Fobiile sociale

Conf.Univ.Dr. Laurentiu MITROFAN

Definirea fobiilor

Termenul de fobie provine din grecescul phobos care semnifică fugă, dar și de la zeul grec Phobos care putea provoca teroare și panică dușmanilor săi

și se referă la teamă irațională și persistentă față de

o persoană, un obiect,

situație, senzație sau

stimul.

Definirea fobiilor

Fobia este o frică puternică, irațională însoțită de manifestări psiho-fiziologice care se declanșează în prezența unui anumit stimul (obiect, animal, persoană) sau într-o anumită situație,

frică care afectează întreg comportamentul și conduita persoanei și care pe termen lung poate duce la inadaptare pe plan interpersonal, profesional sau social.

Definirea fobiilor

Individul nu își poate explica sau înțelege fobia și nu are control asupra reacțiilor sale invadate de teamă.

Adultul conștientizează natura fobiei, pe care o consideră excesivă și nejustificată, trăsătură ce diferențiază fobia de alte tulburări anxioase (tulburarea anxioasă generalizată, atacul de panică, etc.).

Fobia poate fi :

•o tulburare de sine stătătoare,

•un simptom asociat unor alte fobii sau

• un simptom al unor tulburări de personalitate (tulburarea de personalitate anxios-evitantă, tulburarea de personalitate schizoidă)

• în unele cazuri chiar și un simptom al bolilor psihice.

Simptomatologia fobiilor și consecințele în plan individual și social 

• Simptome fiziologice: tahicardie, transpirație abundentă, tremor, senzație de sufocare, senzație de gol în stomac, senzație de nod în gât, paloare sau dimpotrivă, înroșirea feței, gâtului, pieptului, dureri sau disconfort în piept, dureri de cap, amețeală, senzație de greață, vomă, nevoia de micțiune frecventă, diaree, tensiune sau slăbiciune musculară, anorexie, tulburări ale somnului, leșin; în unele cazuri poate apărea și atacul de panică);

• Simptome psihologice, mentale. Este vorba de o serie de gânduri și trăiri, care pe lângă teama pe care o experimentează individul pot fi: jenă, rușine, anxietate, nevoia de fugă, de evitare, dorința de a se ascunde, nevoia de a fi însoțit sau de a se afla într-un mediu securizant, gândul morții iminente, și altele.

• Simptome comportamentale. Acestea se referă la formele pe care le îmbracă conduita individului în plan intim, relațional, socio-profesional.

Enăchescu C. (2005) • conduite de evitare (individul își organizează

comportamentul și viața pentru a evita confruntarea cu situația/stimulul fobic),

• conduite de asigurare (individul caută prezența unei persoane apropiate pentru a avea siguranță în cazul unei situații fobogene) și

• conduite de fugă (cu hiperactivitate ca adoptare a unui atitudini de bravură sau de sfidare a situației traumatizante).

Sociofobia

• teama de societate sau de oameni în general.

• Este frica extremă de a interacționa cu ceilalți, de a te simți evaluat, criticat, stânjenit în public.

• Comportamentele acestor persoane variază ▫ de la a nu se putea exprima în public, ▫ a nu putea mânca în public, ▫ a evita mersul la toalete publice

până la ▫ a nu interacționa cu nimeni în mediul social.

• Sociofobii se tem frecvent de propriile lor reacții, se tem că mâinile le vor tremura atunci când mănâncă sau când scriu și care urmare vor avea tendința să evite pe cât posibil restaurantele, băncile, ghișeele publice, etc.

• Foarte frecvent evită contactul ochi-în-ochi atunci când sunt nevoiți să vorbească cu altă persoană, păstrează o distanță foarte mare față de interlocutor și uneori se ascund sau încearcă să nu atragă atenția asupra lor sub nici o formă uneori rostesc foarte puține cuvinte.

• Unii indivizi traversează strada pentru a evita întâlnirea cu o persoană pe care o cunosc. Alți sociofobi se tem să meargă la petreceri, mai ales la acelea la care sunt invitate persoane pe ei nu le cunosc.

• Paradoxal, în unele cazuri, deși aceste persoane fac tot posibilul să rămână în umbră, ele ies în evidență tocmai prin gesturile lor de evitare și prin reacțiile psiho-somatice.

• Mulți dintre cei care suferă de această fobie suferă de o timiditate excesivă.

• Este de menționat faptul că mulți agorafobi prezintă simptomele sociofobiei, pe când sociofobii prezintă într-o mică măsură simptomele agorafobiei.

• Sociofobii acuză frecvent dureri de ceafă, gât, umeri, înțepături în piept, gol în stomac și uneori senzația extrem de presantă de a urina.

• În general, aceste persoane își descriu experiența ca fiind una terifiantă.

• Sentimente de incertitudine și neajutorare dublate de ruminații privind potențiale pericole în viitor își pun amprenta asupra existenței persoanei și încet, încet ajung să creadă despre ei că ar fi ciudați, incompetenți, lași, neatrăgători, respingători, toate acestea cristalizându-se într-un sentiment de deznădejde.

• Fobia socială diferă de alte stări anxioase și prin faptul că individul încearcă să mascheze manifestările fizice ale fricii, astfel:

▫ purtarea ochelarilor fumurii, ▫ pălării, ▫ șepci, ▫ make-up, ▫ gulere lungi.

• Unii sociofobi utilizează alcool, medicamente sau droguri care acționează ca niște inhibitori ai sistemului nervos supraexcitat; astfel se reduc palpitațiile, tremurul mâinilor, dar pe termen lung pot provoca dependența sau alte probleme fiziologice.

• Cazurile de sociofobie nu sunt niciodată identice, chiar dacă vorbim de apartenența la spațiul socio-cultural.

• Sociofobii diferă prin amploarea manifestărilor somatice, numărul de situații sociale generatoare, manieră în care este raportată frica (diferențe cantitative) și prin faptul că unii experimentează panică, alții roșeața sau tremor (diferențe calitative) .

• Fobiile sociale de obicei încep în adolescență sau la maturitate (vârstele de debut fiind de la 15 la 32 de ani).

• În mod frecvent fobiile sociale sunt acompaniate de un nivel înalt de anxietate generalizată.

• Unele fobii sociale încep să se dezvolte de-a lungul anilor dar, există cazuri în care un anumit eveniment ce se precipită să fie hotărâtor.

• Comportamentul părinților poate avea o influență majoră asupra acelora care dezvoltă fobii sociale (de exemplu, părinții care au puțini prieteni și sunt anxioși social îi pot influența pe copii lor să aibă comportamente similare).

• Spre deosebire de fobiile specifice pe măsură ce individul înaintează în vârstă fobiile sociale persistă.

• Astfel această tulburare va ajunge să se intersecteze cu universul interpersonal al individului, să-i afecteze relațiile intime și să-l ducă chiar la depresie.

FOBIILE SOCIALE

•Allodoxafobia

•teama de opiniile celorlalți.•Poate fi asociată cu teama de critică sau

chiar de propriile opinii. •Se întâlnește la sociofobi.

•Antropofobia

•teama de oameni, de mulţime, societate.

• Anuptafobia• teama de a rămâne singur, teama de burlăcie. • Mulți oameni se tem de singurătate pentru că văd

lumea populată de cupluri. Se tem să nu rămâne singuri pentru că nu doresc să fie percepuți ca fiind diferiți de ceilalți oameni.

• Apefobia,(Haptefobia, Tixofobia)• teama de a fi atins.• Această frică corelează cu fobia socială. În unele

cazuri se poate asocia cu temerile de natură sexuală. • Unele persoane se tem să fie atinse pentru că au frică

de contaminare.

• Atelofobia

• teama de imperfecţiune.  • Persoanele afectate de această fobie suferă de cele mai

multe ori de tulburarea obsesiv-compulsivă și se tem constant că nu fac totul impecabil, sau că ar putea comite vreo eroare în ceea ce întreprind, în acțiunile rutiniere, ceea ce îi conduce la a face verificări și reverificări perpetue.

• Teama de a nu face totul perfect provine și dintr-o nevoie acerbă de a fi aprobați de ceilalți și apreciați, din intoleranța la critică.

• Foarte multe fobii își au rădăcina în teama imperfecțiune.• Persoanele atelofobe pot avea mari dificultăți în a merge la

un interviu, a mânca în fața altor persoane, a vorbi la telefon, a vorbi în public, etc.

Atichifobia (Cacorafobia)

•teama de eşec.• Această fobie apare la :

▫ persoanele cu o stimă de sine scăzută, ▫ cu o structură de personalitate anxioasă,▫ la cei care au teamă de a nu fi ridiculizați

de către ceilalți pentru eșecuri,▫cei care se tem să-și asume riscuri se tem

și de eșec și au așteptări și standarde nerealiste.

•Autodisomofobia • teama de a nu răspândi mirosuri

neplăcute, •  de a fi impregnat cu mirosuri repugnante.

•Această fobie se combină de cele mai multe ori cu automisofobia, ambele fiind asociate tulburării obsesiv-compulsive, și, se traduc în spălări excesive sau chiar evitarea contactelor sociale.

 

• Cacotenofobie (Petofobie)

• teama de nu se face de râs în public din pricina unor tulburări de control sfincterian, de a nu flatula în public.

• Cainofobia (Cainotofobia, Neofobia)

• teama de noutate, de lucruri sau idei noi. •  Persoanele care suferă de această fobie duc

o viață rutinieră, evitând să desfășoare activități noi, să viziteze locuri noi, să-și schimbe domiciliul, locuința, să călătorească, uneori chiar să-și schimbe garderoba.

•Catagelofobia (Katagelofobia)• teama de ridicol, de a fi ridiculizat, de a se

face de râs. Se asociază cu intoleranța la critică.

•Chenofobie (Agiofobia, Dromofobia)• teama de a fi în stradă, teama de străzi , de

a traversa străzile.•Se asociază temerii de a nu fi lovit de o

mașină, sau de teama de mulțimi.•  Foarte mulți agorafobi se tem să traverse

străzile.•Această frică este legată de agorafobie și

topofobie (teama de anumite locuri).

• Corofobia• teama de a dansa.• Poate fi o fobie socială, sau poate avea cauze mai

adânci cum este teama de a intra în contact mai apropiat cu o persoană de sex opus, teama de a fi atins. Poate fi asociată cu teama față de sexul opus sau cu fricile de natură sexuală.

• Decidofobia• teama de a lua decizii. • Unele persoane anxioase găsesc dificil a lua decizii, a

face alegeri (de la cele mai simple, cum ar fi ce anume să îmbrace, până la cele mai complexe, cum ar fi a se căsători sau nu). Anxietatea legată de luarea deciziilor este strâns legată de o stimă de sine scăzută, de neîncrederea în forțele proprii.

• Deipnofobia

• teama de a cina sau de conversaţiile care au loc în timpul cinei sau după masă.

• Persoanele care suferă de o astfel de fobie, mănâncă în liniște și stau ușor retrași față de ceilalți meseni.

•  Aceste persoane pot suferi de asemenea, de teama de a nu se îneca, de a vorbi cu gura plină, de a nu părea ridicoli când deschid gura să vorbească, de teama de a nu fi criticați.

• Demofobia (Enoclofobia, Oclofobia)

• teama de mulţime, de gloată.• Cele mai multe persoane care suferă de agorafobie, se

tem de mulțimi. Teama de mulțimi se asociază cu teama de nu se afla într-un loc sigur.

• Didaskaleinofobia (Scolionofobia)

• teama de a merge la școală.• A nu se confunda cu absenteismul!

• Didaskaleinofobia reprezintă teama exagerată de a merge la școală, sau mai precis teama de a părăsi mediul familial, de a pleca de lângă părinți (teama de separare).

• Foarte mulți copii prezintă la un moment sau altul anxietate față de școală, însă, cei care sunt suferă de această fobie manifestă o teamă exagerată însoțită de un refuz de a merge la școală ce se întinde pe o perioadă foarte mare de timp.

• Didaskaleinofobia își are originea în frici care sunt conectate fie la mediul școlar, fie la cel familial, cum sunt teama de învățător, profesor, de anumiți colegi, de directorul școlii, frica de examinare; pentru cei mai mulți, însă, această frică este un simptom al sindromului de separare.

• În cazul multor copii, această fobie apare ca urmare a traversării unor perioade de stres sau traumatice cum sunt

▫ moartea unui animal drag,

▫ îmbolnăvirea copilului sau a unui părinte,

▫ pierderea unui apropiat, a unei rude,

▫ divorțul părinților,

▫ mutarea într-o altă locuință sau oraș,

▫ schimbarea școlii.

• Fobia școlară este identificată cel mai frecvent atunci când copilul acuză anumite simptome doar în timpul zilelor de școală, nu și în week-end sau vacanțe.

• Printre aceste simptome enumerăm:

▫ dureri de cap,

▫ greață,

▫ vomă,

▫ diaree,

▫ anorexie,

▫ dureri de burtă, de gât,

▫ slăbiciune,

▫ stări de leșin și altele.

•Doxofobia•teama de a primi laude.

•Emetofobia•teama de a vomita, mai ales în public.

•Ergofobia•  teama de muncă, de a munci, de a

întreprinde ceva.•Poate fi legată de anxietatea socială, de

perfecționism, sau de teama de efort, stres.

•Eritrofobia (Eritofobia, Ereutofobie)

•teama de a nu roşi în public.•Se întâlnește la persoanele cu o stimă de

sine scăzută și cu probleme de adaptare socială.

•Eufobia

•teama la auzul veştilor bune.

Filemafobia(Filematofobia)teama de sărut.Se poate asocia cu teama de a nu contacta anumiți germeni, microbi; totodată, poate fi vorba de teama de intimitate.   Filofobiateama de a se îndrăgosti sau de a iubi.

• Gelotofobia• teama de nu a fi luat în derâdere.

• Principalele cauze ale gelotofobiei sunt experiențele recurente de tip traumatizant, din copilărie și adolescență, situații în care persoanele în cauză nu au fost luate în serios sau au fost ridiculizate de foarte multe ori.

• Exista un pattern specific al mișcărilor corpului acestor pacienți: mișcări ciudate, similare celor ale păpușilor de lemn

• sindromul Pinocchio.

• Consecințele gelotofobiei, sunt simptome psihosomatice cum ar fi:▫ tremor, ▫ amețeală, ▫ dureri de cap, ▫ tulburări ale somnului, ▫ lipsa de spontaneitate, bucurie, entuziasm, ▫ înfățișare glacială, ▫ lipsa umorului (acesta nu apare niciodată ca o

experiență socială plăcută), ▫ sindromul Pinocchio, psiho-rigiditate, ▫ și chiar izolare socială.

• Gelotofobii au mari probleme în a-și controla emoțiile, controlându-se foarte mult.

 

• Principalele aspecte ale sferei emoționale dominante în comportamentul și conduita lor sunt: ▫ nivelul scăzut de bucurie și ▫ nivelul înalt de frică și rușine.

• Gelotofobii nu au abilitatea de a înțelege diferența dintre diferite tipuri de umor (de la cel mai nevinovat până la cel mai acid).

• Acest lucru înseamnă că dacă cineva încearcă să fie jovial sau prietenos cu un gelotofob probabilitatea ca tendința acestuia să fie interpretată eronat este foarte mare.

• Gimnofobia• teama de nuditate.• Datorită acestei temeri individul poate refuza să

meargă la medic.

• Glossofobia• teama de a vorbi în public.• Se caracterizează prin disconfort fizic puternic,

amețeală, chiar atac de panică înaintea și în timpul discursului public.

•  Este una din cele mai întâlnite frici ale oamenilor.• Se asociază cu frica de a nu fi pus în situații

jenante, de a nu fi umilit în public, etc.

•Oftalmofobia (Scopofobia,Scoptofobia)

•teama de a fi privit insistent

•Pselismofobia

•teama de bâlbâială.

• Shopofobia

• teama de a face cumpărături. • Se asociază cu agorafobia sau cu teama de a fi văzut în

public.• Persoanele care suferă de această fobie, au o stimă de sine

scăzută, nu au încredere în alegerile pe care le fac, sunt indecise, se tem să nu fie ridiculizați datorită felului în care arată, se tem să intre în contact cu străinii.

• Opusul este mania cumpărăturilor (shopaholism).