Anul XLI Blaj, Sâmbătă, 7 Noemvrie 1931 Numărul 45

DIRECTOR:

Dr. AUGUSTIN POPA

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BLAJ - IUD. TÂRNAVA MICA

1 N S E R A T E : Un şir garmond: 6 Lei. La publicări repetate după

:: învoială :•'

REDACTOR: Prof. DUMITRU NEDA

ABONAMENTUL Pe un an Pe 6 luni

200 Lei 100 Lei

Pentru străinătate 400 Lei

Foaie bisericească-politică — Apare în fiecare Sâmbătă

Un biruitor stea nouă, de mărimea tntâiu, luceşte,

— acum vederii tuturor, — de pe ceriul bisericii Domnului, începând cu ziua de 17 Sept. c. când, prin scrisoarea apostolică Providentissimus Deus, sf. Bobert Bellarmin 8. 1. (1542-1621) a fost trecut în rândul Dascălilor bisericii catolice. So­sită vremea ca această viaţă mistuită în flăcările dorului de a se sfinţi şi de a sfinţi pe alţii să continuie a-şi revărsa, oare cumva fi mai din belşug ca odinioară, roadele-i luminoase, Vicarul lui Hristos n'a pregetat să aşeze la înălţimea cu­venită pe smeritul călugăr fost novice jezuit, apoi scolastic, magistru, predicator, duhovnic, rector, prepozit provincial, în legăturile aceluiaş cin, ca pe rând, la poruncă, să îndeplinească şi alte slujbe, ea: teolog şi sfetnic în diferite dicasterii biseri­ceşti romane, arhiepiscop şi cardinal, menţinân-du-se, pe lângă toate aceste grele îndeletniciri, la nivoul de prim savant al veacului ţi cel mai temut apărător al dreptei credinţe în acele vremuri de cumplită vraişte în minţi şi inimi.

Beatificat în 13 Maiu 1923; canonizat în 29 Iunie 1930. era de prevăzut că, în ce priveşte acest luminar, eaşi care, la vremea sa „quoad doctrinam Ecclesia dei părem non habebat* (vorba lui Clemente VIII), lucrurile nu se vor opri aci. Presimţirile unor sfinţi şi dascăli ai bisericii ca sf. Petru Canisiu, sf. Francisc de Sales şi sf. Alfonso de Liguori, cari tl respectau deja ca atare (ca Sfânt şi Doctor Ecclesiae) nu prea erau de inspiraţie pur omenească pentruca să nu se îm­plinească la vremea sa. Şi de fapt puţine vor fi fost în istoria bisericii, dtla Luther încoace, ră­spântiile istorice cari să fie avut mai mare lipsă ds spiritul agerului şi agilului Magister Contro-versiarum, ca tocmai zilele noastre: spiritul pă­truns de respectul faţă de ştiinţă, călăuzit de

\ conştiinţa datorinţei „doctrinam sacram plurimi faciendi", muncind sistematic, serios şi fără cru­ţarea forţelor proprii, fizice şi psihice, în convin­gerea nestrămutată că: Labor improbus, Deo adju-vante, omnia vincit.

Cu voinţa călită in focul ăstorfel de consi­deraţii s'a aruncat dânsul în luptă şi sub înrîu-rirea acestor sugestii creiată cele patruzeci şi mai bine de opere ale sale, dela Elementele de gra-matică ebraică până la nepreţuitul CaUhism ieşit

; tn peste 600 de ediţii şi monumentalele Contro­versa ce spulberau, din laturea dogmatică, cea

[ istorică fiind rezervată lui Baroniu, Centuriile de Magdeburg, in temeiul studierii lucrărilor alor 259 scriitori bisericeşti şi 59 istorici, filozofi şi umani ţ ti, — asta fără să aibă la îndemână bi­bliotecile şi colecţiunile noastre — şi în aşa mă­sură simţită de dujmani, încât Teodor Beza nu s'a putut stăpâni să nu mărturisească, lovind nervos, cartea, cu mâna: Hic liber nos perdidit! Aţa devine Padre Roberto: Haereticorum malleus (Benedict XIV); al doilea itvor, după sf. Scrip­tură, al oratoriei sacre atât de rodnice a sfântului episcop de Geneva (Sf. Franeisc de Sales) şi po­doaba soborului vatican (eard. Mermillod); aşa se

Boală fără leac Unitofobia în recrudescenţă — Teoria şi practica statului

pravoslavnic — Spre separaţia bisericii de stat (*). Socotiam noi, cu biata noastră minte

pap i s t a ş i şi internaţională, că ţara românea­scă ar avea nevoie de pace şi întărire sufle­tească, nu de dihonie confesională. Şi mai credeam că, in tulburarea zilelor noastre, bise­ricile şi-ar putea găsi destul lucru la ele acasă, căutând fiecare să-şi ducă pe cărările evangheliei pe credincioşii proprii, lăsând în pace pe vecini. Uneori ar putea chiar să lu­creze împreună, tăind cu puteri unite dru­muri tari spiritului creştin în viaţa publică. Zid închiegat ar trebui să stea, de-o pildă acum, în faţa francmasoneriei guvernamentale care îşi bate joc de ele, de toate; de cea do­minantă fntâi, cum cere rânduiala constitu­ţională.

Aşa credeam noi. Dar se vede cât de colo, că nu suntem „rumân/ puri şi simpli"; nu pricepem a d e v ă n t d e dureri ale neamului. Nu înţelegem vechea şi marea boală de care suferă în toate încheeturile sale, începând dela zmeritul pârinte Hergan din Caransebeş, până la ilustrul bărbat al doamnei Sanda şi dela Sfântul Sinod până la cinstita cârmuire a venerabilului *** Argetoianu. învăţaţii îi zic: „unitofobie". In zilele noastre arată o recru­descenţă îngrijorătoare, cu complicaţii primej­dioase. Şi simptomele de manifestare îi sunt foarte variate.

Păr. Hergan, de pildă, vrea „să dispară dintre Români ura confesională". (Foaia Die­cezană", Nr. 44). Cum? Foarte simplu. La Ticvaniul-mare, de exemplu. Biserica unită

face că însemnările lui, încă fiind în manuscris, sunt cerute în depărtări mari, mai ales în Ger­mania (Btllarmin a fost şase ani profesor uni­versitar in Louvain şi unspresece tn Roma); aşa se face că scrisul său e cetit cu nesaţ de prieteni şi vrăjmaşi, încât, după istorisirea lui Bartoli, un librar din Londra nu se sfia s'o spună în gura mare: „Jezuitul ăsta, el singur, mă face să câştig mai mult decât toţi doctorii noştri împreună"; aşa se explică identificarea sa cu catolicismul însuşi în închipuirea masselor, pentru cari, în Anglia, caşi în Franţa: eatolici=papişii=bellarminişti.

Laude mari. Laude meritate. Laude de cari însă nicioată n'a fost mândru acest rob al lui Hristos care, în vreme ce lumea îl ridica tn slăvi îşi supunea scrierile judecăţii fraţilor de călugărie departe de el ca vârstă, experienţă, capacitate şi bogăţie de cunoştinţe. Biserica, înţelegând limpede voia Domnului, Va înălţat şi ea, împodobindu-l eu îndoita aureolă de Sfânt şi Dascăl al său. — II înălţăm şi noi pe altarele inimilor noastre, spre a prinde suflet din sufletul lui.

şi-a dat în chirie localul de şcoală statului, ca condiţiunea, ca să aibă în ea învăţători uniţi Asta f indcă întreaga comună era de această lege. Biata ortodoxie a reuşit să rupă un mă­n u n c h i de nemulţumiţi. Dascălul R. Munteanu a fost, trei ani de zile, „un puternic sprijinitor al ortodoxiei noastre sărace din acea comună*. Acum însă, dascălul şi-a făcut armata. Păr. Hergan a intervenit să fie numit din nou Ia Ticvaniu. Aşa cerea „săraca ortodoxie". Oa­menii însă nu 1 primesc în şcoală. Casa e a lor şi cer să se respecte contractul. Apoi nu-i asta , o îndrăzneală ce numai o aprigă ură o poate inspira?" Din partea uniţilor, fireşte. Când ei ar trebui să-1 ajute cu toate puterile pe vajnicul dăscăluţ în a sa apostolie. Ei însă, internaţionalii, nu vreau să se facă ortodocşi. Rău le stăl

Aşa se prezintă boala la un practician oriental. In capul unui teoretician bizantin însă, ea are altă formă. Dl Matei — l-aţi ghicit, de s i g u r — n u crede că înşişi uniţii vor putea fi convinşi să facă propagandă ortodoxă, cum pare a nădăjdui păr. Hergan. Cineva însă totuşi trebuie s'o facă. Cine? Mai încape v o r b ă ? Statul, fireştel De aia-i stat, să ne facă pe toţi ortodocşi. Fiindcă „nimic nu slujeşte mai sigur şi mai puternic unitatea noastră de stat, decât unitatea credinţei cetăţenilor săi". De aceea datoria lui este: „crearea tuturor posibilităţilor legale de apropiere şi de contopire a fiilor neamului nostru într'o sin­gură şl biruitoare credinţă religioasă". Pra­voslavnică, f i reş te .— Ai văzut, papis taşu le? Ce frumos şi ce înalt! Fericit Stat românesc, că ţi-ai găsit calea mântuirii. Rostul tău ade­vărat este să faci ortodocşi. Pe toată lumeal Aşa că uniţii nici să nu bage de seamă. Aşa cum scrie d. Matei: învăluit în doctrină înaltă, ca ei nici să nu ştie de ce-i vorba! — Să nu-i fie de deochiu, da deştept şi hiclean bărbat mai are doamna Sanda!

Boala însă nu seceră numai victime sin­guratice, ci ameninţă să se transforme în epide­mie. S'a şi molipsit întreg „Sfântul Sinod", în toată podoaba şi minunăţia sa. El nu rămâne însă învăluit în ceaţa teoriilor. Ii place con­cretul: vrea încă o episcopie. . . şi mai ales încă un episcop, cum spune d. N. Ionescu. Cu scop şi cu mandat precis: să aducă Maramureşul la ortodoxie. Căci episcopia nu se cere pentru vechiul regat, unde sunt puţine, ci exact la Maramureş, care, precum se ştie, este pe deantregul unit, afară de cei câţiva credin­cioşi ai cuviosului călugăr Bâznog ocrotitorul de văduve şi ai cucernicului Nuţu, crescătorul de cai. — Aşa vrea S. Sinod. Ce-ar mai şi putea dori al ta? In biserica dreptmăn'toare toate

Pag. 2 U N I R E A Nr. 45

merg strună. „Glasul în pustiu" al ep. Visarion a amuţit în faţa splendidei vieţi spirituale care pulsează pe toată linia. Nu mai rămâne, decât să caute a împărtăşi din această bogăţie du­hovnicească şi pe bieţii uniaţi. Statul să-şi facă, prin urmare, datoria pravoslavnică!

Şi se pare că vrea să şi-o facă. Dacă nu cu episcopia, în altă formă. Vrea să menţină tipurile de salarii preoţeşti variind după confe­siune. Nici nu se mai putea tolera, ca un ca­tolic să aibă plată cât un ortodoxl Des tu la fost până acum din această nelegiuire! Nici con­stituţia nu îngăduie aşa ceva. — Lesne de în­ţeles, că d. Argetolanu aprobă acest plan. Loja jubilează: aşa un măr de vrajbă între biserici, mai rar!

Aşa vine statul, rând pe rând, la adevă­rata ideologie românească: întră în slujba or­todoxiei şi deschide răsboiul confesional. Căci, evident, încăpăţînaţi cum îi ştim, uniţii nu se vor lăsa cu una cu două. Nu vreau să se facă ortodocşi şl nici nu admit ca statul să plătească pe slujbaşii altarelor după tarif con­fesional. Ei vor cere să fie plătiţi toţi la fel, după cvalificaţie şi funcţiune. Şiy-probabil, vor face mare gălăgie şi turburare pe tema asta. Dacât această nerozie, evident, vor preferi re­gimul simplu şi limpede al separaţiei bisericii de stat. Cel puţin vor fi toate cultele pe a-celaş plan.

Exact ceeace doreşte venerabilul *** Ar­getolanu. O vrea şi biserica ortodoxă? — Se pare că boala unitofobiei nu are alt leac!

In jurul broşurii „Glas tn pustiu." In legătură cu retractarea învinuirilor grave aduse de P. S. S. Visarion Puiu patriarhului Miron şi membrilor sinodali prin broşura sa „Glas în pustiu", din care am reprodus şi noi la timpul său câteva crâmpeie, nu va fi fără de interes să înfăţişăm cetitorilor noştri judi­ciosul comentar făcut de d. senator şi scriitor de mare merit Al. Lascarov-Moldovanu In ofi­ciosul actualului guvern „Neamul Românesc", a. XXVI No 219 din 1 Octomvrie a. c. sub titlul Dilema părintelui Visarion. Redăm din aces t comentar:

„O dilemă înspăimântătoare se ridică în faţa sa: când a spus adevăru l? Atunci când a învinuit atâta de grav sau acuma când a-copere, prin renunţare la orice luptă, ignomi­niile divulgate? Dacă tot ce a arătat este minciună, atunci cum mai poate sfinţia sa să nu tragă singur eonsecinţa, punându-se în afară de cercul ierarhilor calomniaţi? Iar dacă cele arătate sunt o crudă realitate — şi sunt! — atunci cum îşi califică sfinţia sa atitudinea de retractare, decât tot prin aceeaş punere in afară? Nu vedem, logic şl creştineşte, o altă eşire, decât doar rămânerea în dilemă, ceeace însă, moralmente, este o imposibilitate. — Dar mai este încă o latură a problemei şi anume: care e situaţia păr. Visarion faţă de sufletele cşîorce i-au cetit b roşura? Cum a putut sf. sa să-şi bată joc atât de crud de toţi acei care s'au încrezut în cele scrise şi semnate cu nume de ierarh creştin? Şi încă nici aici nu se isprăveşte problema. înţelegem, în cele din urmă, să se poată face unele tranzacţii cu cine ştie ce chestiuni de interes civil, mate­rial sau social . . . Dar a proceda cu cele ale bisericei creştine ca şi cum totul n 'ar fi decât o marfă supusă tuturor oneroaselor tranzacţii, iată ceeace constitue o teribilă impietate . . . Când un ierarh ridică în faţa credincioşilor, în numele lui Isus, învinuiri asupra altor ierarhi — şi precizează anume faptele de dărâmare a Bisericii însăşi, — şi câ d acelaş ierarh, după scurt timp dela învinuire, se împacă cu acea stare de lucruri, — ce este aceasta decât o vinovată tranzacţie pe socoteala Bisericii? Şi ce păcat mai mare poate fi? E mai mare chiar decât păcatele celor învinuiţi!

Pent ruce? „La mulţimea faptelor de im­pietate se adaogă o totală confuziune, prove­nită în mare parte şi din pricina nesiguranţei eşite din asemenea purtări inconsecvente. Criza merge spre culmi, de pe care nu va fi chip de scăpare fără o eroică soluţionare", (ig).

Sfinţire de biserică şi încă ceva. Om al datorinţei şi al programului, Preasfin-ţitul Alexandru al Maramureşului în ziua de sf. Dumitru a săvârşit sfinţirea bisericii, ra-

U m Foiţa „Unirii" ® H « j : i i i i i ; : r . n ' ! i i ! i • • • • i ' i i i n i ' i i ' i i r i t i i î i f ! î i " i ! , i v i M i i ! i i n , ! i i i i i i i i i i . n •• • i ' i r : t : - r ; i , ! i - ; i .

ChereteuL Un mănunchi de înseilări din volumul

«Oameni şi locuri din Blaj", gata de tipar

De A. M e l l n

Nume străin, din timpurile când Blajul • r a conac de vânătoare şi de petreceri sgo-motoase ale stăpânilor^ de altă lege şi de altă limbă, de demult. Pe româneşte s'ar traduce lac-rotund. S'a păstrat însă numele vechiu, rostit şi astăzi „Chereteu" de către elevii sprinţari cari îi colindă malurile în după-amiezi de toamnă şi de primăvară înflorită.

Urcând tradiţionala „Hulă" a Blajului spre comuna Sâncel, la stânga, se iveşte curând un ochiu sclipitor de apă verzuie, încadrat stator­nic în geană de trestii şi de păpuriş bogat. E Chereteul, căruia culmile din jur îi împletesc vara o frumoasă cunună de semănături într'-aurite de soare.

Undele acestui mic lac rotund, care din perspectivă pare o mărgeluţă lucitoare, pier­dută între dealuri, sunt veşnic încreţite de mişunările nenumăratelor fiinţe băltăreţe pe cari le ocroteşte. Oglinda sa este săbor ne­curmat de raţe sălbatice şi de batracieni gura­livi, cari în primăverile timpurii oferă amato­rilor adevărate concerte de cea mai grotească

speţă. Prin codrul de trestii, la întunerec, se ascund oşti întregi de hodrofili şi de ţestoase cu mişcări molâi, ba chiar şi ochi fascinători de şerpi acvatici cari prilejesc atâtea tragedii în umbra plină de taine şi de răcoare.

Uneori dinspre bălţile Târnavelor se abat şi vizite de berze, cari, înfipte pe cataligele lor roşii, se apleacă rar şi cadenţat asupra undelor jucăuşe, ca nişte cumpene de fântână în miniatură. Sau, câte un uliu cu rotiri îm­părăteşti, pândeşte de sus, din valurile de lu­mină ale văzduhului, puii de răţuscă sălbatecă rătăciţi de mama lor.

O viaţă foarte bogată, plină de bucurii şi de primejdii în aceeaş vreme, se dapănă aici, fiind o statornică atracţie pentru numeroşii şcolari de toată vârsta din Blajul apropiat.

Şi, într 'adevăr, Chereteul din Hula Bla­jului a fost pentru generaţiile de elevi din toate vremurile cel mai iubit loc de escursii şi de joacă, care le-a oferit şi le oferă în toate anotimpurile celea mai felurite distracţii. In lunile de vară baie călduţă, iarna teren de patinaj, şi cel mai bun vad pentru diferitele colecţii şcolare de insecte şi de botanică. Unde mai pui vânătoarea de broaşte ţestoase şi legă­nările cu barca, In timpurile, când „şura" mi­tropolitană mai păstra tradiţionala „luntre" pentru trebuinţele sale de trestiiş şi papură.

O gazdă bătrână de şcolari mi-a povestit cândva şi o legendă a Chereteului, care astăzi s'a uitat, şi-mi pare că nu e încrestată nicăiri.

dical renovată, din Bârsăul de sus (distr. Sil-vaniei, jud. Sălaj). E prima sa acţiune sfântă de acest fel, pe care şi dealtminteri sigur i-a imprimat-o în suflet de neşters, şi în chip special, dragostea cu care l-au întâmpinat mulţimile credincioase dornice să-1 vadă, să-i audă cuvântul şi să-1 opriască locului, fără să-1 mai lase din mijlocul lor. Clerul districtual prezent aproape în întregime, precum şi auto­rităţile judeţene, în frunte cu d. prefect Ma-tieşan, s'au dovedit a fi de acord cu gloatele în simţămintele iubirii faţă de Arhiereu.

Primit în preziua praznicului la graniţa judeţului de notorietăţile bisericeşti şi admi­nistrative şi de un banderiu de călăreţi din Bârsăul de jos, de-aci, după cuvintele de bun sosit ale păr. prot. Dumitru Cionca şi după aclamaţiile entuziaste ale norodului, e condus de alt banderiu dc călăreţi şi de notabilităţile locale la Bârsăul de sus, unde-1 aşteaptă, in butul frigului şi a vremii rele, lume multă, mai multă decât s'ar fi putut gândi cineva, şi o impozantă poartă triumfală.

Serviciul de seara s'a început într'o at­mosferă din cele mai sărbătoreşti . Cuvintează înaltul Ierarh, îndemnând la spovedanie, pentru cuminecarea de a doua zi, când într'o nouă cuvântare, mânecând din precizarea credeulul: Cred într'una, sfântă, catolică şi apostolică.. . , miilor ce tixiau biserica şi o Invăluiau şi din­afară, 11-s'a limpezit şi infiltrat în suflete şi inimi adevărul sfintei noastre biserici. Adevăr ce nimica nu 1 va mai întuneca şi clăti în amintirea lor.

Masa comună cu toastele ei nemeşteşu­gite, ca sinceritatea din care porniau, a fost o nouă pecetluire a legăturii strânse dintre păstoriţi şi Păstor, întărindu-1 pe acesta în credinţa că da-va Domnul să stăpâniască stări la fel în curând şi în Ardusat-ul atins în drumul spre Bârsâu, tocmai când păr. stareţ Âtanasie Maxim propovăduia cuvântul păciui-tor al misiunilor în acea parohie tulburată, tre­cător, de omul vrăjmaş.

Facă Domnul tot mai vie legătura dra­gostei dintre arhierei şi credincioşi!

Am datoria să-o evoc şi să-o ferec în slove, ca să nu i-se piardă amintirea, spre marea pagubă a iubitorilor de poveşti.

— Când în cetatea Glogoveţului (comună apropiată de Blaj) hălăduiau urieşii, de mer­geau după câte-o sîtă împrumut în munţii Sebeşului, păşind din deal în deal, o fată a lor păzia oile pe dealul Pârvii, la Târnava-Mică. Fata urieşilor era frumoasă cum nu se mai află, ruptă din soare cum se zice. Ş'au venit Smeii s'o fure ş'au urcat-o pe caii lor năzdrăvani şi plângea fata cu amar şi se sbătea cumplit.

De jalea ei plângeau şi dealurile şi munţii până în crestele Negoiului din zări. Insă Smeii n'aveau milă şi o ţineau ca ferecată în bra­ţele lor oţeloase.

Inzadar se tânguia copila, înzadar se văi-căria, că n'avea cine s'o audă. Urieşii erau duşi la Dunăre, să prindă peşte, să-şi gătească cina. Şi Smeii cu fata au luat-o în sus, pe Târnava-Mică, spre Munţii Zişealului, unde-or fi ăia. Duduiau dealurile de copitele cailor lor.

Şi a văzut fata, că n 'are ce face şi Smeii vor duce-o la olatele lor, ascunse între munţi, spre soare răsare. Şi-i dete Dumnezeu un gând bun, ca să-şi facă urmă şi s'o găsească pă­rinţii, s'o răsbune. C'o mână ce-i rămase slo­bodă, îşi rupse salba de mărgele dela gât şi lăsa ici şi colo câte-o mărgică, una peste Hula Blajului, alta la Iclod, la Cetatea de baltă, şi-apoi peste culmi, către Mureş, pe la Zau si Tăureni, pe Câmpie.

Nr. 4 5 U N I R E A Pag. 3

Papalitatea şi sinodul Efesirr Mărturia istoriei despre primatul Papei dela Roma manifestat din prilejul

sfârmării trilrei ereze a lui Nestoriu *) de V. GRUMEL A. A.

l a t r e primele doui schisme b'zaetine, aoeta a lui Atticus (începută cu Arsacius in 404 şi sfârşita sub Atticus in 418, din pricina prigoniri i 5 . \oan Gură de Aur şi a neîntro-duceri i numelui s l u în diptice, după moarte,) fi a lui Acacius ('484—519, din pricina apro-kării henoticonului lui Zenon) se ţin sinoa­dele ecumenice ale antichităţii creştine care pun mai bine in lumină primatul papii: cel din Efes şi Chaleedon.

Anul 1931 ne readuce centenarul celui dintâi. Din fericire, ni-s'au păstrat actele. Cc-tindu le, rez i imediat ce putere de magister şi de guvernare are in acest timp episcopul Romei. Catolicii, cari v id în pontificele romin aeeeaş autoritate infalibilâ, E U se m u i de a-ceasta; alţi creştini , inş i , educaţi cu ideia că primatul papal e rezultatul tardiv al unor ambiţii omeneşti, nu se poate să nu rămână uimiţi. Dumnezeu să-i lumini ze cu harul său! Cu gândul mai cu seamă la ei scriem acts te rânduri asupra felului cum s'a exercitat la Efcs autoritatea papală.

C o n t r o v e r s a N e s t o r i a n ă Tn faţa S f â n t u l u i S c a u n .

Pe la 428, Nestorius, patriarhul din Constantinopol, răspândeşte în acest oraş o Învăţături, după care Hristos e un simplu om, cu care s'a unit Cuvântul, iar Măria încetează d e a fi Maica Domnului. El ser i t , în această privinţă, ohiar Sfântului Celestin, papa Romti . Cerându-i

*) Deşi neobişnuit de lung pentru proporţ i i le ga­zetei noastre , publicăm cu bucurie acest articol strălucit al savantului bizantinolog, cu nume bine statornicit în lu­mea Învăţaţilor, care es te V. Grumel. Luminoasa lui expunere , pe care cititorii noştr i o vor citi cu plăcere , es te to toda tă şi o preţ ioasă contribuţie la serbările efe-sine prăznui te de curând de întreaga noastră biserică.

N. Red.

s i revizuească procesul Pelagienilor cari neîn­cetat plictisiau pe împărat cu stăruinţele lor, el spune c i , sosind la Constantinopol, a găsit eretici şi mai primejdioşi, cari, întrebuinţând expresiunea „Theotocos" (Născătoare de Dum­nezeu/ reînoesc nelegiuirile lui Apollinarius şi Arius. Urmează una, două, trei scrisori (Vezi P. L. t. L. col. 438—444). Celestin nu se grăbeşte s l răspund». Cauza? Traducerea scr isor i lor greceşti în latineşte. Cauza Pela­gienilor, odată judecată, judecata rămâne pen­tru toate timpurile. In ce priveşte noua discuţie sunt neessare noue elemente de informaţie care şl vin fără întârziere.

Aceste intervenţii repetate ale fuf Ne­storius sunt un omagiu indirect al imporfâlţerr-S Ssaun din Roma. Totuş nu se poate găsi nici o mărturisire sau semn de recunoaştere al primatului. Nestorius întrebuinţează in scri­sorile sale e i t re Celestin un ton colegial. E-retisii nu obişnuesc să se prezinte la papa pentru a-i judeca: un instinct anumiţii opreşte să proclame o autoritate ce se poate întoaree împotriva lor ; iluzia lor e de a obţine ceva prin surprindere.

Cu totul alta e atitudinea Sfântului Chirii din Alexandria. La cea dintâi ştire despre noua erezie, el se r idici pentru a apăra vechea credinţă: el atrage luarea aminte mai întâiu a credincioşilor săi, pe urmă adresează pa­triarhului din Constantinopol două scrisori, din nefericire pierdutr, pentru a-1 readuce la calea adevărului.Nestorius rămâne neînduplecat. Atunci se adresează Romei, pentru a-i împăr­tăşi aceasta „după vechiul obiceiu a.1 biseri­cilor" şi pentru a iatreba ce e de făcut? (Vezi P. L. ibid. col. 4 4 8 - 454). El arată papii Celestin cele dintâi manifestări publice ale e-reziei, străduinţele sale de a o combate, dar

fără succes, nedreptatea făcută poporului cre­ştin. „Totuş, scrie el, vorbind despre Nestorius, noi n'am voit să rupem pe faţă legăturile d t Împărtăşire cu el, înainte de a descoperi toate acestea Sfinţiei Voastre. Binevoiţi, deci, a ne încunoştiinţa ce credeţi, in această privinţă, şi a ne lămuri, dacă trebue să mai avem pe viitor împărtăşire cu el sau să declarăm de acum şi pe faţă că nimeni să nu mai aibă îm­părtăşire cu un om care are o astfel de în­văţătură;* (Vezi ibid. col. 454) şi II roagă tot­odată să înştiinţeze despre eeeace gândeşte şi pe episcopii din Macedonia şi Răsărit. In a-celaş timp, Chirii trimite papii un dosar cu­prinzând elementele de l i t g iu : tratatele lui Nestorius şi scrisorile sale eătre acest pa­triarh, toate îu traducere latinească.

Precum se vad^f Chirii n'a Îndrăznit s i ia o hotăr î re Valabilă pentru conştiinţa sa, de a rupe legăturile cu ereziarcul, firă încuviin­ţarea Romei. Fireşte, el e sigur de ortodoxia sa. El apără credinţa eomună a tntregei bise­rici . Tocmai de aceea se adresează Sfântului Scaun şi face apsl, fără teamă, la judecata lui. Aceasta e atitudinea Sfanţului Maxim împo­triva monothelismului, a Sf. Nkhifor şi a Sf. Theodor Studitul împotriva iconoclasmului, a întregei cete călugăreşti credincioase din toată, ortodoxia bizantină, până la Foţie (Photios).

S e n t i n ţ a R o m e i . Papa Celestin eacum bine informat. I-au

scris atât Nestorius cât şi Chirii. Şi fiecare i-a trimis şi acte justificative. Mai mult, un a«-nume Antiochus a adus din Constantinopol, probabil dela curtea împărătească, mai multe volume cuprinzând cuvântări de ale lui N e ­storius. Acum e în stare să judece. Şi el o face cu a> toritate suverană într'o serie în­treagă de scrisori datate din 11 August 430 şi destinate diferitelor personagii din Răsărit.

Cea adresată lui Nestorius e aspră (Vezi ibid. col. 470—486). „Dura duris responsio", adică răspuns aspru pentru cei aspri şi el vrea ca această scrisoare să fie avertismen­tul al doilea şi al treilea, Întâiul fiind scriso­rile primite dela Chirii prin cele două seri-

Şi cu mărgeaua cădea şi câte-o lacrimă din ochii fetei, lacrimă bogată, ca din ochiu din urieş. Din mărgele şi din lacrimi se făceau lacuri sclipitoare, cari au însemnat drumul fetei, până departe la miază noapte.

Că fata urieşilor dela Glogoveţ, s'a mai întors s'au nu, la părinţii ei, n'au mai povestit bătrânii. Insă mărgelele şi lacrimile au rămas. Şi cine le caută le găseşte, la Chereteu, la Iclod, la tăuiştile dela Cetatea de baltă şi de mai departe, spre Câmpie, până în munţii Rodnelor...

• Aşa spune legenda bătrână, pe care ge­

neraţia de astăzi a uitat-o. Insă lacul Chereteu îşi duce veacul înainte, cu sclipiri duioase în soarele de toamnă, spre bucuria şcolarilor şi a colecţiilor de Insecte!

Intre şcolarii de demult ai orăşelului nostru, nume neperitor în jurul Chereteului si-a durat mai ales Mihail J^minescu Emi­nescu a apărut la Blaj prin anii 60 ai secolu­lui trecut, cu o căciulă buhoasă în cap şi cu îmbrăcăminte sărăcăcioasă Drept gazdă îî slujia podul şurii din curtea economică a Se­minarului teologic. Cu şcoala nu era mare prie­ten, căci se afla în termeni răi cu profesorul de elinească. Hoinăria mai mult pe la iazul morii bazilitane, sub ulmii seculari din «ber­cul* mitropoliei, având mare plăcere să se bălăbănească în apele călduţe, nisipoase, ale Tâmavei Mari.

Deosebită plăcere avea însă, să viseze în

( jurul Chereteului, privind în amurguri păsă-| relele somnoroase, cari: 1 Pe la cuiburi se adună, i Se ascund în rămurele \ Noapte bună !

I Chereteul in adânca lui dolină este foarte liniştit şi ferit de sgomotele vieţii, potrivit deci cum nu se poate mai bine pentru reverii şi fantazări poetice Eminescu 1-a descoperit cu­rând după sosirea sa la Blaj şi i-a îndrăgit

î albăstrimea de ochiu pururea treaz, viu. Inchi-j puirea lui de tinăr la 16—18 ani îi va fi într'-

aurit conturele, dându-i decorul care convenia sufletului său. Şi, poate, aici lângă valurile în­creţite de zefiruri ale Chereteului celei mai fragede tinereţi, va fi încercat dânsul primele versuri din admirabila poezie „Lacul":

Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni tl încarcă, Tresărind tn cercuri albe El cutremură o barei!

Şt eu trec de-alung de maluri Par'c'ascult şi par'c'aştept Ea din trestii si răsară Şi să-mi cadă Un la piept...

... Dar nu vine — singuratic In zadar suspin şi sufăr, Lângă lacul cel albastru încărcat cu flori de nufăr.

Moşnegii cari mai trăiesc din zilele lui Eminescu la Blaj, aşa l-au păstrat în amintire: îndrăgit de Chereteu şi de culmile împădurite I

dela Pârva şi, de mai departe, dela Cărbunar şi Ouaş

Unii îşi mai aduc aminte, că în după amiezile de Iunie, Eminescu îşi umplea că­ciula de cireşe dela „nanele" din piaţă şi pleca spre Chereteu, unde se lungia pe iarba mătăsoasă şi, gustând rar din fructele roşii, arunca sâmbure cu sâmbure în undele ne­odihnite ale lacului, pierdut în contemplaţii. In asemenea clipe nu suferia să fie turburat de nimeni.

Acest obiceiu al tinărului poet a devenit tradiţional între şcolarii „cu plete mari". Rar „poet" la 17 ani dintre generaţiile de elevi de mai târziu, să nu încerce primele struniri de liră bătătorind malurile romantice ale Che­reteului, consfinţite prin plimbările tinărului „maestru", ajuns idol pentru tinerii ucenici ai muzelor.

Are însă Chereteul şi alte amintiri de alt ordin, caracteristice pentru şcolarii dela îmbi­narea Târnavelor. Este ştiut în deobşte, că tineretul ardelean nicăiri n'a fost crescut în simţiri mai înflăcărate de naţionalism daco­român ca tocmai lângă Piatra Libertăţii. Amin­tirile anilor 1848— 49 la Blaj au trăit mai vii ca oriunde, resuscitându-se an de an la 15 Maiu, prin serbări chiar oficiale ale şcoalelor, până la consfinţirea dualismului austro-ungar, care le-a înnăbuşit prin intervenţiile repetate ale jandarmilor cu pene de cocoş.

Tineretul şcolar, cu toate opreliştile dra­conice ale guvernelor dela Budapesta, nu le-a

P a g . 4 U N I R E A N r . 45

sori ale sale. Papa nu discută; el ho t l reş te : Firea boalei nu îngidue amflnare. Noi am a-probat şi aprobim credinţa episcopului bise­ricii din Alexandria, în ce te priveşte pe tine el, care te-a prevenit, cuget i ca şi noi, dac i tu vrei să fii cu noi. fVezi ibid. col. 382 B). Iată acum şi sentinţa:

Să ştii, deci, bine că iată sentinţa noastră: Dacă tu nu mărturiseşti cu privire la Hristos

Dumnezeul nostru aceeaş credinţă ca şi biserica ro­mană, cea din Alexandria şi întreaga biserică, credinţă păstrată şi de biserica din Constantinopol până la tine şi daeă in timp de l ece i i le dela primirea acestui aver­tisment nu osândeşti prin o mărturisire de credinţă limpede, dată in scris, smintita noutate ce încearcă să despărţească ceeace Sfânta Scriptură uneşte (adică cele două firi ale lui Hristos unite într'o singură persoană), •şti afurisit dela orice împărtăşire a bisericii catolice. Această formă de judecată asupra ta o trimitem prin fiul nostru, diaconul Poseidon, dimpreună cu toate do­cumentele, la episcopul coleg al nostru, Chirii, căpetenia bisericii din Alexandria, care te-a Înştiinţat despre a-ceasta, care lucrează în numele nostru şi aduce la cu­noştinţa ta şi a tuturor fraţilor ce am hotărît noi. Toţi trebue să ştie In adevăr ceeace se Întâmplă ori de câte ori e vorba de un interes comun. (Vezi P. L. col. 484 B - 4 8 6 A).

In scrisoarea sa e i t r e S. Chirii, papa îşi exp r imi durerea pricinuită de noua erezie, a-nulează toate excomunicările şi caterisirile făcute ds Nestorius împotriva celor ce-1 stân-jiniau şi-1 însărcinează s i execute sentinţa adusă împotriva lui.

S. Celestin scr ie de asemenea, preeum II rugase S. Chirii, fiecăruia din episcopii de c ipetenie ai Răsăritului şi ai Macedoniei: lui loan din Antiochia, lui Juvenal din Ierusalim, lui Rufusdin Thassaloniea (Salonic) ş iFlavian din Philippi, a t r lgându- le luarea aminte a-s u p r a sentinţei rostite, preeum şi asupra în­sărcinăr i i date lui Chirii. O ult imi scrisoare * adresa ţ i clerului, călugărilor şi poporului din Constantinopol, îndemnftndu-i s i p is t reze -cu bărbăţie adevi ra ta credinţ i , în ciuda tu­turor prigoniri lor de care ar putea s i aibă «ar te . Li-se aduce totodată Ia cunoştinţă osân­direa lui Nestorius şi însărcinarea lui Chirii: Pen t ruc i o asemenea chestiune face, aşa zi­când, t rebuincioasi fiinţa aoas t r i de faţă

acolo; din pricina depărtărilor, însi , pe uscat şi pe mare, am însărcinat, în locul nostru, pe Chirii s i nu tngidue r iu lu i vreme s i se ră­spândească. (Vezi ibid. 498 B).

Lucru ciudaţi Nici o scrisoare nu e a-dresa t i împăratului Theodosius II.

In vreme ce diaconul Poseidon se duce la Alexandria cu voluminosul dosar, s i fi­xăm bine cele întâmplate. Rugat de cel dintâiu episcop al Răsăritului, care nu în­drăzneşti» s i r u p i li gaturile duhovniceşti cu un coleg eretic, papa numai eu autoritatea sa ee o are dela Hristos f i r i de nici o înţele­gere cu împăratul, rosteşte, din pricina ere­ziei, afurisenie asupra patriarhului din Con­stantinopol. El nu discuţi , ci aproabi ori con­damni ; aprobă pe Chirii, condamni pe Ne­storius: aşa vorbeşte un invi ţ i tor , un ju­decător. Ds sinod nu e vorb i , nici la Chirii care învinovăţeşte, nici la Celestin care hotă-reşte. Pentru unul, ca şi pentru celalalt, cu­vântul Romei ajungă pentru a curma o discuţie, pentru a sfârşi un proces, pentru a aduce lo­vitura fatali ereziei ce se naşte.

C o n v o c a r e a s i n o d u l u i . M a n o p e r a Iul N e s t o r i u s .

Aşadar de sinod nu e vorba. Totuş, va zice cineva, se gândeşte la acesta Nestorius. T ice rea Romei în ceea ce-1 priveşte, inter­venţiile lui Chirii pe care le eunoştea bine, îl neliniştesc: el simte sabia atârnând asupra capului său şi iată c i loan din Antio.hia îl vesteşte despre sentinţa sinodului din Roma, sfituindu-1 s i pr imeasci fă r i încunjur expre-siunea Theotocos eu toat i doetrina tradiţio­na l i legaţ i de ea. In faţa acestei primejdii, Nestorius mai s p e r i in sinod. Şi ortodocşi cu gânduri curate î n c i cer sinod pentru a pune capăt turburării Bisericii. împăratul Theodosius II S J l a s i uşor convins.

întârzierile lui Chirii au îngiduit lui Nestorius s i - i ia înainte. Astfel, când la sfâr­şitul lui Noemvrie «piseopii din Egipt cari aduceau sentinţa Romei şi anathematismele lui Chirii la Constantinopol, sunt surprinşi de m i - |

I sura lua ţ i de împi ra t de a convoca un sinod ' ecumenic la Efes şi de a l i sa Ia sarcina a-

eestui sinod toate chestiunile cuvenite şi, deei şi cea mai importantă, aceea a lui Nestorius. Ei îşi' fac, eu toate acestea, da tor ia : insi zadarnic, pen t ruc i Nestorius nu vrea s i re-cunoască decât autoritatea sinodului pus în vedere, pe care-1 spe r i favorabil.

Gonvoearea sinodului aduce într'o situ-situaţie del icaţ i pe Chirii şi inci mai mult pe papa Celestin, a c i ru i sentinţi pare a se pune astfel în discuţie. împăratul are la îndemâni puterea Statului şi poate s'o întrebuinţeze spre binele sau spre r i u l Bisericii: Celestin e dator s i ţ ini soeoteal i de aceasta şi de aceea va primi noua modalitate de a sfârşi discuţia, dar rămâne bine înţeles pentru el e i în nici într'un chip prestigiul S. Scaun nu va putea fi ştirbit.

Chirii, tns i , e d<esorientat. Până unde se întinde puterea sinodului r Poate acesta să-1 reprimească pe Nestorius , dacă retracteasă sau, fiind expirat terminul de retractare de mulţi vreme, sentinţa aduşi deja rămâne în vigoart? Despre toate acestea întreabă pe S. Scaun, de care depinde totul. Papa r ispunde. Se invoeşte ea terminul de retractare să fie prelungit până la smod, pent ruc i Dumnezeu nu vrea moartea pteâtosului şi încredinţează lui Chirii s i puni capăt, cu sfdtul episcopilor adunaţi, tui bu arilor ivite in Biser ic i (V«zi P. L. col. 501 B. —502 A). Prin aceasta, se menţine însircinarea dată lui Cbiril în chestiunea Nestor iani şi el e au­torizat s i ia conducerea sinodului. Nu e de p r s o s să a r i t ăm c i S. Chirii şi S. Celestin, întâiul prin întrebarea, >1 doilea prin răspun­sul său, expr imi amândoi convingerea c i un sinod, cb ar ecumenic, convocat într'o cauză de care ştie S. Scaun, n'are a l t i putere şi valoare decât cea pe care le-o recunoaşte acesta.

Nestorius, căruia i-s'a adus la cunoştinţă sentinţa Romei, înc i scrie papii. El se face a nu şti nimic de verdict, a r a ţ i pe Chirii înfri-cat de învinuirile ee-1 acoper i şi căutând si scape în sinod, face scur ţ i expunere, din punctul s i u de vedere, asupra expresiunii „theotocos"

abandonat însă şi n'a fost an până la izbuc­nirea răsboiului mondial, să nu fâlfâie culorile româneşti, în formidabile drapele, pe Piatra Libertăţii sau pe catargul de gimnastică din curtea liceului bătrân. Zadarnic se trudiau jandarmii împănaţi, să intimideze înflăcărarea „octavianilor" sau „septimanilor" dela Blaj, făcând uz şi de baionete, sau comisarii dela Budapesta, cu eliminările pe cari le porunceau; drapelul românesc apărea statornic la 15 Mai, furişat la locul său cu preciziune matematică.

Prin ultima decadă a veacului trecut, în urma unor porunci de-o nesăbuită asprime, jandarmii luaseră obiceiul să păzească efectiv Piatra Libertăţii în noaptea premergătoare aniversării. Stăteau de seara până dimineaţa lângă blocul de piatră, amintitor al memora­bilei adunări de pe Câmpia Libertăţii. In ase­menea împrejurări, tradiţionala arborare a drapelului părea imposibilă. Şi jalea era cum abia se mai poate înţelege astăzi.

Eram şcolar atunci, prin clasa doua sau a treia de liceu. Locuiam la o „nană" sub curtea mitropolitană. Luasem ştire şi noi, „in­feriorii", de paza întărită a jandarmilor la Piatra Libertăţii în presară lui 15 Mai. Şi eram consternaţi. Ne adunam pe la porţi şi pe la colţuri de uliţi, comentând în şoapte înlăcri­mate gravitatea evenimentului.

— Să rămâie Piatra Libertăţii fără trei-color? — Acest lucru ar fi fosl de pomină şi ne apăsa sufletele cu poveri nebănuite.

Elevii cei mari însă veniau-mergeau, for-

fotiau a lucru mare. Nu-i puteai prinde la vorbă, să le fi dat comorile lumii.

Noaptea n'am închis nici noi, cei miei,, nici un ochiu. Ne robia gândul:

— Ce-o fi mâine cu treicolorul? Abia s'au ivit primele raze de lumină şi

am fost în picioare. Am luat-o spre grădina botanică, să avem privire spre sfânta livadă a Târnavelor. Acolo însă n'am văzut nimic de­osebit. Cei şase jandarmi cu baionetele scli­pitoare erau tot acolo, neclătiţi de lângă Pia­tră, ca şi în ajun. Blocul gălbui se ivia trist între baionete şi, de drapel nici urmă! Ne venia să strigăm, sa plângem, să umplem lumea toată de jalea noastră.

— Piatra Libertăţii fără drapel la 15 Maiu! Aşteptam să se scoale tribunii din mor­

mintele dela „bisericuţă", să sune Moţii lui Iancu din tulnice, să vie potop de norod din tot Ardealul, să se întâmple un lucru mare şi să se spulbere jandarmii lui Bânfi dela Piatra Libertăţii . .!

Insă nu s'a întâmplat nimic din toate acestea. Ci a venit un „priman" din Hulă şi a urlat să se cutremure tot oraşul;

— La Chereteu, la Chereteu! Şi ne-am dus la Chereteu. Pe undele în­

creţite, la mijloc de ape, în cununa de trestiiş înflorit, pe-o plută improvizată dintr 'un podi-şor, fâlfăia larg pe catargul său, drapelul zilei şi al sufletelor noastre aprinse! Razele soa­relui de abia răsărit, sărutau cu duioşie colo­rile dragi, dându-le străluciri de apopeie . . .

Vestea s'a lăţit ca fulgerul şi, foarte cu-

• rând, până a nu prinde jandarmii de veste, toate culmile din jur s'au umplut de pelerini din Blaj şi din comunele învecinate, să vadă biruitoarea minune a drapelului naţional la 15 Maiu. . .

Târziu au aflat şi autorităţile. Au venit sbirii lui Bânfi şi turbau de

ciudă pe maluri Chereteul avea faima lacului fără fund şi secuii împănaţi n 'aveau îndrăz­neala să înoate, ca să mântuie „patria ma­ghiară"' Au căutat şi au stâlcit în bătăi un biet ţigan dela moară, să le tragă podişorul cu drapelul la mal. Insă n'a cutezat nici el, văicărindu-se că se îneacă şi îi rămân dancii orfani. Atunci sbirii au început să tragă cu puştile, ciuruind cu gloanţe nebiruitul semn al naţiei noastre. Dar n'au putut să-1 dove­dească şi el a rămas acolo multă vreme, la mijloc de unde, sărutat de adierile vântului şi de inimile înflăcărate ale şcolărimii invenţioase.

Chereteul, scumpul nostru Chereteu, s'a dovedit că ţine cu tineretul şi cu naţia! Un­dele lui maiestoase, oglindind culorile dragi, au devenit un simbol sfânt, pe care generaţiile de elevi îl păstrează şi astăzi cu scumpătate. Lacul va pieri, căci geana de trestii şi păpu-riş, durere, se îngustează din an în an, datorită unor împrejurări naturale nelămurite încă. Ochiul de moşneag încărunţit, e în s t ingere . . ! Insă în amintirea tineretului şcolar dela Blaj, el va trăi deapururi, ca o vestigie măreaţă a unor vremi de basm duios şi de epopeice izbucniri naţionale.

Nr. 45 U N I R E A P a g . 5

la oare adăog i copiile scrisori lor sale cu Chirii. Dar a ic i un cuvânt de recunoaştere a autorităţi i S. Scaun, ci, dimpotrivă, o mare Încredere în sinodul ce se va ţinea în curând.

P r i m e j d i a s i n o d u l u i . T ă r i a p a p i i C e l e s t i n . T r i m i t e r e a d e l e g a ţ i l o r .

Sinodul trebuia s l se deschidă, potrivit hotărîrii împăratului, în ziua de Rusalii, la 7 Iunie 431. Se prezenta în condiţiile cele mai nefavorabile atât pentru adevărul credinţei cât şi pentru prestigiul S. Scaun. Provocat de un patriarh condamnat, convocat de un împărat îngrijat mai mult de ordinea publică decât de adevărurile de credinţă, acest sinod ameninţa direct ortodoxia şi indirect S. Scaun, dacă i-ar anula hotărîr i le . Şi chiar dacă va triumfa orto­doxia, precum se mai poate încă nidi jdui , autoritatea Romei nu va fi atinsă? Nu va fi înghiţ i ţ i , până la dispariţie şi uitare, de aceea a sinodului? Roma va fi vorbit în pustiu, si­nodul va fi totul. Aceasta era primejdia cu eonsscinţe grave pentru viitor.

Papa Celestin vede limpede situaţia. El nu se indoeşte de loc, eă adevărul credinţei va triumfa, dar el nu voeşte ca acest triumf să apară ca opera unică a sinodului; ci vrea ca sentinţa deja rostită de Roma să fie teme­lia, regula recunoscută, aclamată de adunarea sinodalilor. Acesta e înţelesul scrisorii adre­sate de el sinodului si încă şi mai mult al instrucţiunilor (commonitorium) date delega­ţilor săi. In scrisoarea către sinod, dupâce apără pe Hristos de ocara lui Nestorius, el îşi recomandă representanţii săi cu aceste cu­vinte: Vă trimitem ca o dovadă de îngrijirea n o a s t r ă . . . pe episcopii Arcadius şi Proiectus şi pe Fi l ip preotul nostru, cari vor fi de faţl Ia desbateri si vor face să se execute ceea ce noi am hotărit deja. Nu s e îndoim de loo, c i vă veţi da învoirea. (Vezi ibid. col. 512 A).

Instrucţiunile sunt încă şi mai categorice: Ajungând la destinaţie, ziee papa către repre­zentanţii săi, vă veţi ataşa Iui Chirii, făcând toate după îndrumările lui şi poruncim ca hotărîrea Sfântului Scaun sd fie ţinută... Voi trebue să fiţi de faţă la adunare şi dacă vine r i a d u l discuţiilor, să vă rostiţi părerea în formă de judecată şi să nu Intraţi în des­bateri. D a c i se încheie sinodul şi episcopii au plecat, interesaţi-vă de rezultat. Dac i ace­sta e favorabil vechei credinţe catolice şi aflaţi c i Chirii s'a dus la Constantinopol.si v i dueeţi şi voi s i predaţ i împiratului scrisorile noastre. Daci va fi altfel şi se vor isea neîn­ţelegeri , veţi vedea după împrejurări ce tre­bue s i faceţi, cerând şi părerea fratelui no­stru mai înainte amintit (Chirii). [Vezi ibid. col. 503 A B . . . auetoritatem sedis apostolieae custodiri debere m a n d a m u s . . . ad disceptatio-nem si fuerit ventum, vos de eorum senten-tiis judicare debebitis, non suhire certamee].

Reprezentanţii lui Celestin nu vor fi, deci, simpli membri ai sinodului. Pur t i to r i ai cu­vântului Romei pe care trebue să-1 faci res­pectat, ei t rebue s i a ib i rol de arbitri . Ei p leac i din Roma pe la mijlocul lui Mai, du­când cu ei serisoarea e i t r e sinod, cea c i t r e împărat, aminti ţ i in instrucţiuni, l iudând râvna lui pentru oele sfinte, ca de obiceiu, şi cea e i t r e Chirii despre care a fost vorba mai sus. Trebue s i amintim aici, c i între lămuririle date de Celestin lui Chirii e una cu privire la conduita de urmat faţi de cei bănuiţi de erezie. D a c i şi aceştia trebue trataţi ea si Nestorius? întreba Chirii. Papa au era de pă­re re . Celor nedomiriţi le va răspunde el din caz ia eaz, d a c i îi vor ser ie . (Vezi ibid. col. 502 BC). Iată o cauză ce şi-o rezerva papa

sieşi. Chirii are un mandat limitat: s i osân­dească pe Nestorius, ceea ce, dupi p i r e rea papii, ajunge pentru restabilirea p ic i i bise­riceşti .

(va urma,)

B i n e c u v â n t a r e a b i s e r i c i i d i n L u d u ş . In zilele de 24—26 Oct. cor. credincioşii noştri din Luduş au avut parte de mul ţ i mflngiere sufletească. Cu mulţ i jer t f i şi cu mul ţ i tragere de inimi protopopul Enea P. Bota ni con­ducătorii mireni ai parohiei s'au îngrijit de pictarea frumoasei biserici şi i-au reînoit splen­did interiorul. Cheltuelile şi osteneala lor apre­ciaţ i de I. P. S. S. Mitropolitul, li-s'a delegat pentru actul solemn al binecuvântării Rs. Dr. loan Coltor şi M. On. prot. loan Moldo-van. Ca bucuria s l fie depl ini s'a ţinut şi o zi d i rasulegere sufletească, predicând dele-g t tu l Mitropolitului şi, dup i sfinţire, protopo­pul, iar strana potenţa mulţumirea spiri tuali prin cântarea prof. Moldovan.

Ua număr deosebit de mare de credin­cioşi, în frunte cu primarul, s'au mărturisit şi cuminecat. Biserica era în continuu plini de mulţimea de intelectuali (intre ei şi elita s t re­inilor localnici) negustori, meseriaşi şi t i rani , iar cinci preoţi dia comunele mai apropiate ascultau spovedaniile fericiţilor parohiani. Un curent puternic de viaţi sufleteasci îi anina pe to(', a ? a c i aeputându-se, pentru scurtimea timpului, mărturisi cu toţii pân i la încheerea solemni a sfintelor slujbe, au trebuit s i r i -mâni la Luduş preoţi s i ajute la mir tur is i t în în noaptea ultimi şi în 2iua a 3-a, iar Ja ple­carea trimişilor dela Blaj, o delegaţie de popo-reni s'a prezentat st iruind s i mai r i m â n i . Nu au putut îns i .

„Vor r imâne neuitate aceste frumoase zile pentru Luduş*, cum ne scrie unul dinte participanţi.

P a s t o r a ţ i a c o r t u r a r i l o r . S'a vorbit şi s'a scris mult pe tema păstoririi cărturarilor. De ducerea la Hristos a corturarilor însă nu s'a prea sinchisit lumea. Nici chiar cea bise­ricească. Deşi sufletele acestor fii hoinari ai firii sunt tot aşa de nemuritoare şi tot aşa de scump răscumpărate de Mântuitorul câ âle oricăror alţi pământeni născuţi din femeie.

Problema aceasta, până acum încunju-rată ori învăluită în tăcere, şi-a găsit în fine apostolul în persoana păr. franciscan Merks din Heerlen-ul Olandei. Acesta a soiuţionat-o practic, fără multă paradă de teorii şi peroraţii savante: s'a înfiinţat, pur şi simplu, in colonia de 80 de corturi Improvizată în apropierea orăşelului şi s'a pus pe lucru: a înjghebat „Opera caritativă catolică pentru corturari", a ' intrat apoi în tratative cu primăria, care le-a I făcut 2 apaducte şi a introdus şi în ţigănie | lumina electrică. După ce s'a statornicit cu lăcaşul între „parohienii" săi, într'un cort dă­ruit lui de ei, şi-a aranjat In noua-i „locuinţă* o capelă şi şcoala — model de curăţenie pentru întreaga colonie. Cu vremea s'a ridicat într'alt punct al aşezării acesteia de fraţi bărnaci — câldărari şi geambaşi de profesie — o altă casă de rugăciune, de proporţii mult mai impozante.

Opera apostolică a părintelui călugăr a găsit sprijin preţios în împreunălucrarea mai multor doamne din oraş, cari s'au angajat be­nevol să-i fie de tot ajutorul, pe rând. Aşa dânsele spală, piaptănă şi hrănesc ţigănuşii mai mărunţei, le dau primele orientări într'ale învăţăturii, ti pregătesc pentru şcoală, apoi fac gimnastică, se joacă şi fac preumblări cu ei.

Rezultatele se văd: o seamă de familii sunt câştigate pentru practica creştină. Mai bine de cincizeci de inşi s'au botesat. Zilele

trecute s'a încheiat a 25-a căsătorie b i se r i ­cească. La Paşti s'au apropiat la prima î m ­părtăşanie 30 copii de lăeţi. Incolţirile cu cu­ţitele — obiceiu moştenit din moşi strămoşi — sunt caşi stânse în lagărul celor 400 ţigani de lângă Heerlen, cari mai nou şi-au arătat iubirea faţă de desinteresatul lor păstor, dăruindu-i o cruce frumoasă.

Până una-al ta: n'ar fi oare bine să ne întoarcem cu gândul dela canibalii Africei centrale şi ai Oceaniei şi să aruncăm câte-o privire creştinească mai prin apropiere, — prin lagărele de întunerec şi mizerie atât ma­terială cât şi morală, ale ţiganilor noştr i?

S u f l e t şi t r u p — Din frământările filozofiei moderne —

de prof. Ion C o v r l g - N o n e a

Mult discutata problemă a raportului din­tre suflet şi corp, abordată în vremea noastră dominată de un pronunţat spirit ştiinţific, s'ar părea inactuală şi o sfidare a rezultatelor ştiinţifice a'ât de categorice în acest sens. Materialismul ştiinţific, eliminând din domeniul cercetării tot ce nu este accesibil investiga­ţiilor de laborator, neagă existenţa sufletului ca nedemonstrabil şi mai ales ca Imposibil de dovedit experimental.

Totuşi problema este actuală. Cu atât mai actuală, cu cât deprimarea morală, ne­credinţa şi anarhia intelectuală este la ordinea zilei. Iar un reviriment moral, bazat pe con­cepţia creştină, nu-şi va putea face loc decât printr'o respingere sistematică a materialismu­lui şi prin reintegrarea idealismului spiritualist în toate drepturile lui. Punctul de mânecare al acestui reviriment îl constitue însă tocmai

j problema a cărei soluţionare se caută, I . * i * * J Nu aducem o sfidare ştiinţii. Nu. Ci dacă j Brunetiere a avut curajul să trâmbiţeze fali-j mentul ştiinţii în secolul trecut, când ştiinţa j părea a fi la apogeu, cu atât mai mult putem i astăzi evidenţia slăbiciunile investigaţiilor ei.

Fără a o considera inutilă, remarcăm o ac-ţ centuată reducere a pretenţiilor şi veleităţilor

ei epistemologice. Cum se pune problemă în gândirea con­

temporană? Plecăm dela ceeace ne spune experienţa.

Este un fapt eonstatat, că viaţa sufletească este în raport direct cu viaţa corporală. Cu alte cuvinte: o activitate psihică bogată găsim numai într'un organism complex. Şi cu cât organismul dispune de o organizaţie mai complexă, cu atât activitatea sufletească este mai intensă, variată şi bogată. Mai mult, în organism chiar, viaţa sufletească pare a fi legată de sistemul nervos. Greutatea, mulţimea circumvoluţiunilor, sensibilitatea sistemului nervos indică o bogată viaţă psihică, dupăcum o viaţă psihică intensă implică aprioric exi­stenţa unui complicat sistem nervos.

Aceste două constatări nu pot fi conte­state. Cel mai fervent adversar al materiali­smului trebuie să-le admită ca evidente. Şi nu greşim când rămânem aici. încercând însă să trecem dincolo de faptele observabile, riscăm să cădem în confuzii regretabile. Materialiştii încearcă soluţionarea problemei conform in­vestigaţiilor de laborator. Presumţiile şi spiritul metodelor lor nu le permite admiterea faptelor necontrolabile şi nemăsurabile experimental. De aceea neagă sistematic tot ce nu pot evalua cantitativ. Aşa au procedat şi în chestiunea care ne interesează. Constatările făcute mai sus, fiind controlabile, sunt acceptate fără discuţie. Erijate în premise, concluziile cari rezultă sunt departe de a fi optimiste.

U N I R E A Nr. 45

Ce rezultă din faptul că viaţa sufletească este în raport direct cu amplitudinea vieţii corporale, iâr progresiv cu evoluţia şi ampli­tudinea sistemului ne r ros? O concluzie a cărei evidenţă este greu de respins: că viaţa sufletească pare a fi o funcţie a creerului. Evolutiv, în scara animală, proporţional cu desvoltarea sistemului apar diferitele funcţiuni spirituale, fapt care îndreptăţeşte ipoteza.

Prima afirmaţie făcută, reclamă noul do­vezi. Şi ele n'au întârziat. Experienţele nemo-logllor au verificat experimental ipoteza. Ple­când dela premisa: sufletul este o funcţie a creerului, s'a conchis: distrugând creerul, di­strugem sufletul. S 'au constatat în creer anu­mite centre în cari se localizează funcţiunile sufleteşti, fiecare avându-şj centrul său specia!. Şi deaici concluzia s'a lărgit. Ceeace eite va­labil pentru întreg, se verifică prin parte Di­strugând o parte a creerului, distrugem func­ţiunile sufleteşti localizate pe acea parte. Le­ziunile grave la creer, — experienţele asupra animalelor — au confirmat presupunerea. Extirparea unor anumite zone din creer, atrage după sine imposibilitatea de-a efectua anumite funcţiuni. Iată deci o nouă dovadă că sufletul este o funcţie a creerului: extirpând un centru care a servit pentru o anumită funcţiune psi hică — ne găsim în imposibilitatea de a mai efectua acea funcţiune. Lucrul nu ar fi posibil dacă sufletul ar fi independent de corp.

In sprijinul acestei ipoteze se aduc şi alte fapte. Dacă sufletul ar fi o entitate deo­sebită de corp, ar trebui găsit în organism. Or, toate încercările făcute de medici, nu au dat rezultate în acest sens. Ele q'au putut dovedi nici măcar urma de existenţă a unei substanţe cu proprietăţi asemănătoare acelora cari constitue sufletul în concepţia religioasă.

Imposibilitatea probării sufletului ca en­titate deosebită de corp pe cale experimentală, argumentul evoluţionist al apariţiei progresive a vieţii sufleteşti pe măsură ce se desvoltă sistemul nervos şi localizările cerebrale, ple­dează împotriva existenţei sufletului, militând pentru Ipoteza contrară erijată de materialişti In dogmă, că adecă sufletul este o secreţiune a creerului, o funcţiune care se suprapune altor funcţiuni atunci când condiţiile materiale sunt favorabile. Apare cel din urmaşi dispare cel dintâi tndatăce cadrul complex căruia îşi datorează apariţia dispare. Sufletul este un epifenomen, fără realitate înafarâ de organism, deci nu există.

* * *

Sunt argumentele tezei materialiste atât de solide încât nu pot fi răs turnate? Funda­mentul lor este atât de dogmatic încât nu poate fi controversat? Să încercăm o analiză şi, dacă se va putea, o respingere a lor.

începem cu ultimul din serie: Sufletul nu poate fi dovedit experimental. Argumentul este pueril. Căci, natura sufletului are tocmai acea­stă caracteristică esenţială de a fi imaterial I Ar fi o încercare analoagă cu a omului din poveste care a vrut să arunce nucile în pod cu furca. Ne învârtim într'un cerc viţios.

Şi apoi imposibilitatea probei experimen­tale nu este un indiciu al inexistenţei. Sunt lucruri cari nu se pot dovedi experimental, dar cu toate acestea nimeni nu se gândeşte să-le conteste existenţa. De ex. gândirea. Toată lumea este de acord asupra existenţei ei, deşi experimental este imposibil de dovedit. Ea se constată mai mult prin efectele decât prin na­tura ei. Unuia însă căruia i-ar trece prin minte sâ-i nege existenţa, nu putem să-i dovedim contrarul decât dându-i prietenescul sfat de a-şi găsi această lipsă pentru el, iar efectul nu va întârzia.

Cum stăm cu localizările cerebrale? Sunt

ele fixe? S'a dovedit contrarul. Centrii de lo­calizări nu sunt ficşi ci labili. Nu sunt într 'un anumit Ioc ci pe o anumită zonă. Iar atunci când se lezează o anumită parte din creer, funcţiunea respectivă a sufletului este adevărat că dispare, dar nu pentru totdeauna ci pe un timp limitat. Creerul neregenerându-şi partea distrusă, funcţiunea aparent dispărută, îşi cre-iază un nou centru de localizare lângă cel distrus, aşa că îşi poate relua activitatea în­treruptă. Faptul este veridic şi controlabil. Oameni cărora le dispare la un moment dat vederea, ajurg după un oarecare timp să vadă din nou. Sau, limbajul dispărut prin accidente neprevăzute, reapare după un interval oarecare de timp.

Cui se datoreşte această reintegrare a activităţii psihice respective în drepturile func­ţiei sale? Creerului? Nu pare verosimil, de­oarece creerul riu-şi reface ţesăturile d struse. Trebuie să existe o forţă înafară de creer care să imprime funcţia psihică într'un nou centru şi să-i dea un nou impuls de viaţă. Iar această forţă nu poate fi de natură materială, deoarece orice indicii în acest sens lipsesc. In orice caz, specialiştii nu au putut încă constata ni­mic ce nu ar îndreptăţi ipoteza aceasta.

Pentru ipoteza aceasta m.H pledează îucă un fapt: memoria. Unde se păstrează aminti­rile? In creer? Asta ar însemna că le putem evoca oricând; cu alte cuvinte, sunt la discreţia noastră. Dar se constată contrarul. Uneori nu ne putem aminti lucrurile oricât ne-am con centra asupra lor, iar alteori ne apar pe ne­aşteptate în conştiinţă. Ba se întâmplă ca lucruri uitate demult să apară în conştiinţă fără nici un rost. Lucruri şi fapte pe cari le-am trăit, auzit sau citit în copilărie ne apar uneori cu atâta claritate încât ne surprind. Unde se localizează această memorie pură, cum o numeşte un gânditor contemporan, H. Bergson?In inconştient, ar zice un materialist Dar inconştientul, ar întreba nedumerit un spiritualist? In creer, ar replica indignat ma­terialistul. Dar atunci dece nu sunt ele pururea prezente şi dece nu ne încurcă amintirile în actele noas t re? Dece reacţionăm totdeauna prompt şi adecvat şi nu plutim î n h a o s ? P e n -trucă există o forţă mai puternică decât creerul, care coordonează şi dirijează activitatea cor­porală. Această forţă păstrează amintirile, pă­strează tot ce vine în contact cu ea, readu-cându-le în vileag la momentul oportun. Nimic nu se pierde din viaţa noastră, iar sediul bo gatei experienţe vieţuite nu este in creer ci în ceva transcendent creerului, implicit cor­pului, în ceva material căruia îi dăm numele de suflet.

Atunci ce devine creerul ? El nu este decât un instrument în mâna sufletului, este un organ de pantomimă sau de mişcare, cum zice H. Bergson. Sufletul se serveşte de creer ca de un instrument pentru activitatea de care are nevoie asupra materiei. Aşa că nu creerul este determinantul şi condiţionantul sufletului, ci sufletul Incorporându-se se serveşte de creer ca de un instrument, iar acest instrument de­vine cu atât mai complicat şi mai perfect, cu cât necesitatea funcţiunilor sufleteşti îl reclamă. Distrugând o parte a creerului, se înlătură po­sibilitatea pentru suflet de a-şi exercita o anu­mită funcţiune, dar necesitatea ei reclamă un nou centru, deci o nouă localizare.

Iată cum, postulând o forţă spirituali înafară de corp care organiiează şi conduce fiinţa, ajungem iarăşi la premisele dela cari am plecat. Există viaţă sufletească intensă pe lângă o viaţă corporală complexă. Dar fraza in vei să este cea exactă: activitatea corporală complexă, este opera unei vieţi sufleteşti bo­gate. Cu alte cuvinte, corpul este opera sufle­

tului. Acesta este adevărul, nu inversul, cum pretind materialiştii.

Aşa se pune problema în gândirea con­temporană. Materialismul, viu combătut de spiritualism, mai ales evoluţlonismul creator al lui Bergson, îşi reduce încontlnu preten­ţiile, cedează puţin câte puţin, făcând ioc ală­turi de investigaţiile lui şi altor discipline considerate până acum inutile, ca metafizica şi religia. Odată însă prima concesie făcută, altele vor urma. Fapt cert este că punctul ne-vra'gic împrejurul căruia gravitează posibili­tatea unei asanări morale prin creştinism, nu poate fi contestat şi înlăturat de ştiinţă. Ipo­tezei materialiste despre natura sufletului i-se opune teza metafizică sprijinită de argumente puternice, pledând pe temeiu de fapte pentru existenţa sufletului, independent de dogma bisericii, credinţa căreia o verifică, nu o înlă­tură, cum pretindea materialismul ştiinţific.

Atenţiunea în biserică — Câteva suges t i i —

de pr. L e o n t e O p r i ş

Iată un cuvânt pe cât de cunoscut pe atât de puţin înţeles în întregimea lui, tocmai din cauza prea desei întrebuinţări în limbagiul comun.

Cu toate acestea atât e de însemnat, con­ţinutul lui atât e de bogat şi vast, încât efectul serviciului preoţesc atârnă în măsură covâr­şitoare deia modul, în care preotul ştie să cuprindă cuvântul „atenţiune". Aşa se face că nu e mirare, că dacă lipsa de atenţiune la serviciul divin nu ne ucide dintr'odată sufletul, totuşi lâncezeala, în care ajunge preotul şi mechanismul hodorogit cu care îşi îndeplineşte serviciul, îi scăriţează pe'ncetul zelul preoţesc, până la totală stângere.

* * *

1. Atenţiunea priveşte. întâi pe păstor şi numai în locul al doilea personalul ajutător, iar la urmă întreagă turma de faţă. Atenţiunea pretinde ca servitorul altarului să fie atât de recules şi băgător de seamă la toate acţiunile, mişcările voluntare şi involuntare ale manilor, picioarelor, ochilor, feţei chiar, încât nimic să nu fie necontrolat, nemăsurat, ci fiecare ac­ţiune să apară la locul şi timpul cel mai po­trivit. Ce să zicem de atenţiunea vocei, care ne opreşte să vorbim cu glas ridicat in bise­rică în orice timp al slujbei, dar şi înainte sau după serviciul divin? La noi pare-că numai faptul, că suntem ocupaţi încontinuu în decursul serviciului ne mai opreşte dela conversaţii particulare sau schimburi de vorbă mai tari, căci altfel — după perdeaua trasă, ori după uşile zăvorite şl închise după bunul plac al crâsnicului sau Ia porunca preotului, iar nu după legile tipiconale; altfel n'ar varia aceste închideri şi deschideri dela biserică la biserică ori dela sat la sat — am rezolva în decursul slujbei toate chestiunile familiare, sociale, economice şl desigur nici cele politice nu le-am lăsa prea mult In aş teptare .

2. Adevărat, că sunt unele cazuri, cari ne constrâng a-ne deschide gura, mai ales când avem un crâsnic negligent, ori un cantor fudul,, dar lipsit de darul unei cântări armonioase, ori a unei cetiri evlavioase, sau când credin­cioşii sunt obişnuiţi a-i da bineţe părintelui ' in casa Domnului, ea pe stradă sau Ia el acasă. Totuşi constrângerea aceasta e numai aparentă şi nici decum necesară. Căci dacă volu vedea, că nu pot obişnui pe crâsnieul meu să-şi facă serviciul fără a-i face prea multe observări, una din două: sau mă voia ajuta cu un copil, care-i tot ochi şi urechi când participă la s t slujbJ, sau, dacă e primejdie c i prin dellto-

Nr. 45 U N I R E A Pag. 7

rărea ori dojenirea crâsnicului făcută cu cea mai mare afabilitate, şi nici decum cu mânie •au vorbe aspre ori în mod public şi pentru a-1 ruşina, prin ce în loc să-1 câştigăm il pier­dem, sau şi mai bine: să nu prea. aşteptăm serviciul Iul greoiu, tulburător şi fără evlavia cuvenită, ci să ne facem noi înşine cele ţnai multe lucrări înainte de serviciu, iar în decur­sul sf. slujbe să omitem ce putem omite, de ex. un cădelniţat fără jar, sau aprinderea unei lumini e t c , ori să-i facem semn din ochi sau cu degetul, dar la nici un caz strigâudu-i sau iri tându-ne, doar în tot timpul suntem înaintea „Mielului fără glas, care nu-şi deschide gura sa înaintea celui ce-1 tunde".

3 Mai grea e susţinerea ateoţiunei, când cantorul sau corul nu e în stare să ridice pe credincioşi prin cântatul acela armonios, evla­vios şi recules, care te'nalţă şl apropie de Dumnezeu, ci îi distrage prin erupţii discor­dante, prin o cetire îngâmfată şi plină de greşeli limbistice, gramaticale, fonetice, prin adausurile proprii, prin ţinuta, ce ş i -o ia , prin privirile, ce le îndreaptă în toate părţile numai către altar foarte rar, sau poate de loc, silind publicul să 'ndure toată atmosfera aceea în­cărcată de sumeţie, amor propriu, priviri su­perbe, ca să nu zic altceva. Cred însă, că prin măsurile generale, ce se iau tot mai in­tens faţă de cantori, se va ajunge cu timpul la delăturarea acestui inconvenient, care mic­şorează mult barometrul reculegerii noastre la serviciile divine.

4. Dar ceeace deroagă demnităţii preo­tului şi contribuie mai mult la scăderea sim­ţului religios in credincioşi, să nu se uite, că e obiceiul multora dintre fraţii preoţi, cari fără să-şi dea seamă întră în biserică, umblă, vor­besc, aranjază diferite lucruri nici măcer cu atenţiunea, cu care-şi aşează lucrurile pe birou. Adevărat, că această lipsă de atenţiune de cele mai multeori e involuntară şi deci n'ar fi păcat greu, totuşi, când e vorba de timpul şi locul serviciului divin, dacă pe noi ne lasă reci, această nepăsare, să se ştie, că cei din jurul nostru, cari n'au atâtea ocazii de-a se încălzi la focul ce pâlpăe pe masa sf. altar, îl îngheaţă cu totul şi-i face să vină cât mai rar pe la sf. biserică, doar poveştile şi le pot face şi pe drum ori în cutare crişmă, iar oraş în cafenea.

Prin urmare nici naia şi nici tinda bise­ricii, eu atât mai puţin altarul, nu permit ni­mănui, nici preotului, ba lui chiar mai puţin ca oricui altuia, o conversaţie, de orice natură, cuoricine altul, decât cu Dumnezeu, atât înainte, cât şi după serviciul sfânt. Şi dacă vrem să in­trăm şi;eşim reculeşi şi recreaţi dela orice ser­viciu petrecut în Casa Domnului, să fim cel puţin noî preoţii cu toată atenţiunea Ia tot ce facem, la felul cum ne mişcăm, vorbim, stăm sau privim. Suntem doar catolici, iar în bisericile şi la serviciile divine catolice, în oricare ţară ai merge, ca Austria, Elveţia, Ceho-Slovacia, şi chiar şi la noi, nu se vorbeşte de loc, în nici un timp şi din partea nimănui; nu se fac preumblări sau mişcări inutile şi superflui, ei cufundaţi toţi şi toate In rugăciune, cântând sau privind chipurile sfinte urmăresc cu aten­ţiunea cea mai mare actul măreţ, ce se să­vârşeşte în Casa şi la altarul Domnnlui.

Aşa să fie şi Ia n o i !

U N I R E A * n u p o a t e l i p s i d e p e b i r o u l n i c i u n u i p r e o t ş i i n t e l e c t u a l a l b l s e -r ic l i n o a s t r e "

Ştiri mărunte P e r s o n a l e . Intorcându-se dela Bucureşti,

unde au prezentat guvernului doleanţele btse-ricii noastre privitoare la nedreapta scădere a salariilor preoţeşti, Preasfinţiţii noştri arhierei s'au întrunit Miecuri, 3 Nov. c. din nou în con-ferenţâ episcopească, la Blaj. Sfatul, prezidat de I P. S. Sa păr. mitropolit VASILE, a ţinut până seara, luând hotărîri importante în che­stiunile puse la ordinea zilei: situaţia bugetară a bisericii, reforma învăţământului teologic, măsuri pentru unificarea liturgică etc. In dimi­neaţa următoare înalţii oaspeţi ai păr. mitro­polit au plecat spre reşedinţele lor, cuescepţia PreasJ'intitulai Alexandru al Lugojului, care va săvârşi mâine, Duminecă, consacrarea bisericii noastre din Chiheriu.

î n t r e g i r e a c o l e g i u l u i c a r d i n a l i l o r . Pi-ecum »o file, cu totul ai u tbu i iă fie 70 de caidinali. Nu se prea întâmplă însă să fie în număr complet. Actualminte, în urma morţii card. Ragonesi, sunt numai 56. Aşadar 14 lo­curi sunt vacante. Şi, dată fiind bătrâneţa unora din ei, e cu putinţă să devină vacante, în cu­rând, şi mai multe. De aceea se vorbeşte foarte insistent despre un apropiat consistoriu, in care Preafericitul Părinte va crea mai mulţi cardi­nali noui. Asta o reclamă apoi şi interesele bi­sericeşti italiene, deoarece numărul purpuraţilor străini întrece deja pe al celor italieni (29 faţă de 26). Dintre cardinalii cari petrec în Roma, patru sunt străini: Fruhwirth (austriac), Van Ros-sum (olandez), Ehrle (neamţ) şi L6picier (francez). — Nerăbdarea cu carea e aşteptat noul con­sistoriu papal, prin urmare, e uşor de înţeles

A n g l i c a n i s m u l p e n t r u e x e r c i ţ i i l e Sp i r i t ua l e . Cam pe ia mijlocul veacului titcut s'a iaceput in Anglia o mişcare de simpatizare cu exerciţiile spirituale ignaţiene. Mişcarea a-ceasta, căreia îi aparţine şi convertirea cardi­nalului Newman, a tot crescut în intensitate, in congresul anglicano-catolic ţinut la Londra In 1920, referentul cauzei a propus şi pretins câte o casă de exerciţii pentru fiecare eparhie. »Association for Promoting Retreats* şi-a a-propiat întru totul acest gând mare, pe care îl slujeşte direct şi gazeta »Vision«, făcând pro­pagandă pentru exerciţii şi recomandând, a-desea, cărţi catolice, ca de ex. Predicele păr. jezuit Martindales. Astăzi îi stau la dispoziţie acestei mişcări 43 case de exerciţii. Cea mai mare, — cu 33 camere de unul — a fost inaugurată în 26 Ian. 1929, în Low Fell, Ga-teshead. — S'a scris (!) ceva şi la noi pe a-ceastâ temă. Fi-ne-va dat s i vedem cândva acest dor realizat?

L o c a l e . Dumineca viitoare, a XXIV-a dnpâ Rusaiu, va predica în catedrală păr. Oc-tavian Modorcea, profesor al liceului de băieţi.

— Dumineca trecută s'a ţinut adunarea generală a despărţământului Blaj al Astrei, în comuna Cisteiul român. Numeroşi intelectuali din Blaj au luat parte Ia congresul, pe care mulţimea şi însufleţirea poporului din comună şi jur 1-a transformat tntr'o frumoasă manife­staţie culturală. Din programul desfăşurat după si. Liturghie sărbătorească din biserica parohială se remarcă conierenţele dlor Al. Lupeanu-Melin, directorul despărţământului şi a prof. Dr. Co-riolan Suciu. Premierea mamelor cari au avut cei mai sănătoşi şi mai îngrijiţi copii mici, este un gând bun, pe care deap. Blaj 11 cultivă cu mult folos.

G l a s u l I n i m i l o r b u n e . Fineţa, care-i este proprie inimii femeieşti, o face să aibă mai repede intuiţia răului ce vine şi să simtă mai adânc durerea loviturii Indurate, ori fit şi nu­mai pregătite. Femeia spaniolă se dovedeşte a

primă în această notă. Preşedintelui camerii a-cestor zile de învolburare i-s'a inmanuat o ru-gare a femeilor catolice din Spania, purtând 1.500.000 de subscrieri, în care se cere să nu fie abrogat, fără o prealabilă înţelegere cu Papa, articolul din Constituţia a. 1867 referitor la raporturile dintre stat şi biserică. Se mai pretinde apoi să fie declarată obligatoare in­strucţia religioasă In şcoală; căsătoria să fie considerată ca indisolubilă şi toate feţele bise­riceşti silite să-şi părăsiască eparhiile să reca­pete dreptul întoarcerii la slujba de mai 'nainte. — Sunt puţine nădejdi că acest glas al cinstei şi al cuminţeniei va fi ascultat. Faptul însă c'a sunat cu atâta căldură şi din atâtea inimi e o mare mângâiere pentru ziua de mâine. Nu se poate pierde o luptă în care se angajază ma­mele, soţiile, logodnicele şi până şi copilele nevinovate, cu tot devotamentul de care-s ca­pabile.

P ă m â n t u l s â n g e l u i j u b i l e a z ă . în­depărtata Corea poate fi numită pe drept cu­vânt pământ al sângelui. închisă până bine de curând, sub pedeapsă de moarte, oricărui străin, colţul acesta de lume a fost udat, între anii 1801—1866 de sângele alor numai puţin de 8000 de creştini. (Cel dintâiu corean se botează în-tr'ascuns la 1777, In Peking, cu prilejul unei delegaţii diplomatice). După anexarea ei, în 1905, la Japonia, e mai uşor de apropiat. Bene-dictinii germani îşi clădesc mănăstire în Tokwon, la 1920. Şcoala benedictină deschisă la Wonsau, înainte cu 10 ani, cu 7 copii, acum are 620 elevi. Călugăriţele au o grădină de copii, o şcoa'ă pentru săraci şi alta de seară. In 21 Sept. c. cei cinci ierarhi catolici ai Coreei au ţinut praznic mare în amintirea celor 79 mu­cenici Coreani, martirizaţi între 1839—1846 si beatificaţi în 1925. Bucuria a fost a tuturor celor 110.725 catolici coreeni, cărora li-se vesteşte cuvântul evangheliei dela altarele celor 226 bi­serici, din partea celor 93 preoţi străini şi 65 indigeni, 3 vicari apostolici şi 2 prefecţi, mult ajutaţi şi de cele 58 surori străine şi 169 indi­gene. — Pământul sângelui mucenicesc, pă­mânt prilegiuitor dejubilee bisericeşti. In Corea şi pretutindenea...

Din s t e a d e t e a t r u —- c ă l u g ă r i ţ ă . Necredincioasă odinioară, Suzanne Deiorme, 0 toarte elogiată actriţă a Parisului, zilele trecute, a schimbat lumea de sgomot şi strălucire a rampei cu simplitatea şi sigurătatea mănăstirii maicelor dominicane. Făcând aşa cum a făcut, fermecătoarea interpretă a piesei «Cântec de leagăn*, — piesă ce a fost jucată de două sute de ori — şi-a dus la îndeplinire botărîre» ne­strămutată a inimei sale îndrăgostite de idea­lurile suprapământene ce-i luciau tot mai învi-tâtoare prin nourii de fum a gloriei de scenă. Nu-i exchis ca acest pas al ei să fi fost gră­bit şi de pilda dş. Hautin, membră a Comediei Franceze, care-i premersese pe aceeaşi cale a mănăstirii, abia câteva luni mai în urmă. Sufletele nobile, mai curând ori mai târziu, îşi văd limpede idealul şi sunt destul de tari să-şi închine viaţa slujbei lui, ori câte piedeci li*s'ar pune în cale, şi orice jertfe li-s'ar cere.

Cărţi & Reviste LIVIU REBREANU: Metropole. Bucureşti

1931. (Ed. „Cartea Românească). Preţul 90 Lei. In frate cumpănite şi art ist ic c i ie la te , d. Rebreanu

pr inde în cele 296 pagini ale cărţiii sale, obserra ţ i i le făcute şi impresiile culese in călătoriile din 1926 ţ i 1927 la Berlin, Roma şi Paris. Mai puţin in teresat d e pe isa-giile şi minunile firii, la fel de admirabile şi indiferente or iunde, dsa caută pretut indeni omul, sufletul, cu mani­festările acestuia in ar tă , religie, viaţă socială. Şi i ibu-teş te s i capt ive ie a tenţ ia cetitorului făcandu-1 tr ibutar cu admiraţ ia sa tenacităţ i i şi calmului german, precum şi geniului latin veşnic activ, necurmat expr imtndu-ae

P a g . 8 U N I R E A Nr. 45

în noui şi noui străluciri, pe toa te tărâmurile realizărilor e t ico-este t ice . Reţinem remarca sugestivă şi de profundă intuiţie: »In atmosfera de adoraţ ie şi resemnare simţi instinctiv că aici (în basilica Sf. Petru) bate inima ome­nirii, că numai de-aici pot porni îndemnuri de împăcare şi linişte, care să fie înţelese adânc de întreaga omenire. Fi indcă numai aici poate să coboare to tdeauna Duhul Sfftnt din nemărginirea dumnezei r i i . ..« Puţine cărţi le laşi din mâini mai elevat sufleteşte, ca această lucrare a d. Rebreanu.

Dr. ROMUL BOILA: Studiu asupra reor­ganizării statului român întregit. Ou j , 1931. Pg. 62. Preţul ?

Plecând din convingerea că tendinţele cential is te cari s tăpânesc viaţa noastră publică dela unire încoace sunt o mare nenorocire şi primejdie naţională, profe­sorul de drep t consti tuţ ional al universităţii din Cluj soco teş te a rden tă nevoia unei radicale reorganizări a statului român, în sensul unei largi, poate chiar prea largi, descentralizări . — Cartea a stârnit mare vâlvă. Eia iiresc. A adus însă autorului alături de aprecieri violente, şi o seamă de inzulte neîngăduite şi nemeri ta te . Oricine are dreptul să gândească. Poa te greşi. Dar greşala nu se dovedeş te şi nu se îndrep tea iă prin înjurături. Mai ales dacă ea a izvorît dintr 'o necontes ta tă dragoste de nesm.

PETRU TĂMÂIAN: Viaţa sf. Ioan Gură de aur. Oradea. 1931. Preţul: 10 Lei.

P e cât de folositoare sunt vieţile sfinţilor şi pe cât de bogată este l i teratura altor neamuri şi colecti­vităţi catolice, în asemenea produse , pe atât de săraci •un tem noi, românii uniţi, în această privinţă. De aceea apariţia unei lucrări de această natură numai cu bucurie o putem semnala. Mai ales dacă-i şi scrisă cu grija ce se observă la păr. canonic Tămăian şi ne poartă in lumea de gânduri , lupte , şi izbânzi ale unei perso­nali tăţ i ca sf. Ierarh Ioan cel cu rostul de aur, stâlpul neclăt inat al drepte i credinţe şi al moralei neştirbite într 'o vreme de ruşinoase târgueli păcătoase capitulări in faţa fărădelegii sus puse, ipocrite şi agresive. — Ceti­rea acestei cărticele face bine. O recomandăm călduros.

BIBLIOTECA POPORALĂ A ASOCIA-ŢIUNII („Astra"). Apare lunar. Sibiu. Nni 181—185. Preţul fiecărui număr: 10 Lei.

Frumoasa colecţie de broşurele înţelepte , pe cari >Astrat le pune în mâna poporului dela sate, sporeş te neconteni t . In 1931 au apărut : >Îngerul a strigat*, poezii naţ ionale de I. U. SORICU- înviind amintirea eroilor legendari ai neamului , poesii le dlui Soricu sunt potr ivi te de declamat la festivaluri şi serbări şcolare. — tMarii cântăreţi: Alexandri, Coşbuc, Alexandrescu*, trei conferenţe de I. AGÂRBICEANU. Scrise pe înţelesul poporului şi înfăţişând icoana întreagă a vieţii şi ope­rei marilor poeţi , aceste conferenţe sunt un ajutor ne­preţui t pentru propagandişt i i culturali ai »Astrei«. — ^Arhanghelul dela Turda*. Icoane din istoria uciderii lui Minai Viteazul. Povest i re istorică de A. NANU. Uci­derea mişelească a marelui erou es te descrisă viu, în graiul cronicarilor. — *Ce trebue să ştim despre boalele molipsitoare ?* de Dr. lOSIF STOICHIŢIA. Cărticică de mare folos pentru poporul dela sate, pe care îl învaţă cum să cunoască şi cum să se ferească de prăpădul aces tor boale. — ^Copiii Ursuţului şi alte povestiri pentru popor*, de IOAN POP-RETEGANUL. Va face mare bucurie copiilor şi tineretului dela ţară, inima căruia sfătosul povesti tor o cunoaşte ca nimeni altul.

MĂRIA. (Rev. „Observatorul" Nr. 4 - 8 ) Beiuş 1931. Preţul: 80 Lei.

Scoţând acest număr omagial, Părinţii Asuumpţio-nişti şi-au deobligat pe toţi cinstitorii români ai Maicii proslăvite de soborul efesin acum cincisprezece veacuri, aniversarea căruia s'a făcut în acest an şi se face încă în cadrele bisericii catolice, dela răsărit şi până la apus, eu o însufleţire vrednică de Preasfânta. Material bogat si variat : contribuţii din peana celor cinci ierarhi ai bisericii noas t re ; studii t raduse sau semnate de Paul Henrjr, Gh. Pteancu, I.(oan) G(eorgescu), C. Jeglot; re­produceri caracteristice din Gala Galaction, I. Boroş, B. Cireşeanu, Miron Cristea, V. Bojor, A. Tăutu ş. a.; poezii mariane din Dante , Sandu Tudor, Voiculescu, Manioni, Caragiale, Al. P. Dafin, Eminescu : Qoethe , S. FI Marian, ş. a. fac din această t ipăritură o antologie mariană din­tre cele mai drăguţe şi mai bine venite. Numeroasele ilustraţii ce o împodobesc nu fac decât să-i măriască atracţia. Bine ar fi să-şi aibă răspândirea cuvenită în cercuri cât mai largi.

T e l e f o n u l „ U n i r i i "

G. L. S a t u - M a r e . Ne bucurăm de interesul ce aveţi pentru problemele bisericeşti . Mai ales că sun tem şi noi exact de aceeaşi pă re re : slujbele noas t re biseri­ceşti sunt bune şi frumoase aşa cum sunt şi cum le-am moşteni t . Să ne dăm silinţa nu să le ciopârtim, ci să le facem frumos. Şi dela alţi mireni am primit păreri ase­mănătoare . De aceea credem de prisos să mai publicam cele trimise, din moment ce am rămas fixaţi cu toţii pe lângă acest punct de vedere şi discuţiunea o putem socoti încheiată.

N. Mediaş . Credem că dreptatea cauzei noastre este prea evidentă, decât să fie nevoie d e acţiuni mari, ca cea preconizată la Mediaş, pentru isbânda ei. Avem toată nădejdea, că M. Sa Regele, înaintea căruia arhie­reii noştr i vor duce în curând durerea noastră , va lace drepta te . — De aceea, să aşteptăm până ce vom fi isprăvit toate căile paşnice. Pentruca nimeni să nu ne poată băga de vină, câ suntem tulburători ai păcii. Deo­camdată deci stăm pe lângă ceeace am scris în trecut si­noadele protopopeşt i să discute temeinic şi sS protes­teze categoric şi demn, la toţi câţi se cade Pe urmă vom vedea ce avem de făcut. Căci, evident, nu vom îngădui să fim călcaţi în picioare. Şi avem şi cu ce să ne apărăm!

O. Ba ia -Mare . Spuneţi , vă rugăm, redacţiei dela >Baia-Mare< că »pentru de a atinge scopuU urmărit de patronii săi liberali nu e prea cuminte să insulte preo-ţimea, aşa cum o face, în 29 Oct. unul dintre anonimii ei, care, pe deasupra, nu şt ie »ce scop urmăreşte aso­ciaţia românilor uniţ i ; ce activitate a desfăşurate, totuşi se crede în drept a se ridica împotriva ei. — tntr 'ade-văr ar putea avea »alte lucruri mai ser ioase şi mai ur­gente» decât să se căanească cu astfel de exhibiţii prea liberale, dar prea puţin cerebrale !

S. S ighe t Ştim şi noi că directorul »Gazetei Ma­ramureşene» este părintele Bîrlea. Ne place să credem însă, că nu tot ce se publică acolo are aprobarea lui. Este, de pildă, cu neputinţă ca un preot unit să în­demne pe maramureşeni , intelectuali şi ţărani, »sâ se facă apostoli ai ideilor lui N. lorga şi s ă i îngroaşe rândurile», fără să aibă un cuvânt pentru uriaşa nedrep­tate pe care o face bisericii noastre guvernul prezidat de acelaş N. Iorga Ar fi o prea mare absenţă dela da­torie. De aceea, mai aş teptăm cu judecata Vom vedea ce va face de-acum păr. director ai gazetei, care este şi deputa t în tabăra guvernului.

Dr. S. Oradea . Confirmăm primirea abonamentu­lui pe anul curent .

Oficiul pa roh i a l , S imand . Am primit abonamen­tul pe doi ani.

Oficiul pa roh i a l , Vezendn . Chităm primirea su­mei de 200 Lei, abonament pe 1931.

B. Rft«boeni-f e t a t e . Am primit 50 Lei, în contul abonamentului , iar restul s'a predat >U. P «.

OficinI pa roh ia l , Ginn'.>.i. Chităm primirea abona­mentului pe anul curent.

S. Oinr i tău . Am primit 200 Lei, abonament pe 1930.

Dr. L. Groşi. Am primit suma tr imisă.

In 9 Ovtomvrie a. c. a trecut la cele vecinice, Ia vârsta de 66 ani

M ă r i a P o p a n. N a n preoteasa vlduvâ

O deplâng fiiişi fícele: Dr. Emil Pop, adv., A'ud, fost prefect, Romul Pop, preot, Aiud; Virginia Popa, preotesei văduvă; Lina mir . preot Iuliu Busoiu,; Tiţi Bar. Dr. Nteolac Mareu şi familiile lor, cari totodată si mulţumesc tuturor acelor», cari pria participare la înmormântare in 11 Oct. a. c. sau în scris au luat parte la durerea lor.

in atenţia parohiilor 911 curatoratelor bisericeşti •

COMANDAŢI

C L O P O T E de ca l i t a te supe r ioa ră , la cel mai m a r e

depozi t r o m â n e s c din A r d e a l :

A L E X A N D R U A N C A c l u j , str. Regina măria no. 43. T o t a i c i : Policandre, Sfeşnice, Ornate şi

Recvizite bisericeşti, Prapori, Cărţi preo­ţeşti şi de rugăciuni. Diferite predici,

VERSURI LA MORŢI (cântări fu-nebrale pentru femei, bărbaţi şi

copii). Teatre poporale şi şco­lare, monoloage, dialoage.

Medali i d e a luminium pt . Reuniuni , cu inscr pţ ie

d u p ă dor in ţă , e tc e tc . C e r e ţ i p r e ţ e u r e n t d e t a l i a t .

TURNATORIE DE C L O P O T E

F R I T Z K A U N T Z fost

S C H I E B & K A U N T Z S i b i u — S t r . M o r i l o r 2

Livrează clopote de biserică pe garanţie de ani îndelungaţi, turnate din material de prima calitate ca înainte de răsboiu efep-tuate în mod artistic. Experienţă înde­lungată, de ani de iile, asigură o muncă

ireproşabilă şi un sunet armonios.

Cereţi oferte speciale! Pe scrisori rog a se indica adresa precisă

15—? 999

Cartea de rugăciuni: laudati pe domnul

legătură d e pânză costă numai 30 Lei, în pieie 90 Lei.

Are cuprins bogat, format mic, exterior plăcut. — Se poate

avea dela editor: C o r n e l D ă r ă b a n t h protopop onorar, paroh în Arded,

judeţul Satu-Mare.

A APĂRUT A APĂRUT

X t f i

Cetiţi şi răspândiţi; „ U N I R E A "

„Teologia pastorală de canonicui Dr, Nicolae Brîneeu, Voi. I, P ă s t o r u l ş i T u r m a (Hodegetica). Cu o prefaţă

de I. P. S Valeriu Traian Frenţiu, arhiepiscop de Ordaea. P r e ţ u l : b r o ş a t Lei 3 5 0 , l e g a t Lei 3 8 0 .

Până nu intră în comerţ, se poate avea la autor cu preţul de : Lei 280 broşat şi 310 legat. Grăbiţi cu comanda. Adres. i: Dr . N i c o l a e B r î n z e u , c a n o n i c Lugoj j . Severin.

15-25

HOFER No. 3 încetează transpiraţia Tipografia Seminarului teologic greco-catoiic—Blaj