noi.Trebuie, sau altfel vom muri! ie p cat, c ci rânduri lungi destr mo i cinsti i ni stau în urmi n-avem dreptul s ne înstr i-

m copiii.Dup ce în capitolele de la

mijlocul c ii trateaz problemede cultur de ordin general cureferiri la statele din Apus i Ori-

ent, în capitolele de sfâr it revineîn deosebi la ara noastr , cu ocritic foarte virulent la adresapoliticii i politicienilor. În func iede interese, sus ine el, cet eanulromân gânde te una, reprezenta-ia este alta, no iunile î i schimb

mereu sensurile. Logica lui nueste intern , în creierul s u, ciextern , în împrejur ri... Ast zino iunea de imoralitate i no i-unea de dreptate bisericeascse resping; mâine se împac . iautorul vine cu multe exemplepentru a ne convinge c afirma-iile dumnealui sunt adev rate.

Vorbele care la alte popoare auun sens, la noi sunt goale decon inut.

O critic aspr adreseaz jus-ti iei. Pentru frumuse ea argu-ment rii redau un fragment maimare: Justi ia! Institu iile pu-blice!... - Ai pe cineva la Tri-bunal? - Ai pe cineva la Prefec-tur ? - Ai pe cineva la Banc ? -Ai pe cineva la Credit?...Acestve nic cineva! El face i desface!El este realul, actualul. - Nu potiubitule, se opune legea. - Darcând vrea cineva… Dac ai peacest cineva mai ai strade cu-rate, ai gaz de luminat, ai locrezervat pentru copilul t u lacoal , ai pe comisar amabil i

pe judec tor complesant, ai înjurul t u o sum de oameni binecrescu i… i puterea lui acestcineva nu s-a sfâr it.

De la analiza grav când evorba de economie, de via a so-cial , C.R.-M. trece la ironie, laumor, când abordeaz situa iaartei, a literaturii în special. Iatun scurt dialog imaginat, saupoate real, în orice caz care re-flecta o realitate, redat în carteaamintit la pagina 140.

- Lene ule, îmi zice unul.care-’mi voia de altfel binele,

ti destul de s tos i inteli-gent ca s i câ tigi via a. Ciumbli cu versuri i cu cer eto-rii? Te sf tuiesc ca s te apuci deo munc cumsecade, serioas …

[….] Am apelat la mintea ipatriotismul tuturor românilorpe cari eram obi nuit a-i vedearepresintând puterea statului.

- Suntem în criz , domnule,mi se r spundea pretutindeni,nu avem timp s ne gândim i la

trântori cari viseaz . ara arenevoie de economii urgente

- Dar i criza literar e o înjo-sire pe care trebuie s o evit m.

- Criza literar ! Cine se ocu- de criza literar ? La Berlin,

important este s se tie dacavem recolt sau nu. De o fi lipsde poe i n-are s ne vin contro-lul european, dar de o fi lips debani, desigur.(Subliniere E.B.)

- Dar o ar f cultur pro-prie…este o ar barbar ,… esteun simplu grânar la dispozi iastr in ii…

i î i încheie R dulescu-Mo-tru pledoaria sa pentru cultura ro-mân . rmane poet, odiseea tae trist , e foarte trist . Dar î i r -mâne o cale care s -i pun sfâr-it: este calea pe care i-o deschi-

de politicianismul! Cânt gloriaacestuia! (sublinierea E.B.)

Calea a fost b torit demul i al ii. Ea este totu i sin-gura care te va duce pe sub ar-curi de triumf.

Muntenia i Moldova sfâr i-tului de secol XIX se deosebeauesen ial de Muntenia i Moldo-va începutului aceluia i secol. Înprimul rând c se realizase Unireade la 1859, pas hot râtor pentrumodernizarea ulterioar a rii.C.R.-M. subliniaz acest fapt ivinova i pentru dec derea ulte-rioar sunt politicienii care auadus în ar ideile de libertate,egalitate dreptate ale Apusului.Dezvoltarea economic n-a fostîn concordan cu formarea idezvoltarea culturii na ionale,avu ia nu s-a distribuit corect.[…] minoritatea purt toare aciviliza iunii, re ine pentrudânsa din bugetul statului unbeneficiu prea mare, dispropor-ionat de mare în compara ie cu

valoarea serviciilor pe cari eale aduce poporului român. A-ceast minoritate, spune autorul,

i permite chiar capri ii i gus-turi de milionar american… itoate din punga contribuabiluluiîn timp ce acesta care este formatdin imensa majoritate a poporu-lui român, tr ie te la ar în bor-deie, f igien …decimat demizerie. Minoritatea se bucurde privilegii f a fi cu ceva su-perioar poporului. Pentru a- iînt ri aser iunea, C.R.-M. ne d

un citat dintr-un articol scris deEminescu în „Timpul”, opt aprilie1882, în care afirm c turilesuperpuse sunt mult inferioarerasei poporului român.

Ex nihilo nihil. Din nimic nuse creeaz nimic. Avu ia Românieis-a realizat pe baza împrumutu-rilor. Dar acestea vor trebui pl -tite. Economiile adunate de lo-cuitorii rilor mari i puternicenu se revars asupra rilormici, cu scopul de a veni în aju-torul acestora, ci pentru a- i în-tregi ele procesul lor de dezvol-tare. Ele sunt ca ni te uria e fi-in e tentaculare care caut pes-te tot locul hran i ad post. Elevin împinse de legea lor de cre -tere, iar nu de hatârul celor s -raci. (Subliniere E.B.)

Referindu-se la reformele po-liticienilor, C.R.-M. încheie ca-pitolul al VI-lea cu o fraz zgu-duitoare: Reformele s vâr ite înRomânia de c tre politicienisânt, unele spre folosul aparental genera iunilor de ast zi; itoate spre paguba real a gene-ra iunilor de mâine.

În finalul capitolului apte,dulescu-Motru î i exprim

încrederea c poporul român vasi calea înl tur ri politicianis-

mului, a mizeriei. Vântul unei pu-ternice reac iuni de s tate(desigur moral ) va goni de pecerul culturii române nourii ceigro i ai pseudoculturii de ast zi.

avem încredere! i înche-ie el cartea.

* * *Din 1904, anul apari iei c ii

Cultura român i politicia-nismul i pân în prezent, po-porul român a trecut prin multemomente hot râtoare pentruistoria sa. Dup felul în care s-acomportat, nu poate fi consideratca semicult sau, i mai r u, c arfi avut o pseudocultur . De altfel,fiecare popor are propria cultur ,care nu poate fi considerat nicisemicultur , nici pseudocultur .E vorba aici de nivelul de civili-za ie, de care datorit unor îm-prejur ri istorice, unele popoarese bucur mai mult sau mai pu in.Istoria omenirii nu are un mersliniar, unele culturi au devenitistorie ca i popoarele care le-au

Page 38: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

38 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

urit i le-au purtat-o, altele auluat fiin mai târziu i se afl într-o perioad de înflorire. Judec ide valoare asupra uneia sau al-teia sunt greu de pronun at, dacnu ai o gândire obiectiv .

Cât prive te aser iunea luiConstantin R dulescu-Motru cîn perioada de la sfâr itul seco-lului XIX i începutul celui de alXX-lea poporul român se aflaîntr-o perioad de pseudocultureste greu de acceptat, trebuie f -cut o disjunc ie clar între felulde a fi, de comportament, al celorajun i în fruntea rii, f a fi oa-meni de frunte, i restul poporu-lui. În acel timp au tr it i contri-buit la formarea culturii româ-ne ti Ha deu, Titu Maiorescu,Eminescu, Alecsandri, Grigores-cu, Porumbescu, Haret, Vlaicu,Creang , Slavici, Ion Ionescu dela Brad, Caragiale, Vasile Conta,se afirma Iorga, iar lista cu perso-nalit i din galeria de aur a cul-turii române nu se termin cu ei.Unii au fost i politicieni, i nude duzin . Nici poporul n-a fostmai prejos în Unirea Principa-telor, R zboiul de Independen ,iar mai târziu în Primul R zboiMondial.

Perioada dintre cele dou r z-boaie mondiale este considerat ,pentru România, ca o etap devârf în cultura româneasc . Într-adev r, dezvoltare tiin ei, a lite-raturii, a filosofiei, a înv mân-tului a f cut pa i mari în ace tiani. Politicienii, prin comportarealor în afar de momentul Uniriide la 1918, nu s-au situat însprea departe de politicienii criti-ca i de C.R.-M. Nici poporul, înspecial lumea satelor nu tr ia încondi ii deosebite de cele de laînceputul secolului XX. Iar daclu m tiin a de carte ca elementimportant în însu irea culturii,situa ia nu se prezint de locroz . S-au p strat elementele decultur tradi ionale, cele din mo istr mo i, ca esutul, ol ritul, pre-lucrarea lemnului, cusutul, cre -terea viermilor de m tase, albi-

ritul, plut ritul, cu unele micischimb ri. O însu ire masiv aelementelor de cultur moderncreat în ar sau importate, care

determine schimb ri vizibile în

modul de via , în special al -nimii, nu a existat. Ca tr itor în

aceast perioada, diferen eledintre cultura român i cea dinApus le-am v zut-o în modul decomportare al solda ilor germanifa de cel al românilor. Dar dacne gândim la atrocit ile fascis-mului, s vâr ite cu o participaremasiv a poporului german, cefel de cultur avem în fa ? Darmanifest rile rasiste din S.U.A.,izbucnite în plin secolul XX, înce fel de cultur le putem inclu-de? Fenomenul cultural pare a fimult mai complex decât l-a tratatC.R.-M., prin împ irea culturiiîn pseudocultur , semicultur ,cultur des vâr it , incluzândpopoarele ca într-un pat al luiProcust în aceast triad . Se pare

nu numai indivizii au momentede r cire ci i popoarele. C înspatele acestora stau politicieni,i în spatele politicienilor stau

marile trusturi financiare este orealitate a timpurilor moderne.

revenim la România i ro-mânii zilelor de acum, acum de-semnând sfâr itul de secol dou -zeci i început al secolului XXI.Dup aproape jum tate de secolde hiatus politic cum poate fi de-finit perioada comunist , politi-cienii au ap rut ca ciuperciledup ploaie iar politicianismuleste în floare, cu multe similitudinicu ceea ce a descris R dulescu-Motru în Cultura Român i po-liticianismul, dar i cu unele tr -

turi specifice acestor vremuri.Ca not aparte este c politicia-nul de azi are ca permanent jus-tificare a neîmplinirilor trecutulcomunist, cei mai mul i dintre ei,fiind ei în i fo ti înfl ra icomuni ti. Caracterul cameleo-nist poate fi considerat ca o notdefinitorii a politicianului actual,i nu numai, c din comunist plin

de abnega ie a devenit liberal,social democrat, nist etc., cii prin faptul c trece cu u urin

dintr-o tab politic în alta fjen . Goana dup bani, etalareaaverilor, traiul în huzur par a fitr turi perene ale politicianuluiromân, elemente de continuitate.Parafrazându-l pe Constantin R -dulescu- Motru, reformele poli-tice de azi sunt vizibil în intere-sul actorilor (politici) actuali i

spre paguba (în parte) a celorcare vor veni; pentru truditoripaguba este permanent .

Secolul XIX se caracteriza iprin plecare tinerilor la studii înstr in tate. Nu oricine aveaaceast posibilitate. Pentru unii,statul sau diferite organiza ii, maiacordau i burse. Oricum, odras-lele protipendadei, capabile saunu, î i f ceau studii pe meleaguristr ine. Comportarea nu poate fiblamat , în acel timp înv mân-tul românesc abia se înfiripa. Înprezent, exodul la studii în str -in tate este impresionant, f afi motivat de lipsa de coli în arsau de existen a unor tineri su-pradota i care s nu încap în

ma a înv mântului autoh-ton. Cei eminen i nu se întorc înar , odraslele politicienilor revin,

au confortabile locuri asigurate.Europa Unit reprezint El-

dorado nu numai pentru românulinstruit cu studii superioare ci ipentru majoritatea popula iei,devenit slug în rile cu demo-cra ie consolidat . Apusul estei azi ca i atunci, cu peste o sut

de ani în urm , model, spa iu deunde se import i bune i rele,dup care ne conducem, doar nuinvent m noi apa cald .

Dac Constantin R dulescu-Motru ne-ar fi contemporan, aravea ce scrie despre politicieniide azi. Dac din punct de vedereal civiliza iei, al tiin ei i tehniciiomenirea a evoluat imens, patri-moniul cultural s-a îmbog it, dinpunct de vedere moral, societa-tea pare a fi imobil i chiar ar firegresat. Epigonii politici au co-borât mult pe scara valorilor mo-rale. Banul a c tat valen e a-totputernice, no iunile de patrie,patriotism, moral , cinste, drep-tate care au înfl rat multe min iîn perioada de formare a statuluina ional au devenit desuete sausun fals în discursurile politicie-nilor români de azi. Tot ce con-teaz este huzurul lor materializatîn palate, ma ini de lux, distrac iipe rmuri str ine, drepturi ob i-nute prin sperjur, prin delapid ri,prin în el ciuni, prin legi f cutepentru ei i înc lcarea lor. Electo-ralele ne arat în toat splendoa-rea pe politicianul român i po-litica lui.

C#r]i primitela redac]ie

Gheorghe Niculescu -La un pahar de vorb ...,

Ed. Realitatea Româneasc ,Vulcan, 2010

Gheorghe Niculescu, FlorentinSmarandache - Congruen eparadoxiste, Ed. RealitateaRomâneasc , Vulcan, 2011

Titina Nica ene -Anotimpul jocului,

Ed. Nico, Târgu Mure , 2011

Page 39: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 39Anul II, nr. 11(15)/2011

M-am str duit întotdeauna ca prin cu-vântul meu scris s nu lezez existen a nici-unui prezent, s caut s fiu prev tor darascu it în observa ii, când inimile lor d deau

izbucneasc incandescent lava vulcanuluiurii. În momentul acela ap reau vuind euluimeu dureri ce îmi voiau în bu irea, sufocân-du-mi în imaginar cuvintele, care se zb teau

procreeze dorul existen ial.Ce înseamn regresivitate a termenului

literar i ce poate duce la dureri mai mari cavia a în umbra r ut ii profane? Cuvântul,de când i-a marcat existen a, a ars umanuldând dureri f margini, a secat teluricul is-a întins roditor spre înaltul cerului, cobo-rând cu savoare spre nimicirea entit ii om.Cuvântul este rodul ideilor noastre i unuldintre cele mai puternice ferment ri de dis-trugere a semenului, cu dureri de neînchipuit.

Unii dintre noi îl folosesc pentru mân-gâierea inimilor bolnave, a alin rii durerilorfizice sau sentimentale, al ii îl au ca sprijin îna- i declina favoruri sau dorin e pierdute.Cuvântul este instrumentul sensibiliz rii, alcurtoaziei dar i al distrugerii maxime a omului,când este exprimat de o minte secat de vâr-tejul întunecat al secetei de iubire, cuprinsde furia neîmplinirilor lui i invers propor-ional cu ceea ce gândim. Este regresiv pentru

într-un fel se roste te i într-un alt fel sediscern sim irile pornite din str fundul in-teriorului nostru.

Cuvântul împline te senza ii de bine sauu, str punge adâncurile ne tiute ale su-

fletului umed de lacrimi sau zâmbitor de ra-dia ii venite din semnul existen ial al seme-nului. Cuvântul mu sau s rut p timaobrazul celui c zut în vraja deochiului carese las purtat, cu picioarele goale, pe pietreleîncinse ale drumului vie ii. Îngenuncheat,vl guit i h ituit de faptul c niciunul, dintrecei prezen i, nu a în eles rostul cuvântului

u, robul rostirii elevate geme înro ind cusângele scrierilor sale slovele, din care picurneîncetat sacra substan a vie ii c ilor lui.Le strânge la piept i le ud cu lacrimi cerân-

du-le profanilor în elegerea cuvenit a mer-sului ideii ca umbr deusian nev zut pe

mânt. El este cel care roste te un cuvântdin care se rup dou constituente sacre alevizionarului corupt de legea minunii concep-tului. Se înal vizionarul, ridicându-se cugreu din mijlocul zombian al celor care devo-reaz cuvinte f idei i mestec ducându-i pe picioare cimitirele trupurilor lor.

Într-o zi m rginit a unui semen de-al meul-am întrebat dac valoarea are limite? Dacpoate s î i m soare starea de sine când gân-durile îi pornesc spre una dintre business-urile sale i dac îl doare mâna când cineva îllove te peste ea? S-a uitat lung la mine, acl tinat din cap i mi-a spus doar atât: limitelela mine se m soar în bani, iar banii sunt va-loarea cu care m sor importan a celui cu carevorbesc. Tu ai banii?... s-a întors, mi-a f cutun semn de lehamite cu mâna i, f s semai uite la mine, a spus: voi litera ii, ai smori cu ideile ag at de lun … Am zâmbit, i-am urm rit mersul s ltat cu care se dep rtagr bit de mine i mi-am sim it ochii umezi.Aerul rece al sufl rii lui îmi f cuse ca ochii mei

l crimeze pentru c eu sim eam, iar el nu.Am revenit în lumea mea, la masa-mi de

lucru, plin de înscrisuri i de c i ale celorcare au fost i a celor de ast zi, care au suferitzâmbind, la fel ca i mine, schismelor pro-fane ale unor semeni de-ai mei. Deschid ocarte, îmi a ez tacticos ochelarii, citesc rândurii pagini, o închid, deschid o alta, citesc i

din ea, meditez asupra unor sintagme, comparidei i m simt u urat c în acest spa iu sunteu. M apuc i scriu. Scrisul este alinarealiteratului, st pân deplin peste tot ceea ce

terne peste pagina alb ce îl face nemuritorEl alege personajele, le distribuie i le d po-sibilitatea s se exprime i s se manifeste.Le caut îmbr mintea, tr turile fe ei i leface s concorde timpului pe care tot el îlalege ca reprezentativ dorin ei sale de via .

Romanul se na te din dorin , o dorinacut a fr mânt rilor interioare ale scriito-rului, o introvertire mascat , neîn eleas de

lumea profan . Când doi romancieri se în-tâlnesc, de fapt, nu sunt doi oameni, ci douentit i majore ale timpului joc, ale crea iuniitelurice, dou malaxoare în care destinelecoreleaz cu maximum de randament fiin anefiind , existen a ireal a tipului om. Ro-mancierul se na te odat cu geneza crea ieisale i o dezv luie când aceasta ajunge lamaturitatea deplin a facerilor, când din ease înal mesaje energetice ale c ut rilor pro-fane, în adâncul necunoscut al tainelor. El,de fapt, creeaz pentru a fi în eles îns mul ise apleac spre lucrarea lui, vorbesc, nu des-

inuie nimic i pleac vorovind.Romanul se culege din sufletele c toare,

din timp, cu m sur , iar ac iunea lui se a eazla dospit vreme îndelungat . Personajele dinzilele noastre trebuie s fie legate cât maimult de via a tumultuoas i schimb toare alumii, s fie singure i introvertite, pentru a fi

or manipulate, s nu aib cultur , ci doardorin a de a ti ce s fac în fiecare zi pentrua mai putea tr i. Locul de munc , dac exist ,

fie singurul mijloc de leg tur între semeni,rup i de adev r i de familie. Unde este celulafamilial e i gândire, i cerin e mai mari i,atunci, creierul trebuie s produc i s cons-tate cine e devin de via a lor amar i de bo-lile care le sap i zdruncin existen a. Cons-tatând, profanul abia atunci se une te cu unaltul, vorbe te i, când nu mai poate se r z-vr te te…împotriva cui? Râsul izbucne tedin toat puterea în elepciunii scriitorului iscrie. Degeaba. Profanul nu în elege c legilesunt f cute de oameni s fie înc lcate de ceicare au puterea. Scriitorul iar râde iar profanulnu în elege de ce mojicii, cu bani uti i dinbuzunarele lor, nu respect legea. S fie ogre eal a firii? S fie o lips de în elegere cto i aceia care au avut norocul i iretenia dea lua cu japca din avu ia..a a-zisa... colectiv ,se cred altcineva decât ceea ce sunt?

Timpul scriitorului suspin cu lacrimilepic turilor de ploaie, care, din senin, au înce-put s cad pe trotuarul pr fuit i bacterizat.

{tefan Lucian MURE{ANU

Regresivitatea termenului literar superrealist

Cuvinte cheie: regresivitate, superrealism, incandescent,senza ii, rostire, lumin , divin, originalitate, urâ te.

Page 40: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

40 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Dumnezeu mai spal din tot ceea ce crea ialui las vizibil s i se scurg din existen amurdar i plin , foarte plin de p cate. Întimpul acesta, t cut i ov itor, scriitorul numai are clipele de r gaz, pentru a- i nota înjurnale momente principale de via . Nici pu-terea de a mai fi subiectiv în crea ia sa pentru

semenul care îi trece în fiecare secundprin fa este mult mai real decât aparen a dea fi introvertit. A cunoa te omul personajului,pe care romancierul i-l dore te în ac iuneascrierii sale, este începutul a ceea ce ar puteafi numit perfec iune îns a-i lumina, cu lu-mina divin , sim mintele i dorin ele eroului

ii prin mâna guvernat de creier i str -fulgerat de puterea deusian am putea de-fini împlinirea perfec iunii. Crea ia super-realist , pe care noul romancier al secoluluial XXI-lea o dore te, este un joc al mut rilorde destine, murdar i ineficient pentru un in-telectual, care se pierde într-o lume viciat ,nu lipsit de inteligen , de coal ascuns aini ierii, chiar dac se las purtat i zbenguitîn lumea profan , care îl dore te pentru ideilei sclipirile min ii perpetue spre gândiri înalte,

satisf cându-le pl cerea. Profanul rumegmateria ce îi cancerizeaz interiorul i îi urâ-

te tot ceea ce puterea min ii observ la el,fizicul i se sfâr te i moartea latent îi su-grum zilele; odat mort profanul devine ano-nim. Literatul tresalt i se mi odat cuideile ce îl chinuiesc, purtând în labirintulelevat al imagina iei portretele p tate ale lumiiînconjur toare. Aceste imagini îl obosesc iîl supun la munca obositoare de sortare dedestine, de caractere, de real z cut în mantiagrea a timpului sau de pl smuiri umbroaseale firilor corpurilor lor energetice. În maitoate întâlnirile sesiunilor tiin ifice sau a re-uniunilor, s zicem amicale, interna ionale alescriitorilor, romanul românesc i mai toa-tscrierea noastr sunt tre-cute cu vederea,numi i fiind de c tre acei interna ionalicopiatori, un fel de inspiratori, negându-seoriginalitatea lu-cr rilor noastre. Se vorbe teîn continuu de multicultura-litate, îns to iace tia sl -vesc, nu europenizarea, ci

na ionalizarea culturilor altora cu culturile lor.E drept, se cere, în acest secol ridicol de faptei vicii, o deschidere i întrep trundere mai

mult a r ului decât a binelui, o sexo-erologiesingular a entit ii om, f coloan de sus i-nere, într-o lips total de a-fec iune familial ,simpli produc tori de embrioni, ei, iar elepurt toare de viitoare gre- eli genetice. Dintr-o astfel de teorie, roman-cierul nou a z mislitromanul superrealist. A v zut c nimic nueste important în timpul acesta îndrituit decâtmascarada, atunci a ap rut durereasentimental a literatului i comp timireadureroas a profanului. Dou dureri, fizic isentimental au început s mi te din temeliiintelectualitatea adev rat i s se întrebedac se mai poate continua cu lipsa de durere.Au observat regresivitatea cuvântului martorla abera iile vorbirii i au început s stopezeschimonosirea termenilor, care continu sse întind rug tori în plan vizual i auditiv,de c tre pseudointelectualii profani, lega ila ochi de mâna balan ei justi- iare pentru anu vedea i nu auzi gemetele puternice aleumbrelor nop ilor în care tr -iesc, urm ri i dejale i dezgust.

Din aceste umbre tenebroase se aleg per-sonajele dureroase ale vie ii noastre de as-

zi, multe i greu definite. În casele lor sesimte mirosul infernului, al oaselor putreziteînainte de vreme ale celor c rora min ile lorbolnave i-au condamnat la torturi de viamojic i, nu uita i... sunt semeni de-ai lor.Aceste putreziciuni cu bani i conace suntumbre ale romanului nou, ale vremurilor pecare suntem nevoi i s le tr im ca r bd torii a tept tori ai ultimului ceas.

Conceptul de suprarealism ini iat deAndré Breton (1896-1966) sufer modific rimajore în arta pe care superrealismul, dejucatca mod de reprezentare a prezentului, ca faptistoric, îl d ca posibilitate de redeschidere aunui cult fa de realul în elept al tr irilor, alunei lupte continue fa de nedreptate dar ide afirmare i reconsiderare a intelectualuluiadev rat. Scriitorul superrealist caut s mo-difice întregul comportament al societ ii fade via , de cultur , de cuvântul nobil caresugereaz , neindicând locul profan al identi-

fic rii. Romanul se întinde pe pagini i înfiripmomente ale tr irilor neîncetate ale oameniloradev ra i în i de c tre semeni pe treptesuperrealiste de via . Peste noapte, f re-mu ri psihosociale, profanul ajunge licen-iat, masterat i, de ce nu, doctor în tiin e,

un super real al bun voin ei celor din jur însnu un intelectual. R mâne un obscur cu toatediplomele lui reale, p tate de rugina min ii,care îi împr tie praful înec cios al deliruluineputin ei i a desconsider rii adev ratei va-lori a diplomei. Tr im într-o lume real pe careo împ im adesea în nevoi i i nevoia i. Dacar fi s definim aceste dou concepte super-realismul le-ar diseca coordonatele în ele-sului pur cooptând nevoi ii pentru durereafizic iar nevoia ii pentru durerea senti-mental , scriitorului r mânându-i dorul exis-ten ial. Superrealismul nu se ata eaz doctri-nelor, le accept atâta timp cât trebuin elelor se rezolv în timp, dup care urmeazisteria c ut rii altor idei care s le satisfacinten iile libere de majoritate. Primul deceniual secolului dou zeci i unu a fost i va mai

mâne i în continuare un timp istoric alomului singur. Romancierul nu se izoleazde etnia om decât atunci când creeaz . Lajum tatea celui de-al treilea deceniu al seco-lului XX, ini iatorul suprarealismului, AndréBreton, spunea c este credin a în realitateasuperioar a unor forme de asociere pânatunci dispre uite, în omnipoten a visului,în jocul dezinteresat al gândirii. Foarte ade-

rat îns superrealismul, pe care îl disec înacest eseu, este un bluf al vizualiz rii a ceeace se poate întâmpla, o erec ie a min ilor str -fulgerate de incon tien con tient a în-gâmf rii, a distrugerii valorii printr-o manifes-tare real , sfidarea, parafrazându-l aici pe Sal-vador Dalí (1904-1989), care spunea: Nu eusunt bufonul, ci societatea monstruos decini-c i naiv de incon tient care pretinde

este serioas nu-mai pentru a- i ascundemai bine nebunia. Eu, în schimb - nu suntnebun.

Superrealismul pizmuie te în elesulcuvintelor, le întoarce i le joac în roluri, leaga în gurile strâmbe ale personajelor, care,în fapt, nici nu tiu dac ei în i le folosesc.Tonul perfect al muzicii dansului frenetic dumbrele ce tresalt nebune pe paginileînscrisurilor roman-cierului. Totul pare a finormal îns de normalitatea acesteia singurulcon tient este scriito-rul. El este cel caregânde te i se lupt în t -cere cu ac iunilepersonajelor, le d frâu liber i le las s sedest inuie câteodat mizerabil, în fa acititorului, prea mult realism pentru durerilemultora în bu ite în paginile unei c i:Eminen ii no tri b rba i, cu studii în rilece aveau în stare de cristal matur con-

Faraoni la pescuit i la vân toare

Page 41: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 41Anul II, nr. 11(15)/2011

figura iile spirituale care la noi erau vagiori inexistente, au creat i pentru uzulromâ-nesc metafizicile de întemeiere care

ne fac sincroni.1

Scriitorii supermoderni, sau dac ar fi s -i definim printr-un curent literar superreali ti,disloc tr irea de faptul în sine al normalit iireflectând distan a pe care omul contempo-ran lui este rupt, în fapt, de realitate. Perso-najul tr ie te într-o via imaginar , dure-roas i inimaginabil de vulcanic . Barierele,care i se interpun dorin ei lui, sunt de netrecuti, de aceea, devine un neîn eles refugiat într-

o lume vulgar , real animalit ii. Eroii su-perreali i nu au credin în vreo existen ex-terioar existen ei lor i mult mai puternicenergetic , entit ile superioare deusiene;pentru el gestul prezent este definit prin per-sonalitate, uzeaz de tot ce este vulgar pentrua- i masca incapacitatea de a se defini. Esteun copiator al moravurilor u oare, al viciilori al excita iilor majore care îl rup de obiectul

existen ei i importan ei lui, un manipulat,un introvertit al r ului, un nimic consideratde cei din jur pentru c i el însu i, la rândullui îi consider la fel. S -i spunem un dez-avantajat al acestei vie ii din urma c reia r -mâne p rerea de r u c exist .

În scrierea superrealist vom urm ri unconflict psihologic nerezolvat al persona-jului, o umbr a t cerii schingiuite i l sateperpetuu libertinismului. Nu o psihanaliz caîn romanul modern, în care autenticitatea eraesen a noului i prin care se conferea o ori-ginalitate profund , o vitalitate suferind pefa : Singura realitate pe care o pot povestieste realitatea con tiin ei mele, con inutulmeu psihologic, m rturisea la un moment datscriitorul Camil Petrescu (1894-1957). Crea ialiterar modern-realist a începutului de secolXIX a apus odat cu marile schimb ri careau avut loc dup anul 1989, în întreaga lumeeuropean . Liniile sincroniz rii s-au intersec-tat scurcircuitând relativismul, care reie eadin multitudinea punctelor de vedere în jurulaceluia i obiect, aceluia i concept, aceleia inorme morale. Intelectualul dispare ca per-sonaj adjudecat de licen ia ii vicia i. Romanulsuperrealist este o dictare liber a imagina iei,a tot ceea ce ochiul a v zut i observ , întâm-pl rile succedându-se una dup alta, tr itesau nu de romancier, scrise f menajamenteliterare într-o regresivitate vizibil a cuvân-tului în dialog sau chiar în descrierea ac iunii.În superrealism ochiul este cel care define teimagina ia în imaginarul scriitorului, stabilindformele i normele de lucru.

1 Horia Roman Patapievici, Cerul v zutprin lentil , p.97, eseul Vulgata bunului român,Editura Nemira, Bucure ti, 1995.

Sorin VOINEA

Poetul a trecut pe aici

Poetul e luat din locul s u de contemplare,e purtat pe umeri de mul imi de admiratori,e smuls din punctul în care se raporta lastelele luipentru a fi dus în templu,pentru a fi adulat.

Acum el trebuie s rosteasc neîncetatincanta iile lui vr jite, gânduri, rânduri…Nu se mai poate opri,nu mai e l sat s se opreasc ,oamenii vor s asculte,

vad închipuirile poetului.Lumea lui e acum lumea lor.

Adoratorii vor s i poarte p rul ca poetul, bea, s verse, s zac precum poetul, respire abur liric din gura poetului, aib hain ifonat i jeg la man ete,

pete de cerneal pe degete i alte pete.Vor s râd la vorbele lui de duh i râd.Vor s plâng cu versuri triste i-atât.

Fetele vor s -l iubeasc , s -i ofere pl ceri,ie ii îi folosesc metaforele în scrisori,

viseaz c iubesc acelea i fete ca el, sunt poe i, c vor r mâne la fel,

nu doar o vreme, ci ani,nenum rate zile.Simboluri noi apar în fiecare clip ,rime plutesc în aer, rime mii.Fluturi i file.

Poetul, singur pe o banc , declam ,înconjurat de o ampl proz urban .Anii au trecut, e mai pu in solar,atent observator, nedumerit i resemnat.Fo tii adoratori, amnezici, unii b trâni,poart în colivii fragile, acoperite,

ri triste, bolnave, care au nevoiede somn.

Cei tineri, cei care trec pe alei,le seam celor de-atunci,de la distan ,la fel de avânta i, la fel de zvel i,poate gr bi i sau poate a tepta ialtundeva,nu se opresc nicicând s-asculte.

PoemePoemePoeme

Ora ul

Ora ul m salveaz de la o abdicare trist .Mi-a prins vechile urme în gheare,ghearele lui de pâcl i noroi,mi-a ascuns drumuri tiute, maidanei s lcii sfios aplecate sub cer.

Str zile alearg pân se frâng cu zgomot,pref cându-se-n buc i de asfalt radioactiv.Gigan i be i, apleca i i murdari,blocurile se scuip de-aproape-n obraz.Poart în pântece agerii obolani,

trâni în descompunere, cu frigidere noi,copii cu note proaste i p rin i obosi i.

Mu te, ciori, ân ari, sirene,i tot atâ ia câini vagabonzi.

Gipuri, brecuri, limuzine, claxoane,toate pe ro i, pe str zi, pe trotuare,alunec într-o parte i-ntr-alta,dup cum se înclin agonicdiscul imens al acestui ora .

nile-i sunt pline cu oamenidevorându-se-ntre ei ne-ncetat.Cum s-a-ntâmplat, nu mai tiu, îns ora ulm-a pierdut ori m-a l sat s alunec prea mult.Am c zut undeva în afar , în gol, liber, neutru.Un accident de ajuns, dar de neexplicat,a fost tot ce m-a oprit s renun i s plec.

Exod

Profe ii i-au pierdut urma demult,i-a mistuit p mântul acesta uscat.Oasele lor s-au risipit în nisip,vorbele lor, t lm cite gre it,au pierit într-un timp ce n-a mai venit,departe de aici, str in i uitat.

Am întrebat b trânii nomazi,purtând cu ei legende foarte vechi,de dinainte de legile lor sfinte,cum î i aleg, într-un destin r citor,un loc al lor, între-n elesuri i cuvinte,loc pentru na tere, pentru morminte.

Apa se pare c-ar fi spre miaz zi,îns p unile, la r rit, în dep rt ri.Strâng corturi… Vor pleca în curând,în c utarea lor f sfâr it.

„Prive te, p mântul roditor e peste m ri,mereu mai aproape spre zare, în gând.Îl vor g si odat , dincolo de mun i,copiii acestor copii.Negre it!”

Page 42: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

42 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Gheorghe A. STROIA

Tulbura i adesea de cotidie-nele lipsuri ori de problemele pecare le au de surmontat, oameniinu- i mai g sesc timp, pentru arealiza c sunt fiin e superioare,dotate cu inteligen , suflet, me-morie, sensibilitate. Nici nu e demirare, în astfel de crunte timpuri,când pentru realizarea ori împli-nirea unui vis, oamenii se str mu-

pe alte meleaguri, cu speran aacerb de a le fi mai bine, cu spe-ran a g sirii rostului firesc i aechilibrului.

O astfel de poveste are i Fe-licia Feldiorean, plecat din Ro-mânia i stabilit , de ceva vreme,în Germania, o ar cu norme icanoane - sociale, etice, politice,democratice - foarte stricte. Ple-cat spre împlinirea aceluia i vis- o via mai bun -, Felicia Fel-diorean a realizat c este, de fapt,prizoniera propriului s u ideal,încarcerat de propriile sale as-pira ii. Prins între dou lumi -cea sperat i cea aflat -, î i per-cepe visul ca fiind irealizabil. Maiales într-o lume în care nu- i poa-te afla locul, o lume rece i impla-cabil , ce n-o reprezint . Într-o

Lumin#, culoare, sentiment, vibra]ie,sacrosanctul dor al r#d#cinilor

lume în care, probabil, resimtemai acut, ca niciodat , dorul decei dragi, dorul de ar , prin fie-care vibra ie, prin fiecare emula ie

scut din sacralitatea plaiurilornatale.

Poezia Feliciei Feldioreaneste n scut tocmai din aceastaprig dorin de echilibru, delini te, de rostuire prin crea ie.Dou sunt temele esen iale, pecare poeta le abordeaz în versu-rile sale: absen a persoanei iubite(iubirea neîmp rt it ) i dorulde ar (ca manifest, ca stare derevolt ). Exist ideea, împ rt i-

de altfel de critica literar , c opoezie care nu transmite o minimdoz de militantism, poate fi con-siderat f importan de c trelectorul modern. Deliberat, poa-te, o astfel de stare de revolt ,implicând militantismul pus înslujba revigor rii umanului, arei lirica Feliciei Feldiorean.

Izvoare limpezi, filtrate prinamplele vitralii ale ogivelor sufle-tului, versurile prezentului volumau „ceva” din crâmpeiele întinse,sc ldate de necunoscut ale Oni-rului i, în acela i timp, „ceva”din ce urile gri ale Stixului, tr -dând nelini te i pasiune, fr mân-tare i dor - amplificate pân ladurere. Reconstituind tablouriexisten iale, unele „rezumând”experien e cotidiene, poeziile „Pe-talelor de suflet”, pe lâng stilulconcis i melodicitatea dat deversul calin, în tempo clasic, cuo rim aproape perfect , au câteo referin temporal , creând im-presia de jurnal intim. Cu sigu-ran un jurnal, nu atât în sensstrict, cât un jurnal ce poate fi alfiec ruia i ale c rui pagini pot firecunoscute de cititor ca fiind alesufletului s u. Adnot rile refe-

ren iale au rostul de a crea certi-tudini asupra spa iului ori timpu-lui i, mai mult, asupra st rii „tra-versate” în momentul respectiv.Multe dintre ele au o not deconfesiune, pe un ton de melan-colie, v dit marcat de importan-a momentului la care se refer .

Lucru întâlnit, de altfel, în refe-rin ele spa io-temporale ale arteihaiku-ului din Extremul Orient.

Cu alte cuvinte, Felicia Fel-diorean, tie s dea - celui care-isavureaz poezia - motive de re-al dependen , s aduc orizon-tul s u mai aproape de sufletullectorului, s converteasc doru-rile sale în momente de tr irecvasi-euharistice - în genere. A adup cum se poate constata, înpoezia sa exist - mai mult decâtevident - un dor mortificator, dari un respect deosebit pentru r -

cinile profund române ti. Ex-perien ele, pe care Felicia Fel-diorean le tr ie te i le împ rt -

te cu generozitate, sunt de tiposmotic, sfera cognoscibilului seîntrep trunde, cu persuasiune,cu cea a imaginarului, creând a-dev rate efervescen e, prin carespiritul este obligat s se elibereze.

Departe de a se dori perfect ,arta scrierilor Feliciei poate ficonsiderat inovatoare, sinergi-

, profund uman , emanând olumin special , disipat în... pe-tale de suflet. Pentru a descoperi,pas cu pas, lumina versurilor,simplitatea i efervescen a mesa-jului, limbajul elevat i ales cufoarte mare precau ie, ideile ex-primate - înregimentate într-ununivers dilematic existen ial -,este obligatoriu ca pl cerea lec-turii s fie l sat cititorului. Iat ,spre exemplificare, câteva dintretr irile inspirat redate prin versu-

rile prezentului volum: „Pe buzeam rou , de i mor cuvinte/ De itoate florile s-au sinucis” (Crez);„S plutim prin ploaia care ne-a unit/ Într-o existen plin deiubiri/ i s ne întoarcem de lainfinit/ Cu senin în suflet i floriîn priviri.” (Prin ploaia de flori);„Viseaz -m în iarna cea maigrea/ În cea mai îndep rtatparte a lumii/ i crede-m , voizâmbi pu in.../ Apoi voi pleca.../Cu p rul plin de neaua visuri-lor tale.” (Viseaz -m iarna); „E-atâta anotimp i suferin ,/ E-atâta fericire în cuvânt/ E-atâtalacrim în nefiin / C ne ajun-ge pân în mormânt.” (Ano-timp); „Învingem moartea numaicu iubire,/ Tr im pu in vremeprea intens,/ Ne pierdem ra iade fericire,/ Pierzându-ne în noii-n Univers.” (S -mi vii).

În poezia Feliciei Feldioreanninge. Ninge cu petale de suflet,ninge cu z pezi imaculate, strivi-te de c derile implacabile ale infi-nitelor coloane ce str juiesc ori-zontul. Ninge cu flori, ale c rorcorole sfâr esc împr tiate în ploiatemporale, reconstituind gene-za ori prefigurând sfâr itul. Desus, de la în imea unui suflet,se intuie te coborârea cerurilor,aducând peste suflarea deja a-mor it , mi rile aripilor sera-fimice, precum fluturii evada idin nimfe. De peste vârfurile bra-zilor codrilor seculari, adie par-fumul de ancestral cetin , con-centrat într-un anotimp al reg -sirii. Al reîntâlnirii cu sinele tul-burat de viscolele existen iale, defurtunile i dilemele cotidiene. Pe

rarea însângerat de dorin e aLunii, coboar lin, precum un ali-zeu r nit din dragoste, o ploaie

Felicia Feldiorean – „Petale de suflet”(Armonii Culturale, Adjud, 2011)

Page 43: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 43Anul II, nr. 11(15)/2011

de petale... de suflet.Se poate spune despre lirica

Feliciei Feldiorean c este un me-lanj de ritmuri, stiluri i sonorit ialternante, toate (re)constituindsonoritatea ve mântului de m -tase al Poeziei, s rutate de dorulabisal al Cosmosului. Împrumu-tând, uneori, rezonan e ale clasi-cismului francez, ea cap , alte-ori, rezonan e pseudo-simbolisteori cvasi-romantice. Prin accen-tele erosului s u melodramatic,

urm de trivialitate, prin mul-titudinea de motive abordate, sepoate spune c „Petale de suflet”expune o poezie baroc , roman-tic motivat prin inspira ie i sen-timent. Uneori, izvor te din su-fletul poetei o liric dulce, carecânt p mântul, venereaz ra-nul român, cum în „r zmeri ele”operei lui O. Goga sau în „nun-ile” lui G. Co buc. De i în tempo

clasic, ea este, totu i, de facturmodern . O simfonie închinatomului, în general. O muzic sua-

, ce constituie fundalul optit-sonor al unei ingenue piese deteatru, în trei acte: iubirea, dorul,peste care se suprapune stareade revolt .

i, uneori, se poate constatao febril asem nare cu lirica poe-melor lui Adrian P unescu, reci-tate în edin ele cenaclului Fla-

ra (Deznod mânt), evident ,mai ales, prin dragostea i dorulnest vilit pentru r cinile saleprofund române ti. Rug , ames-tecat cu uimire, spre prop ireaadev ratelor valori ale spirituluiromânesc: lupta, onestitatea, ge-nerozitatea i arhicunoscuta saospitalitate. Dovezi existen ialeale capacit ii de supravie uire aomului modern, printre nenum -ratele capcane ale propriului s utimp. Un timp din care va ninge,cu siguran , dac nu cu flori, m -car cu zâmbete de fireasc accep-tare. O carte scris este, de fapt,parte a unui sfâr it discret, în ca-re artistul afl scânteia declan a-toare a unui nou început. O scân-teie ce are for a de a motiva deve-nirea, dup principiul enun at deCharles Dubois: „S fii capabilîn orice moment s sacrifici totce ai, pentru ce ai putea s devii”.

Mo ul cel bun

Mo Cr ciun, de diminea ,În Ajun, se preg te te,Când îi s nioara plin ,Mân renii i porne te.

Trece mun i i trece dealuri,Câmpuri albe, viscolite,

ajung greu, cum poate,i-n mici sate-nz pezite.

Cât bucurie lasÎn c su ele s race -

tim cu to ii cât de mult -Apoi pleac -n bun pace!

Îl petrecem cu privirea,Câte-un ânc adânc suspin

i-apoi st m în a teptareÎnc-un an, iar i s vin !

rb toare

Furnicile-n catrin e noi,În ii, bundi e i opinci,Au hot rât în mu uroi

cheme greieri cu tilinci, cânte într-o zi de joi.

Era ziua reginei lor,a încât, o dat -n an, lase-al treburilor zor

i-au spus c pot s dea i-un banPe-al muzicilor lung fior!

Arti tii, colo, sub ar ari,S-au str duit de-au zis cu foc,Iar ele, prinse-n hore mari,Au b tucit p mântu-n locOchi i urechi la l utari.

În felu-acesta au aflat lumea nu st doar în munci,

Ce bine-i s fii relaxat, te-ntâlne ti cu-arti ti în lunci

i s tr ie ti cu-adev rat!

Gheorghe VICOL

Neamul meu

În neamul meu, numai b rba iiAu tras cu arcu-n orice nor,

sând cu jur mânt Carpa ii aib grij -n urma lor.

În neamul meu, femei frumoaseCu d ruire mare- i crescCopii cu fe e luminoase

i plini de har dumnezeiesc.

i-o spun cu toat bucuria:Cu-ai mei înv cum s doinesc,

-mi pream resc în versuri gliai-n tain , totul s iubesc!

Salcâmul în iarn

Salcâmul c ma îmbracesut din chiciura-zale:

„E darnic iarna, c ci, iac ,Azi nimeni nu- i cere parale!”

Salcâmul, în iarn , încearcGinga flanea de z pad

i parc îl strânge oleac ...Nu tie nici el ce s cread !

Salcâmul, cu grij , probeaznu ile fine de ghea .

E greu, i b trânul ofteaz :- Trei luni, i încep alt via !

i auzit, copii?

i auzit, spune i, vreodat ,Un greier-l utar s cânteCu itera dezacordatSub ierburile-n rou frânte?

i auzit, copii, vreodat ,Privighetoarea s falseze,Sau mierla, i ea talentat ,Un ieftin cânt s fredoneze?

De-ar apela la-n el ciune,Ar fi o sumbr diminea ,Ei, pentru-a lor perfec iune,Neîncetat muncesc o via !

Lini tea de dup ploaie

Dorm sub frunze mere ro iiDup ploaie,

În ograd sar coco iiLa b taie.

Curcubeul se întindeCa o salb ,

Vântul iese s colindeFlori de nalb .

Graurii în ramuri cântTot mai tare,

Barza mâlul îl fr mântÎn picioare.

Un c el se învârte teDup coad ,

Trist, ciobanul lung doine teO balad .

Întunericul se las veste,

Luna scrie dup casO poveste.

Regele din ograd

Frunzele jilave,De toamn bolnave,Pline de ruginSe es în gr din -Imense covoare,Petice de soare,Frigul s le lege

i-apoi, ca un rege,Pe foi de baladPrimul fulg s cad ,El st pân s fieÎn împ ie,Iar în seri cu lun ,Coroan s i punTurnat în ghea

tre diminea ;Iaca-a a, m i tat ,S-ajung deodatFulgul de z padRege în ograd !

Poetul Gheorghe Vicol, având o vast experienîn domeniu, este un bun cunosc tor al universuluicopil riei pe care îl dezvolt în versuri cizelate pânla o dic ie incantatorie. Cuvintele, atunci când ailucrurile în fa a ochilor, vin f s le chemi, spuneaHora iu în Ars Poetica, 311, lucru ce i se întâmpl ipoetului nostru. (Al. Florin ene)

Page 44: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

44 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Despre adev#ratele valori ale existen]ei

Anton VASILE

Motto: M-am l sat în elat nu numai de cei vicleni, ci i de cei nebuni;m-am încrezut în oricine mi se înf a i-mi spunea vorbe frumoase.

Pestalozzi

continuare din num rul anteriorOrice om tr ie te, atât sub imboldul

instinctelor primare, cât i sub imperativulmoralei specifice umanului. Atunci, cumpoate un om s se disocieze în rela ia co-munic rii cu ceilal i semeni de instincteleprimare? Depinde cum ne autoprogram m ide care gândire ne l m domina i. Umanulimpune reducerea la minim a gândiriiinstinctuale; a nu ne l sa domina i de aceastaîn detrimentul gândirii umane, cea a ra iuniii a iubirii, a creativit ii i implicit a cinstei i

corectitudinii în rela iile cu ceilal i semeni,ne face cu adev rat umani. Este un procesîndelungat care începe în copil rie i se fina-lizeaz în jurul vârstei de treizeci de ani, cândre elele neuronale din cortex, specifice com-portamentului strict uman sunt activate înîntregime. Nu e de condamnat acela, la careinstinctele primare se manifest dominant înprivin a metabolismului sau a sexualului (do-menii specifice instinctualului), ci acela carese folose te de instinctele primare în rela iilecu ceilal i semeni. Când gândirea instinctualeste dominant , genereaz îngâmfare i pros-tie, adic un soi de imbecilitate care îl coboarpe omul îngâmfat i ignar din sfera umanuluiîn aceea a subumanului. Dac exist o cauzfundamental care men ine un mare procentde români în sfera instinctualului, acea cauzfundamental este generat de psihologiainstinctual a clasei noastre politice, careproiecteaz , astfel, asupra întregii popula iio moral a instinctelor primare - a ho iei, aîn el ciunii, a vicleniei. Cine tr ie te în sferainstinctelor primare, ca fiin uman , nu poatefi catalogat, altfel, decât imbecil. Imbecilitateae o stare patologic care îl coboar pe om lascara cea mai de jos a umanului, e o debilitatemintal cu rudimente de gândire uman , careîl apropie pe om mai mult de starea de anima-litate decât aceea de fiin uman . Cum, vorîntreba mul i, revolta i de aceast ipotez ,majoritatea politicienilor no tri sunt oameniinteligen i! Ah! Dar i vulpea e inteligent ,

i lupul, i capra i scroafa, i cioara, etc.,dar inteligen a acestora este o inteligeninstinctual . Inteligen a instinctual a poli-ticienilor no tri este dovedit de manifest rileinstinctuale ale acestora; în toate împrejur -rile în el ciune, viclenie, minciun . Adev ratainteligen uman este prin excelen o inte-ligen creatoare, o inteligen pus în slujbabinelui; este calea adev rului i iubirii spuneMahatma Gandhi.

Tot ceea ce îl apropie pe om de sferainstinctelor primare - viclenie, ho ie, în el -ciune îl proiecteaz inerent în sfera subuma-nului. Tot ceea ce ine de uman este caleaadev rului i iubirii. Din aceste considerente,politicienii ar trebui s fie adev ra i pedagogiai na iunii, dedica i trup i suflet prop irii

rii în cursa globaliz rii, unde concuren aacerb impune o nou abordare a valorilor, onou orientare a inteligen ei spre actul cre-ativ. În realitate, politicienii no tri nu suntdecât ni te demagogi imbecili, lipsi i descrupule, afla i la limita de jos a umanului.Lipsa de respect a politicienilor, fa de ale-

torul de bun credin , se datoreaz gân-dirii lor instinctuale; ei nu-l poate percepepe omul de rând, de la în imea parveniriilor, ca pe un semen de-al s u, ci ca pe unsimplu animal, fiind ei în i veritabile animaleprin gândirea lor instinctual . Omul politic eomul tiranic sau omul amorf. Tr tur fun-damental de caracter a acestuia este îngâm-farea. Îngâmfarea merge mân în mân cuimbecilitatea. Sunt tr turi complementarecare se reg sesc la individul fanfaron. Îngâm-farea i imbecilitatea sunt sinergice i se con-stituie drept „calit ile fundamentale de ca-racter” la politicianul român.

În aceast ordine de idei, putem spune exist o leg tur intrinsec între politi-

cianul instinctual i c rturarul cu gândireinstinctual . Al turi de H. R. Patapievici, cutr turi specifice familiei Muridae, st la felde bine, cotoiul-filosof - Gabriel Liiceanu -„intelectualul de serviciu al celui de-al treilea...escu”. Declara iile lui, la fel de mincinoase

îl plaseaz în aceea i sfer a gândiriiinstinctuale. De i î i justific gestul de a fiaplaudat pe cel de-al treilea ...escu pentruperforman a acestuia de a fi condamnat „unadintre cele mai infernale societ i ale lumii”,acum tace chitic când vede clar cum cel de-al treilea ...escu preg te te structurile politicei institu iile de constrângere ale statului

pentru o conducere autarhic . Cotoiul aînchis ochii i dormiteaz ; nu vede derapajulevident al celui de-al treilea ...escu de la fun-damentele democra iei.

Privi i cu aten ie la oamenii politici! To i,absolut to i, au o tr tur comun unic -gândirea instinctual . La fel oameniiinstinctuali tii din cultur ; aici gândirea lorinterac ioneaz cu a oamenilor politici.În elepciunea popular spune c cei care seaseam se adun . E o atrac ie pe care in-con tientul o exercit asupra acelora caregândesc la fel. Marele romancier Marin Predaa întrev zut aceast atrac ie incon tient ainstinctualilor. Este o leg tur dincolo de ra-iune, ce se realizeaz la nivelul incon tien-

tului în care gândirea lor comun face posi-bil comunicarea i întâlnirea; este ceea ceJung a spus în teoria sa despre sincronicitate.„Dar pentru încrederea total în instincte,scrie Marin Preda, referindu-se la Nietzsche,ce garan ii aveam c ne va d rui un om liber,mândru i a teptat? Selec ia natural ? Însecolul nostru s-a v zut c biruitor nu ieseun asemenea om liber, mândru i a teptat, cibruta la , care, eliberat de orice moral , seselec ioneaz rapid i se une te cu alte bruteîmpotriva oric ror veleit i de libertate imândrie, omorând orice scânteie a spirituluii aruncând omul în perversiunea dela iunii,

a corup iei i fanatismului.” (Marin Preda -Via a ca o prad , p. 310) .

adar, întâlnirea dintre anumi i oamenidin cultur i anumi i oameni politici nu esteîntâmpl toare. Exist o sincronicitate deter-minat de gândirea instinctual , comun . Le-

Page 45: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 45Anul II, nr. 11(15)/2011

tura dintre obedientul Patapievici sau in-telectualul de serviciu, Liiceanu, cu cel de-altreilea …escu, nu-i deloc, un jeu de MonteCarlo. Gândirea lor are o dominant comun- instinctualitatea. Coabitarea dintre omul po-litic i omul cultural nu e un joc al hazardului;oamenii nu se pot grupa sincronic f sexiste o atrac ie prin asem nare.

De ce oare noi românii i-am ales i în tre-cut, i-i alegem i în prezent, în cele mai înaltefunc ii de stat, pe instinctuali? Suntem noimai instinctuali decât ceilal i europeni? Dece nu alegem pe omul-uman i avem aceastpreferin pentru omul-animal? Instinctualulnu are nici un respect pentru valori în generali pentru valorile culturii în special, nici

pentru lege, nici pentru Constitu ie. Este oareinstinctualul un model politic pentru români?Dup cum s-a v zut, la alegerile din Vest,electoratul occidental i-a schimbat multop iunile; în prezent acesta mizeaz într-unprocent tot mai mare pentru omul cultural,pentru omul-uman, pentru omul cu domi-nant ra ional-creativ , marginalizându-l peinstinctual, mai cu seam dup decep iilesuferite în urma alegerii unor asemeneainstinctuali, care odat ajun i dictatori, auprovocat lumii cele mai mari dezastre ( Hitler,Stalin, Mussolini).

privim cu aten ie la ale ii no tri! To iinstinctualii ajun i în sferele puterii au ten-din e dictatoriale, evidente. Ei nu se pleacnici în fa a eviden ei. Instinctualul ac ioneazdup paradigma hitlerist care privea tratateleîncheiate ca fiind f cute pentru a fi înc lcate.Pentru un instinctual nu exist vreo lege care

nu fie înc lcat . Sub obl duirea puteriitotul îi este permis, nici ridicolul nu-l maiatinge.

Cum am mai afirmat, instinctualul nu re-cunoa te nici o valoare, în afara de una sin-gur - încrederea oarb în instinctele saleprimare. Omul instinctual este ceea ce carac-terologia identific în omul amorf: egoismul,lenea, minciuna, viclenia, nep sarea, îngâm-farea i imbecilitatea. Din punctul de vedereal voin ei pentru implementarea unui programcoerent i lucid pentru ar , instinctualii suntcomplet abulici. Cuvântul de ordine e nep -sarea. Voin a se manifest doar într-o singurdirec ie - voin a de putere. To i rata ii dinalte sfere profesionale se orienteaz spre po-litic ; ni te nechema i, dar veleitari, ei se simtchema i s fac politic pentru care nu aunici o voca ie. Din momentul intr rii în po-litic , la to i ace ti rata i începe procesulabrutiz rii.

Omul care munce te cu pasiune are toatevirtu ile de a fi om drept; nedrept este omullene . Omul politic e un mare lene ; el seîncadreaz perfect în tipologia omului amorf.Omul politic român are marea trufie de a crede

este cel mai inteligent dac se folose tede inteligen a instinctual , distructiv pentrucomunitate i mai cu seam pentru omul-uman . Cel de-a treilea …escu, la care culturase reduce la regulamentul marinarului, nupoate avea o alt viziune asupra lumii decâtaceea a piratului care conduce o grupare deinstinctuali, complet aservit c pitanului-dic-tator. Are toate dominantele instinctuale ti-pice spiritului agresiv pirateresc; grupareaoligarhic este în viziunea lui politic , bandade tâlhari complet aservit c pitanului; o gru-

pare de indivizi de aceea i factur , care se g -sea pe îngrozitoarele cor bii cu cap de mort.

Drept urmare, Constitu ia este înc lcatîn modul cel mai grosolan chiar de il capo detutti capi. În aceast situa ie hot rârile i de-ciziile politice i administrative nu mai suntrodul unei analize fundamentate ra ional icreativ, ci ac iunea impulsurilor instinctualei prin urmare stupide, ira ionale, adeseori

absurde. Toate acestea genereaz haos înstructurile administra iei de stat, în societatei inerent, mi ri anarhice. Cum poate fi con-

damnat un individ care a furat o pâine pentrua supravie ui, când o ministr a turismului afurat bugetul ministerului? Ce autoritate maiau for ele de ordine de a prinde i condamnaun mic ho care vrea s supravie uiasc înaceast perioad de criz economic , cândministra turismului jubileaz , sfidând oriceautoritate parlamentar sub obl duirea celuide-al treilea pre edinte din dinastia …escu.Pentru ace ti gangsteri politici nu exist nicicultura ru inii, nici a vinov iei, nici a bunuluisim . Structurarea în grup ri de tip oligarhice o subminare evident a democra iei; acestegrup ri genereaz conflicte politice carearunc ara în haos i induc inerent popula-iei, o stare psihic de team , de incertitudinei nesiguran existen ial . De altfel cel de-al

treilea …escu mereu amenin c nu mai suntbani pentru plata salariilor i pensiilor, dacnu-l vot m pe el. Se erijeaz tot mai mult în

tucul care ne d pâine. To i oligarhii dingruparea lui …escu nu realizeaz c au comisceea ce grecii numesc hybris i continu spersiste în a genera i mai mult haos politici administrativ. În binecunoscutul limbaj de

lemn, ei repet la unison abera iile celui de-al treilea ...escu, la fel cum repetau instructoriide partid, abera iile genialului ...escu comunist.

Exist o justi ie imanent , o pedeaps cevine, nu de la divinitate, ci din ura incon tien-tului colectiv. Grecii au intuit-o înc din vre-mea lui Homer. În elepciunea popular spune

atunci când cineva trebuie s fie pedepsit,Dumnezeu îi ia min ile. Din cauza îngâmf rii,a iluzion rii cu certitudinea puterii, cel de-altreilea ...escu i gruparea lui oligarhic numai percep clar realitatea. Ura popula iei, în-dreptat împotriva clasei politice în general,dar mai cu seam împotriva grup rii oligar-hice i a celui de-al treilea ...escu, care o pa-troneaz , este evident , dar ei nu o simt. Secred, în autosuficien a lor imbecil , intangi-bili, imuni, ca i cum imunitatea parlamentarle-ar putea proteja incon tientul de energiilenegative care vin de peste tot i sunt centrateasupra lor. Drept urmare, deformând realitateai adoptând-o viziunii lor false, cei în cauz

încep s comit erori din ce în ce mai groso-

Scene din via a cotidian

Page 46: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

46 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

lane, cu efecte dintre cele mai grave asupraromânilor. Este de mirare cum cel de-al treilea...escu, atât de puternic ancorat în gândireainstinctual , nu are intui ia s simt urapopula iei. Saturat pân la grea de predi-lec ia sa pentru intrigi i conflicte politice,popula ia vrea normalitate politic , un dramde încredere în cei ale i s administreze ara.Cel de-al treilea ...escu e geniul malefic alna iei române. Pare reîncarnarea lui Carol alII-lea, ca i cum istoria s-a repeta, dup unciclu de aptezeci de ani, într-o alt spiral atimpului. Mai instinctual, mai aberant i maifanfaron decât fostul rege, secondat de o al-

Elen , mai catastrofal pentru Româniadecât Elena Lupescu, cel de-al treilea ...escuse joac infantil de-a politica. Maestru ne-întrecut în dib cia dezbin rii, ne face pe noiromânii s ne sim im mai neputincio i i mainemernici, în acest secol al globaliz rii, dincauza iluzion ri, îngâmf rii i vanit ii sale.Insul sufer de infla ie psihic , generat degândirea sa instinctual i de obsesia voin eide putere: e orb i surd la strig tul realit ii,la suferin ele noastre, la dezastrul în carearunc ara în modul cel mai abuziv cu putin-

. Cu o gândire dominant instinctual , celde-al treilea …escu nu mai are nimic uman -în ac iunile sale se manifest toat instinctu-alitatea. E mai distructiv decât a fost Carol alII-lea, care la fel îi juca pe liderii politici, peunii împotriva altora. Insul sufer de nebunialui Aiax Telamonianul. Iat ce scrie E. R.Dodds în Grecii i ira ionalul: „Micile statesuprapopulate de-abia începuser s ias dinmizerie i s cia r mase în urma r zboaielordorice, când au început noi tulbur ri: claseîntregi au fost ruinate de marea criz econo-mic a secolului al VII-lea, urmat , la rândulei, de mari conflicte politice ale secolului alVI-lea care au transformat criza economicîn termenii unei feroce ostilit i de clas .” (E.R. Dodds - Grecii i ira ionalul, p. 48).

Alo! De tepta i-v onorabililor! M carîn al doisprezecelea ceas. Nu sim i oare osti-litatea poporului? Dar ei nu se de teapt .Nu o simt. Odat constituit gruparea oligar-hic , cel de-a treilea …escu nu mai poate gu-verna ara pentru popor, ci pentru sine igruparea oligarhic .

Jorge Luis Borges afirma c infernul estelocul unde se întâmpl lucruri înfior toare.„Cel mai ilustru dintre infernurile literare,îndurerata împ ie a Divinei Comedii nu esteun loc înfior tor, este un loc în care se în-tâmpl lucruri înfior toare.” (Jorge LuisBorges - Eseuri [Andrei Ionescu - Prezen-tare, p. 330]). Noi afirm m c infernul esteacolo unde, într-o democra ie, clasa politicse structureaz în grup ri de tip oligarhic i

unde pre edintele în func iune manifest întoate împrejur rile, prin abuzuri repetate, ten-din e evidente autarhice, acolo unde deciziilepolitice sunt rezultatul conjunctural i arbitraral gândirii instinctuale, nu al gândirii ra ional-umane, creative, acolo unde domin absur-dul-distructiv în detrimentul ra ionalului-cre-ativ. Ne putem imagina un alt infern decât lo-cul în care s-au petrecut cele mai abominabilecrime ale dictaturilor? România nu este unloc înfior tor, de i este locul de na tere alprin ului Dracula, dar este locul unde clasapolitic , cu deosebire gruparea oligarhicdirijat de cel de-al treilea ...escu, genereazinfernul prin pandemoniul constituit înaceast grupare oligarhic .

Unii afirm c românii sunt greu guver-nabili sau neguvernabili. Nu românii suntgreu guvernabili sau neguvernabili, ci clasapolitic româneasc a fost în trecut, i esteîn prezent, la fel de incapabil s guvernezeara, din acelea i cauze: a) o total lips de

respect fa de aleg torul onest, b) o gândireinstinctual , pervers i ira ional , c) un dis-pre total fa de cei care i-au ales, d) o absen-

total a gândirii umane generatoare de ac-iuni creative i constructive. Toate guvern -

rile corupte genereaz vulnerabilit i existen-iale; ara se afl mereu la marginea haosului,

oricând supus mi rilor anarhice. O guver-nare corupt , iresponsabil i del toareeste lipsit de autoritate. Lipsa de autoritateeste evident i ea se propag la toate nive-lele i în toate institu iile statului la fel decorupte, dup chipul i asem narea guver-nan ilor. Sfidarea organelor de ordine de c -tre unii cet eni este aproape îndrept it ,atâta vreme cât clasa politic nu are nici oautoritate moral . În fa a avalan ei faptelorcriminale, amplificate de criza economic ,omul din clasa medie se simte complet aban-donat de guvernan i, de institu iile abilitatecu ordinea public pentru care pl te te dingreu impozite i taxe. Iar ei vor din nou, idin nou, i din nou, s -i vot m, ca s le auto-riz m astfel func iile din e aloanele puterii,

s fac ceva concret pentru noi. S -ivot m oare doar pentru privilegiile lor?

Politicienii ar trebui s fie marii pedagogiai na iunii, a a cum sunt profesorii i înv -torii pentru copii. Politicianul pedagog artrebui s -l înve e pe omul de rând elementeleadev rului din politic , ca omul de rând snu fie Ursul, etern, p lit de vulpe, s scapeastfel de primejdiile la care e supus din cauzaignoran ei sale politice i a vicleniei politici-enilor. Asta înseamn ca politicianul s aibun caracter leal, s fie pedagogul care iube teadev rul mai presus de toate. Din nefericirepentru noi, politicienii no tri cel mai mult iu-besc minciuna. În exerci iul puterii, politicieniiau devenit a ii minciunii. Dar ce pedagogi

pot fi ace ti politicieni, când ei nu au nimic,absolut nimic, din sfin enia dasc lilor? Politi-cienii no tri nu sunt pedagogii na iunii, eisunt demagogii ei. Demagogia este echiva-lent cu imbecilitatea; unui demagog cu gân-dire instinctual îi este imposibil s se ridicela nivelul gândirii umane, bazat pe moralauman . i-atunci ce s înve e românii de lapoliticienii no tri, când eminenta lor gândirese reduce la inteligen a rudimentar , instinc-tual-animalic : a în ela, a fura, a min i, a vicle-ni? Influen at astfel de omul politic „care s-aajuns”, nu prin morala uman , ci prin gândireasa instinctual , omul de rând renun i el lamorala uman i î i construie te existen adup chipul i asem narea politicienilor. Dacexist o categorie social complet lipsit decaracter, aceasta este clasa noastr politic .

În pofida admira iei noastre (sau fricii)pentru solemnitatea puterii i oamenii ei, tre-buie s recunoa tem un mic adev r, anume

politicienii no tri tr iesc în sfera instincte-lor primare: toate gândurile, faptele i ac iuni-le lor se reduc la minciun , viclenie, ho ie,în el ciune, calit i pe care le reg sim la a-proape toate animalele de prad . Din acesteconsiderente, putem afirma c ace tia tr iescla nivelul subumanului. A te folosi zilnic degândirea primar , te autoprogrameaz in-con tient animalit ii. Înc de la începutuldemocra iei de dup revolu ia din ’89, poli-ticienii au instaurat nu un regim democraticrealist, ci unul al falsului. Sub cel de-al treilea…escu, oamenii politici au atins culmile ver-satilit ii i venalit ii, generând la toate ni-vele politice i administrative mefien a. Por-tofoliile ministeriale nu mai sunt rodul acti-vit ii politice asidue i creative a unui ompolitic; la fel ca titlurile aristocratice din evulmediu, ele se cump . Ministra sportului adat o pl cint de bani grup rii oligarhice ilui ...escu pentru portofoliul sportului. Cineare bani poate cump ra orice minister; se potscoate la licita ie. Cine vrea ministerul deinterne, de externe al armatei i al finan elor?Da i bani celui de-a treilea ...escu i v vindeorice minister! Aceast stare de lucruri gene-reaz o societate a corup iei generalizate i amefien ei. Într-o societate mefient nici in-ten ia de adev r nu mai e crezut . Într-o ast-fel de societate, în care criza încrederii a sc -zut la nivelul zero, comunicarea atinge limitaimposibilului. Cum se vede la cel de-al treilea...escu, comunicarea ra ional-uman este sor-tit e ecului. O astfel de societate care tr -ie te în aceast stare patologic , vrând-ne-vrând, se autoprogrameaz r ului. Cel de-altreilea …escu declara unui reporter c dacnu va câ tiga pentru un nou mandat ale-gerile, va pleca pe mare... Noi spunem c ori-

Page 47: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 47Anul II, nr. 11(15)/2011

unde ar fugi un om, de r ul pe care l-a comis,ul îl va ajunge din urm i-l va lovi ca un

bumerang, chiar atunci când se crede maiinvincibil.

adar, politicianul-instinctual dezvoltîn rela iile sale cu ceilal i semeni o gândireprimar cu consecin e distructive i gravesechele educative asupra oamenilor de rând.Când într-o societate dominante sunt instinc-tele primare (generate în toate situa iile depoliticieni) e de a teptat ca acea societate str iasc la limita de jos a umanului. Din acestemotive, cea mai mare valoare la români nu oare gândirea creativ , ci gândirea instinctua-

. Pe aceast valoare a inteligen ei animalices-a consolidat i s-a cronicizat în societatearomâneasc statutul omului tiranic, completlipsit de caracter, cu deosebire cel din sferaputerii politice.

Din cauza exclusiv a clasei politice, cumam ar tat, dominant în societatea româneasceste omul tiranic cu inteligen instinctual ,în vreme ce omul creativ este marginalizat.Mai este oare cazul s amintim c to i mariino tri creatori i-au realizat visele pe alte me-leaguri. S amintim doar pe celebrul inven-tator Henri Coand ..., dar câte alte inteligen ecreative (Mircea Eliade, Eugen Ionesco, EmilCioran, Ioan Petru Culianu) nu au emigrat înalte spa ii - aici, la noi, fiind încorseta i depresiunea psihic exercitat de creiereleinstinctuale, mai cu seam ale indivizilor dinsfera puterii, incapabili de vreo pasiune au-tentic , în afara pasiunilor instinctuale.

Un instinctual este un infantil prin exce-len . La fel cum copilul este psihic i mintalmai apropiat de starea animal , instinctualultr ie te ca un infantil. Pentru instinctual via aeste o nesfâr it joac . Dac gândirea instinc-tual a copiilor este acceptat ca f când partedin normalitate, pentru omul politic, infanti-lismul îl proiecteaz în postura de m sc rici(vezi botezul mielului Tr inic ). M sc riciulpolitic e un ins pervers, distructiv, ira ional,cel mai adesea absurd, ca str inul lui AlbertCamus. De altfel, în asta const imbecilitateaclasei noastre politice - în acest infantilismîn care se complace, în perversitatea pe careo promoveaz în rela iile sociale, în toateinstitu iile administrative, de la cele centralela cele locale, cu efecte politice, economicei sociale dezastruoase, demolatoare, adesea

de o hilar absurditate. Adev rata gândireuman este creativ ; ea îl plaseaz pe om înrândul b rba ilor adev ra i. B rbatul adev ratnu accept infantilismul. El î i fundamenteazexisten a pe cele dou morale: morala socra-tic a ra iunii i morala nazarinean a iubirii.El merge pe drumul vie ii, la fel ca Gandhi, pecalea adev rului i iubirii. Asta îl deosebe te

radical de instinctualul-infantil i-l face sfie lucid i creativ.

Gândirea politic româneasc actual cudominanta ei instinctual este în dezacordprofund cu timpurile noastre, e în dezacordcu tendin a general a gândirii din politicaeuropean , axat tot mai mult pe valorile gân-dirii umane, cele ale moralei ra iunii i iubirii,ale creativit ii i responsabilit ii politice,economice i sociale, în care esen a este res-pectarea individualit ii.

Cum se poate vindeca aceast Românieprofund bolnav , o Românie în care spirituluman al creativit ii este sufocat de domi-nanta gândirii instinctuale? Cum s vindec mlumea româneasc , când sufletul copiilor estepervertit înc din primii ani de coal prinexacerbarea instinctualului, prin promovareavalorilor gândirii instinctuale. Ursul p litde vulpe e un model educativ specific gândiriiinstinctuale române ti. „Ursul e prost!” ziceun copil. „Nu-i frumos s zici prost, Ursul enaiv!”, îl corecteaz înv toarea. Ursul nueste naiv, nu este nici prost, dar într-o socie-tate pervertit moral de clasa politic , Ursuleste eternul om de bun credin p lit devulpoiul politic. „Ursul p lit de vulpe” e opoveste care marcheaz destinul nostru, încare unii suntem în postura vulpii, al ii înpostura Ursului. Depinde pe ce valori miz mîn via , pe valorile vulpii, adic pe valorilegândirii instinctuale, sau pe valorile Ursului,ale gândirii ra ional-umane. A miza pe valorilevulpii, a tr i via a sub dominanta gândiriiinstinctuale ne determin s tr im într-o lumea în el ciunii. În el ciunea este cea mai uzi-tat form a criminalit ii în societatea româ-neasc pe care o sus ine i o promoveazclasa politic . Toat puterea politic se le-gifereaz , nu pe valorile autentice ale demo-cra iei cum este normal, ci pe nonvalorile în-el ciunii. Doctrina în el ciunii e fundamen-

tul filosofiei lui pseudo; ea genereaz suspi-ciune i neîncredere, grave blocaje i stag-

ri, o imposibilitate a dialogului i comu-nic rii, o permanent perversitate rela ional .La noi, cel mai inteligent este insul mechercare în eal , dar mai cu seam panglicarulpolitic, „omul care s-a ajuns”. De aceea, într-o societate în care dominant este gândireainstinctual , cea mai mare valoare o are vul-pea, nu Ursul. Prin urmare, admira ia româ-nului se îndreapt spre gândirea instinctual ,nu spre inteligen a creativ .

Copilul român ar trebui s evolueze, con-form preceptelor pedagogice promovate dePestalozzi, de la gândirea instinctual la parti-ciparea la cerin ele sociale, la înnobilarea su-fleteasc prin însu irea principiilor moraleisocratice i moralei nazarinene, a creativit ii,a d ruirii i dorin ei continui de cunoa tere.

A dezvolta la copil sentimentele de iubire,de încredere, de recuno tin , de supunerei de datorie, ca fundamente educative ale

rela iilor interumane, e necesitatea stringenta societ ii române ti actuale, care, în concu-ren a na iunilor din UE, trebuie s se elibe-reze de gândirea instinctual distructiv . Dar,cum am spus, prima lec ie pe care o înva lacoal copiii românilor este aceea a p lelii,

a în el ciunii. Morala uman , aceea a c iiadev rului i iubirii, este pervertit , înc depe b ncile colii, de gândirea instinctual . A

li pe semenul t u e un modus vivendiaproape normal la noi la români. Gândireainstinctual ne constrânge la o etern ac i-une autodistructiv , o dorin imbecil de aface r u.

Calea adev rului i iubirii se constituieîn fundamentele unei existen e creative. Pl -cerea de a crea i-a ridicat pe occidentali dinsfera instinctualului în sfera umanului. Înactul creativ al muncii i al d ruirii au sim itei c au g sit adev rata fericire - starea psihi-

de bine. Dup ultimele cercet ri ale unorprestigio i psihologi americani (Mihaly Csi-kszentmihalyi, 1991, Martin E. P. Seligman,2002), acestea sunt i fundamentele fericirii;ele dau sens vie ii i ne asigur starea degra ie. Pentru asta, trebuie s îndeplinim unminim de condi ii: a) s avem o situa ie eco-nomic acceptabil , b) s avem predispozi iai capacitatea de a ne d rui unei idei, unui

semen sau unui grup de semeni (dorin a sin-cer de a face bine este profund moral ), c) onecurmat voin de cunoa tere.

În ce lume tr im, noi, românii? Întrebareae retoric . R spunsul e evident: într-o lumea gândirii instinctuale. Lumea noastr ro-mâneasc e o lume sup rat , o lume a îngri-jor rilor existen iale, o lume nevrotic , gene-rat i men inut în aceast stare psihic depoliticianul veros, lipsit de caracter i, prinasta, incapabil s administreze ara.

Bibliografie:1) J. H. Pestalozzi - Cum î i înva Gertrudacopii, Ed. Didactic i pedagogic , Bucure ti,1977, p.262) Nicolae Iorga - În lupt cu absurdul revizionismmaghiar, Ed. Globus, Bcure ti, 1991, p. 653) Platon - dialogul Eutyphron4) Biblia - Genesa (Facerea) 1 -31; 18-325) H.R. Patapievici - Politice, edi ia a V-a , Ed.Humanitas, Bucure ti, 2008, p. 5,8,35,49,61.6) H.R. Patapievici - Zbor în b taia s ge ii, Ed.Humanitas, Bucure ti, 2009, p.50.7) Marin Preda - Via a ca o prad , Ed. Albatros,Bucure ti, 1977, p. 3108) E. R. Doods - Grecii i ira ionalul, Ed. Polirom,Ia i, 1998, p. 489) Jorge Luis Borges - Eseuri, Ed. Polirom, Ia i,2006 [Andrei Ionescu - Prezentare, p. 330]

Page 48: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

48 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

În peisajul cultural românesc,numele scriitoarei Mariana VickyVârtosu este foarte cunoscut.Este pre edinta Ligii ScriitorilorRomâni, filiala Vrancea, cu leg -turi la Centru, Cluj, organizeazconcursuri de crea ie literaranuale pentru liceenii din Vran-cea, patroneaz apari ia unor An-tologii ale scriitorilor membri aiLigii. Activitatea sa este mult maicomplex , fiindc de zece ani, câ inum Asocia ia Cultural „Du-iliu Zamfirescu” i cenaclul deluni, cu acela i nume, Marianaeste cronicarul acestui cenaclu,consemnând, de fiecare dat , totce se discut pe marginea texte-lor citite. Astfel, dup apte anide observa ii, a hot rât s tip -reasc o carte cu valoare de do-cument, pe care a numit-o suges-tiv „ apte ani spre un Tibet”.Titlul ar p rea, unor cârcota i,destul de preten ios, pentru car fi gata s se întrebe: „Ce are a-ceast carte comun cu Tibetul?”.Dar eu, care am venit mai târziuîn cenaclu, a spune c are leg -tur , titlul fiind o foarte sugestiv

metafor a drumului spre cunoa -tere, a urcu ului dificil c tre des -vâr ire artistic , spre în imilerarefiate ale artei pure, o perma-nent încercare, o lupt neobo-sit cu obstacolele. Cartea esteasemenea unui roman, ale c ruipersonaje sunt scriitorii ce autrecut, rând pe rând, pe la cena-clu, au participat la concursuriliterare, au fost premia i. Prin in-termediul autoarei, auzim voceafiec ruia, chiar dac unii au tre-cut într-o alt lume: Dumitru Pri-cop, Ion Panait, Constantin Ghi-ni , Corneliu Fotea, Florin Pa-raschiv. Ei tr iesc în paginile c r-ii i parc tot îi mai admir m cum

urc , pas cu pas, c tre „un Tibet”!Remarcabil este atitudinea

autoarei, care, cu un extraordinarsim auditiv i vizual, noteazgesturi, atitudini, orgolii, ce trecneobservate oamenilor obi nui i.Observând-o cum noteaz , aten-

, comentariile, ai crede c nuvede i nu aude i altceva. Dariat cum apar, în carte, reac iile laapari ia primului num r al revistei„Oglinda literar ”: „Pu in pate-tism. Un strop de orgoliu, nedu-merire i curiozitate. Ochii maricât felinarele” (pag. 26). Apoi:„N-a fi eu acest soi de cronicar,dac a trece neobservat triste-ea tefaniei. Îngrijorarea i preo-

cuparea prof. Florin Paraschiv,apatia Marcelei Blaga, satisfac ia

rgit pe obrajii lui Vergilius.”(pag. 26). Comentariile la un texti reac iile: „Dar, cât de zei suntem

atunci când vis m i cât de cer e-tori atunci când gândim, vom ve-dea”, se aude, de dincolo de timp,Florin Paraschiv. „Text de avan-gard ?”, se întreab tefaniaOproescu.

Se desprinde, din carte, admi-ra ia scriitoarei pentru to i ceilal iscriitori, care au primit-o cu încre-dere printre ei, mai ales fa deGheorghe Neagu, un deschiz torde drumuri, ori fa de Florin Pa-raschiv, cu o bogat cultur , fade Virgil Panait, pe care îl r sfacu numele anticului precursor la-tin, Vergilius. Scriitoarea noteaz ,atent , discu iile aprinse, nemul-umirile, izbucnirile orgoliilor,

care, între scriitori, sunt de în e-les. Nu lipsesc listele premian-ilor pentru fiecare an în care s-

au mai organizat concursuri decrea ie literar i festivaluri aleAsocia iei Culturale „Duiliu Zam-firescu” ori ale Salonului LiterarDragosloveni, m rturii pre ioase,mai ales pentru prezent, când a-ceste concursuri nu se mai in,din lipsa banilor. Iar la edin elede cenaclu, sunt tot mai pu iniscriitori!...

Mariana Vicky Vârtosu esteo scriitoare modern , talentat ,atent la noile tehnici de crea ie,acestea fiind observabile în pro-za i în poeziile sale. Renun ândla modalitatea clasic de structu-rare a operei i de creare a perso-najelor, în romanele sale întrebu-in eaz o multitudine de tehnici,cum ar fi: colajul, inser ia unortexte, interven ia autorului, careuneori st de vorb cu persona-jele ori ia drept martor chiar pecititor, amestecând, în text, prac-tic, toate instan ele narative, într-o complicitate interactiv privindderularea ac iunii ori creionareaprotagoni tilor. Textul devine unfel de puzzle, care îl invit pe lec-torul avizat s g seasc locul fie-

rei piese dintr-un ansamblu.Personajele sunt portretizate su-

mar, la început, cu câteva tr -turi fizice, uneori ni te tu e cari-caturale, pe parcurs dezv luin-du- i tr turile morale.

Romanul „Misterul golfuluilbatic” are o astfel de struc-

tur . La început, în loc de prefa ,autoarea ine s precizeze careeste lectorul int : „Pagini dedi-cate exclusiv (?)... romanticilor.

i, tinerilor... Ori poate... celor cedoresc s mai descifreze câte ce-va din „eternul feminin”. Prinaceste cuvinte, scriitoarea atrageaten ia asupra temei romanului:Dragostea. i faptul c eroina esteo femeie misterioas .

Interesul pentru lectur estesporit i de plasarea în legend acelor doi îndr gosti i, Thea iCezar, care, desp i în via denehot râri i orgolii, se vor uni,asemenea cuplurilor celebre din„Marile legende ale lumii” (maiales Tristan i Isolda, cu care seaseam , într-un anumit fel), înmoarte, eternizând, astfel, iubirealor. Cei doi ar fi avut toate atuurilefericirii: sunt tineri, frumo i, inte-ligen i, îndr gosti i. Thea apare,de la început, disperat de nouaamânare din partea lui Cezar inu ascult vocea ra iunii în per-soana prietenei sale, Dia. Cu o-chii ro ii de plâns, ascult doje-nile acesteia i caut justific riale comportamentului omuluiiubit, de i au trecut foarte mul iani de la prima lor întâlnire (fi-icele lor, din c torii diferite,sunt studente). Din acest punct,al observatorului femeii careplânge pe un scaun dintr-un au-tocar ce o duce, din nou, în str -in tate („M rea ezai, în a a fel

Elena STROE OTAV~

Mariana Vicky V@rtosu –o scriitoare modern#

Page 49: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 49Anul II, nr. 11(15)/2011

încât s -i pot distinge fa a. Aju-tat de ar miul bronzului, nu în-destul pentru a-i estompa paloa-rea nesomnului, obrazul femeiiavea tr turi perfecte. Obosealavocii confirma îns disconfort.Oft u or, cuib rindu-se în loculde la fereastr , în a a fel încât snu i se descopere lacrimile. Le

s iroiasc , tergându-lediscret cu ar torul.”), autoareane întoarce în timp, prezentându-ne o alt Thea: tân i frumoasarhitect , plimbându-se singurpe str zile înguste ale ora uluinatal, pe care ar dori s -l schim-be, s -l modernizeze, ori împ rt -indu- i gândurile i planurile

unui coleg, care o înso ea, une-ori, în plimb rile nocturne: „Unfebruarie cald, vântos. Printretrec tori, Thea. Înalt , ml dioas ,ca un lujer. P rul, ce-i dep tetalia, l sat s fluture în vânt, su-bliniaz nep sarea. Înso it tot-deauna de marele ei vis, treceprintre trec tori, curge ca m ta-sea...Viseaz la reconstruc iaora ului.” Dar totul se schimb ,în momentul în care îi apare bruscîn fa un tân r „înalt, peste unuoptzeci i cinci, cu o inut admi-rabil , vocea lui cu sonoritate me-talic , discordant cu blânde eavorbei, a nedumerit-o la fel demult, poate, ca i albastrul intensal iri ilor.” Limbajul ochilor,„ferestre ale sufletului”, îi une te

ca ei s i dea, deocamdat ,seama, c acest lucru le va schim-ba via a i le va aduce nenoroci-rea: moartea în Golful s lbatic, pecare i-l aleseser ca loc al lor, alîntâlnirilor de dragoste. Golfuleste descris de la început: „Limbade uscat rupea în dou luciul a-pei, de-a latul, atingând cel laltmal. Trei s lcii crescute una-ntr-alta, împletindu-li-se ramurile caîntr-o îmbr are, stau aplecatepeste ap , implorând... Cerul, maitotdeauna luminat într-un haloverde-alb strui, ca într-o minu-nat stare de veghe, într-o incre-dibil complicitate cu apa, cu p -mântul, cu neantul, cerul transfe-rând locului din misterul s u.” Deremarcat sim ul vizual, talentuldescriptive i puterea de suges-

tie a imaginilor premonitorii. Fi-nalul c ii reia aceste imagini,într-un registru de co mar. Moar-tea celor doi îndr gosti i este su-gerat de un potop, ce înghite

mântul din golf, un co mar am-plificat de scâncet de copil „ne-

scut”, care î i caut p rin ii.În romanul „Dincolo de ni-

mic”, autoarea se deghizeaz în...regizor. În mâinile ei, personajelejoac roluri: în via ori într-unfilm. Grani a dintre realitate i fic-iunea unui scenariu de film este

fracturat , lectorul fiind invitat sseasc singur elementele care

le diferen iaz . Abia la pagina 110afl m posibila interpretare a tit-lului, oferit chiar de c tre autoa-re (ori poate de c tre un perso-naj, al c rui purt tor de cuvânteste): „ i, dincolo de nimic... altnimic?!... scâncetul! Ori, poatecuvântul, adic , alt VIA !Dincolo de nimic e întotdeaunaceva. Dincolo de nimic e iubire!Nimicul îl decidem noi.”

Drama tinerilor care î i cautîmplinirea pe alte meleaguri, lamunc , la studii ori pentru reali-zare personal , este tema princi-pal a romanului. Se mai adaugiubirea, condi ia femeii (care, pes-te timp, a r mas aceea i), visul,timpul, în toate dimensiunile per-cepute de fiin a uman , via a cafilm ori filmul ca via , rela iileinterumane, de cele mai multe oridegradate. Plute te, în carte, unfatum, un destin implacabil, cucare omul încearc s lupte, dar

din care iese, aproape totdeauna,învins.

Protagonista romanului esteMaria, un nume predestinat, par-

, suferin ei. Ea este simbolultuturor tinerilor dezr cina i dinrosturile lor, pleca i în str in tate

i încerce norocul. La numaioptsprezece ani, de o frumuse eangelic , cu trupul firav, fa afoarte alb , ca hârtia, p rul blondi lung, pân mai jos de talie, Ma-

ria vine în Fran a s studieze, darbanii nu-i ajung i trebuie smunceasc . Traverseaz medii isitua ii greu de imaginat pentruvârsta ei, bine ascunse în scriso-rile trimise acas . Mama încearc

cread ce-i scrie fiica: studiazmult în bibliotec , î i d exame-nele la timp, are o slujb bun .Dar Maria, împreun cu Adina,prietena ei de acas , îndur multeumilin e: servesc într-un bar, stândîn picioare ore în ir, mâncând, peapucate, tot în picioare, suportpe be ivul i drogatul iubit al Izei,coleg de apartament, care î i ba-te iubita în fiecare sear , li se furhainele i banii, silite fiind s rab-de de foame zile în ir, sunt vân-dute, r pite, eliberate. Cele douprietene atât de diferite (Mariablond , Adina brunet ; Mariasensibil , Adina ascunzându- isensibilitatea în vorbe dure i în-jur turi), sunt jignite de clien iibarului: „...voi, româncele, sun-te i neam de igani. Cer i, fu-ra i…v prostitua i. i mai sunte ii proaste. Frumoase, dar proas-

te. V vinde i ieftin” (pag. 63).Tocmai aici intervine ambigu-

itatea privind adev rul despreMaria. Se pare c a primit rolulprincipal într-un film, regizat de

tefan, prietenul m tu ii sale, Va-leria, ale c rei scrisori întrerup,din când în când, scenariul. Darlectorului îi vine greu s a ezepiesele acestui puzzle, existândo complicitate a scriitoarei cu ci-titorii, între a sugera c cele po-vestite sunt reale ori un scenariude film. De aici, numeroase între-

ri, la care cititorul trebuie sseasc singur un r spuns:

Maria tr ia într-un trecut destulde îndep rtat ca prin es , c -torit for at cu un b rbat mult maiîn vârst decât ea, de c tre auto-ritarul ei tat ? (explicând, princoncep ia reincarn rii, drama eidin prezent? i care este prezen-tul cel adev rat? Nu cumva pre-zentul este viitorul?) A fost vân-dut , în Fran a, unor negustoriarabi, având i un copil cu tat lprin ului, deghizat în produc torde film? Prin ul tân r, arabulMorchad, care o ia în c torie,împotriva familiei, este real oripersonaj în filmul care se turnea-

, cu scenariul „scris din mers”?Nici un r spuns nu pare destulde sigur, fiindc totul se rote te,ca într-un carusel ame itor. Ca oadev rat lovitur de teatru,scriitoarea propune mai multefinaluri, l sându-l pe cititor s a-leag unul, s fie el mâna Desti-nului!...

Zeu i faraoni

Page 50: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

50 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Octavian LUPU

De la începuturile sale, poli-teismul a fost gândit i destinatpentru a înlocui monoteismul.Prin inventarea diferitelor mito-logii, s-a c utat, sub o form saualta, s se justifice existen a zeilori a tuturor cerin elor lor fa de

oameni, acest lucru devenindfoarte util în sus inerea castei pre-

ilor. De fapt, putem spune cpoliteismul a fost strâns legat deevolu ia acestei categorii de „in-termediari” dintre zei i oameni.

La fel ca pe orice alt piade natur economic , în dome-niul religios inventarea unui pan-teon de zei era eficient în a sus-ine o preo ie extrem de diversi-

ficat . Astfel, o anumit categorieera dedicat unui anumit zeu, sspunem Ra sau zeul Soare. O altcategorie era devotat lui Osirisi cerin elor sale, iar alta lui Isis.

În concluzie, se crea loc pentrumai mul i preo i, fiecare fiind„specializat” în domeniul de acti-vitate al respectivului zeu.

De exemplu, dac oameniisau conduc torii doreau recoltemai bogate sau ie irea din secet ,mergeau la templul lui Isis, zei afertilit ii. Ea rezolva i toate pro-blemele de natur sexual sau fa-milial . Dac se dorea remediereaunor chestiuni de natur politic ,se apela la zeul Ra, el fiind consi-derat unul dintre cei mai puter-nici, a a cum soarele este maistr lucitor decât toate celelalteastre. În cinstea tuturor acestorzei se dedicau temple impun -toare, iar ceremoniile sau ritua-lurile erau dintre cele mai feluritei mai adaptate diferitelor catego-

rii de „consumatori” de serviciireligioase, adic de închin tori.

Statui imense, ce simbolizau

pe ace ti zei, erau plasate în inte-riorul templelor, cu scopul de aveni în ajutorul „mul imii”, ce nuera capabil s î i imagineze camcine sunt ace ti zei, precum ipentru a da o nuan de sacru,de prezen a divinit ii în cauz .La anumite semnale sonore, dateprin tobe sau trâmbi e în cadrulceremoniilor religioase, to i cei ceparticipau la actul de închinarese plecau în fa a acestor simbo-luri sau „chipuri” i jurau loiali-tate fa de zeul sau zeii în cauz .

Totdeauna, orice form denesupunere era aspru sanc iona-

în via a de acum, dar i cea vi-itoare. Zeii erau fiin e cu mareautoritate, ce î i nimiceau adver-sarii i cereau supunere deplindin partea muritorilor. Astfel,mul imile nu î i puteau alege zeii,ele fiind obligate s urmeze tra-di ia poporului în care s-au

scut, fiecare grup etnic având„dumnezeii s i”.

De aceea, formele distinctede politeism au fost asociate di-feritelor popoare, cu scopul dea contura specificul lor na ionali preten iile lor asupra teritoriu-

lui de inut sau destinat cuceririi.A pleca din religia ta, în care te-ai n scut, echivala cu un act detr dare na ional , de neiertat. Deaceea, politeismul interfera pu-ternic în via a social i perso-nal , cu o mul ime de implica ii iramifica ii politice.

Îns tendin ele politeiste auevoluat i s-au accentuat pe m -sur ce s-a produs îndep rtareade monoteismul originar, feno-men accentuat de diversificarealimbilor vorbite i de r spândireaoamenilor pe suprafa a p mân-tului. La început, politeismul s-a

al turat monoteismului originarca o variant alternativ , pentruca ulterior s se impun definitivînlocuindu-l pe acesta. Apari iastatului ca form de organizaresocial , cu ierarhizarea sa speci-fic legiferat prin politeism, pre-cum i lipsa culturii scrise la popu-la iile nomade, au determinat înfinal abandonarea monoteismu-lui originar i trecerea la religii încare imagina ia preo ilor s-a îm-pletit armonios cu interesul con-duc torilor i cu ignoran a maselor.

De aceea, rena terea mono-teismului originar presupuneaobligatoriu înfiin area unui statteocratic, o form scris a înv -

turilor fundamentale, o activi-tate constant de educare a ma-selor prin studierea i aplicareapractic a monoteismului în toateaspectele vie ii, precum i dez-voltarea unei na iuni prin care srealizeze toate aceste lucruri. Celales pentru a ini ia acest proiecta fost unul dintre cei mai de sea-

lideri ai antichit ii, cunoscutsub numele de Moise.

Principalele informa ii cuprivire la via a lui Moise le g simcu u urin în cartea Exodului,unde se relateaz circumstan elena terii sale, abandon rii sale peapa Nilului, copil fiind, i salv riimiraculoase de c tre una dintreprin esele Egiptului. De fapt, car-tea Exodului continu linia po-vestirii din Geneza, oferindu-neinforma ii asupra a ceea ce s-aîntâmplat dup moartea ultimuluimare patriarh al evreilor, i anumeIosif.

Structura c ii Exodului ur-meaz o traiectorie liniar , simi-lar Genezei, începând cu istoriatrist a încerc rilor de asimilare

for at a evreilor, de exploatarebarbar i de limitare a dezvolt riilor. Astfel, bun voin a ini ial aegiptenilor, fa de evreii din tim-pul vie ii lui Iosif, a fost brutalînlocuit de intoleran , abuz irepresiune la o distan mic detimp. Un rol important în aceastevolu ie l-a avut în mod clar idiferen a etnic dintre evrei i e-gipteni. De fapt, evreii proveneaudin grupa de popoare semiticece î i aveau originea în Mesopo-tamia, în timp ce egiptenii eraudin grupa hamitic , r spândit înPalestina, Egipt i toat Africa.Rivalitatea i du nia dintre ci-viliza ia Egiptului i cea din Me-sopotamia era binecunoscutdin timpuri imemoriale. La în-ceput, triburile hamitice au mi-grat din Mesopotamia trecândprin Palestina c tre delta Nilului.O parte dintre ele a mers mai de-parte c tre izvoarele sale, dândna terii culturilor africane, iar oalt parte a r mas în zona fertila deltei întemeind Egiptul. De ipoliteismul egiptean îl copia înmare m sur pe cel babiloniandin Mesopotamia, totu i în timpau ap rut diferen e majore, ceamai de seam fiind proclamareazeului Soare, adic Ra, ca zeu su-prem. De asemenea, o alt «ino-va ie» preo easc i politic afost declararea conduc toruluisuprem, numit i Faraon, ca avândorigine divin , fiind un fel de se-mizeu.

Venirea evreilor în Egipt aconstituit o provocare majorpentru conduc tori rii, ace tiaîn elegând natura serioas a po-ten ialului conflictului etnic ireligios care era pe cale s se pro-

Schi]# de studiu a Biblieidintr-o perspectiv# de ansamblu

(partea a III-a – Cartea Exodului)

Page 51: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 51Anul II, nr. 11(15)/2011

duc . Prin rudenia lor, evreii erauîn leg tur de sânge cu du maniide pe valea Eufratului, iar prinreligia lor monoteist , ei repre-zentau un continuu afront la po-liteismul egiptean, cu care sub oform sau alta se aflau în com-peti ie. De aceea, liderii Egiptuluiau luat decizia asimil rii evreilori transform rii lor într-o na iune

de sclavi, ce urma s munceasc plat la proiectele ambi ioase

de construc ii monumentale alefaraonilor. Nu în ultimul rând,printr-un efort bine direc ionat isub pretextul muncii continue,evreii au fost împiedica i în a- iurma religia pe care o mo teni-ser de la Avraam. Astfel, au de-venit un popor f istorie, desclavi afla i la discre ia egipteni-lor, inclusiv a oamenilor de rând,fiind supu i la toate abuzurileimaginabile. De aceea, cartea Exo-dului începe cu aceast relatarea contextului defavorabil în careau ajuns evreii în timpul ederiiîn „casa robiei”, adic în Egipt.

Urmeaz povestirea vie ii luiMoise de la na tere i pân lafuga din Egipt. Mai departe semen ioneaz descoperirea pecare a avut-o, precum i încredin-area misiunii de a continua pla-

nul început cu Avraam i de aconduce pe evrei afar din Egiptîn Palestina. Cu multe detalii suntredate aspectele impresionanteale manifest rilor supranaturalece au determinat pe egipteni, po-por supersti ios, s dea drumulevreilor, precum i nimicirea ar-matelor trimise s îi aduc înapoipe evrei în timpul travers rii M riiRo ii. Trecând de cealalt partea M rii, în peninsula Sinai, dejaintr în scen , la o scar extins ,persoana Celui ce se descoperiselui Moise i care din acea clip aînceput directa c uzire a popo-rului evreu prin pustie.

Citim în continuare despreinten ia înfiin rii unei teocra ii,precum i despre Legea de con-duit dat la Sinai, al turi de Tem-plul mobil pe care evreii l-au rea-lizat în conformitate cu instruc-iunile primite. La final, cartea

Exodului ne prezint imagineamanifest rii supranaturale aCreatorului cerurilor i al p mân-

tului în actul dedic rii cortuluiTemplului ridicat special pentruca El s fie împreun cu poporul

u pentru totdeauna.Ar mai fi de ad ugat i eveni-

mentele nefericite ale pierderiiîncrederii în Dumnezeu din parteapoporului, dorul dup îmbuiba-rea cu carne din Egipt i murmu-rul continuu împotriva lui Moise.Aceste lucruri exprim o conti-nuitate peste timp a deficien elorde caracter ale patriarhilor des-cri i în cartea Genezei. Îns , cutoate acestea, expunerea se în-cheie pozitiv, oferind imagineaprimei teocra ii înfiin ate vreo-dat în istoria omului pe p mânt.

Ca element central al c ii sepoate re ine evenimentul comu-nic rii directe dintre Dumnezeui na iunea Sa cu ocazia procla-

rii codului S u moral pe mun-tele Sinai. Acesta a fost momen-tul de cel mai mare dramatism alîntâlnirii dintre om i Dumnezeudin tot ce s-a consemnat vreoda-

. Credin a ferm a lui Avraam,combinat cu ascultarea deplinde codul divin, reprezint înv -

tura de baz a c ilor Genezai Exod. Îns despre detaliile

combin rii acestor dou elemen-te în actul de închinare, adic în-crederea i ascultarea, vom vorbiîn cadrul schi ei de studiu a c iiLevitic, urm toarea dup Exod.

Astfel, politeismul a contra-atacat încercând s distrug re-apari ia monoteismului prin per-secutarea evreilor i transforma-rea lor într-un popor de sclavi,lipsit de drepturi, identitate i me-morie. Dar prin interven ia directa Creatorului, restaurarea mono-teismului a mers mai departe prinînfiin area primei teocra ii i prineliberarea miraculoas din Egipta evreilor, urmat de redarea i-dentit ii i memoriei lor colec-tive. Acest lucru a presupus tre-cerea la o religie bazat pe cuvân-tul scris, descoperit de c treDumnezeu i la o lucrare conti-nu de educare na ional în a r -mâne fideli angajamentului de afi o na iune aleas pentru Dum-nezeu. Astfel, refacerea umani-

ii a mers mai departe în dep -irea c derii din Eden, îns des-

pre ceea ce a urmat vom revenicu detalii în episodul urm tor.

THEN

if the sun will crywith tears of magic goldor stars of blood,on Earth,will drip- drop;

if the night will tightenin it’s breast: just powder;all the memories remainedsimple, strange, in the dark ofOUR.

if a flower risespale beads of moon,or if the human beingswill have just body and soul,they’ll forget their SOON.

then the sky will bea sewed sign of question,then we will all bejust simple shadows in move; tension.

then, a beautiful morning,will smile with twilightand the Planet will havelocked wax-cherries of light … bright.

then, we won’t have vertebrasand not even points of viewwe, shadow- spaces of move,we will drink the pure CHAR-ACTER YOU.

Denisa BOGHEANU

WHEN THE SKY WILL FALL

If you want the music more,You will find the love before.

One day, when the sky willfall,I promise I will dance yourcall;

To remember the magic sym-phony,To remember that you fell forme.

“- You divided the Lightwhen we stood side by side;”

we were magical, lyrical,like a dream of the center of“Incredible”.

Play a light through an opendoor,Yellow angel, remember youmore and more.

I want to run,I want to pray…

I want to remember the“Heartbeat” one day!

That HeartbeatI can’ t feel in my soul,

which I can touchonly in a “magic role”.

That Heartbeat whichmeets the Pure True;that Heartbeat whichalways will remember me about YOU.

Isis

Page 52: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

52 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

În luna februarie 2011, scri-itorul Gheorghe A. Stroia d deala iveal primul s u volum de cri-tic literar , intitulat „Petale dincuvinte”. Peste vreo ase luni,publica cel de-al doilea volum,tot de critic , intitulat „Dincolode vitralii”, dovedindu-se unprolific autor, care ne-a uimit cuputerea sa de munc i, mai ales,cu deosebita sa capacitate decrea ie. Dac în primul volum,„Petale din cuvinte”, ne-a de-monstrat c are un viguros ta-lent de critic literar, cu un ascu itspirit analitic, („înmânu at” într-o generoas omenie i bun tate),în volumul „Dincolo de vitralii”i-a impus noi exigen e în ana-

lizele i interpret rile sale, cu unsalt calitativ pe m sur . Nu s-amai mul umit doar cu dezv luirea,interpretarea i punerea-n lumina calit ilor artistice ale opereloranalizate. A c utat s dea la ivea-

acele izvoare din adâncul su-fletelor creatorilor analiza i, sursereale de for e expresive, genera-toare de st ri emo ionale, cople-itoare pentru cititorul înv luit în

lumina sufleteasc a respectivi-lor autori.

Analizându-le operele, Gh. A.Stroia p trunde în sufletele auto-rilor, descoperind, a a cum m r-turise te în cuvântul introductiv:

„întinderi vaste dintr-o catedrala spiritului uman, m ri c toare,pa i peste stele, fulgere, ilumin ri,curcubee peste timp, pornind dininima celui care scrie i înfipt a-dânc în sufletul celui care cite -te”. Uluitoare peisaje ale suflete-lor de scriitori! Suflete în care sescufund scriitorul Gh. A. Stroia,cu privirea scrut toare, dincolode vitraliile operelor analizate. Oface pentru a în elege mai bineresorturile intime ale crea iilor li-terare i motiva iile creatorilorcare î i d ruiesc generos sufle-tele celor care îi citesc. Acele mis-terioase vibra ii de suflet sunt ilu-minate de spotul luminos al ana-lizei literare, pentru a descoperiîn ele sclipiri de talent, vibra iiunde scânteiaz nestemate deidei i sim iri, transpuse în vi-brante cuvinte purt toare de me-saje luminoase, menite s -nc l-zeasc sufletul cititorului.

i acest demers insolit, Gh.A. Stroia îl face cu mult delica-te e i elegan , dar i cu modes-tie i timiditate. Pentru c dânsulnu consider cartea sa „un volumde analize i aprecieri critice, orieseistic literar ”. Crede c reali-zeaz doar „un inventar de cro-nici, recenzii i prefe e”, izvorâtedin „pl cerea sa de a citi”. L u-dabil , inspirat i rodnic „pl -cere”! Care s-a dovedit a fi unpre ios act de cultur . S vedemde ce nu este un simplu inven-tar? Este adev rat c în carte nusunt expuse exhaustiv i explicitprincipiile sale critice i nici me-canismele instrumentarului s ucritic. Dar acestea se contureazatât din creionarea lor în cuvân-tul introductiv, intitulat „Argu-ment” cât i din aplicarea impli-cit în fiecare text de analiz .

observ m c în „recenzi-ile” sale dovede te o vast eru-di ie cu trimiteri i/sau exempli-fic ri din operele clasicilor cul-

N#stase MARIN

turii na ionale i universale, care-i dau posibilitatea unor largi ipertinente explica ii, bazate pebogate documenta ii. Numai înacest fel poate s fac evaluareaoperei analizate, prin comparareaacesteia cu opere ale clasicilorliteraturii, picturii sau muziciina ionale i universale. Pentru cdumnealui consider opera li-terar , ca i pictura ori crea ia mu-zical , înalte vibra ii suflete ti alecreatorilor, din a c ror analiz des-prinde m rimea talentului i carac-teristicile operelor acestora. Ca-racteristici care-i permit evaluareaoperei analizate i prin compara iacu opere clasice similare.

Chiar de la primul autor ana-lizat (Cristian Petru B lan - „Eros-sonete”), Gh. A. Stroia face o in-cursiune ampl în istoria sonetu-lui, cu o descriere de excep ie aacestei interesante forme prozo-dice de poezie, în care i-au în-cercat ascu imea talentului ceimai mari poe i ai literaturii na-ionale i universale. Cu aceast

descriere creeaz cadrul de eva-luare i stabilirea locului ocupatde autorul analizat în evolu ia so-netului. Astfel ne convinge cacest autor a scris sonete super-be, comparabile cu cele ale clasi-cilor. O analiz complet care facecunoscute cititorului nu numaiaspectele valorice ale operei res-pective, dar i dimensiunile va-lorii, raportate la autorii clasici fo-losi i ca repere cu opere similare.

Gh. A. Stroia p trunde cu ar-ca analizei prin toate pliurile iungherele operei i d la ivealsimboluri încifrate în metaforemustind de idei i în elepciune,precum i frumuse i poetice plinede mistere, tr iri extatice i sim irialese. Desferec mesajele ascun-se în simboluri i, cu mult m ies-trie, mânuind cu elegan un bo-gat limbaj cu figuri de stil surprin-

toare, pline de farmec, transfor-

diamantele operei analizate înbriliantele pline de sensuri i în-elesuri care fulgureaz sim irea

cititorului. Prin aceast tehnicîi stârne te curiozitatea i-i moti-veaz dorin a de a descoperi fru-muse ile din acea carte care s -iumple de bucurie i s -i înc l-zeasc sufletul.

Am încercat s în eleg sco-pul scrierilor sale de critic lite-rar , plecând de la pasiunea sade a citi i de a se l sa impresionatde lecturarea unei c i. Mi-amdat seama c rostul scrierilor salenu este numai acela de a desco-peri i a atrage aten ia asupraunor personalit i ale scrisului ivaloarea operelor create de ei.Destinatarul principal al aprecie-rilor critice, recenziilor i cronici-lor literare este CITITORUL, c -ruia dore te s -i insufle acea no-bil i ardent pasiune de a citi,de aplecare spre universul defrumuse i al creatorilor de lite-ratur . Pentru M ria Sa Cititorul,se str duie te s interpreteze cre-

iile unor autori prin analize iexegeze fascinante.

Este de admirat la scriitorulGh. A. Stroia curajul de a recenzascriitori contemporani cu o per-sonalitate complex , precum Vic-tor Sterom, care are o vast ope-

poetic , cu adâncimi neb nu-ite în bog ia de idei i în elesuri.

nu uit m c Victor Sterom arei o imens oper de critic lite-

rar , excelând cu celebrele sale„Fulgura ii”. Or, nu-i chiar a a de

or s „apreciezi” pe autorulacestora. Dar Gh. A. Stroia s-aîncumetat i a reu it s relevezeinfinitele frumuse i poetice alebardului ploie tean.

i ceilal i scriitori analiza i,precum: Cristian Petru B lan,George Pa a, Constantin Seve-rin, Vasile Sevastre Ghican, Flo-

„Dincolo de vitralii” de Gheorghe A. Stroia(Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2011)

Page 53: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 53Anul II, nr. 11(15)/2011

rina Zaharia, Viorela Codreanu Ti-ron .a., sunt personalit i inte-resante, bine conturate în litera-tura noastr contemporan , fie-care cu specific i caracteristicidefinite, c rora, criticul Gh. A.Stroia a reu it s le ilumineze ulti-mele volume publicate, dându-le la iveal inedite valen e valori-ce care le sporesc personalitatea.

Mai mult, î i asum respon-sabilitatea de a selecta din puz-deria de nonvalori, ca un adev -rat c ut tor de pietre pre ioaseîn mâlul banalului cotidian, undedescoper certe talente aflate ladebut. Astfel, ne atrage aten iaasupra lui Daniel D ian (volumul„Arbori de cristal”), un poet va-loros, cu „un stil original i sim iripoetice de rang înalt, axat peadev ruri existen iale îmbr cateîn aura unui eros special”.

Încânt cu „aprecierile” deo-sebit de plastice din analizele sa-le, realizate tot atât de poetic cai scriitorii analiza i, dând atâta

farmec i limpezime scriiturii, în-cât aceasta e citit cu pl cere i

or în eleas . Voi exemplifica: laCristian Petru B lan face „o baiede oapte” în sonetele acestuia,descoperind „cantabilitatea, lu-

minozitatea i pre iozitatea ver-surilor” cu care „construie te pen-tru cititor o nou arhitectur a ra-iului” considerând acest volum„un diamant prins în filigranulsim urilor”. La George Pa a, con-sider c volumul acestuia „Ate-lierul albastru” este „nobila casa unei poezii ce te înv luie în cea-a fin a indescriptibilului, pe ca-

re, deschizând larg por ile sufle-tului, îl vei sim i invadându-te cuo stare de bine”. Poezia lui VasileSevastre Ghican îl surprinde prin„calit ile sale balsamice: simpli-tatea expunerii i a tr irilor, trans-paren , alternarea dozei - uneoriascetic , alteori generoas - a sim-bolurilor”. La Florina Zaharia,descoper în volumul „Eua” o„permanent lupt a contrariilorcare se resping i se atrag, ca într-un experiment electrostatic, efec-tuat în (micro)cosmosul poetic”,cartea fiind caracterizat ca „o e-clectic împletire a st rilor i vi-bra iilor poetice, lirism subtil irezervat, universul dual, lupta con-trariilor pe calea c tre lumin ”.

În urma analizelor, sinteti-zeaz esen a mesajelor fiec rei

i, prin a a-zisul „leit motiv”al volumului, cum ar fi: la CristianPetru B lan - suprema ia iubirii,

la Florina Zaharia - teama „trans-format ” în verb, la Daniel D ian- zborul, ca o dorin a devenirii,la Viorela Codreanu Tiron - senti-mentul pierderii irecuperabile adragostei .a.m.d. Interesante, laGh. A. Stroia, sunt caracteriz rile

cute poeziilor din volume, prin„aprecieri” cu fraze formateprintr-o me te ugit legare a tit-lurilor de poezii, cu scopul de asurprinde esen a mesajelor dincartea recenzat . Un joc delicatprin care-l determin pe autor sne spun ce a vrut s ne trans-mit în poeziile sale. Nu în ultimulrând, constat m în analizele sale

no iunea de „critic ” î i pierdesensul i con inutul definit îndic ionare. La „criticul” Gh. A.Stroia, aceasta cap un sensnou, mult mai complex. Urm -re te doar acele aspecte valoriceale crea iei: insolitul figurilor destil, plasticitatea expresiilor spe-cifice acelui autor, bog ia, clari-tatea i profunzimea ideilor trans-puse în montura simbolurilor,for a emo ional a bog iei desentimente, tr iri i st ri trans-mise cititorului, adic toate aceleelemente de frumuse e artisticale operei analizate.

Implicit, prin analiz i inter-

pretare, Gh. A. Stroia releveazi frumuse ile suflete ti ale auto-

rului. Se pune întrebarea: dar, des-pre aspectele negative ale operei,care sunt p rerile criticului? Prinac iunea selectiv , înc din fazacititului, dânsul nu recenzeazdecât scrieri valoroase, care l-audeterminat s se aplece asupralor, numai dac , dup ce le-a citit,l-au impresionat, i-au transmisst ri emo ionale de excep ie. A-poi, opera sa critic se ghideazdup unele repere luminoase,cum ar fi: omenia, adev rul, sin-ceritatea, corectitudinea, iubirea,etica, morala i, în special, dra-gostea autorului fa de cititor.De aceea, „critica” sa literar esteun valoros act de cultur dedicatdescoperirii sensurilor i în ele-surilor încifrate în scriitura uneiopere literare, unde, explica iilesale delicate, plastice, simple iclare, reprezint o permanent in-vita ie la lectur . Este ceea ce amsesizat la citirea volumului „Peta-le din cuvinte”, unde se prefiguranoul stil de a face „critic ” li-terar , al scriitorului Gh. A. Stroia.I-am zis „stilul pozitivist”, adop-tat de acest critic, sau, mai binezis, creat de dumnealui, din dra-goste pentru scriitori i cititori.

Gustul amar al desp irii

Din gândul care-mi zboar acum c tre colineSe na te dorul dulce din marile suspine.

ci vremea a trecut de acas’ când am plecat,Vecini, colegi, prieteni, cu to ii m-au uitat…

Stau sub clar de lun i m bate-un gând,În vraja noap ii s num r stelele pe rând.

uit c -n aceast existen am fost ursit,Tot ce mi-a fost drag pe lume am p sit.

Am l sat pe mama l crimând la poart ,În triste e, lovit cumplit de cruda-i soart ,Ca acum la b trâne e s i înece dorulDoar cu fotografia în care-i e feciorul.

i tata-n ciom gel în drum m conducea,Ce se întâmpla de fapt nici el nu-n elegea.Triste ea i amarul înv luiau i chipul s u

pe acest t râm este din ce în ce mai r u.

Aceea i durere-n suflet purta i soacra mea,Cu melancolie din blajinii ochi l crima i ea

printre str ini îi purtam feti a drag ,Pe care i-o dorise de o via -ntreag !

Ion N~LBITORU (Italia)

Vreme mohorât

Vremea mohorât a cuprins p mântul,Este r coare afar i bate i vântul.Cerul este trist i ve nic înnourat,De trei s pt mâni plou neîncetat.

Melancolia a cuprins ora ul neclintiti-n parc nu-i nimeni, totu-i adormit.

Doar pe strada pustie câte-un trec tor,Cu umbrela-n mân alearg de zor.

Pe maidan un câine plouat i nemâncatDoar din când în când îi arde de l trat.

Din pragul u ii, surprins i socrul meu,optind, printre suspine, se întreba mereu,

De ce oare pe acest p mânt a fost l satCa omul s fie atât de blestemat?

Gustul amar al desp irii de str mo easca glie,Se oglinde te ast zi în cântul trist de ciocârlie.

i mun ii i p durea sunt tri ti de-a mea plecarei lunci, câmpii i dealuri i ape curg toare...

Gustul amar al desp irii mi-l amintesc mereui-n greaua încercare m rog lui Dumnezeu,-mi dea puterea i t ria n scut din popor-mi pot cânta în versuri dorin a i-al meu dor!

Iar prin poduri de case câte o pisici mai furioas pe oareci se arunc .

Am râ i i îngândura i privim pe fereastr ,În aceast iarn , vai de via a noastr !

n-avem de lucru nici printre str ini,Nu avem prieteni, nu avem vecini…

Aici doar plou , nici z pad nu este.La noi în ar e frumos, e ca în poveste,Cu obiceiuri vechi i veselie mare,Românul întâmpin orice s rb toare!

În România-i de basm când cade ninsoare,Pe Mediteran -n schimb este zbucium mare.

i-n Italia e iarn în nordul îndep rtat,Dar în sud e altfel, parc -i în alt stat.

Continu s plou i este trist afar .Oho, câte luni mai sunt pân’ la var !Dar ne bucur m c suntem împreunPe orice anotimp, pe soare sau furtun !

Page 54: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

54 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Pagi

n# \n

griji

t# de

Nel

u Vas

ile-N

EVA

Mihai MOLE{AG(n.24.10.1951)

scut la Somova, jude ul Tulcea, unde i-a început studiile, continuate la Liceul Teoretic nr. 2 Tulcea,coala Postliceal de Construc ii Bucure ti i Facultatea de Psihologie a Universit ii „Spiru Haret”. A

func ionat ca tehnician constructor, apoi ca maistru instructor, iar în prezent este profesor de liceu.Este membru fondator i pre edinte al Clubului Umori tilor Tulceni Haz i membru fondator al Uniunii

Epigrami tilor din România.A scris îndeosebi epigram i proz umoristic , într-o vreme lucrând ca publicist la ziarul Acum din

Tulcea.A publicat volumele Epigrame pe... alese (1996), Ironii necesare (2002) i Dialog ri epigramatice (2004).Este inclus cu epigrame în peste 30 de antologii i culegeri colective.

CarteaPrezent -n spa ii culturale,În libr rii, biblioteci,Ea umple rafturile goaleDar nu i capetele seci.

Unui „setos”utor cum e ti, de soi,

Ai turnat o noapte-ntreagCa-ntr-un ditamai butoiruia-i lipse te-o doag .

Unei tinereConsum pudra, fardul i pomadaVisând c -i cel pu in Sheherezadai te convingi, de conversezi cu juna,

-n capul ei sunt nop i - o mie una.

În satul meuÎn satul meu, de cum dau zorii

i cade roua pe poteci,Fl ii, mândri ca bujorii,

Se-ntorc trudi i… din discoteci.

Specific na ionalEnglezii au, precum se spune,Sindromul vacilor nebunePe când românul duce-n spateSindromul vacii înc ate

Constatarezând, cu-aceia i ochelari,

Salarii mici i pre uri mari,Ofteaz omul i îngân :

St m prost cu optica român …

Roman a celor trei rachiuriPe trei c ri venind agale,Trei gânduri negre-i dau de veste

-n cele trei c su e-n vale,În prag l-a teapt trei neveste!

DeltaNuferi, ap , aer, soare,

rci, alupe, marinari,Pe te, p ri c toare

i ân ari, ân ari, ân ari…

IdilEram îndr gostit i orbi sânul t u, un strop de rou ,

Puteam în palm s i-l sorb...(De nu mi-ai fi cârpit vreo dou ).

S-a scumpit benzinatirea asta asasin

Sugereaz , vrei, nu vrei, tariful la benzinA luat-o pe ulei !

Unui tribun prea înfl ratNu c i fac o apostrofÎntr-o fals ditiramb ,Dar ai fi un tip cu stofDac nu te-ai da în stamb .

Fugit irreparabile tempusErai o prim var , doamn ,

Cu fructe-n pârg, dar vremea ese,Iar ast zi e târziu, e toamn

i toate fructele-s culese…

Ale ii no triNe promiteau imense binefaceriDar azi, lovi i complet de amnezii,Au transformat m re ele prefaceriÎn grandioase pref torii.

Unui t tic con ttiinciosCa tat , timpul i-l dedici

i celor mici, de bun seami e normal s le mai zici,

Din când în când, ceva de mam !

Când sp l…Când sp l, so ia-i bucuroasi peste poate de fudul

are, în sfâr it, în cas ,Ma in de sp lat cu Bul !

MaladivNu spun vorbe goale,

S-a verificat:Dac n-ai parale,

ti paralizat!

Unei tinere perechi româno-basarabeneÎn parcul plin de flori i fluturi,Pe-alee, ferici i, se plimb ,Descoperind în lungi s ruturii leg tura lor de limb .

Trecut-au aniiCe chipe mai era odat

i frumu el - ziceai c -i fat ;Acum e mo , puterea-i slab ,

Da-i tot frumos, de zici c -i bab !

ProfesorulUn dasc l este un izvorCurat ca roua-n zori de ziu ,Ce pare tulburat u orCând bat elevii apa-n piu .

ConcluzieDup cum se plimb -n voie,

Azi, mul ime de cretini,Arca aia a lui Noe

A avut i clandestini.

Schimbarea oreiCând timpul zboar ca lovit de streche

i orele se schimb , una-dou ,El se treze te tot la ora vecheAdic , practic, dup ora nou .

riileNu stabilesc vreun parametru,

Dar pe la noi, vorbind de straie,Sunt multe p rii de fetru

Ce stau pe c âni de paie.

Întoarcerea pescaruluiLihnit de foame i setos, fire te,De cum se coborî pe mal, din lotc ,

u pe loc un blid cu bor de pe teIar de mâncare-nfulec o votc .

La urmCând m-o conduce ultimul pluton

i - pus pe otii - voi mi ca piciorul,Mi-o spune soa a-ntrerupând soborul:„Stai drept c sco i genunchi la pantalon!”

Page 55: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 55Anul II, nr. 11(15)/2011

TESTAMENTUL DIN STRADA NISIPURI întocmit i rânduit

în Infern, Purgatoriu, Paradisi Mult-mai-Presus

deerban Codrin

o dat cu oculta dispari iea inscrip iilor de la o Poart la alta

pe vremea grozavei c torii

{erban CODRIN

MULT-MAI-PREJOS-DE-INFERN

(Cum a ratat Marele Maestru tot felul de anse)

Se poticnea pe cale i repeta, mereu se poticnea i mereurepeta omul Virgil, nu-i mai t cea gura:

„Cum tot n-am devenit furios, deocamdat amândoi suntemacuzabili de port ilegal de nelini te, îns partea frumoas alucrurilor const în faptul c trebuie s rat m orice ans de-aintra naibii în legalitate!

deschidem repede cartea a a cum am deschideFereastra dinspre gr din în zorii zilei, câ tiguri

i pierderi scrie aici, negru pe alb, pierderi i câ tiguriÎntr-un timp care de mult nu mai este timpul nostru.”Cum nu se putea mai ame i, îndr zneam câte unul, doi, trei pa i,

ce extraordinar, mai tiam s num m, dup atâtea bahice osteneli.„Suntem hot râ i s lu m în bra e modestia,Pentru c va fi o c torie mântuitoare prin catacombeleVeacului de pomin , al dou zecilea, în ordinea de inventarA istoriei, cârcium dup cârcium , cale lung

i intortocheat , în form de pentagram , din InfernSpre Purgatoriu pân pe acoperi urile mult mai departe

i mai presus, cu stele dezolant de ro ii!”

(În cele din urm , omul Virgil f cu un gest esen ial)

Într-o sear devenit noaptea istoriei, tocmai ne m rturiseam,pe optite, s nu ne auzim nici chiar noi între noi.

„Pe aici lumina înc mai supravie uie te, cineva lumineaz totu i,Hai c are importan faptul c totu i cineva lumineaz ,

lumineaz totu i cineva.”Astfel eu, poetul, i omul Virgil într-un foarte primejdios

balans, bra la bra cu toiagul pribegiei, ne c lcam Unul pe urmeceluilalt, dându-ne curaj, aceast lumin a nenorocirii.

„ A a ne place, cum ne spurca un virtuoz în artaFragedelor înjur turi, s bem apte haite, în viscol,De lupi turba i, apoi s ne dregem cu nemerniculVin acru al fricii, marcaStix & Comp, pentru c nu,Pentru c da, pentru c nu despre c torieCi despre paharele umplute cu nelini te vine vorba”,A tras maestrul de lan ul cu mâner peste produsul eforturilor

sale i apa, hodorong!, s-a pr bu it în cascad , oho!

O vizit foarte important la sediul unui anumitserviciu secret

cit printre zilele i nop ile veacului,La o margine de drum, în obscuritatea bufetului De Azi pe

Mâine, neb rbierit, obosit, cu ochii lumino i în felul s u deosebit,N-ai fi zis c omul Virgil tocmai c zuse într-o groap cu

melancodesperatocolie, prilej, cu art , s i joace rolul de recitator,pentru c recitatorul nu tie de glum .

Prietenul nostru comun, Orfeu, a plecat în infern,Pe jos, dar cu oarece grab , f s mai a tepteCine tie ce mijloc de locomo ie, acum îl a tept m

ne dest inuiasc primele impresii din c torie,

Prin ce coclauri a ajuns, da, poetul sau ce-o fi el,Probabil are tolba asemeni vân torilor noroco i,Plin de peisaje, drumuri i popasuri, obiceiuriCulinare, întâmpl ri, condici de sugestii i aprecieri,

Te rug m, maestre, poveste te-ne, este adev rat infernul exist , sau nu-i decât numele unui

Alt soi de arbore, ori o nou destina ie pentru turi tiiDe bani gata, fascina i de adrese exotice?

De dragul dumitale suntem ferici i ca o c ru cu pâine, ca o,

Continuare din num rul anterior

Page 56: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

56 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Ca o, în sfâr it, ca o ma in înc rcat cu pâine.

(Oricât de fericit, maestrul î i deplângea starea...)

Evident, groapacrevasarâpa iroia din toate m dularele,Ohohoho, ce-i mai r sese maestrului decât s i frece

coatele pe tejgheaua de scândur ,Prilej s -i fac semne de-a dreptul indiscrete celei mai pi icher

sculptate i copios aromatizate secretare dup standardeleerotismului tiin ific, cu o adâncitur de-a dreptul periculoas întresâni, mai mare mila,

s cu , s cu , de fusti a ei scurtu ,

De la Serviciul Muze i alte Mijloace de Crea ie.„ - Ne deplângem starea de refuza i, adic f aprob ri pe

cererile pentru deplas ri i documentare, totu i nu pierdemtradi ionalul, ba chiar verificatul prilej s ne adres m ie,inspiratoarea, aspiratoarea, paralogica, mai vrei, î i mai d m,paranoica noastr ocrotitoare pe toate c ile, a adar apropie-te,

Dovede te-te h rnicu , de mânu , dr gu puicu ,C-un ceas mai devreme de-a fi nevoi i, f lanterne i

chibrituri, s ne scufund m în beznele unui însp imânt tor t râm,printre cele mai urgisite ar ri.

Pe când eram noi poe ei tinerei, ce mai cârciumioar ,cârciumioar , cu trei felinare-afar , dou sparte, unul stins i oinim de-aprins, f bani de la casieria din subsolurile fonduluiliterar, luam la rând uicile, libovi ele, coniacele, p lincu ele, douprune, drojdiile, feti ele i toate alea, numai guri s fi g sit,prosp tur , prosp turi în borcan de mur turi.”

(...cu toate c mai credea în cine tie cecontinuare a dialogului)

„ - Ar trebui s înjur frust, fi- i-ar porumbi a-n b rii,Dar m împiedic decen a, pentru c unei asemenea sl biciuni

de mahala îi vor veni soroacele chiar în infernul nostru iubit,Precum gl suie te un cântec de elan nest vilit.

-ne hatârul cu ni te cafele tari, de s se distileze fonta în a as-a calit o elul!

Ieri sau alalt ieri, exactitatea nu conteaz , organizasem unnesim it de subtil atac împotriva ascunz torilor tale trupe ti, cândmi-ai b tut la u cu delicate e i mi-ai spus-o din prag, hahalero,i-era târ al s nu- i murd re ti pantofiorii cu tocuri în atelierul

meu de poezie:Ce scârbo enie pretinzi c -ai n scocit, iubitule?Noi nu ne vom mai desp i niciodat , oh, ochiul-boului,Bumbi or, talpa-gâ tei, urda-vacii, trandafir.Calc -m în mirabilele tale picioare, puicu , binecuvânteaz - cum î i vine la mândre e de guri , numai recunoa te dracului o

dat c destinul izbe te poe ii de irealitate, i d -i i zdrobe te-i, i-i i nenoroce te-i, dar î i trântesc o m rturisire de-o s te îmbe i

muci:Pentru scotoceal printre desuurile câte mi le ascunzi se face

vinovat numai acest insolent, neobr zat, impertinent,Dar ce spun eu, lumpenangoasat i vagabond b cios prin

jungle umane, a a c , deocamdat , fii îndur toare, arde-l pederbedeu peste degete,

Iar mie laud -mi sacrificiul de c uzitor din bodeg în bodeg ,pentru c , insist i repet, sunt,

Asemeni lui Moise în pustie, cartea Exodul, habar n-am dac -oi fi citit-o, nu conteaz la autobiografie,

Sunt cârj , sceptru i busol în c utarea omului insuportabilde nou, indicator de circula ie, stea polar din subteran proletarîn subteran ,

Sunt purt torul de grij i b torul de seam ,Sunt cu gândul, mirabile visu, la pufosul motan al detectivului

Arthur, patronul de drept al marii nedumeriri:Dar ce v prive te pe voi poezia, pu lamaleleIncon tientului colectiv, într-o lume smuls din min i

i din âni, oricât i-a i unge cu destin balamalele,În anumite privin e, sau în anumite privin i?Noapte de noapte aud pa i gr bi i prin memorie, înseamn c

tu, paranormala mea, r ce ti printre farfurii murdare, cr ti i i cojide pâine, în primejdie s fii confundat cu firimiturile, cu

ele,a c las la o parte zgârcenia i mul ume te-mi pentru

amplul cântec de desp ire în pace i bun în elegere întrepopoare:

La revedere, cumin enia p mântului ce ne e ti, la revedere! Eu,Autorul obiceiului de-a rupe hârtiile destinate viitorului,

i el, poetul împins cu umeriila zidul t cerii, plec m din primul col al stelei, la lupta cea mare,Nebunii de noi, s ne înghit viteza întunericului, oh,

periculoasa,toarea, i plou i ninge, i plou -al dracului,dar ce ne

pasNou , avem cârja, avem ciomagul s ne ap m de javrele

Infernului,De vulturii i belferii Purgatoriului, de g rzile ro ii ale

Paradisului, avem Ghidul cârciumilor pe drumulpoeziei multilateral dezvoltate,

avem pe naiba ne ia i-o Poart dinainte, la revedere, cumin enia

mântului!”Mai apoi, în fumul ig rilor, între pahare sparte i farfurii sleite,

ce s fac altceva omul la o mas lung i bogat , decât s cadcu fruntea pe scândur i s m cuprind frumos pe dup umeri.

„ - Haidehaidehaide, poete în mizerie, schimb m adresa, cetalpa iadului de peregrini suntem, uite cum se întorc scaunele, senum paharele, se compun chitan e,

Notele de plat ale trecutului, a a c merit s ne declar mata amentul pentru sacrificiile inspiratoarei noastre.”

(A adar, maestrul a mai recitat un poem trecutsub t cere)

Noi am pierdut orice speran , tocmai de aceea,Vai de genunchii rup i, vai de gleznele însângerate, pre ulPl tit pentru pribegia în c utarea omului nou, încet,

nu producem panic sub poezia mai tulbure ca umbra,

Sub umbra mai pr stioas , mai tulbure ca poezia.

Mergem spre-o d nat Poart i nici inimaNu ne mai încape în piepturi de toate spaimeleVândute pe-o clip de nimic, precum în Infern asemeniPe p mânt, unde noi am pierdut orice speran , amin, poete.

Page 57: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 57Anul II, nr. 11(15)/2011

Gheorghe CONSTANTINESCU-GECO(n. 16.11.1941)

Pagi

n# \n

griji

t# de

Nel

u Vas

ile-N

EVA

scut la Br ila, unde i-a început studiile, continuate la Liceul Teoretic t. O. Iosif” Rupea, jude ulBra ov, i coala Tehnic Postliceal Auto Bra ov. A func ionat ca tehnician la Întreprinderea de Auto-camioane Bra ov, în prezent fiind pensionar.

A activat ca membru al Cenaclului Umori tilor Bra oveni „Anton Pann” i este membru al UniuniiEpigrami tilor din România.

A publicat volumul Sub zodia scorpionului (epigrame, 2001).Este inclus cu epigrame în peste 35 de antologii i culegeri colective, iar la concursurile na ionale de

gen a ob inut peste 40 de premii.

La poporul românCoinciden fericitLa un popor nefericit,Coloana este infinit

bdarea f de sfâr it.

Cultura i Educa iaCum sunt ast zi neglijate,

ajungi un om sub ireSingura modalitate

Este cura de sl bire.

RugModest ca un român cinstitCe caut în zadar dreptate,

pot s rabd la infinit rog s -mi da i eternitate!

MafiaÎn ara noastr democrat ,Se vede i s-a consemnat:Ea nu se d acum plecat ,

e o Mafie... de stat!

În ara marilor corup iBanii sunt ai lor,Via a-i tot mai grea

i ei fac ce vor,Pe onoarea mea!

Revela ieAzi, ceva mai l murit,

Pot s -mi dau cu presupusul:Dac e ti mai „r rit”

Te accept i APUSUL.

La 70 de aniLupt când vin iar crizele,Mândru, nu m las supus

i cu analizele,Sunt la limita de sus!

La Loteria Vie iiAnalistul consemneaz :De mul i ani în România,

Fericirea, bucuria,Tot mereu se reporteaz !

FecunditateI-admir pe cei ce guverneaz ,Au seva tras din popor,Ei sunt virili i „procreaz ”,Copiii str zii sunt ai lor!

Înghe area speran elorNu-i o simpl întâmplare

i era de prev zut,Când avem la guvernare

Azi, un ZERO ABSOLUT!

Întrebare i r spunsCe-i lipse te unui chel,Când e mare demnitar?

i r spundem to i la fel:SCUTUL... DE M RG RITAR!

Marele OM POLITICMai plânge, râde zgomotos,

În lupt -i aprig i abil,L-a compara c-un F T-FRUMOS

DIN LACRIM ... de crocodil!

BlazareN-am speran e, n-am idei,Implicarea-i minim ,Chiar infarctul, dragii mei,Nu-l mai pun la inim !

Reorganizarea teritorialVezi, azi, l comia,Clar, la demnitari,Vor din România,

To i, buc i mai mari!

În fa a tenta ieiRezisten a mea sl be teSub un cer cu luna plin

i s-o-n ep m ispite te,O conduct de benzin !

Alesul perfectJuc tor atras de dive,Nu-l doboar crizele,

La el toate-s pozitive...Chiar i analizele!

Arta corup iei„Arta” asta ia amploare,Când dispare frica, jena,Când e haosul mai mare,Când guvernul e MECENA!

FemeiaCând iube te o ia valul,

S-o calmezi e în zadar, femeia sare calul

Dac vede-un arm sar.

CombativitateLa iarn , de-mi va fi iar greu,Eu nu m las i cu elanPe uli , ca un aheu,

voi lupta cu un troian.

Unei doamne distanteN-o po i aborda direct

i doar prin deducereÎn elegi c din respectVrea i-o introducere!

Elegan a unui donjuanO cravat asortatCu c ma a i butonii,Haina-i vine ca turnat

i-i cad bine pantalonii!

Ca PRIM-COSADomnul Boc ne-a tot lovit,

Cu accize, taxe noii-n concursul de cosit,

Moartea e pe locul doi!

În RomâniaLa coala vie ii s-a v zut

i-avem exemple sugestive, au contat, de necrezut,

i notele... informative!

Marii demnitariCum respectul este mare

În aceste triste zile,Au onoruri militare

Dar i huiduieli civile!

Page 58: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

58 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Constantin LUPEANU(China)

Când Gebb a acceptat pozi ia de ef albiroului din Musonia, nimic nu-l îndrept ea

cread c perioada de un an, pentru caresemnase contractul, avea s se prelungeascpeste m sur . Ora ul unde î i avea sediul, ise p ruse, la început, o aglomerare f nicio noim , unde tronau zgomotul i praful.

Dup o lun sau dou , nu mai vedea nimicdin aceste rele, câ tigat de respira ia oceanu-lui, de vegeta ia din jur, de aerul cald i dulce,care-i înv luia fa a ori de câte ori ie ea dincas sau din ma in . Se obi nuise sau abiaîncepuse s în eleag farmecul locului. Laun an de la sosire, nici nu se gândea s plece,încât îi scrisese pre edintelui companiei cavea de gând s se naturalizeze.

- R mâi cât vrei, îi spusese pre edintelela telefon. Contractul se prelunge te automat,an dup an.

i r sese.- E ca o femeie care tie s fie enigmatic ,

pe care o admiri chiar dac nu este a ta, setrezi gândind.

- La cine te referi?- Poftim? întrebarea asistentei sale îl ne-

dumeri, incapabil s i dea seama c acelecuvinte îi iesiser din gur .

- Cine este femeia enigmatic ?Se uit lung la Mugur de Bambus. O pl -

cea. Femeie tân , supl i gra ioas ca maitoate musonezele, de inea dou atuuri: vor-bea bine limbile englez i francez i aveaacel trup nep mântean, cum scrie în poemelelor vechi.

Ea îl privea zâmbind i fa a ei semi-ovaltiga în gra ie.- Ei, bine, pesemne c , f s -mi dau sea-

ma, am transpus un gând în cuvinte. S zicem n-ai auzit. Era un gând al meu, pentru mine.

- Dar eu am auzit i m întreb la cine tereferi. Pot s i fiu de folos în vreun fel?

- E secretul meu.Intraser în cl dire i mai sim ea înc ae-

rul, pe care-l numise voluptos, mângâindu-iobrajii, în momentul când coborâse din ma-ina cu aer condi ionat, rece, uscat.

- tiu, nu se l Mugur de Bambus. Tre-buie s fie Doamna Perla.

- Perla?- Enigmatica so ie a directorului Binh- Enigmatic , zici?- Ha, Ha, Ha !Mugur de Bambus se strecur în biroul

ei, deta at de secretariat printr-un paravancu broderie de m tase.

- Nimic nou, domnule director, îl întâm-pin secretara.

Fusese la o întâlnire de afaceri, o primtatonare pentru o posibil comand en grosîn rile indochinei. Biroul regional ocupa obun parte din etajul 9 al unui bloc de oficii.Partea cea mai mare cuprindea înc perea încare lucrau cei zece-doisprezece salaria i. Înpartea opus secretariatului erau un salonelegant cu mobilier sculptat i sala de trata-tive - o mas mare cu scaune de o parte i dealta, un ecran i aparatur pentru proiectare,video tv i toate celelalte utilit i moderne.În camera rezervat sie i se ajungea prin se-cretariat, încât atât secretara, cât i asistentai se înf au repede, chemate prin câte unbec minuscul care lumina interminent, becmontat pe telefoanele de pe mesele la careele lucrau.

Trecuser câ iva ani de când sosise cugândul de a nu sta mai mult de un an, departede Europa i sim ea c se împ mântene tepe zi ce trece.

Pe directorul de banc Bo îl cunoscusela o recep ie. Reprezenta de curând ANZBankîn ora i era socotit un finan ist de viitor, custudii de masterat la Londra i doctoratul înAustralia. Era înso it de so ia sa, o femeie cufrunte înalt , ochi mari i buze c rnoase.

Atât re inuse la acea prim întâlnire, cândfuseser introdu i unul altuia de primarul ora-ului, el drept eful celei mai mari i de succes

companii multina ionale de import-export, iarBo ca noul director al ANZBank, o stea îndevenire.

Gebb se a ez pe scaun, deschise mapacu lucr rile la zi i se uit neglijent peste hârtii.Stabilise un mod de ac iune. Colegii i asis-tenta trasau cu carioca pe documente, înstânga sus, o stelu de culoare ro ie în cazde prioritate, albastr în ideea unei rezolv ri

normale i galben dac era o chestiune carenecesita o aten ie sporit . Când o anume pro-blem era urgent i nu suferea amânare saudac presupunea o discu ie prealabil pentrua se fixa modalitatea de abordare, oameniiintrau direct la el, f s fie anun i, într-oatmosfer de egalitate i fr ie pe care o ins-taurase de la început.

- Albastru, albastru, albastru... murmur ,atent mai cu seam la culoarea stelei, decâtla con inut. G si o singur fil notat cu galben.

Printr-un e-mail, directorul ANZBank îitransmitea oferta pentru un cont personal cuMaster Card. O s -l roage pe contabil s -ifac formalit ile. Sau poate nu. Perla lucrai ea la aceea i banc . Îi trimisese un mesaj

telefonic:- Voi deschide cont la banc . Oare când

vin, pentru a fi sigur c te voi vedea? Teîmbr ez, Perl Natural .

spunsul ei nu întârzie:- Mâine la prima or , cafea în trei. Te s rut.- i eu, Voluptate! se inspir el din gândul

despre aerul locului, atribuit Perlei de c treMugur de Bambus. Îi i raportase so ului.

- Merci, romantic incurabil!Schimbul de mesaje începuse la câteva

zile dup ce se cunoscuser . Citise într-o re-vist pentru femei un interviu cu ea. Fuseseef de promo ie, se perfec ionase la Londra,

unde îl cunoscuse pe Bo, iar în banc ajun-sese director pentru marketing înainte ca so-ului ei s i se ofere pozi ia suprem . Ii trimi-

sese un mesaj, felicitând-o. Ea îi r spunsese,încântat de reac ia lui. Schimbul de mesajeavansase repede. De la formulele de polite e,trecuser la cuvinte de pre uire i mai adân-

, când el îi scrisese:- Ai o parte din inima mea.Ea replicase abia a doua zi:- Inima mea î i apar ine aproape în între-

gime.Urmase o întâlnire. O invitase la el acas .

Locuia într-o vil , parte a unui complex ridicatde un constructor japonez, la intrarea fluviu-lui în mare. De la etaj, privirea îi era captatde peisajul tropical luxuriant i un cer de ap .

Page 59: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 59Anul II, nr. 11(15)/2011

Acolo o primise, pe terasa larg , cu fotoliidin ratan i ezlonguri din bambus. Perla ira-dia alb. Purta pantalon i o bluz încheiatpe gât, cu mâneci lungi, peste care tr sese

nu i largi, totul pentru a se ap ra de soa-rele necru tor de la tropice i a- i p strapielea cât mai aproape de alb. Ochii inteligen ierau potenta i de rama mare a ochelarilor izâmbetul relaxat i se citea pe buze i pe obraji.În ochii lui se citea admira ie. Ea era încântatde omagiul scris i sugerat. Au început sdiscute despre afaceri, apoi ea l-a întrebatbrusc dac este adev rat c a r nit mai multeinimi de când se stabilise în ora .

- Absolut fals! se ap el.- Eu îl tiam pe Gebb din descrierea unei

prietene, înainte de a-l cunoa te la acea recep ie.- Cine anume?- Ah, numele ei nu î i spune nimic. Ce tia

ea era doar ecoul unei iubiri...Gebb o examin atent. St tea rezemat în

fotoliul din fa a lui, cu un aer complice. El îi de-talie rela ia pe care ea o tia din alt perspectiv .

- Oamenii nu sunt numai buni sau numaii, se trezi explicându-se. Uneori m surprind

pe mine însumi. Oamenii sunt domina i saucar condu i, influen i de interese, orgo-

lii, atitudini de moment. Apoi rolul întâmpl riieste înalt.

- Ceea ce numim întâmplare nu este oareo op iune?

- Posibil. Op iune generat de un eveni-ment nea teptat, s zicem?

Ea întoarse capul dup un stol de cormo-rani. Se ridicaser din fluviu i se îndep rtau

tre apus. Curând, Perla plec i Gebb r -mase cu imaginea capului ei r sucit c trestânga. P rul negru, bogat îi era prins cu unornament floral m runt i i se rev rsa pe spateîn cascad . În mijloc, scoica urechii i dincolode ea obrazul neted, nasul mic i pârtia nem -surat a frun ii, care pe el îl atr gea i-l convin-gea de inteligen a noii sale prietene.

Discutaser ca doi cunoscu i, f nimiccare s treac grani a, a a cum se întâmplasecu mesajele telefonice trecute, dar i la zi,pentru c seara el scrisese:

- Ar tai ca un model de top. Esti o adev -rat minune a lumii. Ce om înc rcat de noroceste so ul t u!

Ea nu i-a r spuns, în schimb, a doua zi,înainte de a pleca la birou, el î i deschise a-dresa de e-mail privat i citise în elesul pecare ea îl d duse pre uirii lui:

Ce idee, domnule Gebb! Eu s aduc caun model! Frumuse ea este departe de mine,ea exist numai în ochii t i. Î i m rturisesc

nu adulmec pre uirea ta, fiindc m cu-nosc bine. Eu tiu cine sunt, ce sunt i câtanume sunt din fiecare compliment pe care-

l primesc de la tine. Ce diplomat înn scutti! Ai merita s fii ambasadorul rii tale

în capital i nu un om de afaceri în acestora , oricât de prosper ar fi! Tu tii s lan-sezi gânduri frumoase, s le colorezi roman-tic, nea teptat.

Trebuie s i m rturisesc c am fost do-minat de fric , ieri, când am intrat în casata. O cas mare, departe de forfota ora ului,departe de so ul meu, i numai tu i eu. Nutiam c locuie ti singur. Cum s tiu? Acum

chiar c nu în eleg de ce am f cut acea vi-zit , de ce am r spuns invita iei tale ele-gante. Uite c nu m în eleg pe mine, chiardac so ul meu tia c te vizitez. Dar dupaceast vizit in s i m rturisesc lipsaoric rei perspective. Nu m refer numai lafaptul c eu am un so pe care-l iubesc i pecare vreau s mi-l apropiu cât mai mult.Distan a lingvistic , obiceiuri, cultur ... neface s întrez rim absen a vreunei anse.Am dreptate?

i mul umesc,PerlaScrisoarea transmis prin e-mail se în-

cheia brusc. În cursul dimine ii, când a prinsun moment de relaxare, i-a telefonat. A fostprima lor convorbire telefonic . Au urmat al-tele. Dup o vreme, el a constatat c de fiecaredat el era cel care telefona. Ea nu se încu-metase s sune nici m car o dat . Pe de altparte, în timpul discu iilor la telefon, Perla sear ta mult mai rezervat decât în mesaje. Vocealui s o determine s fie re inut ?

O vreme, elanurile lui Gebb au s ltat întremesajele i convorbirile telefonice. Apoi s-aivit acea cafea în trei. Gebb i-a organizat dinajun treburile în a a fel, încât, a doua zi dimi-nea a s fie liber. Ai lui i-au v zut de muncalor, numai Mugur de Bambus a insistat s -lînso easc . Ea sim ise ceva. O intui ie femi-nin îi spunea c el nu se întâlne te cu unom de afaceri sud-coreean, ci cu o posibilrival . Mugur de Bambus se ata ase de el,de atâtea ori trecea limitele devota iunii uneiasistente. Gebb tia lucrul acesta i avansu-rile i protec ia ei sporeau în perioadele cândera singur, fie c încheia el o rela ie, fie c îl

sea vreo iubit . Când la orizont ap rea onou iubire, Mugur de Bambus îi era la fel dedevotat , numai c l sa s se întrevad oanumit mâhnire.

De când începuse s -i fac o curte din ceîn ce mai asidu Perlei, atitudinea lui Mugurde Bambus oscila între r ceal i expansiune.

- Pot veni cu tine i r mân în lobby? în-treb Mugur de Bambus, în timp ce îl con-ducea la ma in .

El îi spusese c avea întâlnire la HotelOrizont.

- Mul umesc. Eu te rog s redactezi scri-soarea de care i-am vorbit mai înainte, refuz

el. i ca o consolare, ad ug : M întorc repede.Urc în ma in i-o privi. Dreapt în fa a

intr rii blocului de oficii, elegant , Mugur deBambus, se tr da doar prin mi carea abia per-ceptibil a buzei de jos, r sfrânt a dezn dejde.

Îi spuse oferului s-o ia spre ANZBank.Era a teptat. Fu condus într-un salon i ime-diat î i f cu apari ia Perla. Merse spre el i-l

rut pe obraz.- Î i mul umesc prietene, îi spuse, pri-

vindu-l în ochi.Gebb îi s rut mâna. Se a ezar . Cafelele

în ce ti mici fur aduse imediat.- Cafeaua voastr e p trunz toare ca

ochii t i, încerc el o apreciere.Ea zâmbi, cu ochii spre u a care se des-

chise. Bo intr i nu se mul umi s -i strângmâna. Îl îmbr , radios peste m sur , detrei ori.

- La conferin a Europa-Asia, s-a lansatîmbr area tripl , semn al încrederii, res-pectului i cooper rii reciproce, zise.

- Eu tocmai l udam cafeaua musonez . Etare, adic puternic , la fel ca femeile voastre.

- De ceai ce zici?- Ce s zic? În primele s pt mâni aveam

insomnii ori de câte ori beam o cea de ceaidup prânz!

ur . O func ionar aduse fi a de des-chidere a contului. I se ofereau toate înlesni-rile posibile. Când formalit ile fur încheiate,Gebb avu un acces de sinceritate.

- Î i m rturisesc, drag prietene, c i-amcut curte Perlei.

- Da, tiu. Tot r ul spre bine.- Poate c uneori am mers prea departe

cu gândul, cu un cuvânt.- Mie nu mi s-a p rut! râse ea.- Da’ de unde!- Îmi cer scuze, oricum.- Iar eu î i mul umesc.- i eu. i eu! se gr bi ea s înt reasc

atitudinea so ului ei.Gebb nu- i d dea seama ce se întâmpl .

Mesajele trimise Perlei nu erau neadev ruri.Perla îi pl cuse din ziua când o cunoscuse, îlcucerise cu personalitatea ei. Totu i, el nuera interesat de o aventur . Avusese maimulte iubiri care disp ruser din senin, a acum ap ruser . Poate c avea dreptul la maimult decât o toan . Observase schimbul depriviri dintre ei. Ochii lor emanau iubire ipoate c lucrul acesta îl îndemnase la o ase-menea dest inuire. Nici el nu- i d dea seamace se întâmplase cu el.

- Vreau s i mul umesc i te rog s r mâ-nem prieteni buni, prieteni adev ra i. Mi-ai

cut un mare serviciu. Datorit ie am redes-coperit-o pe so ia mea. Î i mul umesc pentrumesaje. Gra ie lor, tiu c am o so ie perfect .

Page 60: biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia... · Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic# Revist# de cultur# universal#,

60 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011

Mul umesc, Gebb, prietene!- Le-ai citit?- Cum s nu, de vreme ce eu i le scriam?- Tu? Ce se întâmpl aici?- Î i mul umesc i eu i te rog s m ier i,

Gebb, interveni Perla. Totul a pornit de lamine. M rturisesc c m-am folosit de tine ca

-l fac pe so ul meu s se îndr gosteascde mine înc o dat i m-am folosit de el pen-tru a- i trimite mesajele de încurajare, f a ficondamnat c îmi în el so ul. El era cel care-i scria, îndemnându-te s te sim i din ce în

ce mai tare atras de mine. Sper c nu i-ampricinuit o mare dezam gire. Tu tiai c eusunt femeie m ritat . Între noi doi n-ar fi putut

fie mai mult decât o aventur pasager . Oapropiere f rost, f viitor. De fapt, cred

nu te-ai gândit pân acolo. Adev rul este ne-am sim it i ne sim im bine împreun . A

propos, e-mailul pe care i l-am expediat dupvizita la tine imi par ine în întregime. Este op-era mea.

Gebb ajunsese f glas.- i eu am c zut în capcana ei, relu Bo.

Am acceptat s i trimit mesaje în numele ei,din amuzament, s i facem o fars . Numai cjocul m-a cuprins i pe mine. Poate c tu aicrezut c Perla te iube te. i ai continuat s -i trimi i mesaje de dragoste. Mesajele tale încare îi declarai c o admiri, c e frumoas ,inteligent i a a mai departe, culminând cuacela în care o considerai model de top imodel de via , femeie model, m-au f cut s

întreb: Oare so ia mea chiar este atât defrumoas , de de teapt i de pl cut ? Intere-sul meu pentru ea a crescut. Am început s-o

d cu al i ochi. Cuvinte i gesturi c rora îna-inte nu le d deam aten ie mi-au deschis ochii.De aceea î i sunt recunosc tor. Tu m-ai f cut

m îndr gostesc din nou i s o iubesc dince în ce mai mult. Dac i-am gre it, te rog sne ier i. Dar e ti b rbat i te rog s ii seam caai pus um rul la consolidarea unei familii.

- Iat o minune a timpurilor moderne!vorbi Gebb în cele din urm .

- Scopul vie ii este acela de a rev rsa iubireape toate c rile lumii, replic filozofic Perla.

El le spusese c dezv luirile lor nu-l su-. Ele i-au înt rit credin a c iubirea în-

vinge întotdeauna. Iubirea Perlei pentru so ulei, iubirea ren scut a acestuia i chiar oposibil iubire a lui.

De la banc , Gebb îi ceru oferului s -lduc la Hotelul Orizont i expedie un mesajtelefonic:

- Te a tept la Hotel Orizont, restaurantulinterna ional, jum tatea mea de cer.

- De când a tept cuvintele de la sfâr itulcomunic rii tale, idolul meu blond, îi r spunseMugur de Bambus.

Salonul Interna ional de Carte (S.I.C.),organizat de Biblioteca Na ional , a aduspentru prima dat anul acesta la Chi in urecenta produc ie editorial a PatriarhieiRomâne i a altor edituri de carte religioasdin România: Sophia, Deisis, Metafraze.Editura Polirom a venit i cu cele 8 tomuriale Septuagintei, editate în anii 2004-2011.C ile aduse din România au fost atâtde valoroase, încât doi preo i din Chi in u,de la bisericile Sf. Trei Ierarhi i Sf. Dumitru,au cump rat pentru bibliotecile parohialecâte un exemplar din cele câteva sute de titluriexpuse de aceste edituri.

Vom c uta prilejuri de a scrie despre uneledintre aceste c i. Acum consider c merit

atragem aten ia asupra unui autor care,de i a iubit mult Basarabia i a suferit toatvia a pentru aceast margine de ar , nu estecunoscut i citit de basarabeni. Este vorbadespre Constantin Virgil Gheorghiu. Cincisau ase dintre c ile sale, editate de Sophia(Bucure ti) i Deisis (Sibiu), au putut fi cum-

rate în zilele de 31august-4 septembrie, cânds-a desf urat Salonul Interna ional de Carte.

Apari ia prenumelui Constantin înainteaprenumelui s u,Virgil, se explic , probabil,prin necesitatea de a se face distinc ie întrecei doi poe i români ce purtau acela i nume:unul muzician, n scut în 1903, cel lalt fiindautorul despre care vorbim acum, n scut la9 septembrie 1916. Prenumele Constantineste ad ugat din dragostea deosebit pentrutat l s u, preotul din R zboieni, jud. Neam ,despre care a scris o carte excep ional , Tat lmeu, preotul care s-a urcat la cer. O altcarte a sa, Cum am vrut s m fac sfânt, arato preocupare fireasc a cre tinului, dar care

Nina NEGRU (Chi[in#u)

ar putea p rea unora precoce: micul Virgil,neg sind prenumele s u în calendarul bise-ricesc, hot te s -l sfin easc prin felul încare- i va tr i via a. Este cazul s cercet mdac nu a i reu it.

Imediat dup 1989 s-a vorbit mult la TVR1despre Constantin Virgil Gheorghiu, scriitorromân din Fran a, în leg tur cu best seller-ul intitulat Ora 25. Dintre c ile sale deMemorii ap rute în 1986 i 1995, primulvolum, salutat cu entuziasm de Alain Peyre-fitte, cuprinde mult informa ie despre copi-

ria lui Virgil Gheorghiu în satul de la poaleleCarpa ilor i despre adolescen a sa, adiccei 8 ani petrecu i în Chi in u, unde- i f ceastudiile la Liceul Militar.

C. V. Gheorghiu scria despre basarabenica despre familia sa. Din cartea Omul care

torea singur afl m c , pentru C.V.Gheor-ghiu, Basarabia a r mas mereu „un p mântnegru foarte drag“, pe care l-ar fi ales ca locde trai. L-au impresionat basarabenii, pe care-i vedea mereu îngenunchia i în biserici.