DINOZAURIIFlorescu Mihaela

Ce sunt dinozaurii?

Notiunea de dinozaur desemneaza orice membru al unui grup de aproximativ 1300 de reptile care a aparut in perioada Triasicului mijlociu si tarziu, acum aproximativ 200 milioane de ani.

DescoperirePrimele ramasite ale dinozaurilor au fost descoperite in Anglia prin anii 1820. Pe la 1840 erau cunoscute deja cateva genuri, ceea ce i-a permis marelui anatomist Richard Owen sa le dea numele de Dinosauria (din greceste, “reptile teribile”). Prin aceasta, el a admis singularitatea dimensiunii lor in lumea animala, mediul terestru de viata, pozitia lor verticala, includerea ultimelor cinci vertebre in centura pelviana. Totusi, pozitia bipeda a dinozaurilor –neobisnuita pentru o reptila, si care a dus la multe speculatii cu privire la comportamentul, psihologia si modul lor de locomotie- nu a fost recunoscuta decat odata cu expeditiile din anii ’80 ai aceluiasi secol cand au fost recuperate primele schelete complet pastrate.

Caracteristici comuneale dinozaurilorDinozaurii se caracterizeaza prin pozitia erecta in care membrele sunt aduse mai mult sau mai putin sub corp la fel ca la mamifere, si nu in parti ca in cazul crocodililor, soparlelor si broastelor testoase. Ei au in comun aceasta caracteristica cu pterozaurii, cele mai apropiate rude ale lor, ca si cu descendentii lor pasarile. Amprentele lor arata ca dinozaurii bipezi paseau in acelasi mod ca si pasarile, punand un picior in fata celuilalt, cu degetele orientate catre interior. Dimensiunea creierului lor varia in raport cu dimensiunea corpului, fiind minima la Sauropode si maxima la carnivorii mici.

Puii dinozaurilor

Puii dinozaurilor ieseau din ouă, în cuibul făcut de părinţi. Ouăle de dinozauri aveau cam 20 de centimetri. Pui mici rămâneau o vreme în cuib unde erau hrăniţi de către părinţi la fel ca puii păsărilor de astăzi.

Specii de dinozauri

Carnozaurii Carnozaurii au fost cei mai mari dinozauri carnivori. Acestia aveau capul si maxilarele mari cu dinti puternici si incrucisati. Ajungeau la lungimea de 15 m si inaltimea de 6 m. Menbrele anterioare erau mai mici decat cele posterioare si prezentau gheare puternice cu care sfasiau prada, iar gatul era scurt si puternic.

SAUROPODELE

Au existat dinozauri de talie mica, ca de exemplu Compsognathus, celmai mic rapitor, si dinozauri uriasi, cum ar fi Sauropodele (dinozauricu membre de soparla). Cele din urma erau ierbivore cu talieimpresionanta; aveau gatul lung, care se termina print-un cap foartemic raportat la dimensiunile corpului. Datorita gatului lung, puteauajunge la frunzele gustoase din stratul superior al arborilor. Dintiiincisivi, in forma de calus, erau folositi pe post de `'grebla",adunand frunzele de pe crengi, iar cu dintii molari, bonti, macinauhrana.

Tyrannosaurus Tyrannosaurus ("soparla tiran") avea 12 m lungime si peste 8 tone greutate. Dintii incurbati aveau peste 16 cm lungime, deci cam lungimea dosului maini unu om adult. Majoritatea dinozaurilor rapitori, inclusiv Tyrannosaurus, umblau pe cele doua membre posterioare, motiv pentru care isi puteau urmari prada cu o viteza mare. Membrele anterioare, foarte scurte, erau situate cu mult deasupra solului. Varful picioarelor semanaq cu dosul palmei si se termina cu doua degete cu ghiare.

Cercetatori nu stiu foarte precis ce rol aveau membrele anterioare la Tyrannosaurus, dar se presupune ca lear fi folosit pentru a se agata de victima. Uni specialesti considera ca Tyrannosaurus ar fi folosit membrele anterioare atunci cand se ridica in doua picioare dupa un somn sau odihna

Ornithomimide Imagine Caracteristici

Ornithomimidele erau vanatori straluciti, avand ochii mari, creierul dezvoltat si aspectul general asemanator cu al strutului. La fel ca acesta din urma Ornithomimide avea o alimentatie variata, consumand atat insecte si fructe, cat si animale mai mici. Pentru a gasi hrana aveau obiceiul sa caute oualele ingropate de diversi dinozauri, sapand pamantul sau ciugulind scoicile, la spargerea carora nu intampinau greutate datorita ciocului foarte puternic. Desi nu aveau dinti puternici sau gheare ascutite pentru a se apara, viteza pe care o puteau atinge si inteligenta acestora faceau ca foarte putini dinozauri sa-i poate prinde. Ornithomimus este una dintre cele mai reprezentative specii ale acestei familii. Avea capul mic si maxilarul asemanator cu un cioc lipsit de dinti. In timpul alergarii isi tinea coada dreapta si ridicata, pentru a-si pastra echilibrul capului si gatului. Atingea viteza de pana la 64 km/h. Avea labele cu gheare care erau in permanenta gata de atac.

Coelurosaur

Acesta face parte din categoria dinozaurilor carnivore mici, inzestrati cu oase goale pe dinauntru, avand o greutate foarte mica si fiind - in acelasi timp - un bun alergator. Cel mai mic dinozaur din categoria dinozaurilor carnivore mici avea marimea unei pisici domestice si greutatea de cateva kilograme. Mai este intalnit sub denumirea de Coelurus. Principala Specie a acestuia era Ornitholestes. Acesta se hranea cu broaste si soparle si isi folosea ghearele ascutite ale labelor.

Stegosauri

Cel mai cunoscut exemplar al acestei categorii il reprezinta Stegosaurus-ul. Acesta masura aproximativ 9 metri, avea membrele posterioare mai lungi decat cele anterioare (deci toata greutatea trunchiului era suportata de membrele anterioare). Oarecum ciudata era dimensiunea capului (care avea diametrul de aproximativ 40 de cm) si a creierului, care nu era mai mare decat o nuca.

Crestele osoase ale acestuia erau foarte ascutite si se situau perpendicular pe spatele animalului si pararele intre ele, intinzandu-se de la cap pana la coada. Nu se stie exact cum erau acestea asezate, desi s-au gasit mai multe schelete bine pastrate

Dinozauri cap de rata

Dinozaurii cap-de-rata mai sunt numiti si Hadrozauri. Acestia se remarca prin varietatea speciilor, fiind cei mai cunoscuti din toate grupurile de dinozauri. Multi dintre ei aveau o cresta ciudata, de diferite forme si aveau un cioc in partea din fata a capului care seamana cu botul ratelor, de unde le provine si numele. Ciocul acestora avea dinti numai in mandibula, fiindu-le necesari pentru a rumega iarba sau diferite plante (frunze, flori, seminte sau fructe) si care se inlocuiam dupa ce randul precedent se distrugea.

Dinozauri cap de rata - imagini

Dromeozauri

Cel mai cunoscut Dromezaur a fost Deinonychus. Acesta era inalt de 2 metri si lung de 3 metri. Capul era mare si maxilarele puternice, in care erau infipt dinti curbati spre interior si cu varfurile crestate, perfecte pentru a sfasia pielea groasa a dinozaurilor. Deinonychus vanau in cete si puteau dobori astfel un dinozaur erbivor mult mai corpulent decat ei, sfasiindu-l din mai multe parti in acelasi timp cu ghearele lor puternice.

Dinozauri cu corn

Acestia se mai numeau si Ceratopieni si aveau un veritabil blindaj format din coarne dispuse pe bot sau la nivelul spancenelor. Din varful capului pornea un " prapur", care se curba spre varf si protejau gatul si umerii dinozaurilor. Dinozaurii se deplasau in cete si se hraneau cu plante, folosindu-se de ciocul lor puternic si fara dinti.

Au fost doua grupuri din categoria dinozaurilor cu corn: - unul al celor cu gatul lung si cu prapur - altul al celor cu gatul scurt si cu prapur.

Din primul grup reprezentativ a fost Centrosaurus. Prapurul acestuia era dispus cu spini, si avea doua coarne la nivelul sprancenelor si unul in varf. Membrele acestuia erau asemanatoare stalpilor, fiindu-le necesara aceasta forma pentru a-si putea mentine corpul.

Din grupul dinozaurilor cu gat lung, corn si prapur cel mai important era Chasmosaurus. Acesta se caracteriza cu un cap din care se desprindeau doua coarne curbate situate la nivelul sprancenelor si unul singur in varful botului. Pentru a-l proteja cat mai bine prapurul osos era foarte mare si se intindea de la cap pana peste gat si umeri. Acesta era prevazut pe margini cu cu spini si colturi, astfel ca - cu o asemenea dotare - nu indrazneau prea multe animale sa il atace.

Dinozauri cu corn - imagini

Dinozaurii - disparitie1. Prima si cea mai cunoscuta din aceste ipoteze este

impactul unui meteorit urias sau al unei comete cu Pamantul, eveniment ce s-ar fi produs in epoca in care au disparut si dinozaurii. Locul impactului acestui meteorit –identificat recent in peninsula Yucatan, in Mexic- este o “cicatrice” uriasa in forma unui crater cu diametrul de 200 km. Impactul acestui corp ceresc se presupune ca ar fi determinat aparitia unui nor urias de vapori care ridicandu-se si ajungand in atmosfera a acoperit cu o “perdea” nemaiintalnita cerul, oprind astfel razele solare sa mai ajunga pe pamant. Rezultatul a fost inevitabil: vegetatia de pe Terra, lipsita un timp indelungat de soare, a disparut in cea mai mare parte, ceea ce a dus in final si la disparitia dinozaurilor care au murit prin infometare.

Impactul catastrofal al unui meteorit a distrus dinozaurii.

Dinozaurii - disparitie2. A doua ipoteza cu privire la disparitia dinozaurilor este mult asemantoare cu prima, diferind printr-un singur aspect: necesitatea producerii impactului in peninsula Yucatan. Aceasta deoarece aici existau si exista mari depozite de sulf, care in urma impactului au fost proiectate in atmosfera. Raspandirea necontrolata a sulfului in atmosfera a otravit majoritatea formelor de viata, printre acestia

aflandu-se si dinozaurii.

Dinozaurii - curiozitatiDinozaurii-animale cu sange cald ?

Dovezile pe care le detinem cu privire la acest fapt nu sunt concludente. La fel ca pasarile si mamiferele, dinozaurii aveau o rata de dezvoltare foarte mare. Ei nu leneveau ca majoritatea reptilelor actuale. Amprentele lor si dimensiunile membrelor dovedesc ca erau capabili sa atinga mari viteze. Nu exista un singur mecanism de termoreglare care sa poata fi aplicat tuturor dinozaurilor; la fel ca liliecii, pisicile, elefantii sau balenele, care isi controlau temperatura corpului in diverse moduri, si dinozaurii aveau probabil mecanisme de termoreglare la fel de diverse.

Sti ati ca…?

Dinozaurii aveau membre care sprijineau corpul într-o poziţie verticală, aceştia din urmă având mai multe avantaje: puteau face paşi mari, alergau mai repede decât reptilele care se târau pe pământ. Dinozaurii umblau în 4 sau 2 membre. Unele reptile erau foarte agile, alergând cu viteze de peste 50 km / h în timp ce sauropodele cu o greutate de peste 5 tone şi membre puternice, butucănoase, se deplasau mai încet.