Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale52

Anul 5martie2012

Revistă literară şi de cultură româneascăFondată: mai 2007

Mirc

ea El

iade

n. 13

mar

tie 19

07 - d

. 22 a

prili

e 198

6

2 nr. 52 n martie 2012

Vlada Afteni Biografie Mircea Eliade 3Mircea Horia Simionescu Dicţionar onomastic 4Aurora Peţan Limba română, patria mea 5Adrian Marino Altă Românie 6Augustin Deac Codex Rohonczy 7Corneliu Leu Către Dimitrie Grama 8Elena Armenescu Conspiraţia universului 10Lucian Dumbravă Poeme pentru zile simple 11George Filip Poeme 12Ion Iancu Vale George Filip vine la Târgovişte 13Mihai Cezar Popescu Poeme 14Mahmoud Djamal Poeme 14Marin Toma Primăvara culturii româneşti 15Liviu Jianu Lumina din umbră (poem) 16Paula Romanescu Ne este ţara plină de humor 17Monica Mureşan PPP-uri 18Anton Gagiu Răfuiala sufletului 19Cristian Mănguţă Simeze târgoviştene 19Gheorghe Valerică Cimpoca Iubire, raţiune şi credinţă 20Ion Iancu Vale Povestea celestului zbor a lui Ion Lasămăverde... 21*** Antologie lirică de 8 Martie 22Dimitri Grama Unde a greşit omul alb 23Constantin Popescu Dansatorul 24Luciana Stoicescu Vaughan Poeme 25Ioan Gligor Stopiţa Miahi Batog Bujeniţă... 26Alexandru Manafu Predoslovie 27Elena Buică Candela de Montreal la 15 ani de la apariţie 28Monica Mureşan Maxime şi cugetări ruseşti 29Diego Vadillo López Dorel Schor sau itinerariile absurdului 30Ştefan Lucian Mureşanu Previziune cataclismică în poezia simbolistă bacoviană 32Lucian Gruia Florica Gh. Ceapoiu înveşmântată... 34Baki Ymeri Un mesager care ne invită să-i cunoaştem sufletul 35Al. Florin Ţene Anuarul Ligii Scriitorilor din România 36Veronica Strujan, Gheorghe Palel Lacrimi de primăvară, pentru Olimpian Ungherea 37Ion Iancu Vale A murit şi Ioan Ţepelea 37Grigore Grigore Te aşteptam (poem) 37Corin Bianu Conferinţă „Criterion” 38Florea Turiac Poeme 39

S e m n e a z ă î n a c e s t n u m ă r

La aniversareCu ocazia zilei sale de naştere, 21 martie 1939,

urăm hărăzitului poet din Montreal, George Filip,colaborator al revistei Climate literare,

ani fericiţi de viaţă în continuare şimultă forţă în statornicul său demers artistic.

La Mulţi Ani!

3nr. 52 n martie 2012

Mircea Eliade a fost ungînditor și scriitor român.Filozof și istoric al religii-lor, Eliade a fost profesor laUniversitatea din Chicagodin 1957, titular al catedreide istoria religiilor SewellL. Avery din 1962, natura-lizat cetăţean a me rican în1966, onorat cu titlul deDistinguished Service Pro-fessor. Autor a 30 de volu -me ști in ţi fi ce, opere li tera reși e se uri filozofice traduseîn 18 limbi și a circa 1200de articole și recenzii cu otematică extrem de variată,foarte bine documentate.Opera com pletă a lui Mir-cea Eliade ar ocupa pes te80 de volume, fără a lua încalcul jurnalele sale intimeși manuscrisele inedite.

Născut în București, afost fiul lui GheorgheEliade și al Jeanei născutăVasilescu. A avut o soră,Corina, mama semioticia-nului Sorin Alexandrescu.Familia s-a mutat între Te-cuci și București, în ultimăinstanţă, stabilindu-se încapitală în 1914, și și-aachiziţionat o casă pe stra -da Melodiei, în apropierede Piaţa Rosetti, unde Mir-cea Eliade a locuit pînă tîr-ziu în adolescenţă.

După terminarea în vă -ţămîntului primar la școalade pe strada Mîntuleasa,Eliade devine elev al Cole-giului Spiru Haret fiindcoleg cu Arșavir Acterian,Haig Acterian, Petre Vifo-reanu, Constantin Noica și

Barbu Brezianu.Devine interesat de

știinţele naturii și de chimie,ca și de occultism, și a scrispiese scurte pe subiecte en-tomologice. În ciu da tatăluisău care era îngrijorat defaptul că-și pune în pericolvederea și așa slabă, Eliadecitește cu pasiune. Unul din-tre autorii preferaţi este Ho-noré de Balzac.

Interesul faţă de cei doiscriitori l-a dus la învăţarealimbilor italiană și engleză,în particular începe să stu-dieze persana și ebraica.Este interesat de filosofie șistudiază lucrările lui VasileConta, Marcus Aurelius șiEpictet, citește lucrări de is-torie și în special pe NicolaeIorga și B.P.Haşdeu. Primasa operă a fost publicată în1921, „Inamicul viermeluide mătase”, urmată de„Cum am găsit piatra filoso-fală”. Patru ani mai tîrziu,Eliade încheie munca la vo-lumul său de debut, volumautobiografic, RomanulAdolescentului Miop.

La 20 noiembrie1928pleacă în India, trăieste înCalcutta unde o întîlneștepe Maitreyi.

De la mijlocul anilor'30, Eliade, aparţinînd de

grupa din jurul lui Nae Io-nescu a îmbrăţișat ideolo-gia Mișcării Legionare, încadrul căreia devine un ac-tivist cunoscut. Eliade s-adistanţat ulterior deaceastă atitudine, însă aevitat mereu să se refere laaceastă perioadă critică dintinereţea sa. Anumiţiexegeţi ai operei sale au co-mentat faptul că Eliade, defapt, nu s-a dezis niciodatăde ideologia legionară, pre-ferînd să nege ulterior că arfi autorul unora dintre arti-colele care i-au purtat sem-nătura și că unele idei defactură mistic-totalitarăsau antisemite ar fi regăsi-bile în operele sale ști in ţi -fice. În ceea ce priveșteo pera literară, drama Iphi-genia a fost interpretată deunii comentatori, în fruntecu Mihail Sebastian, a fi oalegorie a morţii lui Corne-liu Zelea Codreanu.

Începînd din 1957, Mir-cea Eliade se stabilește laChicago, ca profesor de is-torie comparată a religiilorla Universitatea "Loyola".Reputaţia sa crește cu fie-care an și cu fiecare nouălucrare apărută, devinemembru în instituţii ilus-tre, primește mai multe

doctorate honoris causa.La 11 mai 1966 devine

membru al Academiei A -me ricane de arte și știinţe.Cîţiva ani mai tîrziu vizi-tează Suedia şi Norvegia şiparticipă la Congresul deistorie a religiilor.

În anul 1977 MirceaEliade primește premiulBordin al Academiei Fran-ceze. Iar în anul 1985 de-vine Doctor Honoris Causaal Universităţii din Was-hington.

În ultimii ani de viaţă,în ciuda serioaselor pro-bleme de sănătate, Eliade acontinuat să lucreze editîndcele 18 volume de enciclo-pedia religiilor, adunîndcontribuţii pentru ultimulvolum de istoria cre din ţe -lor și proiectînd un com-pendiu al lucrărilor sale deistoria religiilor care săapară sub forma unui micdicţionar.

Mircea Eliade a murit lavîrsta de 79 de ani, la 22aprilie 1986, la Chicago, afost incinerat la CapelaRockfeller din Hyde Park.

BiografieMircea Eliade

n Obsesia mea e filosofia. Şiacum îmi dau seama de ce: pentrucă sunt un laş, mi-e frică de viaţă.Nu numai de viaţă: mi-e frică detot.

n A evita ridicolul însemna arefuza singura şansa de nemurire.

n Istoria a silit neamul româ-nesc să-şi adâncească propriilesale tradiţii latine şi prelatine.

n Primatul teoriei asupra in-stinctului se verifică chiar în ceea

ce am putea numi apucăturilemonstruoase ale omului „primi-tiv”.

n Asta simţi când depăşeşti ex-perienţa huliganică: o cumplităsilă de tine şi de lume - şi o cum-plită nostalgie după vârsta de pa-truzeci de ani.

n Singur, faţă în faţă cu el, şi to-tuşi atât de împărţit, atât de străin.

Senzaţii peste fire de stranii, deinexprimabile; parcă ar fi asistat lao moarte a lui însuşi, o moarte ciu-dată, care ar însemna mai multsombrare, neputinţă, rătăcire.

n Alchimia era numai una dinnumeroasele tehnici prin care chi-nezii - şi mai ales taoiştii - căutaunemurirea. Şi nu se poate înţelegenimic din alchimia chineză dacănu se integrează şi această tehnicăîn concepţiile lor fundamentaledespre lume şi suflet.

Citate din Mircea Eliade

4 nr. 52 n martie 2012

Mircea HoriaSimionescu

BRAN 1. Rotundulbonom a intrat în casafiecăruia să-i aducă da-rurile jocurilor hazlii,coşul plin al situaţiilor cusemnificaţii puerile.Iată-l ieşind dintr-o des-agă cu fulgi, înfruntândun soţ înşelat cu o spadăde cauciuc, ţinând undiscurs unei curţi cu pă-sări, dând sfaturi înţe-lepte oglinzii... Dacămulţi oameni detestă in-toleranţa, dispreţuiescprostia, urăsc violenţa,războiul, impertinenţa,jaful şi minciuna, o fac şipentru că în copilărie aurâs cu lacrimi la filmelelui (Stan şi) Bran. II. Flă-cău delicat şi zâmbitor lapatruzeci de ani, tânărcurtezan la cincizeci,Bran G. este la şaptezeciun copil minunat: eltrage pisica de coadă şiplânge când nepoţica îlpărăseşte ca să se ducă lacinema.

Nu râdeţi! Toţi sun-tem la fel şi nu ne aba-tem de la regulă decât casă bravăm. Ia dezbră-caţi-vă!

BRIGITA sau Des-pre rafinarea frumu-seţii. „Brigita, fiica uneifemei de o frumuseţe tul-burătoare. Ea însăşi de ofrumuseţe răpitoare. I se

spunea Regina. Era maiplină de sine decât o re-gină.

Mama ei fusese a -manta dirigintelui poş-tei, a colonelului Steres -cu, a directorului BănciiNaţionale, era cu alte cu-vinte o frumuşele scum-pă.

Fiica, peste un sfert deveac, după câteva aven-turi spectaculoase cu ofi-ţeri însuraţi, părăseşteoraşul de provincie încare trăise până atunci(1945) şi devine, în Bucu-reşti, soţia unui modestfuncţionar, care, pentru aface faţă luxului ei, dela-pidează o sumă impor-tantă de bani şi intră lapuşcărie pentru zece ani.Frumuseţea ei se dove-deşte acum nepreţuită.”

II. Adolescentul dinmine tresărise. Fata cupărul roşu cu care jucammingea în grupul de bă-ieţi şi fete îmi atinsesemâna. Fusese o fulgeraresublimă care îmi şer-puise în inimă o dulce şinesfârşită bucurie. înce-pusem să o iubesc. Ovisam, încercam deznă-dăjduit, sub corturile tei-lor înfloriţi, să oîntâlnesc, să reeditezîntr-un fel acel momentvoluptuos care însemnapentru mine idealul po-sesiunii. în această dis-poziţie străvezie, sen -sibilă ca un mecanismelectronic, a căzut plum-bul informaţiei procu-rate de un prieten, şianume că Brigita era demult femeie şi că des-frâul ei se măsura exactcu măsura numeralului

ordinar. De atunci, pen-tru mine nici o Brigita nueste o fiinţă pură.

BRONIA Ofelia gu-dronată.

BRUNETTO „- Sol-datul cu numele Bru-netto să iasă din front!Cum te cheamă?

- Brunetto Latino!- Vrei să zici Brunetto

Latini..., spuse binevoi-tor locotenentul, careauzise de acest nume.

- Brunetto Latino măcheamă! repetă soldatul.

- Ei, mă înveţi tu pemine!? Du-te în front şiai să faci treizeci de cul-cări pentru încăpăţâna-rea şi obrăznicia ta!"(Alexandru Sobieţki-Ju-nior: Ore)

BUBI Şmecher per-fect, monden, totuşi omde caracter în lumea lui,drăguţ, băiat admirabil.Inventar sufletesc: unsimţ al exactităţii, douăatitudini distincte (de în-drăzneală obraznică şide aşteptare laşă), două-trei abilităţi sportive, opereche de cercei (cre-dinţa în Dumnezeu şifrica de taică-său), unnoroc de pungaş, un tactde biliardist. BUBI H.,de o naivitate deschisă,mereu zâmbitoare. între-bat prin 1950, ca stu-dent, ce politică facpărinţii lui, a răspunscandid: „Desigur, sio-nistă, ca toată lumea!"

BUCURA Sediul vie-ţii sale: palma bătătorită,degetul noduros.

BUCURA LEON-TESCU Profesoară delatină, picta vase cu flori,luminişuri în asfinţit,

turme de oi pe drumuriprăfuite de ţară. CiteaPearl Buck şi Bonaven-tura Tecchi. Vizita dedouă ori pe săptămânăpe doamna maior Ui-cioară, la care lua masaşi făcea plăcute partidede ru mmy. în cărţile depe e tajere, între rufe, îşiaflau ascunzişul flori ofi-lite de toate soiurile. Dinpricina pasiunii ei de co-lecţionară, spuneaucume - trele Bărăţiei, nuse căsătoreşte Bucura...

BUGLJON Exact,lucrurile au stat astfel:Mergeam liniştit, cumâinile Ia spate. Deasu-pra, la numai zece metri,strălucea o finnă roşie,înflăcărată. O muzicădulce plutea în atmos-feră. Un individ se priveaîn vitrina magazinului.Firma luminoasă se stin-gea şi se aprindea egal,obositor. în mersul meunu era nici o intenţie. Deaceea ţineam mâinile laspate şi fruntea sus. In-dividul cerceta dacă băr-bierul l-a tăiat. Probabilcă îl tăiase, dar nu vedeaunde, din cauza luminiicare se stingea şi seaprindea egal, obositor.Mergeam liniştit, cumâinile la spate, şi înmersul meu nu era abso-lut nici o intenţie. Tra-versai la Nestor, priviiamuzat chipul surâzătoral unei fete, ochii ei deveveriţă citind preţurile:42, 63, 54... Fetele asteafrumoase se îmbracă şise dezbracă de mult maimulte ori decât facemnoi, bărbaţii, acelaşilucru, cu ele. Va urma

Dicţionar onomastic (22)

nr. 51 n februarie 2012 5

Aurora Peţan

R: Au mai fost descoperitepiese asemănătoare undeva ?

A.P: În afară de plăcile deplumb, mai există o serie de piesede altă provenientă, din colectiiparticulare, din muzee, descope-rite de arheologi în săpături, carecontin semne si imagini asemănă-toare celor de pe plăci, necunos-cute în perioada lui Hasdeu. Depildă, medalionul care se află înposesia domnului Dan Romalo,care provine de la familia Murnu,are pe avers portretul lui Bure-bista, care se regăseste de maimulte ori pe plăcile de plumb,probabil făcut cu aceeasi stantă,pentru că are aceleasi dimensiuni.Pe revers are imprimată emblemacap de bovideu si sarpe, care re-prezintă probabil emblema statu-lui unitar al lui Burebista, si untext în aceeasi limbă cu aceea depe plăcute.

Medalionul a fost analizat decătre Bogdan Constantinescu,doctor în fizică, de la Institutul deFizică Nucleară, care garanteazăcă este autentic, pentru că are ocombinatie de metale care se re-găseste numai undeva din zonadin sudul Urarilor, un aliaj tipicmetalurgiei scitice. Domnia sasustine că este imposibil ca cinevasă fi falsificat acest medalion.

Mai există câteva piese în colec-tia unui anume domn Pulopol.Domnul Romalo l-a cunoscutacum vreo 10 ani si a reusit să le fo-tografieze. Ele contin imagini ase-

mănătoare cu cele de pe plăcute.Mai stiu de existenta altor trei

piese, descoperite de arheologulVictor Bobi, aflate la Muzeul dinFocsani. Este vorba despre un me-dalion, cu portretul si numele re-gelui Duras, care pe revers are untemplu identic cu cele de pe plă-cute, si niste monede de argint,dintre care una contine o scriererombică, identică cu scrierile luiDromichete de pe plăci. Este chiarmonograma acestui rege. O ase-menea monedă a fost inventariatăsi de marele numismat OctavianIliescu.

Aceste piese se pot constitui îndovezi ale autenticitătii plăcilor,pentru că sunt descoperite recent.

R: Despre reprezentărilearhitectonice de plăci ce neputeti spune ?

A.P: În ceea ce priveste repre-zentările arhitectonice din plăci –temple, cetăti (avem chiar un planal cetătii Sarmizegetuza) – se parecă sunt conforme cu ce stim noidespre arhitectura din antichitate.Multe structuri par să fie structuride lemn, care nu s-au păstrat pânăastăzi, însă, dacă ar fi existat unfalsificator, acesta ar fi trebuit săcunoască foarte bine arhitecturaantică. Pe de altă parte, cele câ-teva mii de reprezentări, de por-trete, de trofee, de divinităti, dearmate etc., grupate pe epoci si pezone de provenientă sunt repre-zentate foarte coerent.

Arheologul Silviu Teodor de laMuzeul National a făcut un studiude imagine, timp de câteva luni. Agrupat toate aceste imagini si le-aintrodus într-o bază de date. Re-zultatul a fost de-a dreptul sur-prinzător: nu există nici oinconsecventă. Dacă ar fi existatun falsificator, acesta si-ar fi coor-

donat extraordinar de binemunca, pentru că nici o imaginenu se bate “cap în cap”, pe nici unadintre plăci.

R: Ca specialist, cum apre-ciati limba în care au fostscrie textele de pe misterioa-sele plăcute ?

A.P: În ceea ce priveste limbadin tăblite, aceasta are toate ca-racteristicile unei limbi naturale.Nu pare deloc să fie o limbăcreată. Are extrem de multă varie-tate. Numele lui Burebista spreexemplu, e scris în vreo 15 feluri,ceea ce este greu de imaginat pen-tru un falsificator. Există foartemultă variatie fonetică. Toate cu-vintele au variante. Există chiarindicii de variatie dialectale. Tă-blitele dacilor si cele ale getilorprezintă diferente clare dialectale.Există cuvinte care apar în anu-mite contexte. Există structuri fo-netice conditionate. Ori, acestelucruri nu puteau fi imaginate decineva care nu avea la îndemânăinstrumentele actuale. Să generezio limbă care să aibă cuvinte, caresă apară numai în anumite con-texte, e imposibil. E vorba de miide cuvinte. Limba din tăblite nuare nici un atribut al unei limbi ar-tificiale.

R: Doamnă Aurora Petan,vă multmim foarte mult pen-tru informatii.

Nota redacţieiInvitam istoricii romani din

diaspora sa ne scrie parerile dom-niilor lor despre Placile de la Si-naia pe adresa observro@idirect.ca. Punctele Dvs de vederesunt foarte importante. Ele vor ficomunicate celor din tara intere-sati in elucidarea adevarurilor is-torice ale neamului nostru.

Limba română,patria mea (6)

6 nr. 52 n martie 2012

Adrian Marino

Conştiinţa unei egali-tăţi valorice virtuale şi aunei competiţii adevă-rate este obligatorie. Pescurt: creaţii originale,cât mai solide şi mai binepuse „în valoare". Vreausă spun cât mai bine di-fuzate, traduse, integratecircuitelor internaţio-nale de referinţă. Evi-dent, operaţie delocsimplă. Ceea ce presu-pune nu numai un apa-rat adecvat de„publicitate", în sensulbun al cuvântului, dar,mai ales, o schimbare dementalitate. Am schiţat-o, în felul meu, cel puţinîn două cărţi {Pentru Eu-ropa, 1995 şi Revenireaîn Europa, 1996 şi înunele studii şi comuni-cări „internaţionale"), încaz contrar, acţiunea ră-mâne o aventură strictpersonală, fără nici oconsecinţă pentru pres-tigiul internaţional alţării, din nefericire, încăinexistent. Aş vrea săreduc totul la o simplăformulă, cât mai sinte-tică şi mai exactă posibil.Şi aş porni, fără falsămodestie, doar de lamicul meu exemplu per-sonal. „Mic" din punctulde vedere la influenţei şi

recunoaşterii simbolice.Mai puţin „mic", totuşi,ca semnificaţie obiectivă.Nu este chiar o... „exage-rare".

Cred, deci, tot maimult, în dubla identitatea scriitorului Hi, înk"h«uhI, a omului decultură român: „român"şi „european". în acelaşitimp. IiiiIihii Iubii, orga-nic, cu conştiinţa egalită-ţii de drepturi, de şanseşi de compui iţit-şi selec-ţie liberă. Creaţii origi-nale, în limba română,produse în petHpoctivMunei tradiţii, care a asi-milat atât valori indi-gene, specifice, cât şiuniversali, fără supersti-ţia ierarhiilor, modelor şicanoanelor internaţio-nale. Un pariu extraordi-nar de greu de ţinut. Darfără câştigarea sa -măcar prin câteva vâr-furi şi iniţiative proprii -partida este iremediabilpierdută. Nu este delocobligatoriu ca proble-mele literaturii şi cultu-rii române să coincidă cuale literaturii şi culturiifranceze. Până de cu-rând, reperul internaţio-nal fundamental alculturii române. Avemdreptul egal - şi aş spunechiar şi datoria - de agândi şi a scrie în modliber, independent şi eli-berat de orice imitaţii şicomplexe. A ne asuma li-teratura şi cultura, petoate planurile, pe contpropriu. A nos risques etperils. Nici mai mult,nici mai puţin.

Aş porni, pentru a în-cheia, chiafr de la cazulmeu personal. Dacă

exista, în treacăt fie spus,un autor prost definit,prost situat, prost înţe-les, prost evaluat, atacat(uneori violent) şi con-testat pentru ce nu tre-buie şi elogiat, la fel,pentru pseudomotive,acela sunt... eu. Dincauza falsei şi dubleinude identităţi, care nueste încă limpede defi-nită, înţeleasă şi asimi-lată în cultura românăactuală. Mai ales dupădecenii întregi de repre-siune totalitară. Maiîntâi, n-am izbutit încăsă... conving pe nimenică nu sunt nici „om de li-tere", nici „critic literar",ci critic de idei, cu aspi-raţii de a deveni „ideo-log" pur şi simplu. Circuldeci în cultura românăactuală cu un fals buletinde identitate.

Nici calitatea de miccritic român şi europeanîn acelaşi timp nu-mieste câtuşi de puţin recu-noscută. O tradiţie deacest gen lipseşte, de alt-fel la noi, cu desăvârşire,iar E. Lovinescu şi G. Că-linescu n-au avut-o - re-gretabil sau nu -niciodată. Am pus unelejaloane, începând cu Ca-hiers roumains d'etudeslitteraires. Care urmă-

reau o dublă „utopie" :de a dovedi că şi o cul-tură mica poate stabililegături culturale cu Oc-cidentul, chiar şi în plinregim represiv, izolaţio-nist şi antioccidental.Am continuat cu o seriede volume publicate di-rect în străinătate sautraduse. Lucrări - în-drăznesc să spun - denivol european (altfelnici n-ar fi fost editate pebaze strict comerciale,nici „sponzorizate", nicid comptes d'auteur), darfără o reală percepţie înţară. Eticheta de „com-paratist" nu acoperădecât în mică parte ade-vărata mea identitate.Este încă o falsă recepţie.Cum am mai spus-o, „li-teratura comparată" era,pe atunci, singura posi-bilitate de a evada înlumea liberă şi nimicmai mult. Libertatea,construcţia şi ridicareanivelului culturii româneau fost şi sunt valorile şipreocupările mele fun-damentale. Cu regretulde a fi rămas mai tot-deauna singur, izolatîntr-o „himeră"... Claus-trat, într-un ideal (încă?)irealizabil. Devin confe-siv şi „sentimental" fărăvoie: nefericirea mea afost şi este mare... Iar o„consolare" încă nu seîntrevede.

Altă Românie (17)

Regulă de bază aBene Gesseritului„Nu sprijini niciodatăceea ce este slab,sprijină întotdeaunaceea ce este puternic”

(Frank Herbert,„Dune”)

7nr. 52 n martie 2012

Augustin Deac

Comparaţiile între mi-niaturile Codexului Ro-honczy şi alte miniaturidin secolele XIXII, inter-calate în diferite codexuri,cat şi păstrarca unor ele-mente de scrierc până îna doua jumătate a sec. alXIV-lea, ne pot duce laconcluzia că manuscrisulavut în discuţie a fost re-dactat în secolele XIIXIII.

Relevăm şi faptul căunele valori fonetice acor-date semnelor din Code-xul Rohonczy au lost dateîn funcţie de valorile fo-netice, pe care acestea leaveau - în legendele mo-nedelor din secolul alXIV-lea, unde acestea în-locuiau anumite literechirilice sau latine. Valo-rile astfel obţinute în con-fruntare cu textul au pusîn evidenţă texte laice şireligioase în latina vul-gară. Deci, textul a fostredactat în latina popu-lară şi realizat cu caracte-rele scrierii dacice, a căreievoluţie poa te fi urmaritădin e po ca bronzului.

Situaţii similare semai întâlnesc în istoriacivilizaţiilor: de cxem-plu, în Imperiul bizantin,în seeolul al VIII-lea e.n.,un Evangheliar, redactatin limba greacă a fostscris cu litere latine.

Considerăm că publi-

carea primelor rezultatepreliminare, precum şi adescifrării integrale a tex-telor, va pune în evidenţăun document extrem deimportant în viaţa laică şireligioasă dintr-o pe-rioadă pentru care nudispunem de texte scrise.Oportunitatea tipăririieste incontestabilă”.

Aşadar, specialiştii ro-mâni în materie remarcăsemnificaţia istorică adescoperirii şi des- cifră-rii acestei vechi Croniciromâneşti, ca fiind un„document monumen-tal” şi „extrem de im por-tant” pentru cunoa ştereareală a istoriei multimile-nare a poporului român,dintr-o sursă autohtonă.

Regretăm însă faptulcă institutele de speciali-tate ale Academiei Ro-mâne au rămas nu nu -mai pasive la descopeni-rea şi descifrarea acestuidocument istonic, scris inlimba română, latină du-năreană într-un alfabetgeto-dacic existent de mi-lenii, cu mult înainteacelui latin al romanilor,după cum măr -turiseşte enciclopedistul

belgian V. Bonaventuraîn anul 1592, dar, dupăorientarea ideologică ce oau, ar fi preferat ca acestchihlimbar să nu se fidescoperit şi pentru carePrezidiul Academiei Ro-mâne ar fi trebuit să or- ganizeze o mare sesiuneştiinţifică, cu caracter na-

ţional. Dar, vremurile!De altfel, dezinteresul

neîntemeiat în nici un felal “ştiinţificilor”, cum îistigmatiza B.P. Haşdeupe cei de la instituteleAcademiei Române, s-amanifestat şi după de-cembrie 1989, când înluna februarie 1990 auapărut în Editura Ştiinti-fică şi Enciclopedică dinBucureşti cele patru vo-lume Documentele Uni-rii Transilvaniei cu Ro -mânia - 1918, însumândpeste 4000 pagini, încare mandatele deputaţi-lor aleşi în circumscrip-ţiile electorale de peîntreg cuprinsul Transil-vaniei au fost însotite defacsimile, pentru a se do-vedi autenticitatea lor, şidespre care primul Pre-şedinte al Academiei Ro-mâne de după eveni-mentele din decembrie1989 le aprecia ca for-mând un excelent Cor-pus de Documente, deneegalat încă, alcătuitprin efortul deosebit alunui colectiv de istorici,doctori în istorie. Şi, cutoate acestea, în nici opublicaţie dc specialitatea Acadcanie Române n-aapărut, după informa-ţiile pe care le deţinemnici măcar o simplă con-semnare a apariţiei aces-tor documente deimportanţă istorică na-ţională, nepomenindu-se de existenţa lor în niciun Raport de activitate al

Academiei Române, deşiaceasta figurează alăturide alte institute despccialitate, pe antetulacestor volume, minima-lizându-le până la o umi-litoare tăcere. Este,probabil, un motiv pen-tru care acest Corpus doDocumente nici n-a fostnominalizat pentru vreopremiere din partea Aca-demiei Române, deşisuntem convinşi că ar fimeritat din plin.

Partea VIII-aO cronică românească,

însumând 448 pagini, dinsecolele XII-XIII, scrisă înlimba română arhaică, cualfabet getodacic.

Codex Rohonczy estescris, după toate cercetă-rile intreprinse, pe pamân-tul nostru strămoşesc.Descoperirile arheologicedin anul 1962 de la Tărtă-ria (Transilvania) a tăbliţe-lor de lut ars, conţinând oscriere pictografică, vechede peste 6500 de ani, ca şicele peste o sută de tabliţedescoperite la sfârşitul se-colului al XIX-lea la Tur-daş, tot în Ardcal, însa maivechi decât ccle de la Tăr-tăria cu peste 1500 de ani,dovedesc că pe teritoriulpatriei noastre au apărutprimele semne dc comu-nicare, mai vechi cu omie de ani - după apre-cierea specialiştilor stră-ini şi români, decât celedescoperite în Sumer(Mesopotamia).

Va urma

O cronică românească însumând 448 depagini, din secolele XII-XIII, scrisă în limba românăarhaică cu alfabet geto-dacic.

Codex Rohonczy (10)

8 nr. 52 n martie 2012

Corneliu Leu

Pentru că, bătrân şi total in-ofensiv, tatăl meu era încă urmă-rit, la mai bine de zece ani dupăispăşire, cheltuindu-se pe aceastăsuspiciune bani publici, indiferentdacă mulţi sau puţini. Astfel, cândi-am mutat pe părinţii mei bătrâniîntr-un loc unde aveau o îngrijiremai bună, aflu acum că a începutun circuit teribil de corespon-denţă, informări, transfer de date,actualizări de date, culegere dedate noi, rapoarte şi confirmări,ordine şi răspunsuri la ele, nunumai între securităţile judeţelordin care plecau şi-n care se stabi-leau, ci şi între acestea şi centruldin minister care dirija evidenţasupravegherilor şi confirma mă-surile propuse. Până când au fostbine puşi în atenţia securiştilordin zonă, unul preluându-i cutoată răspunderea sa secretă şi în-cepând zelos a-şi dirija informato-rii şi a trimite, unul după altul,rapoarte şefilor faţă de care voiasă se afirme.

Ei bine, în unul dintre acesterapoarte, el se laudă că poate ştitotul despre cei supravegheaţi de-oarece a descoperit că ei sunt cre-dincioşi şi s-au integrat activpracticant în ceremoniile, acţiu-nile şi ritualurile bisericii din lo-calitate, aşa că informatorul lui celmai dibaci, cu numele conspirativde „Soare”, îi dă rapoarte chiarmai des decât săptămânale şi afost instruit să-i viziteze şi să steade vorbă cu ei pe temele ce se vorstabili în biroul local de securitatesau la judeţ. Spre proasta califi-care a acelui lucrător de securi-

tate, ca şi a şefilor lui care au ar-hivat documentul intern, necifratşi nici redactat în limbaj conspira-tiv, fiindcă nu se aşteptau ca vre-murile să facă să ajungă în mâinilealtcuiva, raportul se încheie cu au-tolaudativa informare: „Sunt con-vins că vom avea rezultate bunedeoarece informatorul nostrulocal Soare este preot”.

Cum preot în perioada aceeaera unul singur acolo, evident cădeducţia noastră nu a mai fostpusă la încercare. Întrebarea carese pune este, însă, alta: Într-o ase-menea situaţie, îl putem considerape acesta preot, sau agent infor-mator de securitate?... Şi, cumunui păstor duhovnicesc nu i-araccepta nimeni trădarea turmei,ne resemnăm cu gândul că acestapoate fi calificat doar ca agent alsecurităţii, specializat în a se infil-tra printre credincioşi. Povesteacă acela ar fi salvat astfel credinţa,nu ţine. Şi când e vorba despre ceascrisă cu literă mare, prin liantulcăreia se întruneşte Biserica, şicând e vorba de cea obişnuită, co-tidiană, prin care omul îşi disci-plinează şi îşi configurează com-portamentul, credinţa este o per-manenţă umană, poate cea maibenignă şi cea mai drept făcătoarede caractere omeneşti, care nu sesalvează cu compromisuri, ci cuintensitatea trăirii ei acolo, în acelloc al sufletului omului pe care nui-l poate lua nimeni. Dimpotrivă,aflarea de către credincioşi a fap-tului că păstorul lor a fost un tică-los care i-a turnat la securitatemanipulându-le credinţa, îi poateface să se blazeze şi să piardă multdin intensitatea acesteia.

Mutatis mutandis, prea alesuleDimitrie, nemulţumirile pe care leexprimi tu la adresa credinţei pro-

pagată fundamentalist şi ca ame-ninţare către restul omenirii, credcă se poate rezolva logic prin ace-laşi raţionament: Ce este un fun-damentalist?... Este el un dreptcredincios care doar greşeşte pu-nând unele accente false asupracredinţei sale, sau vine şi repre-zintă încăpăţânarea nocivă a tre-cutului perimat care,cramponându-se de funcţii şi in-fluenţă, ameninţă cu perimareaaceastă permanenţă umană careeste credinţa?!... Nota Bene: Estevorba de o permanenţă umană înevoluţie, menită a se înnoi necon-tenit laolaltă cu sufletul şi per-soana umană, în ascensiunea pecare i-o conferă fenomenul crea-ţiei permanente... Aşa că ajungemastfel la concluzia că fundamenta-listul este un factor rău, format aacţiona împotriva succesului cre-dinţei, a progresului ei; un ele-ment nociv, care poate duce laanihilarea acesteia. Deci funda-mentalistul este în slujba altcuiva,identitatea sa fiind alta decât ceaa slujitorului care are misiunea deîntărire a credinţei; şi n-are cumsă fie confundat cu acesta.

Cât despre misiunea de întărirea credinţei, îmi amintesc demodul cum păcătosul de mine îmipermiteam uneori să-l tachinez pePărintele Patriarh Teoctist, caremi-a acordat prietenie. Discutamîmpreună despre faptul că DuhulCredinţei are nevoie de duhovnicidăruiţi şi cu mare vocaţie ca să-lmenţină la cotele lui înalte ridi-cate de majoritatea populaţiei înacei primi ani de după eve-nimentele din 1989. Şi con-

CătreDimitrie

Grama (3)Dimitrie Grama

4

9nr. 52 n martie 2012

statam că se simţea nevoiaaccentuării misionarismu-

lui slujitorilor, scoaterea lor dinrutina de a face numai slujbe, ser-vind liturgica şi strângând banipentru înflorirea lăcaşurilor decult, dar neglijând acţiunea du-hovnicească a catehizării perma-nente şi a ridicării nivelului decinste, activitate productivă şiconştiinţă a populaţiei prin ac-ţiuni misionare şi prin model defaptă, de iniţiativă, de comporta-ment. Chiar am preluat atunci,din ideile sociale ale lui JacquesMaritain, conceptul „misionaris-mului laic” pentru extinderea şidiseminarea acestui model, iniţi-ind o mişcare social-educativălargă, în afara problemelor reli-gioase pe care rămâneau să le cul-tive preoţii.

Şi, întrucât în anii când înde-plinise funcţia de vicar al Arhie-piscopiei Bucureştilor, PărinteleTeoctist fusese şi rector al Institu-tului Teologic de pe atunci, faptulcă avem preoţi care se rezumă laliturgică neglijând misionarismul,mă făcea pe mine obraznicul să-ispun: „Păi, Prea Fericite, aceştiasunt foştii teologi cărora le-aţi fostrector. I-aţi învăţat bine să dea cucădelniţa, dar să bată străzile în-glodate aducând cu ei frăţeascagrijă în casele oamenilor, să aducăla casa parohială copii îngrijindu-i şi catehizându-i, să ajungă lapatul bolnavilor, la atelierul patro-nului care mai poate angaja un ne-voiaş, la ghişeul funcţionaruluicare poate ajuta şi nu jecmăni ce-tăţeanul, sau la cei pierduţi şcolii,care pot fi alfabetizaţi cu scrip-tura... asta nu i-aţi prea învăţat!”...Cam aşa încercam eu să spun înglumă, dar el îmi răspundea apă-sat de amintirea acelor vremi: „Ei,n-ai dumneata de unde şti!... Noieram bucuroşi că ne lăsau sătransmitem şi învăţătura asta; sănu ne-o desfiinţeze şi pe asta, nus-o împlinim cu altele!”... Rămâ-neam pe gânduri, ne putând să măîmpac cu ideea unui propovădui-tor pe jumătate, a unui mărturisi-tor pe jumătate, a unei credinţe pejumătate. Adică a unui tehnicianîn materie de ritual bisericesc, for-mat spre a presta serviciile respec-

tive şi a-şi vedea apoi de cu totulalte treburi. Întrebat dacă a lucratcu securiştii, arhimandritul Tatucare era stareţ la o mănăstire bu-cureşteană şi parlamentar FSN,răspundea ritos: „Ei au lucrat cumine! Ei veneau la mine ca să-icunun pe ascuns sau, tot aşa, să lebotez copiii, sau să le fac diverseslujbe la modul secret, ca să nu seafle; de asta mă cultivau!”...Eraaceasta o formă de a te manifestabigot şi cu partidul marxist-leni-nist căruia îi jurai credinţă, şi cubiserica în care, pentru orice even-tualitate, lăsai un semn că nu te-airupt de tot, o mică punte de a teputea întoarce la o adică. La ase-menea sentimente care meschini-zau omul din toate punctele devedere cultivându-i perfidia pânăşi la relaţiile cu „Dumnezeul cevede toate” prestarea de serviciireligioase, eventual şi cu posibili-tatea alegerii după gust, a unuidecor cu flori sau cu lumânări, arăspunsurilor date de tenor sau debas, a vinului sfinţit din molan saudin viile bisericeşti, devine o me-serie; poate bănoasă, dar lipsită dehar. Pentru că se poate practica şicu jumătate de normă, mergând capentru cealaltă jumătate de normăsă te duci să faci altceva, în cu totulalt domeniu. Ca şi cum ai puteatrăi cu jumătate de suflet, cealaltăjumătate folosind-o pentru altfelde trăiri!... Părerea mea este că asluji cu adevărat, orice pe lumeaasta, înseamnă trăire şi are nevoiede tot sufletul!

Iar întrebarea este: Poate, oare,cea mai duhovnicească peocuparea omului şi cea mai duhovni-cească preocupare faţă de per-soana umană, să se limiteze doarla atât?... Nu cred. Lucrareaaceasta are nevoie de bărbaţi pu-ternici în spirit şi puternici înfaptă, conştienţi de menirea sprebinele omului şi a omenirii pe careo are credinţa lor, adânc dedicaţimărturisitori ai ei şi în cuvânt şi încomportament propriu, dotaţi cuconştiinţa că nu practică o rutină,ci servesc o misiune de la care s-au jurat să nu dea niciodată înapoişi să-i fie model de virtute.

Episcopul Grigorie era un ase-menea om. Şi prin vocaţie, dar şi

prin temeinica sa cultură teolo-gică şi filosofică. Atunci când afost consacrat în cea mai maretaină ortodoxă – aceea a arhieriei,el şi-a manifestat bucuria şi recu-noştinţa în faţa Sinodului arhie-resc ce-l primea ca tânăr ierarhridicat în rang şi har, punându-şiurmătoarea întrebare: „...Putea-voi duce austeritatea persoaneimele după pilda Prototipului nos-tru, măcar până la drumul arzătoral apostolatului zilnic, cu resem-nare la auzirea vorbelor de ocarăşi chiar la primirea de lovituri şiscuipări pentru învăţătura Evan-gheliei?... Căci de o încoronare cuspini şi de întinsul mâinilor pecruce... e prea greu să mai vorbimnoi, muritorii de astăzi!...”

Dar destinul a vrut să fie con-trazis, iar el, muritorul de atunci,din cea mai cumplită perioadăateistă, a avut parte şi de încoro-narea cu spini şi de întinsul mâi-nilor pe cruce. Destin dramaticdin care sufletul omului se sal-vează numai prin credinţă. Discu-tam acestea şi găseam argumentede mărturisire întru ele cu vredni-cul de pomenire Patriarh Teoctistcare, peste diferenţa de vârstă cei-l făcea model despre care vorbeaşi scria cu admiraţie, îi era asemă-nător şi prin apropieri geograficeşi prin împrejurări ierarhice, chiardacă în perioade diferite: Ambiimoldoveni făcându-şi studiile laBucureşti, ambii trecuţi prin ie-rarhii de-a dreapta şi de-a stângaOltului, ambii reveniţi ca mari ie-rarhi în Moldova natală, arhiman-dritul Teoctist de pe atunci,slujindu-i ca vicar la Iaşi chiarslujba de trecere la Domnul, iarpatriarhul Teoctist din vremurimai noi evocându-l la reîntemeie-rea Episcopiei sale anihilată decomunişti odată cu el, după exem-plul păgânilor care au pus să se şiare locul de unde înlăturau, cuteamă de nemurire, ruinele tem-plului. Prin toate acestea, Teoctista fost întâistătătorul ortodox care,atunci când s-a putut, a scris şimărturisit despre fapta unchiuluimeu de perseverentă înfruntare aguvernării atee şi l-a numit „Epis-copul martir Grigorie Leu”.

Va urma

4

10 nr. 52 n martie 2012

Elena Armenescu

Viaţa pe Pământ pre-supune acest paradoxîntre tendintele păman-testi de care sunt legateinstinctele de vieţuire siînmulţire adică firea ani-malică, pământeană,care sălașuiesc în acelașicorp cu firea dumneze-iască, divină care aspiră,dorește puritate,blândeţe, mângâiere,dragoste. Unii reușesc săle împace, altii nu, lâ-sand să încline balanţapreponderent sau exclu-siv spre una din ele, laantipozi aflându-sebruta si sfântul.

In călătoria noastraprin viaţă avem un drumsinuos și ne apropiem –după împrejurări- cândde unul când de altul.Totul este să devenimconștienţi și să alegem,nu calea de mijloc carecu siguranţă ne conferaun confort căldicel,numai ca ea duce spreNicaieri. Mergând doarpe această cale, parcurgirânduri de vieţi, cummerge o pisicuţă sau uncâine pe bandă! Aureamediocritas, cunoscutuldicton antic nu cred seaplică în acest caz! Cuatat mai mult, ceibinecuvantaţi cu viaţălungă, după ce trec de 60

de ani – vârsta recoman-dată și de budisti - tre-buie să lase altora grijileprivind administrareaaverii (cine o are) șitoate celelalte preocu-pări mărunte și banalede care trebuia să seocupe, iar timpulcaștigat din acesterenunţări să-l foloseascăpentru spiritualizare.Cum? Respectând Legiledivine (sintetizate înCele zece Porunci) lacare adaugam cele 4 legispirituale din filozofiaindiana:

• prima lege: „Persoa-nele pe care le întalneștisunt persoanele potri-vite”. Cu alte cuvinte, ni-meni nu intră în viaţanoastră din întâmplare;toate persoanele cu careinteracţionăm se aflăalături de noi cu unmotiv, acela de a ne ajutasă învăţăm lecţiile deviaţă care apar și să con-tinuăm drumul perso-nal;

• a doua lege: „Ceea ceni se întamplă este sin-gurul lucru care ni seputea întampla”. Nimic,absolut nimic din ceea cese produce în viaţa noas-tră nu ar fi putut să se în-tâmple în alt mod (nicimăcar detaliul cel mainesemnificativ). Nuexistă: „dacă aș fi făcutcutare lucru, s-ar fi pro-dus cutare alt lucru.Toate și fiecare în parte

dintre situaţiile care seproduc sunt perfecte, cutoate ca mintea și egoulnostru nu le acceptă.

• a treia lege: „Oricemoment în care se în-cepe este momentul co-rect”. Totul începe înmomentul potrivit, niciînainte, nici după; cândsuntem pregatiţi pentruca ceva nou să apară înviaţa noastră, exactatunci apare (începe);

• a patra lege : „Cândceva se termină, se ter-mină”. Dacă ceva a luatsfârșit în viaţa noastră,este pentru proprianoastră evoluţie, deci celmai bine este sa închizicapitolul și să mergi în-ainte îmbogăţit cu aceaexperienţă.

Cred că nu este în-tâmplător că citeștiaceste rânduri acum, tudragule cititor; acest textajunge la tine azi pentrucă ești pregătit(ă) să în-telegi că “nici un fulg dezăpadă nu cade nicio-data în locul greșit”.Cam asta înţelegea șiLeibnitz când spunea că: „trăim in cea mai bunădintre lumile posibile ".

Revenind la ideea cătrebuie să devenimconștienţi de ceea ce esteîn jurul nostru, să nulăsăm să se întâmple ca oîntâlnire mirabilă cu opersoană sau implicareaîntr-un proiect care ne-ar ajuta în evoluţia noas-

tră să treacă aproape ne-observată, să nu-i dămatenţia cuvenită. Astadesigur depinde și de ca-pacitatea noastră de aidentifica beneficul –desigur spiritual- înviaţa noastră. Totul estesa știi ce cauţi și sădorești cu ardoare acelCEVA, așa cum spuneîntr-unul dintre cele mailuminoase pasaje dincarţile sale, iniţiatulscriitor Paulo Coelho:„Când iti dorești cu ar-doare ceva, întreg uni-versul conspiră pentru ate ajuta să-ţi împlineștidorinţa".

Ideea aceasta atât desimplă este prezentataîn volumul Alchimistul (care a fost dramatizat șipus în scenă și în Româ-nia) De altfel, din maitoate carţile lui rezultăideea că Universul(Dumnezeu) ne iubeșteși ne vrea binele! Toatecâte ţi le vei dori se vorîmplini. Tu singurpăcătuiești în faţa viselortale și renunţi la ele, cre-zându-le de neatins Toc-mai de aceea, gândireapozitivâ, urcușul pedrum oricât de greu ar fi, sunt numai etape înrealizarea unui scopînălţător. Cu cât crezimai puternic în visul tău,cu cât îţi dorești maiaprig ca el să se înfăptu-iască cu atat iţi vor apă-rea în cale mai multeposibilităţi pentru cavisul să devină realitate.E normal să te temi, enormal să șovăi. Indoialaîti aduce aminte că eștiom, numai un nebun searuncă uneori către ţelullui fără minte, fără săevalueze primej-diile... îti dorești să

Conspiraţiauniversului

4

11nr. 52 n martie 2012

ajungi acolo ... eimportant, darcum vei ajunge

oare?Mergând pe drum ţi

se vor deschide noi per-spective, privind deacolo calea se va vedeamai clar ... dar numaidacă ai curajul să fi urcatpe acel drum, care

atenţie! Uneori este saupoate fi spinat ori plin decapcane, ispite,renunţărisau chiar rătă-ciri. Dorinţa și încrede-rea ta în reușită îţicreează și determină vii-torul. In urmă cu pestedouăzeci de ani - într-oconvorbire cu un prietenscriitor ce se întorsese

recent din India - amajuns la această conclu-zie că Universul răs-punde chemării șivoinţei umane cucondiţia ca el, omul săurmeze Calea. Mi-amin-tesc că în momentuldespărţirii prietenul meumi-a spus ferm, sublini-ind prin tonusul vocii:

- Ţine minte Elena,nu uita drumul!

Mie cred că mi-a folo-sit acel îndemn de aceeamă adesez în specialcelor care sunt acumîncă nehotarâţi:

- Identificaţi-vă ţelulapoi mergeţi direct spreel cu convingerea că seva împlini!

4

Coborând spre cer Îmi dau bani şi-mi dau averiPentru ziua cea de ieri.Îmi dau sufletul din minePentru ziua care vine.

Nu las loc de îndoială,Când cobor fără sfială,În trecuturi netrecuteUnde răni nu dor, că-s mute,

Unde iele se ridicăDin cuvântul ce despică,Unde nopţile-s mai lungi,Decât poţi cu gând s-ajungi,

Unde cei ce mor, nu pier...Coborând, eu urc spre cer.

Sunt vinovatSunt vinovat că-n lumea asta plouă,Că ceţuri peste toate se desfac,Că ninge dimineţile cu rouă,Că cerul, spre-orizonturi, e opac.

Eu port şi vina că rămânem singuri,Conştiinţa mi-e un front fără de soli.De multe-n viaţa asta suntem siguri,

În viaţa socotită-n patru ţoli.

Nimicnicia veacurilor toate,Chiar foamea celor mulţi şi oprimaţi,Mi le asum atât cât se mai poateÎn vremea grea a urii dintre fraţi.

Sunt vinovat că suntem daţi pieirii,Că trag spre munţii mei ca un ascet.Eu îmi asum conştiinţa omenirii Ca simplu muritor şi ca poet.

Şi peste tot ce este, cea mai greaE culpa că-n conştiinţă nu-i destul,Că-mbătrânind am mai pierdut cevaDin tragicele vremuri de acum.

Solitari în absurdSuntem cu toţii singuri pe o planetă grea,Suntem cu toţii,-n parte, atomi în univers,Suntem mai singuri astăzi şi poate vom puteaSă fim, de mâine-ncolo, cuvântul dintr-un vers.

În haite şi în turme ne trecem fiinţa viePrin ceaţa unei vieţi cu-absconsele-i concluziiDar sufletele noastre chemate să re-nvieNu ştiu să se adape din jgheabul cu iluzii.

Alăturea prin viaţă şi totuşi despărţiţi...Înconjuraţi de oameni şi tot ai nimănui...Cu zece prieteni doctori şi tot mai obosiţi...Progres pe unde lungi, dar tot n-ai cui să spui.

În „paradisul” nostru, e vorba fără vlagăŞi bâlba unui gând scăpat pe negândite,E ochiul care vede fără a şti să vadă,E visul ce se naşte din visele ciuntite.

Pe drumul de sfârşit, trăgând consensuri grave,Ne dezbărăm, pragmatic, de ale vieţii mituri,Cădem în doruri stranii şi-n hibernări suave,Cu unica dorinţă de a rămâne singuri.Po

eme p

entru

zile

sim

ple d

e Luc

ian D

umbr

avă,

Portu

galia

12 nr. 52 n martie 2012

George Filip

DE UNDE VINoameni buni, eu vin de niciunde

şi nu m-am născut niciodată,am crezut că timpul nu rugineşte

şi că viaţa-i o fată.din isteţ negustor de idile

am ajuns, prin străini, să vând ani.dau şi carne din trup cui îmi cere;

luaţi tot, n-am nevoie de bani.nu regret c-am trăit într-o floare

şi că evul-parşiv m-a durut,dare de ce nu mi-aţi spus ce e dorul

oameni buni - dacă voi aţi ştiut?nu-i acesta poemul din urmă.rugăciunea din sânge şi glas

o voi spune prin cârciumi şi-altareşi oriunde voi face popas

şi-aş mai vrea să se-audă pe-acasăcum pe rime de doruri suspinblestemat să iubesc neodihna;

iartă-ţi măicuţă hoinarul - AMIN!

AUTO-PORTRETascund în suflet un tâlharbrunet, cu ochi înşelători,ce-şi varsă sufletu-n pahar

cu toţi beţivii trecători.de-l omeneşti la uşa ta

îţi bagi în dracul cu năpasta,cu primul gând te va trişa

furânu-ţi banii...sau nevasta.odată l-am văzut plângând

că frunzele mureau spre toamnă.iubea târziu, sau mai curândtrişa frumos - adio Doamnă...

pe urmă m-a luat cu el să-mi schimb din sângele vâscos.

eu nu fusesem la bordel:de ce să mint - a fost frumos.

ascund în suflet un tâlharpe care îl admir cu brio

că prea se nasac poeţii rarşi prea le spuneţi des: ADIO...

HOP...LA...HOP!...cine ştie, hop-la-hop

unde plec, de unde vinşi de ce plânge pământul

când adorm pe flori de crin,din ce ape sorb răcoare

şi cu cine mă iubesc,din amiază spre poimâinepui de om dumnezeiesc,izvorât din pleapa tatei,cu pieptul bătut în zale,

să las prin omătul vârsteiurme veşnic neegale...

Marea mi-a-nfiat pe digrădăcini adânci de bradşi mi-a dat caii sălbaticisă-i iubesc ca un nomad

până va sfârşi coridaşi ospăţul va începe,

pentru sărbătoarea mameisă uit fetele sirepe

şi să-mi şadă gându-n piatrăpână va trăzni potop,

să rămân în dorul vostru,cine ştie, hop...la...hop!...

CA O FILĂ...în cartea vieţii sunt şi eu o filă

pe care-o mâzgălesc în mod banal,deşi îmi ard atomii într-o grilăcu-n gest haotic şi-altul trivial.

mizez la poker totul pe cartecu-n as de treflă-n degete palmatiar blidul ce îl sorb de printre arte

este amorul veşnic braconat.la chefuri mie-mi stă cuţitu-n teacă

şi nu le trag ocheade la femei.pentru un banc nărod şi-o glumă seacă

nu scot din buzunar nici patru lei.bătrânul Rex mi-a înmânat solie

dar eu m-am pângărit în cinstea lui;un saltimbanc ce stoarce veselie

dar n-am zâmbit pe galbeni nimănui.amante n-am, nomad prin sentimente

Poeme de GeorgeFilip, Canada

13nr. 52 n martie 2012 13

troznesc amnarul ud pe la răscruciiar pieptul meu se umple cu amprente

când mă visez sergent de eunuci.nu-s george FILIP - ăsta-i doar un nume

bătut cu fierul roşu, un stigmat,să nu mă rup de cârdul meu prin lume

când pe idei mă vreau crucificat.când mă veţi duce...sigur mă veţi duce,

să îmi stropiţi ciolanele cu vin.să-mi puneţi un brad verde lângă cruce

şi să mă plângeţi înjurând...AMIN...

NAŞTE-MĂ TU...MARIA!i-am cerut Mariei să mă nască

pe un colţ de secol - mai tomnatic,fiindcă am venit cu primăvara

dintr-o zodie cu coarne - de sălbatic.naşte-mă că ţie-Ţi e-n putere,tu l-ai plăsmuit pe Dumnezeu

şi aş vrea, Măicuţă prea-curată,să asist la naştere - şi eu.

să n-am nuri aş vrea, sau zâne bune,să nu fiu înalt dar nici pitic,

să mă-njure taica...plutonierul:ăsta nu e bun pentru nimic!

mi-aş dori o zodie mai verde,verde greu de toamnă - pârg pe rod,să-mi fac eu o scară, să m-ascundă

printre vechiturile din pod.când voi creşte - să nu laşi jandarmii

să mă putrezească-n puşcării.să le spui că şi prin libertatesunt nescrise - multe poezii.

...şi de-odată, iată-mă sub cerulprea albastru - poatre prea turtit.mă miram prin ochii mei de vită:

Doamne...unde dracu-am nimerit?!şi-am pornit debusolat prin viaţămă chema spre steaua...un profet.Maica mea-Maria mi-a spus taina:george FILIP...te-am brodit poet...

REMEMBERmi-am ascuns în pod copilăriaprintre haine vechi - şi uneori,

pe adresa mea de altădatăbeat de doruri îmi trimit scrisori.

lauda mă paşte pretutindeni,de la Joi şi până mai apoi

şi când laş mă simt - de răzbunare,caut drumul vârstei înapoi.

sunt la vârsta marilor cunoaşteridomnilor - şi îmi trimit scrisori

spre copilăria părăsităcare mă regretă - uneori...

Pe poetul canadiande origine românăGeor ge Filip îl cunoscfoarte puţin si doar dincorespondenta de pe in-ternet, din câteva foto-grafii şi un buchet depoeme pe care le-a anti-cipat redacţiei noastrespre publicare. Res-tul...de prin prefaţeleunor cărţi, din cele„doar” 33 publicatepână acum. Acest inseste unul dintre cei maimari singuratici româniai exilului. El s-a născutla 22 martie, 1939, încomuna TUZLA, pemalul Mării lui cea Ne-agră. Este al cinceleadintre cei şase băieţiaduşi pe lume demama-FLOAREA, ru-bedenie de-a poetuluiGOGA şi fostul jandarmPANDELE. Taran lasorginte, mai apoi pro-letar si intelectual dartot timpul Poet nascutsi nu făcut şi din cauzaspiritului refractar laorânduirea roşie a fosttoată viaţa un prigonit.După o detenţie la Se-verin a fost judecat pu-blic în comuna sa natalăiar pe 7 ianuarie 1979gonit din Ţară, ca maitoţi aderenţii la Cartadrepturilor omului pro-movată în România decătre scriitorul PAULGOMA. Aşa, nelinşat, acerut protecţia Americiila Ambasada acesteiadin Bucureşti, a căpă-tat-o şi asfel a putut ieşi

întreg spre liberte.A debutat cu volum

de versuri în 1964, dupădetenţie şi deşi a publi-cat patru cărţi în patruani consecutiv nu a fostprimit în Uniunea scrii-torilor din România. Pecăile exilului a trecutprin Austria, Germania,Franţa şi din toamna lui1982 respiră liber laMontreal - CANADA.

Poetul nu a mai fostla Târgovişte de vreo...40 de ani. Îl vom cu-noaşte şi sărbători lanoi pe data de 23 Apri-lie, de Sf. Gheorghe,deci - şi de ziua lui.Verva cu care îşi pregă-teşte întâlnire cu noiprecum şi aniversareacelor 73 de primăveri,plus ziua numelui, nefac să sperăm într-o în-tâlnire de mare succes.George FILIP ne va re-cita poeme autobiogra-fice, versuri dedragoste, ne va vorbidespre dorurile româ-nilor din exil şi...altesurprize. POETUL, fiin-dcă aşa i se spune pede-a rândul, ne-a pro-mis cadou şi multe din-tre volumele sale. Aşadar, stimaţi cititori,luaţi aceste rânduri ca oinvitaţie din parteanoastră şi a musafiruluinostru.

Fii binevenit la Târ-govişte, prieten drag dedeparte!

Ion Iancu Vale

George Filip vinela Târgovişte!

Cavalerincolor cazi

dintr-un ţurţureo lacrimă învinsălăsând în urmă cârduri de aburi

şi de răni infidele ... te izbeşti de

resturile albului abia transformat

de cer în noroi gata s-au trezit

ferestreleţi se şopteşte

degeaba încercisă scoţi vreun sunet

tălpile grăbiteţi-l vor sufoca

singura ta şansăacum e să taci

într-un rug sauîntr-o rădăcină

până laurmătorul îngheţ...

Poeţiipoeţii vii îşi lipesctrupurile pe afişecu gâturile tăiate

îşi ţin capeteleîntre palme

expunându-le gratistrecătorilor

le întorc în toatedirecţiile

să fie bine văzutetrecătorii grăbiţiaruncă din mers

câte-o privirespre sângele

care le picură pe trotuare se scriu

poeziile cele mai bune spun sufletele lor păşind

spre porţi şiuşi de tot felul de maşini case

magazine restauranteşi de ceruri

când se golesc străzile şi nu se mai aude

niciun sunet în afară de cel

al picurilor poeţii vii îşi puncapetele la loc

se prind de mâiniformând un cerc imens

în jurul unei bălţiatât de roşii

cu ochii deschişimor unul câte unulpoeţii morţi scriu

nemuritoarele poezii spun stele căzând în

pupilele lorabia moarte...

CAM AŞADesigur amăgire,

Numai vis.Lacrimi

Peste obrazul translu-cid

Al fiinţării.

INVOCAŢIEÎn Marea Tăcere

ParceŢeseţi mereu.

Nu tăiaţi încă !În toamna aparentă

PrimăvaraNu s-a stins.

VIS ÎN VISBogat

În goliciunea-iStârvul tinereţii.Ofrandă Alt Ecou

În visul

NecuprinsDe vis.

IPOTEZĂTăcere după tine

Şi tot aşaPână la mine.Zeama lungă

A zilelor.Cazan înşelător

Viaţa.Plânset în doi

Şi creşte însutitAlbastrul

În însuşi miezDe gând.

RADIOGRAFIAMOMENTULUI

În seara care mă cuprindeRam pustiit

GătitSpre Marea Trecere.

ORAŞAcoperiş.acoperiş,

AcoperişPeste vieţi de furnici.

Tainic încolăciteFunii

Cu câte douăPatru, Opt

Mincinoase cărăriStrăbat stupul

Ca Timpul adâncul.

14 nr. 52 n martie 2012

Poeme deMihai-Cezar

Popescu

Poeme deMahmoud

Djamal

15nr. 52 n martie 2012

Marin Toma

Subsemnaţii, scriito-rul, jurnalistul MarinToma - Călăraşi, poetul,publicistul Dorel MihaiGaftoneanu- Botoşani,scriitorul Nicolae Ro-taru- Bucureşti, publi-cista Emilia ŢuţuianuDospinescu- Roman,poetul Mircea Dorin Is-trate- Tg. Mureş, proza-torul, poetul IonIonescu-Bucovu, poetaNadia Cella Pop - Bra-şov, scriitorul Emil Lun-geanu- Bucureşti, PetreHerţanu ..., iubitori de li-teratură, ne-am consti-tuit în Grupul deiniţiativă de la Botoşanial manifestului „Primă-vara culturii româneşti”pentru a semnala impa-sul major al culturii ro-mâneşti moderne, încare mediocritatea gene-ralizată, specifică socie-tăţii româneşti, a aduscultura într-un con deumbră, mediu insalubrupentru spiritualitateanoastră.

Trecerea de la litera-tura încorsetată tematicşi stilistic sub imperiuldogmatismului comu-nist la literatura de ex-presie liberă,neîngrădită, s-a împot-molit sub semnul experi-

mentului empiric al lim-bii române vorbite şiscrise. Suntem aidomaunui cetaceu fără apă-rare, asfixiat de tentacu-lele unui gigant octopusal nonculturii.

Dragi poeţi, proza-tori, artişti plastici, oa-meni de cultură, deştiinţă, oameni de afa-ceri, cititori care simţiţiromâneşte, vă chemămsă ne fiţi alături, pentrua ne face auzit glasul,prin care :

1. Vom milita pentrudezgheţul crizei de iden-titate, de curaj, de umor,inspiraţie şi originalitatea majorităţii creatorilorde cultură autoînregi-mentaţi într-un postneo-modernism neclardefinit.

2. Facem apel la revi-talizarea fenomenuluiintercultural şi promo-varea lucrărilor care aula bază bogăţia de idei şide limbaj.

3. Susţinem estompa-rea creaţiilor literare ceabundă în cuvinte vul-gare şi expresii obscene,elemente de cultură de-cadentă în prag de co-laps şi izolareapromotorilor acestui fla-gel artistic, prin ofertaunei alternative de bungust.

4. Dorim aducerea înprim plan a creaţiilor en-ciclopedice ancorate încultura autentică, istoriauniversală şi gândirea fi-lozofică si nu încurajămamalgamul de compozi-ţii ce cuprind cuvinte lip-site de sens şi logică, fărănici un fel de rădăcini înoperele înaintaşilor eu-ropeni, inclusiv aceleaale fiinţei româneşti.

5. Sprijinim punctelede vedere ale liderilor şiformatorilor de opinie,cărturari cu personali-tate prestigioasă şi com-petenţă autentică.

6. Ne împotrivim ig-norării importanţei exis-tenţialismului ca sursăde inspiraţie tematică şica bază a sistemului devalori al neamului nos-tru.

7. Ne opunem cu fer-mitate imposturii, infla-ţiei de non-valori, aplatizării la un nivel scă-zut a creaţiilor şi creato-rilor, şi protestămîmpotriva implicării fac-torului politico-econo-mic predominant pestecel cultural şi a corupţieigeneralizate de sus pânăjos în promovarea pro-duselor subculturale caetalon de referinţă.

8. Denunţăm margi-nalizarea tot mai accen-

tuată a creatorilor în versclasic cu figuri de stil şielemente de prozodie, acompoziţiilor de facturăeminesciană dar şi apoeziei moderne purtă-toare de mesaj.

Constatăm că mode-lul consacrat al poetului-voce al cetăţii, exempluluman de demnitate, mo-ralitate, patriotism şiverticalitate, portstin-dardul conştiinţei spiri-tualităţii de limbă şi deneam este astăzi totaldemodat. Avem înschimb o adevărată in-flaţie de false modele şide aşa-zişi prozatori şipoeţi la toate saloanelemondene, stipendiaţi cubanii cetăţeanului con-tribuabil, ca să-şi etalezerefulările intimiste şi an-goasele de lux.

În ce măsură maiputem vorbi astăzi desinceritate emoţională,de spontaneitate crea-toare, investiţie de senti-mente şi fantezie, deardere interioară, deconştiinţă naţională, decultură de neam?

O întrebare retorică laadresa criticilor de artă...Opinia noastră este că,în funcţie de cum ne vomraporta la această între-bare, ne vom poziţionaîntr-un fel sau în altulfaţă de:

- cultura moştenită dela întemeietori;

- atitudinea civică şiconştiinţa de limbă şi deneam;

- spinoasa problemă anaturii compoziţiei sau asubiectului tratat;

- ţinuta estetică şi demesajul transmis.

Nu ne propunem cul-tivarea paseismu-lui utopic, o

(manifest literar)Motto: Cultura este suma tuturor formelorde artă, de iubire şi de gândire, care, peparcursul secolelor, l-au ajutat pe om să fietot mai puţin înrobit. (ANDRE MALRAUX)

Primăvara cuturiiromâneşti

4

16 nr. 52 n martie 2012

reîntoarcere lavremea lui Alec-

sandri, Negruzzi, Alec-sandrescu, Bolintineanu,Eminescu, Obodescu,Haşdeu, Macedonski,Goga, Sadoveanu şi nicila o Cântare a Românieia lui Russo.

Nu suntem nici parti-zanii fariseimului şi fes-tivismului patriotardpracticat în anii de dicta-tură comunistă.

Refuzăm, de aseme-nea, configurarea unuibulgăre de zăpadă, gene-rator de conflicte socialesi psihologice. Dar nicinu putem rămâne în pa-sivitate absolută.

La concursuri şi festi-valuri regăsim, câte jurii,tot atâtea liste de nomi-nalizaţi pentru premii, înlipsa unor criterii deapreciere recunoscute deo masă cât mai largă decritici literari.

S-a tot semnalat înpresă că se cheltuiescsume mari din banii pu-blici pentru un festivismliterar de ochii lumii,mai degrabă campaniide imagine mascate pen-tru ochii unui electoratinsuficient de maturizatşi derutat de flash-urileşi acordurile marşurilorelectorale.

Mai mult decât atât,nu puţine sunt vocilecare susţin că, pe măsurăce valoarea premiiloreste tot mai consistentă,pe de altă parte obiecti-vitatea aprecierii dirigui-torilor are tot mai multde suferit.

Şi critica literară are ase primeni în criteriile deevaluare- criticii consa-craţi au o mare respon-sabilitate în încurajareavedetismului veleitar.

Nu agreem grupareape diverse zone ale ţării ascriitorilor, divizare cuefecte nefaste asupra co-laborării între membriiaceluiaşi grup şi careproduce nesfârşite con-vulsii între diverse orien-tări literare.

Susţinem teoria co-existenţei valorilor, a sti-lurilor de creaţie şi aoperelor şi nu cea a peri-mării acestora, cu trecă-toarele mode ale zilei.

Apreciem în mod de-osebit articolul “Poeziaîncotro?” a profesoruluiIon Ionescu-Bucovu, alcărui conţinut ni-l însu-şim ca document orien-tativ în conturareaprezentului curent lite-rar neoromantic, miş-care ce îşi propuneregăsirea frumosului dinpoezie, acel estetic al bu-nului gust la fel de nece-sar şi în muzică şi înpictură.

Sperăm ca prin apelulnostru total dezinteresatsă găsim ecou în rândulpasionaţilor de literaturăsănătoasă şi a iubitorilorpoeziei tradiţionaliste şiaşteptăm implicarea ac-tivă a profesorilor de lacatedră, a tuturor celorimplicaţi în consolidareafundamentului educaţio-nal al tinerei generatii şia publiciştilor consa-craţi.

Tuturor le reamintimvorbele nemuritoare alemarelui nostru povesti-tor Ion Creangă : ,,Iubitecetitoriu, multe prostii ăifi citit de când eşti. Ce-teşte, rogu-te, şi ceste şi,unde-i vede că nu-ţi vinla socoteală, ie pana înmână şi dă şi tu altcevamai bun la iveală, căci eu(noi) atâta m-am (ne-

am) priceput şi atât amfăcut.”

Prezentul manifest afost întocmit în anul îm-plinirii a 100 de ani de lascufundarea Titanicului,an pe care ni-l dorim sămarcheze piatra de hotara apariţiei unui reviri-ment poetic- dezgheţ na-ţional prin popularizareaacestui curent literar ne-oromantic de sorgintebotoşăneană.

Încheiem cu binecu-noscutul citat al lui Ga-rabet Ibrăileanu:“Literatura este oglindavieţii.”

VIVAT ARS POE-TICA! VIVAT, CRES-CAT, FLOREAT!

Grupul de iniţiativă almanifestului literar “Pri-măvara culturii româ-neşti“ BOTOŞANI, 15ianuarie 2012

P.S.: Am primit zeci şizeci de mesaje de felici-tare, încurajări şi urări

de reuşită de la oamenicu totul deosebiţi dinoraş şi din ţară, dintrecare menţionăm: Virgi-nia Paraschiv- critic şieseist, Baia-Mare, MihaiGanea- prozator, Baia-Mare, J. Stavaru- jurna-list, DrobetaTurnu-Severin, D. Pe-traş- poet, Botoşani, D.Acostăchioaei- Rm.Sărat, C. Cristea- Bucu-reşti, D. Pătăşanu- Or-şova şi D. Gavril-Paşcani, iubitori de poe-zie, M. Puşcaşu- colec-ţionar de artă, Botoşani,Mihaela Melinte - prof.,Galaţi, Maria Mărgi-nean- poetă, Alba Iulia,Victor Sterom, poet, cri-tic literar- Ploieşti, Pe-truş Andrei, poet-Puieşti,Vaslui, GeorgeBaciu - poet, jurnalist,Domneşti-Argeş, prof.I.C. Hiru, poet –Argeş şimulţi, mulţi alţii.

Vom reveni cu detalii.

4

Lumina dinumbră

Liviu Jianu

NoapteaPe un pat de spital Umbra tatălui meu Se lupta săvadă lumina.

Respira tot mai profund Tot mai sacadat Respira cu toată umbra luiŞi cu toata puterea

Eu stăteam în faţa ei Neputincios Am ieşit pe hol Şi am strigat “Este cineva aici? Să ajute o umbră Să vadă lumina?” Întrebam Şi mi se rostogoleau Umbrele zorilor

Pe obraz.

„Nu-i nimeni aici!”Răspundeau secundele Umbrelor.

Umbra de pe pat Respira tot mai profund Tot mai repede Tot mai sacadat Şi i-a ieşit toată umbrape buze,Îndemnându-se fără milă:„Trăieşte! Trăieşte! Trăieşte!”

Până când a mai inspirat odatăTot Universul Şi l-a expirat

Apoi umbra a stat, Şi a iesit din pântecele nopţiiSoarele însângerat

ca un nou născut pe care lumina risipitei umbre îl orbise.

17nr. 52 n martie 2012

Paula Romanescu

Nu, nu suntem noi ogintă brează, dar cândpronia ne-a blagoslovitcu un Caragiale, a făcut-o cu siguranţă ca să nepună în faţă o oglindă cuadâncimi de lacuri cris-taline în care să ne răs-frângem chipul dinadânc în splendida lui al-cătuire. L-am văzut şiam învăţat râsul. Deatunci tot râdem neînce-tat şi, nu ne mai ajungetimpul să schimbăm câtde cât ridicolul cel de tothazul. Ne mai minţimfrumos uneori spunândcă râsul este semn de să-nătate. Şi totuşi…

Cam strâmb râsullumii noastre, Nene Ian-cule, dar cât de curat şisănătos ne ajunge râsultău biciuitor când ne po-topesc noii Caţavenci, şiFarfurizi, şi Trahanachişi, Brînzoveneşti, şi cetă-ţeni turmentaţi de preamulte hangarale, şi Dan-danachi, şi Tipăteşti, şiTitirci cu sau fără inimă,şi juni corupţi, dedulciţila presa de scandal (căde Miţe şi Zoiţici nu seprea cade să rezonăm,rezon!), stâlpi strâmbi aiunei societăţi de mucava,atei care se închină dinnoapte-n zori (şi-apoi vi-ţăvercea) doar la zeul

acela stăpân peste zei şi,nu mai ştiu să meargăprintre muritori decât cuherghelie lor de cai pu-tere şi înţoliţi cu flenţede firmă, cărora un pro-fesor sau doctor de pe lanoi nici măcar nu în-cearcă să le descifrezecodul de bare pus parcăanume să… bareze spa-ţiul dintre polul sărăciei(de un luciu uluitor) şicel ai bogăţiei (de o crasăimpertinenţă).

E strâmbă lumeanoastră, Nene Iancule,iar năpastele toate – totpe capul bietului Ion, pecând lichelele (bestiile ycompris) năvălesc pe te-ritoriul sufletului nostru,cu rânjet de fiare ce vorsă pozeze în făpturi dia-fane, un fel de îngeraşizbur(d)ând dintr-unpartid într-altul ca min-giuca într-o partidă deping-pong. Cum sunt, lafălci, mai toţi „umflaţi şibugeţi”, nu prea le înţe-legem spusele (că, dupăfapte nici vorbă să-i bă-nuim de ardere de grijăpentru ţărişoara asta!).Sunt însă generoşi: nelasă nouă toată liberta-tea de a alege între amuri de moarte bună (deparcă scârba asta ar fi şibună cu adevărat!) saude a ne interna într-unspital dintre cele scăpatede la reformarea-trans-

formarea în creşe pentrubătrâni. Ne lasă întreg şidreptul la greve, la ocări,la „pupat piaţa endepen-denţei” cea slobodă lagură… Atunci să ni-i auzipe-ai noştri tineri! Pen-tru că, află Nene Iancule,că, deşi rămaşi un stupidpeople, la limbi străine(de bunul simţ) nu ne în-trece nimeni!

La fiecare treaptă ascării blestemate avempurtători de palavre, dincanal până pe toate ca-nalele comunicării, sun-tem cetăţeni europeni,suntem identificaţi cu unneam nomad care demuncă nu prea ştie; fă-tuţe vesele de pe la noiduc voioase în lumealargă solie de iubire fărăfrontiere, fără ziduri şiperdea (fără a-şi neglijaneam iubirea de neam),în schimbul căreia pri-mesc niscaiva creiţariîntru veşnica slavă a(ne)iubirii pre pământ.Presa liberă (de oricemorală) prezintă pe spa-ţii large mofturi de-aleprotipendadei politico-maneliste suferinde dinamoare când situaţiuneadevine de-a dreptul mi-zericordioasă.

Noii domni Goe, po-ticniţi foarte la examenulde bac, l-au determinatpe Dom’ ministru Moţocsă raporteze Lăpuşnea-

nului de pe tronul origi-nalei noastre democraţiicam astfel: - Măria Ta,floarea ţării a căzut darvin mereu alţi viteji; şi-smulţi, stăpâne,mulţi…ca frunza darproşti rău…

Cu toate acestea, ainoştri tineri la New Yorkînvaţă să-mpuşte fran-cul, nu să pună bomba.Apoi se plâng că le e dorde ciorba cu leuştean dinţara „dodoloaţă”… Unii– gata-nvăţaţi, pornescla luat cu asalt cetăţileştiinţifico-medicale şicultural-artistice alelumii, cu o mai scurtăsau mai lungă escală pela porţi închise, alţii seîntorc la ocupaţii care ţinde munca pământului(dar nu pe ogorul stră-moşesc ci prin grădini şilivezi de prin ţări desoare mai pline), copiiilor rămânând lângăvatra stinsă, de pază pu-stiului.

Haite de câini comu-nitari se apără cum potde năvala tot mai cum-plită a bipedelor cuvân-tătoare în spaţiul lorne-mioritic unde nu semai face nici o brânzădeşi, de mămăligă o totpunem…

Coana Zoiţica (pof-tim! şi-am promis doarcă despre coniţe – nu şinu!) învârte politică în-altă pe la Bruxelles saupe te miri unde (că tot eel albastru pământul ca oportocală bună rău) în-registrând succesuripeste succesuri. Veta nuse mai duce la Iunion căde o vreme vin pe-acileatoate stelele căzătoareale cântecului mondialpentru o ultimăexplozie de lu-

Anul CaragialeNe este ţara

plină de humor

4

18 nr. 52 n martie 2012

mină înainte delegătura cu ne-lu-

mina… Ziţa şi-a refăcutviaţa în câteva reprize,celelalte cuconiţe, cumorala mai mult sau maipuţin reperată au deve-nit prospere femei deafaceri. Se poartă măş-tile cu sau fără carnaval,diferendele se regleazăcu cecul dar nici pistolulnu s-a demodat. Înlumea celor care mai cu-vântă, limbajul este unBabilon de graiuri anglo-franco-hispano-chino-zulu-pufu-miştocare; înlumea celor care mai (şi) scriu, sunt vânaţi cutoate metodele moderne(mai exact momiţi cupromisiuni fără acope-rire) prea puţinii cititoridintre acei expiraţi care

mai cred că verba vo-lant… Între scripta şimobil s-a întins un hăude noapte-a gândului încare nu mai cântă scrip -ca veche ci doar o moarăde cuvinte macină neîn-ţelesuri. Ce-i mobilul?N-ai să crezi: o rădaşcăagasantă care, cumprinde să ţipe, te-obligăsă vorbeşti singur deşiprimprejur ar mai fi cevapersoane dar şi ele cu ră-daşca... Nu-ţi dă pacenici acasă, nici pe buli-var, afară, nici la grădinade vară, nici la cel teatru-al matale când se joacă(şi, se joacă!) vreo piesăde Caragiale, nici măcarla Mall, parol. Ce e mall-ul? Am să-ţi spun altă-dată, nu acum!

Despre mores, să tot

râzi, azi doar de castingauzi. Limba noastră ebolnavă; vin străinii să odreagă dar şi ei, până s-ogată, ne-o dau înapoimai stricată. Pristanda epe cai mari: şi-a trasfirmă de bodyguarzi.Noii parlamentari, mi-niştri – foşti sau încă ac-tivi şi spornici la cules –fac şi desfac mariaje subgreaua poruncă a legiiîntru potrivire de carac-ter, ei – majori, ele – dince în ce mai neştiutoaredar, dornice să înveţedin bogata experienţă acelor dintâi până când,de prea multă cunoaş-tere, migrează şi ele sprealte ţinuturi care să leconfere statute mai fortede... noblesse oblige! Sausă-şi închirieze vreun

masor când dulcea pa-săre a juneţii îşi fâlfâiearipa a good bye, my love,good bye (în traduceredâmboviţeană, Dum ne-zeu cu mila!).

În rest, mai toţi sun-tem nişte păguboşi Lefterilefteri, trecând din crize-ncriză, aliniaţi în mersulneabătut al lumii spre Pa-radis, dar, vorba humu-leşteanului, aşa săraci caanul acesta, şi ca anul tre-cut şi, ca de când suntem,niciodată n-am fost.

Măcar anul acesta –„Anul Caragiale”, NeneIancule! - vom vorbi maimult despre mata, cumata, monşer, şi, îm-preună vom face haz deprea multele necazuri căprea ne e plină de humorţara asta tristă!

4

Propus de M. M.

-Cum te numeşti,dom nule ?

-Petru Popescu .-Şi ce lucrezi ?-Prepar peşti pentru

pulverizat.-Bine, dar ce anume

operaţii faci ?-Pun peştele pe plăci,

potrivesc plăcile pe plite,pregătesc patru putinipentru peştele prăjit,pulverizez pasta pro-dusă, pun pe pungi.

-Dar de ce vorbeştinumai cu „P”?

-Poftim ?-De ce vorbeşti numai

cu „P”?-Pot pronunţa pe „P”

perfect perceptibil.

-Ei, asta e acum ! Punrămăşag că la întrebărilemele vei greşi.

-Primesc.-Pe cât ?-Pun prinsoare pe pa -

tru poli !-S-a făcut. Spune-mi

ce-ţi place să mănânci ?-Peşte, păstrăvi, pla-

chie, potârnichi, piftie pi- perată, pârjoale, pastra mă,papricaş, papanaşi, po-rumbei, pui pa ne.

-Şi ce vin bei ?-Pinot, pelin, porto..-Şi ce desert ?-Plăcinte, prăjituri,

pe pene, prune, pere,por tocale, piersici.

-Dar îngheţată obiş-nu ieşti?

-Puţin profiterol, parfait.

-Spune-mi, cum îţipetreci timpul liber ?

-Primăvara preferplimbările pe potecilepădurilor, prin parcuri.

-Dar vara?-Pescuiesc.-Şi iarna?-Patinez.-Te pomeneşti că poţi

să-mi spui o poezienumai cu litera „P”?

-Pot.-Asta nu o mai cred.

Spune-o!

POEZIA POETULUIPETRU POPESCU:

„Prin pustiuri,peste pietre

Păsări, pâlcuripribegesc

Părăsindu-şi

puii propriiPe pământul părintesc.Prima pasăre, pilotul

Plescăia puternicpliscul

Plutea privindpământul

Pajiştea, pădurea,piscul."

-Bine! Spune-mi, tex-tual, ce i-ai spus nevesteicând ai plecat ?

-Paraschiva păpuşico,pentru prânz presarăpuţin pătrunjel pe potâr-nichi. Pa!

-Văd că am pierdut.-Pardon, plătesti pa -

tru poli pentru pierdereapa riului.

-Plătesc.-Pune paralele pe

portofel.-Încă o întrebare.-Poftim!...-Ce adresă ai matale ?-Prelungirea Popa Pe-

trescu 4, parter, plecândprin Pângari, peste pod.

P P P-uri până pocneşti,păcăneşti, pălmuieşti...

19nr. 52 n martie 2012

Anton Gagiu

M-am oprit pe orbitatimpului pentru un mo-ment spre a retrăi în par-tea de nemurire a minţiiamintirea Oraşului Ce-tate de Scaun în care amînvăţat să dau naşterefiorilor literari sau să as-cult orga Moştenirii Vă-căreştilor. O parte aa ce lora care atunci sezbuciumau în lăuntrullor pentru un vers sau ometaforă, acum nu maisunt sau de mult au dis-părut din peisajul literar,pentru că viaţa pe tărâ-mul creaţiei este ca in-trarea în vârtejul uneicascade, de nimereşti pefăgaşul bun ajungi lamal, de nu... esti vântu-rat până când eternitateate cuprinde.

Nu pot închide amin-tirea aceasta, fără să nu îlport din suflet pe retinaminţii pe cel care mi-afost consătean, prieten,critic, exeget şi editor, penumele lui de mireanMihail Vlad. Spun de mi-

rean, pentru că mulţil-au botezat în fel şi chip,influenţaţi de figura sabonomă, de aerul supra-realist, de neconformis-mul său exagerat şipoa te şi de arta de a ficomplet dezinteresat deaspectul mercatil al vie-ţii.

Mihail Vlad a fost unoştean al condeiului, unpermanent oştean, cu si-guranţă nimeni nu i-adat niciun grad... profe-sional în ale scrisului, nua publicat opere inesti-mabile, poate literatură,aşa că pe mulţi alţii, nicinu-l va trece pe răbojulsău, dar pentru urbea încare şi-a trăit viaţa, pen-tru oamenii ei interesaţide cultură şi de valoare,de esenţa sufletului, Mi-hail Vlad are deja gradul

de mareşal.Acest Tristan Tzara al

Târgoviştei s-a stins,par că, într-o comuniunecu suferinţa care a făcutpermanent parte dinviaţa lui, lăsându-ne vi-tregiţi de o verigă a arde-rii permanente pentrucultura dâmboviţeană.Purtat de viaţă pe alteplaiuri nu am fost la că-pătâiul lui inainte de tre-cerea în eternitate, amajuns însă la mormântullui acolo unde m-am re-cules ca în fata unui pă-rinte al tradiţiei cul tu- rale, pentru că MihailVlad, înainte de a fi om,a fost făuritor de tradiţii,el a dat viaţă unor com-petiţii, unui anume fel dea face cultură: deschis,direct, penetrant, pe în-ţelesul larg, a creat „bas-

mul tradiţiei culturaledâmboviţene”. Cine nurecunoaşte aceasta, re-fuză să-i acorde acestuibard local ceea ce-i apar-ţine, devotamentul pen-tru artă.

Pentru toţi cei carei-au fost apropiaţi în alescrisului, Mihai Vlad varămâne catalizatorul i de -i lor celor care prin litera-tura voiau să ajungă lasufletul cetăţeanului o -biş nuit şi, poate, candva,cineva se va gândi ca înmemoria lui, în oraşulCetăţii de Scaun, o alee,o şcoală, o bibliotecăsă-i poarte numele spreaducere aminte.

Răfuialasufletului

Cristian Mănguţă

La Muzeul de Artădin cadrul complexuluiNational Muzeal „Cur-tea Domnească” dinTâr govişte, a avut loc, cucâtva timp în urmă, ver-nisajul expozitiei stu-denţilor din anul III -spe cializarea „Restau-rări - conservări” de laFacultatea de Ştiinţe şiArte. Lucrările şi autoriilor au beneficiat de re-comandările lect. univ.dr. Cristian Manguţă,binecunoscut pictor târ-goviştean şi îndrumătoral studenţilor expozanţi

în arta picturii, şi AndreiScărlătescu, specialistconservator al Comple-xului Naţional Muzeal„Curtea Domnească”.

Pe simezele expozi-ţiei vizitatorii pot ad-mira pasiunea inspiratăa celor 14 studenţi ex-primată în lucrări reali-zate în tehnici diverse:uleiuri pe pânză şi car-ton, pe sticlă encaustică,pictură cu ceară, grafică,pictură mixtă, tempera,

linogravură, xilogra-vură, dar şi foto docu-ment. În general, pesimeze sunt expuse, catematică, icoane, dar şicâteva peisaje şi naturistatice. Iată-i şi pe stu-denţii noştri plastici:Alexandra Cîrstea, Oc-tavian Irimia, RichardKonrad, Dragoş Mincu-les cu, Simona Moldo-vea nu, Lucia Pană,Flo rina Petrariu, Roxa -na Stan, Veronica Stan -

ca, Mădălina Stoian,Cornelia Tuflanu, Si-mona Udroiu, MihaiCernău. Pe simeze şi-aalăturat două peisaje şiîndrumătorul lor, picto-rul Cristian Manguţă.Expoziţia este deschisăpână la Crăciun.

Tehnicile folositesunt aşadar diverse, dela gravură la pictură pesticlă. De asemenea potfi văzute câteva colaje defotografie deosebite,realizate din fotografiipe ca re studenţii le-aufăcut, în diverse zone, lacase ţărăneşti din seco-lele XIX-XX.

Simezetârgoviştene

Mihail I. Vlad

20 nr. 52 n martie 2012

Gheorhe ValericăCimpoca

Mulţi oameni au cău-tat şi au pretins dovezide iubire în cu totul altăparte, fără să observefaptul că ele sunt pre-zente, peste tot, în jurullor, în acţiunile simple,banale, obişnuite. Tot cene înconjoară ne oferăiubire, de la natura sim-plă şi până la semeniinoştri. Depindem de na-tură nu doar pentru su-pravieţuirea noastrăfizica. Avem nevoie denatura şi pentru a găsidrumul spre casă, spreieşirea din închisoareapropriei noastre minţi.„Ne-am rătăcit în agândi, a face, a neaminti, a anticipa. Sun-tem într-un labirint decomplexităţi şi intr-olume de probleme. Amuitat ceea ce pietrele,plantele şi animaleleîncă ştiu. Am uitat cumsă trăim doar pentru a fi:să fim liniştiţi, să fim noiînşine, să fim unde eviata; clipa Acum si Aici’’(Eckhart Tole).

Cunoaşterea raţio-nală este mijlocită, indi-rectă, deoarece cuajutorul cuvintelor careformează corpul limba-jului natural, raţiuneastabileşte doar raporturi.

Raţionalismul limiteazătotul la raţiune, negândorice principiu superiorei. Dar raţiunea reflectălumina intelectului îndomeniul individual;izolată de principiul eitranscendent, raţiunea eorbită. Pierzând contac-tul, comunicarea cu inte-lectul supraindividual,raţiunea va tinde numaiîn jos, spre polul inferioral existenţei, înfun-dându-se în materiali-tate. Raţionalismul ră -mâne expresia unei ten-dinţe tipic moderniste desimplificare şi de unifor-mizare, înlăturarea su-praindividualului re du-când totul la individual,iar apoi, în cadrul aces-tuia, doar la modalitateacorporală şi, în sfârşit, peaceasta la un simpluagregat de determinăricantitative. Ştiinţa mo-dernă a decăzut la nive-lul a ceea ce s-ar puteanumi ignoranţa savantă,datorită respingerii prin-cipiilor de ordin univer-sal. Ea a cunoscut oîmprăştiere pe orizon-tală, la suprafaţă, pier-zând în profunzime.Raţionalismul a atrasdupă sine în egală mă-sură cu împuţinarea in-telectuală, o dezvoltare asentimentalismului. Cu-noscut fiind paradoxulprin care apărătorii tole-

ranţei devin cei maiaprigi intoleranţi, la fel şiraţionaliştii, deşi sevoiau campionii judecă-ţii neutre, se ilustreazăprintr-o nefirească pa-timă partizană şi printr-o ură fanatică faţă de totce-i contrariază în ten-dinţele lor sau faţă de totce le depăşeşte înţelege-rea.

Mintea este treaptadintre conştient şi incon-ştient. Pe când conştien-tul se ocupa de ra ţiona-ment, subconştientul re-prezintă acel bazin cepăstrează acte care, întrecut, au fost consu-mate conştient, iar acumse desfăşoară fără con-trolul conştientului.Practic, aici se consumaamintirile, ticurile, înde-letnicirile, automatis-mele, montaje intelec-tuale stereotipizate, etc.Toate aceste acţiuni aufost gândite prin prismaconştientului la un mo-ment dat, iar acum ele seafla intr-o stare latentaşi, la nevoie, vor fi reac-tivate. Între minte şi im-aginaţie există libertateade a alege ceea ce do-reşti, totul trece prin as-cuţişul minţii. I ma gina-ţia se fixează punctiformvizat, nu lucrează prinintermediari. Daca iţi veicompleta puterea imagi-naţiei cu puterea credin-

ţei şi încrederea că do-rinţa ta se va realiza, ur-mează doar aşteptareahotărâta a realizării. Ast-fel, dacă înveţi să iţi im-aginezi cât mai viuscopurile, să vezi, săsimţi, să guşti, să pipăi,să atingi ţelul propus,atunci vei obţine tot cevrei. "Daca voinţa si im-aginaţia ajung la un con-flict - întotdeauna imagi-naţia este cea care ieseînvingătoare" (EmileCoue).

Dacă scolasticii dis-tingeau net raţio de inte-lectus, Descartes, cu caredebutează raţionalismul,este cel care a limitat in-teligenţa la raţiune. Deşicurentele iraţionaliste aureacţionat împotriva ra-ţionalismului, ele nu s-au îndoit însă o clipă dereducerea inteligenţei laraţiune. Intuiţia intelec-tuală, intelecţia, era o fa-cultate de cunoaşterenemijlocită (ca şi formade bază a cunoaşterii, in-tuiţia senzorială), princare subiectul cunoscă-tor devine vremelnicobiectul de cunoscut.Este cunoaşterea prinidentificare.

Gândirea, ca funcţie acrierului, e aceea care sebazează pe două princi-pii ale oricărei fiinţereale, şi anume: esenţa şiexistenţa. Esenţa com-pozită a omului (suflet şicorp) trece de la stareapotenţială şi ipotetică lacea reală, după cum seîntâmplă pentru oricerealitate, în urma unuiact existenţial pe care îlrealizează în mod con-cret această potenţiali-tate.

Va urma

Raţiune, Iubireşi Credinţă (3)

Nu tot ce poate fi explicat raţionaleste raţional… iar ce nu poate fi

explicat raţional, se poate întâmplasă fie raţional.pr

of. d

r. Ge

orgh

e Val

rică C

impo

ca

21nr. 52 n martie 2012

Ion Iancu Vale

După ce făcu obişnui-tul drum la crâşmă şi-şibău o parte din tainul zil-nic de rachiu, se întoarseimediat acasă. De obiceiîşi aştepta prietenii cucare se întindea la bău-tură până noaptea târziudar, ca niciodată, în ziuaaceea n-o făcu. Pe drumcineva i-a zis că s-arputea să plouă, altcinevacă va continua să fiecald, un altul l-a întrebatde sănătate... El n-a răs-puns la nimeni şi n-a în-trebat pe nimeni nimic, aajuns acasă şi s-a aşezatpe scările prispei. L-avăzut mamă-sa şi i-a ziscă ce stă înţepenit acolo.El, cu nişte ochi blânzi şiapoşi, i-a spus lasă-măverde mamă şi nu mămai cicăli şi-n ceasul dinurmă. Atât a zis cu glasegal şi moale şi s-a rosto-golit la picioarele bătrâ-nei care a dat ţipăt demare jale. Aşa a muritIon Lasămăverde şilumea a zis că moartea is-a tras din rachiul carei-a şubrezit inima.

Ion a fost pregătitdupă datină, spălat, băr-bierit, îmbrăcat în hai-nele bune şi întins pemasă în ''casa,, mare. S-au auzit clopotele biseri-cii bătând într-o dungă,a fost adus un sfeşnic şis-a aprins la capul lui lu-mină, pentru întunericulce-l aştepta. Prin sat sevorbea că e mare păcatsă mori aşa tânăr, voinicşi neînsurat sau că aşa i-a trebuit că nu ştia decâtsă stea în crâşmă, căacolo i se făcea ziuă şiacolo-i răsărealuna...Acum a crăpat caun câine, necuminecat şi

fără lumânare, scandala-giul, bătăuşul şi zurba-giul...

Ion Lasămăverde fu-sese un flăcău puternic şiiute la mânie şi asta osimţiseră pe pielea lormai toţi,indiferent dehramul pe care il purtafiecare. Acum se termi-nase totul. Stătea liniştitşi senin, întins pe masă,cu mâinile încrucişate pepiept şi nu-i auzea, nu-ivedea pe cei care-i tre-ceau prin ciur şi prindârmon viaţa. Pe faţă îiîncremenise un zâmbetironic şi cei care îi adu-ceau flori şi lumânări îlpriveau cruciş, temându-se că pregăteşte iar vreopăcăleală. Dar atin-gându-i fruntea rece şipală se linişteau şi ros-teau cuvenitele cuvintepentru cei duşi pe lumeacealaltă.

Seara veniră în părtoţi prietenii lui Ion. Sefăcea priveghi şi niciunul dintre cei cu care îşipetrecuse copilăria şi ti-nereţea sălbatică nu lip-sea. Pe o măsuţă erauaduse sticle cu ţuică şiceşti şi toţi discutauvrute şi nevrute, dupăobicei şi-şi sorbeau încetrachiul.

Bătrâna, mama luiIon, se învârtea năucă înjurul coşciugului frân-gându-şi mâinile şi je-lindu-l încetişor. Îi maiaşeza o floare pe piept, îlmai mângâia pe frunte,mai stingea un muc de

lumânare, aprindea oalta...

Bătrânul, taică-sau, îiîndemna pe toţi să bearepetând cu voce gâtuităşi ochi umezi că nimic nue mai crunt pe lumeaasta ca atunci când îţimoare un copil. Fraţii luiIon, mulţi la număr, tă-ceau şi-şi ştergeau dincând în când ochii înlă-crimaţi cu dosul palmei.

Băutura îi încălzise petoţi şi prietenii lui Iondeveniră mai zgomotoşişi cu nebăgare de seamă.Aproape că uitaseră deel. Lângă sicriu, pe unscaun, stătea Iarel, nepo-tul pe care Ion îl iubisecel mai mult. Acesta pri-vea atent faţa încreme-nită a mortului.

Câţiva dintre cei pre-zenţi începură să moţăie,se mai trezeau din cândîn când, mai dădeau pegât un ciocan de rachiuşi iar începeau să pico-tească.

Afară noaptea seapropia de crucea ei şiluna mesteca liniştit înpiua plină cu stele a ce-rului. În casă toţi tresă-riră speriaţi când Iarelzise că unchiul mănâncăflorile. Priviră mortul cuochi speriaţi şi văzurăcum buzele lui Ion se în-chid peste codiţa uneiflori de lămâiţă. Atunciîşi dădură seama că bu-chetul de flori de pepieptul lui se micşorase.Cu ochii înceţoşaţi defumul usturător al lumâ-

nărilor gândiră că au ve-denii. Fiecare în sinea luiîncerca să-şi dea curaj,dar nu prea reuşeau.Până şi Vasile Măgădău,un zdrahon care după unbal tinut la caminul cul-tural, noaptea, nu găsisecu altceva să se bată întimpul unei încăierări,decât cu o cruce adusădin cimitir, simţi un fiorstrăbătându-i şira spină-rii. Până la ziuă pândirămuţi faţa lui Ion, atenţişi plini de frică să vadădacă nu cumva continuăsă se înfrupte din florileaşezate pe piept. Darnimic deosebit nu se maiîntâmplă şi îmbărbătaţide lumina zilei gândirăcă totul nu fusese decât oiluzie provocată de ra-chiu şi nesomn. Se hotă-râră să nu spună nimicnimănui de teamă să nufie luaţi peste picior.

După trei zile, aşacum era obiceiul, urmăînmormântarea. Veniselume multă chiar şi dinalte sate, toţi vroiau să-lpetreacă pe cel care fu-sese Ion Lasămăverdevestit în tot judetul pen-tru ispravile lui, haidu-cesti. Cerul înalt de varăîşi revărsa perdeaua sini-lie peste pervazurileverzi ale dealurilor.

Va urma

Povestea celestului zbora lui Ion Lasămăverde

şi a nepotului său Iarel (1)

22 nr. 52 n martie 2012

Georgeta Resteman: FEMEIE ! Femeie născută din muguri de floare Cu zâmbetul candid şi ochi strălucind Ivită din stâncă sau spumă de mare Eşti pâinea iubirii de dor aburind.

Tu dărui iubirea-ţi nestinsă în veci Şi poduri de suflet zideşti ne-ncetat Alese miresme presari pe poteci Pe care ţi-e pasul mereu frământat.

Tu mângâi cu dragoste totul în jur Iertarea o porţi smerită pe umeri Ţi-e sufletul tandru şi-atâta de pur Încât dăruind tu n-arăţi când şi suferi.

Femeie eşti astăzi când zorii mijesc Şi mâine vei fi tot aceeaşi, femeie Tot ce ai dăruieşti şi-i atât de firesc Să fii-ntotdeauna a dragostei cheie!

Valeriu Cercel: DE ZIUA TACând te-a adus pe lume

Femeie,-ntâia oară,A aşezat PământulŞi Soarele pe cer,

Vestind parcă anumeÎntâia primăvară,Din clopoţei şi-n trilulDe aripi şi mister;

Cu aur pe cosiţeS-aduci zorii în casăŞi bolţilor de steleDoi ochi, ţi-a dat, de vis,

În sâni ţi-a pus bobiţe Cu iz de tămâioasăŞi câmp de viorelePe ii din paradis;

Din razele de Lună,Prin ram de tei în floare,Ţi-a împletit cuvinteÎn vers ca niciodat’

Şi din a Lui fântână,Căldare cu căldare,În jurul tău, fierbinteIubire-a presărat,

Ca din sămânţa-ţi vie,Căci asta I-a fost vrerea,Cum naşte pâine norul

Din spic de el udat,

Ţi-a dat spre bucurieLa fel, să porţi durereaIzvorului din pântecDe viaţă nesecat;

Tu Evă, Mărioară,Sau orişicare eşti,O stea-n Calea LacteeSau floare pe răzor,

Ca-n prima primăvarăÎn veci să ne trăieşti,Fecioară, tu femeie,Tu mama tuturor!

George Petrovai: PREA MULTĂFRUMUSEŢE-I SUFERINŢARugatu-m-am 'naintea zilei tale- zi-nfiorată de simbol -ca de atâta frumuseţecu chipuri femininedesprinse cu iubire şi ardoaredin strans-a timpului îmbrăţişare,de moarte sau sminteala să n-am parte:„Doamne,şopteam cu dulce-ngrijorare,putea-vă inima-mi să facă faţa la dubla încercare- femeia-n zi de primăvară -,când ştii că-i plină de icoanăaceleia ce-i mai presus de necuprinsa Ta zidire?

De-i cu putinţă, Te-aş ruga,să-mi iei paharul de la gurăpână-n frumos nu-i suferinţa;iar de mi-i dat să-l beau întreg,pe buze mâna ei să-mi puisă o sărut ca pe-o căinţă".

Nicolae Nicoară-Horia:TOATE ZILELE ÎNCEP CU TINETu eşti bucuria şi tristeţea mea, arşiţa şi izvorul din care se adapă ochii însetaţi de lumină.Dragostea şi legământul ei, frumuseţea întruchipată a cuvântului Om!Amfora plină de mir din faţa altarului, Eva întâiului bărbat.Marie Născătoare de Dumnezeu, maica numelui vieţii întru care sunt.Întâia mea respiraţie.An

tolog

ie lir

ică de

8 M

artie

GEORGEROCA

prezintă

23nr. 52 n martie 2012

Icoana cea vie şi dătătoare de minuni,cu Pruncul mereu în braţe, icoană la care se închină sufletul meu.Ziua de azi şi toate zilele de pe pă-mânt încep cu tine.

Toate zilele din calendarÎncep cu tine,Femeie!Ne-singurătatea meaAdamică.Respiraţie fără de carePoemul acestaE în zadar.Cu tineMi-a început ziuaDe pe pământ,Ziua în careSunt.Lăudat fie numele tău,Cel statornicŞi sfânt.

George Roca: SĂRUTULM-am îndrăgostit de buzele tale!Frumoase, roşii, voluptoase,aidoma unei piersici altoite cu o cireaşă.Când am început să te sărutgura ta avea gustul fructului pasiunii.Totul era atât de activ şi realDe parcă doi îngeri Făceau dragoste pe limba mea.Atunci am înţeles dece a păcătuit Adam!

Gabriela GenţianaGroza: Epigrame de 8MARTIE

1. RomâncaŞi-a luat asupră-şi cam de toate,Şi merge treaba ca pe roate,Se zice că-i a vieţii cheieDar a omis că-i şi femeie.

2. Nevastă înţelegătoarePe bărbat l-a-ncărunţit Cu limbaju-i ascuţitDar promite că se schimbăDupă un transplant de limbă...

3. Mireasă la vârsta a treiaS-a preocupat de toateRochie albă, ruj din plin,Mai era un lucru, poate,Să se uite-n buletin...

4. Complimente reciproceDupă multă vreme fără să se vadă,Două cam trecute se-ntâlnesc pe stradă:-Câte-ar vrea s-arate tinere ca tine!...-Mulţumescu-ţi, dragă, nici tu n-arăţi bine!...

5. Nici o doză de sclerozăEu, cu ţinerea de minteBine stau, de bună seamă,Chiar mai bine că-nainte...Am uitat doar cum mă cheamă.

Şeful Indian „DoiVulturi” a fost întrebatde un birocrat alb dinguvernul US:

„Ai observat omulalb de mai bine de 90de ani. Ai văzut razboa-iele sale, avansurile teh-nologice pe care le-afăcut. Ai vazut progre-sul său şi daunele făcutede el”.

Şeful a aprobat dincap cele auzite. Birocra-tul a continuat:

„Avand în vederetoa te aceste evenimen -te, ce părere ai, undecrezi că a greşit omulalb?”.

Şeful s-a uitat fix labirocrat şi a răspuns:

„Când albul a găsitpământul ăsta, noi, in-dienii, îl stăpâneam,n-aveam taxe, n-aveamdatorii, aveam bizonidin belşug, castori bere-chet, apă curată. Fe-meile făceau toată mun -ca. Vraciul era gratuit.Bărbatul indian seocupa ziua cu vânătoa-rea şi pescuitul. Apoifăcea sex toată noap-tea”.

Apoi şeful s-a lăsatpuţin pe spate zâmbind:

„Numai omul alb esuficient de prost săgândească că poate îm-bunătăţi un astfel desistem”.

Propus de D.G.

Unde a greşitOMUL ALB

24 nr. 52 n martie 2012

ConstantinPopescu

Dansatorul se năs-cuse ca întâiul fiu al uneifamilii sărmane, dar bi-necuvâtată cu darul cân-tului. Îndeosebi mama îllegănase cu cântece lasânul ei pe când îl alăpta.Tatăl, obosit de trudă,cânta uneori când se în-torcea acasă după unpahar de vin băut la câr-ciumă, dar cântecul săuera altfel decât al mamei,mai bărbătesc și maigrav. Din pricina astapruncul crescu vânjos,mlădios și totodată înaltși zvelt. Dar ochii luierau lipsiţi de vedere, cao pedeapsă pentru vreovină neștiută a părinţilorsau strămoșilor lui.Părinţii cântară cât sepoate de trist cândînţeleseră lucrul acesta,dar băiatul începu de lavârsta aceea fragedă săse miște în ritmul cânte-cului trist al părinţilor cuo îndemânare greu deînţeles. Mișcările lui pă-reau că îl desprind de pă-mânt, că se ridică purtatparcă de aripile nevăzuteale cântului în văzduh,unduind mâinile așacum nu mai făcuse vreo-dată alt dansator.Părinţii îl ocroteau câtputeau de bine, vă-

zându-l deosebit, fără a-l înţelege pe de-a-ntre-gul. Lipsit de vedere,rămase legat de cântulmamei și al tatălui, ca șicum ar fi fost singura luihrană.

Dansând, băiatulvedea în spatele pleoape-lor lui închise un tărâmalcătuit din lumini și cu-lori în care credea că tră-iesc alături de el toţiceilalţi, cântând. În raiulacela el era tăcut, numaidansul era singura limbăpe care o cunoștea fără aști de unde. Legănat peraze de stele, alcătuia undesen nemaivăzut deochi omenești în strălu-cirea nesfârșită a cerului,mișcarea aceasta fă-cându-l să fie cu adevă-rat fericit. Trupul lui,care odată cu creșterease desăvârșise, aveaperfecţiunea unei scul-pturi antice, vie cu ade-vărat. Părul negru îideveni asemenea uneicoame lucioase de cal șiasta dădea un farmec de-osebit dansului său.Mama îi ungea corpul curare și scumpe uleiuristrălucitoare, dansa golși desculţ, după reguliîncă necunoscute. Mâi-nile lui, puternice și fra-gile în același timp,împrăștiau semne careizbuteau să ajungă pânăîn tainiţele celor mai as-cunse inimi, călăuzite decântul care îi dăruia oviaţă deosebită. Tatălprivea uimit și cânta dince în ce mai des cântecullui grav și bărbătesc.Dansatorul fascina astfel

pe toată lumea. Uneorimâinile lui păreau cărăspândesc lumină întimp ce dansa și atuncioamenii simţeau că pot fieliberaţi pentru tot-deauna de lacrimi.

Cu anii, băiatul de-veni atât de căutat înlumea lor, încât, ori decâte ori aflau că vadansa, erau aduși cei maide seamă cântăreţi pen-tru sărbătoarea aceasta.Și nu izbuteau cântăreţiisă treacă înaintea lui,oricât ar fi fost defaimoși, atât de vrăjiţierau privitorii de dansulflăcăului cu trupuldesăvârșit, parcă ferme-cat. Ochii lui nu vedeau,lumina îi era întunecată,dar asta nu părea să-loprească din minuneadansului său. Maeștrilorde dans le rămânea deneînţeles, puteau doarsă-l privească uimiţi șiatât, socotindu-l purtă-torul unei magii necu-noscute.

Dansatorul înţelegeabucuria părinţilor lui și acelor de faţă, nu însă șiinvidia muzicanţilor.Rău-voitori, cântăreţii,cei care rămâneau ade-sea în umbră, îi sortiră opedeapsă nemaivăzută:o mare lacrimă în care îlînchiseră. Apoi, știindcât de mult îi place băia-tului dansul, încetară săcânte, privindu-l îm-preună cu toţi cei de faţăcum se oprește, cum îșirotește capul de jur îm-prejur, căutând cu ochiilui orbi cântecul ascuns.Mâinile sale tânjeau să

realcătuiască, în singuralimbă cunoscută lui, cân-tul plecat din preajmafiinţei sale, iar gesturiledurerosului dans păreausă dezvăluie tuturorlumea raiului său de-odată pierdut. După ovreme, istovit de nouldans, chinuitor prin tă-cere, se opri și plânse, în-chis în lacrima străină.Râseră cu toţii, văzându-l împietrit, cu cruzimeape care nu și-ocunoșteau, dar pe careatunci o aflau. Lucrulacesta îi împinse cătrevin, umplură cănilemari, băură cu toţii.Freamătul gălăgiei îltrezi pe dansator. Cumâinile tremurând înmișcări stranii, pipăindpereţii lacrimii în carestătea închis, dansul luiviu dădu dintr-o dată oaltă putere luminiicenușii pe care judecăto-rii o așternuseră asupralui. Strălucirile de vis nuopriră larma pe care ofăceau cu toţii, darpereţii închisorii se to-piră în lumina văzutăpentru întâia oară.

Trupul dansatoruluise descoperi vederii lui.

Cu cine te lupţi?, îl în-trebară batjocoritor.

Cu nevăzutul vostru,le răspunse.

Sfârșind, dansatorulse scurse odată cu la-crima închisorii saleprintre lespezile de pia-tră și picioarele amorţitede băutură ale judecăto-rilor. Se spune că deatunci părinţii lui au dis-părut cu desăvârșire, lă-sând în urma lor o averefabuloasă.

Dansatorul

25nr. 52 n martie 2012

CURRICULUM VITAEEu am crescut cu Verdi,Cu Bach şi Tiţian,Visând la BuonarrotiPe vers esenian.

M-am îmbătat cu Strauss,Chopin mi-a fost amantŞi-am adormit pe GoyaCu gândul la Mozart.

Rimbeaud îmi e prieten,Baudelaire e cam gelos,Enescu-mi cânta searaCu-arcuşul lui duios.

Rossini îmi alinăIubirea pentru ListVivaldi ma transpunePe unde de artist...

Şi mă ascund confuzăÎn gânduri delirante,Pozând chiar pentru RubensÎn scenele flamande.

Titanii vietii mele,Pe care i-am iubit...De nu v-aş fi-ntâlnitLa ce-aş fi mai trait!?

MĂ CERT CUDUMNEZEUAm ţipat la Dumnezeu:- Tată, ce-ai făcut cu mineDe-ai uitat că sunt şi euPrintre cei creaţi de Tine?

N-am primit nici un răspuns.LacrimA curge navală

Şi îmi vine s-o iau raznaFără nici o socoteală.

Am trei cărţi şi o valiză,O umbrelă şi-un album,Toată marea mea avereCe m-a însoţit la drum.

Când privesc în urmă toateŞi la astea le-aş da foc,Nu mai am nimic nevoie,Nici nevoie de noroc....Dupa-o vreme oarecareDumnezeu îmi dă răspuns:- N-am uitat cum ai crezut.Altfel cum de-ai fi ajunsAtât de-aproape de MineDacă totul ţi-ar fi fostNumai cald şi numai bine?

INTERPRETAREUn curcubeu aiuritşi hoinar şi rebelmi-a făcut semnsă mă duc după el.Şi m-am dus ca un copil supusşi cuminte,crezând în culorile luisclipinde.De-abia când l-am ajunsam văzutcă-i un şarlatan,un golan deloc sentimentalşi extrem de banal.În loc de multele culorifermecătoareşi-atragatoare,

era doar un reflex de soare,răsturnat boempe un val de marece lasă doar locde... interpretare.

RETROSPECTIVTimpul se strângeca niciodată.Vieţile noastrese-nvârt ca pe roata.Astăzi mai jos,mâine mai sus,şi iar înapoipână ne-am dus...O veşnică luptaşi un veşnic chinpân'la ultimul drumşi cu asta AMIN.

Timpul se strângeca niciodată.Sfârşim cu-nceputul...a fost odată...

APOCALIPSADoamne, cum de mai poţi răbdanelegiuirea din grădina Ta?Trăim în haos,fără iubire,n-avem nici rost,nici mântuire,cuprinşi de setea de mărire.Suntem că fiarele din junglăcare pe care să ajungă,nimicnicia nu se-ascundeşi raul peste tot pătrunde.Ucide mina,plânge gândul,se înfioară tot pământulşi stelele din cer jelescblestemul nostru pământesc.Poate e timpul de pe urmă,dar Mielul s-a-naltat din turmăşi nu văd jertfa ce-ar puteaSă-nduplece mânia Ta,Ce-o simt că vine în curândPrecum în Carte,Fulgerând.

DILEMĂMi-e inima-mpărţită-n douăde-al vieţii trist ecuatorde ce n-am aripi ca să zborcu jumătăţile-amândouă...(?)

Poeme deLuciana

StoicescuVaughan,

SUA

26 nr. 52 n martie 2012

Ioan Gligor Stopiţa

Au venit sărbătorile de sfârşit dean, îmbrăcat la patru ace în pija-maua mea primită în dar la Crăciu-nul de anul trecut, am purces săcitesc teancul de cărţi scrise de unsingur autor – Mihai Batog-Buje-niţă. Acum când afară ninge ca-nbasmele din filmele cu Hansel şiGretel, iar în aer pluteşte mirosulde vin fiert cu scorţişoară atât despecific sărbătorilor (Calendelemăgarilor), m-am trezit înconjuratde aromele slovei ce rupe păcatulîn două, desfiinţează peceţile în-tristării şi înghite pojghiţa nopţii,împuternicite de scriitorul ce limi-tează prin cuvântul său urâtul, în-şurubând morala sub aripi de crezpentru a locui prin părţile de vor-bire ale limbii române. MihaiBatog-Bujeniţă (M.B.B.) nu estenumai ce s-ar crede iniţial tălmă-cindu-i numele, un arhanghel cupană de pasăre liră muiată în sângede balaur cu şapte capete (M –Mihai), arogant, mândru, cu guramare larg deschisă pentru a spune(B-batog) şi neatins de putrezi-ciune ca o pecie afumată (B-buje-niţă) împănată cu usturoi şimirodenii alese (tocmai ca săalunge duhurile necurate) primităde ceata junilor în noaptea sfântăde Crăciun de la gazdele colindate.

El este veşnicul călător spremunţii îngheţaţi din inimile seme-nilor, magul de odinioară călărindun inorog de farmec, înconjurândCopoul ieşean ca pe o dodoloaţăRomânie – golgotă de spirit zbu-ciumat în inefabil. Asemenea unuiproscomidiar a reuşit să aşeze subochii cititorului darurile fără depreţ ale cuvântului scris care în-veşniceşte fiinţa în demonstraţiilingvistice de forţă în cele două-sprezece Evanghelii profane:1. Bine că ai râs ieri 2. Să râdemde oameni ca noi 3. Halimaua 4.

Tusea măgărească 5. Viţelul privitde departe 6. Feriţi linia-trecproşti fără oprire 7. Alba-neagra8. Ospăţ cu rădăcini de mit 9. Mi-racolele de la Glodeni 10. Calen-dele măgarilor 11. La pas prinmările sudului 12. Ping-pong cumingea de cârpă

Desigur că urmează altele şi al-tele la fel de incitante la meditaţieşi lectură, unde fiecare milimetru,din fiecarele lui sunt viermii lumi-nii ce colcăie hieratic la umbra gân-dului căzut în dedeochi vânăt denemărginire din humorul de certăcalitate. N-ai voie să deschizi ni-ciuna din aceste cărţi dacă nu eştipregătit să iei cuminecătura cuvân-tului bogat în esenţele pline desemnificaţii ale limbii române.Ponderea lăuntrică, cu o vivace ca-pacitate de echilibru îl determinăpe M.B.B. să nu alunece în ex-treme, capacitatea sa de a echilibracontrariile fiind o calină nobleţe aomului cu valenţe constructiveAceasta uneşte disertaţia specula-tivă cu imaginile exemplificatoarefăcându-ne părtaşi la o suprapu-nere dinamică din versuri umoris-tice – Bine că ai râs ieri – cu prozascurtă – Calendele măgarilor -, ro-manul – Tusea măgărească – îm-pletite cu pagini de eseu, fabulă şiepigramă. Amplitudinea talentului,spontaneitatea dezlegată de taine l-a făcut ca om şi scriitor, să încercesă schimbe o lume meschină,aproape de nesuportat. Asemeneaunui degustător de văzduhuri şi-adat de nenumărate ori cu tâmplade cer, înecând vicisitudinile lumiinoastre în lacrima albastră a ne-mărginirii. A adus pe pământ ouă(dogmatice!) clocite sub aripilecreaţiei, trecute prin turbulenţelesarcasmului autentic ca un scriitorcontemporan. Sub degetele sale fe-cioria meschinătăţilor noastreplânge rupându-şi corsetul miori-tic, adulmecând acatistele lumii.

Decalogul dacă nu mai poate fi res-cris, solicită adăugiri semnificative.Talmudul luat ca reper într-o lumedezorientată şi lipsită tot mai multde verticalitatea sacrului încă maipoate fi îndreptat. Raiul şi Iadul ca-pătă în acest context noi interpre-tări bujeniste. Termenii erudiţiaşezaţi alături de arhaisme pe cri-terii estetice par sintaxe pritocite şiîmpănate cu expresii neaoşe.Nimic nu este mai firesc atuncicând eşti înzestrat cu armele nece-sare (literare) să adopţi o atitudinefermă împotriva minţilor stoarsede lecţiile năclăite cu ipocrizii, ofe-rite cu atâta largheţe de găgăuţi cuclopotiri în creiere aglutinate, îm-potriva incompetenţei erijate în vi-danje desfundătoare dinedulcorată imbecilitate cu infini-tele sale metamorfoze. Stoparea li-chelismului cu rânjete solemne şicu genuflexiuni de picioare printrescaieţii servilismului autohton estedezideratul onest al scriitoruluimenit să îndrepte şi să ofere seme-nilor trăinicie prin puterea cuvân-tului.

Umorul grotesc, sarcasmul, iro-nia, alături de alte modalităţi de ex-presie, trecute prin diferite nivelepână la o finalitate estetică se com-pun ludic într-un laser-bisturiu co-trobăind prin măruntaielecangrenate ale societăţii contempo-rane. Strigoi lihniţi de foame, adul-mecând misterele Copoului, senălucesc spre locuri în caretrăsnetul soarbe sângele

Mihai Batog Bujeniţă,destin cu modulaţii de arhanghel în luptă cu neantizarea

4

27nr. 52 n martie 2012

Alexandru Manafu

„Târgovişte eternă,Târgovişte eroică, cunume de cântec.

Cântec de dor, cântecde vis, cântec de gând,cântecul de începuturi,cântecul de leagăn almamei, tânguirea de clo-pot a ultimei treceri printimp, care este o viaţă deom.

Oraş cu nume de le-gendă, adus de apa vieţii– Ialomiţa – de la sanc-tuarele creştinismuluiprimitiv, de la hiperboreişi pelasgi, de la picioareleprimilor preoţi ai lui Zal-moxe, de la Sfinx, dinValea Cerbilor şi PoianaZânelor, trecut prinCheile Zănoagei, îngemă-nat cu cântecul Dâmbovi-ţei, după ce a sărutatmâna Brâncoveanului laPotlogi, dus în lume deaceste două lacrimi aleBucegilor.

Este cântecul cel maitandru, cel mai cu suflet,cel mai frumos şi mai tai-nic din această lume şi-naceastă viaţă, este cânte-cul mamei, este cânteculpământului din care ne-am născut şi ne ducemfiecare, este cântecul Ile-nei (Sărăroiu), privighe-toarea din ValeaVoivozilor: ‹‹măicuţă, te-aş întreba / unde e Târ-

goviştea?››Târgoviştea este în

noi, în fiinţa noastră, înrespiraţia pământului şiîn foşnetul ierbii, în aerullocului, în unduirea cris-talină a lacrimilor Buce-gilor, în privirea tandră amamei, în sfatul Părinte-lui, răbdător şi molcom,plin de înţelepciunea cu-getării, este moştenireadin moşi şi strămoşi, esteistoria noastră ştiută, darmai ales neştiută.

Să nu uiţi fiule nicio-dată!”

Gânduri transformateîn cuvinte. Scrise cu cer-neală, ele pot fi săpate înmarmură voivodală, în-crustate în lemn înflorit,mirositor a grâu şi ceară,pot fi zgâriate în aramade scut, pot fi poarta uneicărţi a cunoaşterii despremăreţia, risipirea şi ridi-carea din cenuşă a Târgo-viştei ...” (Al. Manafu,

Picături de suflet, pulberede stele).

Acestor meleaguri, în-cărcate de istorie, de spi-rit şi de conştiinţăromânească le-a fost datsă găzduiască alături de„această armonie (Mâ-năstirea Dealu), duratăpe o mie de ani” (N.Iorga, Drumuri şi oraşedin România), sediuluneia dintre cele mai va-loroase ctitorii de educa-ţie şi cultură naţionalăromânească – Liceul Mi-litar de la Mânăstirea De-alului.

Dealul, care se înalţă„precum zidul o cetate”,un zid de apărare a Cetă-ţii Domneşti a Târgoviş-tei, cu reperul ei cel maireprezentativ – TurnulChindiei – a găzduit de labun început sediul aces-tui aşezământ de culturămilitară şi patriotică.

Spiritul Universal a

călăuzit paşii „mareluiromân”, Nicolae Fili-pescu – ctitorul instituţiei– care „ştia bine că sca-denţa unor mari răfuielise apropia ... dar mai ştia... că ne lipseşte mai alestăria şi caracterele care săpoată domina evenimen-tele, întru mărirea Ne-amului şi a Patriei. Deaici ideea unei şcoli noi, acărei temelie o exprima înşase cuvinte: Oameni decaracter, oameni de ac-ţiune” – către MânăstireaDealului, căreia i s-a con-ferit aura simbolică a uni-tăţii de Neam şi limbăromânescă, care adăpos-tea capul viteazului voi-vod Mihai, sacru pentrutoată suflarea româ-nească de pretutindeni.

Scânteierea spiritualămoştenită de Nicolae Fi-lipescu l-a determinat peacesta să-şi pună în operăideea.

Avampremieră editorială la 100 de ani de la in-fiinţarea Liceului Militar de la Mânăstirea Dealu-lui. Semnalăm, prin căteva extrase , lucrarea“Simboluri ale devenirii româneşti – Liceul Militar“Nicolae Filipescu” de la Mânăstirea Dealului”,autor col.(r)dr. Alexandru Manafu - Târgovişte.

„Cine uită ... nu merită” Nicolae Iorga

Predoslovie

unui dor sălbaticde normalitate. Nuştiu sincer, câte

colţuri are inima luiM.B.B. – ştiu doar că eimensă, sub formă de steade Crăciun agăţată de cor-nul lunii pentru a alungavârcolacii. Căţărător prinaer hialin spre cerul rap-sodiilor albastre duhnindconstelaţii şi răsărituri delună, un cer al Nirvaneideocheat de curcubeie

scrintite în mirare. Înce-pând cu prima lună aacestui an a devenit celmai nou coleg de redacţiela revista sibiană Rapso-dia. Cu sufletul rezematpe două ere, pare quarculluminos cu esenţe tricro-matice în destrămare desine, reîncarnat în para-digmele Logosului. Întimp ce-l citesc mi se facede o înjurătură, de-unblestem, de-o plecare la

dracu-n praznic, de-o ve-nire şi statornicire, de-orâdere, de-o plângere şimai rar de-o rugăciune.

A venit definitiv în su-fletul meu, resuresci-tându-mi melancoliile şiformele deocheate ale li-terelor cu sânul alb şi ro-tund de iubire întrucuvânt. La fereastra tri-umfului său literar ardeturbăciunea muşcatelorînflorite semantic, răni de

flacără tratate de mânaDoamnei lui, de mânaDoamnei doctor sărutatăde acest mag nebun defrumos şi adevăr. Icarulprăbuşit din cer şi-a luatdin nou zborul inimitabilprin cuvântul scris lamasa sa din Dealul Co-poului, cu rănile visuluiînaripat vindecate, zi-dindu-l în cărţile lui des-cântate împotrivaîmpotmolirii în uitare.

4

28 nr. 52 n martie 2012

Elena Buică,Toronto

Cu adieri de primă-vară românească în mij-loc de martie, dardeparte de ghioceii care-şi înalţă capul din pă-mântul nostrustrămoşesc, întâmpinămcu scânteieri de primă-vară în suflet cea de a 15-aniversare a existenţeiCandelei de Montreal.Înainte de toate, Candelade Montreal e o bucuriea întâlnirii cu semeniinoştri de-un neam, întâl-nire în limba noastrăstrămoşească - o prelun-gire a lumii de acasă, darşi promovarea culturiiromâneşti dincolo de ho-tarele ei. Aşadar, cumera firesc, Candela deMontreal a apărut dinnevoia românilor-cana-dieni de a comunica şi ase informa. Astăzi ni-meni nu se mai poatelipsi de presa care a că-pătat în viaţa noastră unloc deosebit de impor-tant. Lectura presei, ca şia cărţilor, au asupranoastră o putere imensă.Oricât am pretinde căpărerile şi gândurilenoastre sunt originale şică ne aparţin în totali-tate, ele nu sunt altcevadecât rezultatul informa-ţiilor pe care le asimilăm

şi apoi le prelucrăm înmod conştient din ceeace am citit. De aceeaprezenţa revistelor se vaface simţită atâta cât vafi şi existenţa omului. Nuse poate imagina nicicultura noastră fără re-viste literare care să ţinăpas cu vremea şi, în ace-laşi timp, să păstreze vielumina aprinsă de înain-taşii noștri şi să răs-pundă nevoii de acomunica ceea ce sim-ţim şi trăim într-o ţară încare trebuie să ne lup-tăm pentru adaptare şipentru a ostoi dorul deceea ce am lăsat în urmă,după ce am închis uşadupă noi. Candela deMontreal ne sugerează,prin însuşi titlul ei, că peastfel de daruri lasă săcadă lumina şi să intreîn voie în inimile cititori-lor. Nu pot să nu mărtu-risesc aici că am avut unmotiv de a mă bucura înplus când am văzut căaceastă lumină a căzut şipeste scrierile mele pu-blicate alături de numeprestigioase, foști șiprezenţi colaboratori airevistei Candela de Mon-treal precum poetul Ge-orge Filip, scriitoriiMircea Gheorghe, FlorinOncescu, AlexandruCetăţeanu, Miruna Tar-cău, Ortansa Tudor,Wladimir Paskievici,poeţii Dumitru Ichim,Mariana Gheorghe, Teo-

dor Curpaș și mulţi alţii.Candela de Montreal,

aflată acum în strai desărbătoare, e un dar mi-nunat pe care ni-l face înfiecare lună colectivul re-dacţional condus dedomnul Victor Roşca,prin efortul căruia a şiluat fiinţă acum 15 ani,în 1997. Sunt mulţi, suntpuţini cei 15 ani? Ţinândcont că sosirea emigran-ţilor în Canada doar cuun geamantan la care s-a adăugat apoi efortul nutocmai uşor pentruadaptare şi înfiriparearostului pentru traiul zil-nic, preocuparea pentrua da fiinţă unei reviste înlimba română, atârnă cumult mai greu decât însituaţiile unei vieţi trăitădupă regulile de viaţă cu-noscute.

Pentru domnul VictorRoşca, înfiinţarea uneireviste la anii senectuţii- avea atunci 70 de ani -când alţii îşi aşternuserăun trai în linişte, fără ni-ciun fel de bătaie de cap -a fost considerată ca odatorie de conştiinţă. Totdumnealui semneazăeditorialul revistei cu vo-caţia comunicării, aşacum s-a reflectat şi încele două cărţi scrise înultimii ani "Moara luiKalusek" şi "Experimen-tul Târgşor" publicate înrenumita Editură CurteaVeche din București.Pentru a da viaţă acestei

reviste a avut de înfrun-tat multe obstacole, ase-menea multor publicaţiicare nu aduc un profit lapropriu, ci doar unul peplan spiritual. Apariţia eia fost posibilă în între-gime numai prin volun-tariat, ca al domnuluiMarius Neaga, redacto-rul tehnic și cu sprijinulfinanciar al centenareiBiserici Române Orto-doxe de Montreal, BunaVestire şi al regretatuluipărinte Petre Popescu.

Curând, Candela deMontreal a devenit unnume respectabil pentrucititorii români din Ca-nada, ca şi pentru mulţidin ţară sau de pretutin-deni prin sumarul săuvariat şi atrăgător, prinaspectul grafic, prin nu-mele remarcabile caresemnează articolele, co-mentariile, reportajele,creaţiile literare, infor-maţiile din toate dome-niile, inclusiv PaginaCreştină, prin respecta-rea cu rigoare a norme-lor exprimării opiniilorşi de comunicare civili-zată, raportate la etică şimorală, prin rolul său deformator de opinie. As-tăzi, revista în formaton-line sau pe suport dehârtie, este răspândităîn bibliotecile naţionaleale Canadei, ale marilororașe universitare dinRomânia și în uneleorașe din lume, iar peviitor vor fi un însemnatizvor de informaţie pen-tru cei care vor să recon-stituie o epocă literarăsau istoria celei maivechi comunităţi românedin Quebec. Şi-a câştigatacest prestigiu pentru cărevista nu face niciun fel de rabat de

Candela de Montrealla 15 ani de la apariţie Un spaţiu cultural românesc de prestigiu

4

29nr. 52 n martie 2012

la calitate. Fiecarenumăr este tot maireuşit, într-o con-

tinuă întrecere pentruautodepăşire şi, toto-dată, cu porţile deschisepentru a primi creatoridiferiţi, cu mijloace deexpresie diferite, cele noiîncrucişându-se cu celeîndelung experimentateşi laolaltă formând acelrotund numit spirit ro-mânesc şi cultură debună calitate.

Revista Candela deMontreal este o dovadă apotenţialului românesc,

de multe ori, pe nedrept,pus în umbră, e un bunprilej de înavuţire spiri-tuală. Parcurgi lectura înmod foarte plăcut încât,odată ce începi s-o răsfo-ieşti, anevoie o laşi dinmână, te laşi sedus de lu-mina calmă pe care orăspândeşte.

Revista are viaţă, arepuls şi cheamă înpreajma ei colaboratorii.Această efervescenţă afăcut să se nască Cena-clul literar "Candela".

Un alt merit al revis-tei este organizarea lan-

sării cărţilor scrise de ceimai reputaţi scriitori ca-nadieni de origine ro-mână, devenind un locde întâlnire spirituală şide comunicare afectivă,un loc de socializare cumse spune în Canada. Aicise fac schimburi de opi-nii și se ia pulsul vieţii li-terare.

O altă acţiune aredacţiei este începutulstabilirii unor punţi lite-rare cu ţara prin inter-mediul unor tineriscriitori ca Daniela Gifu,Iuliana Onofrei, sau

Elena Olariu și poeta Da-niela Voiculescu și alţii.

Cu prilejul acestei zileaniversare, 15 martie,urez stimaţilor cititori,colaboratorilor, colecti-vului redacţional, distin-sului redactor sef,fondator al acestei pres-tigioase reviste, domnulVictor Roşca mult succesîn continuare, sănătate,fericire, realizări deose-bite pe plan publicistic,cultural şi personal, ală-turi de tradiţionala urarestrămoşească de LaMulţi Ani !

4

n Nu poţi îngenun-chea un popor deprins săse târâie.

n Nu-i greu să ade-meneşti soţia altuia.Greu e să i-o dai înapoi.

n Prietenia care nucunoaşte hotare secheamă expansiune.

n Când vrei să tearunci pentru o femeiede pe bloc, aminteşte-ţică n-ai aripi, ci coarne.

n Oficierea căsătorieieste o formalitate abso-lut necesară pentru pro-nunţarea divorţului.

n Alcoolism e atuncicând nu vrei să bei, dartrebuie.

n Bărbaţii şi femeilesunt de acord într-o sin-gură privinţă: n-au în-credere în femei.

n Dacă munceşti dingreu şi te remarci opt orezilnic, ajungi şef şi mun-ceşti şaisprezece ore.

n Banii pentru sala-

riile şi pensiile mariajung întodeauna; nuajung banii pentru sala-riile şi pensiile mici.

n În viaţă, e loc şipentru eroism. Totul e săte ţii departe de el.

n Omul care crede cădragostea poate fi cum-părată cu bani n-a avutniciodată câine în casă.

n Avem un singur felde a ne naşte şi milioanede feluri de a muri.

Oglinda este lucrulcare o ajută pe femeie săîntârzie.

n Cei mai buni zeceani din viaţa unei femeisunt între 28 şi 30.

Computerele rezolvătoate problemele pe carenu le-am avea dacă n-arexista computerele.

Fiecare om are drep-tul să trăiască atât câtpoate.

n Ţara noastră a avutnevoie de când e ea de alt

popor.

n Furtul ideilor uneipersoane e plagiat, iar almai multor persoane,cercetare ştiinţifică.

n Toţi ne naştem uzi,goi şi flămânzi. Şi acestae doar începutul.

n Copilăria grea nu setermină niciodată.

n Un prieten adevă-rat nu poate fi cumpărat,dar poate fi vândut.

n Cumpără deodatătrei sticle de votcă şi n-osă te trimită nimenidupă a doua.

n Dacă n-ar pune în-trebări, copiii n-ar aflaniciodată cât de puţinştiu părinţii.

n O ţigară scurteazăviaţa cu o oră, o sticlă devotcă o scurtează cu trei,iar o zi de muncă o scur-tează cu cel putin opt.

n Viaţa se compunedin zilele pe care le ţiiminte, nu din zilele care

au trecut.

n De orice fel ţi-ar fisănătatea, ea îţi ajungepână la sfârşitul vieţii.

n Dacă vrei să ai o ne-vastă deşteaptă, fru-moasă şi bogată trebuiesă te insori de trei ori.

n Posibilităţile medi-cinii sunt nelimitate, li-mitate sunt doarposibilităţile pacienţilor.

n Burta mare nu e dela bere, e pentru bere.

n Femeia poate să-lfacă repede milionar peorice miliardar.

n Între primul şi aldoilea pahar, e destul timpca să mai bei vreo şase.

n Un semn rău de tote când îţi taie calea o pi-sică neagră cu căldărilegoale.

n Ignoranţa e de treifeluri: când nu ştii nimic,când ştii numai prostii şicând ştii ce nu trebuie.

Propus de M. M.

Maxime şi cugetări ruseşti

30 nr. 52 n martie 2012

Diego VadilloLópez, Spania

Cum nici nu putea fialtfel, având în vedere căeste vorba de un medic,doctorul Dorel Schor neoferă în noua sa carte oserie de „pastile” de o inge-niozitate înţepătoare. Pen-tru un admirator alumorului absurdului, înoricare din formele sale ar-tistice, studiului cărţii„Costumul lui Adam – As-cuns după cuvinte” (Edi-tura Niram Art, Madrid,2012, traducere în limbaspaniolă de Fabianni Bele-muski, cu ilustraţii ale ca-ricaturistului ConstantinCiosu), este o adevăratăplăcere, un volum de afo-risme în care se găseştecondensata o întreaga ex-perienţă de viaţă.

Fără nici o îndoiala, potafirma că acest volum vaocupa pe rafturile bibliote-cii mele un loc vecin cufilme că „Supa de raţă” deFraţii Marx, „Ia banii şifugi!” de Woody Allen,„Amanece que no es poco/“Trezeşte-te că nu e lucrupuţin” de José Luis Cu-erda, “Todos a la cârcel/Toţi la închisoare” de LuisGarcía Berlanga, cărţi deautori de geniu ca Gómezde la Serna, Edgar Neville,sau discuri de cântăreţi caJavier Krahe, între mulţialţii. Şi asta deoarece ma-ximele lui Dorel Schorsunt pline de îndrăzneală,

subtilitate şi simţ al umo-rului, câteodată unul chiarnegru.

S-a teoretizat mult des-pre ce este sau cum ar tre-bui definit umorul.Sintetizând câteva din ne-număratele definiţii, sauexcluzând altele, suntemconvinşi că acest volumsemnat de Dorel Schorconţine un umor fin. Ast-fel, în încercarea de a aco-peri această afirmaţie, vomface o scurtă prezentare acelor mai importante ante-cedente în umor.

Întorcându-ne cu multtimp în urmă, la perioadaelenă, întâlnim cinicii, per-sonaje care puneau în dis-cuţie sistemul, folosindmaxime şi sentinţe ce reu-şeau să dezarmeze valorilecele mai bine stabilite.Carlos García Gual notacum aceşti zdrenţuiţi „subemblema câinelui, duceauo viaţă canină, lenevind lasoare în agora din Atenasau piaţa din Corint”. Pedeasupra, contrar „presti-gioaselor şcoli antice de fi-losofie, cinismul nu aînsemnat decât o panto-mimă caraghioasă faţă deo tragedia minunată”. Aceicinici erau, la urma urme-lor, veritabili maeştri în aprovoca, purtători ai unei„anumite gândiri care seexprima mai ales prinanecdote, gesturi şi glumecare caută să provoaceprin râs şi sarcasm”. Şi oastfel de provocare nu este

gratuită: „când cinicul re-fuza să omagieze ceea ceeste «respectabil», cautăsă denunţe lipsa de auten-ticitate a acestei respecta-bilităţi şi falsitatile sale, pecare ceilalţi le acepta maimult din obişnuinţă şi co-moditate decât ca urmarea unui raţionament.”

Ceva mai târziu, în se-colul al XVII-lea spaniol, îlgăsim pe Francisco deQuevedo, care, contagiatde o anumită atmosferă deepoca, va adopta elemen-tele retorice atât la modăîn acea perioadă şi le va fo-losi în mod magistral. Ast-fel de tehnici poeticecelebre au supravieţuit, lafel şi componenta acidăcare caracterizează geniulbaroc. Bryce Echenique di-ferenţia ironia de teribilulsarcasm al lui Quevedoatunci când afirma că fra-zele rezultate din ironie„sunt lansate mai degrabăcă fluturaşi de badmingtondecât ca săgeţi veninoaseşi pătrund în inima oame-nilor fără să le cauzezevreun rău profund”, înaceastă linie situându-seCervantes, despre a căruiironie s-a teoretizat foartemult.

Însuşi Bryce Echeniquesublinia, citându-l pe LuisRacionero, ca ironia este ocaracteristică „a civilizaţii-lor antice care au trecutprin multe, au văzut pră-buşindu-se imperii, auasistat la căderea tiranilor,

la aclamarea impostorilor.Toate acestea le-au im-pregnat o urmă de scepti-cism, de anticiparecaustică a necunoscutu-lui.” Această afirmaţie a luiBryce Echenique se potri-veşte ca o mănuşă scriito-rului român-israelian (sauvice-versa), Dorel Schor.

O altă anecdota nos-timă, inclusă de romancie-rul peruan în discuţiadespre tema care ne inte-resează, are de a face cuscriitorul catalan JosepPla: „un editor american i-a oferit o adevărată avereîn dolari (...). Refuzul mo-dest al lui Pla a fost o ti-midă şi surâzătoaremulţumire, urmată de onuanţare negativă: măscuzaţi, domnule, dar osumă atât de mare mi-ardezechilibra bugetul.

Un punct de vedere in-teresant despre ironie şiumor oferea Fernando La-zaro Carreter, preşedinteal Academiei Regale Spa-niole (RAE) în discursulprin care dă bun-venit însânul Academiei umoris-tului grafic şi scriitoruluiAntonio Mingote. Ideileschiţate de Lazaro sunt ex-plicate magistral de MariaLuisa Bruguera Nadal:„Lazaro Carreter îl numeape Mingote ironist şi nuumorist şi explică moti-vele. Umorul are de a facecu transgresiunea raţiona-lului fără scopul de a-lschimba; adică, o atitudineintranzitivă. La Mingote,exista o dorinţă de a pro-voca schimbarea lucruri-lor. Pentru Lazaro,dezacordul cu ceea ce esteregulamentar constituiefundamental umorului, acărui extrema o numimcomic. La celălalt capăt,dobândeşte forme maisuave şi provoacă senzaţiade plăcut a unui zâmbet,putând ajunge chiar şi lapoezie.”

Dorel Schorsau itinerariile

absurdului

31nr. 52 n martie 2012

În ciuda preciziei expli-caţiei lui Lazaro, încă nusunt clarifícate foarte binegraniţele dintre aceşti doitermeni, mai ales în cazullui Schor, unde întâlnimumor (adică “transgresiu-nea raţionalului”, după La-zaro: „Poţi fi în acelaşitimp şi prost şi urât. Na-tura nu discriminează”)dar şi ironie (adică “do-rinţa de a schimba lucru-rile”, în, de exemplu:„Viaţa cauzează mai multevictime decât moartea”).

Francisco Umbral, fă-când aluzie la umoriştiigrafici (între care se gă-seşte însuşi Mingote, ală-turi de Forges, Roto şialţii), scria că, spre dife-renţă de politician, obligatsă nu iasă din seriozitate casă îşi păstreze credibilita-tea: „umoristul iubeşte lu-crurile în simplitatea lor şile salvează din mâinilemurdare ale politicianului.Teatrul grecesc era politicpentru că oferea doctrină,dramă, durere şi subliniaviaţa sau moartea. Socrati-cii, cinicii, sofiştii zâmbeaula toate acestea.”

Umbral notează faptulcă Ramón Gómez de laSerna pulverizează discur-sul în proza şi în vers, indi-vidualizând metafora care„eliberată, devine maipuţin justificată şi mai lip-sită de apărare”, “ofe-rindu-se fără motivatenţiei noastre”. PoetulCampoamor, exponentmaxim al unui stil poeticprozaic şi conceptual, aelaborat o serie de subspe-cii între care se găseşte„umorata”, un fel de poe-zioara sintetică ce scoate înevidenţă spiritul liniştit alacestui sceptic conserva-tor. Câteva exemple de„umorata”: „Atâta vremecât eu cred/ce contează cănu e adevărat?”, „Din toatelucrurile vizibile şi invizi-bile/crezi doar în dragoste,

care este dintre cele incre-dibile”. Gómez de la Sernaar sublima această for-mulă, recreându-se în aşaanumită „plăcere intelec-tuală de a se juca cu idei şicuvinte, de a găsi con-exiuni neaşteptate, consi-derate de teoriileincongruentei că elemen-tul esenţial al umorului”

Dorel Schor se diferen-ţiază de Ramón Gómez dela Serna prin faptul căacesta din urmă abordeazăsfera socio-politica în modmarginal şi doar tangen-ţial. Schor, pe de altăparte, merge mai departe,dar nu în maniera lui Que-vedo, cu acel „umor plin deimpacienta, de atacuricătre reprezentanţii ţării”,exploatând „permanenteposibilităţi de a găsi ocaziaperfectă pentru a se distrape seama a tot ce pare ridi-col”. Schor abordează poli-tica în mod generic şiprofilactic, fără să cadă înparticularizări, ceea ce ri-dică circumstanţialul launiversal valabil. Amputea spune că, în sensulînsuşirii aceluiaşi joc deasocieri incongruente ca şiRamón, Schor se apropieîntr-un mod nu mai puţinludic de arena politică:„Politicienii sunt nişte per-soane cu vocea în eternaschimbare”; “Politicianeste cel care ţipa. Diplomateste cel care tace”.

Cuvintele adresate deVictor Manuel Pelaez unui„urmaş” al lui Ramón,José Manuel Lara, servescpentru a face aluzie laDorel Schor când, deexemplu, estimează capa-citatea sa de integrare a“surprizei în rama cotidia-nului”. Bunăoară: „Fe-meile trăiesc mai multdecât bărbaţii. Mai ales,văduvele”, „Nu poţi duce oviaţă dublă cu un singursalariu”. Victor Manuel Pe-laez cita cuvintele unui

altui umorist, José LópezRubio, în ceea ce îl priveştepe Lara: „glumă transfor-mată în umor şi umorultransformat în absurd, ladoi paşi de suprarealism,care ne lasă perplecşi, ui-miţi”. Să citim următoa-rele maxime ale lui Schor:„Un caz rar: s-a lovit sin-gur în amorul propriu”; „Şicuiele stabilesc contacte.”

Continuă acelaşi autor:„Caricatura, parodia, sur-priză, neverosimilitatea,deformarea şi gluma suntconcepte strâns legateîntre ele”, ceea ce se adeve-reşte şi la Schor: „Soţul eie un înger şi ea îi punecoarne... Înger cucoarne?”, “Astenia este totoboseala, dar mai cultă”.

În sfârşit, aşa se rezu-mau în acelaşi articol li-niile maestre ale umoruluilui Lara, care se pot atribuifoarte bine şi lui Schor:„Toate ideile lui Lara des-pre umor au la bază un ca-racter inofensiv, de joc şiruptura cu normele (...)Autorul pleacă de la unmodel cunoscut de cititorşi, de la această cunoaşterecomună, începe să îl defor-meze, îl recreează cu sco-pul de a prezentacititorului-spectator onouă versiune care să-lsurprindă şi să îl facă maiconştient de mecanismeleconvenţionale ale subtex-tului alterat”. Dăm iarăşicâteva exemple extrase dincartea lui Schor: „Ziuabună se cunoaşte seara”,„Aproape totdeauna, ma-rele „eveniment” al zilei seîntâmpla noaptea”.

Între maximele din„Costumul lui Adam”,putem găsi recursuri reto-rice de caracter variat. Fă-când uz de forţă dezor ga-nizatoare, atât de proprieumorului, Schor dezmem-brează frazele populare şifolosite: „În spatele unuiom de succes, exista o mie

de invidioşi”. Cum putemvedea din acest exemplu,s-a concretizat revitaliza-rea unei fraze universal cu-noscute şi mult uzate.

Multe din maximelesale, sunt construite pe obază a contrastului sauopoziţiei terminologice,ajungând chiar la paradox:„Nopţile albe se datoreazăgândurilor negre”, „Privescnudiştii şi mi-i imaginezîmbrăcaţi”, „Dacă Dumne-zeu te uita, îşi aduceaminte te ţine diavolul”,„Am pierdut o bătălie, cinea găsit-o?”. De asemenea,Schor are tendinţa de aeroda solemnitatea unorsupoziţii: „Viaţa este o ex-cursie organizată”. Din im-pactul cu cele mai tragicesau triviale circumstanţe,se naşte scânteia neaştep-tată a puterii de a con-sterna.

În plină tulburare aceea ce altă dată erau con-sideraţi stâlpii cei mai si-guri ai civilizaţiei, Schor searata precaut, chiar şi ne-milos: „Eşti ridicol... dar îţistă bine.” Altă dată sal-vează cele mai fragile evi-dente, aruncându-le cola -cul salvator al înţelegerii...Jonglând cu aliteraţia („Şisoarta de consoarta e oartă”), jocul de cuvinte,exagerarea, echivocul sauparodia, până la urmă,exista în aforismele luiSchor o bază existenţialaalături de o scânteie de fe-ricită spontaneitate, o de-zordine salvată de plăcereaintelectuală căreia îi cadeprada discernământul nos-tru. Aşa cum afirma Or-tega y Gasset: „A fi artistînseamnă a nu-l lua în se-rios pe omul atât de serioscare suntem când nu sun-tem artişti”. Schor, jude-când după maximele sale,îndeplineşte cerinţele luiOrtega.

32 nr. 52 n martie 2012

Ştefan-LucianMureşanu

George Bacovia s-anăscut ca poet-om şi şi-arevărsat erudiţia imagi-nativă spre cenuşiul ma-turităţii, când durereafizică îi măcina trupuldezgolind dorul de olume pe care numai el oputea vedea şi urmări înevoluţia ei decadentă.Această evoluţie îşi trăiaplanul existenţial decând păcatul adamic apus stăpânire pe porni-rile necontrolate sau su-gestiv mimate aleentităţii-om. Decadenţaeste repetitivă, la fiecaregeneraţie se nasc ren-ghiuri umane dezinvolte,tulburate de situaţii,complex, care, dacă so-cietatea este nepregătităsă stopeze, cât de cât,evoluţia regresivă, cadeîntr-o amnezie a bunuluisimţ: Omul începuse săvorbească singur…/ Şitotul se mişca în umbretrecătoare - / Un cer deplumb de-a purureadomnea, / Iar creierulardea ca flacăra de soare(Altfel). O calamitateeste o evoluţie a naturii,o schimbare, beneficulformării unei noi pe-rioade de gândire a omu-lui. În versurile citate înrândurile de mai sus

poetul prevede aceastăstare naturală şi ireversi-bilă, subtil degajă situa-ţia cataclismică: omulîncepuse să vorbeascăsingur…, rezultat al uneisuferinţe, a unui semncare sugerează sfârşitul.Versul al doilea denunţădezastrul, teluricul îşipierde protecţia celestu-lui iar umbre trecătoaretind să stăpânească viulsub valtrapurile nefiin-dului. Ideea eului treazse pierde pentru că ma-teria cenuşie este dis-trusă de imposibilitateaînţelegerii existentului.Versul al treilea, din celde-al doilea catren alpoeziei, sugerează con-ştientizarea sfârşituluide către simbolul entită-ţii-om: Şi-nvineţit degânduri, cu fruntea înpământ, / Omul înce-puse să vorbească sin-gur…. Morbidul învineţitde gânduri măreşte şimai mult starea tensiuniiapocaliptice adăugândteama, gerul, lipsa cu-vântului care supunecreierul posibilităţii de ase înălţa prin idee: Prinîntuneric bâjbâiesc princasă, / Şi cad, recad, şinu mai tac din gură(Sonet), sunt repere aletemerii poetului-om

strânse în fiindul lui şilepădate prin mişcări nunecontrolate, ci voite, camanifestări ale grelei în-cercări a ruperii eului viude cuvânt. Faptul că vor-beşte întruna este sem-nul existenţei, al vieţiiîncă dăruită de Cel deSus.

Bacovia previzuali-zează, conştientizează şisugerează subtil sfârşi-tul, pe care, poate, învremea când a creat, afost reţinut de către ceicare îi analizau scrisul săîl enunţe deschis, ambi-guizând exprimativideile lui: Ca şi zarea,gândul meu se înnegri…/Şi de lume tot mai sin-gur, mai barbar (Gri).Versurile deschid un ta-blou sumbru, al singură-tăţii nu depline însăplină de taine, pe care el,ca un iniţiat, le deslu-şeşte şi le destramă cău-tând eliberarea Pă mân-tului de întuneric. Esteimposibil pentru că po-topul se năpusteşte asu-pra fiindului: Prinmăhălăli mai neagrănoaptea pare…/ Şivoaie-n case triste inundară - /Ş-auzi tuşind o tuse-nsec, amară - / Prin zidurivechi ce stau în dărâ-mare (Sonet), totul se

surpă, negrul înghite de-căzutul sumbru al maha-lalelor, tusea este ceacare îneacă viaţa amă-gind-o între zidurile reci,pline de igrasie, care chi-nuieşte trupul şi odatăcu el sufletul, atâta timpcât sălăşluieşte în inte-riorul inimii bătânde.

Printre ultimii supra-vieţuitori ai dezastruluiapocaliptic, poetul nu în-trezăreşte vreun viitorluminos omenirii, ea seva mai zbate încă mult înnelumina prin care se în-trevede: Pustiuadânc…// Şi-aud ge-mând amorul meu de-funct, / Ascult atentprivind un singur punct/ Şi gem, şi plâng, şi râdîn hi, în ha (Amurg detoamnă). Cele două in-terjecţii ridiculizeazăexistentul, un fel de hazde necaz însă nu mini-malizează cu nimic efec-tul apocaliptic, pre me-ditat, al naturii carecaută să distrugă în im-aginaţia lui entitatea-om, blocând-o înîntunericul lipsit deviaţă, căci timpul este oiluzie care are un scop,iar iluziile sunt pătima-şele jocuri ale închipui-rii. Maladivul estesemnul agoniei: O palidăfată cu gesturi grăbite /Aşteaptă pe noulamor…(În grădină), dez-morţind speranţa supusăsalvării prin iubire totulse pierde în aşteptareasfârşitului, de care litera-tul are o cunoaştere însănu temei: Şi frunzele cadca un sinistru semn,totul purtându-ne înstrăfunzimi coborâtoareîn răbdarea păcatuluiexistenţial. El este:… solitarul pustii-

Previziune cataclismicăîn poezia simbolistă

bacovianăMotto: Vrăjitorilor evului mediu le

spun: / - Lăsaţi să clipească ochiul senin de-asupra Egipetului,/Niciodată nu mor mar-tirii dreptăţii. (George Bacovia)

4

33nr. 52 n martie 2012

lor pieţe / Cu jo-curi de umbră cedau nebunie…

(Pălind) cel ce încă bân-tuie teluricul şi asistă ne-putincios la joculmacabru al umbrelormisterioase care au înce-put să pună stăpânire pePământul aflat în agonie.Damnat să privească:pălind în tăcere şi-n pa-ralizie (Pălind) umbreleameţite de perpetuul în-tuneric al apropierii sfâr-şitului el zăreşte:Apostoli în odăjdii vio-lete (Amurg violet) şitrage nădejdea unei re-veniri la normal însăamurgul morţii îl face săplângă tremurând şiasistând la un sfârşitapocaliptic: Afară târgulstă pustiu / Şi ninge ca-ntr-un cimitir (Nevroză)unde: Carbonizate flori,noian de negru…/ Sicrienegre, arse, de metal, /Vestminte funerare demangal, / Negru pro-fund, noian denegru…(Negru) supunfiindul unui chin psihicderutant. Imaginile teri-fiante, pe care Bacovia letraversează din subcon-ştient în conştient, ne facsă urmărim o viziune apoetului referitoare laceea ce înseamnă stareade fapt existenţială aegoului, care se cere eli-berat de umbrele întune-ricului.

Entitatea-om nu areputerea detaşării de realînsă poetul-om desăvâr-şeşte întunericul prinfascicul vizionar şi urmă-reşte tăcut, încă din viaţacelor neîntâmplate, cur-sul timpului viitor. Ini-ţiat prin suferinţă şiplămădit să fie cel caresă vadă vibrând scânteile

de vis, Bacovia lasă catestament al nevolnicieiomeneşti poeziile saleîntocmai marelui pre-vestitor Ioan. Catrenul,din una dintre creaţiilesale, pe care nu întâm-plător poetul o numeşte„Moină”, sinonim cu ad-jectivul moale, este ostare specifică a vremii,caracterizată printr-otemperatură ridicată aaerului, urmând unei pe-rioade de temperaturiscăzute, care influen-ţează apariţia ceţii şiumezelii secătuitoare, înpoeziile sale a unorumbre misterioase, aunei neînţelegeri totale avieţii în astfel de mo-mente, două anotimpurise impun apocalipticpeste pământul aproapedistrus: Şi toamna, şiiarna / Coboară-amân-două; / Şi plouă, şininge, - / Şi ninge, şiplouă (Moină). Să ne im-aginăm că George Baco-via ca un suferind a ceeace boala pusese stăpâ-nire pe trupul lui firav is-a dezvoltat atât demult puterea imagina-tivă a înţeleptului prinmeditaţie încât, ceasurilesale de creaţie poeticădeveneau clipe de vederea viitorului lumii. Cândîn poezia sa, „Amurg detoamnă”, spune: Ascultatent privind un singurpunct, sugerează medi-taţia profundă, legăturatainică cu celestul: Căcivremea este aproape(Apocalipsa lui Ioan,p.1205), spusese cândva,după naşterea Mântuito-rului, prorocul Ioan. Chi-pul Marelui Salvator altainei continuării vieţiipe pământ şi destinuluide a mai exista încă a

omului, poartă o astfelde înfăţişare în scriituralui Ioan: Capul şi părulLui erau albe ca lânaalbă, ca zăpada; ochii luierau ca para focului(Apocalipsa), în poezialui Bacovia, „Tablou deiarnă”, apare ca un mis-ter al timpului: E albulaprins de sânge-nchegat/ Şi corbii se plimbă prinsânge… şi sug / Darceasu-i târziu… în zoricorbii fug, - solicită atâtde puternic previziunileimaginative ale poetuluiîncât, în doar cele treiversuri, el parcurge unîntreg eveniment petre-cut al drumului spre Gol-gota şi, totodată, poetulvede sfârşitul îngrozitoral nebuniei lumii. Iubi-rea lui Iisus faţă de enti-tatea-om Bacovia o redăprin cuvântul iubito, încare pune atâta patimă şigrijă în exprimare, si-tuând nostalgia şi perpe-tua dorinţă de a fiînconjurat de iubire.

Atunci când spune:Citeşte-mi ceva de la po-luri, / Şi ningă… zăpadane-ngroape (Decembre),poetul din omul treceriiconştientizează sfârşitulşi ştie că Mântuitoruleste: Cel ce cercetez ră-runchii şi inima (Apoca-lipsa), îndemnândneputinţa din omul pro-fan: Nu râde… citeşte-nainte (Decembre) şiobservă că, deşi e ziuă,întunericul spumegăajutorând în distrugereasa potopul.

Lumea nu este semni-ficativă în creaţia baco-viană poate şi datorităfaptului că el trăieştedeja, în poezia sa, într-olume sfârşită, bântuităde umbre care îi dau ocol

însă faptul că a fost ini-ţiat de tainice făpturi nupoate încă să fie atins derăul abătut asupra pă-mântului, de ploi inter-minabile, noian denegru, întuneric, chipuribolnave şi fiinţe carboni-zate. Sfârşitul simţindu-l aproape dezvăluiesingurei fiinţe dorite, iu-bita, taina, spunându-i:Ascultă cum greu dinadâncuri, / Pământul ladânsul ne cheamă…(Melancolie), căutând săo facă să se detaşeze defiindul său profan şi o în-deamnă, precum Lot pea lui nevastă, să-şi lasetrecutul lumesc, pângăritde vicii amăgitoare, şi săînceapă să vadă prin în-tuneric lumina scânteie-toare: Ascultă, tu, bine,iubito, după care încheieprin a-i spune că teamava fi şi mai mare atuncicând ea ştie şi nu se rupede răul pătrunzător: Ve-ghează, şi întăreşte ce ră-mâne, care e pe moarte,căci n-am găsit fapteletale desăvârşite înainteaDumnezeului Meu (Apo-calipsa), să aibă puterea:Şi s-asculţi pustiul (Rar).Mitul singurătăţii veş-nice este mitul eliberăriide fiind, al unei gândirielevate profund imagi-native în permanenţă le-vitaţie: Nimeni, nimeni,nimeni…/Cu atât maibine-/Şi de-atâta vreme/Nu ştie de mine/Nimeni,nimeni, nimeni…(Rar).Triplicitatea pronumeluinegativ nimeni, repetatăşi la sfârşitul catrenului,sugerează descompune-rea carnalului, levitaţiasufletului şi dispariţiatelurică a celor trei inter-secţii, care au derutategoul cât a fost trăind pepământul negru.

Va urma

4

34 nr. 52 n martie 2012

Lucian Gruia

Sonetul, ca specimende poezie lirică, este şiastăzi un lord pedant,îmbrăcat la patru ace,obligat să respecte nu-meroase canoane com-portamentale (de conţi-nut) şi vestimentare (deformă). Limbajul său de-venit sclipitor în urmaunui îndelungat procesde modelare prin: ritmultandru, rimele elevate şiconţinutul de reflecţie fi-losofică, ne captivează,atrăgându-ne spre abi-suri.

Genul a fost inventatde poeţii provensali însec. al XIII-lea şi desă -vârşit în sec. al XVI-leade renascentiştii: Pe-trarca, Dante, (apoi Mi-chelangelo) în Italia. Deaici s-a răspândit în An-glia (desăvârşit de Sha-kespeare); în Franţa şiapoi, în secolul al XVII-lea în întreaga Europă,ajungând la noi în seco-lul al XVIII-lea prin:Eminescu şi Mace-donski. Mai recent, a fostcultivat de M. Codreanu,Vasile Voiculescu, VictorEftimiu, Tudor George,Adrian Munteanu etc.Aurelian Titu Dumi-trescu elaborează unsonet postmodernist, di-namitând conţinutuldinlăuntrul limbajului.

În sonetele din volu-mul AUR şi IVÓRIU (ed.SemnE, Bucureşti, 2009)– care mai cuprinde şirondeluri, Florica Gh.Ceapoiu optează pentruforma clasică: două ca-trene cu rime asociateabba, baab şi două ter-ţine cu rime cdc, dcd.

Aşa cum arată motto-ul capitolului de sonete,

În templul sufletului:„Fantastice-s ideile-ncerneală, / Când una po-trivită nu-i niciunde, /Iar celor luminoase şi ro-tunde / Duios le-aşternelacrima beteală”, acesteasunt dedicate creaţiei li-rice, pe fundalul sacrali-tăţii tonifiante: „Poetulîşi probează măiestria: /Vizionar şi inspiratdivin, / Ciopleşte-n mar-muri chipul său deplin.”(Poetul)

Temele principalesunt cele existenţialemajore, între care pri-mează dragostea. Exem-plificăm transcriind înîntregime sonetul caredă titlul cărţii: „Cum câi-nii Soarelui ne latrăclipa, / am sfredelit înaur şi-n ivóriu / Un noupendul ce bate iluzoriu, /Când palma ta îmi mân-gâie arípa. // El muşcădin al vieţii teritoriu, /Din focu-i sacru îşi fu-mează pipa; / Zadarnictot încerci să-i curmi ri-sipa / Cu un sărut şi-un

gesct aleatoriu. // Prinbraţu-i virtual el ne in-dică / Meridianul mare-lui fior, / ce ora ne-odilată fără frică; // Înlupta cu un zeu necruţă-tor, / Bătând aşa, iubi-rea-mi de furnică / Vafereca-o-n timpul viitor.”(În aur şi-n ivóriu)

În ceea ce priveşte

rondelurile adunate încapitolul Sfeşnicul deporţelan, ele sunt dedi-cate credinţei (primele),apoi temelor domesticepurificate prin elevaţiasentimentului: iubiriletrecute şi locurile natalecare reiterează un Para-dis terestru.

În cadrul rondeluri-lor, revine destinul poe-tului, în alt registru,rotunjindu-se tematicavolumului: „Am fi săracipe lume de n-am aveapoeţi / să caute sublimulîn tot ce ne-nconjoară, /În frunza-ngălbenită –eterna lor vioară / Şi-nraze aurite de sfinte di-mineţi.” (Am fi săraci)

Sonetele şi rondelurileFloricăi Ceapoiu, printonul optimist şi încrede-rea în justificarea exis-tenţei prin poeziei, suntreconfortante pentruviaţa alienantă de astăzi.

Volumul este onoratde prefaţa poetului RaduCârneci, intitulată inspi-rat, La o reînflorire aPoeziei.

Florica Gh. Ceapoiuînveşmântată în„Aur şi ivóriu”

Van Gogh„Lan de grâu”

(detaliu)

35nr. 52 n martie 2012

Baki Ymeri

Gheorghe Râmboiu-Bursucani ne provoacăla un experiment liric (alhaiku-ului) pentru desci-frarea sufletului pe ra-muri de smarald,ciorchini de mărgăritareşi salcâmi în floare. Poe-tul a debutat editorial cuvolumul de epigrameRime Vesele (2004).Epigramele sale suntpoeme scurte de şasestrofe, care surprind unviciu omenesc. Iată că învolumul Fulguraţii, au-torul apelează la poezii şimai scurte, de trei ver-suri, care surprind şi eleceva esenţial din naturăsau din sufletul ome-nesc. De la epigramă lahaiku, e un pas impor-tant, pentru că poetuleste constrâns să creezeo imagine care să scli-pească precum o piatrăpreţioasă. Conform sur-selor de pe coperta apatra, depăşind zonasimplului exerciţiu, car-tea această vorbeşte deun poet frământat deesenţe, matur şi, în ace-laşi timp, avid de aspune lumii câte cevadin frumuseţile naturii şicredinţele sale, supu-nând cuvântul unor pro-cese de decantare, princare semantica se disti-

lează până la cote infini-tezimale. (Victor Sterom).

Astfel, peozia dom-niei sale capătă dimen-siuni uiversale şi devineaptă pentru a producegânduri, uimiri, percep-ţii şi noi idei curajoase.După Artur Silvestri,cinstirea memoriei unuiom este o datorie sacrăcare-ţi atestă verticalita-tea şi ţinuta morală şi temotivează ca fiinţă raţio-nală, cu spirit şi senti-mente. Gheorghe Râm -boiu-Bursucani a încer-cat acest lucru în haiku-urile adunate în cele şasecapitole ale cărţii, dincare primele patru suntdedicate anotimpurilornaturii. În al cincilea ca-pitol, Haiku-uri diverse,el sintetizează primelepatru capitole, realizîndo înşiruire de poemecare pun în corelaţie fi-inţa raţională şi anotim-purile cu etapele vieţii.Ciclul începe cu Facerealumii şi se încheie cu tre-cerea ei în neant, unlucru care mi se pare in-teresant: “Lumină, cer,/Pământ, luminători, via -ţă-/ facerea lumii”; “Pri-măvară-n miez,/ Gin -gă şie şi candoare-/ Copi-lărie.”; “Primăvară-ntoi,/ Aspiraţii în clocot-/Adolescenţa.”; “Vara vie-ţii,/ Căutări şi împliniri-/ Tinereţea.” Versul luiBursucani nu este efe-

mer, dimpotrivă, el ex-primă revolta împotrivăartificialului, un mod derevoltă împotrivă treceriiîn neant: “Ninge înplete/ Iarna tumultoaseivieţi-/ Bătrâneţe-nprag.”; “Iarna vieţii/Plată mohorâtă-/ Senec-tutea.”; “Se scutură deani/ Dulcele pom al vie-ţii-/ Trecerea-n neant.”

Un loc aparte în opu-sul creativ a lui Bursu-cani îl ocupă versurilededicate fiinţei umane:“Omul spre sfârşit-/ Im-potenţial şi nul/ Invocămoartea.” În ultimul ca-pitol, Haiku-uri aforis-tice, autorul reia un ciclude poeme dedicat ace-leaşi teme, iubirii dintrebărbat şi femeie, dra-goste împlinită prin bu-curia adusă de copii. Ceamai mare parte a capito-lului este dedicat valori-lor morale: “Valorimo rale?-/ Binele, ome-nia,/ Cinstea curajul.”;credinţei:” Adevărat/Credincios este cel ce,/Ştie să ierte.” Aflat întoamna vieţii, purtândpe umeri o viaţă fericită,împlinită prin familie,copii şi versuri, Gheor-ghe Râmboiu-Bursucanimeditează, în finalul vo-lumului, la sensul exis-tenţei: „Oamenii-n lu-me-/Adevărate stele./dar căzătoare.” Sau:„Plouă. Pomii-şi plâng/Cu lacrimi reci de cris-

tal/ Muribundul veş-mânt.” Poetul este undar divin, înflăcărat depovara dragostei, careiubeşte viaţa cu darurilesale: „Fruct delicios,/Sâmburele vieţii/ Genulfeminin.”

Amintirile frumoasepe care le-a acumulat îlfac pe poet să fie opti-mist: „Trăiesc veşnic,doar/ Cei ce lasă-n urmalor-/ Amintiri de aur.”,după care urmează opti-mizmul zilelor care vorveni: „Toamna, pomii-şi/ Leapădă uzatu-i veş-mânt/Visând primăva-ra.” Aleasă floare, cu-leasă din grădina, magi-cei naturi. Haiku-ul, in -ventat în Japonia, s-arăspândit încet, încet înîntreaga lume. Haijiniiascultă de un cod poeticcare stipulează respectulabsolut faţă de natură şifaţă de semeni. Orgoliulşi invidia sunt excluse.Gheorghe Râmboiu-Bur-sucani este un om în carese regăsesc toate acestecalităţi. Pe coperta cărţiieste reprezentată opoartă deschisă spre oplantaţie cu viţă de vie.Este un mesaj prin careautorul ne invită să in-trăm şi să-i cunoaştemsufletul. (GheorgheRâmboiu-Bursucani,Fulguraţii, poeme haiku,Ed. Karta-Graphic, Plo-ieşti, 2007)

Un mesagercare ne invită să-i

cunoaştem sufletulGheorghe Râmboiu

Bursucani

36 nr. 52 n martie 2012

Nimic nu este maimulţumitor decât atuncicând uitându-te în urmăpoţi vedea lumina pecare ai lăsat-o ca o „con-strucţie” spirituală, ca oinvestiţie în oameni, ceiluminează pe dinăuntrusufletele. Caracteristicăadevăraţilor dascăli, şimarilor spirite, care pedeasupra sunt şi scrii-tori, este „arderea” dedi-cată oamenilor. Uniidintre aceştia sunt: pro-fesoara Doina Drăgan,preşedinta Ligii Scriito-rilor Filiala Timişoara-Banat, şi prep.univ.Andreia-Elena Anucuţa,care pe lângă profesia debază s-au dedicat trup şisuflet creaţiei literare şipromovării culturii.

Dovadă acestui talentpus în slujba cărţii este,printre alte multiple ac-tivităţi cultural-ştiinţi-fice, editarea „AnuaruluiLigii Scriitorilor din Ro-mânia-Filiala TimişoaraBanat”, Nr.2, 2012, înso-ţit de un CD, cu imaginielocvente din activităţilefilialei, şi a revistei „HE-LIOPOLIS“, revistă decultură, simbol al spiri-tualităţii românilor depretutindeni, fondată la1 ianuarie 1995, de scrii-toarea, prof. Doina Dră-gan şi prof. Ana Zlibuţ,inclusiv lansări de cărţi,medalioane literare, etc.

Citind Anuarul nr.2,mi-am adus aminte de cescria Ioan Slavici că:„Producţiunea literară emăsura iubirii”. Tocmaiacest sentiment profundşi specific numai omului,ilustrează această minu-nată carte, apărută într-o ţinută graficădeosebită, având imagi-nile în color.

ANUARUL se des-chide cu un articol alsubsemantului în care seface o retrospectivă a ac-tivităţilor Ligii Scriitori-lor - Filiala TimişoaraBanat, după carte cordo-natorii acestuia, prof.Doina dDăgan şiprep.univ. Andreia-Elena Anucuţa în argu-mentul lor subliniază:„Elementul cheie al suc-cesului nostru este însuşiscriitorul, care urmă-reşte creaţia sa, astfel casigur să fie cea mai bună.Suntem foarte interesaţi,plini de energie, deschi-dem noi orizonturi,avem un proiect ambi-ţios şi de durată”.

În Capitolul I, suntcuprinse informări şicronici literare apărutepe site-ul L.S.R. în anul2011, semnate de DoinaDrăgan, Al. Florin Ţene,Mariana Sperlea, etc. ÎnCapitolul II, descoperimecouri în presă despreprimul Anuar al LigiiScriitorilor din Româniaşi despre antologia„Floare de colţ”, articolesemnate de Menuţ Maxi-minian, prof. MarianaStrungă, Mircea Şerbă-nescu, ş.a. Capitolul IIIgăzduieşte articole des-pre activităţile membri-lor Ligii Scriitorilor la„Congrese şi Simpo-zioane Internaţionale,

Naţionale şi Comemora-tive, Festivaluri şi Eveni-mente de Excepţie”,semnate de Ion Murariu,Maria Martinescu-Sado-van, Al. Florin Ţene,Doina Drăgan, AnucuţaAndreia-Elena, VasileBarbu, Ionel Cionchin,Mariana Sperlea, vice-preşedinte a LSR - Fi-liala Timişoara Banat,Mariana Strungă, DanielLuca, Elisabete-ViolinaLuca, Tamara Iacoban-Birdean, Traian TrifuCăta, Daniel Luca,Conf.univ.dr. ConstantinStrungă, etc.

Capitolul V cuprindeCV-urile noilor membriial Ligii Scriitorilor, Fi-liala Timişoara Banat,acestea fiind ale lui IosifKovacs, Petre Jichici,Constantin Sperlea, Cor-neliu Ioan Iovuţă, inclu-siv câteva din creaţiileacestora.

În Capitolul VI desco-perim reportaje desprecălătorii de documentareşi pelerinaje, semnate deAndreia Elena Anucuţa(Călătorind prin Fi-landa), psiholog LuciaAnucuţa (Călătorie înParadisul Verde-Lime-nas, capitala Insulei deSmarald, Thassos), IoanBude (Pelerinaj în ŢaraSfântă Israel şi Egipt în2011), prof. Ionel Cion-chin (Mănăstirea-Sfânta

Ecaterina - din penin-sula Sinai), Doina Dră-gan (Londra văzută cametropolă a culturii şi is-toriei), Violeta SecoşanCadar (Cetatea-FoculSacru-Horodişte), dupăcare în Capitolul VII suntpublicate cronici literareapărute în diferite ziareşi reviste. În CapitolulVIII sunt cuprinse cola-borări cu alte reviste şiziare, iar în Capitolul IXsunt publicate cronici li-terare, nepublicate, darcitite la întâlnirile lunareale membrilor LSR - Fi-liala Timişoara Banat,sau în diferite împreju-rări, semnate de Ion Mu-rariu, Iosif Kovacs,Dopina Drăgan, MarianaSperlea, Daniel Luca,Mariana Strungă, IonelCionchin, Vasile Barbu,Menuţ Maximinian,Sorin Olaru, şi Constan-tin Toni Dârţu...

Viu ilustrat cu foto-grafii originale, anuaruleste, pe drept cuvânt,oglinda activităţilor LigiiScriitorilor, scris cu ta-lent şi mai ales cu sufle-tul dăruit literaturiiromâne, în particular, şiîn special, culturii aces-tui neam. Acest demersmă duce cu gândul laMihai Eminescu carespunea: „iubirea de ţarăe pururea şi pretutinde-nea iubirea trecutului:patria vine de la cuvântulpater şi numai oameniicare ţin la instituţiile pă-rinţilor lor, la petecul depământ sfinţit de sângelepărinţilor pot fi patrioţi”.Aceşti patrioţi şi iubitoride „instituţiile părinţilorlor”, ai culturii poporuluiîn care s-au născut, suntminunaţi scriitori cu-prinşi în acest Anuar.

Al Florin Ţene prezintă:

Anuarul Ligii Scriitorilordin România - Nr. 2 -

al Filialei Timişoara BanatOglinda unei activităţi de succes

37nr. 52 n martie 2012

În acest început deprimăvară pe data de16.03. a.c., s-a stins dinviaţă îndrăgitul proza-tor şi jurnalist. S-anăs cut în prima zi alunii iunie în 1937, fiual Ştefaniei Unghereacare a fost şi ea slujbaşăa cuvântului scris. Ab-solvent de Şcoală Mili-tară apoi al Facultăţiide Drept (UniversitateaBabeş-Bolyai) şi jurna-lism (Univer sitatea Bu-cureşti), a publicat pes -te o mie de schiţe lite-rare şi povestiri în ma-joritatea revistelor decultură din ţară pre-cum: „Ramuri”, „To -mis” şi peste 30 de cărţiîn edituri din Bucu-reşti, Craiova, Iaşi Cluj-Napo ca etc.

Ca posesor de studiijuridice, Octavian Un-gherea, a utilizat în ar-hitectura scrierilor salenoţiuni specifice deadevăr şi dreptate încircumstanţe înnobilatemereu de triumful bine-lui. În intervenţiile salela radio şi televiziune arăspândit opinii patrio-tice şi internaţionalistedin care a reieşit marealui dragoste de oameni ,generozitatea şi respec-

tul profund pentru ele-vaţie şi cultură.

A fost mai mulţi aniredactor şef al revistei „Pentru Patrie” , publi-caţie căutată şi foartecitită la timpul său, po-vestirile lui Unghereafiind un punct de atrac-ţie cu lumea lor de mis-tere şi dezlegări deenigme.

Nu va fi uitată si-lueta lui spirituală, des-chiderea către limpezirişi umanism. Învăţătu-rile gândirii sale au fostîn deplin acord cu nu-mele-i parcă predesti-nat: Olimpian.

Printre multe altelea fost un avizat comen-tator al istoriei oraşuluiTârgovişte, un cititor şiprieten al revistei „ Cli-mate Literare”, prin in-ter mediul căreia tran s-mitem condoleanţe fa-miliei, alături de con-vingerea că istoria li te-raturii române îl vapăstra la locul, pentrucare întreaga lui exis-tenţă s-a străduit.

La trecerea în lumeade dincolo în loc deadio spunem, fără em-fază ori patetism dar cuomenească emoţie şirecunoştinţă, îţi mulţu-mim Olimpiu Unghe-rea, ai intrat în eterni-tatea pe care nimeni nuţi-o poate lua. Odih-neşte-te în pace.

Veronica StrujanGheorghe Palel

Se duc, ne părăsescoamenii adevăraţi şi înlocul lor nu rămânedecât un gol imens. Pe26 martie a.c., a muritşi Ioan Ţepelea. Militarde carieră, istoric, poet,publicist, animator cul-tural şi un român ade-vărat, aplecat lăsândtotuşi moştenire ooperă importantă,amintiri frumoase şi aluat cu el nelinişti, de-ziluzii, regrete, revolteneexprimate şi multeproiecte ne realizate.

L-am cunoscut binepe Ioan Ţepelea, ca to-varăş de „arme” şi chiarca prieten, aş putea

spune. L-am vizitat decâteva ori la Oradea şiam ţinut tot timpul le-gătura prin telefon şi înscris. Nu l-am maivăzut de aproape doiani şi am tot promis bacă mă duc eu la el (pen-tru a pune la punct o fi-lială „Climate”), ba căvine el la Târgovişte(spre a se întâlni şi cualţi doi prieteni: Gri-gore Grigore şi GeorgeCoandă), unde nu fu-sese niciodată şi undear fi dorit să ajungă.Dar nu am putut. Eudin cauza silniciilormărunte ale vieţii, iar elnici atât, fiind destul debolnav fizic, dar maiales deprimat în margi-nalizarea şi izolareacare l-au măcinat în ul-tima vreme.

Acum s-a dus, poatene vom regăsi într-oaltă lume mai bună.Până atunci Dumnezeusă-l odihnească în pace.

Ion Iancu Vale

A murit şi Ioan ŢepeleaLacrimi de primăvară,pentru Olimpian

Ungherea

Te aşteptamGrigore Grigore

Te aşteptam căci tot spuneai că treciDin vară-n vară pe la noi, ca-n visNoi tot înţelegeam că ne-ai promisCă vei veni cândva, nu c-o să pleci

Poate-ţi va fi mai bine-n ParadisŞi-acolo doar cu tine-o să te-ntreci

Şi lacrimile n-o să ţi le-neciDin dor în dor şi-apoi din vis în vis

Acolo între eroi şi zaua lorVei fi tot blând şi bun şi ne-mpăcat

Şi tot românul cel adevăratCe-ar vrea să dirijeze acel cor

Ce dă Tărie, Forţă şi CuvântMarelui Suflet de pe-acest PământSo

net p

entru

Ioan

Ţepe

lea

38 nr. 52 n martie 2012

Corin Bianu

În ziua de 28 februa-rie a. c., a avut loc la Bi-blioteca Judeţeană dinTârgovişte o conferinţă„Criterion”. Aceasta abeneficiat de organizareaAsociaţiei „ Prietenii luiMircea Eliade” , din Pi-teşti, a Biblitecii Metro-politane Bucureşti şi aamfitrioanei.

Titlu însuşi ne trimitela perioada interbelică,vreme în care o mână deentuziaşti, printre care şitânărul Mircea Eliade,au iniţiat o serie de con-ferinţe itinerante, peteme la ordinea zilei.

O altă entuziastă , dincontemporanei tateanoas tră scriitoarea Mo -na Vâlceanu care , a înfi-inţat la Piteşti asociaţiaculturală închinată valo-rificării operei lui MirceaEliade şi organizeazăanual un simpozion peprofil la Piteşti, toatecontribuţiile fiind publi-cate într-un „Caiet”.

Pe lângă simpozionuldevenit deja tradiţional ,doamna Mona Vâlceanua reuşit să repună în

mişcare şi serialul confe-rinţelor itinerante, subaceiaşi egidă „Criterion”.

La orele 14 ale zileisala de conferinţe a bi-

bliotecii din Târgovişteera deja ocupată de unnumăr relativ mare de li-ceeni şi alte persoanemature remarcând prin-tre participanţi pe sciito-rul Firiţă Carp dincapitală, scriitorii localiGrigore Grigore şi IonIancu Vale, acesta dinurmă ca reprezentant almass-media prin revista„Climate Literare” pecare o conduce. Au maifost prezenţi şi alţi jurna-lişti din presa scrisă şidin televiziunea locală.

Tema conferinţei: Pe -

tre Ţuţea, viaţa şi operas-a dovedit interesantă şicredem că s-a ridicat lanivelul fai moşilor iniţia-tori dintre cele două răz-boaie.

După prezentările derigoare ale doamneiprofesoare Carmen Vă -dan, directoarea Biblio-tecii Judeţene, a vorbitscriitorul Ion Nencescureprezentant al Bibliote-cii Bucureştene. Refera-tul domniei sale a fostcorect şi la obiect, o„uvertură „ cât se poate

de interesantă pentru aţine asistenţa cu sufletulla gură, atât prin dateleinedite despre PetreŢuţea, cât şi prin compa-raţiile şi consideraţiile

despre elite în general. Acontinuat criticul şi isto-ricul literar Mircea Co-loşenco de la Bucureşti,o adevărată enciclopedie,care a oferit amănuntede excepţie despre PetreŢuţea, integrându-l îngaleria elitelor contem-porane lui precum : EmilCioran, Mircea Eliade,Eugen Ionescu, Nae Io-nescu etc., reconstituindastfel, cu nerv o paginăremarcabilă din viaţaculturală interbelică ro-mânească.

A încheiat seara piteş-teanca Mona Vâlceanu,profesor de meserie carea punctat şi cu alte dateinteresante, inclusiv des-pre proiectele culturale,ale asociaţiei pe care oconduce.

Timpul a trecut penesimţite pentru noi ( ceidin sală) , care am plecatcu un bagaj sporit de cu-noştinţe despre viaţa şiopera lui Petre Ţuţeaimpresionaţi fiind şi decolaborarea dintre im-portantele biblioteci or-ganizatoare.

La Biblioteca Judeţeană „Ion Heliade Rădulescu”

Conferinţă „Criterion”

1. Atunci când adevărul se conjugăCu caracterul tare ca de piatră,Să te învingă boala nu se-njugă

Şi niciun câine rău nu te mai latră,Doar orbul când adâncă-i e orbirea

Bastonul alb spre ceruri îl ridică,Stându-i alături glasul şi simţirea

În întuneric n-are nicio frică!

2. Dar ce-am făcut noi astăzi cu ardoare,Mergând pe căi mai mult nefolosite

Ne-am încurcat plăcerea în splendoareMuşcând nervoşi din merele dosite;

Măcar de le-am simţi în noi tot gustulA ce-am gândit când am trecut la faptă

Şi cât de dulce gurile-aveau mustulDe rouă de pe buza prea necoaptă!

3. Când ţi-am privit o clipă-n apă chipul,Credeam că a plonjat dumnezeirea,Căci prea era perfect tot prototipul

Supremei frumuseţi slăvind menireaŞi dacă înc-o dată am petreceAcele clipe strict fermecătoare

Simţ-vom cum esenţa noastră treceDin unu-n celălalt ca o splendoare!

4. Când e durere, nimenea nu ştieŞi cât venin se varsă peste-o lume.Privind câte un om, îl crezi statuieCă supărarea-i n-are chef de glume

Mergând în van cu fruntea lui plecată

Nu-i ştie negrul de-albul din ninsoareŞi cum în seară noaptea se arată

Revine în canal ca-ntr-o-nchisoare.

5. Împovărat de gândurile saleFrecându-şi pieptu-aprinde o ţigară

Tuşeşte des şi scuipă numai baleŞi azi a fost tot cerşetor prin gară,

Să facă rost măcar de-un colţ de pâineSă nu se mai târască prin gunoaie

Fie ce-o fi, în ziua cea de mâinePrin rugăciuni pe Domnul vrea să-nmoaie

6. Păcatul lui - dar ce păcate are -Doar că-i născut şi-i prea lovit de soartă

Şi-n chip şi-n trup e tot o lumânarePrivirea lui e o privire moartă

Va prinde el cealaltă primăvarăCând gerul i-a crăpat prin riduri faţa

Singur în trup, pe el s-a dat afarăSă îşi salute umbra dimineaţa

***

39nr. 52 n martie 2012

Adresa redacţiei principale:Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B, ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane: 0722 702 578, 0741 732 122E-mail: ioniancuvale@yahoo.com

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş n 0730 863 602 n dragosflorinlucian@gmail.com l Culegere text: Reta Sofronie l Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte n ISSN 1843-035X

Director editor: Gheorghe-Valerică Cimpoca, Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă

Redactor principal (fondator): Sebastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel,

Florea Turiac, Lucian Constantin

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov,Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia,Olăneşti, Oradea, Ploieşti);Alte ţări: Australia, Belgia, Canada, Danemarca,Elveţia, Franţa, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia,Portugalia, Republica Moldova, Serbia, Spania,S.U.A., Ucraina. Fotoreporter: Tiberiu Rusescu.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Mihai Ardeleanu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bălaşa, ElenaBuică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, Melania Cuc, Mircea Drăgănescu, Eugen Evu, George Filip,Dan Gîju, Dimitrie Grama, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, Alexandru Manafu Menuţ Maximinian, Gavril Moisa,Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vârlan Neamţu, Emil Persa, GeorgePetrovai, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Claudia Serea, Dorel Shor, Delia Stăniloiu, VictorSterom, Al. Florin Ţene, Ioan Ţepelea , Baki Ymeri, Raqel Weizman.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prin Centrul Judeţean deCultură Dâmboviţa şi cu concursul Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia“

Fragment din volumul în pregătire„Rapsodia umană”

SEMNAL ::: Poeme de Florea Turiac

Cărţi noi în bibliotecarevistei Climate literare

40 nr. 52 n martie 2012