Sistematizarea tehnicilor FNP se prezinta astfel: tehnici fundamentale (de baza) – sunt indispensabile, se regasesc in orice act

kinetoterapeutic. Se caracterizeaza prin faptul ca efectele lor nu depind major de cooperarea constienta a pacientului

tehnici speciale, sunt folosite pentru promovarea etapelor controlului motor, si au fost sistematizate de Dr. T. Sbenghe in generale si specifice, dupa cum isi pot gasi aplicabilitatea in toate sau doar in anumite etape ale controlului motor.

Tehnici cu caracter general, aplicabile in toate etapele controlului motor:

Inversare lenta (I.L.) consta din o succesiune ritmica de contractii izotonice rezistive alternative ale antagonistilor si agonistolor dintr-o schema de miscare, pe toata amplitudinea si fara pauza intre inversari. Practic se realizeaza miscari active cu rezistenta tolerata, pe ambele sensuri ale unei directii de miscare, fara a face pauza la trecerea de la un sens la celalalt. Rezistenta aplicata este crescuta treptate, astfel incat rezistenta opusa sa fie maxima, cu conditia realizarii miscarii pe intreaga amplitudine de miscare posibila (astfel se asigura o recrutare a unui numar maxim de motoneuroni). Daca exista un dezechilibru muscular, prima data se lucreaza pe musculatura mai puternica (antagonista) – rezistenta opusa musculaturii puternice, creandu-se astfel un efect facilitator pe musculatura slaba (agonista). Ultima rezistenta se opune schemei miscarii agoniste.

Inversarea lenta cu opunere (I.L.O.) este reprezentata de o succesiune ritmica de contractii izotonice rezistive alternative ale antagonistilor si agonistilor dintr-o schema de miscare, pe toata amplitudinea dar cu ”pauza” intre inversari, reprezentata de contractie izometrica. Varianta a inversarii lente aceasta introduce contractiile izometrice la sfarsitul fiecarei amplitudini de miscare.

Contractii repetate (C.R.) se indica in cazul in care o miscare nu poate fi initiata sau nu se poate realiza constant si/sau pe intreaga amplitudine datorita hipotoniei musculare (exista raspuns slab, pe o componenta de miscare intr-un anumit sector). Actiunea consta din o suita de intinderi executate pe muschiul agonist alungit si se bazeaza pe efectul reflexului miotatic. Se recomanda ca inainte de aplicarea tehnicii, sa se execute contractii izotonice pe musculatura antagonista normala, pentru a facilita musculatura agonista slaba, prin inductie succesiva (reducandu-se oboseala muschilor slabi agonisti, si crescandu-se capacitatea de contractie a acestora). Se aplica in trei situatii diferite astfel:

muschii schemei de miscare au forta 0 sau 1, si nu se poate sconta pe initierea voluntara a miscarii

muschii schemei de miscare au fosta 2 sau 3, pe toata amplitudinea muschii sunt activi pe toata schema de miscare, dar forta nu este egala pe toata amplitudinea

de miscare

Secventialitate pentru intarire (S.I.) este utilizata cand exista deficit la nivelul unui lant cinematic – pentru o anumita componenta a schemei de miscare, pe un anumit sector sau pe toate componentele schemei de miscare, si urmareste iradierea impulsurilor de la musculatura puternica catre musculatura slaba, in cadrul unei scheme de miscare. Practic, se executa schema de miscare cu contractie izotonica, pana in punctul unde exista componentele musculare puternice, unde se solicita o contractie izometrica de 5-6 secunde. Pe parcursul executarii izometriei pe musculatura puternica, se continua miscarea izotonica pe musculatura slaba, executandu-se scurte intinderi pe musculatura puternica. Izometria se realizeaza in punctul optimal – pentru flexori in zona mijlocie a arcului de miscare, iar pentru extensori in zona scurtata, si se mentine atata timp cat se performeaza contractia izotonica.

Inversarea agonistica (I.A.) consta din realizarea unei succesiuni ritmice de contractii concentrice si excentrice, pe musculatura agonista a unei scheme de msicare in scopul cresterii recrutarilor de motoneuroni. Practic se executa o miscare concentrica impotriva unei rezistente tolerate, pana la un

anumit punct, cand se practica o msicare excentrica pe o distanta mica; apoi din nou miscare concentrica, excentrica etc. Pentru a mari eficienta tehnicii se mareste treptat amplitudinea de executie a contractiilor excentrice – concentrice.

Tehnicile speciale FNP specifice sunt caracteristice fiecarei etape a controlului motor:

tehnici pentru dezvoltarea mobilitatii:

Initierea ritmica (I.R.) este indicata in limitarea de mobilitate atat de cauza hipertonie musculara cat si in hipotonii. Ea se bazeaza pe echilibrarea tonusului agonist-antagonist realizata prin mobilizarile pasivo-active. Actiunea diferentiata pe hipo sau hipertonie musculara se realizeaza prin adaptarea ritmului si tempoului miscarilor. Daca in hipertonie se urmareste relaxarea musculara, in hipotonie scopul este de mentinere a memoriei kinestezice si a amplitudinii de miscare. Practica se executa mobilizare pasiva, pasivo-activa, activ libera pe intreaga amplitudine a schemei de miscare, cu intensitate si ritm in functie de cauza care sta la baza limitarii de mobilitate, iar cand miscarea devine posibila se continua cu aplicarea unei rezistente, care sa permita performarea miscarii pe intreaga amplitudine.

Rotatia ritmica (R.R.) este recomanda in dificultatile de miscare cauzate de hipertonie musculara. Prin utilizarea mobilizarilor pasive sau pasivo-active pe componentele rotatorii este declansata inhibitia motoneuronilor prin actionarea mecanoreceptorilor locali, scopul urmarit fiind relaxarea musculaturii hipertone si ameliorarea mobilitatii. Practic se executa rotatii ritmice in axul segmentului, stg-dr, pasiv, pasivo-activ timp de 10 secunde urmate de executia miscarii.

Miscarea activa de relaxare – opunere (M.A.R.O) este indicata in limitarea de mobilitate determinata de hipotonia musculaturii agoniste. Consta din contractie izometrica a musculaturii agoniste in zona de forta maxima, urmata de relaxare brusca, urmata de suita de intinderi si de izotonie cu rezistenta pe intreaga amplitudine. Intinderile se fac cat mai brusc si pe amplitudine pentru declansarea stretch-reflexului, iar msicare este rapida.

Relaxare-opunere (R.O.) este o tehnica pur izometrica care se utilizeaza in limitarea de mobilitate de cauza contractura musculara sau redoare postimobilizare. Prezinta 2 variante, ambele bazandu-se pe efectul contractiei izometrice de la finele amplitudinii de miscare, executate pe musculatura agonista, respectiv antagonista. Practic, in punctul de limitare a amplitudinii de miscare se solicita o contractie izometrica, progresiv crescatoare, urmata de o relaxare lenta, continuata cu contractie izotonica activa, pacientul icnercand sa depaseasca punctul initial de limitare a miscarii. Daca forta muschiului nu permite executia miscarii, aceasta se continua pasiv.

Relaxare-contractie (R.C.) este recomandata in cazurile de hipertonie musculara cu deficit de mobilitate. Se aplica numai antagonistului si consta din contractie izotonica a antagonistului simultan cu izotonie pe componenta rotatorie. Practic, se executa miscarea izotonica pana in punctul de amplitudine maxima unde se solicita pacientului sa realizeze izometrie pe antagonist (impinge/trage si mentine) si concomitent sa roteze maxim segmentul. Nu se utilizeaza in caz de durere => cresterea tensiunii musculare este rapida

Stabilizare ritmica (S.R.), este o tehnica FNP cu caracter general, este indicata in limitarea de mobilitate datorata contracturii musculare, durerii sau redorii postimobilizare. Practic, se executa simultan/alternativ contractii izometrice (cocontractie/izometrie), fara pauza intre inversari, iar la final, dupa obtinerea contractiei maxime se solicita relaxare lenta. Se repeta de 2-3 ori dupa care se cere pacientului sa execute miscarea liber, pe intreaga amplitudine.

tehnici pentru promovarea stabilitatii

Contractia izometrica in zona scurtata consta dintr-o suita de contractii izometrice ale musculaturii tuturor directiilor de miscare, in pozitia in care muschiul este scurtat, cu pauza intre repetari. Urmareste refacerea capacitatii muschiului de a performa o contractie eficienta in zona de scurtare a fibrelor musculare. Rezistenta este asigurata de mana kinetoterapeutului, executandu-se o succesiune de contractii izometrice, cu pauza intre repetari la comanda: trage/impinge si mentine, relaxeaza, trage/impinge si mentine. Se recomanda sa fie precedata de IL sau ILO cu scaderea amplitudinii de miscare astfel incat si urmata, la final, de SR pentru pregatirea cocontractiei.

Izometria alternata (IzA) – consta din executarea alternativa de contractii izometrice scurte ale musculaturii agoniste si antagoniste, fara pauza intre inversari si in diferite puncte ale amplitudinii de miscare in scopul ameliorarii stabilitatii. Se executa pe toate directiile de miscare permise de articulatie si poate fi precedata de ILO (sageata descendenta) si SR, cu izometrie pe amplitudinea dorita a arcului de miscare agonsit (muschi scurtat)

Stabilizare ritmica (SR) este utilizata pentru ameliorarea stabilitatii prin imbunatatirea echilibrului muscular agonist – antagonist, si are la baza izometria -> cocontractia. Practic, se executa simultan izometrie pe agonisti/antagonisti, fara pauza intre inversari, de 2-3 ori, urmata de mobilizare activ libera pe intreaga amplitudine si se reia tehnica. Isi dovedeste eficacitatea si cresterea mobilitatii limitate algic sau redoare postimobilizare.

tehnici pentru promovarea mobilitatii controlate: inversarea lenta (IL) inversarea lenta cu opunere (ILO) contractii repetate (CR) secventialitatea pentru intarire (SI) inversarea agonistica (IA)

tehnici pentru promovarea abilitatii: progresia cu rezistenta (PR) consta din opozitia facuta de kinetoterapeut locomotiei din

diferite pozitii – mers, tarare, patripedie etc. Si urmareste cresterea ariei motorii cerebrale excitate

secventialitatea normala (SN) se adreseaza miscarilor in care componentele implicate au forta normala, dar secventialitatea este incorecta si urmareste invatarea unor engrame corecte de miscare.

dupa criteriul efectelor induse: tehnici de tonifiere (intarire):

contractiile repetate (CR) – se utilizeaza in scopul intariri unui raspuns slab al unei componente de miscare, pe un anumit sector de mobilitate.

Miscare activa de relaxare-opunere (MARO) – se utilizeaza in cazul hipotoniei musculare care nu permite mobilizarea pe intrega amplitudine a unei directii de miscare. Practiv asigura repetitia contractiei izotonice fara efort sustinut.

tehnici de inversare a antagonistilor (alternare a schemelor agonist-antagoniste) inversarea lenta (IL) presupune o succesiune ritmica de contractii izotonice rezistive

alternative alte antagonistilor si agonistilor dintr-o schema de miscare pe toata amplitudinea si fara pauza intre inversari

inversarea lenta cu opunere (ILO) consta dintr-o succesiune ritmica de contractii izotonice rezistive alternative ale antagonistilor si agonistilor dintr-o schema de miscare, pe toata durata amplitudinii dar cu ”pauza” intre inversari reprezentata de contractie izometrica

stabilizarea ritmica (SR) este reprezentata de cocontractia antagonistilor, ca rezultat al contractiilor izometrice alternative ale agonistilor si antagonistilor unei scheme de

miscare.

tehnici de relaxare: inversarea lenta cu opunere – relaxare (ILOR) se aplica schemei miscarii antagoniste

cand exista limitare de mobilitate pe schema agonista si consta din contractia izotonica a componente rotatorii a schemei antagoniste, restul componentelor solicitandu-se izometric, urmata de relaxarea musculaturii agoniste si apoi de contractia izotonica a aceasteia

contractie – relaxare (CR) se aplica schemei miscarii antagoniste in cazul in care miscarea activa pe schema agonista este imposibila si este reprezentata de contractia izotonica a componentei rotatorii a schemei antagoniste, restul componentelor solicitandu-se izometric, urmata de relaxarea musculaturii agoniste si apoi de contractia izotonica a aceasteia.

Relaxare – opunere (RO) se utilizeaza in limitarea de mobilitate de cauza hipertonie musculara. Are la baza contractiile izometrice executate la finele amplitudinii de miscare urmata de relaxare lenta si apoi de contractii izotonice ale musculaturii agoniste pe intreaga amplitudine posibila.

Initierea ritmica (IR) este utilizata in cazul limitarii (de cauza hipertonie musculara) sau imposibilitatii initierii miscarilor (de cauza hipotonie musculara). Ca si tehnica de relaxare este indicata in cazurile de hipertonie musculara in scopul diminuarii tonusului muscular ceea ce permite cresterea amplitudinii de miscare.

Rotatia ritmica (RR) este indicata in caz de hipertonie cu dificultati de miscare activa. Are la baza efectele mobilizarii pasive si pasivo-active pe componentele rotatorii ale unei scheme de miscare, respectiv scaderea tonusului muscular prin alungirea muschiului (stretching)