florence braunstein - ghid de cultura generala vol. 2
DESCRIPTION
booksTRANSCRIPT
FLORENCE BRAUNSTEIN & SILVESTRE JEAN-FRANCOIS PEPIN
GHID de CULTURĂ Vol. 2
Trecând automat în rândurile nobilimii de robă. Apartenenţa la nobilime interzice exercitarea anumitor profesii, cum ar fi cea de comerciant.
Burghezia cunoaşte o înflorire importantă în timpul domniei lui Ludovic XIV marcată prin aceea că regele îşi alege colaboratorii din rândurile acesteia,
în timp ce nobilimea de sânge cunoaşte un fenomen general de pauperizare, burghezia se îmbogăţeşte şi, după ce adoptă stilul de viaţă nobiliar, doreşte să fie integrată în al doilea ordin al naţiunii, ceea ce se şi întâmplă în cazul celor
ce îşi căsătoresc fiicele cu nobili scăpătaţi. Ţăranii formează majoritatea populaţiei. Servajul a dispărut aproape complet, iar fermierii sunt tot mai numeroşi. Există mai multe categorii de
ţărani, de la cel bogat care posedă pământ, seminţe, animale şi are servitori, până la cel foarte sărac, ce lucrează cu ziua, deplasându-se cu familia dintr-un
loc în altul. Revoltele ţărăneşti care au izbucnit în această perioadă, în 1660 în Bourbonnais, în 1664 în Landes şi 1675 în Bretania, au fost reprimate cu mare asprime.
SECŢIUNEA E MIŞCAREA INTELECTUALĂ DIN EUROPA ÎHV SECOLUL
: al xvii-lea i. mişcarea ştiinţifică în europa 11.1. Caracteristici geni^rale Progresul ştiinţific nu a venit dii^a universităţi, ci aparţine unor grupuri
de amatori culţii Waţi, din rândurile burgheziei sau aristocraţiei. Savanţii! Ţ*iu se cantonează într-o disciplină unica, ci unii dintre 3^i, ca Leibniz sau Descartes, sunt în acelaşi timp filoso: f, matematicieni, fizicieni şi astronomi.
Portret Muzeul LUVru Hals
Cercetătorii şi amatorii luminaaţ; i se grupează în interiorul academiilor
şi îşi practică ş-ti ^inţa graţie creării de observatoare astronomice, ca cell ţ*din Paris (1667), de muzee şi grădini botanice, ca C3-rrădina Plantelor (1626).
Schimbul dintre cercetători «. Este favorizat de publicarea începând cu 1665 a Revistte^i Savanţilor. Este definită metoda experimentală: obser-varea fenomenelor şi experimentarea, enunţarea un eji reguli generale.
1.2. Progresul ştiinţei o^r Matematicile progresează datorit iţă lucrărilor luiFermat (1595_1665), care fondează teoria numerelor şi pune b fazele calculului probabilităţilor.
Descartes (1595-l650) pune bazele geometriei analitice, iar Leibniz (1646-l716) elaborează calculul infinitezimal.
Astronomia progresează cu ger^-manul Kepler (157l-l630), care urmmd teoriile lui Copernic, modificându-Le t acolo unde este cazul, exprirr^ legile fundamentale ale mişcării astrelor. El fo^rmulează „legea lui Kepler" Care
defineşte orbitele eliptice ale planetelor, explicâfând această traiectorie prin atracţia reciprocă a corpurilor grele. Desenează „lunetreta lui Kepler", prima
lunet^ astronomică, ameliorează calculul astronomic al *• • ™™^" Galileo G a l i l e i (1564-l642) descoperă munţii de pe Lună, sateliţii lui Jupiter şi existenţa petelor solare. Profesor de matematică la Pisa, apoi la
Florenţa, reuneşte observaţiile sale astronomice cu cele ale lui Copernic şi Kepler, punând bazele raţionamentului ştiinţific şi ale metodei experimentale. Afirmă că sistemul nostru este heliocentric şi că Pământul este în mişcare, ceea
ce îi va aduce condamnarea Bisericii în 1616. Îşi reafirmă tezele în Tratatul asupra universului lui Ptolemeu şi Copernic, pe care le retractează însă sub
ameninţarea ecleziastică. În 1687 I s a a c Newton (1642-l727) descoperă legea gravitaţiei şi atracţiei universale. Observaţiile se perfecţionează prin punerea la punct a
lunetei de apropiere a olandezului Jansen, a lunetei astronomice a lui Galilei şi a telescopului.
Secolul al XVII-lea înseamnă şi progrese spectaculoase în domeniile fizicii şi chimiei, în 1590, Jansen a inventat microscopul, urmat de realizarea barometrului, perfecţionat în 1643 de Torricelli. Francezul Mariotte (l 620-l684)
stabileşte raportul dintre volumul unei mase gazoase şi presiunea suportată de aceasta. D e n i s P ap i n (1647-l714) constată forţa de expansiune a vaporilor de apă comprimaţi şi construieşte „oala lui Papin", strămoş al motorului cu
aburi. Viteza luminii este calculată în 1676 de danezul Romer. Principalele progrese din chimie, aflată încă în stadiul de observare şi
descriere a reacţiilor, se datorează englezuluiB o y l e (l 626-l691), fondatorul chimiei organice. Ştiinţele naturale progresează graţie luiTournefort (1656-l708), care stabileşte prima clasificare botanică, punând bazele unei metode
mai riguroase. Medicina cunoaşte un progres deosebit prin descoperirea englezului Harvey a circulaţiei sângelui (1615) şi a globulelor din sânge de către olandezul Leuvenhoeck.
II. MIŞCAREA LITERARĂ ŞI FILOSOFICĂ DIN EUROPA < '!: i 2.1. Franţa '. F.j • 2.1.1. Caracteristici generale!' în secolul al XVII-
lea, literatura este marcată de respectul pentru principiile monarhice şi
religioase. Aceasta nu exclude însă practica unui spirit critic, aşa cum întâlnim
la La Bruyere, moralist care nu face nici o concesie atunci când descrie Curtea şi nobilimea de la Versailles. Scriitorii acestui secol sunt atraşi de descrierea a
ceea ce se petrece în interiorul omului, de analiza fluxului pasiunilor sale. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, imaginaţia şi sensibilitatea sunt înlocuite de cultul raţiunii. Genurile literare sunt mai clare, ele fiind
definite de reguli, cum ar fi regula celor trei unităţi -de timp, loc şi spaţiu, însăşi limba este purificată, Căutându-se exprimări Clare şi O reprezentare teatrală. Gravură din 1654.
Precise. Sintaxa, până atunci liberă, este supusă unor reguli stricte. Principalul reformator al limbii este Malherbe, care înlătură provincialismele şi
cuvintele de origine străină. Este susţinut de Academie, care îşi ia sarcina de a supune limba şi stilul unor canoane literare şi de sintaxă bine definite. Trei mari perioade literare caracterizează secolul al XVII-lea:
Preclasicismul (l 600-l660): elaborarea foarte lentă a unei doctrine, proces ce are loc în contextul unor tendinţe diverse – barocă, romanescă, preţioasă,
burlescă. Maturitatea clasică (l 660-l680): epoca regulilor şi a bunului-gust. Criza clasicismului (1680-l715): marcată de Disputa dintre Antici şi
Moderni (l687-l714). 2.7.2. Preclasicismul F r a n 9 o i s de Malherbe (1555-l628), poet oficial al curţii regelui Henric
IV, a lăsat puţine opere: ode, Ode ă Mărie de Medicis (Odă Măriei de Medicis); sonete, Consolat jon ă M. du Perier (Consolare pentru domnul de Perier).
Dorind să purifice limba, el recomandă folosirea unui stil simplu şi clar. Poezia sa tratează despre morală, subiecte de circumstanţă şi se remarcă printr-o muncă asiduă asupra stilului şi o perfectă stăpânire a tehnicilor. Principalii săi
continuatori sunt M a y n a r d (1582-l646) şiRacan (1589-l670). Sub influenţa salonului doamnei de Rambouillet, foarte activ între 1625
şi 1645, se dezvoltă spiritul monden, ca o reacţie contra celui trivial de la curtea lui Henric IV. Spiritul preţios conduce la un nou ideal, cel al „omului cinstit" (honnete homme), politicos, rafinat, buna conduită fiind cultivată ca o
adevărată artă. Excesele rafinamentului conduc la apariţia preţiozităţii, pe care o remarcăm în romanul pastoral sau cel de aventuri: L'Astree de H onor e d'Urfe (1607-l613) şi Le Grand Cyrus (Marele Cirus) de Madeleine de Scudery.
Epopeea preţioasă este ilustrată de La Pucelle (Fecioara) de Chapelain sau C/ovw (1657) deDesmaretsde Saint-Sorlin. Poetul P aul Scarron (1610- 1660)
reacţionează împotriva exceselor preţiozităţii şi reia verva lui Rabelaisf Roman Comique (Roman comic), Virgile travesti (Vergiliu travestit).1 După ce urmează studii de drept, Pierre Corneille (l 606-l684) i consacră
teatrului, cunoscând în 1636 primul său mare succes cuLe Cid (Cidul)? În 1647 este primit la Academia Franceză. Deşi cele mai multe din operele sale sunt comedii -Melite ou Ies Fausses Lettres (Melite sau Scrisorile false, 1629), L
'lllusion Comique (1636) sau Le Menteur (Mincinosul, 1643) – el este celebru mai ales pentru tragediile sale, în care tipul de roman idealizat, împrumutat de
la Titus Livus sau Seneca, aduce în prim-plan eroul tragic de tip cornelian:
Medee (Medeea, l635), Hor ace (Hora (iu, l640), Cinna ou la Clemence d'Auguste
(Cinnasau Clemenţa lui August, l64Q), Polyeucte (l643), Rodogune, princesse des Parthes (Rodoguna, principesă a părţilor, 1644), Nicomede (1651), Attila
(1667), Tite et Berenice (Titus şi Berenice, l670). Tragedia lui Corneille este înainte de toate una a grandorii, în care principalele valori morale îl depăşesc pe om în conduita sa obişnuită, iar dragostea nu este o pasiune oarbă, ci
adeseori o datorie. Atracţia fiinţei iubite se bazează pe meritele sale. Personajele acţionează după principiul voinţei. Datorită unei inteligenţe precoce, personalitatea luiBlaise Pascal (1623-
l662) se manifestă de timpuriu în domenii diverse: la 16 ani este autorul unui Tratat despre conice, iar la 19 ani realizează o maşină de calculat pentru tatăl
său. Din 1651 se instalează la Paris şi frecventează Port-Royal, unde de altfel se va retrage în urma unei revelaţii pe care a avut-o în noaptea de 23 noiembrie 1654. Această noapte va fi descrisă minuţios în Memorial, găsit după moartea
sa. DupâProvinciales (Provinciale), pregăteşte o vastă operă consacrată Adevărului religiei creştine (Ferite de la religion chretienne), operă neterminată.
Notele sale vor fi adunate de Domnii de la Port-Royal şi publicate în parte în 1670, sub forma Cugetărilor (Pensees). Provincialele sunt un pamflet necruţător contra doctrinei iezuite şi
dorinţei de putere a reprezentanţilor ei. În Cugetări Pascal prezintă omul ca incapabil să atingă fericirea, întrucât singur nu poate cunoaşte adevărul şi justiţia. Animat de principiul măreţiei, Pascal este constant sfâşiat de durerea
de a-l nu putea atinge. Un singur remediu îl poate linişti: dragostea pentru Dumnezeu.
Pe lângă autorii care trăiesc, sau încearcă s-o facă, de pe urma scrisului, apare un nou grup de scriitori mondeni, care se consacră relatării experienţei personale sub forma confidenţelor amicale. Mărie de R a b u t i n -C h a n t a l,
marchiză de Sevigne (1626-l696) îşi trăieşte văduvia prematură printr-o corespondenţă asiduă cu prietenii şi mai ales cu fiica sa, doamna de Grignan.
Scrisorile sale sunt un tablou fidel al societăţii timpului său. Doamna de La Fayette (1634-l693) îşi consacră scrisul psihologiei amoroase de 'Scarron face parte dintre scriitorii care cultivă genul burlesc, parodia şi caricatura (n. tr.).
176 la Curte: La Princesse de Cleves (Principesa de Cleves). Franşois de Marcillac, duce de La Rochefoucauld (1613-l680), autor al Maximelor şi duşmanul său intim, C a r d i n a l u l de Re t z (1614-l679), sale, ne-au
transmis experienţa unei existenţe dezamăgitoare, datorată evenimentelor tulburi din timpul Frondei.
2.1.3. Literatura sub domnia lui Ludovic al XlV-lea Jean-Baptiste Poquelin, zis Moliere (1622-l673) fondează în 1643 împreună cu familia Bejart, Ilustrul Teatru. Viaţa sa este o luptă dusă până la
epuizare, în scopul punerii în scenă a propriilor piese. Tartuffe, în care se pune problema cucerniciei interesate, suscită numeroase reacţii reunite în „Cabala Bigoţilor", piesa fiind interzisă între anii 1664 şi 1669. Opera sa, extrem de
complexă, cuprinde farse, comedii-balet, comedii de moravuri şi de caracter. Principalele opere ale lui Moliere sunt:
Preţioasele ridicole (1659)
Şcoala bărbaţilor (1661)
Pisălogii (1661) Şcoala femeilor (1662)
Critica şcolii femeilor (l 663) Tartuffe (1664) – prima versiune în trei acte DonJuan (1665)
Mizantropul (1666) Avarul (6%) ;' Tartuffe (1669) – versiune definitivă W Burghezul gentilom (1670)-
comedie-balet '^'Vicleniile lui Scapin (1671) Femeile savante (l 672)
Bolnavul închipuit (1673) Inspiraţia lui Moliere se bazează mai ales pe observarea moravurilor şi caracterelor timpului său, chiar dacă nu ezită să se inspire din Plaut pentru
Avarul. Comicul este exploatat sub toate formele, de la farsă (mascaradă), la comedia de situaţie şi cea de caracter. Intriga nu este niciodată construită în
mod savant, deznodământul are prea puţină importanţă, scopul autorului fiind acela de „a-i face pe oamenii cinstiţi să râdă". Jean de la F o ntain e (162l-l695) soseşte la Paris în 1658, unde se
împrieteneşte cu Fouquet, Intendent general al Finanţelor. PublicăPovej'ri în 1665, apoi primele şase volume ale Fabulelor în 1668, urmate, în 1678, de volumele VII până la XI. Primit la Academie în 1684, prinEpitre î Huet (Epistola
către Huet) se situează în 1687 de partea Anticilor. Inspiraţia lui La Fontaine se datorează unei cunoaşteri aprofundate a lui Esop (sec. al Vl-lea î. Hr.), Babrius
(sec. al Il-lea î. Hr.), Fedru (sec. I d. Hr.), dar şi a fabuliştilor medievali. ToatJ societatea secolului al XVII-lea este transpusă în lumea animală, pe principiul unei intrigi rapide, dar bine construite, cu expunere, peripeţii, deznodământ.
Tot ansarru blul are la bază o morală fondată pe constatări de viaţă, prudenţă şi moderaţie
Jean Racine (l 639-l699) şi-a făcut studiile la şcolile de la Port-Royai între 1655 şi 1658, iar tinereţea şi-a petrecut-o în mediu jansenist. Viaţa sa de autor dramatic începe cuAndromaca (61), prima sa capodoperă şi se termina practic
cu eşecul Fedrei (1677), deoarece el se va îndepărta de teatru şi nu va mai compune decât două piese, Esther (1689) şiAttalie (l691), scrise la cererea doamnei de Maintenon.
Principalele sale opere sunt: *' Tebaida (1664),; Alexandru cel Mare (1665) Andromaca (1667) Britcmnicits (1669) Berenice (1610) Baiazid (1612) 1
Mitridate (1673) Ifigenia (1674) Fedra (l611) Esther (16^9) Attalie (9 Racine se inspiră de multe ori din legendele greceşti, istorie şi Biblie.
Acţiunea se rezumă în esenţă la pasiuni şi reacţii sufleteşti, provocate de dragost Tragediile încep în momentul în care izbucneşte criza, care se prelungeşte p: jocul sentimentelor.
Jacques-Benigne Bossuet (l 627-l704), originar din Dijon, de* vine preot în 1652. Din 1659 vine la Paris, unde se remarcă prin arta sa oratorică, prin
predici şi discursuri funebre. Bucurându-se de favoarea Curţii, este timp de
zece ani preceptorul Delfinului. Episcop de Meaux în 1681, el se opune quietis-
mului lui Fenelon. Opera sa se compune din scrieri oratorice, didactice şi polemice.
Scrierile oratorice sunt înainte de toate o predică creştină. Dincolo de explicarea dogmei printr-un anumit eveniment ales, Bossuet vizează o didactică a credinţei, veritabilă practică în cotidian. Principalele Oraisons funebres
(Discursuri funerare) pronunţate de Bossuet sunt cele pentru Anna de Austria (1667), mama regelui, pentru Henriette de France (1669), văduva lui Carol I al Angliei, pentru Maria-Tereza (1683), regina şi pentru prinţul Conde (1687).
În perioada cât a fost preceptorul Delfinului, Bossuet redactează un numat de opere destinate elevului său: Discours sur l 'Histoire Universelâe
(Discurs Asupra Istoriei Universale), care pune în evidenţă rolul divin jucat de Providenţă în derularea istoriei; Politique tiree del'Ecriture Sainte (Politica
rezultată din Scrierile Sfinte), care fixează idealul politic la stadiul monarhiei franceze din jurul anului 1680.
Operele controversate sunt Maximes et reflexions sur la Comedie (Maxime şi reflecţii asupra Comediei), violent atac împotriva lui Moliere şi a teatrului sau, şiRelations sur le quietisme (Relatare despre quietism), contra
quietismului. Nicolas Boileau (1636-l711) se consacră literaturii. Istoriograf al regelui, sarcină pe care o împarte cu Racine, el intră la Academie în 1684. Opera sa se
compune dinsatires (Satire, 1666) morale şi literare în acelaşi timp, dintr-un poem ero, LeLntrin (Strana, 1673) şi mai ales ămL'ArtPoetique (Arta Poetică,
1674). Aceasta din urmă, în patru cânturi, este o veritabilă doctrină a operei de artă. Cântul I defineşte regulile versificaţiei, cântul II – genurile secundare (elegia, oda, sonetul), cântul III – marile genuri (tragedia, comedia, epopeea), iar
cântul IV – defineşte finalitatea operei, care trebuie să fie moralizatoare. Boileau preconizează imitarea anticilor, respectul pentru adevărata natură a omului,
bazată pe echilibru şi raţiune, condamnarea preţiozităţii şi burlescului. Jean de la Bruyere (1645-l696) este avocat în Parlamentul din Paris, apoi trezorier la Caen. Traduce Caracterele lui Teofraste, ceea ce îi va aduce postul
de preceptor al ducelui de Bourbon, fiul prinţului Conde, începând din 1684. Favorabil Anticilor, consacră acestora discursul de intrare la Academie. In Caractere, portretul fizic devine suport în descrierea sufletului. Gesturi,
atitudini devin revelatoare. Francois de Salignac de la Mothe-Fenelon (165l-l715) urmează ultimii ani
de studiu la seminarul de la Saint-Sulpice din Paris. Redactează în 1687 Trăite sur l'education des filles (Tratat despre educarea tinerelor fete), apoi îşi exersează direct harul pedagogiei asupra ducelui de Burgundia. În onoarea
acestui prinţ scrie Dialogues des Morts (Dialoguri ale Morţilor) şi Telemaque. Căzut în dizgraţie datorită luării sale de poziţie în favoarea quietismului, părăseşte în 1696 Curtea, sfârşindu-şi zilele în dioceza de la Cambrai, unde
este episcop. Interesul său pentru educarea tinerelor fete are drept scop doar formarea de bune mame şi soţii, stăpâne perfecte ale căminului; pentru ele
ştiinţa este considerată periculoasă. Telemaque (1693-l699) îi permite autorului
să realizeze o satiră dură la adresa epocii sale, condamnând cu fermitate
despotismul. In a sa Lettre ă l'Academie (Scrisoare către Academie, 1714), Fenelon prezintă o viziune personală asupra istoriei, pe care el o doreşte a fi
imparţială, exactă şi vie. Încearcă de asemenea să-i reconcilieze pe partizanii Anticilor cu cei ai Modernilor. Disputa dintre adepţii Anticilor şi Modernilor durează din 1687 până în
1715, cu două perioade distincte:1687-l700şil 700-l715. Ea pune în discuţie autoritatea antichităţii, recunoscută apoi de Renaştere. În prima perioadă, Charles Perrault lansează disputa prin poemul său Le
Siecle de Louis le Grand (Secolul lui Ludovic cel Mare), care, în numele raţiunii şi progresului, conferă superioritate Modernilor. La Fontaine îi răspunde prin
Epistola către Huet, în care îşi prezintă doctrina „imitaţiei originale", adică intenţia de a-i imita pe antici fără a li se înrobi. Disputa continuă cu intervenţia lui Fontenelle cu a sa Digression sur Ies Anciens et Ies Modernes (Digresiune
asupra Anticilor şi Modernilor) şi cu cea a lui Perrault, Paralleles des Anciens et des Modernes (Paralele între Antici şi Moderni). Replica apare în 1694 cu
Reflexions sur Longin (Reflecţii despre Longinus) a lui Boileau. După o perioadă de acalmie, disputa este relansată deHoudard de la M o 11 e, care în 1713 adaptează/z'<7da în versuri cu tendinţă modernă. Fenelon
aplanează conflictul. Disputa dintre Antici şi Moderni, încheiată cu triumful celor din urmă, deschide calea unei noi forme de critici literare, care se va dezvolta o dată cu filosofia secolului luminilor.
Pier r e Bayle (1647-l706), autor al unui Dicţionar istoric şi critic (1697), şiF o n t e n e 11 e (1657-l755), nepotul lui Corneille şi autor al eseului
Entretiens sur lapluralite des mondes (Convorbiri despre pluralitatea lumilor, 1686) şi al unei Histoire des oracles (Istoria oracolelor), realizează tranziţia spre sensibilitatea literară a secolului XVIII, primul prin definiţiile care pregătesc
Enciclopedia, iar al doilea prin tentativa de vulgarizare ştiinţifică şi lupta sa crâncenă împotriva oricărei forme de superstiţie.
2.1.4. Gândirea filosofică Rene Descartes (1596-l650), după o perioadă de studii la colegiul iezuit şi de practicare a meseriei armelor, se consacră filosofiei. Metoda sa filosofică, sau
„cartezianism" are la bază noţiunea de conştiinţă, faimosul cogito ergo sum, „gândesc, deci exist". Plecând de la această certitudine fundamentală, Descartes stabileşte un sistem fondat pe adunarea postulatelor logice, în 1637,
el publică sub un alt nume Discours de la Methode (Discurs asupra metodei), tratat didactic destinat a arăta cum trebuie stabilit adevărul ştiinţific, în 1641,
Meditations Metaphysiques (Meditaţiile metafizice) pun problema existenţei lui Dumnezeu şi a imortalităţii sufletului. Pentru Descartes, existenţa lui Dumnezeu este o certitudine bazată pe o constatare simplă, derivată din
gândirea Sfântului Anselm: oamenii, imperfecţi şi finiţi, au idee de existenţa unei fiinţe perfecte şi infinite, dar ei singuri nu sunt capabili de a concepe această idee şi, deci, se impune ca ea să le fie transmisă de o fiinţă perfectă şi
infinită, care există. Problema sufletului este strâns legată de cea a materiei: materia este
substanţa întinsă, iar sufletele sunt substanţa non-întinsă, spirituală.
Substanţa întinsă este înzestrată cu mişcare, iar această putere de a se mişca
provine de la sufletele care o animă, deci de la Dumnezeu. Sufletele sunt unite cu corpurile pe care le niişcă. De substanţă spirituală, ele nu se pot dezagrega,
fiind pentru Descartes nemuritoare, căci în acţiunea lor de mişcare a corpurilor ele sunt analoage cu primul motor, cu Dumnezeu însuşi. Nicolas de M al eb r anche (1638-l715) intrăla Seminar în 1660 şi
primeşte confirmarea în 1664. Reluând ideile lui Descartes şi modificându-le, ne asigură că nu vedem just decât „în Dumnezeu" şi nu numai „prin Dumnezeu", cum preconiza Descartes. Atunci când vedem, suntem „în
Dumnezeu", evidenţa fiind lumina divină. Contrar lui Descartes, Malebranche nu concepe acţiunea sufletului asupra corpului, voinţa divină venind să se
adauge voinţei personale pentru a constitui forţa care tinde spre bine în general. Păcătosul nu acţionează decât din slăbiciune, căci Dumnezeu s-a retras din el. Principalele sale opere sunt De la recherche de la verile (Despre
căutarea adevărului, 1674-l675), Meditations chretiennes et Metaphysiques (Meditaţii creştine şi metafizice, 1683), Entretiens sur Ia Mort (Conversaţii
asupra mor/n, 1696). F^ 2.2. In afara Franţei 2.7.2. Olanda Hugo de Gr o o t, zisGrotius (1583-l645), este un om de stat olandez,
condamnat la închisoare pe viaţă în 1619, pedeapsă pe care nu o execută, reuşind să evadeze. Opera sa în esenţă umanistă, are la bază munca unui jurist, istoric şi teolog, în 1625 publică principala sa operă, De jure belii ac
pacis (Despre dreptul războiului şi al păcii), cod de drept public internaţional. Este de asemenea autorul, în care susţine libertatea comerţului şi a mărilor.
Opus ateismului, a încercat toată viaţa să apropie biserica protestantă de cea catolică. După ce a fost respins în 1656 de către comunitatea evreiască, B ar u c h
S p i n o z a (l 632-l677) se consacră filosofiei. Opera sa principală, Etica, este numită more geometrico, adică realizată în funcţie de legile geometriei. Spinoza
reflectează asupra identităţii lui Dumnezeu şi a naturii. Dintre atributele divine, doar două ne sunt accesibile, gândirea, aşa cum deja avansase Descartes şi întinderea. Toate evenimentele care survin sunt determinate în mod riguros:
suferinţa, ura, dragostea răspund unei logici interne. Practicând în viaţa sa cotidiană stoicismul, Spinoza renunţă la confesiunea israelită, bazându-se pe certitudinea sa carteziană că nu există şi nu poate exista decât un Dumnezeu.
Dumnezeu îşi are atributele sale (gândire, întindere), dar şi feluri de a fi, adică ceea ce vedem, simţim, atingem. Sufletul omenesc ce vine de la Dumnezeu se
prezintă ca o dezvoltare necesară a lui Dumnezeu însuşi. Această optică exclude liberul arbitru şi noţiunile de bine şi de rău. Morala constă în a adera la ordinea universală, în opoziţie cu omul care se crede liber şi este în căutarea
unui bun individual, fără a se supune legilor necesare întregului, legi care sunt binele însuşi. Omul care se vrea şi se crede liber îl reneagă pe Dumnezeu, înţelepciunea cea mai mare începe prin a se crede în mâinile lui Dumnezeu, la
fel ca şi argila în mâinile olarului. InEtica, Spinoza examinează pasiunile principale şi propovă-duieşte studiul pentru a putea vedea josnicia, caracterul
pueril şi bestial, vidul. Pentru a se detaşa de pasiunile care-l degradează şi-l
înstrăinează, filosoful trebuie să înceapă prin a le studia. 2.2.2. Germania
Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-l716), bibliotecar al ducilor de Brunswick-Luneburg din 1676, este totodată matematician, jurist şi filosof. Este fondator al şcolii filosofice germane post-scolastice. Elaborează calculul
infinitezimal şi creează simboluri matematice de congruenţă şi similitudine, în calitatea sa de istoric, caută originile Guelfilor. În Meditaţii asupra cunoaşterii, adevărului şi ideilor (1684) se opune lui Descartes, văzând esenţa corpurilor în
forţă şi non-întindere. În 1704 îl respinge pe Locke m Noi eseuri asupra intelectului uman, susţinând teoria ideilor înnăscute. Ansamblul gândirii sale
apare în Monadologia, operă-testament. Conform acestei lucrări, în care Leibniz este tributar matematicii, prin calculul diferenţial, fiinţa este compusă din „monade", unităţi de forţă şi non-întindere. Clasificarea monadelor începe de la
cele inferioare, care nu au concepte decât în mod inconştient, până la monadele superioare, ca sufletul omului, înzestrate cu conştiinţă. Dumnezeu, monada
cea mai înaltă, are o conştiinţă infinită, adică conştiinţa infinită a tuturor lucrurilor. Fiecare monadă este acompaniată în univers de reprezentarea sa, cu care formează un tot armonios. Dotate cu o „armonie prestabilită", adică
prestabilită de Dumnezeu, monadele se pot acorda între ele. 2.2.3. Anglia Francis Bacon (156l-l626), Lord al Sigiliului particular al regelui lacob I,
apoi lord cancelar al Angliei, este un senior foarte puternic până în 1621, când este obligat de Parlament să demisioneze. Om de stat devotat lui lacob I, este
dotat în acelaşi timp cu un puternic spirit analitic. Opera sa capitala, Novum Organum (Noul Organon) pune problema metodelor de studiu şi încearcă să găsească un nou instrument de gândire, opus celui aristotelic, practicat de
contemporani, între lucrările cu caracter moralist, cea mai importantă este The fissayes or Counsels Civili and Morali (Eseuri de morală şi politică). Nova
Atlantis (Noua Atlantida) dezvoltă viziunea utopică a unui stat filosofic perfect. Bacon consideră cunoaşterea drept fundamentul puterii şi respinge orice obstacol între om şi cunoaştere, cum ar fi visele sau iluziile. Spiritul răspunde
la trei categorii esenţiale: memorie, imaginaţie, intelect. Fiecare este sursa celor trei ştiinţe fundamentale: istoria, poezia, filosofia. În cursul secolului al XlX-lea, Bacon a fost considerat de anumiţi critici drept adevăratul autor al pieselor lui
Shakespeare. Thomas Hobbes (1588-l679) este autorul lucrării Leviathan sau materia,
forma şi puterea unui stat ecleziastic (1651), în care apără filosofia materialistă, morala utilitaristă şi despotismul politic. Leviathan este un adevărat manual al despotismului. Pentru el, în stare naturală, oamenii sunt „lupi între ei şi pentru
ei". Pentru a evita distrugerea totală a speciei umane, întreaga putere trebuie încredinţată unui prinţ, care poate garanta viaţa oamenilor. Hobbes separă net teologia de filosofic. Astfel, ce ţine de credinţă nu-l priveşte pe filosof, acesta
trebuind să se preocupe doar de ceea ce poate fi gândit, nu crezut. Gândirea nu poate exista decât prin senzaţie, iar spiritul nu este decât un compus de
senzaţii. Dacă este posibil să gândim ceea ce nici nu se vede, nici nu se simte,
nici nu se aude, aceasta se datorează memoriei păstrate în creier. Combinarea
senzaţiilor formează gândurile, care dau naştere, la rândul lor, ideilor. Ideile se asociază în funcţie de legi obscure, ele putând fi dezordonate în vis, dar
ordonate atunci când se urmăreşte un scop. Omul nu poate fi liber, întrucât voinţa sa este de fapt o dorinţă de înstrăinare. Neputincios în a vrea, ca şi în a nu vrea, omul este incapabil de morală, exceptând forma utilitară a acesteia.
Aşa cum gândea Aristotel, omul caută plăcerea, dar pentru Hobbes este vorba de o plăcere veritabilă, adică utilă. Utilul este interesul bine înţeles, omul onest este inteligent şi necinstit, prin opoziţie cu prostia criminalului.
John Locke (l 632-l704), după o serie de studii de medicină, se consacră filosofiei. Publică în 1690Eseu asupra intelectului omenesc, veritabilă teorie a
cunoaşterii, în acelaşi an apare Tratat asupra guvernării civile, iar în 1693 Păreri asupra educaţiei. Eseu asupra intelectului omenesc se prezintă în esenţă ca o respingere a
ideilor înnăscute" ale lui Descartes. Pentru Locke, înaintea oricărui contact cu realităţile lumii, spiritul poate fi comparat cu o tabula rasa, pentru că doar
Senzaţiile îi transmit puterea de a percepe şi conceptualiza. Prin gândire, senzaţiile devin idei, acestea asociindu-se între ele. Ansamblul acestei combinaţii de idei formează raţiunea. Dacă asocierea lor se datorează
hazardului, emotivităţii, ea nu va mai da naştere gândirii, ci erorii, prejudecăţii sau superstiţiei. Locke consideră că omul este animat de două patimi, dorinţa de a se bucura şi teama de suferinţă. Omul nu poate fi liber, căci acţiunea sa
este condiţionată de experienţă şi nu de sentimentul intim, în mod înşelător, voinţa ne apare ca o expresie a libertăţii, în materie de politică, Locke i se
opune lui Hobbes şi nu consideră că starea naturală este războiul unora împotriva altora. Societatea se organizează pentru a garanta drepturile naturale: proprietatea şi libertatea individuală. Suveranul este mandatarul
naţiunii, el garantând respectarea drepturilor, în cazul în care le violează, revolta împotriva lui este legitimă. Protector al libertăţii tuturor, statul trebuie
să se separe de Biserică şi să protejeze în mod egal toate cultele. În epoca barocă, literatura engleză este ilustrată de John M i 11 o n (1608-l674), pamfletar puritan ce atacă monarhia. După ce a jucat un anumit
rol politic în timpul guvernării lui Cromwell, o dată cu Restauraţia este întemniţat, iar operele sale arse în public. Orbind, el îşi dictează cele două opere poetice majore, epopeile Paradise Lost (Paradisul pierdut) şi Paradise
Regained (Paradisulregăsit). Prima este consacrată tragediei condiţiei umane de la păcatul originar, iar a doua este mai optimistă, întrucât are la bază
mântuirea. Cele două figuri esenţiale, Satan şi lisus Hristos, au pentru Milton o valoare filosofică, pasiunea opunându-se raţiunii absolute. William Shakespeare (cea 1564-l616) este prin excelenţă dramaturgul
epocii elizabetane. Acţiunea este inspirată întotdeauna de la un predecesor, fie că este vorba de Plutarh, Boccaccio sau Chaucer, imaginaţia creatorului intervenind în orientarea temperamentelor, pe care le face să acţioneze în timp
şi în spaţiu. Motorul tragediei constă în opoziţia dintre sentiment şi raţiune, conflictul nefiind impus din exterior, aşa cum se întâmplă la Racine. În
comediile sale, Shakespeare ştie să amestece ironia cu reflecţiile spirituale. Poet
complet, el reuşeşte să redea totalitatea complexităţii umane, prin
întrepătrunderea intimă a comediei cu tragedia. Mult mai liber decât teatrul francez, supus regulii celor trei unităţi, opera lui Shakespeare propune o dramă
mai accesibilă tuturor. Shakespeare (1564-l616). National Portrait Gallery. Londra. Shakespeare se află la originea unei noi concepţii scenice a teatrului.
Scena se împarte în trei părţi: pro-scenium sau „avanscena" care înaintează în sală, printre spectatori, o platformă modestă este rezervată scenelor intime, iar o estradă supraînălţată permite materializarea unui balcon sau a unei ferestre.
Această dispoziţie îngăduie folosirea mai multor decoruri în acelaşi timp şi nu impune separaţia dintre spectatori şi actori.
Principalele opere ale lui Shakespeare sunt: — 1592: Henric VI — 1593: Richard III
— 1595: Femeia îndărătnică, T 1594-l595: Romeo şi Julieta — 1596: Visul unei nopţi de vară ', " 1596-l597: Neguţătorul din Veneţia
— 1598: #ewic/F — 99: Henric V — 1600: Cum vă place
— 1600: lulius Caesar — 1601: Nevestele vesele din Windsor 160Q-l6QI: Hamlet — 1605: Măsură pentru măsură
— 1605: Othello, maurul din Veneţia — 1606: Macbeth t; 1605-l606: Regele Lear • '"i 1606-1607: Antoniu şi
Cleopatra • (ti- 1606-l607: Coriolan •; t 1610-l611: Poveste de iarnă ş; 161l-l612: Furtuna,: 1612-l613: Henric VIII 2.2.4. Spania
Literatura spaniolă este exprimată în esenţă de două simboluri: Don Quijote şi Don Juan.
Miguel de Cer vânt e s (1547-l616), fiul unui aristocrat scăpătat, slujeşte în armata lui Filip II. Luat prizonier la Lepanto, este răscumpărat. Romanul său satiric, Don Quijote de la Mancha (1605) este constatarea amară a unui ideal
cavaleresc confruntat cu realitatea. Convins că este victima unei vrăjitorii, Don Quijote vede efectele acesteia în distorsiunea dintre visele sale şi lumea reală, în acelaşi timp paiaţă şi erou, el amestecă comicul cu tragicul. Cervantes dă
operei sale o formă originală, recurgând alternativ la mai multe genuri literare: povestirea, intervenţia autorului, tiradele preţioase, comentariile Populare ale
lui Sancho Pânza. Gabriel T e 11 e z, numit şi Tirso deMolina (157l-l648) este autorul uneia dintre numeroasele versiuni ale lui Don Juan, Seducătorul din Sevilla şi
oaspetele de piatră. Don Juan este un mare senior, în permanentă căutare a 'dealului feminin, pe care are impresia că-l atinge prin posesie, ceea ce îl conduce în final la întâlnirea cu statuia de piatră a comandantului Sevillei, ucis
pentru că s-a opus răpirii fiicei sale. Pedro Calderon de la B ar c a (1600-l681), ofiţer la curtea lujl Filip IV,
apoi capelanul său, este autorul a mai mult de o sută de drame profanel-şi 73
de piese religioase. Cultivă şi un gen desuet şi manierat, foarte la modă la
curtea lui Filip IV, comedia heroica, în care toate personajele sunt nobile, gen destinat numai Curţii. Lui Calderon îi place să pună în scenă eroi detaşaţi de
pasiune şi de setea de bunuri, care îşi domină instinctele şi setea de putere prin forţa raţiunii. III. MIŞCAREA ARTISTICA IN EUROPA
Hyacinthe Rigaud (1659-l743). Ludovic XIV. Semnat în 1704. Paris, Muzeul Luvru. P. P. Rubens. Căsătoria Măriei de Medicis cu Henric al IV-l Ea, la • 5
octombrie 1600. 3.1. Franţa 3.1.1. Arhitectura şi arta grădinilor în Franţa, arhitectura se
inspiră din arta italiană, adoptând formele sale cele mai caracteristice: domuri, cupole, frontoane triunghiulare şi coloane monumentale, în 3615, Salomon de Brosse (15717-l626) realizează palatul Luxembourg pentru Măria de Medicis,
Sub domnia lui Ludovic XIII, Jacques le Mercier (1585-l654) construieşte pentru Richelieu Palatul Cardinalului, devenit la moartea sa Palais-Royal şi
capela de la Sorbonna, unde se află mormântul cardinalului. Le Vau (1612-l670) înalţă pentru Fouquet, între 1643 şi 1661, castelul Vaux-le-Vicomte şi desenează planurile Colegiului celor Patra Naţiuni, actualul Institut al Franţei.
Sub domnia lui Ludovic XIV, Claude Perrault (1613-l688) realizează colonada noii faţade a Luvrului (1666) şi Observatorul (1667). F. Mansart (1598-l666) construieşte Val de Grâce, iar, L. Bruant (1635-l697) Hotelul Invalizilor (1671).
Arta grădinilor este reprezentată de Le Notre (1613-l700), care, după ce a realizat grădinile de la Vaux-le-Vicomte pentru Fouquet, devine grădinarul lui
Ludovic XIV la Versailles. Din 1669 Le Vau şi Mansart transformă pavilionul de vânătoare al lui Ludovic XIV într-un palat veritabil, terminat în 1710. Le Mercier îl ajută pe Le Notre în crearea grădinilor acestui palat.
3.2.1. Sculptura Marii sculptori ai domniei lui Ludovic XIV sunt f Girardon (1628-l715),
autor al Mormântului lui fachelieu şi al Băii lui Apollo, A. Coysevox (1640-l720), creator al bustului lui Conde şi al celui al lui ludovic XIV tânăr şi Pierre Puget, celebru prin al său de Crotone.
3.1.3. Pictura şi gravura în timpul domniei lui Henric IV se disting doi pictori de curte, Pourbus, autor de portrete psihologice şi realiste şi Rubens, care, în perioada cât a stat la curtea Măriei de Medicis, a pictat o serie de
douăzeci de tablouri ce prezintă episoade biografice marcante: căsătoria cu Henric IV, încoronarea, regenţa, reconcilierea cu Ludovic XIII. Toate aceste
tablouri poartă titlul Istoria Măriei de Medicis (1622-l625). În timpul domniei lui Ludovic XIII, fraţii Le Nain se consacră scenelor realiste şi vieţii la ţară. Cei trei, Antoine, Louis, Mathieu, s-au născut la Laon.
Mathieu se distinge de cei doi fraţi ai săi prin gustul pentru portretele de curte, în special cele executate pentru Mazarin, Cinq Marş, Arma de Austria. Louis se consacră interioarelor, ca Masa ţăranilor, Familie de ţărani, Forja, dar pictează
şi exterioare, ca Familia lăptăresei. Curentul baroc este prezent în Franţa prin picturile lui Nicolas Poussin
(1593-l665), care doreşte să continue prin pânzele sale antichitatea, dar şi
maniera lui Rafael. Creează genul de „peisaj eroic", în care peisajul rural
francez serveşte drept decor unei acţiuni antice. Contemporanul său, Claude Gele'e, numit şi Le Lor-rain (1600-l682) este
cel mai mare peisagist francez a' timpului său. Îşi întemeiază studiile pe concepţia olandeză a unei naturi propice meditaţiei şi pe crearea unui sPaţiu în maniera italianului Caracci.
Prieten cu Poussin, Philippe de Champaigne (1602-^674) este pictorul atras de Măria de Medicis, pentru Care decorează palatul Luxembourg. De formaţie cla-Slca, el execută o serie de portrete, între care cele ale
Le Nain (Lois?). Un potcovar în atelierul său. Nicolas Poussin (1594-l665). Moise. Paris, Muzeul Luvru.
Claude Gellee, Lorerml (1600-l682). Debarcarea Cleopatrei la Tarsos. Paris, Muzeul Luvru. Philippe de Champaigne (1602-l674). Maicile Catherine Agnes Amauld şi
Sainte-Suzanne. 1662. Tablou oferit de artist mănăstirii Port-Royal. Paris, Muzeul Luvru.
Georges de la Tour. Cântăreţ la vielă. Nantes. Georges de Ia Tour. Trişorul cu as de caro. Paris, Muzeu) Luvru. Lui Richelieu, Ludovic XIII, dar şi al lui Angelique Amauld, deoarece este
foarte legat de Port-Royal nu numai fiindcă este jansenist, ci şi pentru că fiica lui este călugăriţă în acest aşezământ. Georges de la Tour (1593-l652) îşi petrece viaţa departe de Paris, în
Lorena. Este autorul unor scene religioase, Magdalenapocăită, Sfântullosif dulgherul dar este în acelaşi timp şi peisagist. Jacques Callot (1592-l635),
numit şi Lorenul, este cel mai celebru gravor al timpului. Gravura Mizeriile războiului (1633) este aproape caricaturală prin forţa disperată pe care o insuflă şi prin macabra amărăciune.
În 1648, crearea Academiei de pictură şi sculptură va aduce mari schimbări în pictura franceză. De acum înainte, artiştii pot crea liberi, fără a se
mai supune regulilor unei corporaţii şi fără a mai avea un „şef de lucrări". Charles Le Brun (1619-l690) este un eminent reprezentant al acestei Academii, celebru prin compoziţiile sale monumentale din castelele Vaux-le-Vi-
comte şi Versailles, dar şi prin portrete ca, de exemplu, grupul care formează cortegiul cancelarului Seguier. Pierre Mignard (1612-l695) îi succede la conducerea Academiei, el
specializându-se în portretul de curte'. Doamna de Grignan, Doamna de Montespan, Doamna de Maintenon. Pictor oficial al curţii lui Ludovic XIV,
Hyacynthe Rigaud (1659-l743) este membru al Academiei, el realizând portretele de Curte, dar mai ales pe cel al suveranului înveşmântat în mantia de încoronare, împodobită cu flori de crin şi dublată cu hermină.
3.2. Ţările de Jos Pictura olandeză a secolului al XVII-lea are în centru omul, prezentând toate tipurile sociale. Puternic influenţată de calvinism, ea se doreşte a fi
apropiată de real, multiplicând exactitatea detaliilor. Inspiraţia se bazează pe experienţa cotidiană, iar portretul, grupul, natura moartă, peisajul sau marina
sunt tratate de specia-^ lişti ai genului.
Rembrandt Hamerszoon van Rijn (1606-l669) este pictorul unei arte
religioase, fără preferinţă pentru o anumită confesiune. Pentru el, forma este un semn menit să-i permită sesizarea mesajului, sensul veritabil al tabloului şi
nu finalitatea operei. Pentru a reda cât mai bine percepţia, el se foloseşte de tehnica clarobscurului, fiind unul dintre maeştrii acestuia, portretele de grup cele mai celebre sânkRondde noapte, lecţia de anatomie a profesorului Jan
Dayman, Sindicii postăvarilor. Dintre portretele individuale amintim Filosoful în plină meditaţie, Omul cu casca de aur. Peter Paul Rub en s (1597-l640), flamand de confesiune catolică, se
opune lui Rembrandt prin maniera sa de lucru, în fruntea unui atelier important, i se atribuie peste 600 de pânze, dintre care o parte o reprezintă
schiţele continuate de elevii lui. Opera sa exprimă dinamismul exploziei artei baroce. La vârsta de 23 de ani, Rubens se află la Mantova, la curtea familiei Gonzag. Îşi desăvârşeşte formaţia de pictor, apoi se stabileşte la Anvers. Aici
pictează Ridicarea pe cruce pentru biserica Sfmta Walburge, apoi Adoraţia păstorilor pentru biserica Sfântul Paul. Trecând prin Paris, realizează în 1621 o
comandă pentru Măria de Medicis, una consacrată vieţii reginei şi terminată, alta celei a lui Henric IV, din care nu execută decât două tablouri. Aici îl întâlneşte pe George Villiers, duce de Buckingham şi joacă un rol diplomatic de
prim rang în încheierea păcii din 1630 între Anglia şi Spania. Principalele sale opere sunt: Cele trei graţii, Chermeza, Portretul Isabelei Brandt (soţia sa), Portretul Elenei Fourmet, Pălăria de pai, Portretul Annei de Austria. Elevul său,
Antoon Van Dijck sau Van Dyck (1599-l641), se stabileşte în Anglia, unde execută un număr mare de portrete ale membrilor curţii, dar mai ales al regelui
Carol I. Johannes Vermeer (1632-l675) a lăsat doar 40 de opere. Pictor al cotidianului, al realităţii vieţii, se consacră scenelor de interior: Dantelăreasa,
sau oraşului său natal, Vedere din Delft. Rembrandt. Portretul lui Jan Six, notabil din Amsterdam (1654).
Amsterdam, Colecţia Six. Rembrandt. Autoportret (cea 1666). Viena. Kunsthisrorisches Mu-seum. Rubens. Căsătoria mistică a Sfintei Caterina (cea 1628). Berlin, Kaiser
Friedrich Museum. Rubens. Cap de copil (probabil Clara Serena, fiica mai mare a artistului). 1615. Vaduz, Galeria Liechtenstein.
Van Dyck. Portretul regelui Cam/I al Angliei. Vermeer (1632-l675). Dantelăreasa. Muzeul Luvru.
Pictura peisagistă olandeză a secolului al XVII-lea este reprezentată de pânzele lui Jacob Van Ruysdael (1628-l682), care prefigurează tratarea romantică a naturii, Tufişul, Peisaj cu cascadă, Insolaţia.
3.3. Spania În Spania se dezvoltă o şcoală manieristă, al cărei reprezentant cel mai talentat este Domenikos Theotokopulos, zisEl Greco (154l-l614). Născut în
insula Creta, la acea vreme sub protectorat veneţian, îşi sfârşeşte zilele la Toledo. Primii ani ai pictorului rănim obscuri, întâia operă care îi poate fi
atribuită cu certitudine fiind Sfântul Francisc primind stigmatele. Inspiraţia
bizantină este vizibilă într-o serie de portrete de sfinţi: Sfântul Martin şi
cerşetorul, Sfântul loan Botezătorul, Sfântul Francisc, Sfântul Paul. O altă influenţă notabilă, asupra lui El Greco este cea vene-ţiană, în special pictura
lui Tizian, al cărui elev se presupune a fi fost. Amintim astfel armoniile de culoare din Visul lui Filip II, sau fulgerele luminoase ce traversează cerul nocturn ^Martiriul Sfântului Laurent. In timpul şederii sale la Roma, descoperă
pictura lui Michelan-gelo, pe care nu o apreciază însă. Pleacă în Spania, stabilindu-se la Toledo. Aici decorează biserica Santo Domingo el Antiguo şi pictează pânze celebre -înălţarea Fecioarei, Sfânta Treime, Expolio sau Calvarul
lui Hristos. Urmează o perioadă consacrată portretelor: Omul cu p ar ui alb, Tânărul pictor, Cardinalul Nino de Guevara. În 1586, Andres Nunez, preot în
Santo Tome, îi comandă tabloul Înmormântarea contelui de Orgaz. Este vorba de elogierea unui cavaler din secolul al XlV-lea, Don Gonzalo Ruiz, conte de Orgaz. Conform unei legende, Sfântul Augustin şi Sfântul Etienne au apărut în
timpul funeraliilor sale. Capetele nobililor ce asistă la ceremonie formează o linie de demarcaţie între cele două lumi: pământul, în partea de jos, cerul în
cea de sus. Situându-se în partea inferioară a compoziţiei, înalta societate toledană asistă la apariţia sfinţilor, în timp ce lumea Paradisului, aflată în partea de sus, contemplă momentul prezentării sufletului lui OrgaZ grupului
bizantin Deisis: Hristos judecătorul, înconjurat de Măria şi Sfântul Ion. Ultimele opere ale lui El sunt picturi ce reprezintă apostolii, Apostolados, ulla se află la mănăstirea Sân Palayo de la Orvieto şi cealaltă în Catedrala din
Toledo. Pictorul conferă personajelor sale o formă alungită, ceea ce le dă alura unor giganţi maiestuoşi, amplifâcând astfel caracterul lor de sfinţenie: Sfântul
Petre, Sfântul lacob, Sfântul Augustin, Sfântul Ildenfonso etc. Tehnica lui El Greco se bazează pe opoziţia dintre negru şi celelalte culori, noutatea constând în intercalarea culorilor pentru a intensifica
contrastul, fără a crea prin desen o linie netă de demarcaţie. Precursor al lui Velasquez, lui El Greco îi place lucrul nedus până la
capăt, ceea ce îl face ca, după realizarea unui tablou, să-l retuşeze cu „pete" de culoare. Una dintre ultimele compoziţii ale lui El Greco, singura inspirată din
mitologie, este un Laocoon, în care putem observa punerea în scenă, cu un real dramatism, a însăşi existenţei pictorului. Povestea tragică a lui Laocoon, condamnat de către Apollo să moară împreună cu fiii săi, de muşcăturile
şerpilor, pentru vina de a fi interzis troienilor să accepte calul de lemn în interiorul cetăţii, are drept cadru, în versiunea lui El Greco, oraşul Toledo.
Don Francisco de Zurbaran y Sala z a r (1598-l 664) îşi desăvârşeşte formaţia artistică la Sevilla, oraş pentru care execută primele comenzi, înainte ca succesul să-l aducă în 1634 la Curtea din Madrid. Aici va lucra sub direcţia
lui Velasquez. Părăseşte însă rapid anturajul aulic, care nu-i place şi între 1638 şi 1 639 execută două serii de compoziţii pentru decorarea mănăstirilor Guadelupe şi a celei din Jerez.
Principala sa lucrare din epoca de tinereţe este Viaţa Sfântului Dominic (1626) realizată în 14 scene. Din perioada seviliană datează decorarea
mănăstirii Mercedari (1628). Pictura de curte este reprezentată scene mitologice
şi de evenimente mondene. Mai, Zurbaran se întoarce la temele religioase pe
care e preferă: Despărţirea fratelui Juan de Canion de Q! Săi şi seria Sfântului Francisc în extaz. Ultimii săi ani de viaţă sunt marcaţi de uitarea Curţii şi de
di^ Zurbaran. Moartea Sfântului Bonaventura. Muzeul Luvru. Velasquez. Prinţul Filip Prospero de Spania (cea 1660). Viena,
Kunsthisto-risches Museum. , ţa ică nică, |ale ca arhitect al regelui. Este autorul planurilor castelului Greenwich şi
(tstelului regal Whitehall După marele incendiu care a răvăşit Londra la mijlocul secolului,
Christopher (1632-l723), arhitect şi matematician, construieşte catedrala Saint-PauL 3.5. Arta barocă
Arta barocă urmează după manierism, care dispare înjurai anului 1600. Iursele sale sunt Antichitatea şi Renaşterea. Sfârşitul barocului este destul de
ificil de stabilit. Am putea admite că el se termină cu arta rococo a secolului al VUI-lea, care leagă unele elemente baroce de neoclasicism. Termenul însuşi [e „baroc", de origine portugheză, desemnează în manieră peiorativă orice formă
capricioasă şi stranie; s-a făcut chiar o apropiere între baroc şi verruco, neg, pentru a desemna aplecarea pentru formele în relief şi diversele excrescenţe.1 Arta barocă se naşte o dată cu Contrareforma. Ea se pune spontan în slujba
bisericii, pentru ca prin aur şi splendoare să afirme înnoirea Romei. De aceea barocul se manifestă mai întâi prin reconstruirea edificiilor de cult distrasem
timpul izboaielor religioase. Prototipul construcţiilor baroce îl constituie biserica/Gesu2. Palatul baroc oferă două faţade, una deschisă spre oraş, riguros construită pentru a se integra în planul urbanismului şi alta dând spre
parc sau grădini, mai potrivită cu fantezia artistului şi decoratorilor, în general, planul comportă un corp central, flancat de pavilioane dispuse simetric. Un
exemplu de castel baroc este cel din Franţa, Vaux-le-Vicomte, construit între 1643 şi 1661 de Louis Le Vau pentru Fouquet. Structura orizontală este creată pe principiul repartizării în trei: parter, etaj monumental decorat cu coloane şi
pilaştri, adăpostind la Versailles Galeria Oglinzilor şi un semi-etaj care suportă ansamblul acoperişului. Artele plastice ale epocii baroce sunt intim legate de teatru, în scopul promovării unei veritabile puneri în scenă a suveranului
absolut sau a lui Dumnezeu. Palate şi biserici sunt decorate de aşa manieră, încât privirea este atrasă spre plafon, unde se află apoteoza: Dumnezeu
tronează în mijlocul sfinţilor din Paradis, iar regele în mijlocul Muzelor, Virtuţilor şi Continentelor. Literatura barocă acordă un loc deosebit procedeului antitezei şi mai
multă importanţă perfecţiunii formale a limbajului decât temei tratate şi inspiraţiei. Romanul epic, caAmadis de Gaule, sau epopeea sunt la loc de cinste.
Cultăţi financiare, aşa cum i s-a întâmplat şi lui El Greco, care nu s-a buci niciodată de favorurile lui Filip II.
Diego Rodriguez de Silva Velasquez Rodriguez Bu Rostro y de Zayas îşi
semnează mai simplu operele cu numele mai Velasquez (1599-l660). Supranumit la curte „Sevilianul", oraş în care s-a nas Velasquez este de origine
portugheză. Pictorul Pacheco îl trece examenul car permite să poarte titlul de maestru şi să-şi exercite meseria. De la Pache învaţă Velasquez să-şi aleagă modele vii şi nu manechine pentru a reda na
A Cât mai exact posibil. Într-o primă etapă, Velasquez acordă mai multă impo desenului decât culorii şi clasează tablourile în două genuri: marile
subiecte religie, istorie şi subiectele banale -peisaje, naturi moarte. Perioada „sevilian (1617-l622) este ilustrată de tablouri ca Sfântul Ion la Patmos,
Concert Vânzătorul de apă de la Sevilla, două Dejunuri. În momentul urcării lui Filip IV pe tron în 1621, Velasquez este prezent de Pacheco ducelui de Olivares, principalul ministru al suveranului. Primeşi
titlul de pictor al regelui Spaniei. Este debutul perioadei madrilene (1623-l62$ în cursul căreia Velasquez perfecţionează arta portretului: Portretul prinţul Don
Carlos, Portretul regelui stând în picioare, Portretul ducelui de Olivarel între 1629 şi 1631, Velasquez pleacă la Roma pentru a-i studia pe Tiziari Tintoretto, Michelangelo. Întors la curtea Spaniei, reia arta portretulfe conferindu-i o
intensitate deosebită: Filip IVşi soţia sa Isabel. A doua perioadă madrilenă (163l-l648) se caracterizează prin trei m teme: vânătorii, cavalerii, bufonii. Portretele de vânători Filip IV, Cardinali Infante,
Don Carlos sunt acompaniate de o serie ecvestră: Filip IV, Baltas* Carlos, Ducele de Olivares. Portretele care îi reprezintă pe suverani călare şi destinate a
împodobi Salonul Reginelor din palatul Buen Retiro. Velasquf conferă portretelor de bufoni o nouă forţă, pictorul nedisimulându-le infirmităţili Don Sebastian de Morra, Copilul lui Vallecas, Idiotul din Coria.
În 1648, Velasquez pleacă din nou în Italia, unde va realiza portretul noulj papă, Innocenţiu X (1650). Se reîntoarce la Madrid în 1651. Tablourile dj
ultima sa perioadă sunt printre cele mai celebre: Familia, numită mai târziuZj Meninas, portretele noii regine Ana-Maria de Austria, Infanta Maria-Terez (Prinţul Filip Prospero şi o serie de tablouri consacrate Infantei Mărgărita
diferite vârste. 3.4. Anglia Baroc este numele unei perle asimetrice, găsită în scoici cu cochilie
informă. Prin preferinţa a pentru lipsa de simetrie şi de echilibru stabil, noua artă a fost asemuită cu această scoică strâmbă, asimetrică (n. tr.).
A fost proiectată de Vignola (1'507-l573), adevărat sanctuar al Iezuiţilor, cu navă puternică, transept puţin adânc, cupolă peste altarul principal (n. tr.). Anglia secolului al XVII-lea este renumită în special prin arhitecţii săi, îr
care cel mai important este Inigo Jones (1573-l652), care, inspirat opera lui Palladio, introduce clasicismul la Curte, începând cu 1615, data numi 3.6. Arta clasică
Versailles. Vedere aeriană. În timp ce barocul triumfă în Itali Franţa adoptă arta clasică, ce manifes
rigoare, claritate şi logică. Clasicismul d butează în timpul domniei lui Ludovj
XIII, perioadă în care cunoaşte influent ale barocului. Apogeul artei clasice est
atins la Versailles, între 1660 şi 169C pentru a intra în declin în prima jumătat a secolului al XVIII-lea, renăscând ape sub forma neoclasicismului în a doua
parte a secolului. Clasicismul care triumf după 1660 nu este ferit în totalitate de elementele baroce, aşa cum o demonstrea za biserica Saint-Paul-Saint-Louis din Paris, inspirată de biserica Gesu din Rom: transformată de iezuitul Andrea
Pozzo (1642-l709). Clasicismul se sprijină pe cultul antichităţii şi pe dorinţa de a supune orie producţie raţiunii astfel încât claritatea şi rigoarea să se impună în faţa
imaginaţiei Idealul clasic vizează şi grandiosul, accentuat în Franţa de voinţa lui Ludovii XIV. Căutarea măsurii în arte îşi găseşte locul şi în societate, prin
omul on care-şi este propriul stăpân, opus spiritului cavaleresc al epocii anterioare. 3.7. Muzica
Muzica clasică îşi are originea în Renaşterea italiană. Reforma şi Cont: reforma acordă un loc tot mai important cântecului în cursul slujbei, ceea ce d
naştere oratoriului în Italia, cantatei în ţările germane şi marelui motet în Franţa Marii compozitori îşi pun în evidenţă talentul prin intermediul unui instrumeţ privilegiat, orga, aspirând la titlul de capelmaistru. La sfârşitul
secolului apare un nou gen, opera, ilustrată în 1607 de Orfeu compus de Claudio Mont£ verdi. Opera câştigă teren în Franţa cu Rameau şi Lully, iar în Anglia cu Purcei
Concertul se modifică prin crearea de noi instrumente, vioara şi clavecin Muzica, deja prezentă în tipul de educaţie aristocratică, devine proble
profesioniştilor, deseori aflaţi în serviciul unui nobil sau trăind din comenzi. A. C o r e 11 i (1653-l713) este marele creator de sonate, pe care le împ, în patru mişcări succesive: largo, allegro, adagio, vivace. La sfârşitul secolu al
XVII-lea, sonatele cele mai în vogă sunt cele compuse pentru clavecin. A. V i v a l d i (1678-l748) domină concerta, termen care datează de
sfârşitul secolului al XVI-lea şi care desemnează o operă de o anumită amplo pentru instrumente şi voci. Concerto grosso, care foloseşte la început în aceea măsură toate instrumentele, va ceda treptat locul opoziţiei dintre flaut şi vioar
apoi dintre pian şi restul orchestrei, de-a lungul a trei mişcări: rapidă, lentă, rapid J. S. Bac h (1685-l750) este maestrul cantatei, piesă cântată care desem-
ează o compoziţie monodică, de inspiraţie profană sau sacră, pentru una sau iai multe voci, la început cu acompaniament de bas continuu, apoi cu acompa-
iament instrumental tot mai bogat. Principalii compozitori de cantate germanice sunt Buxtehude şi; c h ii t z, iar de cantate italiene Rossi, Cavalli, Scarlatti.
La sfârşitul secolului al XVII-lea apare concertul public de Curte, care înno-eşte concertul de cameră sau de biserică. Sonata pentru orchestră se transformă n simfonie, ale cărei forme sunt fixate la curtea de la Mannheim de
către muzicianul ceh J. Stamitz, după modelul simfoniilor italiene. Se succed patru iscări de aceeaşi tonalitate: allegro, andante, menuet, presto.
Instrumentele 1e suflat, flaut (2), oboi (2), clarinet (2), trompetă (2), corn (2),
interpretează o 3arte independentă de instrumentele cu coarde, viori (6) şi viole
(4). Claudio Monteverdi (1567-l643), capelmaistru la biserica Sân/farco din
Veneţia din 1613 până în 1643, este primul care foloseşte vocile u nane alături de instrumente, în scopul obţinerii unui lirism dramatic. Compoziţia capella este îmbogăţită de un acompaniament instrumental.
H e i n r i c h S c h ii t z (1585-l672), capelmaistru la Dresda, se inspiră e la Monteverdi şi Giovanni Palestrina (1525-l594). El îşi alege textele din răducerea Bibliei a lui Luther, o parte importantă a operei sale fiind acordată
uizicii sacre, funebre sau psalmice. Este autorul primei opere germane, Daphne 1627).
Jean-Baptiste Lully (1632-l687), numit compozitor la curtea lui Ludovic XIV, devine cu ajutorul libretistului său, Quinault, cel mai mare maestru îl artei lirice din Franţa. Sub direcţia sa, orchestra ocupă un loc important în;
omediile-balet, ca de exempluBurghezul-Gentilom. Alessandro Scarlatti (1660-l725) vine cu tradiţionala „aria da "apo", piesă
de rezistenţă a unui cântăreţ, cu care începe opera. H e n r y P u r c e 11 (1659-l695), organist al abaţiei regale din Westminster, ste începând cu 1683 compozitor şi interpret la clavecin, la Curte.
Compune în nani eră barocă, cele mai mari opere engleze: Regele Arthur, Furtuna şi mici iese ca Muzica pentru regina Mary. IV. INDIA MOGULILOR
Sub domnia lui Akbar cel Mare (l 556-l605) se constituie imperiul Marilor Vloguli, care se întinde de la frontierele Tibetului la nord, până la Godavery în
ud şi de la Kathiawar la vest până la Golful Bengal la est. 4.1. Artele plastice Cunosc o dezvoltare deosebită datorită apropierii dintre civilizaţiile
hinduista şi musulmană. Arhitectura se inspiră din arta persană şi multiplică moscheele, mausoleele cu cupole. Treptat, influenţa hindusă ocupă un loc tot
mai important prin mozaicul din gresie, marmura, ardezia policromă înlocuind faianţa multicoloră musulmană. Perioada clasică a arhitecturii mogule începe cu domnia lui Shah Jahan (1628-l655), care înseamnă întoarcerea la inspiraţia
persană. Construcţiile cele mai celebre sunt moscheileDaiAnga (1617) la Lahore, Ouazir Khan (1639) şi mai ales Taj Mahal (1628), monument funerar la Agra.
Artele minore sunt dominate de perfecţionarea miniaturii, aşa cum apare în ilustrarea vieţii de Curte de la Delhi, sau mHamza-Nama, povestire a victoriei
unui unchi al lui Mahomed asupra păgânilor. Akbar înfiinţează la curtea sa o scoală de miniatură şi face apel la specialiştii de la Curtea Persiei pentru formarea de noi artişti. Scrierile istorice, epopeile, povestirile sunt bogat
ilustrate, ca de exemplu Akbar-Nama. Costumele, decorurile, modul de tratare a peisajelor şi animalelor relevă profunda influenţă a artei hinduse. 4.2. Literatura
În timpul lui Akbar, literatura şi erudiţia ocupă un loc de onoare, reunind mohomedani, hinduşi, creştini pentru discuţii religioase.
Trăind la Benares, Tulsidas (1532-l623) este cel mai mare autor poetic ce
se exprimă în limba hindi. El scrie o nouă versiune a epopeii lui Rama, Ramcharitmanas şi redactează numeroase poeme religioase.
Tukaram (l 568-l649) este cel mai celebru poet care scrie în limba marathi, cea mai răspândită în India meridională. Compune o serie de imnuri în onoarea lui Vishnu, cunoscute sub numele deAbhangs; completează aceste
imnuri despre Vishnu cu numeroase legende orale. V. china manciurian! 5.1. Politica l
În 1636, hanul (suveranul) manciurienilor1, Abahai, instituie dinastia Qing-Chemat de generalul chinez Wu-San-Kuei, el înăbuşă revolta care
ameninţa tronul dinastiei Ming, dar manciurienii pun stăpânire pe Peking şi ocupă întreaga Chină septentrională în 1644. Chung Chen (1628-l644), ultimul împărat al dinastiei Ming, se spânzură, iar Shun-Chi (1644-l662), primul
împărat mam 'Manciurienii sunt o populaţie tungusă de pe teritoriul Chinei de nord-est (n. tr). 196 ciurian al Chinei urcă pe tron. În 1662 îi succede cel mai
mare suveran al dinastiei ^ maiiciuriene, Kang'hsi (1662-l722). Nu-niele noii dinastii, Qing, care înseamnă „pur" îl înlocuieşte pe cel al dinastiei Ming,."strălucit".
5.2. Artele la sfârşitul > dinastiei Ming Sub influenţa artistului Tung Chi-Chang (1555-l636), pictura trăieşte ultimele momente de glorie Î11 epoCa Ming. ° grădină mare cât o sămânţă de
mus tar. Două şcoli se opun, pictorii naratori din Stampă în culori' Secolul al
XVIWea-,. Paris, Muzeul Guimet. Sud contra celor din nord, academici şi adepţi ai culorilor vii. Cele două şcoli au în comun dorinţa de a recopia până la saţietate operele trecutului. In
afara acestor şcoli, câţiva preoţi budişti se dedică peisajului: Shih-Tao (1630-l707), Hung-Jen (1610-l663), Pa-Ta Shen-Jen în cursul secolului al XVII-lea,
gravura pe lemn policrom atinge la Nankin o perioadă de apogeu. Ea este reprezentată de Li Li Weng (161l-l680), poet şi gravor: Album de grădină. 5.3. Erudiţi şi oameni de ştiinţă
Li Li Weng (161l-l680), poet, gravor, actor, este autorul mai multor drame aparţinând ciclului Povestiri ale celor Douăsprezece Turnuri. Tang-Tai (1660-l746), nobil manciurian, mareşal al curţii sub Kang'hsi,
compune un tratat teoretic asupra artei picturale, Grija detaliului în pictură. La sfârşitul dinastiei Ming, ştiinţele cunosc o înflorire datorită Iezuiţilor
Matteo Ricci, care introduce matematicile şi astronomia europeană şi J. A. Schall von Bell, ce va ocupa funcţia de director la Observatorul Astronomic de la Curtea imperială.
Filosofia Ming progresează cu Ku-Yen-Wu (l 613-l682), fondatorul şcolii Hansueh, care reia de la şcoala Han tendinţele utilitare, fără a reţine aspectul esoteric.
5.4. China Qing împăratul Shun-Chih (l 644-l662) încurajează artele chineze, iar la Curtea succesorului său Kang'hsi (1662-l722) se renunţă la
folosirea limbii manciuriene. Această rapidă aculturaţie a manciurienilor a fost
însoţită de o reangajare a artei în serviciul Curţii, destinată a celebra gloria
imperială şi evenimentele din viaţa monarhului. În timpul dinastiei Qing, porţelanul cunoaşte o nouă epocă de apogeu,
bazată pe calitatea tehnicii. Porţelanurile se produceau în manufacturi ale statului, în funcţie de culoarea folosită, tehnica emailului se împarte în: „familia verde" şi „familia roz". „Familiile negre" sunt reprezentate de aplicaţii de email
pe un fond colorat. Pictura de Curte, bazată pe un respect total faţă de tradiţii, este exersată de înalţii funcţionari din anturajul imperial, Wang Chien (l598-l677), Wang Hui
(1632-l717), Wang Yuan-Chi (1642-l715). VI. JAPONIA
6.1. Politica Perioada 1573-l603 se caracterizează prin războaie civile şi lupte interne între seniori în scopul confiscării puterii în profitul lor, luând titlul de Shogun,
adică şef al armatei, ca imperator în latină, în 1600, o parte a seniorilor este înfiinţa în urma luptei de la Sekigahara de către Tokugawa leyasu, care în 1603
obţine titlul ereditar de Shogun. El întemeiază casa Tokugawa, ce va rămâne la putere până la începutul erei Meiji, în 1868. Familia Tokugawa divizează populaţia japoneză în patru stări: samuraii, comercianţii, artizanii şi ţăranii.
Administraţia este formată din funcţionari numiţi de Shogun. Lemitsu (1622-l651), al treilea Shogun al dinastiei, închide frontierele Japoniei. Astfel, este interzisă emigraţia sub ameninţarea cu pedeapsa cu moartea, aceeaşi măsură
fiind aplicată echipajelor navale, excepţie făcând cele chineze şi olandeze. Această politică xenofobă este urmată de fiul sau, Tetsun (165l-l680).
6.2. Artele în timpul dinastiei Tokugawa (1603-l868) Artele japoneze, care dau impresia de prosperitate, linişte şi naţionalism, devin burgheze, încetând a mai fi privilegiul aristocraţiei. Centrul este Edo,
actualul Tokio. Pictura evoluează cu Koetsu (1558-l632), fondatoral unei comunităţi în Kyoto, al cărei scop era de a crea şi accelera schimburile dintre
pictori şi artizani. Sosatsu reia maniera lui Koetsu, dându-i mai multă profunzime prin folosirea perspectivei. Arta picturală a perioadei Edo va inspira direct perioada Genroku (1688-l703), ai cărei artişti cei mai celebri sunt Ogata
Korin (1658-l716), Hanabusa Itcho (1652-l724). Artele minore dezvoltă arta ceramicii la Kenzan şi Sakalda Kaki'emon şi lamele de săbii ale şcolii Kinai. 6.3. Literatura
De inspiraţie populară, ea aduce în scenă viaţa cotidiană, aşa cum face jbara-Saikaku (1642-l693) în romanele sale. Un mare creator de dramă este
Cliikamatsu Monzaemon (1653-l714). Apare haikai, o nouă formă de poezie lirica, cu o metrică riguroasă ce alternează versurile cu 5, 7 şi 9 silabe. Acest eeii şi-a găsit locul de onoare prin Matsuo Masho (1644-l694).
Teatrul, sub forma sa No, este destinat exclusiv împăratului şi Curţii sale, dar la începutul secolului este dublat de un gen popular, Kabuki, derivat din dansurile executate de femei în temple, în timp ce în No actorii folosesc
măştile, în Kabuki ei se fardează. 6.4. Ştiinţele şi fâlosofâa
Sub forma moralei, fâlosofâa progresează în toate straturile populaţiei
prin confucianism, ai cărui susţinători se vor opune rapid shintoiştilor şi buddhiştilor. Cele două mari şcoli sunt cea de la Miţo, ce pune gândirea la baza
istoriei şi cea de la Shingaku, care îşi propune să dezvolte o veritabilă pedagogie pentru învă-ţământul de masă. Cunoştinţele Occidentului pătrund treptat sub forma Rangaku, „ştiinţa
olandeză", ca urmare a creării primei case de comerţ olandeze, în 1609. 6.5. Religia Confucianismul, fondat pe exegeza lui Chu-Hsi (1130-l200), pătrunde
foarte puţin în rândul claselor populare, care rămân fidele budismului. După o perioadă de tolerantă, creştinismul este interzis în 1612,
bisericile sunt distrase, iar credincioşii condamnaţi la clandestinitate. In 1639, Shogunul îi alungă pe portughezi din Japonia, delimitând enclave pentru chinezi şi olandezi. Japonia se închide într-o „splendidă izolare", care va dura
până în 1868, când venirea la putere a împăratului Mutsu-Hito va determina deschiderea sa spre exterior şi modernizarea şcolilor după modelul occidental.
SECŢIUNEA F EVOLUŢIA CULTURALĂ A SECOLULUI AL XVIII-LEA I. MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN FRANŢA
1.1. Influenţa scriitorilor englezi şi a lui Bayle Mişcarea intelectuală franceză din secolul al XVIII-lea este influenţată de empirismul lui Bacon, de cercetările din matematică ale lui Isaac Newton, de
metoda mecanicisto-naturalistă aplicată de Hobbes în politică, ca şi de Eseul asupra intelectului uman al lui Locke. Acesta din urmă preconizase toleranţa
religioasă, libertatea politică, educaţia raţională. Tot el a expus ideea unui contract social, de control al reprezentanţilor naţiunii asupra acţiunii monarhului. Dar mai ales în Franţa, scriitorul Pierre Bayle va face tranziţia
spre epoca luminilor. Dicţionarul istoric şi critic (1697) al lui Bayle va servi drept arsenal liberei gândiri filosofice a secolului al XVIII-lea.
Fontenelle va fi considerat primul vulgarizator al ştiinţei cuEntretiens sur laphiralite des mondes (Convorbiri despre pluralitatea lumilor, 1686) şi va fi un aprig adversar al prejudecăţilor, aşa cum va dori mai târziu Voltaire şi al
superstiţiilor InHistoire des oracles (Istoria oracolelor, 1687). 1.2. Spiritul filosofic Dicţionarul academiei (1694) defineşte astfel filosoful: „cel care se dedică
studiului ştiinţelor şi care caută să cunoască efectele prin cauzele şi principiile acestora ".
Conform acestei definiţii, filosoful este cel care îşi pune problema ordinii stabilite şi a moralei tradiţionale, într-adevăr, ideile noi vor căpăta o importanţă deosebită în decursul secolului, asupra vieţii publice şi a formelor de
guvemământ. După 1715, conceptul de filosofic se lărgeşte pentru a deveni o metodă universală. Esenţa sa este constituită de spiritul de raţiune şi aplicarea liberului arbitru la toate domeniile. Acesta este sensul pe care îl vom da
filosofiei de la începutul şi până la sfârşitul secolului luminilor. Tendinţa scriitorilor francezi ai epocii luminilor va fi cea a filosofilor.
Departe se limita la observarea sufletului omenesc, ei favorizează dezvoltarea
ştiinţelor şi tehnicilor, cred în progresul economic şi în cel al instituţiilor de
sănătate şi al relaţiilor umane. Optimismul este una din trăsăturile fundamentale ale acestei perioade. Oamenii epocii abandonează tradiţia în
folosul raţiunii, care le permite evidenţierea abuzurilor şi prejudecăţilor, conducându-i la fericire. Ei au criticat abuzurile autorităţii şi câteodată chiar principiul pe care aceasta se bazează, absolutismul de drept divin. Au atacat
intoleranţa religioasă şi adesea privilegiile şi chiar inegalitatea socială. 1.3. Primii filosofi Trei scriitori vor ataca în mod deosebit tarele monarhiei, gustul pentru
risipă, actele despotice, proasta gestiune economică, pregătind astfel marea Revoluţie de la sfârşitul secolului.
Houdon. Voltaire. 1781. Paris, Bibliotheque Naţionale. Montesquieu (1689-l755). Charles de Secondat, baron de la Brede şi de Montesquieu, se naşte în apropiere de Bordeaux. Este primit la Academia
Franceză în 1728, după care călătoreşte în Europa, oprindu-se între 1728 şi 1732 în Anglia. In Scrisor; persane (1721) zugrăveşte societatea pariziană din
timpul Regenţei şi satirizează instituţiile. Spiritul legilor (1748) este opera unui sociolog. Recomandă în această lucrare repartizarea puterilor în stat în trei ordine distincte: legislativ, juridic şi executiv.
V o 11 a i r e (1694-l778). Francois-Marie Arouet se naşte la Paris. Ca urmare a spiritului său novator va petrece o perioadă de detenţie la Bastilia. Trăieşte un timp la Curtea regelui Prusiei, după care va petrece trei ani în
Anglia. Publicărea Scrisorilor engleze, operă condamnată de Parlament, îl va determina să se refugieze la Cirey, în Champagne. După ce s-a certat cu
Frederic II, s-a retras în Elveţia, aproape de Geneva, apoi la Femey. Lemoyne. Montesquieu. Bordeaux. Opera sa este extrem de variată şi abundentă: corespondenţa include
peste 10 000 de scrisori, la care se adaugă opere poetice, comedii, tragedii, romane, povestiri, scrieri istorice şi filosofice, în toate scrierile sale se regăsesc
aceleaşi idei: atacarea intoleranţei, superstiţiilor, fanatismului; se declară deist şi prieten al progresului. Personajele romanelor sale îi servesc în demonstrarea tezelor. Candid arată că nu trăim în cea mai bună lume posibilă. Duşman al
despotismului şi partizan al monarhiei luminate după modelul englez, el aduce o metodă şi o concepţie asupra istoriei care va anunţa marile opere ale secolului al XlX-lea. In operele sale privind poezia, Mondenul (1736), de
exemplu, se opune lui Rousseau sau lui Montes-quieu în ceea ce priveşte gustul său pentru lux.
, Jmi place luxul şi chiar moliciunea, '< -toate plăcerile, artele de toate genurile R proprietatea, gustul, ornamentele. " Din poeme: Discursuri în versuri despre om (1738) sau Poem despre
dezastrul de la Lisabona (1755). Din romanele şi povestirile sale: Zadig (1747), Candide (1759). Din operele istorice: Istoria lui CarolXII (l 731), Secolul lui Ludovic XIV
(1751), Eseu asupra moravurilor (1756). Din tratatele de filosofic: Scrisori engleze (1734), Tratat asupra toleranţei,
Dicţionar filosofic (1769).
Teatru: Brutus (1730), Zaira (1732), Merope (1743), Orfanul din China
(1755). Denis Diderot (1713-l784).
„Gândeam ca un înţelept şi acţionam ca un nebun", îşi rezumă Diderot începutul tinereţii, petrecută între solide studii la Iezuiţi şi studii de drept, abandonate mai târziu. În 1746 i se încredinţează direcţia enciclopediei de către
librarul Le Breton. După o călătorie întreprinsă în 1773 la curtea ţarinei Ecaterina II, revine definitiv la Paris. Cea mai mare parte a operelor lui Diderot a fost publicată postum. Ea
este în principal filosofică. In Scrisori despre orbi (1749), îşi pune o serie de întrebări indiscrete, ca aceea: care poate fi religia unui orb ce nu cunoaşte
minunăţiile creaţiei? InDespre interpretarea naturii (l 753) atacă violent teologia şi filosofia tradiţională, respinge dualismul cartezian şi doctrinele spiritualiste. In Visul lui d'Alembert (l 750) exaltă cu fervoare natura vie şi materialismul.
Principalele sale romane sunt: Nepotul lui Rameau (1762) şi Jacques Fatalistul (1773), în care vorbeşte despre destinul şi fatalitatea care domnesc
asupra vieţii şi dragostei lui Jacques. Dintre piesele sale de teatru amintiniF/w/natural (1752) şi Tată de familie (1758). Numeroasele scrisori către Sophie Volland sunt redactate în perioada 1759-l774. Ateu şi materialist,
va nutri o ură nemăsurată – ca şi Volland, apoi Condorcet – faţă de Pascal, regretând că savantul a fost nimicit de creştin. Pentru Nietzsche, Pascal va rămâne „cel mai mare dintre creştini".
„Otrăvit de influenţa diferitelor opinii religioase, Pascal punea atâta suflet în munca sa, încât ajunsese să-şi facă singur rău." Asupra toleranţei lui
Diderot şi Ecaierinei II. În a douăzeci şi cincea dintre Scrisorile filosofice, Voltaire scrie privitor la Pascal: „îndrăznesc să fiu de partea umanităţii contra acestui mizantrop
sublim; îndrăznesc să afirm că nu suntem nici atât de răi şi nici atât de nefericiţi precum el o spune. Sunt convins că dacă şi-arfi urmat proiectul la
care medita în cartea sa, ar fi rezultat o carte plină de paralogisme şi de falsităţi, admirabil deduse. Noţiunea de filosof la Voltaire şi Diderot: Amândoi sunt de acord în a scrie că filosoful este „omul cinstit care
acţionează în toate prin raţiune", singura regulă veritabilă care îi permite să cunoască mai bine lumea şi pe sine însuşi. Comparmd însă articolul asupra filosofului scris de Diderot în Enciclopedie şi textul lui Voltaire, Legile lui Minos,
apar diferenţe notabile. Astfel, filosoful lui Voltaire este deist, în timp ce cel al lui Diderot este ateu. Într-adevăr, Diderot insistă asupra noţiunilor de devenire
şi evoluţie, căci el este ateu şi materialist. Din contră, pentru Voltaire natura este un imens mecanism reglat de Dumnezeu, o dată pentru totdeauna. Certitudinea fizică este pentru el „imuabilă şi eternă". El denunţă violent
principiul pe care Diderot îl repune în valoare, „mişcarea este esenţială pentru materie". Aceste două atitudini se opun, una fiind în esenţă fondată pe ordine şi certitudine, iar a doua pe viaţă şi devenire.
ENCICLOPEDIA: 175l-l772 MARILE ETAPE ALE PUBLICĂRII EI Însărcinat de librarul Le Breton să traducă Dicţionarul enciclopedic al lui
Chambers, Diderot publică Dicţionarul raţional al ştiinţelor, artelor şi
meseriilor. In 1750 el lansează Prospectus, broşură de 12 pagini, între 1751 şi
1760 apar 17 volume de text, iar între 1762 şi 1772,11 volume de planşe, în 1758 este interzis de guvern, la care se adaugă mai târziu interdicţia papală.
Dicţionarul va fi terminat doar după înlăturarea Iezuiţilor. COLABORATORII Jean Guillaume Moitte _., —1810). Jean-Jacques
Diderot este sufletul acestei opere giganteşti. Primul Rousseau meditând asupra său colaborator este matematicianul d'Alembert, care lucrării Emile şi examinând va KdactaDiscursii! Preliminar şi numeroase articole primii paşi ai
copilăriei. De matematică. Alături de alţi colaboratori, ca Voltaire, Paris, Muzeul
Camavaiet. Rousseau, Montesquieu, îi putem cita pe Marmontel pentru critica literară, d'Holbach, Helvetius, filosofi naţionalişti, pe senzualistul Condillac1, pe
Turgot şi Quesnay pentru economia politică. OBIECTUL ENCICLOPEDIEI
Progresul luminilor, dezvoltarea cunoştinţelor ştiinţifice au drept scop „deschiderea ochilor cititorilor". Ştiinţele pozitive vor ocupa cel mai important loc. Prin succesul său, Enciclopedia va ajuta la difuzarea teoriilor pe care ea le
susţine. Dintre acestea, importante sunt şi cele asupra educaţiei. „Un ah inconvenient al educaţiei colegiilor este că profesorul se vede obligat s ă meargă în pas cu un mare număr de discipoli, adică cu mulţi
mediocri, ceea ce determină pentru cei dotaţi o pierdere considerabilă de timp. " Rousseau (1712-l778).
„în fiecare zi sunt eu însumi", scria în 1738 într-un poem de tinereţe, Le verger des Charmettes (Livada de la Charmettes). Iar spre sfârşitul vieţii sale notează: „De ce ne bucurăm într-o asemenea situaţie? De nimic ce provine din
exteriorul sinelui, ci doar de sine însuşi." A se bucura de sine şi a fi el însuşi rezumă întreaga filosofie a lui Rousseau.
Născut la Geneva, orfan de mamă, educaţia sa a fost făcută la întâmplare. În 1728 o întâlneşte pe doamna de Warens. După persecuţiile la care a fost supus în urma apariţiei lui Emile în 1762, fuge şi duce o viaţă
rătăcitoare. Revine la Paris în 1770. După o ultimă fugă, moare la Ermenonville. Este primul care a trasat căile unei noi literaturi. Opus „ideilor filosofice"
şi credinţei în noul progres, moral şi ştiinţific, el revendică „întoarcerea la natură". Ideile sale bazate pe un nou sentiment al naturii anunţă romantismul
secolului următor. In Discurs asupra artelor şi ştiinţelor, exaltează bunătatea originară a omului, critică luxul, influenţa coruptă a artelor şi literaturii. Trei opere principale rezumă convingerile şi gândurile sale:
Contractul social (1762) proclamă ideile politice ale autorului. Este partizanul suveranităţii poporului şi încredinţării puterii, printr-un pact social, unuia sau mai multor organisme specializate, în schimb, statul este obligat să
ajute şi să-l protejeze pe individ. Noua Heloise este ilustrarea idealului naturii, prin sentimentele a doi
tineri care nu ţin seama de discriminările sociale.
Emile sau Educaţia elaborează formarea unui om nou prin libera
dezvoltare j a simţurilor, a inteligenţei şi vieţii afective. Acest sistem pedagogic, deosebit de 'Senzualismul este o concepţie filosofică, potrivit căreia toate
cunoştinţele provin, în ultimă analiză, pe calea senzaţiilor şi se reduc, în esenţă, la asociaţii de senzaţii (n. tr.). Progresist, trebuie privit cu un oarecare scepticism, dacă ne gândim că
autorul a încredinţat educarea celor cinci copii ai săi asistenţei publice. Portretul lui Condorcet. Condorcet (1743-l794) este unul dintre putinii filosofi ai Iluminismului
care a participat la revoluţie, cei mai mulţi dintre cei ce au contribuit la jmpunerea marilor ideologii dispărând înainte de 1789. Opera sa este o teorie
asupra progresului cumulativ, Schiţă a unui tablou istoric al progreselor spiritului uman (1793), dar şi asupra unei instrucţii publice liberale. Pentru el, şcoala este singura cale posibilă spre egalitate şi libertate. El nu va separa, ca
anumiţi revoluţionari, progresele raţiunii de emanciparea negrilor, a femeilor şi copiilor.
1.4. Scriitorii în această epocă, romanul recucereşte publicul prin variatele sale forme: memorii, povestiri istorice şi romanţate sau chiar „împrumuturi" din romancieri străini de succes.
Le S a g e (1668-l747) este primul scriitor francez care va trăi doar din scrieri, refuzând orice pensie. Numai aşa se explică încetineala ce caracterizează etapele sale literare. La început, operele sale vor fi
„împrumuturi", caDiavolul şchiop, luat de la scriitorul spaniol Guevara. Romanul său cel mai important va fi GilBlas (1715), din care au apărut mai
întâi primele şase cărţi, apoi următoarele şase între 1724 şi 1735. Turcaret (1709) va fi jucat la Comedia Franceză. Maximele sale sentenţioase, în care Le Sage se dovedeşte un veritabil discipol al lui La Bruyere, ne permit o mai bună
apreciere a calităţilor literare ale dascălului său. Marivaux, Pierre Carlet de Chamblain de (1688-l763) frecventează de
timpuriu saloanele, între care cel al doamnei de Lambert. Luând partea „modernilor", publică oIliada. Din 1720 încearcă să-şi câştige existenţa doar din scris. Va scrie pentru actorii italieni instalaţi la Paris. Din teatral italian va
păstra decorul şi acţiunea fantezistă, feeria poetică. Cele mai bune comedii vor fi Jocul dragostei şi hazardului (1730), Falsele confidenţe (173 7). Va scrie Şi două romane: Viaţa Marianei (173l-l741) şi Ţăranul parvenit (1735). O-Pera sa
nu a fost apreciată de contemporani, fiind judecată ca obscură. Meritele lui Marivaux vor fi recunoscute de-abia în secolul al XlX-lea.
B eaumarchai s, Pierre Augustin Caron de (1732-l799). Opera sa ilustrează declinul care se va produce în perioada Vechiului Regim. El ar fi putut spune despre viaţa sa, ca şi personajul său, Figaro, „Am văzut tot, am
făcut tot, am folosit tot", într-adevăr, a exersat mai multe meserii: ceasornicar, muzician, autor dramatic, armator, editor. In comediile sale introduce satira explozivă, la adresa societăţii secolului al XVIII-lea: Bărbierul din Sevillci
(1775), Nunta lui Figaro (1778). Anumiţi scriitori sunt purtătorii semnelor pre-romantice. Astfel, Cazotte (l
720-l792), prieten cu Saint Martin, publică Diavolul îndrăgostit, roman ce se
integrează perfect în curentul ocultist al epocii. Choderlos de Laclos (l 74l-l803)
publică în 1782 Legăturile primejdioase, în care apar primele semne romantice: spiritul ucide sentimentul. Ele sunt mai evidente în opera lui Bemardin de
Saint Pierre (1737-l814). Romanul său Paul şi Virginia (1787) anunţă descrierile pitoreşti ale lui Chateaubriand. 1.5. Economiştii fiziocraţi
Cu acest nume au fost desemnaţi filosofii care au studiat formarea şi circulaţia bogăţiilor. Ca o reacţie la colbertism, ei apără ideea de libertate economică. Quesnay, în timpul domniei lui Ludovic XV, dă prioritate
agriculturii. El recomandă statului să nu mai influenţeze preţurile la grâu şi să lase vânzarea liberă. Scopul său era de a se ajunge la ameliorări tehnice şi la
dezvoltarea marilor domenii. In schimb, el dorea generalizarea impozitului asupra tuturor proprietăţilor funciare într-o manieră echitabilă. Cât despre Goumay, el dorea eliberarea industriei şi comerţului de orice reglementare şi
piedici vamale. Formula sa era „laissezfaire, laissezpasser " („lăsaţi să se producă, lăsaţi să circule"): Turgot urmează aceste teorii, iar pentru a favoriza
înflorirea economică cere libertatea presei şi dezvoltarea învăţământului. 1.6. Rolul saloanelor Începând cu 1715, rolul Curţii slăbeşte, lăsând locul saloanelor. Fiind, ca
şi Curtea, loc de întâlnire, saloanele vor permite în secolul al XVIII-lea răspândirea ideilor. Scriitori, artişti, bancheri, oameni de lume se întâlnesc şi discută producţii le de toate genurile, criticându-le pe cele literare, înainte de
1750, saloanele cele mai celebre sunt: al ducesei du Mâine la Sceaux, al ducesei de Lambert sau al doamnei de Tencin, unde au fost primiţi
Montesquieu, Marivaux şi Helvetius. După 1750, doamna de Deffand şi doamna Geoffrin îi primesc în saloanele lor pe enciclopedist! Salonul domnişoarei de Lespinasse îi întâmpină
pe d'Aleni-bert, Diderot, Bemardin de Saint Pierre. Enciclopediştii frecventează şi saloanele lui d'Helvetius şi d'Holbach, lumea teatrului şi salonul de
laPopeliniere. II. MIŞCAREA INTELECTUALA IN AFARA FRANŢEI 2.1. Influenţa franceză în momentul stingerii din viaţă a lui Ludovic XIV,
limba şi cultura franceză sunt pe punctul de a realiza în Europa o veritabilă uniune intelectuală şi morală, pe exemplu, în 1717, la Radstadt, împăratul german semnează un acord redactat în franceză. Pe continent, această limbă va
substitui latina în domeniul negocierilor şi tratatelor. Elita din restul continentului, suveranii, diplomaţii, înalta societate, toţi vorbesc franceza. La
sfârşitul acestui secol, Rivarol poate scrie în Discurs asupra universalităţii limbii franceze: J3 arisul fixează ideile Europei şi devine centrul scânteilor răspândite la toate popoarele [.] Cărţile noastre devin ale tuturor ţărilor,
gusturilor şi vârstelor [.] Primele jurnale care circulă în Europa sunt cele franţuzeşti şi ele vorbesc numai de victoriile şi de capodoperele noastre [.] Nu se vorbeşte decât despre spiritul francez: totul se face în numele Franţei." Parisul
străluceşte din punct de vedere intelectual prin intermediul saloanelor, dar şi al cafenelelor, dintre care cea mai cunoscută este cafeneaua lui Procope. Franţa
propune o nouă artă de a trăi, care se răspândeşte în Europa: aici se lansează
moda, se copiază palatul Versailles, ale cărui replici le găsim în Portugalia, la
împăratul de la Schonbrun. Mulţi străini locuiesc la Paris, ca juristul italian Beccaria, englezii Hume şi Horace Walpole, iar alţii sunt practic adoptaţi, ca
germanul Grimm. În jurul anului 1760 apar noi sentimente, ca o reacţie împotriva cultului ofilit al raţiunii, propovăduit de filosofii luminilor. La originea acestei revoluţii se află naşterea unui sentiment naţional care progresează în
majoritatea ţărilor: „Ce nebunie să căutăm modele dramatice la francezi, când îl avem pe Shakespeare!", exclamă germanul Lessing la sfârşitul secolului. 2.2. Literatura engleză
Literatura engleză va fi compusă în esenţă din romane şi poezii, la care se adaugă opera istoricului şi filosofului Hume.
Romanul este dominat de realism, ca în cazul celui de aventuri ilustrat de Daniel D e f o e (1660-l731) în Aventurile lui Robinson Crusoe, sau de romanul satiric şi amar al lui J o n a t h an S w i f t (1667-l745), Călătoriile lui Gulliver.
În ambele cazuri, autorii critică moravurile şi instituţiile într-o manieră aluzivă, în cursul celei de-a doua jumătăţi a secolului, curentul raţionalist 7fT7 al
luminilor va ceda locul unei noi forme de sensibilitate, al cărei reprezentant este Samuel Johnson (l 709-l784). El va încerca să fixeze vocabularul englez într-un Dicţionar şi va scrie romane biografice ce vor influenţa literatura
europeană, aşa cum s-a întâmplat cu romanul sentimental Pamela sau virtutea recompensată. Un alt curent caracterizat printr-un spirit analitic şi sarcastic este bine rezumat de operele romancierilor Steine – Tristram Shandy şi Gold-
smith – Vicarul din Wakefleld. In această categorie literară, mediul ambiant conţine conflicte psihologice. La polul opus apar romanele realiste, în care eroul
se loveşte de o lume materialistă. Tom Jones alluiHenry Fielding (1707-l754) ilustrează cel mai bine acest curent. Comedia de moravuri se situează în prim plan în repertoriul teatral, mai ales cu Sheridan, Şcoala de bârfă. În rest,
literatura engleză îşi găseşte un ultim complement cu poezia filosofică a lui Pope (1688-l744), Eseu asupra omului. Paralel, un curent preromantic, pătruns
de sentimentul naturii, se manifestă cu John Gray (l 685-l732), dar mai ales cuRobert Bums (l 759-l796). Inspirate din cântecele populare, poeziile lui Bums cântă nostalgia amoroasă în relaţie directă cu natura. Cât despre J a m e s
Macpherson (1736-l796), el se inspiră din poeziile medievale, pretinzând că a redescoperit operele bardului celt Ossian. În domeniul economic, lucrarea lui Adam Smim, profesor la universitatea
din Glasgow, Cercetări asupra naturii şi cauzelor bogăţiei naţiunilor, demonstrează că munca, sub toate formele ei, este adevărata sursă a bogăţiei.
Cel mai bun mijloc de a ameliora condiţia umană este de a lăsa libertatea spiritului întreprinzător. 2.3. Aportul german
Gotthold Ephraim L e s s i n g (l 729-l781) este unul dintre cei mai eminenţi reprezentanţi ai epocii. Iniţiator al dramei burgheze, activitatea sa se concentrează în esenţă asupra teatrului. Dar eseurile de literatură şi estetică
ocupă şi ele un loc important, între 1759 şi 1765, publică Scrisori asupra literaturii recente, în care subliniază faptul că geniul german este mai apropiat
de Shakespeare decât de Corneille.
În cursul celei de-a doua jumătăţi a secolului se dezvoltă un contracurent
sub forma clasicismului sentimental: principalul său reprezentant este F r i e -drich Gottlieb Klop s tock (1724-l803). InMessiada, veritabil poem epic, se
inspiră din Biblie, punând în scenă forţe incontrolabile care se află în om. El anunţă curentele simboliste. Spre 1760 începe o nouă perioadă, care va dura aproape un secol şi în
care se vor manifesta curente variate. Toate au însă în comun abandonarea raţionalismului, atât de scump iluminiştilor. Idealismul german va dezvolta tema sa centrală în jurul dreptului la libertatea individuală, al perfecţionării
personalităţii, dar mai ales al căutării unui echilibru între cunoaştere şi intuiţie, sensibilitate şi inteligenţă.
G o e t h e (1749-l832) a fost unul dintre principalii animatori ai Şturm urrd Drang-ului (Furtună şiAvânt), mişcare născută la întâlnirea sa cu Herder, care propovăduia revolta contra raţiunii, contra normelor universale. Revoltată
împotriva convenţiilor sociale şi religioase, această atitudine intelectuală se traduce şi prin tendinţe socializante, idei patriotice şi revoluţionare. Influenţele
literare provin de la Shakespeare şi Rousseau. Discipolul său, Herder (l744-l803), a fost unul dintre cele mai importante spirite antiraţionaliste ale secolului. El a avut o mare influenţă asupra tânărului Goethe. În Idei asupra
istoriei filosofici umanităţii (1784-l791), el consideră că raţiunile profunde ale evoluţiei umane sunt inerente umanităţii însăşi. Lemnul sacru de la Goettlingue, fondată în 1772, este o asociaţie de
studenţi care difuzează mişcarea Şturm undDrang. Clasicismul de la Weimar reprezintă apogeul idealismului german. Un grup de poeţi germani se regăseşte
la curtea ducelui de Saxa-Weimar, printre care Johann Wolfgang Goethe şi Friedrich vonschiller (1759-l805). III. MIŞCAREA CULTURALĂ IN SECOLUL AL XVIII-LEA: ŞTIINŢELE ŞI
ARTA 3.1. Mişcarea ştiinţifică
, 3.1.1. Caractere generale» *, fentru noi, totul s-a schimbat, moravuri, ştiinţe, tradiţii >•! • Toricelli, Newton, Kepler şi Galilei, Mai înţelepţi, mai fericiţi în eforturile lor,!} La orice nou Virgiliu şi-au deschis tezaurul
: ' Toate artele s-au reunit [.] Asupra noilor gânduri să facem versuri antice." începând cu mijlocul secolului, asistăm la un schimb neîntrerupt între literatură şi ştiinţă, în pragul
revoluţiei, Chenier compune vaste epopei, glorificând Ştiinţa. Aceasta este net newtoniană, fără a se fi renunţat însă la principiul cartezianismului. Savanţii
acestei epoci sunt adesea amatori luminaţi sau oameni de litere, ca Voltaire, de exemplu, care a amenajat în castelul de la Cirey un laborator Şi a trimis Academiei de Ştiinţe un memoriu asupra focului. Publicând în 1686 Convorbiri
despre pluralitatea lumilor şi expunând sistemul lui Copernic, Fontenelle dăduse exemplul. Cea mai importantă lucrare este, fără îndoială Istoria naturală a lui Buffon publicată între 1749 şi 1804.
Dorinţa de cunoaştere îi determină pe cei bogaţi să-şi constituie un cabinet de fizică sau chimie, colecţii de animale, pietre sau plante. Regele
creează pentru abatele Nollet, la Colegiul Navarrei, o catedră experimentală de
fizică. Cagliostro va fi rapid cunoscut în toată Europa. Dar înflorirea ştiinţifică
se va dezvolta prin intermediul societăţilor academice, care cunosc o dezvoltare deosebită datorită ajutorului acordat de suverani. Cele mai cunoscute sunt societăţile de Ştiinţe din Paris, cea Regală din Londra, sau Academia din Saint-
Petersburg. Între ele se încheagă o colaborare internaţională, prin schimbul de memorii sau de rezumate. 3.1.2. Fizica
Ipotezele ştiinţifice ale acestei epoci nu au fost confirmate. In fizică, electricitatea este cea care îi fascinează pe oameni cel mai mult. Benjamin
Franklin a construit primul paratrăsnet, după ce a stabilit analogia dintre scânteia electrică şi fulger (l 760). Au fost puse la punct trei termometre: cel al prusacului Fahren-heit, al francezului Reaumur, al suedezului Celsius, cel din
urmă imaginând gradaţia centigradă. 3.1.3. Ştiinţele naturale şi biologice
Coordonarea şi sistematizarea observaţiilor anterioare pun mari probleme şi antrenează vaste ipoteze. Necesitatea de a clasa toate formele îl conduce pe Linne la elaborarea unui sistem de clasificare a vegetalelor.
Sistemul său, Systema naturae (l 758), constituie baza folosită pentru denumirea plantelor şi animalelor. Buffon, cel mai mare naturalist al epocii sale, este partizanul metodei experimentale. El respinge clasificările prea
sistematice, căci pentru el totul este nuanţat în natură. Ataşat încă anumitor tradiţii, el refuză să creadă că există o legătură de rudenie între om şi animal;
fixist1, el crede că animalele sunt ieşite din mâinile demiurgului. In timpul cercetărilor sale, el începe să întrezărească însă ideea de transformism, pe care colegul său, Lamarck, o va profesa începând cu 1800 şi chiar ideea selecţiei
naturale, care va fi dezvoltată de Darwin. Totuşi, Voltaire ridiculizează începuturile paleontologiei şi neagă existenţa fosilelor, considerate de savanţii
epocii „arhive ale lumii". Secolul al XVIII-lea este pasionat şi de problema reproducţiei animale. Italianul Spallanzani pune în evidenţă rolul germenilor. Problema fecundaţiei- 6
rezolvată în 1750 pentru plante, rămâne încă obscură pentru animale. 'Fixismul este o concepţie în biologie care neagă evoluţia lumii vii şi consideră că speciile de plante şi animale au fost create de divinitate şi sunt
invariabile în decursul istoriei Pămân-tului (n. tr.). În 1783 se naşte navigaţia aeriană, în urma inventării aerostatului cu aer
cald de către fraţii Montgolfier. Aparatul era conceput să folosească forţa ascensională a gazelor calde, pornind de la legile lui Laplace: acesta descoperise efectele căldurii asupra gazului (dilataţie, diminuarea greutăţii).
În 1765, Watt a perfecţionat maşina cu vapori a lui Papin. În 1746, maşinile electrice vor fi completate prin folosirea contactului cu sticla şi lâna, creându-se astfel primul condensator: bateriile sticlelor Leyda, recipient de
sticlă conţinând un reziduu de cupru. 3.1.4. Chimia
Chimia s-a condus o vreme după o falsă ipoteză, aceea a unui fluid
special, numit flogistic, ce explică efectele gazelor. Englezii Cavendish şi Priestley, ana-lizând aerul, au descoperit hidrogenul şi proprietăţile sale.
Germanul Scheele a descoperit clorul şi un procedeu de fabricare a oxigenului. Lavoisier pune la punct analiza aerului, face o analiză şi o sinteză a apei şi stabileşte cu Morveau, Berthollet şi Fourcroy o listă a corpurilor chimice.
Marile epidemii, ciuma în 1720 la Marsilia, variola în 1770, erau încă frecvente în secolul al XVIII-lea. Din păcate, singura modalitate de a stopa progresarea bolii era carantina. Descoperirile făcute în biologie şi fiziologie au
permis medicinei să progreseze. Mari medici ca vienezul Auenbrugger, italianul Mor-gagiri, francezul Bichat folosesc metoda observării directe. Se dezvoltă şi
chirurgia. Ludovic XV fondează în 1735 Academia de Medicină. 3.2. Artele —. 3.2.1. Caractere generale în ciuda unei aparente unităţi de spirit, arta
secolului al XVIII-lea prezintă forme diverse, în perioada regenţei lui Philippe d'Orleans, arta europeană va evolua de la baroc la „stilul regenţei". Greutatea
somptuoasă a barocului se micşorează, formele colţuroase fac loc celor rotunjite. Acest stil atinge apogeul în jurul anului 1720. Una din caracteristicile sale este aceea de a fi fost influenţat de arta Extremului Orient, pe care artiştii
o iau drept model. Apar tapiserii cu motive chinezeşti sau mobile de lac roşu sau negru. O artă de societate va succede unei arte de Curte, într-adevăr, sunt preferate intimitatea, confortul, distracţia. Ornamentaţia plastică este mai
puţin importantă ca volum şi se integrează mai bine suprafeţei edificiilor. Spre 1730 apare o nouă manifestare a gustului pentru stilul ornamental şi decoraţia
interioară. Termenul de rococo derivă de la cuvmtul francez rocaille1 făcând referinţă la noul element decorativ care se inspiră din formele asimetrice ale pietrei sparte. Aceste motive vor câştiga „Rocaille" înseamnă piatră spartă, cu
contur neregulat (n. tr.). Edme Bouchardon. Grup central al fântânii Grenelle. Marmură (1739-
l745). Paris, strada Grenelle. Teren în decoraţia exterioară a arhitecturii, împodobind parcurile şi parterurile reşedinţelor princiare. Italienii sunt specialişti în fasonarea stucului,
ei având o bogată imaginaţie în găsirea de noi forme. Viaţa mondenă se desfăşoară mai uşor la oraş şi decorul joacă un rol dominant, devenind o componentă a bunăstării spre care aspiră toată această epocă. Pictura şi
sculptura se adaptează la intimitatea apartamentelor, unde piesele devin mai mici şi mai numeroase.
În întreaga Europă, artiştii vor beneficia de mecenatul prinţilor, ca în Germania sau Italia, al regilor în Prusia, Suedia. Protectorii pot face parte şi din rândurile burgheziei, ca bancherul Crozat, protectorul lui Watteau.
Stilul rococo, care este confundat pe nedrept cu barocul, nu este decât stilul lui Ludovic XV în afara Franţei. Cu puţin înainte de domnia lui Ludovic XVI, se revine la gustul pentru clasicism, reluându-se tradiţia lui Ludovic XIV,
cu un ritm mai discret, proporţii mai armonioase şi un impecabil simţ al măsurii, ceea ce îi va conferi un aspect puţin rece.
Marii maeştri se întorc spre antichitate. Din această epocă datează
săpăturile de la Herculanum (1738) şi Pompei (1748}. Reflecţiile asupra imitării operelor de artă ale Greciei, scrisă de Winckelmann, apare în 1755. Intre 1 770
şi 1 830, neoclasicismul este forma care va prevala în Europa, chiar dacă de la începutul secolului al XlX-lea este influenţată de romantism. Contrar epocilor precedente, se face diferenţa între antichităţile greceşti şi cele latine, care nu
mai sunt grupate laolaltă. Apariţia neoclasicismului este legată de naşterea a două fenomene: Iluminismul şi afirmarea burgheziei după Revoluţie. Astfel, din punct de vedere
sociologic putem distinge în interiorul aceluiaşi stil faza terminală a feudalismului aristocratic şi cea a burgheziei în plină ascensiune.
3.2.2. Arhitectura şi arta grădinilor Guiiiaume Coustou Arhitectura domestică cunoaşte dintr-o dată o transde la Concorde.
Aii de la Marfy. Formare orientată în esenţă spre căutarea confortului. Ea Marmură. Paris, Place simplifică liniile clădirilor şi modifică dispunerea
interioară. Totuşi, gustul pentru formele monumentale îşi face din nou apariţia. Influenţa lui Palladio spre 1770 aduce volumul cubic pe care îl regăsim la Veneţia, împodobit cu un pe-ristil. Variantele sunt numeroase, iar peristilul
poate fi placat (Paris, Hotel de Salm). Dezvoltarea arhitecturii publice va fi frânată de criza financiară, dar va continua graţie ajutorului dat de municipalităţi şi intendenţi. Prin talentul lui
Gabriel, în tradiţie neoclasică, sunt construite şcoala militară, cele două palate ale lui Ludovic XV (astăzi Piaţa Concorde), micul F"lconnet-Femeie care se,. •, ',
t, n rr scaldă. Marmură. Muzeul Trianon, palatele dm piaţa Bursei de la Bordeaux. SouffLuvru lot construieşte Şcoala de Medicină, teatrul Odeon, biserica Sainte Genieve
(actualul Pantheon), Servandoni realizează faţada bisericii Saint Sulpice. Here înalţă edificiile din piaţa Stanislas la Nancy, în timp ce Delamain şi Courtonne
construiesc hotelurile Soubise şi Matignon. Toată această arhitectură adoptă forme stereometrice elementare: cupole, cilindri, planuri circulare, în formă de stea sau rectangulare. Dus până la extrem, acest principiu îl conduce pe
arhitectul Claude Nicolas Ledoux la construirea de clădiri în formă de cub sau sferă. ÎN AFARA FRANŢEI
În Anglia, arhitectura de tip baroc (ansamblurile urbane de la Bath) nu aduce nimic original. Robert Adam, inspirat de antichităţile greceşti şi latine pe
care le văzuse la Pompei, transpune în arhitectura sa toate tendinţele: gustul pentru pilaştri corintici sau ionici. Arhitectura contemporanului său William Chambers se leagă mai degrabă de perioada precedentă, adică cea de dinainte
de 1714. În schimb, în ţările germanice, stilul rococo se va implanta de o manieră mai evidentă, reprezentat de palatul Sans-Souci, la Potsdam, iar în Austria de
biserica Melk şi castelul vienez Belvedere, în Rusia, arhitectura prezintă o mare originalitate (stilul italian pentru Palatul de iarnă).
În ceea ce priveşte arta grădinilor, ea va păstra la început sistemul de
grădină franţuzească. Crearea hotelului ce se deschide în faţa cadrului său natural va influenţa teoriile lui Rousseau şi, începând din 1760, formula
grădinilor regulate va fi înlăturată. Asistăm la o fuziune a tuturor disciplinelor, pictură, teatru, arhitectură, toate urmărind punerea în valoare a grădinilor. Scopul era de a restitui naturii planurile sale asimetrice, capriciile, „starea
primitivă". Se simulează perfect universul rustic şi pastoral, întoarcerea la sursele antice devine inevitabilă Şi aluziile la Egipt (piramida lui Maupertius, mormântul egiptean din parcul Monceau), la Grecia antică sau China abundă.
Sub influenţa Iluminismului se naşte o arhitectură alegorică: templul dedicat amorului (Trianon), filosofici (Er-menonville), prieteniei (Betz).
La sfârşitul secolului se impune grădina engleză, cu o înfăţişare mai capricioasă, cu cărări sinuoase, lacuri, poduri rustice, boschete. William Chambers a adus o contribuţie importantă în arta grădinilor. Concepţia sa
asupra grădinilorpeisaje se îmbogăţeşte în urma unei călătorii pe care o întreprinde în China. Grădinile palatului Bagatelle, realizate în 1777 de
englezul Blaikie, se inspiră direct din concepţia lui Chambers.; ';'! • ş-J 3.2.3. Sculptura mareşal de Saxa. Marmură şi bronz. Strasbourg. Templul Saint-Thomas.
Secolul lui Ludovic XVI se caracterizează în domeniul sculpturii prin triumful micii sculpturi de budoar şi apartament, ca şi prin portrete. Hotelurile particulare şi grădinile continuă să fie decorate cu statui. Există familii de
sculptori, ca de exemplu, familia Coustou, nepoţii lui Coysevox, dintre care unul, Guillaume-tatăl (1677-l746) este autorul lucrării Caii de la Marly. În afara
acestor dinastii de sculptori trebuie amintit numele lui Edme Bou-chardon (1698-l7'62): Amor şi Psyche, Fântânadm strada Grenelle. După 1750 sculptura sugerează întoarcerea la antichitate. Jean Baptiste Pigalle (1714-
l775) va răspunde acestei exigenţe. El va crea un stil inspirat din modelele Pigaiie. *Mormântui lui antice, răspunzând gustului pentru monumentele
funerare. Arminius Maurice, Dintre toate monumentele de acest gen, Mausoleul Mareşalului de Saxa este cel mai impresionant. Defunctul, aflat în mijloc, este reprezentat înconjurat de figuri alegorice. Se află la Strasbourg, în biserica
Saint Thomas. Aflat pe patul de moarte, Bouchardon i-a încredinţat marea sa operă, Piaţa Ludovic XV de la Paris. Etienne Maurice Falconnet (1716-l791) a sculptat statui remarcabile,
precum cea ecvestră a lui Petru cel Mare de la Saint Petersburg. Orologiul celor trei graţii se detaşează de realismul lui Pigalle. Subiectul este mitologic, iar
artistul exploatează graţia juvenilă a celor trei modele. Jean Antoine Houdon (174l-l824) este, fără îndoială, cel mai mare sculptor al epocii sale. Busturile Houdon George sa^e smt fraPante Prm
realismul şi adevărul pe care le deWashington. Marmură, gaj ă, relevând dispoziţiile morale ale caracterului. El şi-a 1788. RicKnond. Propus drept scop „să creeze imagini nepieritoare ale bărHoudon. Diderot. Lucrare în lut. Muzeul
Luvru. R bâţilor care au adus glorie sau onoare patriei". Prin n Voltaire aşezat, el
a ştiut să redea perfect inteligenţa li vie şi maliţiozitatea acestui om de litere. O
versiune se află la Comedia Franceză, iar o alta la muzeul Ermi-tage.
Reprezentările pe care le-a lăsat, ale lui Diderot, Turgot, Buffon, Malherbe, La Fayette, Mirabeau, Napoleon, pot fi considerate drept mărturii nepieritoare ale
marilor personalităţi. 3.2.4. Mobilierul şi decoraţia Antoine Watteau. Gilles. Muzeul Luvru.
În secolul al XVIII-lea se succed două stiluri: Boucher. Venus cerându-i lui Vulcan arme pentru Enea. Muzeul Luvru. Stilul Ludovic XV, cu o graţie şi o elegantă exuberanţă, folosind frecvent
linia curbă şi motivul „rocaille"; stilul Ludovic XVI, mai sobru, căutând îndeosebi linia dreaptă. Modul de decoraţie a dus la multiplicarea marilor
oglinzi, a lămpilor înconjurate cu ciubuce şi cu diverse motive ornamentale (ghirlande, cochilii, torţe, fluiere, lire) şi scene pictate. Arta mobilierului se caracterizează printr-o mare varietate de obiecte: comode, mese de joc, fotolii
spaţioase, secretaire. Eleganţa mobilierului este sporită de folosirea lemnului exotic (mahon, palisandru) şi a stofelor uşoare. Orfevrăria, tapiseria, ceramica
iau un avânt rapid: la Sevres ia fiinţă o manufactură de porţelan. Folosirea fierului forjat se intensifică, el devenind obiect de artă în mâinile unor oameni de talent, ca Lamour, creatorul grilajelor din Piaţa Stanislas, laNancy.
3.2.5. Pictura * Devine accesibilă marelui public încă din 1750, când regele permite contemplarea colecţiilor sale de la Luvru şi palatul Luxembourg. Din 1737 se
ţine la Luvru un salon de pictură şi sculptură. Critica de artă nu se lasă aşteptată. Cele mai vestite manifestaţii au fost „saloanele" lui Diderot.
Colecţionarii nu sunt numai prinţii sau marii seniori, ci şi bancherii, marii fermieri, dar şi speculanţii, al căror număr este în creştere. ÎN FRANŢA
Pictura rococo va atinge apogeul în Franţa, dominată de trei pictori: Boucher. Chinezărie Rotterdam.
Antoine Watteau (1673-l721). Născut la Valenciennes, în Flandra, va fi cel mai de seamă succesor al lui Rubens, pe care îl descoperă la Paris, în galeria palatului Luxembourg. Watteau va lucra „â la sanguine", în pastel,
guaşă, dar uleiul rămâne totuşi mijlocul cel mai folosit. Culoarea rămâne o componentă esenţială în figurările sale. Pictor al sărbătorilor galante, el a reprezentat, aşa cum spunea Verlaine, „sub deghizări pline de fantezie" înalta
societate a epocii. Culorile sunt clare şi luminoase, peisajele vaporoase şi melancolice: Reuniune pe terasă, îmbarcarea pentru Cyhtere, din care există
două exemplare, al doilea fiind Insula Cythere. Cu Firma negustorului Gersaint, capodoperă executată în opt zile, el se dovedeşte un realist. Figura lui Gilles, pe un fond alb, disimulează toate frământările sufletului.
Ragonard. Pierrot. Franţois Boucher (1703-l770) aduce la modă stilul budoarului; erotismul dezinvolt degajat de tablourile sale îşi are originea în arta franceză a epocii.
Graţie talentului său, Boucher exaltează corpul femeii: trupuri de fete tinere, goale şi rozalii, se topesc în peisaj ele bleu, în budoare gri sau argintate,
întoarcerea Dianei de la vânătoare este unul din tablourile care-l făceau pe
Diderot să se zbârlească, atât pentru etalarea de cărnuri, cât şi pentru sărăcia
pretextului mitologic invocat, în Odihna Dianei, totul este dulce: blondul, albastrul, portocaliul se contopesc armonios pentru a pune în valoare carnaţia
sidefată a zeiţei, în acest tablou, pictorul preferat al doamnei de Pompadour a cedat pentru prima oară în faţa sincerităţii. La moartea sa, se estima la peste 10 000 numărul lucrărilor sale.
* Jean Honore F r ago n ar d (1732-l806), pictor de la sfârşitul perioadei rococo, discipol al lui Boucher; o serie din tablourile sale constituie o continuare a comediei libertine a maestrului sau. Totuşi, arta lui Fragonard se
distinge de cea a altor artişti, deoarece el poseda într-adevăr ceea ce criticii vremii, Quentin de la Tour printre care Diderot, numeau inspiraţie sau
imaginaţie. Portretul lui Jules Datorită talentului său s-a întors spre arta peisajului, Vemet. Dijon. Reprezentând natura atât de dragă lui Rousseau. Cerul, frunzişurile, spaţiile, prin poezia pe care o degajă, anunţă
preromantismul. Suferinţa din dragoste ilustrează maniera înflăcărată a pictorului de a utiliza materia. Femeile care se scaldă demonstrează rigoarea
compoziţiei şi maniera de a continua pe fundalul frunzişurilor arabescurile corpurilor. InRenattdm grădina Armidei foloseşte linii uşoare şi nervoase, creând o impresie de agitaţie asupra ansamblului tabloului.
Iluminismul avea drept ideal redarea particularităţilor individuale. Acest fenomen este relevat de arta portretului, unde ideea generală nu este aceea de a lăuda cu orice preţ, ci de a „spune" o fiinţă. Astfel, Hyacinthe Rigaud (1659-
l743) din Perpignan, elev oficial al lui Van Dyck, realizează portretele lui Ludovic XIV şi Ludovic XV copil, în timpul Regenţei apare o nouă tehnică, ce va
constitui apogeul rococo-ului: pastelul. La originea acestei noi tehnici se află veneţianul Rosalba Camera, care a locuit la Paris în jurul anului 1720. Quentin de la Tour (l 704-l788). Considerat unul dintre cei mai mari
portretişti ai epocii, va utiliza noua tehnică, pictând-o pe prietena ^Domnişoara Fel, sau personaje de curte, Măria Leczinska, Doamna de Pompadour. Spre
sfârşitul vieţii, La Tour va fi cuprins de o nebunie mistică. N a 11 i e r (1685-l766). Pictor al femeilor frumoase, el le reprezintă pe Domnişoara de Clermont, Prinţesa de Lambesc, Doamna Henriette, Doamna
Adelaide, care pozează în nimfă, Minerva, Flora ca şi Diana. Mitologia nu reprezintă decât un pretext pentru amuzament. Elizabeth Vigee le Brun (1755-l842). Dovedeşte un spirit total diferit, în
care se declară sentimentalismul de la sfârşitul secolului. Elevă a lui de Greuze, ea realizează o serie de portrete ale Măriei Antoaneta. Cel mai cunoscut este cel
în care apare îmbrăcată în manieră grecească. Tablourile sale degaj ă multă delicateţe. Jean Baptiste O u dr y (1686-l755) excelează ca peisagist. Numit la
Gobelins, el va contribui la evoluţia artei tapiseriilor. Va reprezenta adesea în tablourile sale scene de vânătoare: Vânătoarea de mistreţi, Peisaje de vânătoare, Întâlnire de vânătoare la izvorul regelui de la Compiegne.
Hubert Robert (1733-l808) este inspirat de ruinele romane din Provence şi Languedoc, dar compune deseori peisaje pur fanteziste. Pictează însă şi
scene din viaţa cotidiană, aşa cum demonstrează tablourile aflate la Paris:
Incendiul Operei din 1781, Demolarea caselor din Pont Notre-Dame (1786). Joseph Vernet (l 714-l789) conferă un sens poetic concepţiei asupra
peisajului, situându-se pe linia preromanticilor. Porturile Franţei a^constituit o comandă importantă. Alături de erotism şi natură, o altă temă apare în pictura secolului al
XVIII-lea, cea a vieţii private sau săteşti. Chardin. Furnizoarea. Muzeul Luvru. Goya. Gigantul. (cea 1820).
Jean Baptiste Greuze (1725-l805) este cel mai important reprezentant. Tablourile sale cu tendinţă moralizatoare au găsit în Diderot unul dintre cei mai
înflăcăraţi admiratori: Blestemul părintesc, Fini pedepsit, Consimţământul de căsătorie la ţară. Despre ultimul tablou, Diderot scria: Greuze (1725-l805). Logodnica satului. Muzeul Luvru.
„Subiectul este patetic, privin-du-l, o emoţie dulce ne cuprinde. Compoziţia mi s-a părut foarte frumoasă: este ca şi cum acţiunea s-a petrecut.
Există douăsprezece figuri [.] Cum se înlănţuie toate!" Desigur, Diderot nu vedea într-un tablou decât pretextul unui discurs, dar geniul său era pe punctul de a inventa jurnalismul. Doar Filon din
Alexandria, filosof grec ale cărui scrieri se păstrează, a descris picturi cu atât entuziasm. Jean-Baptiste S i m e o n Chardin (l 699-l779) se inspiră din cotidian. Ii
place să reprezinte mica burghezie, vecinii, prietenii. Furnizoarea, Copilul cu titirezul sunt cele mai bune exemple. Natură moartă traduce imobilitatea
lucrurilor familiare. Chardin va căuta realitatea în interioare şi nu în imaginile convenţionale, ca de exemplu cadrele mitologice sau aristocratice. ÎN AFARA FRANŢEI SPANIA
Stilul rococo este reprezentat de Francisco de Goya y Lucientes (l746-l828). Tablourilepecare le realizează începând din 1786, când este numit pictor
al regelui, simbolizează perfect gustul popular, propriu ultimelor decenii ale stilului rococo. In aceeaşi perioadă pictează teme religioase. La moartea lui Carol III, în 1789, succesorul său, Carol IV îl numeşte pe Goya pictor de
cameră, ceea ce constituia o promovare. Anul 1798 îi marchează opera. Decorează în frescă schitul Sân Antonio de la Florida, împletind grandoarea barocă cu efecte ale rococo-ului. Este vorba de personaje aflate în jurul unei
balustrade pictate în tehnica „trompe l'oeil". Dar cele mai semnificative dintre operele sale sunt cele pictate după 1814, în special scenele de război, la care se
adaugă impresionantul £/Dos de Mayo (Doi mai), operă romantică prin culoare şi elan. Picturile negre (182l-l822) au drept temă esenţială capriciul şi invenţia. Fiecare din aceste picturi este precedată de schiţe fantastice. Mitologia,
eliberarea instinctelor, vrăjitoria îşi vor găsi un suport prin tehnică şi estetică. Este vorba de paisprezece compoziţii pictate în tonuri de brun, gri, ocru, albastra carmin. Seria cuprinde, printre altele, Marele ţap, Judith, Lectura,
Idiotul satului, Saturn devorându-şi copiii. Din secolul al XlX-lea, influenţa lui Goya se va resimţi la pictori ca
Delacroix şi Manet.
ITALIA
În secolul al XVIII-lea Italia pierde rolul de far pe care îl cucerise în arta picturală europeană încă din secolul al XV-lea. Marii pictori care dirijează
lumea artei de la Roma sau Bologna încremenesc în tradiţia barocului târziu. Încă o dată, Veneţia este cea care realizează ruptura cu tradiţia. Marele oraş, în ciuda decadenţei sale politice şi economice, ră-măne central vieţii mondene şi
intelectuale. G. B. Tiepolo. Banchetul Cleopatrei. 1757. Frescă din palatul Labia. Veneţia.
Tiepolo Giambattista (1696- 1762) apare la mijlocul acestei efervescenţe artistice. Pictează în 1726 prima sa serie de fresce în palatul arhiepiscopului de
Udina, iar apoi, în 1745, Istoria lui Antoniu şi Cleopatra în salonul palatului Labia. Între 1750 şi 1751 decorează scara mor numentală de la Rezidenz Wurburg. Din 1757 datează tablourile Iliada, Eneida, Roland furios. Îşi
sfârşeşte zilele la Madrid. Una din caracteristicile artei sale este felul în care redă lumina. Atunci când evocă sărbătorile şi carnavalele de la Veneţia,
foloseşte o gamă cromatică încă mai caldă. Canaâetto. Vedere din Veneţia. Londra, National Gallery. Antonio Canal, numitCanaletto (1697-l768) ştie să redea perfect cele mai
strălucite aspecte ale Cetăţii Dogilor. El reproduce mişcarea şi viaţa canalelor veneţiene văzute în perspectivă: Canal Grande, Sân Giorgio Maggiore şi vama Veneţiei. Cu aceeaşi delicateţe redă peisajele Angliei pe care le va realiza în
cursul a trei călătorii întreprinse aici. Francesco Guardi (1712-l793) anunţă prin reprezentările sale
fantasmagorice perioada romantică. Cu toate acestea, arta sa rămâne în perfect acord cu stilul rococo. Este primit la Academia de artă din Veneţia la vârsta de şaptezeci de ani. Ca şi Canaletto, picturile sale merg pe studiul Marelui Canal
(Canale Grande), pe care îl prezintă în plină activitate. A realizat şi câteva tablouri cu caracter religios.
ANGLIA Gainsborough. Portretul domnişoarei Haverfield. 1780. Londra, Colecţia Wallace.
Pictura engleză este dominată de numele lui W i l -liam Hogarth (1697-l764). Deşi portretist, viziunea sa realistă, arta sa sinceră îl îndepărtează considerabil de tradiţia stabilită a altor artişti. Tablourile sale relevă o intensă
observaţie a oamenilor, moravurilor, comportamentelor. Pentru el, pictura trebuie să aibă un rol moralizator. Cu Căsătoria la modă critică moravurile şi
obiceiurile dizgraţioase. Realizează un număr mare de portrete şi crochiuri: Lordul George Graham în cabinetul său. Ceea ce îl diferenţiază pe Hogarth de ceilalţi pictori ai epocii sale, este faptul că el nu mai lucrează portretele în
tradiţia lui Van Dyck. Joshua Reynolds (1723-l792) îi datorează mult lui Hogarth. Între 1750 şi 1753 călătoreşte în Italia, în scopul studierii operelor lui Michelangelo.
Întorcându-se în Anglia, este rapid solicitat ca portretist, la Curte, în general, operele sale prezintă femei frivole şi de moravuri uşoare: Domnişoara Siddons
personificând muza tragediei. Portretist oficial al tuturor personajelor notabile
ale timpului a fost adeseori atras de o pictură mai imaginativă. Pictează figuri
de copii: Vârsta inocenţei. Rămâne unul dintre marii colorişti ai secolului al XVIII-lea englez.
Reynolds. Portretul domnişoarei Bowles însoţită de dinele ei. Londra, Colecţia Wallace. Thomas Gainsborough (l727-l788), ca şi Reynolds, a fost un portretist de
mare talent, dar el se va consacra şi altor genuri. Pictează totuşi familia regală, dintre care opt portrete sunt ale lui George III. În 1768, la înfiinţarea Academiei Regale, figurează printre cei treizeci şi şase de membri fondatori. Opera sa este
extrem de originală. A ştiut să sublimeze caracteristicile psihologice ale personajelor sale, ca msuro-rile Linley. Poate fi melancolic şi solemn atunci
când evocă satul englez: Plimbarea de dimineaţă. 3.2.6. Muzica FRANŢA
Francois Couperin (1668-l733), interpret la clavecin şi orgă, scrie liturghii, în secolul al XVII-lea, alăuta ocupă un loc preponderent în domeniul
muzical. Couperin va compune pentru clavecin într-un stil nou, ceea ce va constitui punctul de plecare pentru muzica pianului modern. Muzica este scrisă sub forma suitelor, cu alternanţe de bucăţi variate, diferite prin timp şi
caracter. Muzica franceză se orientează tot mai mult spre teatru. Jean Philippe Ram e au (1683-l764) este cunoscut mai ales ca teoretician cu al său Tratat despre armonie. Compune opere, Castor şi Pollux, sau balete,
Indii le galante. Stabileşte bazele unei noi armonii. Spre 1750, operele sale scrise în tradiţia lui Lully vor declanşa pasiuni între partizanii muzicii franceze
şi cei ai muzicii italiene. Cei din urmă vor pune la punct un nou gen de operă comică, în care cântecele alternează cu cuvintele. Cel mai cunoscut autor al acestui gen de operă este Gretry, care va triumfa cu opera sa, Richard, Inimă de
leu. Gluck (1714-l787), de naţionalitate germană, dar protejat de Măria
Antoaneta, dă un nou impuls operei. Opera sa se caracterizează printr-o melodie expresivă şi un ritm derivat din arta declamatorie. Stilul său se înrudeşte cu cel al unui autentic teatru muzical şi va constitui baza de evoluţie
a operei în secolul al XlX-lea. Principalele sale opere sunt Orfeu şi Euridice, Armida. ITALIA
La sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, influenţa muzicii italiene asupra celei europene este în scădere. Luptând
împotriva operei tradiţionale, G. B. Pergolese (1710-l736) introduce opera bufa, în timp ce Vi v al di (1678-l741) fixează cadrele concertului. Alţii, ca Porpora şi Salieri, pun bazele unei tradiţii teatrale noi. Până în a doua jumătate a
secolului al XlX-lea, opera îşi păstrează primul rang printre genurile muzicale. GERMANIA Începând cu secolul al XVIII-lea, muzica are o importanţă crescândă în
viaţa muzicală europeană. Ea a dat mari muzicieni. Johann Sebastian B ach (1685-l750) a fost fără îndoială cel mai
remarcabil dintre muzicienii Germaniei din prima jumătate a secolului al XVIII-
lea. A fost capelmaistru la capela din Weimar, organist de Curte la Koelhen din
1717 până în 1723 şi cantor la Leipzig. În această perioadă compune Concertele brandenburgice. Datorită talentului său, orchestra va capătă o nouă
forţă de expresie, rezervată până atunci compoziţiilor vocale. Muzica religioasă îi domină opera, dar şi muzica instrumentală ocupă un loc important. Familia Bach va da naştere unei întregi generaţii de muzicieni.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Viena devine centrul muzicii europene. Acest renume îi este dat de doi mari compozitori: Joseph Haydn (l 732-l809) defineşte în Austria regulile simfoniei şi
cvartetului. Folosirea acestuia din urmă pentru instrumentele cu coarde şi a sonatei pentru pian este o tipică ilustrare a practicii muzicale aristocratice.
Wolfgang Amadeus M o z ar t (1756-l791). În ciuda unei vieţi scurte şi nefericite, el îmbogăţeşte tradiţiile muzicale. A compus în toate genurile, dând dovadă de o inepuizabilă inventivitate melodică. Va trebui însă aşteptat mijlocul
secolului XX şi venirea marilor muzicologi, a lui Alfred Einstein în special, pentru ca opera sa să fie cu adevărat descoperită. A lăsat o imensă moştenire,
alcătuită din sonate, concerte, simfonii şi opere (Nunta lui Figaro, Don Juan, Flautul fermecat.). 3.3. Teme de reflecţie: Filosofia şi cunoaşterea ştiinţifică
: Filosofia şi raţiunea i Filosofia şi religia Filosofia şi istoria. Spre o morală socială? În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, conceptul de filosofic îi
defineşte pe cei care asimilează cunoştinţele timpului şi le fac să progreseze: astfel, câmpul de meditaţie se lărgeşte, iar societatea şi istoria devin subiecte de
reflecţie raţională. Filosoful are datoria ca, prin acţiunea sa, să transforme oamenii şi societatea; filosofia se defineşte şi ca o practică socială. • ' FILOSOFIA ŞI CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ
În Discurs preliminar la Enciclopedie, scris în 1751, d'Alembert plasează filosofia la sfârşitul evoluţiei spiritului uman. El îi atribuie nu numai un rol
vulgarizator, dar şi acela de întemeietoare a ştiinţei pozitive, caracterizată prin spirit de observaţie, opus celui de sistem. Atunci când publică în 1778 Epocile naturii, în care distinge şapte epoci,
Buffon descrie în ultima progresele civilizaţiei şi aderă la ideea Iui d'Alembert. Cunoaşterea ştiinţifică a naturii permite, după părerea lui, o mai bună dominare a acesteia, căci „cu cât observă mai mult natura, omul are mijloacele
de a o supune şi de a obţine cât mai multe noi bogăţii." Şi Rousseau vede filosofia în acest sens. În Emile sau Educaţia, îl invită
pe filosof să studieze natura în mijlocul ei, dacă acesta are intenţia de a fi savant. Houdon. Roitsseau.
Influenţa preponderentă a lui Descartes asupra ştiinţelor scade treptat în folosul lui Newton. Opera sa esenţială, Philosophiae naturalis principia mathemathica (l 686) tratează în cartea a treia sistemul lumii. Studiază
mişcarea sateliţilor în jurul planetelor. Gândirea sa fizică este însoţită de una teologică. Ordinea care domneşte este opera unei Fiinţe atotputernice şi
inteligente. Ideile sale au găsit un ecou prelungit în secolul al XVIII-lea. Cei doi
artizani ai introducerii sale au fost Maupertuis şi Voltaire. Primul a introdus
newtonismul la Academia de ştiinţe, iar al doilea a fost cel mai bun popularizator al operei sale.
FILOSOFIA ŞI RAŢIUNEA Ilumininismul sau „secolul luminilor" desemnează spre mijlocul secolului al XVIII-lea o atitudine intelectuală, adoptată de epocă, într-o scrisoare din 26
iunie 1765 adresată lui Helvetius, Voltaire scria: JDe doisprezece ani se face simţită o revoluţie în lumea spiritului. Lumina se răspândeşte în toate direcţiile." în Dicţionarul academiei (1694), cuvin tul lumină este folosit mai
întâi cu sens teologic, apoi metafizic. „Lumina credinţei", „lumina evangheliei" se opun luminii naturale, în Germania se va vorbi deAufklărung. În studiul său
Was ist Aufklărung? (Ce este iluminismul?), Kant consideră această epocă împlinită. In Anglia cuvântul light nu are acelaşi sens ca în franceză şi Thomas Paine scrie The age ofreason (1794); în Italia, luce, în spaniolă siglo de las luces
sunt sinonime cu despotismul luminat. Raţiunea. Paris, Bibliotheque Naţionale.
Raţiunea respinge metafizica, considerându-se incapabilă de a cuprinde substanţa şi esenţa lucrurilor, de a elabora sisteme. Ea respinge autoritatea, ca şi tradiţia. Găsim această concepţie la Locke, Essay on human widerstanding
(Eseu asupra intelectului omenesc, 1690), la Voltaire în Scrisori filosofice (1734), la marchizul d'Argens, Filosofâa bunului simţ (1737), la Diderot în articolul Raţiune din Enciclopedie.
Aceasta caracterizează spiritul ştiinţific şi metoda experimentală, care trebuie să se aplice nu numai ştiinţelor naturii, ci şi omului şi societăţii. Din
domeniul religios, filosofâa trece în cel al politicii şi al istoriei, încercând să devină o nouă morală. FILOSOFÂA ŞI RELIGIA
Filosofia îşi găseşte principalele sale argumente în ştiinţele pozitive, care legitimează folosirea unei metode experimentale, putând depăşi astfel
autoritatea textelor sacre, în acest mod, ştiinţa trebuie să se elibereze de jugul scolasticii, dar şi de cel al metafizicii. Marchizul de Mirabeau (1715-l789) în opera sa Prietenul oamenilor sau Tratat asupra populaţiei (1756), defineşte
filosofâa „arta raţiunii celor care nu au convingeri religioase". Voltaire este mai implicat în lupta împotriva bisericii şi religiei: „Biserica este infamă". După 1750 se distinge grupul filosofilor „Biserica înţelepţilor". Se vorbeşte de
„comuniune filosofică", începând cu această dată, filosof semnifică aderarea la o doctrină.
FILOSOFIE ŞI MORALĂ Criticarea religiei a însemnat punerea în discuţie a bazelor moralei tradiţionale. Metoda ştiinţifică va trebui aplicată şi la morală.
Helvetius (1715-l771), în lucrarea Despre spirit, aplică această metodă la morală: „am crezut că morala trebuie tratată ca toate celelalte ştiinţe şi că trebuie creată o morală precum fizica experimentală". D 'Holbach (1723-l789)
reia aceeaşi idee în Sistemul naturii (1770): morala ca ştiinţă trebuie să se sprijine pe o cunoaştere exactă a legii naturale, deci a înseşi faptelor.
C o n d i 11 a c (1715-l780), în eseul său asupra Originii cunoştinţelor
umane, defineşte metoda: „O metodă care a condus la stabilirea unui adevăr poate conduce la un altul şi cel mai bun trebuie să fie acelaşi pentru toate
ştiinţele". FILOSOFIA ŞI ISTORIA '. Secolul al XVIII-lea cunoaşte pasiunea pentru istorie, iar filosoful se
doreşte a fi istoric. El va căuta fapte şi argumente în sprijinirea teoriilor şi controverselor sale. Montesquieu şi Voltaire scriu filosofia istoriei, fiecare cu un scop diferit. Montesquieu (1689-l755) doreşte să determine cauzele
evenimentelor istorice. In Consideraţii asupra cauzelor măreţiei şi decadenţei romane (1734), Voltaire caută mai puţin cauzele, considerând că hazardul
conduce evenimentele. El defineşte mai ales „spiritul şi moravurile naţiunilor" şi scrie despre Evul Mediu următoarele: „Aş vrea să descopăr mai degrabă cum era atunci societatea oameoilor, cum se trăia în familie, ce arte erau cultivate,
decât să scriu despre nenorocirile şi luptele funeste, despre locurile comune ale răutăţii umane".
Totuşi, pentru cei doi autori, istoria rămâne înainte de toate un mijloc de luptă filosofică. Nu trebuie să ne limităm doar la cunoaşterea lumii şi societăţii, ci trebuie găsită calea de transformare a acestora. Opera istorică a lui Mon-
tesquieu îl va conduce la politică. In Spiritul legilor, el devine filosof al dreptului şi al guvernării. In Dicţionar filosofic, Voltaire trece de la tabloul tipului de guvernare engleză la revendicarea libertăţii. Pentru el, istoria trebuie să
servească formării sociale şi politice a omului cinstit. Filosofia se va preciza prin utilitatea sa socială. Acest scop practic al filosofici este definit de Buffon în
cartea a şaptea a Epocilor naturii (l 778). Totuşi Condorcet (l 743-l794) este cel care a caracterizat cel mai bine idealul şi lupta filosofilor, în Schiţă a unui tablou istoric al progreselor spiritului uman (1792) el scrie: „In Anglia, Collim
şiHolingbroke, în Franţa-Bayle, Fontenelle, Voltaire, Montesquieu şi şcolile formate de >! Oameni celebri au luptat în favoarea adevărului, folosind/;]; •
rândpe rând arme pe care erudiţia, filosofia, spiritul, talentul scriitoricesc le pot furniza triumfului raţiunii". SPRE O NOUĂ MORALĂ
Fundamentele moralei s-au schimbat. Ele nu mai sunt obligatoriu legate de o religie, ci se sprijină pe raţiune. Această morală care nu mai caută să urmeze învăţăturile naturii îşi găseşte principiul în organizarea fericirii. Sunt
respinse morala creştină ca şi cea stoică. In Discursuri în versuri despre om (1738), Voltaire face procesul moralei austere, stoice, janseniste sau creştine.
Noua morală o va slăbi pe cea veche şi de aceea anumiţi credincioşi vor încerca să concilieze religia cu plăcerile legitime. Acest ideal este urmărit de Marivaux în Nevoiaşul filosof.
Noua artă de a trăi determină căutarea fericirii. Lucrările pe această temă abundă. Singurele adevăruri importante sunt cele care aduc fericirea oamenilor. In primul său discurs de la Sorbonna din 3 iulie 1750, Turgot
remarcă: „natura a conferit tuturor oamenilor dreptul la fericire". Marile linii ale concepţiei asupra fericirii au fost trasate după 1740: se încearcă mai puţin
schimbarea lumii, cât mai degrabă găsirea unui loc confortabil în aceasta. Cât
despre morală, ea rămâne extrem de individualistă, o morală a fericirii
personale. Morala altruistă, cea a binelui social, nu va prinde contur decât după 1760. Lupta contra intoleranţei, al cărei teoretician va fi Locke, începe să
se manifeste. „Putem spune", scria d'Alembert, „că Locke a creat metafizica aşa cum Newton a creat fizica". Prin metafizică se subînţelege studiul intelectului uman, al puterilor şi limitelor sale. Trăsăturile dominante ale filosofici sale
rămân empirice, iar difuzarea ideilor sale este deja avansată pe continent. Cu desăvârşire laic, Locke separă domenii spiritualului de cel temporal. Totuşi el crede în revelaţie: este partizanul creştinism raţional. Şi Voltaire se va situa în
prim-plan în lupta pentru combai intoleranţei. Henriada este epopeea regelui tolerant. Scrisorile filosofice studi sectele engleze în scopul de a evidenţia
binefacerile toleranţei. Anul 1717 înseamnă şi începuturile francmasoneriei. Prima lojă franceza este deschisă în 1726 la Paris. Din 1735, lojile franceze, depinzând de marea
lojă din Anglia se vor înmulţi. Sunt recrutate din straturile superioare ale societăţii, Primul mare maestru a fost ducele d'Antin. Din 1744 apar lojile în
care sunt admise şi femeile. Suspectate de monarhie, societăţile secrete sunt condamnate în 1738 de papa Clement XII, apoi în 1751 de Benedict XIV. Totuşi, în 1771 se constituie Marele Orient, în ciuda unor ambiguităţi notabile
în francmasonerie (critica bisericii, dar recurgerea la procedeele sale prin rituri, iniţieri, simboluri), ea reflectă spiritul epocii. Francmasonii se conformează unei noi morale a existenţei, respingând austeritatea prin agape şi banchete,
revendicând libertatea politică şi o anumită egalitate. Această similitudine de idei şi intenţii explică de ce francmasoneria a fost prezentată adeseori ca unul
din factorii de propagare a Iluminismului. CAPITOLUL 4 EPOCA CONTEMPORANĂ
INTRODUCERE LA CAPITOLUL 4 Capitolul consacrat epocii contemporane este cel mai documentat şi mai
consistent al acestei lucrări, din două motive principale: abundenţa surselor şi dorinţa autorilor de răspândire a cunoaşterii fundamentelor imediate ale culturii în care trăim.
Sarcina a fost cu atât mai dificilă cu cât s-a urmărit lupta împotriva fărâmiţării mediatice a cunoştinţelor, fast-food-ul cultural, învăţat rapid, prost digerat şi tot atât de repede uitat.
Am acordat deci o atenţie deosebită curentelor intelectuale şi, între acestea, celor politice şi filosofice, în scopul de a arăta extrema rapiditate a
implicaţiilor sociale şi artistice ale acestora, mutaţiile constante produse. Sperăm că la lectura acestei ultime părţi a cărţii noastre cititorul va regăsi continuitatea cu epocile precedente, pentru a dobândi o viziune culturală
globală, tematică şi sintetică în acelaşi timp. SECŢIUNEA A BILANŢUL LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XVIII-LEA
I. SITUAŢIA POLITICA, ECONOMICA ŞI SOCIALĂ ÎN EUROPA LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XVIII-LEA
1.1. Spirit şi doctrine politice
Gândirea ce a caracterizat Revoluţia franceză nu a soluţionat anumite
probleme primordiale: echilibrul constituţional între executiv şi legislativ nu a fost găsit, catolicii atribuie revoluţionarilor deportarea şi moartea papei (1799),
iar conflictul rămâne deschis între partizanii monarhiei absolutiste sau parlamentare şi susţinătorii Republicii, cenzitare sau nu. 1.2. Problemele sociale şi economice
Europa este sărăcită de războaiele începute în aprilie 1792, iar sentimentului francez de creare a unei mari naţiuni care aduce libertatea şi ura contra „tiranilor", i se răspunde cu dezvoltarea unui sentiment naţional la
popoarele învinse. În Franţa, apariţia democraţilor care resping sufragiul cenzitar, luptând
pentru unul universal, sau a celor ca Babeuf (1760-l797) care doresc o egalitate economică reală, este stopată după eşecul din mai 1796, dar mai ales după instaurarea Consulatului în noiembrie 1799.
Uf h i'. — J, €
II. REVOLUŢIA ŞI IMPERIUL [2.1. Boala secolului" Revoluţia suscită nelinişti de ordin intelectual, moral, dar şi economic şi social. Imperiul linişteşte burghezia, asigurându-i îndestularea materială, dar
rămâne încă aşa-numitul „mal du siecle" („boala secolului"). De ce „boală"? Este vorba despre cei care supravieţuiesc Vechiului Regim şi nu reuşesc să se adapteze noilor condiţii ale existenţei lor. Cu greu ieşiţi din secolul
luminilor, tulburaţi de Revoluţie, viitorul se rezumă pentru ei la un singur cuvânt: nelinişte. Această boală de a exista este personificată de Rene, opera lui
Chateaubriand, publicată în 18021. 2.2. Politică şi sociologie Esenţialul în politică şi sociologie provine din tulburarea adusă
î&Declaraţia drepturilor omului din august 1789. Aici omul este tratat în cadrul unui umanism mult prea abstract pentru a putea determina cadrele practice
ale vieţii în societate, sarcină de care se va ocupa mai târziu Codul Civil din 1804. El are la bază garanţia solidă a dreptului de proprietate, a familiei supuse autorităţii paterne.
Opinia socială cea mai răspândită reflectă valorile burgheziei, stabilite legal de Codul Civil, susţinute de către „absolutiştii"2 politici şi religioşi, ostili oricăror suprimări ale drepturilor cucerite.
2.3. Religie, ştiinţă şi filosofic Religia se limitează la a perpetua tradiţiile perioadei precedente, iar
credincioşii sunt liniştiţi de Concordatul3 din 1801, care recunoaşte religia catolică drept „religia majorităţii francezilor". Ştiinţa pierde aspectul de speculaţie intelectuală, care a marcat sfârşitul
secolului al XVIII-lea şi devine înainte de toate utilitară. Putem lua în acest sens exemplul chimiei, ale cărei posibile aplicaţii în industrie sunt imediat folosite.
Filosofia este marcată de mişcarea „Ideologilor": doamna de S t a e l (1766-l817) Despre literatură privită în raporturile sale cu instituţiile sociale
(1800), Cabanis (1757-l808), istoricul Daunou (176l-l840), care se interesează
în special de morală, considerată ca o ştiinţă a moravurilor şi nu ca o
introducere la metafizică. III. CONDIŢIILE VIEŢII INTELECTUALE
3.1. Mediul şi locul intelectualului Sfârşitul secolului al XVIII-lea corespunde mai ales familiarizării cu teme puţin abordate înainte: omul, societatea, virtutea. Viaţa intelectuală îşi asumă
JDin Rene, portretul psihologic al copilului secolului, se vor inspira atâţia romantici, încât Chateaubriand va regreta că l-a scris (n. tr.). 2„Absolutiştii" sunt partizanii celui de-al Doilea Imperiu (n. tr.).
^Tratatul încheiat între Simţul Scaun şi un stat, precizându-se situaţia bisericii catolice din statul respectiv (n. a.).
Rolul de a o servi pe cea politică, de a crea o cultură nouă, mai larg difuzată prin intermediul muzeelor şi Şcolilor Centrale pentru învăţămmtul secundar şi mai bine adaptată unei lumi în plină mutaţie. Structurile
precedente, cercurile mondene, academiile suferă o puternică lovitură, dar ele se vor reconstitui treptat în faţa unui public nou, popular, fără o tradiţie
culturală. 3.2. Influenţa Este încă limitată din cauza suprimării în 1795 a obligativităţii şcolii
primare şi a gratuităţii acesteia, anulând astfel eforturile întreprinse de Adunarea Legislativă. Prin popularizare, activitatea intelectuală tinde să lărgească sfera gândirii la toate domeniile şi mediile sociale, cu riscul de a o
deforma. 3.3. Cultura în zorii secolului al XlX-lea
Preocuparea filosofică devine generală, intelectualul dorindu-se un „gân-ditor". Pentru el nu există ştiinţă sau artă de valoare dacă nu are o problematică de dezvoltat. Totul pleacă de la interogaţia asupra naturii omului
şi a civilizaţiei create de acesta. SECŢIUNEA B
CIVILIZAŢIA EUROPEANĂ DE LA EPOCA NAPOLEONIANĂ LA MONARHIA DIN IULIE I. MIŞCAREA IDEILOR
1.1. Filosofic şi religie — F; *'• ' MATERIALISMUL
Această mişcare filosofică neagă existenţa unui Dumnezeu, care ar fi doar spirit, întrucât este imposibil de a separa corpul omului de gândirea sa. Totul
este materie, iar creierul produce ideile, aşa cum stomacul produce sucurile gastrice. Materialismul de la începutul secolului al XlX-lea este ilustrat deDestutt de T r a c y (l 754-l836), considerat a fi şeful şirului de „ideologi" sau
materia-lişti şi C a b a n i s (1757-l808), care asociază filosofia formaţiei sale de medic. SPIRITUALISMUL
Opusă materialismului, această doctrină consideră că omul nu poate fi redus la simpla materie, întrucât el posedă un principiu spiritual, sufletul, fără
punct comun cu persoana sa fizică. Acest suflet determină drepturile
caracterului personal prin sensibilitate şi liberul arbitru. Această libertate a
spiritului uman, care cunoaşte şi evaluează datele experienţei şi ale percepţiei senzoriale, este pro-clamatădelmmanuel Kant ' (1724-l804), şireluatădeFi chte
(1762-l814) în Critica revelaţiei întregi (1792), în efortul unificării teoriei şi practicii în cadrul „sistemului ştiinţei" sau Wissenschaftlehre. S c h e 11 i n g (1775-l854) îl aprofundează pe Fichte prin a sa filosofic a identităţii şi naturii:
Scrisori despre dogmatism şi criticism (1796). 'Principalele opere ale lui Kant sunt Critica raţiunii pure (1781), întemeierea metafizicii moravurilor (1785), Critica raţiunii practice (1788),
Critica puterii de judecată (1790), Religia şi limita bunului simţ (1793). Fondator al filosofici critice, el enunţă în Critica raţiunii practice o etică a
datoriei: este imperativ ca orice individ să acţioneze de aşa manieră încât principiile care-i guvernează acţiunea să fie valabile pentru toţi ceilalţi oameni (n. a).
Georg Wilhelm Friedrich H e ge l (1770-l831) creează un sistem coerent şi complet al gândirii. Influenţat de Aufklărung, apoi de romantismul prietenilor
săi, Holderlin şi Schelling, urmează cursurile seminarului din Tiibingen, după care devine profesor, renunţând la vocaţia sa de pastor. Publică în 1806 Fenomenologia spiritului şi redactează între 1812 şi 1816 Ştiinţa logicii. Tot lui
îi datorăm Principiile filosofiei dreptului (1821) şi Prelegeri defilosofia istoriei, publicate postum în 1837. În ultimul capitol al Fenomenologiei spiritului, „Cunoaşterea absolută",
pare a se afla esenţialul filosofiei hegeliene: „necesitatea, natura şi istoria nu sunt decât instrumente ale revelaţiei spiritului". El a prezentat cunoaşterea ca
un proces continuu de apropiere progresivă a gândirii de adevărul absolut. Cunoaşterea şi istoria sunt căile privilegiate de acces spre acest absolut, care rămâne totuşi inaccesibil. Strâns legată de viaţă, cunoaşterea trebuie să se
bazeze pe o metodă dialectică1 şi pe opoziţia contrariilor. I 1.2. Politica: Joseph de Maistre (1753-l821) ' Gândirea lui Joseph de
Maistre, bazată pe frământarea adusă în viaţa sa de către Revoluţia franceză, se orientează în jurul a câtorva mari principii: prezenţa şi acţiunea lui Dumnezeu în lume, teoria răului şi a orgoliului uman, pasiunea unităţii în ordinea politică
şi în cea divină, ura faţă de tot ceea ce separă sau distinge. De aceea îşi explică Revoluţia drept o imensă pedeapsă divină, destinată a-i purifica şi răscumpăra pe oameni: Scrisori ale unui regalist savoiardX1793), Consideraţii asupra
Franţei (1796). Opera sa cea mai importantă rămâne Serile la Saint Petersburg, publicată postum şi în care încearcă să justifice atât războaiele, cât şi existenţa
călăilor, văzuţi drept instrumente ale justiţiei providenţiale şi reîncarnări ale virtuţii de ispăşire a păcatelor. II. ROMANTISMUL
2.1. Sursa de inspiraţie Ea nu mai rezidă în antichitatea greco-latină, ci în istoria şi mitologia fiecărei ţări, aşa cum este cazul ţărilor nordice. Dacă arta clasică acordă foarte
puţin interes perioadei medievale, romantismul se entuziasmează în faţa Evului Mediu, luându-şi ca model teatrul elizabetan, adică pe Shakespeare.
Principalele forme de expresie ale romantismului sunt romanele sentimentale şi
dramele. Dialectica este raţionamentul care comportă opoziţii sau diversităţi ale
gândirii, ea tinzând spre sinteză (n. a.). 2.2. Eroul sensibil Mişcarea romantică opune „drepturile inimii" exigenţelor raţiunii,
resimţită ca uscată şi golită de conţinut. Sentimentele nu sunt fericirea şi optimismul, ci neliniştea, melancolia, deziluzia. Eroul nu mai este raţional, ci sensibil. Revoltat sau aflat în pragul sinuciderii, el se opune regimului politic
care îl oprimă ori pune capăt unei vieţi incapabile să-i aducă ceea ce aştepta. 2.3. Autorii preromantici
Clasicismul de la Weimar reprezintă punctul culminant al spiritualităţii germane. G o e the (1749-l832) şischiller (l 759-l805) se opun curentului Şturm und Drâng prmir-o formă riguroasă, întotdeauna supusă unei tematici.
Problema fundamentală rămâne acordul dintre personalitatea umană şi realitatea naturii. Confruntaţi cu această exigenţă, Goethe şi Schiller se întorc
spre renunţare, aceasta fiind una din atitudinile fundamentale ale clasicismului german. Romantismul, antiteză a clasicismului, este totuşi strâns legat de acesta.
Şi unul şi celălalt pun în valoare omul, al doilea prin împlinirea destinului său, iar primul considerând că nimic nu se îndeplineşte pe acest pământ, totul este infinit, începând cu dragostea şi suferinţa. Romanticul este un rătăcitor
continuu, iar scopul său îl readuce mereu la el însuşi, în izolarea propriului eu. Goethe şi Schillerscurtă biografie şi operele principale: • Goethe (l 749-l832);
1749: se naşte la Frankfurt pe Main. 1767: Toana îndrăgostitului. 1111: Răsura.
Studii la Strasbourg. 1772: este avocat la Frankfurt.
— 1775: prima versiune a lui Faust. 1774: romanul Suferinţele tânărului Werther. 1775: Regele din Thule, Promeleii, Către Belinda.
1776: Goethe este numit consilier privat de legaţie la Weimar. — 1780: călătoreşte în Elveţia. 1782: Goethe este înnobilat.
— 1788: prima călătorie în Italia. Egmont (1787), Elegii romane (1788-l790) 1790: a doua călătorie în Italia.
Fragment din Faust. — 1817: director la Hoftheater din Weimar. — 1796: romanul Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister.
1794: începuturile prieteniei cu Schiller. 1796: călătorie în Elveţia. Poemul Hermann şiDorothea. Î34
— 1809: Afinităţile elective. 1808: întâlnirea cu Napoleon.
— 1810: Poezie şi adevăr, operă autobiografică.
1817: Demisionează de la conducerea teatrului din Weimar.
— 1831: termină al doilea Faust, care va apărea postum. 1832: moare la 22 martie.
• Schiller (1759-l805) ir i 1759: se naşte la Marbach. F'li: 1773-l780: studii de drept şi medicină. EUO 1780: chirurg militar. — 1780: drama Hoţii. *1' 1783: autor dramatic la Mannheim • «! V 1783-
l787: Don Carlos. F • • j 1784: Intrigaşi iubire. 1 1784: Scena teatrului considerată ca instituţie morală. & 1787: se instalează la Weimar.
'r 1789: profesor de istorie la Universitatea din Jena. 1790: se căsătoreşte cu Charlotte von Lengefeld.
1794: începutul corespondenţei cu Goethe. — 1796: Despre poezia naivă şi cea sentimentală, Scrisori despre v/'• ' educaţia filosofică şi estetică a omului. '• ' 1796-l799: Wauenstein. ' 1802: este
înnobilat de împăratul Franz. 1803: WilhelmTell.
1805: moare la Weimar la 9 mai. PREROMANTICII ENGLEZI Precursorii romantismului în Anglia sunt doi poeţi, Robert Bums (1759-
l796), care se inspiră din poeziile de dragoste populare din Scoţia natală, şiWilliam Blake (1757-l827), care meditează asupra sufletului omenesc şi a violenţei contradicţiilor acestuia. Blake face parte dinLake school, „şcoala
lacurilor", grup de poeţi înclinaţi spre supranatural şi hipersensibilitate. W i l -Ham Wordsworth (1770-l850) şisamuel Taylor Coleridge (l 772-l834) publică
împreunăLyrical ballads (Balade lirice), operă majoră a lakiştilor. Această sursă de inspiraţie se regăseşte în Nopţile lui Young (1683-l765), care poartă subtitlul de Cântece de j ale sau cugetări nocturne despre viaţă,
moarte şi nemurire şi în poemele atribuite lui Ossian1. 'Poet irlandez care ar fi trăit în secolul al XlII-lea în Irlanda, în realitate,
opera lui Mac-pherson (n. a.). III. ÎNCEPUTURILE ROMANTISMULUI EUROPEAN 3.1. Literatura
ANGLIA James Macpherson (1736-l796) se inspiră din poezia medievală pentru a compune baladele sale sentimentale, considerate până în 1895 texte originale,
care au avut o influenţă deosebită asupra lui Goethe. W. Wordsworth şi S. T. Coleridge sunt veritabilii creatori ai
romantismului englez, care cunoaşte apogeul prin opera lordului George Gordon B y r o n J (1788-l824). Mai presus de orice, opera sa este marcată de boala lumii şi ironie ca în Ghilde Harold (1812), de apăsarea greşelii şi a căinţei,
ca în Manfred, la care se adaugă o angajare în lupta pentru libertate care duce la moartea lui (de malarie) cu prilejul luptei de eliberare a Greciei (1823). Sfârşitul său este invidiat de toţi romanticii, a căror influenţă o regăsim
mArmance de Stendlial. Percy B. Shelley (l792-l822) devinecântăreţulpanteismului, poemele sale
exprimând o comuniune personală cu natura: Prometeu descătuşat (1819), Odă
vântului de vest, Odă ciocârliei, Sensibila. Soţia sa, Mary Woll-stonecraft (1797-
l851), este autoarea unui roman de groază, Frankenstein sau Prometeu modern (1818).
Epoca istorică este reprezentată de S i r Walter S cott (177l-l832), scriitor scoţian de limbă engleză. El preamăreşte Scoţia secolelor XVII şi XVIII, cadrul aventurilor cavalereşti ale eroilor săi, dintre care unul estelvanhoe.
' £ GERMANIA ^, Romantismul german este ilustrat de poveştile inventate, ca Motanul încălţat (1844) al lui J. L. Tieck (1773-l853), sau de comediile Iui H. von K l e i s
t (1777-l811): Amfitrionul (1805), Prinţul de Hamburg (1809). Kleist nu se limitează doar la acest gen, ci scrie şi eseuri teoretice: Elaborarea ideilor în
timpul discursului. Cel care va da însă o operă esenţială romantismului german este un emigrant de origine franceză, A. de Chassimo (178l-l838), care a scris Istoria lui Pierre Schlemihl (1814). În acelaşi moment se naşte şi filologia
germană, graţie studiilor făcute de fraţii Grimm, J a c o b (l 785-l863) şi W i l h e l m (l 786-l859), asupra mitologiei şi limbii germane. Opera lor comună, cea
mai populară a romantismului german, este reprezentată de o 1Este creatorul eroului romantic, sumbru şi impetuos, dominat de pasiuni tumultuoase şi mai ales de sentimentul exacerbat al eu-ului (n. tr.).
Culegere de Poveşti (1812-l814), rezultate din compilaţii ale documentelor mai vechi şi inspirate din tradiţia orală. Un loc aparte trebuie rezervat exaltării mistice, reprezentată de Imnuri
închinate nopţii (l 800), scrise de Friedrich von Hardenberg, numit şi Novalis (1772-l801), sufletul grupului de poeţi romantici de la Jena.
FRANŢA Romantismul se manifestă mai ales ca un refiiz al regulilor definite de clasici, începând cu Boileau. In afara lui Rousseau, iniţiatorii romantismului
francez sunt F r a n c o i s Rene, viconte de Chateaubriand (l 768-l848) şi doamna de Stael (1766-l817).
Geniul literar al lui Chateaubriand are la bază sensibilitatea exacerbată a vieţii sale private şi publice, Rene (1805), Memorii de dincolo de mormânt (1848-l850), cât şi sentimentul creştin intim legat de cel al naturii, Martirii
(1809), Itinerar de la Paris la Ierusalim (1811). Opera sa cea mai importantă rămâne Geniul creştinismului (1802), în caveRene este doar un episod, deseori comparat cu Werther al lui Goethe, datorită suferinţelor unui suflet nobil.
Călătoria în America (1791) îi inspiră volumul de amintiri poetice Călătorii în America (1827), dar mai ales schiţa unei apologii a creştinismului sub forma
romanţată din Atala (1801). Doamna de Stael, cititoare pasionată a lui Montesquieu, vorbeşte din 1800, în Despre literatură, despre multitudinea de forme ale frumosului, după
locuri, indivizi şi medii. Această opoziţie cu regula clasică a unicităţii se regăseşte în Despre Germania (1810), care exaltă literatura şi filosofia acestei ţări. Ca urmare a furiei lui Napoleon, care confiscă şi distruge prima formă
înainte de a fi editată, opera este publicată în 1813 la Londra, apoi în 1814 la Paris. Ideea principală a operei este legătura strânsă dintre sufletul german şi
instituţiile sociale, politice şi religioase de peste Rin.
3.2. Artele
Turner. Vas în plină furtună. (1842). Londra, Ţaţe Gallery. 5.2.7. Pictura
ANGLIA Pictura romantică urmăreşte exprimarea sentimentului existenţei prin anumite teme privilegiate: imensitatea naturii prin vastele peisaje în care omul
este un mic personaj pierdut, cu ochii fixaţi în depărtare (Furtuna de zăpadă de Turner, 1813); folosirea regulată a tehnicii contre-jour în scopul de a estompa senzaţia realităţii, tehnică atât de dragă clasicilor (Funeraliile luiAtala de
Girodet, 1808); importanţa acordată ferestrelor deschise asupra spaţiului. Arta portretului evoluează, accentuată de dorinţa de a reda mai mult
psihologia personajului decât poziţia sa socială: tablourile lui R a e b u r n (1756-l823) şiLawrence (l 796-l830). În acelaşi timp, Crome şiconstable (1776-l837) în Căruţa cu fin, inaugurează tradiţia marilor peisagişti şi a autorilor de
marine.1 Wi Iii am Turner (l 775-l851) inventează o lume scăldată de lumină şi strălucind de frumuseţe, dar în care serenitatea cedează în faţa mişcării. Vas în
furtună (1842) nu urmăreşte redarea unui vapor cu aburi în secolul al XlX-lea, ci lupta contra elementelor dezlănţuite ale naturii. FRANŢA
Romantismul pictural trebuie să lupte împotriva gustului în materie de artă clasică al lui Napoleon, ilustrat prin pictura lui J. L. D a vi d (1748-l825), ataşat simplicităţii în redarea ideii de bază precum grandoarea revoluţionară a
lui Marat, martirul poporului, asasinat în baie, în plină activitate. Pictorii contemporani doresc să se elibereze de referirea la antichitate,
continuată însă de David în tablourile sale, JurământulHoratilor (n85), Sabinele (l 798) şi Leonida la Termopile (1814). Ei preferă să-şi picteze epoca folosindpuţina graţie rămasă de la secolul al David. Jurâmântui XVIII-lea, ca P
r u d' h o n (l 758-l823), sau cu misHoraţâhr. Muzeul Luvru. Cari violente, culori bogate şi strălucitoare, ca G r o s (177l-l835), pictorul bătăliilor
napoleoniene, sau ca G e r i c a u 11 (l 79l-l824), fascinat de cavalerii Marii Armate. TânărulI n g r e s (1780-l867) se îndreaptă spre pictorii italieni ai secolului al XV-lea, mai ales spre Raphael din care se inspiră. A privilegiat
desenul în dauna culorii.2 3.2.2. Muzica GERMANIA Geniul luiLudwig van Beethoven (l 770-l827), prin foarte buna stăpânire
a compoziţiei instrumentale, prin romantismul său liric, eclipsează toţi contemporanii. Amploarea operei sale, ca şi varietatea acesteia fac ca
Beethoven ă fie maestrul prin excelenţă al începutului de secol XIX. 'Marina este un tablou care înfăţişează un peisaj maritim (n. a.). Ingres spunea: „un lucru bine desenat este întotdeauna bine pictat" (n. a.).
Principalele sale opere sunt: — 1822: 32 de sonate pentru pian: Patetica, în lumina lunii, Appassionata.
— 1826: 17 cvartete. — 1809: 9 simfonii: în mi bemol major sau Eroica, în fa major sau
Pastorala.
Un concert pentru vioară.
O operă, Fidelio (1814). ^.: o misă în re, Missa Solemnis (l823). /* FRANŢA
Arta muzicală este dominată de E. M e h u l (1763-l817), autorul operei comice Joseph (1807) şi al Cântecului de plecare (1794). IV. ROMANTISMUL: PRINCIPII, INSPIRAŢIE, CURENTE, EVOLUŢIE
4.1. Literatura FRANŢA Prima capodopera literară este cea a lui A l p h o n s e de Lamartine
(1790-l869), Meditaţii poetice (1820), urmată de Ode şi poezii diverse (l$) de V i c -tor Hu g o (1802-l885) şi de Poeme antice şi mo-<fewe (1826) deAlfred de
Vigny (1797-l863). Ia naştere o rivalitate extrem de dură între susţinătorii clasicismului, grupaţi în jurul Academiei Franceze şi noii autori pe care îi regăsim în salonul lui Ch. Nodier sau la sediul revistei Muza franceză a lui E.
Deschamps. Controversa ia o turnură pasionată cu privire la trei texte, considerate
drept manifeste ale romantismului: prefaţa lui Victor Hugo la prima sa dramă, Cromwell (1827), aceea a lui Alexandre D urna s (1802-l870) Henric III şi curtea sa (1829), dar mai ales piesa lui Hugo, Hernani, a cărei premieră (25 februarie
1830) Alfred de Vigny. Chateaubriand.
Victor Hugo. Declanşează o adevărată bătălie între spectatori, opozanţi ai
romantismului care ia naştere sub ochii lor. „M/puteam lăsa pe Hernani să se lupte singur împotriva unui parter tumultuos şi prost dispus, împotriva lojilor mai calme în aparenţă, dar nu mai
puţin periculoase în ostilitatea lor politicoasă. Tineretul romantic, plin de ardoare şi fanatizat de prefaţa la piesa Cromwell, se oferea maestrului. Ne-am
înregimentat în mici escadroane, fiecare om având o mică hârtie roşie, de formă pătrată, pe care era marcat: Hierro. Fără îndoială dintr-o intenţie perfidă şi în speranţa că tumultul va
necesita sau pretexta intervenţia poliţiei, au fost deschise uşile la orele două după-amiază. Şase sau şapte ore de aşteptare într-o sală aflată în obscuritate este foarte mult, chiar dacă la capătul acestei nopţi, Hernani trebuie să răsară
precum soarele luminos. Foamea începea să se facă simţită. Cei mai prudenţi îşi aduseseră
ciocolată şi pâinişoare, iar alţii cervelas1. Orchestra şi balconul erau înţesate de cranii academice şi clasice, în sală se auzea vuietul surd al unei furtuni pe • cale de a izbucni. Era timpul să se
ridice cortina: s-ar fi ajuns la violenţă înaintea spectacolului, într-atât de mare\par era animozitatea de ambele părţi. In sfârşit, cele trei gonguri s-au făcut auzite.
Era suficient să te uiţi la public pentru a te convinge că < nu este vorba de o reprezentaţie ordinară; două sisteme, două partide, două armate, două
civilizaţii, am putea spune, se aflau laolaltă, se urau cordial, aşa cum se urăşte
în lumea literară, cerând doar lupta şi gata să se arunce unii asupra celorlalţi.
Atitudinea generală era ostilă, coatele deveneau ascuţite, cearta nu aştepta decât să izbucnească la cel mai mic contact. " (Theophile Gautier, Istoria
romantismului.} Lirismul mişcării romantice depăşeşte cadrul literaturii, impregnând filosofia: Cuvintele unui credincios (1834) deLamennais (1782-l854), sau istoria
în opera lui Michelet (1798-l874), care începe să publice în 1833, sub un titlu general, Istoria Franţei. 'Un cârnat gros, făcut din carne tocată condimentată şi cu mult usturoi
(n. tr.). Legându-se de zonele cele mai profunde ale conştientului uman, C h. H o
d i e r (1780-l844) se inspiră din Hoffmann pentru a redacta o poveste de groază, Samara sau demonii nopţii (1821), în timp ce G e r a r d de Nerval (1808-l855) caută realitatea disimulată dincolo de raţional, el definindu-se
astfel în poemul El Desdichado, extras din Himere (l 853): El Desdichado
Sunt Tenebrosul – Văduv – In veci-neconsolat. — Î; * Prinţ aquitan cu Turnul absent de pe câmpie; Unica-mi Stea e moartă.
— Şi-n luthul constelat Eu port Soarele negru numit Melancolie. În noaptea din Morminte, Tu ce m-ai consolat, Redă-mi Pausilippa, italica stihie, • > Atât de scumpa floare din pieptu-mi dezolat,
— Ti' Şi arcu-n care Viţa-ntre Roze se-nmlădie. Sunt oare-Amor sau Phoebus? Lusignan sau Biron? ' De buzele Reginei
mi-efruntea-ncendiată; O, am visat în Grota unde Sirena-noată. 7 Trecui a doua oară-n triumf de Acheron:
Lin modulândpe lira precum Orfeu din mână (a Suspine dulci de Sfântă şi ţipete de Zână.
(Gerard de Nerval, Himere.) Traducere de Ştefan Augustin Doinaş, Editura Dacia, 1988. ÎN AFARA FRANŢEI
• Anglia După poemele lui Byron, Shelley, Keats, romantismul îşi pierde vigoarea, acordândun loc mai important echilibrului, sentimentului realităţii, ca în
operele istorice ale lui M a c a u l a y (1800-l859), jurist, autor al unei Istorii a Angliei (1848-l861), sau în cele ale romancierului Charles Dickens (1812-l870),
devenit foarte popular după publicarea Documentelor postume ale clubului Pickwick în 1837. Personajele sale pitoreşti suscită râsul sau plânsul: Oliver Twist (1838), Nicolas Nickelby (1838-l839).
• Germania Principalii poeţi sunt U h l a n d (1787-l862), care se inspiră din cântece Populare şi legende suabe, scriind Regele orb (1811), Aveam un prieten şi
Heinrich Heine (l 799-l856) ce exprimă sfâşierea şi durerea, Intermezzo liric (1823), unite într-o ironie a disperării, Cartea cântecelor (1827).
• Italia
Romantismul este ilustrat aici începând din 1825 prin romanul lui A. M a
n -z o n i (l 785-l873), Logodnicii, care are la bază fantezia istorică şi rigoarea unui stil imitat în peninsulă de-a lungul secolului al XlX-lea. Îşi exprimă
credinţa în Imnuri sacre (182l-l822) şi patriotismul în Ode, Cinci mai (1821) şi în drame ca Adelchi (1820-l822). Toate reflectă teme tipic romantice. • Danemarca
CuHans Christian Andersen (l 805-l875), literatura reia teme izvorâte din folclor, legende orale, amplificate de imaginaţia autorului mPoveşti, publicate între 1835 şi 1872. Privighetoarea, Răţoiitl cel viclean, Fetiţa cu chibriturile au
devenit rapid clasice în literatura pentru copii. • Rusia
Este momentul unei veritabile treziri a poporului rus prin scriitorii săi. Aleksandr Sergheevici Puşkin (l 799-l837) conferă nobleţe limbii ruse, pe care o transformă într-un perfect instrument artistic. Ducând o intensă activitate
poetică, el apără autonomia artei, convins că doar conştiinţa poate dicta conduita artistului. Romanul său în versuri, Evgheni Oneghin (23-830), ce
descrie aristocraţia şi comportamentul său social, a dat naştere unei noi şcoli, al cărei reprezentant principal este Mihail Lermontov (1814-l841). Prin el se face trecerea la proză şi la epopeile populare ruseşti, doar schiţate de Puşkin în
drama Boris Godunov (1825). Primele manifestări în proză au fost cinci nuvele publicate de Lermontov sub titlul Un erou al timpurilor noastre (1839-l840), ele având în comun un erou disperat, pe Peciorin. Îndurerat de moartea lui Puşkin,
răpus într-un duel, scrie Moartea poetului (1837), înainte de a cunoaşte aceeaşi soartă tragică.
Urmaşul lor spiritual, Nikolai Gogol (1809-l852) ştie să lege romantismul de o profundă analiză psihologică, bazată pe observarea caracterului omenesc. Creaţiile sale, Mantaua (1841), Suflete moarte (1842), Revizorul (1836)
ilustrează într-o anumită epocă tipuri de personaje atemporale, scopul fiind de a crea o imagine a naturii umane cu valoare generală. Inspiraţia romantică a
primelor scrieri, Reculegerea de la Mirgorod, care conţine nuvela Taraş Bulba, face treptat loc neliniştii mistice, trăită de autor într-o succesiune de posturi care îi vor slăbi organismul, provocându-i moartea.
4.2. Artele 4.2.1. Noi surse de inspiraţie Explozia artistică este dominată de două noi teme: Evul Mediu şi Orientul. Revelaţia artei medievale se datorează organizării, începând cu 1814,
a Muzeului ^onumentelor franceze şi a Societăţii franceze de arheologie. Gustul
pentru Qrient se naşte în urma expediţiei lui Bonaparte în Egipt (1798-l799) şi cunoaşte 0 înnoire în urma cuceririi Algeriei, între 1830 şi 1847. 4.2.2. Arhitectura, sculptura
Arhitectura se manifestă prin lipsa sa de inventivitate, iar gustul prea pronunţat pentru gotic conduce la reproducerea acestuia, fără a-i acorda însă o nouă Dimensiune. Influenţa cea mai puternică este cea a restauratorului F.
Viol-ţet-le-Duc (1814-l879), care lucrează la Sainte-Chapelle, apoi laNotre-pame din Paris, experienţa sa materializându-se în Dicţionarul arhitecturii franceze a
secolelor XI-XVI.
Noutatea apare în domeniul tipăriturilor, cărţile fiind decorate cu
litografii1, procedeu inventat în Bavaria spre 1800 şi care cunoaşte în Franţa un succes imediat.
Alături de alte arte plastice, sculptura cunoaşte o dublă evoluţie, de la ataşamentul faţă de clasicism al lui P r a d i e r (l 792-l852), care sculptează Victoriile de pe mormântul lui Napoleon I de la Domul Invalizilor, la îndrăzneala
lui D a v i d d'Angers (1788-l856), care abandonează tradiţia veşmântului antic, imortalizându-şi contemporanii pe frontonul Panmeonului, realizat în 1837. James Pradier. Sappho (1852). Marmură. Paris, Muzeul Orsay.
Ruptura veritabilă se face prin Rude (1788-l855). El dă basoreliefului o nouă viaţă, o mişcare caracteristică, aşa cum apare m Plecarea voluntarilor,
numită şi La Marseillaise, monumentală alegorie a voluntarilor de la 1792 care împodobeşte Arcul de Triumf. 4.2.3. Pictura
Această perioadă este dominată de trei pictori: Geri-cault, Delacroix şi Ingres.
Gericault (179l-l824) este pasionat de mişcare şi de realismul, împins până la cele mai mici detalii, cu care pictează untul şi culoarea cadaverică a naufragiaţilor de pe Pluta Meduzei (1819).
PicturaluiEugene Delacroix (1798-l863) se caracterizează printr-o complexitate deosebită. Este Franţois Rude.
1 Litografia este un desen făcut în creion gras pe o piatră calcăPatriei. Marmură. Paris, roasă şi reprodusă pe hârtie prin presare (n. a.). Muzeul
Orsay. SS^eIed™°^^SSl? Ud? | 0P. Ei"a dramatică este ilustrată de C. M. von Weber (1786-l826), ^Mo^aluisardanapal lb'^ sau, pma la mărşui triumfal din/-
a antura|wrva «r/7e (1823), O6era «(1826). , /*>/*» */, în care personaj f^lbertate^ condâ
^^poparsJS^a^tin? Ft| FRAN? A Delacroix. Femeile din Alger. Ce Pnveşte gustul său pentru suhJ IT™ °Iasâc în i InsPirată de °Pera
comică italiană> tradiţia franceză continuă pe linia gustului mitologie sau istoria antică aşa n lmP™ta Jecolului al XVIII-lea prin B o i e l d i e u (l 775-l834) cu a sa Doamna albă ca în
Şi Senatului. Bun teoretio f ^ °mează blb"ote'ciledic*™ ^ T^?" T1'" ' ^^^ pdn CXCelenţă Sufletul frământat al ePocii «te ^oluldecis1v^ Chopin (1810-
l849), refulat la Paris în formarea gustului De'L J"Cat Călătoria ra^ta în Africa ^ £ ^^ 1ş ' ^ UimeŞte Saloanele Pdn virtuozitate' ca * P™ talentul său de comI n g r e s H 7 «n ^^ Preferată llniei? 1 de enut, ' " ' T^ -7V°; ^"e/e'lucrare Pentru
Pian' fac să strălucească faţetele ambelor Davidşfob 4(n? LI867) ' duPă ^ţnle Iuate de la L " fale aptitudim Compoziţiile lui sunt marcate de soarta dramatică a Poloniei
Printr-un hT? I? 01 pnmul Mare premiu al Rnn? SSU'devine elevulFatale' imPar^lta mtre Austaa, Prusia şi Rusia.
^c^ H"to rhBe '" -^^^creeazăsimfomamodem^unindvaste
Orientul conţii i?} > ^^^/w-^^^^^^^4 ^? Rchestrale' Gustul său
Pronunţat Pentru nemăsurat îl conduce, în (1814) SUrse de inspiraţie: Rafael şi Fn PCrele maril°^ maeştrf ^weifl' la tnPlarea sau cvadruplarea numărului de
muzicieni şi corişti El va fi ia ftPÂ – ^ ° 814) ' Wa/JOngmalitatea muzicii sale este prost primită, iar premiera Damnaţiunea lui ca, ™ fij ong «ea creării unui cnr^t
1^"^în 1846 este un eşeciX~^-*^r^i^-ÎSJ -u, 4.2.4. Muzica GERMANIA Muzica romantică, urmând în continuare clasicismul vienez, se va detaşâŞ ^* ' final de acesta prin gustul pentru invenţia muzicală, prin dispreţul
pentru ordin care este prea riguroasă. Franz Schubert (1797-l828^ ^^ compozitor de lieduri1, peste ^nn J" ' moartea, "
Rob 'dmtre — _- „^ v 101 u-j 856) rei —. cu braţe cu ajutorul cărora se obţinea un tiraj lent, limitat şi imper-
^^^^^^Ii^^^c0i^^? ^^^^S; fnl7ultecuPresel^ecanicecarepenniteaurealiza^ ^^S^^^-^^ r ^^ h «:
J; £Me„^^^ tăn] e POLITICE E populară c P°litice fl reprezintă Monarhia dm Iulie
Sunt reprezentate toate tendinţele, de la Gazeta Franţei a legitiPrincipalul maestru al şcolii italiene, Gioacchino Rossini (1792-l868), se inspiră atât dinBeaumarchais, compwasndBărbieruIdinsevilla (lsl6) cât şi din folclorul
elveţian pentru Wilhelm Teii (l 829). El va cunoaşte un succes considerabil în faţa publicului parizian în timpul Restauraţiei (1815-l830).
Miştilor, la Constituţionalul, ferm susţinător al tronului lui Louis-Philippe I, şj până IsiNaţionalul republicanilor. PRESA ILUSTRATĂ
După exemplul săptămânalului englez, Punch, creat în 1841, caricatura cunoaşte un extraordinar succes la public şi Le Charivari sau Caricatura nu
ezită să publice desene ieşite de sub peniţele feroce ale lui P h i l i p p o n sau H. D a u m i e r (l 808-l879), în care sunt înfieraţi atât regele, cât şi cavalerul industriei, prin tipul personificat deRobert Macaire al Iui Daumier, în
momentul în care H. Monier provoacă batjocura la adresa lui „Joseph Prudhomme", burghez îngust la minte, egoist şi extrem de vanitos. ROMANELE FOILETON
Îşi fac apariţia în urma dorinţei de micşorare a preţurilor de vânzare a ziarelor, tradusă prin acordarea unui spaţiu tot mai mare anunţurilor, idee ce
aparţine jurnalistului E. de Girardin, în 1836. Conţinutul lor nu prea atrage însă publicul şi, începând din 1840, apar romanele foileton, romane fluviu care ţin publicul cu sufletul la gură, determinându-l să-şi caute ziarul încă din
momentul apariţiei. Un astfel de roman foileton este cel al lui Eugene Sue, Misterele Parisului, apărut între 1842 şi 1843. VI. TRANSFORMĂRILE SOCIALE ŞI INTELECTUALE
6.1. Utopiştii SAINT SIMON
Henri de Saint Simon (1760-l825), înrudit cu autorul Memoriilor, se
revoltă împotriva organizării societăţii din care face parte, întrucât o socoteşte incoerentă prin puterea acordată claselor „inutile", în timp ce veritabilii agenţi
economici sunt dispreţuiţi. Oprimarea celor productivi de către clasa „inutililor" este considerată o sursă de nedreptate evidentă, în Discuţii politice, morale şi filosofice în interesul tuturor oamenilor care îndeplinesc munci utile şi
independente (1817), el propune regenerarea completă a organizării sociale prin crearea „statului industrial", încredinţat lucrătorilor celor mai utili, cultivatori, comercianţi, industriaşi. Saint Simon nu prevede egalitatea între oameni, ci
numai o subordonare proporţională cu sarcina îndeplinită. Astfel, într-o încercare de trai în comun într-o casă din Menilmontant, saint simoniştii
îndeplinesc sarcinile pentru care dovedesc aptitudini, cei bine formaţi indicând celorlalţi felul în care trebuie să muncească. Interzişi în 1832, saintsimoniştii încearcă, după moartea fondatorului lor din 1825, să-şi radicalizeze doctrina,
propovăduind colectivismul şi orgaun bon de lucru de nizându-se într-o sectă religioasă sub conducerea două ore. „Părintelui" Enfantin (1796-l846), care-şi
expune ideile în materie economică înLe Globe (1830-l832). FOURIER ŞI OWEN Charles Fourier (1772-l837) nu crede în principiul autorităţii şi nici în
necesitatea unui stat, raporturile dintre oameni fiind reglate, din punctul lui de vedere, prin asocierea în falanstere, grupări de aproximativ 1600 de persoane, bărbaţi şi femei, care îndeplinesc doar muncile care îi interesează, schim-
bându-şi activitatea de câte ori doresc. Falansterul nu este un sistem comunist, întrucât el cuprinde bogaţi şi săraci, veniturile fiind împărţite în funcţie de
capitalul adus iniţial, iar munca se efectuează potrivit talentului fiecăruia. Putem considera acest tip de organizare drept strămoşul societăţilor pe acţiuni şi al cooperativelor de mai târziu.
Robert Owen (177l-l858) doreşte să meargă mai departe. Bogat industriaş scoţian, el practică direct filantropia în uzinele sale, reduce ziua de muncă, îşi
plăteşte şi hrăneşte mai bine lucrătorii, trimite copiii acestora la şcoli gratuite, fără a obţine vreo reacţie din partea guvernului englez în legătură cu acţiunile sale sociale, între 1825 şi 1829 încearcă să creeze o comunitate în Statele
Unite, New Harmony, care se bazează pe egalitatea absolută a tuturor membrilor, fiecare lucrând pentru binele comun, conform aptitudinilor sale, primind o parte din producţie în funcţie de necesităţi. După eşecul său, Owen
încearcă în zadar să lanseze cooperativele de producţie şi consum Rochdale1, dirijate de lucrători, fără patron. El încearcă să înlocuiască moneda prin bonuri
de muncă (l832). Acţiunea sa îşi găseşte prelungirea în mişcarea chartistă din Marea Britanie, între 1838 şi 1848, care doreşte să reia şi să amplifice ideea lui Owen
de creare a sindicatului Marii Uniuni Naţionale a Muncii, impunând o Chartă a poporului. Scopul este de a atrage Parlamentul, dar nu obţine decât un rezultat slab şi anume votarea unei legi în 1847 care permitea anumitor manufacturi să
reducă munca femeilor şi adolescenţilor la 60 de ore pe săptămână.
În 1844, ţesătorii englezi din oraşul Rochdale fondează o cooperativă de
consum pe Principiul vânzării la preţurile curente şi împărţirii beneficiilor între cumpărători. Ei sunt cunoscuţi sub numele de „pionierii din Rochdale" (n. a.).
6.2. Comuniştii Reiau ideile socialiste ale lui Fourier şi Owen, pe care le dezvoltă în funcţie de propria lor sensibilitate şi de viziunea lor asupra rolului statului ca
agent în viaţa economică, în 1840 apare Călătorie în Icaria, de E. Cabet (1788-l856) utopie fondată pe ideea unui comunism total. Statul acţionează până în cele mai mici detalii în viaţa individului: „hrana, hainele, locuinţa şi mobilarea,
sunt pe cât posibil, aceleaşi pentru toţi, pregătite fiind de Comunitate şi furnizate prin ea fiecăruia". Această funcţie a aparatului de stat este respinsă
deLouis Blanc (181l-l882), în favoarea simplului rol de iniţiativă, prin crearea atelierelor sociale ce vor intra apoi în grija muncitorilor din Organizaţia Muncii (1839). Deci, statul are doar rolul de iniţiator, retrăgându-se apoi, fără nici un
drept asupra beneficiilor ce se împart în trei: pentru muncitori, asistenţă socială şi dezvoltarea atelierului.
Karl Marx (1818-l883) se deosebeşte de teoreticienii precedenţi prin recurgerea la indispensabila luptă de clasă. Istoria umanităţii relevă opoziţia continuă dintre proletariat şi burghezie, aflate în luptă permanentă. Triumful
definitiv, adică dictatura proletariatului, nu este posibil decât prin preluarea prin forţă a puterii deţinute de burghezie. Trebuie apoi procedat la însuşirea colectivă a mijloacelor de producţie şi de schimb. Capitalismul, prea grupat în
mâinile câtorva, nu poate spera să reziste la infinit în faţa muncitorilor uniţi şi organizaţi. Operele sale esenţiale sunt Manifestul partidului comunist (1847-
l848), scris împreună cu Engels şi Capitalul (1867). EXCURS: MIC VOCABULAR MARXIST — ş. Termeni filosofici:
: • materialism dialectic: în afara oricărei gândiri există materia. Această materie este fundamentul istoriei, înţeleasă ca o contradicţie între modurile de
producţie şi relaţiile de producţie (proprietate), care dă naştere • luptei de clasă. • fi! _.
Termeni economici: valoare: este expresia cantităţii muncii necesare producerii mărfii; plus-valoare: este diferenţa dintre valoarea creată de muncitor şi salariul pe care îl primeşte. După Marx, cu cât ea este mai
importantă, cu atât muncitorul este mai exploatat. O formă originală privind modificarea raporturilor individ-stat este
prevăzuta dePierre Joseph Proudhon (l 809-l865) în Principiul federativ (1863): federalist în politică, autorul dorea să vadă abolit principiul ierarhiei claselor, înlocuindu-l cu bunăvoinţa individuală. Ansamblul social are la bază o
asociaţie perfect egală. Pentru a atinge acest scop, trebuie ca urmând întrebarea Ce este proprietatea? (1840) să se ajungă la răspunsul: este un furt care nu rezultă din muncă, ci din exploatarea omului de către om. El creează în
1848 panca Poporului, care pune la dispoziţia muncitorilor grupaţi în federaţii un credit gratuit.
6.3. Mişcarea intelectuală 6.3.1. Mişcarea ştiinţifică şifilosofia
Munca omului de ştiinţă suferă la sfârşitul secolului al XVIII-lea o
mutaţie extraordinară, care continuă în prima jumătate a secolului al XlX-lea. Ştiinţa părăseşte cabinetele şi saloanele, organizându-se după noi reguli ce
aveau în vedere în special difuzarea acesteia. Marile şcoli, Politehnica (1795), Şcoala Normală (1794), Facultăţile restructurate în 1808 practică un învăţământ formator, oferind cercetătorilor biblioteci şi laboratoare.
Această regrupare de profesori, elevi, cercetători facilita elaborarea de metode şi principii teoretice comune, modele de referinţă şi difuzarea lor cât mai rapidă în mediul ştiinţific. Tot acum începe colaborarea dintre ştiinţă şi
industrie. 6.3.2. Matematica şi astronomia
Lucrările matematicienilor furnizează astronomiei o aplicaţie directă, ea fiind prima ştiinţă ce foloseşte un limbaj matematic, atât pentru raţionamente, cât şi pentru teorii: în 1846, astronomul Le Verrier (181l-l877), în imposibilitate
de a face observaţii, stabileşte doar prin calcule matematice existenţa lui Neptun, confirmată la 23 septembrie 1947 de Galle, directorul Observatorului
din Berlin, care vede planeta în punctul indicat. La începutul secolului, sub influenţa lui M o n g e (l746-l818), o parte din tânăra şcoală de matematică se concentrează asupra studiului diverselor ramuri ale geometriei.
6.3.3. Fizica în acest domeniu, ştiinţele experimentale realizează progresele cele mai considerabile. Inginerul francez A ugustin Fresnel (1778-l827) demonstrează în 1818 că fenomenele luminoase sunt de origine
mecanică, provenind din vibraţii care se propagă în unde succesive. Interesându-se de căldură, Sădi C a r n o t (l 796-l832) stabileşte un principiu
în virtutea căruia un sistem material tinde întotdeauna spre echilibrul temperaturilor, în cercetările sale, el este urmat de britanicul J a m e s Prescott Joul e (1818-l889), care enunţă Principiul conservării energiei.
6.3.4. Electricitatea Andre Ampere (1775-l836), demonstrează în septembrie 1820 că două
fire conductoare paralele, străbătute de curent electric, exercită unul asupra celuilalt fenomene de atracţie sau respingere, în funcţie de sensul reciproc al curentului care trece prin fiecare. Din 1821, el realizează primul galvanometru
şi publică în 1826 Teoria matematică a fenomenelor electrodinamice dedusa doar prin experienţă. Cam în aceeaşi perioadă, F r a n 9 o i s Arago (1786-l853) pune la punct electromagnetul. Toate aceste descoperiri se bazează pe pila
electrică a italianului Vo 11 a (1745-l827), inventată la 1800. Progresul cel mai important i se datorează însă englezului F a r a d a y (l
79l-l867), care în 1831 face să evolueze electromagnetismul prin fenomenul inducţiei: dacă legăm două circuite electrice, curentul care trece prin primul circuit de la o intensitate zero la o intensitate I, produce electricitate în al doilea
circuit. Aplicaţiile acestei descoperiri sunt rapide: primul dinam1 inventat în 1861 de Pacinotti, al doilea inventat de Gramme în 1869 şi alternatorul2 inventat în 1883 de Tesla, folosit în domeniul industrial din 1898.
EXCURS: FOTOGRAFIA Descoperită de N. Ni e p c e (1765-l833) în 1816, apoi ameliorată de
Daguerre (1787-l851) între 1826 şi 1833, ea a fost folosită regulat de astronomi
începând cu 1850 sub forma daghereotipului3, prima formă de fotografie
(1839). 6.3.5. Chimia
Cercetările chimiştilor au determinat descoperirea unor noi corpuri pure şi elemente. Clasificarea se îmbogăţeşte sub impulsul lui J. B. Dumas (l 800-l884) şi al colaboratorilor săi în 1827. Cercetările cele mai reprezentative
aparţin francezului G a y – L u s s a c (1778-l850) şienglezuluiDalton (1766-l844). Chimiei minerale i se alătură chimia organică, iar Wo h l e r (l 800-l882) realizează în 1829 prima sinteză a unui corp organic, ureea.
6.3.6. Ştiinţele naturale Regrupaţi în Museum, marii savanţi pun la punct clasificarea speciilor,
rezultat al paleontologiei4 creată de Cuvier (1769-l832). Prin reluarea cercetărilor luiLamarck (l744-l829) şialeluiGeoffroy Saint-Hilaire (1772-l844), se naşte o nouă ştiinţă, geologia, între 1825 şi 1840, Dufrenoy şi Elie de
Beaumont (1798-l874) realizează prima hartă geologică a întregii Frânte. Britanicul L y e 11 (l797-l875) arată mPrincipii ale Geologi® 'Dinamul este un
generator de curent continuu (n. a.). 2Alternatorul este un generator de curent alternativ (n. a.). 3Daghereotipia, cel mai vechi procedeu de fotografiere, astăzi abandonat,
consta în fixarea imaginilor pe plăci de cupru argintate, sensibilizate cu vapori de iod şi brom (n. tr.). 4Paleontologia este ştiinţa speciilor dispărute (n. a.). (1833) că straturile nu sunt separate în urma unor catastrofe naturale,
aşa cum credea Cuvier, ci constituie rezultatul unei evoluţii continue. Astfel, ele permit o datare, ceea ce va determina progresul preistoriei sub forma
descoperirilor lui Boucher de P erthes (1788-l868), care afmâiă existenţa omului înainte de potop, ceea ce atrage o violentă contestaţie din partea mediilor religioase.
6.3.7. Ştiinţele umaniste Rigoarea metodelor ştiinţifice depăşeşte cadrul acestora şi se extinde
asupra studiului limbilor, moravurilor şi religiilor. În Germania, B o p p (179l-l867) se dedică studiului gramaticii comparate şi constată strânsa înrudire a limbilor europene cu sanscrita, ceea ce îl
conduce la ideea unei surse etnologice comune, indo-europenii.1 Interesul pentru limbile moarte îl conduce pe J. F. Champollion (1790-l832) la descifrarea hieroglifelor (Sistemul hieroglific. Compendiu, 1824) şi la
crearea unei noi ştiinţe, egiptologia. Istoria naţională cunoaşte şi ea o înflorire deosebită, prin reluarea studiului textelor originale, efectuat de A. Thierry
(1795-l856) sauGuizot (1787-l874). Filosofia progresează în strânsa legătură cu reforma universităţii, datorată lui Victor Cousin (1792-l867), profesor de filosofic la Sorbonna, unde
îşi predă doctrina, eclectismul, adică recurgerea fără excepţie la toate filosofiile în scopul creării unui sistem de gândire. Referinţele directe la filosofia antică, exploatate în cursurile sale, sunt editate în 1853 sub titlul Despre adevăr,
frumos şi bine. Este perioada în care A u gu st e C om t e (l 798-l857) pune fundamentele
filosofici pozitiviste sau ale pozitivismului (cf. infra, secţiunea C, IV, 1).
Leagănul geografic al indo-europenilor s-ar situa între Europa Centrală şi
Rusia Meridională. Dispersarea indo-europenilor s-ar fi produs la începutul mileniului al II-lea î. Hr., în direcţia Europei şi Asiei (n. a.).
SECŢIUNEA C CIVILIZAŢIA EUROPEANĂ DE LA MONARHIA DIN IULIE LA 1914 I. CULTURA BURGHEZA A SECOLULUI AL XIX-LEA
1.1. Estetica burgheză Se bazează în esenţă pe reproducerea obiectelor, persoanelor, peisajelor în realitatea lor imediată. Astfel, prin intermediul artei, este vorba de
propagarea valorilor burgheziei şi a moralei acesteia, fondată pe ordine şi familie. Toate formele de expresie artistică trebuie să conlucreze în toate
domeniile, să menţină viaţa publică şi privată în criteriile determinate. Filosoful şi pedagogul german G. Sculzer (1720-l 779) furnizează în Teoria generală a artelor frumoase modul în care trebuie folosite artele burgheze: plăcerea
creatorului nu înseamnă nimic dacă nu există un ţel superior, artistul are de îndeplinit o misiune educativă, aceea de a trezi pietatea în locurile religioase şi
patriotismul în locurile publice. 1.2. Reacţia artistică O parte a mişcărilor artistice ale secolului al XlX-lea se va înscrie pe linia
refuzului acestei concepţii burgheze, romanticii explorând sufletul omenesc oprimat de convenţiile sociale, iar pictorii refuzând în pânzele lor academismul şi canoanele. Confruntaţi cu valori dominante în viaţa lor cotidiană, artiştii îşi
găsesc două refugii: scepticismul destructiv al valorilor ideale sau morale şi construcţia noilor teorii.
1.3. Nazareenii: un exemplu original de refuz artistic al lumii burgheze Este vorba de pictorii germani inspiraţi de Diirer, Raphael şi Perugino. Ei fondează în 1809 „Liga Sfântului Luca", veritabil ordin religios al artiştilor, care
se vor retrage în mănăstirea Sân Isidoro de lângă Roma. Ei duc aici o viaţă de claustrare, consacrată artei şi meditaţiei.
0. REALISM ŞI ACADEMISM I '* V L t f
Flaubert. Autograf. 2.1. Realismul Apare spre 1830, în opoziţie cu romantismul. Se o-pune
antropocentrismului1, replasând omul în relaţie cu provocările vieţii. Vita activa înlocuieşte vita contemplativa a romanticilor. Ca o reacţie împotriva
sensibilităţii romantice, artiştii caută urâtul, monstruosul, bizarul. Sunt bine evidenţiate tensiunile dintre bărbat şi femeie, dintre superior şi subordonat. 2.2. Realismul literar
FRANŢA Realismul este introdus de Stendhal (1783-l842), Honore de Balzac (1799-l850) şi Gustave Flaubert (182l-l880). Stendhal aduce în prim-plan
suferinţele omului neadaptat epocii sale: Roşu şi negru (l 830), ori torturat de o glorie apusă, Mănăstirea din Parma (1839), sau chinuit de nepu-im\u259?
Armance (l821). Honore de Balzac construieşte o imensă oglindă în care se
privesc contemporanii săi, Comedia umană, titlu colectiv al aproape tuturor
romanelor sale. El este pictorul fidel al unei aristocraţii sfârşite, îndepărtată de la putere în timpul Monarhiei din Iulie şi care crede că poate să conteze încă pe
Restauraţie. Omul este înainte de toate o fiinţă socială Şi de aceea el merită o analiză aproape Ştiinţifică. Romanul realist atinge apogeul cu Flaubert, care aduce în scenă o viaţă
cauterizată printr-o monotonie dezolantă, Educaţia sentimentală (1869), sau aspi-i. Corectură la Iluzii pierdute.
Antropocentrismul este o concepţie care face Ca omul să se situeze în centruluniversului, el fiind considerat măsura tuturor lucrurilor (n, a.).
Raţiile burgheze care sunt anihilate de realitatea ternă a cotidianului, Madame Bovary (1856). Gustul pentru antichitate îl conduce pe autor la realizarea unei somptuoase fresce, Salammbo (1862), iar cel pentru cunoaştere
îl determină sa scrie dialoguri ironice şi savuroase, BouvardşiPecuchet (. GERMANIA
Se conturează trei tendinţe:» Conştiinţa sfârşitului lumii Este prezentă în romanele lui K. Immerman (l 796-l840), mai ales Epigonii, iar în teatru este ilustrată de C. G. Grabbe (180l-l836), creatorul unei
lirici revoltate: Don Juan şi Faust. • Tendinţa critică Este reprezentată de mişcarea „Tânăra Germanie", căreia îi aparţin L.
Borme (1786-l837), H. H e îne (1797-l856) şiH. Laube (1806-l884). Dezamăgiţi de romantism, ei doresc izbucnirea revoluţiei, legând astfel literatura de
angajarea politică. Anul 1848 marchează pentru mulţi sfârşitul unei speranţe şi o cotitură în maniera lor de a scrie. • întoarcerea spre trecutul naţional
Este ilustrată mai ales de C. F. Meyer (1825-l898) şi F. Dahn (1834-l912). Locul cel mai important este acordat reconstituirii istorice şi exaltării
sentimentului naţional. ANGLIA Aici realismul ia două forme: romanul istoric al lui E. Bulwer şi romanul
social al lui C h a r l e s D i c k e n s (1812-l870). Cel de-al doilea îşi propune să atragă atenţia contemporanilor asupra mizeriei, descriind Londra şi suburbiile sale.
2.3. Realismul pictural ANGLIA
John Constable (1776-l837) caută mai ales să se elibereze de tradiţie» să vadă cu proprii săi ochi. Nu-l preocup^ decât realitatea, nu vrea să picteze decât adevărul. Peisagist, munca sa se bazează pe schiţe făcute în exterior, apoi
prelucrate Constable. Carul cu fm. M interi or. Carul cu fin expus la Paris fo Londra, National Gallery. 1 g24 jj aduce celebritatea. FRANŢA
Mişcarea realistă urmăreşte combaterea a două tendinţe, academismul clasic şi romantismul. Artistul trebuie să rămână cât mai aproape de modelul
său natural, încercând să facă din realitate ceva reprezentativ, explicativ, nu
neapărat să picteze numai ceea ce vede. Principalii reprezentanţi ai acestei tendinţe se grupează 4 în şcoala
peisagistă de la Barbizon, aproape de Fonf t^mm tainebleau: C. C or o t (1796-l875), Rousseau — 1867), Daubigny (1817-l878), Dupre
— 1889), Millet (1814-l875), G. Courbet jean-Fran9ois Miiiet. ^ g} 9_j 377) Motivele principale sunt peisajele în lu- 857^ Par^ Muzeu.} m^ naturala> atitudinile cotidiene ale oamenilor, ca în
Orsay ' Angelus de Millet şi scenele trăite, înmormântarea de la Omans (1850). Tehnica picturală se schimbă pentru p se adapta condiţiilor de muncă,
pictura efectuându-se pe cât posibil în exterior.; [Culoarea este deci aplicată rapid, direct, pentru a lucra repede. GERMANIA
Realismul vine din Franţa şi sub influenţa acestuia pictează la Viena F. von Ammerling (l 803-l887), portretist la Curtea austro-ungară, sau A. von
Menzel (l 815-l905) la Berlin, specialist în scene istorice. 2.4. Arta idealistă ACADEMISMUL
Multă vreme considerat ca menţinerea artificială şi depăşită a unei forme artistice fără viitor, academismul este astăzi privit mai degrabă ca o alternativă a realismului. Cel mai important dintre pictorii academişti este Puvis de C h a -
v a n n e s (l 824-l898), care reia stilul lui Ingres, aplicându-l la compoziţii monumentale.
PICTURA ISTORIEI Se situează în sectorul restrâns al noului interes purtat ştiinţei istorice cu o notă de curiozitate pentru aspectele mitologice şi ale basmului. Realizările
lui PDelaroche (1797-l856) decorează hemiciclul Şcolii naţionale superioare de Arte frumoase, în timp ce H. Ve r n e t (l 789-l863) preferă tumultul scenelor de
luptă. PRERAFAELIŢII Inspirată direct de grupul nazareenilor, această mişcare se naşte în
Anglia în 1848, o dată cu constituirea societăţii Frăţia prerafaelită, la îndemnul lui W. Dyce (l 806-l864), F. M. Brown (182l-l893). Cel mai mare maestru
prerafaelit este Dante Rossetti (1828-l882), cunoscut pentru pân-zele sale Beata Beatrice, Visul lui Dante, ca şi pentru scrierile poetice inspirate din
legendele medievale italiene -Domnişoara aleasă (l 847), Poeme (l 870). III. LITERATURA ŞI ARTELE INTRE 1870 ŞI 1914 3.1. Literatura i LITERATURA POPULARA
Ridicarea generală a nivelului cultural, perceptibilă după 1870 datorită creşterii spectaculoase a numărului de ziare, se traduce prin moda unei literaturi populare, bazată pe gustul exotismului şi ficţiunii. Aceste trăsături
sunt sesizabile în romanele luiRudyard Kipling (l865-l936), India misterioasă din Cărţile junglei (1894) şi eroismul trupelor engleze din Căpitani curajoşi
(1897). Nu trebuie uitat farmecul deziluzionat din povestirile luiPierre L o t i
(1850-l923) din Japonia, Doamna Crizantema (1887) şi până în ţinuturile
septentrionale, Pescarul din Islanda (1886). ROMANUL POLIŢIST
Gustul pentru dezvoltarea ştiinţelor introduce în literatură plăcerea pentru anchetă şi mister, pentru inexplorat, ca în romanele lui J u l e s V e r n e (1828-l905), în care sunt depăşite limitele ştiinţei şi tehnologiei: De la Pământ
la Lună (1865), Douăzeci de mii de leghe sub mări (1870), Insula misterioasă. Nu trebuie uitate Jules Verne.
Exploatarea romanescă a cunoştinţelor ştiinţifice, datorată lui H. G. Wells (1866-l946): Războiul lumilor (l 898) şi mai ales inteligenţa personajului inven-
tatdesir Arthur Conan Doyle (1859-l930), SherlockHolmes, care cunoaşte imediat un succes considerabil: Aventurile lui SherlockHolmes (l 892), Clinele din Baskerville (l902).
NATURALISMUL • Franţa.
Naturalismul se impune în toată literatura între 1880 şi 1900. Scriitorii vor să meargă mai departe decât realismul şi, foarte inspiraţi de pozitivism, concep fiinţa umană ca produsul factorilor interni, ca ereditatea, sau externi,
precum E. Manet. Portretul MZola (1868). Paris, Muzeul Orsay. Mediul social din care provin. Principalul reprezentant al acestei tendinţe
în Franţa este Emile Z o l a (1840-l902), care codifică noua artă literară naturalistă în Romanul experimental (1880). Carnetele sale relevă o nouă
modalitate de lucru, observaţii rapide, notări asupra unor fapte precise, obiceiuri, descrieri vestimentare, toate necesare acumulării materialelor sociale ale unui roman „In zilele de după chef, tinichigiul se simţec mahmur, o
mahmureală nemaipomenită care-ţinea cât era ziulica de lungă cu dureri de cap, cu gura coclită şi mutra pocită şi umflată. Se scula târziu, dându-se jos
din pat abia pe la • • ir opt; scuipa şi umbla'ân doru' lelii prin prăvălie, • fci.6 Zola. J'accuse. Afacerea Dreyfus.
Neflind în stare să ia o hotărâre dacă să plece sau nu pe şantier. Iarăşi pierdea o zi. Dimineaţa, seplângea că-şi simte picioarele moleşite ca nişte cârpe, spunându-şi singur că-i un dobitoc cum nu s-a mai văzut că s-a apucat să
chefuiască în halul ăsta, deoarece beţiile zdruncină sănătatea. Şi uite-aşa, dădeai peste o liotă de haimanale ce nu te lăsau în pace şi care-ţi tot dădeau
ghes; trăgeai la măsea fără să vrei, te pomeneai în tot soiul de încurcături şipână la urmă te lăsai prins şi te-mbătai turtă l Ah l drăcia dracului! N-o să i se întâmple aşa ceva; n-avea de gând ca-n floarea vârstei să-şi tocească
încălţările pe la crâşmari. Însă, după ceprân-zea, se simţea întremat şi pornea să-şi dreagă glasul făcând hm! Hm! Pentru a-şi dovedi că mai avea o puternică voce de bas. Începea să tăgăduiască cheful din ajun, poate că-şi luase niţel
achiul. Nu se mai năşteau oameni ca el, zdrahon de bărbat, neclintit la postul de strajă, dândduşcă pe gât tot ce poftea, fără să clipească din ochi. Şi-atunci,
toată după-amiaza, hoinărea prin mahala. Când îşi dădea seama că prea le
bătea la cap pe lucrătoare, nevastă-sa îi dădea un franc să se cărăbănească de
acasă. O tulea, ducându-se să-şi cumpere mahorcă la Fetiţe Civette, în Rue Poissonniers, unde îndeobşte, când mai dădea peste vreun prieten, îi trăgea
câte un rachiu de prune. Apoi, îi venea de hac monedei de un franc la Francois, în colţ la Rue de la Goutte-d'Or, unde se găsea un vin plăcut, tulburel, care-ţi gâdila beregata. Era o crâşmă cape vremuri, o dugheană întunecată cu tavanul
jos şi-o încăpere alăturată, cu pereţii afumaţi, unde se vindea molanul. Şi stătea acolo până seara târziu, jucând la roata norocului pe câte o cinzeacă; la Franşois putea să bea pe datorie, acesta îi făgăduise pe ce avea mai scump că
n-o să-i trimită niciodată cucoanei nota de plată. Nu-i aşa? Trebuia să-ţi clăteşti niţelgâtlejul, ca să-l limpezeşti de rămăşiţele din ajun. Cui pe cui se
scoate. De altminteri, Coupeau totdeauna băiat de treabă, ce nu dădea cu tifla femeilor şi căruia, bineînţeles că-iplăcea să se distreze şi să se maipilească şi el din când în când, dar în chip drăguţ, era plin de dispreţ faţă de scârnăviile de
bărbaţi căzuţi în patima beţiei şi pe care nu-i mai vedeai trezindu-se nicicând! El se întorcea acasă vesel şi pus pe dragoste ca un cintezoi. "
Gervaise, cap. V. Traducere de Vlad Muşatescu, Editura Minerva, 1972. Opera sa principală, Neamul Rougon-Macquart, istoria naturală şi socială a unei familii în timpul celui de-al doilea imperiu (187l-l893), este un vast ciclu
de douăzeci de volume, primul roman fimdlzbânda familiei Rougon şi cel care încheie acest ciclu – Doctorul Pascal, în cele douăzeci de volume, Zola aduce în scenă destinul unor oameni, muncitori, ca în Gervaise (1877), curtezane ca
înNana (1880), mineri ca în Germinai (l 885), ţărani exploataţi ca mPământul (1887). Din punct de vedere social, Zola cunoaşte o celebritate deosebită cu
prilejul intervenţiei sale în afacerea Dreyfus, mai cu seamă în urma publicării celebrului pamflet J'accuse (Acuz), la 13 ianuarie 1899, în ziarul de stânga, l'Aurore.
Guy de Maupassant. Tendinţa naturalistă nu a fost ilustrată numai de romanul lui Zola, ci şi
de nuvelele şi romanele lui Guy de Maupassant (1850-l893): Bulgăre de seu (1880), O viaţă (l883), Bel-Ami (1885), ca şi de Jurnalul intim al fraţilor Jules şi Edmond de Goncourt (1830-l870; 1822-l896), analiză permanentă şi foarte
amănunţita a senzaţiilor şi emoţiilor acestora. T • Norvegia
Henrik Ibsen (l 828-l906) scrie mai întâi drame în tradiţie romantică, apoi teatrul său evoluează spre critica socială: O casă cu păpuşi (1879) şi morală:
Cândne vom trezi din morţi (l 899), titlu evocator al angoasei metafizice a autorului, devenită şi mai acută prin aspectele realiste ale vieţii cotidiene, care nu mai sunt mascate de convenienţele sociale. Ibsen consideră că alegerea
ultimă pentru devenirea sa aparţine individului însuşi, fără ca acesta să se preocupe de regulile vreunei morale. Personajele sale se confruntă cu această singurătate intolerabilă care în realitate le dă forţă, în sensul nietzschenian al
termenului, adică dincolo de orice regulă care nu este individuală. • Suedia
A. Strindberg (l 849-l912) se interesează în opera sa de sexualitate, sursă
de tare congenitale, dar şi de denunţarea ipocriziei burgheze. Dans ui morţii (1900) aduce pe scenă drama insatisfacţiei şi a dorinţelor refulate ale unui
cuplu. • Anglia George Bernard Shaw1 (l 856-l950) se inspiră din teatrul lui Ibsen şi
consacră maestrului teatrului norvegian un studiu, Chintesenţa ibsenismului (1891), în care încearcă să explice importanţa analizei sociale în opera naturalistă. Scrierile sale personale se doresc a fi înainte de toate didactice,
pentru Shaw arta literară aflându-se în serviciul înnoirii sociale, ea fiind un mijloc şi nu o finalitate: Banii nu au miros (1892).
• Germania Influenţa lui Zola este resimţită direct în piesa lui G. Hauptmann2 (1862-l946) înainte de răsăritul soarelui (1889), consacrată efectelor alcoolismului şi
repercusiunilor sale congenitale asupra unei familii. Ea continuă în Ţesătorii (1892), paralelă sileziană cu Germinai şi Gervaise. Particularitatea lui
Hauptmann constă în absenţa unor soluţii privind exploatarea omului, individul fiind în esenţă un neputincios. Naturalismul suferă o mutaţie cu fraţii H e i n r i c h (187l-l950) şi T h o -
mas M a n n (1875-l955). Primul considera romancierul naturalist drept un socialist angajat în satira socială din Germania lui Wilhelm II. În Profesorul Unrat (1905), ecranizat de Joseph von Steraberg în 1930 sub titlul de îngerul
albastru, el ridiculizează defectele unui pedagog tiranic prins în mrejele unei artiste de cabaret şi denunţă ipocrizia moralei intransigente propovăduite
elevilor. Fratele sau, Thomas3, în Casa Buddenbrook (1902) trasează destinul unei dinastii de comercianţi din Hansa, ce abandonează treptat comerţul în
favoarea Premiul Nobel pentru literatură în 1925 (n. tr.). 2Premiul Nobel pentru
literatură în 1912 (n. tr.). ^Premiul Nobel pentru literatură în 1929 (n. tr.). Gustului excesiv pentru artă şi reflecţie intelectuală. Destinul artistului este evocat brutal în Moarte la Veneţia (1911), în care anti-eroul Aschenbach se
stinge treptat din viaţă, acoperit de ridicolul fardurilor care se topesc, în încercarea zadarnică de a seduce un copil, Tadzio. Thomas Mann se plasează aici în plină luptă de depăşire a dorinţelor şi raporturilor sexuale, respingând
interdicţiile burgheziei wilhelminiene.1 • Rusia în ciuda abolirii iobăgiei de către Alexandru II, societatea rusă
rămâne în aceleaşi cadre, urmând eternul tablou al avansării funcţionarilor, pus la punct la începutul secolului al XVIII-lea de către ţarul Petru cel Mare. Orice schimbare este percepută ca o ameninţare, doar hazardul trebuie să
conducă existenţa, aşa cum se întâmplă în piesele lui A n t o n Pavlovici C eh o v (1860-l904), ca în Livada cu vişini (1904), în care denunţă mai puţin o stare de fapt – atitudinea înfrigurată a micii nobilimi provinciale, cât slăbiciunile
inerente ale societăţii ruseşti însăşi. ROMANUL RUSESC
Pe lângă mişcarea naturalistă, a doua jumătate a secolului al XlX-lea
aparţine unei înnoiri a romanului rusesc, literatura consacrându-se problemelor specific ruseşti, dar şi analizei psihologice şi celei sociale.
„Acuzatorii" denunţă enormitatea injustiţiei sociale prin pana luiLev Tolstoi (l 828-l910), care încearcă să explice raporturile dintre individ şi ansamblul societăţii, camAnna Karenina (1873-l877), precum şi în Război şi pace (1863-
l869), trasează dificultăţile bărbaţilor şi femeilor în sânul familiei şi legăturile sociale pe care le întreţin. Excesiva evoluţie a valorilor, dusă până la confuzie, constituia deja centrul romanului luiTurgheniev (1818-l883), Părinţi şi copii
(1862), dar cel care va utiliza realismul împins la extrem esteF iodor Dostoievski (182l-l881). El urmăreşte punerea în evidenţă a profunzimii sufletului omenesc,
a degradării personalităţii umane, a ispăşirii prin suferinţă, a violenţei revoltei contra opresiunii ţariste: Crimă şi pedeapsă, Idiotul, Demonii, Fraţii Karamazov.
ARTĂ PENTRU ARTĂ ŞI PARNASUL CONTEMPORAN • O reacţie poetică
După aderarea sa totală la mişcarea romantică, Th. Gautier (181l-l872) publică în revista/, 'Artisteun manifest sub forma unui poem, Arta (1857), ce constituie o ruptură totală cu romantismul, în dorinţa de a conferi formei, de
acum înainte, locul esenţial. Poetul ilustrează teoria artei pentru artă mEmailuri 'Este vorba de burghezia din timpul lui Wilhelm II, între 1870-l918 (n. a.).
Şi camee (1852), reluată de Th. de B an vi 11 e (1823-l891) în 1862 în Ametiste, iar apoi în Mic tratat al poeziei franceze (1872). De acum înainte,
perfecţiunea poetică trebuie să devină o veritabilă ştiinţă. B Leconte de Lisle, Jose Măria de Heredia. Leconte de Lisle (1818-l894), Th. de Banville şi Jose Măria de Heredia (l
842-l905) publică în revistaZe Parnasse contemporain, care va da numele mişcării literare. Cuvintele de ordin ale noii şcoli sunt absenţa oricărei
implicaţii personale în poem, o muncă înverşunată pentru a atinge frumuseţea considerată inaccesibilă şi refuzul luptelor angajate care au marcat romantismul. Poetul trebuie să se elibereze de toate legăturile exterioare,
pentru a fi doar un instrument docil în serviciul artei sale. Lucrările cele mai importante sunt date de Leconte de Lisle în Poeme barbare (1862), Poeme tragice (1884) şi Ultimele poeme (1895), în timp ce J. M. de Heredia se remarcă
prin Trofeele (1893). Alţi poeţi, mai puţin citiţi în zilele noastre, se alătură elanurilor deosebite
ale poeţilor parnasieni, ca Sully Prudhomme (1839-l907), deosebit de liric în Singurătăţi (1869), F. Coppee (1842-l908), mai popular şi mai puţin inaccesibil în Plimbări şi interioare (1872).
ERUPŢIA MODERNITĂŢII • Charles Baudelaire Baudelaire (182l-l867) alege o cale nouă între romantism şi literatura
Parnasului. El doreşte să reconcilieze lirismul şi formalismul, păstrând sentimentele primului şi perfecţiunea celui de al doilea. Recăsătoria mamei
sale, obligaţia de a munci din 1844 pentru a-şi câştiga existenţa, paralizia care-
l loveşte în 1866 sunt tot atâtea încercări la care îl supune viaţa, ceea ce îl va
conduce treptat la formularea propriei sale viziuni poetice, modernitatea. Aceasta se înrădăcinează profund în Florile răului (1857), ordonate în
şase tablouri succesive: Spleen şi ideal, în care expune sfâşierea sa atroce între idealul inaccesibil şi plictiseala vieţii reale, Imagini pariziene, în care capitala oferă prin mişcările şi hidoşeniile sale, locul poetic ideal, Vinul, o tentativă de
luptă împotriva plictiselii, Florile răului, în care coexistă prostituate şi fecioare de neatins, eterna tentaţie a cărnii şi a respectului, Răzvrătire, ultima tentativă de a se condamna, Moartea, în acelaşi timp consolatoare şi respingătoare.
Cunoaşterea sa profundă a artei, admiraţia de mai târziu pentru impresionişti, fac ca Beaudelaire să dea poeticii sale o dimensiune
suplimentară: departe de plictiseala vieţii cotidiene, artistul se refugiază în imaginar pentru a atinge adevărul ontologic.1 it În folosofie: cunoaşterea a ceea ce este, a fiinţei în sine (n. a.).
• Jean-Arthur Rimbaud (1854-l891) Esenţialul producţiei poetice a lui Rimbaud se situează între 1868 şi 1876, după care renunţă la scris pentru
totdeauna. Geniul său precoce se manifestase deja în poemele scrise în latină, imitându-i pe antici, pe vremea când era elev la colegiul din Charleville. Continuă în 1871 cu. Corabia beată şi Scrisoarea Vizionarului, apoi cunoaşte o
apoteoză fulgerătoare cu Un anotimp în infern (1873) şi Poeme în proză (1874-l876). Încercând să atingă perfecţiunea, Rimbaud trece prin mai multe
experienţe, de la poetul vizionar al anilor a. Rimbaud. Fje y • a^ comung cu Verlaine, până la poetul Hoţului de foc, un nou Prometeu care trebuie să-i dea
artei sale ceea ce a adus-o „de-acolo". Între 1874 şi 1876, în proza sa Iluminări, Rimbaud aduce un nou spaţiu poetic, ce se prezintă sub forma unei colecţii de viziuni a ceea ce ar putea fi opera unui viitor poet, paradox evident, întrucât ele
preced o linişte definitivă. Sonetul Vocale
A negru, E alb, I roşu, U verde, O bleu; vocale, Am să vă spun odată-obârşiile latente: A, brâu păros şi negru de muşte insistente Roind înjur de hoituri ce putrezesc pe cale, Noptatic golf; E, corturi şi ceţuri inocente, Lănci de
gheţari, regi palizi, cutremur de petale; I, purpuri, sânge-n spută, surâs pe buze pale La furie şi-n toiul beţiei penitente; U, cicluri, mari vibrante celest în bronz, reziduri De calm pe-un plai cu
vite, pace-n acele riduri De alchimişti pe fruntea studioasă-ntre văpăi; O, Trâmbiţa supremă ţipând ciudate plângeri, Tăcere traversată de mii de
Lumi şi îngeri: — O, sfânt Omega, raza violetă-n Ocini Săi! Arthur Rimbaud, Poezii (1871). Traducere Ştefan Augustm Doinaş,
Editura Dacia, 1988. • Lautreamont (1846-l870) Isidore Ducasse publică sub pseudonimul de Contele de Lautreamont. A
lăsat o operă magistrală şi stranie, Cânturile lui Maldoror (1869), volum de (SAM8 DE MALDOBGR
ANI FSEM1SS
Şase Cânturi caracterizate printr-o teribilă violenţă, încât difuzarea lor a
fost oprită în chiar anul apariţiei. El conferă un loc esenţial construcţiei poetice, ignorând figurile clasice. Scrierea trăieşte prin ea însăşi. Ansamblul este
dominat de personajul Maldoror, fiinţă bestială şi sadică, aflată în permanentă căutare a purităţii originare. DANDISMUL LITERAR ŞI DECADENŢII
OWWHfir M O • Franţa Lautreamont. Cânlurile lui Maldomr, 1868-l870.
Decadenţa este definită în 1883 de Paul Bour-g e t (1852-1935) în Eseuri de psihologie contemporană. Studiul se referă la însuşirea comună, după
părerea autorului, a scrierilor lui Stendhal, Taine, Renan şi Beaudelaire: tendinţa de a prezenta părţile cele mai sumbre ale realităţii. Această viziune este reluată, revendicată de J. K. H u y s -m a n s (l 848-l907), mai întâi adept
al naturalismului şi participant de la Medan, ' care evoluează apoi spre simbolism şi decadentism, publicând romanul îndărăt. Eroul său, Des
Esseintes, ultimul vlăstar viciat al unei ramuri aristocratice, se consumă într-o plictiseală de moarte, de care încearcă zadarnic să se elibereze fie printr-o falsă cală- ^
? • >» <, ţ torie în Anglia, fie prin excitarea simţurilor amorţite, v"x! ^ v J. K. Huysmans. Apelând la parfumurile rare, la culorile strălucitoare ale pietrelorpreţioase
încrustate în carapacea unei broaş-te-ţestoase, dar care sfârşeşte în cele din urmă pe un covor oriental, răpus de călătoriile sale imaginare. Villiers de l'Isle-
Adam (1838-l889) reprezintă o tendinţă particulară a dandismului literar, puternic influenţată de scrierile lui E. A. Poe2 şi bazată pe dimensiunea fantasticului. Esenţialul operei sale se prezintă sub forma povestirilor şi a
nuvelelor: Povestiri crude (1883), Istorii insolite (1888) şi Noi povestiri crude (1888).
Serile de la Medan este o operă colectivă, publicată de grupul naturalist, în frunte cu Zola (n. a.). E. A. Poe (1809-l849): romancier american, care a exercitat o influenţă
esenţială asupra 'ui Beaudelaire, care îl traduce în franceză şi asupra lui Mallarme. A scnslstorii extraordinare Şi Geneza unui poem (n. a.). —.
Aul e r/o • an/ *âciri ' ^ "U de^ ™* c^te dlncolo laine redactează a poetică, publicată în
1884 în volumul Odinioară şi altădată, în care deşte noile reguli ale poeziei simboliste. Verlaine. Arta poetică.
Să-ţi cânte versu-ntâi de toate Preferă-l, deci, pe cel impar, Mai vag, mai aerian, mai plin de har, i Fără osânde şi poveri în spate. Alege-ţi vorbele, de-asemeni, La nimereală oarecum:
Nimic mai scump decât sonorul fum În care Vagul şi Precisu-s gemeni. ' >
Ca sub un văl doi ochi superbi,
: Sau ca lumina la amiază,
_• Ori ca stelarul roi care vibrează : Pe cerul toamnei, printre-albastre ierbi.
Căci vrem Nuanţa-ntotdeauna, Nuanţa, nu Culoarea vrem: Doar ea uneşte visele-ntr-un ghem Şi face flautul cu cornul una! Alungă Poanta asasină
Şi Spiritul şi Râsu-impur Care-i dau lacrimi blândului Azur - Tot usturoiul ăsta de cantină!
Retorica, s-o strângi de gât! Şi n-ar strica, dintr-un condei, Să-i dai şi Rimei peste nas, de vrei Să n-o ia razna, cine ştie citi
De câte rele-i Rima-n stare?! Ce negru tont ori ţânc afon J J Ne-a făurit acest ieftin zorzon, Ce sună gol şi calp, de-l zgâlţâi tare? Deci, muzică întâi de toate! Să-ţi fie versul bun de zbor Ca dorul unui
suflet călător Spre ceruri şi iubiri îndepărtate. Să-ţi fie versul buna veste Ascunsă-n vântul şui din zori
Ce-adulmecăprin izmă şi bujori. Iar restul, doar literatură este! Traducere de Petre Solomon Stephane Mallarme (1842-l898) caută în poezie semnele care îi vor
permite să sugereze şi nicidecum să descopere idealitatea. Poetul este în permanenţă sfâşiat între certitudinea unui ideal pe care x îl întrezăreşte, Azurul şi aproape totala imposibilitate de a-l atinge. Poemele sale, După amiaza unui
faun (1876), Omagii şi morminte (1877), Poezii (1887), Un zar aruncat nu va desfiinţa hazardul (1897) ne conduc spre contrastul dintre o realitate nedemnă
şi un Azur inaccesibil, încercând să-l atingă, Mallarme îşi şlefuieşte poemele urmărind redarea unei sintaxe perfecte, pe care caută s-o descarce până în momentul în care cuvintele şi construcţia lor ajung să dispară în fata operei
pure, Stephane Mallarme. „',.,. *',.,. Tentativa prea adesea sortita eşecului, în ochii poetului. Acest lucru
apare bine exprimat în Virginul azi cel mândru. S. Mallarme. Poezii Virginul, preafrumosul, vioiul azi subit Sfârşi-ne-vă cu-aripa lui beată şi
subţire Acest lac dur pe care-l străpunge-n amorţire Gheţarul clar al unui elan ce n-a ţâşnitl O lebădă pe timpuri se ştie lămurit Magnifică dar fără speranţă-n
dezrobire Căci n-a cântat ţinutul în care să respire Când o sterilă iarnă-n plictis-a-nmărmurit.
Tot gâtul scutura-vă această agonie Albă în spaţiul care negat de ea o-tnbie, Dar spaima nu de solu-n care-i penetul prins. Fantomă de-al ei luciu pe-acest meleag menită, Ca Lebăda de-o rece
visare şi lasă nins Exilul fără noimă-n dispreţ încremenită. Virginul azi cel mândru. Traducere Ştefan Augustin Doinaş, Editura Dacia, 1988.
• Belgia După o primă fază naturalistă – Flamandele (1883)-E. Verhaeren (1855-
l916) cunoaşte o gravă criză spirituală care îl perturbă, aşa cum apare în
Făcliile negre (1890). Fascinat, dar şi îngrozit de epoca sa, Verhaeren trece de la
o inspiraţie disperată, Oraşele tentaculare (1895), la liniştirea datorată dulceţii sentimentului de dragoste, Orele clare (1896).
• Germania E. Verhaeren. Simbolismul, în dorinţa sa de a rezerva artei un domeniu inaccesibil
vulgarului, este reprezentat de Ştefan Georg (l 868-l993), care preconizează o viziune poetică interioară, ermetică prin limbaj, accesibilă numai celui care poate contempla idealul. Georg îşi modelează întreaga existenţă pe această
aspiraţie. Se retrage din lumea Germaniei imperiale, întrucât aceasta nu îi inspira decât dezgust şi dispreţ datorită cultului pentru valorile materiale.
Opera sa evoluează de la simbolism, Pelerinajele (1891), către un misticism tot mai puternic, convins fiind că este profetul destinat să anunţe domnia atât de mult aşteptată a spiritului, Noul imperiu (1928).
• Austria Influenţa lui S. Georg se face imediat resimţită în scrierile lui R a i n e r
Măria R i l k e (l 875-l926), care, încercând să scape de mediocritatea lumii reale înconjurătoare, se retrage în 1920 într-un turn. Opera sa este influenţată de trei curente principale, la început romantismul, încununat de vis (1897),
simbolismul la maturitate, Cartea imaginilor (l 902) şi în ultima parte a vieţii, angoasa escatologică1, Sonete către Orfeu (1923). Compatriotul său, H. von Ho fmannsthal (1874-l929), fiind în contact
direct cu Georg, care îl încurajează, reuşeşte să reconcilieze în opera sa aspiraţia poetică personală cu viaţa cotidiană. După ce a acordat un loc
esenţial formei poetice pure, se îndreaptă spre o colaborare fructuoasă cu muzicianul R. Strauss, pentru care scrie libretul la Cavalerul rozelor (1911). CRIZA ROMANULUI PSIHOLOGIC
Franz Kafka (l 883-l924) este ceh, dar scrie în limba germană. Duce o viaţă de mic funcţionar tulburată adesea de boală. Scrierile sale vor fi publicate
postum de către romancierul Max Brod. În romanele sale, Kafka pune în scenă respingerea permanentă a celuilalt, perceput ca un monstru, Metamorfoza şi angoasa permanentă a omului confruntat cu o existenţă absurdă şi care nu
poate avea drept ţel decât moartea, Procesul (1925), Castelul (1926). Revoltat contra familiei sale, a credinţei sale catolice şi a convenienţelor sociale, J am e s J o y c e (1882-l941) dă naştere unei opere originale, începând
'Escatologia: ansamblu de doctrine privind soarta omului după moartea sa şi sfârşitul lumii (n. a.).
Cu volumul de nuvele consacrat Irlandei natale, Oameni din Dublin (1914) şi până la principala sa scriere, Ulysse (1922), parodie a Odiseei, plasată în lumea contemporană în răstimpul unei singure zile – 16 iunie 1904. Toate
aspectele vieţii cotidiene a personajului Leopold Bloom, inclusiv detaliile sexuale cele mai scabroase, sunt pretextul unei vaste reflecţii asupra istoriei, scolasticii şi literaturii. Fiecare viziune, fiecare acţiune este un simbol, Joyce
încercând ca în spaţiul unei zile să ne livreze un roman total, care are drept personaj principal limbajul.
NAŢIONALISMUL LITERAR
• Franţa
Maurice Barres (1862-l923), scriitorul patriot prin excelenţă s-a născut în Lorena anexată Imperiului german după înfrângerea Franţei din 1870. A
construit un sistem de gândire egotistă, bazat pe glorificarea unei individualităţi rebele faţă de orice comportament social, Cultul eului (1888-l891), Un om liber (l 889). A evoluat ulterior spre o poziţie naţionalistă. Scrie
într-o epocă în care ţările europene se lansează în cursa înarmărilor, apărând la autor spiritul revanşard, născut din „umilinţa" suferită în 1870: Dezrădăcinaţii (l$97), Ape! Către soldat (1900), Colina inspirată (1913). Ultima
este scrisă în preajma izbucnirii primului război mondial, aducând în discuţie cultul pământului patriei şi sângele ce trebuie vărsat pentru a-l apăra.
Masacrele din 1915 şi dezastrul de la Verdun din 1916 justifică treptat voga de care s-a bucurat înainte de război. • Italia
G. D'Annunzio (l 863-l938), poet şi romancier, se inspiră pentru formă din idealurile simboliste. Credinţa sa în Italia îl va determina mai târziu să-l
susţină pe Mussolini. Opera sa poetică este marcată de o disperare constantă şi de imposibilitatea de a se decide să recurgă la sinucidere, pentru a sfârşi cu existenţa – O sută şi o sută de pagini ale cărţii secrete i a lui Gabriele
d'Annunzio, tentat să moară (1925). • f MARCEL PROUST: DE NECLASAT L Marcel Proust (l 87l-l922) publică în 1913 primul volum din ciclul în
căutarea timpului pierdut, intitulat Swann. Acest prim roman anunţă temele ciclului: minuţiozitatea cu care este observată societatea relevă aproape studiul
naturalist, dar ea se prelungeşte prin profunzimea analizei psihologice a personajelor. Marcel Proust. Îl putem compara pe Proust cu eroul Des Esseintes din romanul îndărăt, pentru că amândoi trăiesc într-un univers
închis, căutând – unul prin simţuri, iar celălalt prin scriere – să sublimeze obiectul atenţiei lor într-un egotism total.
După o primă suită de romane pregătitoare Căutării., intitulată Jean Santeuil, Proust este foarte influenţat de lucrarea lui Bergson, Materie şi memorie, în care autorul opune restricţiile impuse de inteligenţă conştiinţei şi
bogăţiei nelimitate a vieţii interioare. Proust ştie că senzaţia, care constituie prima ţesătură a amintirii, este dificil de prins, de evocat, mai mult, este dificil de legat de altele pentru a forma memoria. De aceea el atribuie o importanţă
atât de mare celebrei brioşe înmuiate în ceaiul de lămâie, a cărei savoare îi aduce brusc în memorie o parte din copilăria de la Combray.
Opera lui Proust marchează modernitatea sfârşitului de secol, prin concepţia deosebită asupra timpului, proprie lucrării, în interiorul Căutării. Nu poate fi definită nici o cronologie precisă, întrucât sunt amestecate senzaţii şi
amintiri. Personajele trăiesc în acelaşi timp clipa, amintirea şi aşteptarea. 3.2. Arta — 3.2.1. Pictura, IMPRESIONISMUL
• Ideile fundamentale în 1874, un grup de tineri pictori ale căror pânze au fost refuzate la expoziţia oficială „Salonul", şi-au organizat propria expoziţie
şi datorită tabloului Impresie, răsărit de soare al lui C. Monet, şi-au luat titlul
de „impresionişti", apelativ considerat caricatural în epocă. Mişcarea născută în
1874 va dura până în 1886, evoluând apoi spre tendinţe divergente. Pictorii impresionişti se caracterizează prin refuzul subiectelor religioase
sau istorice, inspiraţia provenind mai ales din peisaje, grupuri sociale, indivizi cărora li se face portretul. Tehnica picturală evoluează, ea trebuind să corespundă dorinţei de a transforma într-o impresie obiectele realităţii complete
iar abandonul compoziţiei se însoţeşte cu alegerea culorilor pure, aplicate direct pe pânză şi nu amestecate pe paletă. Culorile se aplică cu ajutorul pensulei sau al cuţitului, iar câteodată direct cu tubul.
Preocuparea care rămâne în centrul mişcării impresioniste este aceea de a reda schimbarea culorilor în urma jocurilor de umbră şi lumină, subiecte fără
formă definită, ca aburii şi norii din Gara Saint-Lazare (1877) a lui Monet. • Pictorii Teoreticienii mişcării impresioniste suntE douard Manet (l 832-l883),
Claude Monet (1840-l926) şi Auguste Renoir (184l-l919), în timp ceEdgar Degas (1834-l917) rămâne în afara grupului.
">f. C\par • f i • Claude Monet se instalează într-unmic atelier amenajat pe o
ambarcaţie, în scopul de sesiza mai bine şi mai rapid aspectele schimbătoare ale unui peisaj de pe malurile fluviului. Pictorul doreşte ca subiectul său să fie nu numai schiţat, ci terminat pe loc, fără a mai recurge la munca din atelier.
Claude Monet. Impresie. Răsărit de soare (1872). Havre. • Auguste Renoir doreşte să redea mBalde la Moulin de la Galeâte (1876),
atmosfera sărbătorii populare, mişcarea mulţimii care valsează, căldura unei zile estivale, soarele ale cărui raze se joacă între frunzele arborilor. Pentru a reda toate aceste impresii, fără ca pictura să devină fadă prin multiplicarea
detaliilor, Renoir foloseşte estomparea contururilor, în scopul de a contopi culorile şi formele.
Claude Monet. Gara Saint-Lazare (1877). Influenţa maeştrilor japonezi ai stampei, mai ales Hokusaî (1760-l849), joacă un rol primordial în compoziţiile lui Edgar Degas, fascinat de lumea
dansului, pe care îl redă din toate unghiurile posibile. Pictura începe cu schiţele efectuate în pastel, reluate apoi şi lucrate în ulei. Multitudinea mişcărilor realizate de dansatoare îi permit pictorului să-şi delimiteze mai bine spaţiul.
Există o evoluţie a umbrei şi luminii pe veşmintele de scenă. POST-lMPRESIONISMUL
Este caracterizat de arta lui Paul Cezanne (1839-l906), care, după o rapidă trecere la impresionist! Se întoarce în Aix-en-Provence şi se consacră picturii, veniturile personale permiţându-i să trăiască fără să fie nevoit să
vândă sau să se străduiască s-o facă. Edouard Manet. Monet Mafe admirator al clasicilor el doreşte Să găsească lucrmdpe barca sa (1874).,.
Munchen, Neue Pinakothek. Mijlocul de a se alătura ngom compoziţiei acestora, dar urmăreşte şi realizarea contactului direct cu natura, aşa cum o
doresc impresioniştii, scopul fiind realizarea armoniei.
Vi n cent van G o g h (1853-l891), olandez de origine, cunoaşte în Franţa
o existenţă scurtă şi extrem de agitată, captivat de peisajele din regiunile Arles şi Auvers-sur-Oise. Principalele capodopere ale lui Van Gogh sunt pictate într-o
perioadă extrem de scurtă, din decembrie 1888 şi până la sinuciderea sa din ianuarie 1891. Inspirat direct de impresionist! Van Gogh dezvoltă culorile aplicându-le pe pânză prin tuşe succesive, prin puncte, care vor da naştere
şcolilor tuşistă şi pointilistă, ilustrată, printre alţii, de către Pi-casso. Una din particularităţile tehnicii lui Van Gogh este aceea de a fi recurs la grosimea culorii aplicate pentru a exprima mişcarea, arborii, acoperişul bisericii, griul,
cerul, care se răsucesc într-o convulsie mai mult sau mai puţin intensă, în funcţie de importanţa acordată pastei de către pictor.
Spre deosebire de Cezanne, care caută fuziunea dintre formă şi culoare, Van Gogh doreşte să-şi redea sentimentele faţă de natură şi dacă o eventuală modificare a formelor exacte ar putea reda mai bine emoţia, aceasta i se pare
necesară acolo unde Cezanne o considera de neconceput. Renoir. Bal la Bougival.
Van Gogh este foarte legat pentru o perioadă de şederea la Arles, împreună cu un alt pictor post-impresionist, Paul Gauguin (1843-l903). Începând să picteze târziu, Gauguin nu acceptă reţetele şi tehnicile artei
occidentale, fie şi inovatoare, ca impresionismul. El caută mai presus de toate să se retragă din lumea civilizată, să se întoarcă la sursele primitive şi hotărăşte chiar să se stabilească în Haiti. Modernitatea sa este exprimată prin
refuzul artificiilor secolului XX, pe cale să se nască şi prin căutarea profundă a unei arte brute, fără înflorituri. Arta sa se bazează pe aplicarea de culori directe
pe spaţii largi, pe o perspectivă redusă a câtorva planuri, pe atitudinile cotidiene ale autohtonilor, fără a căuta echilibrul în compoziţie, în scopul creării sau regăsirii unei arte primitive. Tineri pictori influenţaţi de Gauguin se
grupează sub numele de Nabis sau „profeţii" şi participă la mişcarea simbolistă. FOVISMUL
• Idei fundamentale Numele de „Fovişti" este dat în 1905 unui grup Degas Doilă balerine de artişti din care făceau parte H. Maţi s se (1869- (1898). 1954), M. de Vlaminck
(1876-l958), R. Dufy — 1953), K. van Don gen (1877-l968), A. D erain (1880-l954), G. B r a q u e (l 882-l963), care refuzau formele şi culorile naturale, ei optând pentru
simplificarea contururilor şi alegerea de culori sincere, neatenuate. Rolul culorilor este acela de a exprima profunzimea, intensitatea violentă a conştiinţei
artistului. Nu are nici o importanţă că albastrul a fost folosit în redarea cailor, dacă percepţia cromatică a artistului corespunde tabloului pe care îl pictează. • Pictorii
La Henri Matisse, decoraţia compoziţiei este de inspiraţie maghrebiană. Culorile strălucesc în adevărul lor crud, subiectul nu este important, ceea ce de altfel îi va aduce numeroase critici. De multe ori arta sa este considerată drept
infantilă, fără raport cu realitatea. Matisse nu are intenţia de a crea o şcoală sau o teorie a artei, de aceeaNotele unui pictor (1908) sunt mai degrabă o
culegere de informaţii, o succesiune de note personale.
Maurice Vlaminck este în esenţă un peisagist foarte marcat de metoda lui
Cezanne. El foloseşte culoarea aşa cum este, ieşită direct din tub, cu predilecţie pentru vermillon, galben şi verde.
În urma unei călătorii la Londra, Andre Derain preferă roşul şi albastrul, aplicate din belşug, pentru a realiza contrastul dintre cărămizi şi fluviu. Pata dej culoare este purtătoare de sens, de semnificaţie. El alege malurile Tamisei
penţ a picta un peisaj umanizat, un cadru modern şi nostalgic în acelaşi timp. CUBIŞTII • Originea
Această mişcare artistică este în principal opera a doi pictori, Pablo Picassol (188l-l973) şi Georges Braque, ultimul ieşit din fovism, cât şi a
poetului Guil-laume Apollinaire, care-şi adună ideile despre artă în lucrarea Meditaţii estetice (1913). Originea mişcării se datorează unui tablou al lui Picasso, Domnişoarele din Avignon (1907). Pictorul îşi figurează personajele
prin măşti anonime, Paul Gauguin (l848-l903). De unde venim? Cine suntem? Încotro ne îndreptăm? Boston, Museum of Fine Arts.
Asemănătoare cu cele purtate de vrăjitorii din Africa, în timpul ceremoniilor iniţiatice. • Pictorii.
Picasso şi Braque aparţin primei epoci a cubismului, cea de dinainte de 1911, care se bazează pe o analiză a, universului înconjurător. Tributari faţă de artiştii Egiptului antic, ei recompun realitatea în funcţie de o viziune ' pur
intelectuală: dacă într-un portret văzut din profil, ochiul este pictat ca şi cum ar fi văzut din faţă, aceasta se datorează faptului că privirea persoanei este
astfel Paul Cezanne. Muntele mai caracteristică, evitându-se simplificarea prin redusainte-Victoire văzut dinspre,.„,.„., V, *• t Bellevue (1885). S. U. A., cerea la o mica linie intre pleoape. Perspectiva este ne- _, _,.
Baenes Foundation. Gata pentru a face loc unui ansamblu de aspecte privite sub unghiuri
diferite, fiecare ţinând cont nu de percepţia afectivă a pictorului, ci de gândirea acestuia. EXPRESIONISMUL
• Ideile fundamentale V. Van Gogh. Peisaj cu chiparoşi în apropiere de Arles (1888). Londra. Ţaţe Gallery.
Expresionismul pictural se doreşte a fi corespondentul hiperrealismului literar, lumea sensibilă trebuind să fie supusă unei explozii care să aducă la
lumină sensul său real. Frumuseţea, estetismul sunt uitate în favoarea unei arte apropiate de caricatură. Arta nu trebuie să fie agreabilă, să flateze ochiul, ci dimpotrivă, să lanseze un apel direct şi violent spectatorului.
• Edvard Munch (1863-l944) Vincent Van Gogh. Camera lui Van Gogh de la Arles (1889). Acest pictor norvegian, celebru mai ales pentru litografia sa Strigătul (l
895), doreşte să transforme peisajul, conferindu-i o forţă disperată. Trăsăturile morbide şi gura deschisă a personajului se prelungesc în liniile drepte ale
podului, pentru a continua în liniile curbe ale fundalului, în timp ce două
siluete negre, abia schiţate provoacă o angoasă de nesuportat. Asociat
personajului şi pictorului, spectatorul simte şi el dorinţa de a-şi urla neînţelegerea şi durerea, absurdul fiind împins la limita sa extremă.
• Grupurile expresioniste Expresionismul se dezvoltă mai ales în Germania sub forma a două grupuri, Dze Brucke, „Podul", în 1904, Duby. In pădurea Bouhgne (1909). Nisa,
Muzeul Cheret. Şi Der blaue Reiter, „Cavalerul albastru", în 1911. Primul este creat la Dresda în jurul luiE. Kirchner (1880-l938) şi este format din K. Schmidt-Rottluf
(1884-l942), M. Pechstein (188l-l955), O. Mueller (l 874-l930) şi E. Nolde (1867-l956), iar al doilea grup la Miinchen, în jurul lui W. Kandinsky (l 866-l944),
fiind format dinP. K l e e (1879-l940), F. Marc (1880-l916), A. Kubin (1877-l959). Cele două grupări au drept revistă comună, Der Şturm (Furtuna), creată
în 1910 la Berlin de către H. Walden, care nu întârzie să fondeze o editură, iar apoi în 1912, o galerie de artă unde expresioniştii expun, deseori fiind
confruntaţi cu zefiemelile unui public ce nu le înţelege arta. Kees Van Dongen. Femei la balustradă (1911). Saint-Tropez, Muzeul Annonciade.
• Vassili Kandinsky (l 866-l944) Rus exilat, el se refugiază în Germania. Compoziţiile sale picturale sunt puternic influenţate de muzică. Pentru el, pictura, ca şi muzica, nu trebuie să se limiteze la a reprezenta, ea trebuind să
fie o modalitate de exprimare, aşa cum explică el însuşi în 1912 în Spiritualul în artă.
FUTURISMUL • Şcolile Futurismul1 urmăreşte să rupă radical cu pictura e- • pocii sale, idee
care se regăseşte în literatură, privile-giind astfel mişcarea. In faţa unei concepţii statice a lucrurilor şi evenimentelor, şcolile aflate sub influenţa
progresului biologiei, medicinii şi fizicii se raportează la o materie în perpetuă mutaţie. • Filippo Tommaso Marinetti.
Matisse. Interior (1947). În februarie 1909, Marinetti publică în Le Figaro manifestul mişcării futuriste, semnat de V. Boccioni (1882-l916) şi alţi artişti. Noua mişcare se
doreşte aptă de a reprezenta în artă o nouă dimensiune, prin repre- 'Futurismul se manifestă în primul rând în poezie, prin operele lui Filippo Tommaso Mari-
etti. Numele acestui curent vine de la cuvântul italian „futuro", care înseamnă „viitor" (n. tr.). Zentarea simultană a mai multor momente ale aceleiaşi acţiuni. Gestul,
care aparţine domeniului vieţii, trebuie reprezentat în timp ce se produce şi nu la începutul sau la sfârşitul său. De acum înainte, timpul este introdus în arta picturală, concept de neînchipuit mai înainte şi care se manifestă prin alegerea
oraşului şi a maşinii ca teme.1 3.2.2. Muzica v FRANŢA Moartea lui Wagner, în 1883, lasă un loc mai larg unei inspiraţii noi,
până atunci zdrobită de favoarea predominantă a publicului şi a criticilor, în
această atmosferă de înnoire compune Claude Debussy (1862-l918), care
urmăreşte să se elibereze de con-strângerile gamei. Inspiraţia sa reia impresionismul din pictură şi simbolismul din poezie: Preludiu la după-omiaza
unui faun (1894), după Mallarme, Sărbătorile galante după Verlaine. Arta sa se bazează pe jocurile amestecului vocilor cu pianul, căutându-se realizarea unei armonii apropiate de poezie: Trei poeme deFran-cois Villon, Trei cântece de
Charles d'Orleans. Maurice Ravel (1875-l937) suferă în a-ceeaşi epocă o dublă influenţă, cea a sonatelor compuse de Domenico Scarlatti (1685-l757) şi cea a lui Igor
Stravinski (cf. infra). Studiază cu G. Faure (1845-l924) şi îi este îndatorat pentru a-i fi ascultat atent Melodiile pentru viitoarele sale compoziţii, precum
Copilul şi farmecele. Cunoscut mai ales prin al săuBolero (1928), el mai compune în afara pieselor orchestrale şi piese pentru pian: Jocuri de apă (1901), Gaspard al nopţii (1908).
GERMANIA Aici muzica este dominată de figura lui R i c h a r d Wagner (1813-l883),
care urmăreşte să reunească Picasso. Domnişoarele din Avignon (1907). New York, The Museum of Modern Art. Pictura este o analiză completă a volumelor, definind prima fază a
cubismului. Vlaminck. Podul de la Chatou (1906). Saint-Tropez, Muzeul Annonciade. 'Timpul este sugerat prin trecerea mobilului prin mai multe puncte
succesive ale spaţiului, căutând să redea în una şi aceeaşi imagine acţiuni care se petrec în spaţii diferite în aceeaşi clipă, E. Munch. Strigătul. Ceea ce a dat
naştere la simultaneismul futurist (n. tr.). Litografie (1895). Kirchner. Scenă de stradă la Berlin (1913-l914). New York, Museum of Modern Art. Kirchner nu se mulţumeşte să descrie societatea, el o transformă:
strada comunică spectatorului extraordinarul sentiment de singurătate degajat de oraşul modern.
În drama sa muzicală GesamtkunstwerkirMZica, lirismul poetic, decorul şi jocurile scenice. Se inspiră în esenţă din miturile germanice şi anume din ciclulNibelungilor1. În acelaşi timp, s-a construit la Bayreuth un teatru special
amenajat pentru operele lui Wagner, în care orchestra reia rolul cuvenit corului în tragedia greacă, adică acela de a exprima o reacţie la acţiune. Teoria sa muzicală, ca şi viziunea sa profundă asupra societăţii sunt exprimate în
scrierile: Artă şi revoluţie (1849), Opera de artă a viitorului (1850), Opera şi drama (1851).
Principalele sale opere sunt: Vasul fantomă (1841) Tannhauser (1843-l844) Lohengtin (1846-l848) Maeştrii cântăreţi din Numberg (1862-l867) Inelul Nibelungilor (l 853-l874) Tristan şi Isolda (l 857-l859) Parsifal (1877-l882)
AUSTRIA Klee. Cupole roşii şi albe (1914). Diisseldorf, Kunstsammlung Nordrhein Westfalen.
Din această ţară vine noutatea decisivă pentru muzica secolului XX, prin opera luiArnold Schon-b e r g (l 874-1951) şi a elevilor săi, A. Berg şi A. Webem.
Opunându-se compoziţiei clasice tonale a muzicii occidentale, Schonberg,
influenţat de muzica indiană, se inspiră în Teoria armoniei (1911) din ruptura
picturala expresionistă şi prelungirea non-figurativă a acesteia, pentru a afirma necesitatea unei muzici atonale, tonurile nemaifiind legate prin raporturi fixe şi
măsurabile, cu intervale tip, nu mai mult decât sunt formele şi culorile. Evoluţia personală îl duce la crearea unui sistem de douăsprezece tonuri, dar lipsa de eleganţă a compo-liţiilor sale ridică un zid de ostilitate şi sarcasm între
acestea şi un public neavizat. Yerrot lunaire (1912) este considerat de către public ca o vastă cacofonie. RUSIA Fără a ajunge la atonalitatea lui Schonberg, luilgor Stravinski (l 882-
Î 71) îi plac neregularitatea ritmului, sincopele tonice, pe care le ilustrează
cu Compune tetralogia Inelul Nibelungilor: Aurul Rinului, Walkiria, Sigfried, Amurgul zeilor tr.).
• Kandinsky. Schiţă pentru compoziţia n° 2 (1909-l910). New York, Guggenheim Museum.
Sărbătoarea primăverii, prezentată la Paris în 1913, în faţa unei săli indignate. Operele precedente, Pasărea de foc (1910) şi Petruşka (1911) fuseseră primite cu entuziasm din două motive: muzica era mai conformă cu
gustul tradiţional al publicului, iar cele două balete erau dansate de Nijinski, steaua trupei ruseşti adusă la paris de S. Diaghilev. Sărbătoarea primăverii şochează prin alegerea temei, riturile păgâne şi printr-o orchestraţie strălucită,
considerată prea brutală în epocă. 3.2.3. Sculptura între 1870 şi 1914, sculptura este dominată de trei mari
figuri: Jean-Baptiste Carpeaux (l 827-l875), Auguste Rodin (1840-l917) şi Camille Claudel (l 864-l943). Jean-Baptiste Carpeaux (1827-l875). Dansul (1869).
J. B. Carpeaux devine celebru în timpul celui de-al doilea imperiu, între 1852 şi 1870 datorită favorurilor de care se bucură pe lângă împăratul
Napoleon III. Adept al graţiei şi mişcării, el este cunoscut mai ales prin grupul statuar Dansul, plasat la Opera din Paris, care a provocat indignarea burgheziei, prin expunerea unor nuduri considerate prea lascive şi care nu
aveau nimic de a face cu antichitatea, alibiul obişnuit al artiştilor timpului. Auguste Rodin este probabil sculptorul care a cunoscut în timpul vieţii cea mai mare glorie, considerat ca un maestru şi recunoscut ca atare de stat,
care îi furnizează comenzi. Opunându-se teoriei finitului în materie de artă, Rodin lasă anumite opere ale sale în stare brută, figura sculptată părând a se
degaja din blocul de piatră. Prin intensitatea realistă a scenelor reprezentate, capodopera sa rămâne Poarta infernului, rămasă neterminată, în Poarta infernului, Rodin dezvoltă în bronz figurile principale aleDivinei Comedii a lui
Dante. În această lucrare, sculptorul lucrează scenă de scenă, iar mai târziu, anumite personaje vor fi reluate, mărite, dând naştere Gânditorului şi Sărutului, în 1898, Rodin provoacă un scandal prezentând la un salon pe al
săuBalzac, comandă ce aparţinea Societăţii literaţilor. Sculptură monolitică, concentrată asupra capului, este considerată insultătoare, deşi poate fi
apreciată ca o adevărată cotitură ce anunţă secolul XX.
Camille Claudel, sora poetului Paul Claudel, elevă a lui Rodin, dezvoltă
un stil personal extrem de frământat. Operele sale poartă marca unei puternice Rodin. Gânditoml. Paris, Muzeul Rodin.
Camille Claudel. (1864-l943). Vârsta matură (1899-l903). Bronz. 114/166 cm. Personalităţi, sfărâmata rapid de un public neavizat şj de umbra creată
de renumele maestrului său. IV. EVOLUŢIA GÂNDIRII, A ŞTIINŢELOR ŞI TEHNICILOR ÎNTRE 1870 ŞI 1914 4.1. Gândirea filosofică şi religioasă
A. Rodin. Sculptorul Jules Dalou (1883). Paris, Muzeul Rodin. 4.1.1. Pozitivism şi pragmatism
AUGUSTE COMTE ŞI STUDIUL SOCIETĂŢII Studiind progresul continuu al umanităţii, Auguste Comte (1798-l857) întemeiază o nouă filosofic, care se doreşte a fi ştiinţifică, pozitivismul. După
Comte, fiecare om este deţinătorul cunoştinţelor acumulate, care se transmit descendenţilor, în momentul în care ştiinţa va ajunge la punctul său cel mai
înalt, va începe vârsta pozitivă. Cele trei vârste istorice care preced acest moment sunt: „stadiul teologic" până în secolul al XlII-lea, „stadiul metafizic" până în secolul al XVIII-lea, „stadiul ştiinţific" din 1789. Comte reia vârstele
mitologiei greceşti – de aur, de bronz, de fier – pe care însă le inversează.1 Pozitivismul se prezintă ca o ştiinţă în care omul este obiect istoric. Această convingere s-a născut la Comte, apoi a fost întărită prin publicarea Introducerii
la studiul medicinei experimentale (1865) a lui Claude Bernard. In Curs de filosofic pozitivă (l 830-l842), Comte afirmă că totul se supune ştiinţei, inclusiv
arta. Pozitivismul se apropie şi de o religie a umanităţii, aşa cum apare de politică pozitivă (1852-l854), bazată pe dragostea de aproape şi pe transformarea radicală a unei societăţi în care individualismul ar fi înlăturat.
'Mitul generaţiilor de metal apare la Hesiod în Munci şi zile (n. tr.). HIPPOLYTE TAINE ŞI RASA
Hippolyte Taine (l828-l893) redactează lucrarea Originile Franţei contemporane (l 875-l893), în care studiază istoria Franţei în funcţie de factori determinanţi, care, după el, ar constitui specificitatea franceză: rasa, momentul
şi mediul. Ansamblul societăţii este analizat ca fiind un produs pur al trecutului şi al caracterului naţional, care dau naştere Franţei contemporane. Apropiat de Zola în dorinţa sa de a scrie o istorie naturală a poporului francez,
el se îndepărtează total de cauzele evoluţiei. Pentru Taine, toate domeniile de la sfârşitul secolului al XlX-lea, ilustrate de Stat, Biserică, artă, literatură,
filosofic, existau deja ca factori potenţiali în – ' zorii acestui secol. Primejdia care determină sfărâmarea ritmului acestei evoluţii şi a armoniei este reprezentată de revoluţiile prea bruşte.
PRAGMATISMUL ANGLO-SAXON Se leagă direct de pozitivismul şi determinismul lui Taine. Este reprezentat deenglezulJ. S. Mill (l 806-l873) şi de americanii W. James (1842-
l910) şi J. D e wey (1859-l952). J. S. Mill consideră căutarea fericirii drept cauza determinantă a oricărui
act. W. James prelungeşte această reflecţie la lumea ideilor: ele nu sunt juste
decât atunci când prelungesc existenţa. Această ultimă concepţie suferă o
modificare în scrierile lui Dewey, care conferă adevărului un criteriu mai pragmatic, rentabilitatea: o gândire nu este interesantă decât dacă ea constituie
sursa unui profit cât mai mare. 4.1.2. Dai^vin ismul s l ORIGINEA SPECIILOR Puternic influenţat de aplicarea pozitivismului la ştiinţele naturii, Charles
Darwin (1809-l882) scrie în 1859 opera sa de bază, Originea speciilor prin selecţie naturală, sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţă. Natura umană şi consolatoare a romanticilor devine insensibilă şi nemiloasă.
Concepţia pozitivistă a progresului devine aici teorie a evoluţiei, speciile cele mai adaptate şi mai robuste supravieţuiesc, în timp ce celelalte dispar, în
termen de adaptare, cel mai puternic supravieţuieşte celui mai slab, omul fiind pentru Darwin o dovadă evidentă, aşa cum susţine în Descendenţa omului şi selecţia sexuală (1871), care a suscitat o vie controversă teologică, întrucât se
nega actul creaţiei originare de către Dumnezeu. 27O
J^, i_^jv ii A L UK1J Întâietatea lor în domeniul ştiinţific nu încetează să se impună începând cu anii 1870. Separate de filosofie la începutul secolului al XlX-lea, ele obţin
primele catedre universitare. De acum înainte, ştiinţele naturii nu mai sunt o anexă a filoso-fiei, destinată să adune toate domeniile cunoaşterii, ci servesc de model celorlalte domenii ştiinţifice prin grija pentru exactitate şi prin
experimentele lor. 4.1.3. Materialismul
SCIZIUNEA ŞCOLII HEGELIENE Dezbinările politice şi religioase determină o scindare a şcolii hegeliene, o parte a noilor hegelieni fiind adepţii deismului, în timp ce restul se alătură
materialismului. Aceasta este o reacţie exacerbată contra filosofici, aflată în criză în faţa progresului ştiinţelor experimentale şi acuzată că se bazează doar
pe cuvinte. D. F. STRAUSS ŞI L. FEUERBACH D. F. Strauss (l 808-l874) reprezintă tendinţa deistă, iar analiza sa critică
a vieţii lui Hristos, în Viaţa luiHristos îl conduce la ideea de a o considera drept o alegorie a întregii istorii a umanităţii. Figura centrală a lui Hristos devine un mit cu valoare universală.
L. Feuerbach (l 804-l872) refuză să recunoască existenţa unui Dumnezeu sau a oricărei divinităţi. Pentru el, Dumnezeu este o invenţie umană, creată
pentru a ascunde o lipsă şi nevoi nesatisfăcute. El trebuie deci înlocuit printr-o aşteptare a altceva, iar dragostea pentru Dumnezeu trebuie înlocuită cu dragostea pentru oameni. Operele sale se plasează net într-o optică materia-
jlistă: Critica filosofici hegeliene (l 839), Esenţa creştinismului (l 841), Principii • de filosofici viitorului (1843). 4.1.4. Marxismul
Viaţa şi operele principale ale lui Marx au fost studiate în secţiunea B a [cestui capitol. Ne propunem în continuare să abordăm influenţa şi răspândirea
larxismului. Metoda dialectică a lui Hegel cunoaşte o prelungire în
materialismul [ialectic, dar trebuie aşteptată revoluţia din 1917 pentru ca
operele lui Marx să anoască o adevărată propagare. Eforturile comentatorilor tind mai ales spre Jropierea teoriei evoluţiei speciilor a lui Darwin de o viziune
evoluţionistă a [ptei de clasă. Dar schema generală a luptei permanente rămâne aceeaşi. Opera lui Marx este răspândită de un propagandist activ, prietenul sau Engels (1820-l895), fiu de industriaş, care îi furnizează subsidiile [cesare
pentru a face cunoscut socialismul internaţional, mai ales prin publicarea -rării sale Anti-During în 1878. Engels.
Trebuie aşteptat însă anul 1910 (Engels murind în 1895), când apare Capitalul financiar al lui R. Hilfer-ding, prima analiză complet marxistă a
fundamentelor şi mecanismelor imperialismului economic. In acel mo-nient, lumea marxistă este divizată în rândurile emigran- ' ţjlor ruşi, în două tendinţe: narodnicii, populişti care aşteaptă o revoluţie sub forma unei revolte ţărăneşti
şi prietenii lui V. L Ulianov, numit şi Lenin (1870-l924), favorabili unei acţiuni a proletariatului. In 1899 Lenin publică Dezvoltarea capitalismului în Rusia,
respingând fără drept de apel tezele populiştilor. Exilat în Europa Occidentală, Lenin conduce Iskra, periodic destinat a convinge de necesitatea intervenţiei proletariatului, pentru ca apoi, în Ce-i de făcut? (1902), să dea soluţia: întrucât
masele muncitoare ruseşti sunt prea puţin informate asupra revoluţiei, este necesar ca elita exiluhjj să se grupeze în scopul formării şi pregătirii acestora pentru rolul important care le va reveni. In ceea ce priveşte scopul final al
revoluţiei, se produce o nouă sciziune: tendinţa menşevică – democratică şi burgheză şi tendinţa bolşevică pentru socialiştii conduşi de Lenin.
Lenin trebuie să înfrunte şi atacurile anarhiştilor. După opoziţia dintre Marx şiBakunin (1814-l876), ansamblul ideilor anarhiste este reluat de P. K r o -p o t k i n (1842-l921), intelectual rousseauist, convins de bunătatea originară
a omului, pervertit însă de mediul său şi opus darwinismului, întrucât Kropotkin era convins că fraternitatea şi ajutorul reciproc sunt veritabilele legi
ale lumilor animale şi umane, idee pe care o dezvoltă în Ajutorul mutual: un factor în evoluţie (l 902). Totodată, el respinge democraţia bazată pe delegarea puterilor şi socialismul autoritar.
4.1.5. Filosofia vieţii INTERPRETAREA PSIHOLOGICĂ A ISTORIEI W. D i 11 h e y (l 833-l911) practică psihologismul, adică studierea
omului prin intermediul unei grile de lectură, bazată pe interpretarea psihologică a istoriei. Omul este analizat în funcţie de stările sale de conştiinţă
şi de reacţiile faţă de lumea care-l înconjoară. REFLECŢIA ASUPRA SOCIETĂŢII ŞI EVOLUŢIA SA H. Bergson (l 859-l941) se află la originea unei vaste reflecţii asupra
°mului şi sensului vieţii, văzută prin analiza evoluţiei biologice. Profesor la College de France, titular al catedrei de filosofic, el aduce problema memoriei *& Materie şi memorie (1896). Astfel, ansamblul trecutului nostru este înregistrat
de creier, dar numai amintirile necesare unei acţiuni imediate şi prezente revin în memorie, restul fiind conservat în aşteptarea altei întrebuinţări. Râsul (1900)
este probabil lucrarea cea mai cunoscută a lui Bergson, care pune în evidenţă
mecanismele inconştiente ale comicului. In Două surse ale moralei şi religiei (l
932), filosoful defineşte două morale, una „închisă" care condiţionează individul prin interdicţiile sociale şi cealaltă „deschisă" pentru eroii care o depăşesc pe
prima, servind astfel drept exemplu. PESIMISMUL ŞI VOINŢA UMANĂ EGOISTĂ A. Schopenhauer (l 788-l860) combate idealismul german introdus de
Kant şi consideră că sursa de energie a oricărei acţiuni umane nu constă în raţiune, ci în voinţa egoistă. Această voinţă se manifestă prin formula „a vrea -a trăi", independentă de „reprezentarea" intelectuală a lumii sesizată prin
inteligenţă. Apropiat de învăţătura budistă, Schopenhauer doreşte extinderea conceptului „a vrea – a trăi", ceea ce conduce la abolirea raportului imediat cu
realitatea. Lucrarea sa principală este Lumea ca voinţă şi reprezentare (1818). 4.1.6. Fenomenologia FUNDAMENTAREA
Se naşte la începutul secolului al XX-lea, prin demersul lui E. H u s s e r l (l 859-l938), care efectuează o întoarcere platoniciană la lumea ideilor, văzute
mai degrabă ca esenţe datorate intuiţiei, ceea ce îl determină să-şi numească metoda fenomenologie1. Demersul său intelectual se bazează pe analiza conştiinţei şi a mişcărilor acesteia, de la simpla percepţie până la judecată sau
aversiune, pe care o dezvoltă în Idei pentru o fenomenologie pura (1913). ANTROPOCENTRISMUL Fenomenologia cunoaşte o modificare datorită lui M. S c h e l e r (l 874-
l928), care reia metoda lui Husserl, dar deplasează obiectul cercetării sale pentru a conferi un loc central omului. El întemeiază astfel gândirea
antropocentrica, care studiază lumea în funcţie de om, considerat a se situa în centrul acesteia. 4.1.7. Filosofici existenţei
PROBLEMA „FIINŢEI" La rândul său, fenomenologia dă naştere filosofici existenţei, reprezentată
de M. Heidegger (1889-l971), care îşi pune problema unei „fiinţe" sesizate în întreaga sa profunzime, locul omului situându-se la jumătatea drumului dintre „fiinţă" şi „neant", în lucrarea sa, publicată în 1927, Sein undZeit (Fiinţă
'Fenomen în limba greacă înseamnă „ceea ce apare" (n. a.). 282 şi timp), el opune Da Sein, „a fi aici", unui „a se lăsa determinat", sensul vieţii pentru om fiind realizarea fiinţei veritabile.
OMUL CARE ÎŞI PUNE ÎNTREBĂRI K. Jaspers (l 883-l969) nu porneşte de la natura pro fundă a fiinţei, ci de
la omul care-şi pune întrebări, justificându-şi existenţa prin voinţa de a înţelege. Având o formaţie de psihiatru, Jaspers aplică în filosofâa sa tehnica clinică a diagnosticului, în scopul de a atinge absolutul, revelat de situaţii
extreme în viaţă, ca suferinţa sau moartea: Psihologia concepţiilor lumii (1919), Bomba atomică şi viitorul lumii (1957). MUTAŢII DUPĂ 1945
Filosofâa existenţei serveşte după 1945 drept fundament al existenţialismului dezvoltat de J. P. Sartre (l 905-l988), în care omul este
confruntat cu o existenţă pe care nu poate decât parţial, sau deloc, să şi-o
asume (cf. infra, secţiunea D). 4.1.8. Soren Kierkegaard (1813-l855)
Este dificil să legăm gândirea originală a lui Kierkegaard de o şcoală filosofică precisă, ea prezentându-se în acelaşi timp ca o critică a hegelianismului, ca o teologie şi ca o filosofie a existenţei. Om de litere şi filosof,
el foloseşte drept suport didactic personaje care îşi pun întrebări asupra vieţii. Constatarea lui Kierkegaard, bazată pe concepte, Conceptul ironiei (1841), Conceptul angoasei (l 844), este disperarea umană în faţa existenţei şi a unei
lumi concrete. In lucrarea Sau. Sau (1843), el defineşte trei stadii de viaţă: estetică, etică, religioasă. Omul nu îşi poate depăşi condiţia de disperare decât
îndrăznind „paradoxul absurd", acela al credinţei creştine. 4.1.9. Friedrich Nietzsche (1844-l900) Disperarea se află şi la originea filosofici nietzscheniene, dar ea este trăită
faţă de neant şi nu faţă de lume, ca la Kierkegaard. Omul trebuie să păstreze şi să apere viaţa în scopul de a produce cultura, singura posibilitate de depăşire a
disperării fiind mitul supraomului aflat în ultimul său stadiu. Este adeptul teoriei veşnicei întoarceri: Dinco Io de bine şi de rău (l 887), Voinţa de putere (1884-l888). Filosofia lui Nietzsche are de asemenea ca obiect de studiu arta,
manifestare esenţială a vieţii. Ea este percepută ca o opoziţie între arta „apolinică", f. Nietzche. Maj statjcj ^ intelectuală şi arta „dionisiacă", izvor din care izbucnesc necontrolate forţele elementare ale vieţii. Prima este ilustrată de
sculptură, pictură, literatură, iar a doua de către muzică: Originea tragediei 4.2. Ştiinţele umaniste, gândirea politică şi socială
ŞTIINŢELE UMANISTE • Franţa Spre 1900, sub influenţa darwinismului, scrierile sunt supuse criticii şi
analizei aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu lucrările luisalomon Reinach (1858-l932), director al Muzeului de Antichităţi Naţionale de la Saint Germain-
en-Laye, care a analizat riturile păgâne, considerându-le mituri fondatoare. • Anglia Scoţianul SirJames George Frazer (1854-l941), studiind religiile şi
formele religioase primitive, ne-a transmis în Creanga de aur (l 890-l915) şi apoi în Originile magice ale regalităţii (1911) viziunea sa asupra evoluţiei societăţilor. Ea s-a realizat urmând trei stadii -puterea magică, puterea religioasă şi puterea
politică. Puterea magică a Ghicitorului care cunoaşte voinţa zeilor se codifică sub forma puterii religioase, iar apoi aceasta din urmă dispare în faţa puterii
politice. Această teorie este resimţită de Biserică drept un violent atac al fundamentelor religiei. GÂNDIREA POLITICĂ ŞI SOCIALĂ
/• Anglia Problema socială şi politică esenţială este aceea a alegerii de către individ a părţii de libertate şi a locului acesteia, cu atât mai mult cu cât este confruntat
cu darwinismul. Astfel, gândirea lui Qarwin este prezentă în Fizică şi politică: gânduri despre aplicarea principiilor selecţiei naturale şi eredităţii politice, a lui
W. Bagehot, ca dovadă a necesităţii iniţiativei individuale. Confruntat cu
supravieţuirea, omul acţionează singur şi se apără împotriva celor de acelaşi
gen cu el, iar societatea şi evoluţia se bazează pe acest raport de forţă. Tot pentru a apăra libertatea individuală, H. Spencer (l 820-l903) dezvoltă o gândire
politică bazată pe o evoluţie ce minimalizează rolul statului. • Franţa G. S o r e l (l 847-l922), de formaţie inginer, se consacră târziu filosofiei
sociale. Puternic influenţat de Marx, Lenin, Barres, publică în 1906 Re/lecţii asupra violenţei, propunând o formă nouă de revoluţie socialistă, bazată nu pe un marxism ştiinţific, ci pe o „poezie" socială, un „mit" pe care elita le-ar
transmite maselor. Violenţa pe care o prevede Sorel nu are nimic de-a face cu forţa brutală, fiind vorba de un „elan vital".
E. D u r k h e i m (1858-l917), de asemenea sociolog, inaugurează prima catedră de ştiinţe sociale în Franţa, la Universitatea din Bordeaux şi creează apoi la Paris revista Anul sociologic. Favorabil unei viziuni armonioase a
societăţii, Durkheim, m Diviziunea muncii (1893) consideră că progresul este un factor pozitiv în măsura în care este însoţit de o intensificare a schimbului
de servicii, creând o nouă formă de solidaritate. Cercetările sale îl determină să încerce să deosebească sentimentele care stau la originea religiei, analizate ca nevoi sociale reale: Formele elementare ale vieţii religioase (1912). Studiul este
realizat într-o optică antropologică şi se bazează pe observarea totemismului la aborigenii australieni. • Germania
Figura sociologică cea mai marcantă este M a x Web e r (1864-l920), profesor la Universitatea din Heidelberg, grijuliu să reconcilieze idealismul cu
pozitivismul. Weber doreşte un studiu cât mai ştiinţific al societăţii, dar este conştient de riscul, imposibil de eliminat în întregime, al intervenţiei judecăţii valorii. Scopul sociologiei nu este acela de a edifica un sistem al societăţii
prezentat ca arhetip al perfecţiunii, ci de a explica problemele pentru a permite politicii să intervină în perfectă cunoştinţă de cauză. Dintre scrierile sale mai
importante amintim cele două studii revoluţionare asupra raporturilor dintre capitalism şi spiritul religios, Etica protestantă (1904) şi Spiritul capitalismului (1905). Weber susţine în aceste studii că protestantismul a avut o mare
influenţă asupra dezvoltării capitalismului, reuşita materială fiind considerată, dacă nu este obţinută prin delapidare, un semn de favoare divină. O altă idee este aceea că banii care produc nu mai au conotaţia peiorativă din Evul Mediu.
Max Weber exercită asupra ansamblului sociologiei o influenţă extrem de importantă, propunând o multitudine de explicaţii pentru o situaţie socială;
numai materialismul marxist, după cum nici interpretarea exclusiv spiritualistă nu pot explica complexitatea realităţii. GÂNDIREA RASISTĂ
• Franţa Darwinismul şi sociologia îi conduc pe anumiţi autori la construirea unui sistem de gândire, a unei ideologii întemeiată exclusiv pe criteriul rasial, pe
superioritatea presupusă a unei rase „ariene". In această optică, A. de G o b i -n e au publică Eseu asupra inegalităţii raselor umane (1853-l855), în care
amestecă lingvistica cu fenomene fizice şi culturale. Victima directă a acestor
Şarlatani ai ştiinţei este antropologia, ilustrată prin craniometrie sau
măsurarea cutiei craniene în determinarea inteligenţei şi aptitudinilor subiectului, conform lui P. Broca, fondator al societăţii antropologice de la Paris
în 1859. Rasismul, fără fundamente pseudo-ştiinţifice, este exprimat în Franţa prin virulenţa antisemitismului lui E. Drumont (l 844-l917), care, în Franţa
evreiască (1886) denunţă „complotul" diasporei1, care urmăreşte să pună stăpâ-nire pe ţară, acuzaţie reluată în ziarul pe care îl conduce, La Libre Parole, în momentul afacerii Dreyfus. Drumont vede în Statul evreiesc (1896) al lui T. H
e r z l (l 860-l904), fondator al sionismului, dovada evidentă a presupusei dorinţe de dominaţie a evreilor.
• Germania în timpul celui de-al II-lea Reich, între 1870 şi 1918, Germania se doteaa cu un arsenal ideologic care tinde să dovedească superioritatea zdrobitoare popoarelor germanice asupra celorlalte. Victoria
asupra Franţei din 1870, creare Imperiului şi unificarea în jurul Prusiei în 1871 contribuie la încurajarea acestuij sentiment de siguranţă în ceea ce priveşte
destinul dominator. Se naşte mişcarea Volkisch, curent rasist deschis populaţiei, bazat pe necesitatea unei mântuiri; Germaniei prin eliminarea sau chiar exterminarea tuturor elementelor conside-l Rate a fi degenerate, în aceste
condiţii, teoria lui Nietzsche despre supraom este complet denaturată, pentru a deveni idealul de forţă virilă şi brutală, cultivat mai târziu de al IlI-lea Reich. Teoreticienii mişcării Volkish sunt mai ales L. Wol t m an n cu Antropologie
politică (1903) şiF. Von Bemhardi (1848-l930), cu Germania şi viitorul război (1912).
APARIŢIA PSIHOLOGIEI • Precursorii Progresele fiziologiei, mai ales studierea creierului şi a sistemului nervos,
antrenează apariţia psihologiei. Studiul comportamentului, explicat în funcţie de manifestările şi fenomenele fizice, este efectuat în Elementele psihologiei
fiziologice (l 873-l874) de W. W u n d t (l 832-l920). Experimentarea aplicată domeniului psihologiei se datorează încercărilor lui J. Charcot (l 825-l893), la Kremlin-Bicetre, în scopul înţelegerii tulburărilor de comportament grupate sub
numele de isterie. Această stare este studiată şi de P. J a n e t (l 859-l947), care foloseşte hipnoza ca mijloc de investigare. • Fondatorul
Sigmund Freud (l856-l939) îşi petrece tinereţea la Viena, unde urmează medicina, interesându-se de lucrările lui Charcot. El va depăşi ipotezele
acestuia pentru a se lega de valoarea viselor şi de asociaţiile de idei care au loc în discurs. Recurgerea la hipnoză este abandonată în folosul exprimării libere, a unei terapii reale. Este epoca în care Freud publică Interpretarea viselor (l 900)
'Dispersarea evreilor în afara Iudeii, începând din antichitate (n. a.). 286 şi Psihopatologia vieţii cotidiene (1901), lucrări receptate ca şocante datorită afirmării rolului fundamental al dorinţei şi sexualităţii, ca şi irumperea lor în
lumea copilăriei, considerată tradiţional ca una a purităţii şi inocenţei. Freud explică conceptul de nevroză legat de interdicţia opusă dorinţei copilului, a
părintelui de sex opus, de angoasa sentimentului de culpabilitate. El numeşte
noua ştiinţă psihanaliză, iar în 1908 creează, la Viena, Societatea psihanalitică.
După primul război mondial, Freud îşi dezvoltă plenar teoria conştientului şi inconştientului, pusă în termeni de „id", „ego" şi „super-ego". Reflecţia freu-
diană este centrată pe raporturile dintre părinte şi copil, acestea constituind izvorul revoltei copilului, Totem şi tabu (1913) sau fundamentul unei religii revelate, Moise şi monoteismul (1939).
EXCURS: MIC VOCABULAR FREUDIAN • Catharsis sau metoda cathartica: constă în a cere pacientului să exprime verbal tulburările de care suferă, în cadrul unei experienţe terapeutice
care permite să se ia în calcul faptele, cuvintele, replasate în ansamblul '• • ' existenţei subiectului.
Libido: energie sexuală de origine biologică şi fizică totodată. Id: manifestare a inconştientului, în principal prin vise. Ego: este conştientul, realitatea.
Super-ego: este autointerzicerea, care refulează în dorinţele care înfloresc în conştiinţa lui ego.
! 4.3. Ştiinţele exacte J. 'K",;: ' 4.3.1. Ştiinţele naturii,: E. H a e c k e l (1834-l919) vulgarizează darwinismul pentru publicul german, dar îl simplifică excesiv şi îl amestecă cu
romantismul german, dându-i o nouă formă, de esenţă religioasă, în care îl înlocuieşte pe Dumnezeu cu ştiinţa: Enigma universului (1899). Pentru Haeckel, evoluţionismul se reduce la o viziune monistă1 a universului: o lege
fundamentală leagă ansamblul a ceea ce există, „totul poate fi adus în final la mecanica atomilor".
Dar progresele insuflate de Darwin cercetării biologice se manifestă mai ales prin teoria microbiană aluiLouis Pasteur (l 822-l895) către 1860. Studiile lui Pasteur au permis apariţia bacteriologici şi identificarea precisă a cauzelor
tuberculozei, holerei şi ciumei. Aceste descoperiri favorabile pozitivismului, au fost însoţite de o mai mare încredere în ştiinţa medicală, de un optimism
deosebit. Lupta împotriva microbilor, acum mai bine definiţi, a fost continuată 'Monismul este un sistem filosofic care nu admite decât o singură realitate (n. a.)- de J. L i s t e r (i 827-l912), care impune antisepsia1 şi asepsia2 în
domeniul chirurgiei. 4.3.2. Fizica Pierre şi Mărie Curie.
Continuă studiile lui Newton şi Lavoisier, iar D. Mendeleev (1834-l907) publică Tabel peri. Odic al elementelor (l 869). La sfârşirul secolului al XIX-lea,
progresele înregistrate de studiul structurilor chimice sunt concurate de cele ale electricităţii. J. C. Maxwell (183l-l879), în Electricitate şi magnetism (1873), arată că deplasarea electricităţii se efectuează prin unde şi că propagarea
luminii se bazează pe un sistem comparabil cu cel al căldurii ce se transmite prin raze. Pasul decisiv este făcut în 1895 de către C. Ronţ-gen (l 845-l923), care anunţă descoperirea razelor X. Rontgen porneşte de la experienţa
curentului de înaltă tensiune într-un tub cu vid, pentru explicarea anumitor proprietăţi ale fulgerului luminos produs, ca de exemplu proprietatea de a
traversa plăcile fotografice în ciuda protecţiei lor izolante. Această descoperire
cunoaşte o aplicaţie rapidă în domeniul medical, în cercetarea scheletului. Studiul lui Rontgen este continuat de cercetările asupra produselor
chimice presupuse a fi inerte, ca uraniul. In 1898, Mari e Curie (1867-l934) des-• UH^gl^^jiaiBia^M^ coperă două noi elemente, poloniul şi radiul. Fizica dovedeşte nu numai validitatea cercetării asupra atomului, ci şi necesitatea
reluării termenului, întrucât acum este demonstrată divizibilitatea atomului. A. Einstein. În cadrul cercetării vitezei luminii, A. E i n -s t e i n (l 879-l955) publică
în 1905 o schiţă a teoriei relativităţii, restrânsă în articolul Ijespre electrodinamica corpurilor în mişcare. Einstein descrie relativitatea şi
interdependenţa timpului şi spaţiului, continuitatea spaţiu-timp, viteza constantă a luminii, ca şi echivalenţa dintre relativitatea timpului şi spaţiului cu cea a masei şi energiei. Celebra formulă E = mc2 exprimă următoarea
relaţie: energia (E) conţinută în fiecare particulă de materie este echivalentă cu masa sa (m) multiplicată prin pătratul vitezei luminii (c2).
Metodă de combatere a microbilor şi a focarelor de infecţie cu ajutorul antisepticelor (n. tr.). 2Metodă de sterilizare a instrumentelor medicale, a câmpurilor operatorii (n. tr.).
1 STATELE UNITE ALE AMERICII ŞI JAPONIA DUPĂ 1850, EVOLUŢIA IDEILOR , n I. STATELE UNITE ALE AMERICII DUPĂ 1850 1.1. Literatura
Literatura se afirmă după 1850, influenţând-o pe cea a Europei prin operele luiH. W. Longfellow (1807-l882), W. Wh i tm an (1819-l892). Ultimul
doreşte să exprime în Leaves ofgrass (Fire de iarbă), lucrare care a cunoscut între 1855 şi 1892 nouă ediţii, sexualitatea liberă şi profunzimea Ame-ricii. Figura dominantă a epocii este Edgar Allan Poe (1809-l849), poet care refuză
lirismul romantic – Corbul (1845), Principiul poeziei (1850) – căutându-şi inspiraţia în morbid, cu un stil apropiat de viitoarele romane poliţiste, Istorii
extraordinare (l 840), Noi istorii extraordinare (l845). Scrierile lui Edgar Allan Poe vor fi rapid cunoscute în Europa datorită interesului lui Baudelaire pentru operele acestuia, pe care le va traduce.
În aceeaşi epocă se dezvoltă în Statele Unite genul romanului, reprezentat deH. Melville (1819-l891) cuasaMo6y£>z'c/c, sauH. Beecher-Stowe (181l-l896), cu pledoaria sa antisclavagistă, desfăşurată în cadru romanesc, Coliba
unchiului Tom. Viaţa de familie şi evenimentele cotidiene sunt reliefate de L. M. A s c o 11 (l 832-l888) în Cele patru fiice ale doctorului March.
Sudul Statelor Unite cunoaşte o literatură specială, bazată pe o anumită dulceaţă şi melancolie a vieţii, care nu exclude însă violenţa şi ilustrată de M. M i t c h e 11 (l 900-l949) în romanulPe aripile vântului. Romanul istoric devine
un succes mondial cu Ben-Hur al lui L. W a 11 a c e (1827-l905), în timp ce M ar k Twain (1835-l910) este preocupat de aspecte ale vieţii populare, pe care le redă sub forma unor eseuri scurte. Scrie romane cu elemente autobiografice:
Aventurile lui Tom Sawyer, Aventurile lui Huckleberry Finn. 1.2. Filosofia
Aceasta rămâne puternic influenţată de crearea în 1836, în Noua-Anglie,
a „Clubului transcendental", reunind poeţi, filosofi, teologi. Istoria şi progresul ştiinţei legate de darwinism vor determina apariţia lucrării lui J. F i s k e (1803-
l885), Schiţă afilosofici cosmice, întimpceW. James (l 842-l910) publică în 1897 Voinţa de a crede, el fiind unul din fondatorii şcolii pragmatice, apărător al ideii fecunde dacă este în stare să încurajeze viaţa.
DUPĂ 1850 2.1. Era Meiji O REVOLUŢIE POLITICĂ Era Meiji sau „era înnoirii" corespunde domniei împăratului M u t s u – H
i t o (l 868-l912). Prin amploarea transformărilor, ea poate fi comparată cu „secolul luminilor" din Europa, în 1889, împăratul promulga o nouă constituţie,
definind monarhia constituţională ca ereditară şi în care puterea executivă este deţinută de împărat. Parlamentul este bicameral. O REVOLUŢIE CULTURALĂ
Abolind sistemul feudal, forţând aristocraţia să-şi trimită fiii să studieze îr Europa Occidentală, deschizând porţile Japoniei, împăratul Mutsu-Hito
zdrun-j cină civilizaţia japoneză tradiţională, învăţământul devine obligatoriu. Ministrul! Educaţiei, Tanaka Fuji maro (l 845-l909), împarte ţara în districte, fiecare beneficiind de un sistem educativ complet, de la şcoala primară până la
universitate. Educaţia trebuie să servească la propagarea culturii occidentale, ca şi la selecţionarea de o manieră riguroasă a viitoarei elite a naţiunii. Religia însăşi este modificată, shintoismul, epurat de referinţele sale
directe la budism, devine religie naţională şi împăratul – Tenno -primeşte cultul divin.
Este remarcabil de notat că această evoluţie este însoţită de puternica conştientizare a specificităţii culturii japoneze, imediat protejată prin crearea de muzee şi şcoli tradiţionale.
2.2. Pictura şi literatura PICTURA
Este reluată arta gravurii a lui H o k u s a î (l 760-l849) şi transferată în tehnica picturii în ulei de către Okakura Kakuzo (1862-l913), care alătură temelor de inspiraţie tradiţională mijloace de expresie direct importate din
Occident. LITERATURA După traducerile din Victor Hugo şi Schiller şi după apariţia ziarelor şi a
romanelor foileton, literatura japoneză este puternic zdruncinată, în lucrarea teoretică aluiTsubouchi Shoyo (1859-l935), Esenţa romanului, apar idei despre
rolul scriitorului în societate, puterea scrisului, ca şi despre formele şi finalităţile sale. SECŢIUNEA D
CIVILIZAŢIA EUROPEANĂ A SECOLULUI XX I. LITERATURA 1.1. După primul război mondial
O întreagă generaţie de scriitori este marcată de primul conflict mondial şi de acuitatea conştientizării acestuia.
Regulile estetice se estompează în faţa forţei acestui mesaj, disperat
pentru unii, optimist pentru alţii. Gândirea este dominată de Declinul Occidentului de O. Spengler (l 880-l936), care vede în situaţia din Occident
sfârşitul Istoriei. Însăşi viziunea asupra războiului este multiplă, ea fiind câteodată camaraderie, sentiment de onoare şi fraternitate pentru E. Fiinger în ale sale
Furtuni de oţel (l 920), speranţă şi pacifism pentru R. R o 11 a n d (l 866-l944) în Deasupra învălmăşelii (1915), culegere de articole scrise în timpul luptelor sau descriere realistă a vieţii cotidiene duse de soldaţi în tranşee în momentul
masacrelor de la Verdun, ca în romanul lui Henri Barbusse (l 873-l935), Focul (1916). Romanul războiului din 1914-l918 care cunoaşte cel mai mare succes
este cel al scriitorului german Erich Măria Remarque (l 898-l970), Pe frontul de vest nimic nou, publicat în 1929 şi tradus în 25 de limbi înainte de a cunoaşte o adaptare cinematografică. Dialectele, limbajul popular se manifestă în
romanul luiRoland D o r g e l e s (1885-l973), Crucile de lemn (1919). 1.2. Expresionismul german
Expresionismul urmăreşte o traducere imediată în limbaj a frământărilor sufletului, accentuând deformarea cuvintelor prin recurgerea la acumularea de consoane, prin gustul pronunţat pentru oribil, în pictură şi poezie. Principalii
reprezentanţi ai acestei perioade sunt F. Wedekind (1864-l918), R. Schickele (1883-l940), G. Benn (1886-l956), Bertold B r e c h t (l 898-l956). În faţa refuzului revistelor existente, ei îşi publică operele în noi reviste pe care le
creează: Die Aktion (1910), Der Şturm (1910-Î932), Die Weissen Blătter (1913-l920).
Francis Picabia. Cauciuc. Acuarelă pe hârtie (1909). Paris, Musee naţional d'Art Moderne. Picabia. O revăd în amintirile mele pe draga Velnie. New York, Museum of
Modern Art (1922). Marcel Duchamp. Mireasă dezbrăcată de celibatari. Ulei pe sticlă.
Philadelphia, The Museum of Modern Art. 1.3. Dadaismul Din expresionism se desprinde un alt grup care refuză orice referire la
semnificativ, artistul trebuind să redea în opera sa absurditatea lumii, conţinută în vocabula copilărească, „dada"1. Dadaismul se exprimă prin abolirea regulilor oricărei legi, atât în literatură, cât şi în arte. Această dorinţă
de distrugere a lumii vechi se extinde şi asupra moralei, devenită caducă. Mişcarea este lansată în 1916 laZiiricli, de către Trist an Tzara (1896-l963),
francez de origine română. Tzara foloseşte în arta a absurdul, obscenul, scrie apoi „poeme simultane" şi insează expoziţii de ready made, obiecte cotidiene utilitare, pentru a dovedi că, doar printr-un artificiu convenţional, un obiect
este recunoscut şi judecat drept cultural. Principalele sale opere sunt Omul aproximativ (1931), Suprarealismul şi perioada postbelică (1947), Faţa interioară (1953). Pictura dadaistă este reprezentată de F. Picabia (1879-l953),
care se inspiră din cubism, iar în 1909 dă Franţei prima sa pânză abstractă, Cauciucul.
Inventator de ready-made, M. Duchamp (1887-l968) disociază formele şi
din 1911 se alătură dadaismului. 1.4. Suprarealismul
Termenul de suprarealism se datorează lui Guillaume Apollinaire, el desemnând o experienţă literară sau artistică ce transcende realul. Califică drama s& Mamelele lui Tiresias, drept „suprarealistă". Mişcarea suprarealistă
ce succede dadaismului este inspirată de ideea că lumea vizibilă nu este de fapt decât o infimă parte a unei realităţi superioare, mult mai vastă şi mai profundă. Anumite aspecte premergătoare sunt sesizabile în opera lui Kafka, în ceea ce
priveşte trecerea de la ficţiune la lumea presentimentelor, sau în opera lui A. Jarry (1873-l907), pentru recursul la absurd ca revelator.
'Numele acestui curent vine de la cuvântul francez „dada", însem-nând în limbajul copiilor „căluţ de lemn" (n. tr.). Principalii scriitori şi poeţi suprarealişti se grupează în jurul lui Andre
Breton (1896-l966), L. Aragon şi R. Char. Influenţaţi de freudism, ei doresc să meargă dincolo de tradiţionala opoziţie dintre vis şi realitate, folosind mijloace
ce merg de la hipnoză la nebunie, de la semi-conştienţă la viziuni. Neînţelesul este purtător de sens şi trebuie să fie relevat în practica „scrierii u rege' automate", a viselor cu ochii deschişi, a „cadavrelor rafinate".
În martie 1919, Breton, Aragon şi P. Soupault fondează revista. Litterature, care rupe în 1920 cu dadaismul, în 1924, Breton redactează Manifestul Supra-realismului, în care dă grupului breviarul său. După Breton,
ultimul resort al experienţei suprarealiste este dorinţa, care duce la cunoaştere. Sub efectul voinţei de a se ancora într-un real sublim, suprarealismul
evoluează rapid spre acţiune politică. Astfel, după o călătorie făcută în 193 1 în URSS, Aragon se converteşte la comunism, în 1 93 9 are loc la Paris Expoziţia internaţională a suprarealismului, ocazie cu care, Breton şi P. Eluard
redactează Dicţionar prescurtat al suprarealismului. După 1 945, suprarealismul se manifestă mai mult prin expoziţii, ca cea de la galeria Maeght
din 1947 şi mai puţin prin reviste (Medium, Suprarealismul însuşi, La Breche.). Suprarealismul organizat se sfârşeşte la puţin timp după moartea lui A. Breton, în septembrie 1966.
EXCURS: MIC VOCABULAR SUPRAREALIST : r • scriere automată: după ce şi-a eliberat complet spiritul, pentru a se, ^ i. putea exprima dincolo de cuvinte şi de sintaxa tradiţională, scriitorul
redactează ideile brute, fără o gândire organizată; • cadavru rafinat: scriere realizată de mai mulţi participanţi, fiecare re-r
dactându-şi partea ignorând ce a scris precedentul. Toate fragmentele ,; sunt adunate într-un tot care formează un „cadavru". 11 EVOLUIA GENURILOR LITERARE
*?: 2.1. Poezia iuis t ERMETISMUL SIMBOLIST Continuă în operele poetului britanic de origine americană T. S. E l i o t (1888-l965). Profund angoasat de opoziţia tot mai mare dintre civilizaţie şi
cultură, progresul aparţinând în viziunea sa doar câtorva aleşi, T. S. Eliot deplânge în Pământ devastat (1922) starea civilizaţiei. Poemul aduce în scenă
Londra şi
• • î
^ _r f„. Aa utouumpanita, fără valori de care să se poată agăţa, victimă satis-' facţiei rapide a dorinţelor fără viitor, în Crimă în catedrală (1935) T. S.
Eliot depăşeşte faza pesimistă, reluând tradiţia fideistă a înnoirii catolice. Această dramă prefigurează meditaţiile sale de mai târziu asupra timpului din Patru cvartete1 (1935-l944).
2.2. Teatrul Pentru autori caLuigi Pirandello2 (l 867-l936) sau B e r t o l d Brecht (l 898-l956), teatrul devine locul privilegiat de exprimare a ideilor. Din 1917, în
Fiecare cu adevărul său, Pirandello îşi pune problema locului şi relativităţii adevărului în societatea noastră. Imposibilitatea de a se referi la un adevăr unic
şi comun îi obligă pe oameni să se mulţumească cu fragmente de adevăr pe care şi le transmit, fără a avea însă o semnificaţie sau valoare reală, aşa cum se întâmplă în Şase personaje în căutarea unui autor (1921) sau Henric IV (l 922).
Închişi în adevărul personal, oamenii se leagănă în iluzii, încercând să scape de angoasa neputinţei de comunicare.
Bertold Brecht s-a făcut cunoscut la început prin perioada sa anarhistă, manifestată în piesa Baal (1922), revoltă violentă împotriva lumii, prezentată ca „excrement al lui Dumnezeu". Treptat, Brecht evoluează de la refuzul
conservatorismului burghez la aderarea la comunismul militant, evoluţie perceptibilă în piesele muzicale (scrise în colaborare cu K. Weill pentru partitură), Opera de trei parale (1928) şi Mahagonny (1929). Pentru Brecht,
teatrul este un instrument didactic, piesa nu trebuie să distragă, ci să înveţe, spectatorul participând din plin la creaţie, învăţând şi integrihd un mesaj, ca
InMutter Courage (1938) sau în Cercul de cretă caucazian (1945). Angajamentul individual se manifestă în operele luiAlbert C a m u s • *, bazate pe ideea necesarei fraternităţi între oameni, dincolo de clivajele sociale
sau ideologice: Străinul (1942), Matul lui Sisif (1943), Ciuma (1947), Căderea (l 956). Influenţat ca şi Sartre după 1945 de ideologia marxistă, Camus rupe cu
stalinismul în 1951, pe care îl socoteşte incompatibil cu respectul faţă de aproape şi cu conştiinţa fraternă, publicând Omul revoltat. Teatrul absurdului, manifestat la început de piesa lui A. Jarry, Ubu rege
[l 896), revine puternic cu Eugene lonesco4 (1912-l994). El reia acest îlon absurd şi satiric în acelaşi timp, pentru a denunţa ravagiile nazismului, oinţa acestuia de uniformizare şi hipnotism colectiv: Rinocerii (l 960).
P Premiul Nobel pentru literatură în 1948 (n. tr.). RPremiul Nobel în 1934 (n. tr.). [Premiul Nobel pentru literatură în 1957 (n. tr.). In 1971 a fost ales
membru al Academiei Franceze (n. tr.). T 2.3. Romanul 2.3.1. Romanul trăit
Este ilustrat de scriitorul german Hermann Hesse (1877-l962) care, (1919), apoi înLi/pulde stepă (21), aduce ideea individualismului umanist sub formă poetică şi onirică în acelaşi timp. Ca şi Proust, Hesse urmăreşte
frământările sufletului, apropiindu-se de analiza psihologică creată de A l a i n -Fournier (1886-l914) în romanul Marele Meaulnes (1913).
În cursul introspecţiei, universul interior poate să se transforme rapid în
coşmar, ca în cazul operei lui F r a n z K a f k a (l 883-l924). Scriitor evreu de limbă germană, Kafka duce la Praga o existenţă de exclus. Scrierile sale,
Metamorfoza (1915Procesul (1925), Castelul' (l 926), instalează o atmosferă angoasantă şi fatalistă, provocată de confuzia dintre realitate şi iluzie. Metamorfoza prezintă un personaj transformat (sau convins că aşa este) într-o
insectă, obiect de repulsie pentru apropiaţii săi. Procesul confruntă un acuzat cu o culpabilitate de neînţeles, atât pentru el, cât şi pentru judecătorii săi, dar în final acuzatul ajunge să se convingă de vinovăţia sa. Castelul încredinţează
individul unor suplicii rafinate şi multiple ale unei birocraţii bântuite de secretomanie.
Această expunere a angoasei personale se regăseşte la James Joyce (1882-l941). Puternic influenţat de atmosfera specială a oraşului său natal, Joyce publică în 1914 Oameni din Dublin, apoi, în 1915, o autobiografie
romanţată, Portretul artistului în tinereţe, în care îşi împrumută existenţa personajului său, Stephen Dedalus. Oameni din Dublin concentrează într-o zi
din vara lui 1904 forfota gândurilor locuitorilor, colcăiala conştiinţelor individuale. Capodopera lui Joyce, care înnoieşte literatura britanică, rămâne însă Ulysse (1922). Reluând personajul Dedalus, Joyce, prin refuzul obiceiurilor
literare comune, prezintă complexitatea universului mental, respingând ordinea convenită. Cititorul poate astfel să parcurgă opera la întâmplare, fără a exista o urmare şi fără ca o astfel de abordare să dăuneze calităţii lucrării în ansamblu.
Doritor să meargă mai departe în explorarea universului oniric, în Veghea lui Finnegan (1939), Joyce sfărâmă convenienţele limbajului în scopul de a
exprima esenţa simbolică. Recurgând la onomatopee, la neologisme creează o nouă formă de expresie, Wake-language. David Herbert Lawrence (1885-l930) poate fi apropiat de Joyce prin
dorinţa sa de a refuza ipocritele convenienţe morale, de a vedea eliberarea sexualităţii, promovată la rangul de motor al acţiunilor umane. In Fii şi
îndrăgostiţi^ 13), Curcubeul (1915), Femei îndrăgostite (l 920) şi AmantulDoamnei Chatterley (1928) el prezintă viaţa sexuală ca o forţă, ca un impuls triumfător şi nicidecum ruşinos.
Respingerea religiei catolice, care din punctul de vedere al lui Lawrence înăbuşă instinctele, este mai puţin categorică la A n d r e G i de (1869-l951), crescut în mediul protestant. Problema esenţială pentru el este aceea a
homosexualităţii lui, prezentată sub forma dialogului socratic în Corydon (1924). Ca şi în romanul ^Falsificatorii de bani (1926), el urmăreşte să scoată în
relief blocajele sociale, restricţiile care fac imposibilă adoptarea de către om a unei conduite conform cu o morală profundă, în opoziţie cu atitudinile dictate de exigenţe pur sociale.
După 1945, literatura germană este încă foarte marcată de violenţele celui de-al III-lea Reich, ca şi de denazificare. Este cazul Pădurii morţilor (1945), scrisă de E. Wiechert. Totuşi, filonul romanesc inspirat de Joyce renaşte cu
Hermann Broch m Moartea lui Virgil (45). Autorii se îndepărtează fără echivoc de nazism, dar nici n-au încredere în societatea de consum şi în valorile
propovăduite de aceasta. Este cazul „Grupului 47", reprezentat mai ales de
scriitori ca Heinrich Boli şi Gunther Grass. Ultimul cunoaşte un succes
deosebit cu Toboşarul (l 959), roman apropiat de picaresc, în care piticul Oskar denunţă pericolele unei gândiri gata făcute.
La Berlin, în 1952, se constituie „Grupul celor 12", dornic să creeze o şcoală de literatură realistă, care să descrie realităţile crude ale războiului şi traumatismul sechelelor sale.
2.3.2. Romanul politic Romanul oferă un anumit suport pentru dezvoltarea unei gândiri politice, fie că este în scopul unei propagande cu caracter mistic, ca în Michael (1929)
de Goebbels, apologie a extremismului nazist, redactată pentru a exalta sufletul german şi tradiţiile Vaterlandpământul strămoşilor, fie că este în scopul de a
evoca o experienţă personală şi directă, ca în Nucii din Altenburg, al lui Andre Malraux (190l-l976), susţinând angajarea în faţa absurdităţii condiţiei umane. Malraux este inspirat de revoluţia marxistă din China, în Cuceritorii (1928) şi
Condiţia umană (1933) şi de războiul civil din Spania, în Speranţa (l 937). În ultimele două romane amintite apare, alături de tipul aventurierului şi
„anarhistului" din primele sale romane, tipul revoluţionarului care nu se poate „salva" pe sine decât solidarizându-se cu ceilalţi în lupta revoluţionară. Crezând un moment că bolşevismul este un bastion posibil contra nazismului, el
realizează inepţia acestei speranţe în momentul semnării Pactului germano-sovietic în august 1939. Această deziluzie a unui idealist este pe deplin ilustrată de romanul lui A. K o e s 11 e r, Zero şi infinitul (1945), dar şi de
romanul Animalele (1945) scris de G. O r w e 11 (1903-l950), care denunţă abandonarea ideilor revoluţionare. In această satiră socială, porcii, noii stăpâni
ai fermei, conduc atât de stupid, încât se apropie de fiinţele umane, devenind asemănătoare cu acesteaRomanul futurist 1984(l949) îl apropie pe Orwell de cel al lui A. Huxley, Cea mai bună lume (1932): progresele ştiinţifice şi
tehnologice devin instrumente de aservire a omului şi nu de eliberare. Orwell duce mai departe critica socială şi politică prin prezenţa totalitară a lui „Big
Brother" şi dominaţia unui nou limbaj în care adevărul se confunda cu propaganda pură. Literatura sovietică cunoaşte după 1945 o nouă dezvoltare, limitată însă
de controlul practicat de aparatul politic. B. Pasternack publică în străinătate EoctorJivago, roman interzis în URSS, considerat subversiv. Primeşte în 1960 Premiul Nobel pentru literatură, dar autorul este constrâns să-l refuze.
Romanele lui A. Soljeniţân exprimă puternic sentimentul contestatar, nu prin anticomunism, ci prin dorinţa de a reliefa pericolele sistemului şi riscul
abuzurilor. Prima sa lucrare autobiografică, O zi din viaţa lui Ivan Denisovici (1962), este urmată de Pavilionul canceroşilor (1968), apoi de Arhipelagul Giilagului (1974-l976), denunţare fără nici un fel de concesie a stalinismului.
Exilat în 1974, obţine Premiul Nobel pentru literatură. Alături de alţi disidenţi, el participă la redactarea şi difuzarea unor documente critice împotriva regimului, Samizdats, distribuite clandestin.
A? 2.3.3. Noul roman Două evenimente literare marchează Franţa de după cel de-al doilea
război mondial – apariţia primului best-seller, Bună ziua, tristeţe (1954) al unei
scriitoare de numai 18 ani, Francoise Sagan şi naşterea noului roman. Acesta
din urmă doreşte transcrierea realului fără a-l deforma, prin livrarea impresiilor brute. De acum înainte, cadrul romanesc se estompează: istoria, evoluţia
personajelor contează prea puţin. Cititorul este invitat să ia parte activă la constituirea universului romanesc, să devină un colaborator indispensabil al autorului. Principalii autori ai noului stil sunt A. Robbe-Grillet, cu Gelozie (l
957), M i c h e l Butor cu Trepte (1960) şi C. Simon cu Drumul Flandrei (1960). Întreaga operă a ultimului a fost încununată de Premiul Nobel pentru literatură.
III. SOCIOLOGIE ŞI FILOSOFIE 3.1. Sociologie
Prin lucrările sale asupra remediilor proprii crizelor ce zguduie lumea occidentală a primei jumătăţi a secolului XX, J. M. Keyne s (1883-l946), deşi economist, joacă un rol deosebit în evoluţia societăţii şi a studierii acesteia.
Consecinţele economice ale păcii (1919) sunt urmate în 193 6 de o Teorie generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor, scrieri care evocă
excesul absurd al reparaţiilor de război datorate de Germania învinsă, în prima lucrare şi incapacitatea capitalismului de a asigura un loc de muncă, proasta repartizare a bogăţiilor şi veniturilor, în a doua. Cele două scrieri vor condiţiona
gândirea sociologică până după 1945. Keynes, deşi neagă utilitatea practică a socialismului, el fiind un fidel adept al liberalismului, deschide calea spre un compromis posibil realizat de o economie mixtă.
Sociologia se dezvoltă la începutul secolului XX graţie „şcolii de la Frank-ftirt", nume ce grupează intelectualii Institutului interdisciplinar pentru
cercetare socială, creat în 1923 şi condus de C. Griinberg. Principalele personalităţi sunt M. Horkeimer, T. Adorno şi H. Marc u se. Respingând excesul dogmatismului marxist, „şcoala de la Frankfurt" caută o
teorie mai suplă a transformărilor sociale şi aprofundează studiul personalităţii. 3.2. Rasismul filosofic
Dezvoltarea cea mai spectaculoasă o cunoaşte în Germania dintre cele două războaie, ca şi în timpul Republicii de la Weimar, după instaurarea lui Hitler la putere, la 30 ianuarie 1933. Teoria superiorităţii rasei ariene, în care
germanii ar fi reprezentanţii cei mai eminenţi, este dezvoltată de H. Giinther, autorul Istoriei rasiale a poporului german (1922), lucrare reluată şi amplificată sub forma unei filosofii veritabile de către A. Rosenberg în Mitul secolului XX
(1930). Mai târziu cunoaşte o manifestare şi mai extremistă în Ora deciziei (1934) de Spengler, care prezintă alterarea rasei superioare drept cel mai mare
pericol care ameninţă civilizaţia europeană. Ideile acestea sunt reluate de Hitler însuşi, în Mein Kampf (Lupta mea), scrisă între 1925 şi 1926 în închisoarea de la Lands-berg, după eşecul de tentativă de lovitură de stat de la Miinchen.
Hitler reia ideile, sintetizând teoriile rasiste şi ambiţiile pangermanismului, profetizând dominaţia germană asupra popoarelor degenerate, slave şi latine, destinate în mod natural sclaviei. Concepţia rasistă a lui Hitler merge dincolo
de simpla supremaţie germanică, el sperând să creeze o nouă rasă, aceea a arienilor veritabili, în afara oricărei încrucişări suspecte şi destinaţi a fi
veritabilii stăpâni ai lumii.
3.3. Gânditori religioşi şi raţionali
K. B a r t h (l 862-l923) aparţine Bisericii elveţiene reformate şi se inspiră din scrierile lui S. Kierkegaard când afirmă necesitatea unui Dumnezeu pur
transcendental, dincolo de raţionalitatea profană. El afirmă în Comentariu despre epistola către romani (1918) zădărnicia dezbaterilor teologice, destinate să răspundă obiecţiilor raţionaliste. Criteriile de apreciere de care dispun
oamenii sunt uneltele intelectuale, insuficiente în încercarea de înţelegere a unei realităţi superioare, de ordinul divinului. Cu toate acestea, în opera sa principală, Dogmatica, el schiţează o apropiere între raţiune şi teologie, evocând
posibilitatea unui discurs raţional despre Dumnezeu. La Viena, K. Popper, L. Wittgenstein şi R. Carnap, fondatorul
pozitivismului logic, alcătuiesc „Cercul vienez". Acesta avea o revistă, Erkenntnis (Cunoaşterea), care reia ideile expuse de Carnap în Structura logică a lumii (1928) despre reconcilierea filosofiei cu ştiinţa. Toţi cei pe care i-am
amintit, indiferent de domeniul de cercetare din care provin, aparţin fie categoriei analitice, răspun-zând logicii interne a principiului de non-
contradicţie, fie categoriei sintetice, adică de legătură cu alte domenii capabile să demonstreze sau să informeze despre presupunerile lor. Foarte curând, „Cercul vienez" se expune unor critici violente, ce atacă mai ales imprecizia în
definirea exactă a semnificaţiei în raport cu verificarea, care va duce „Cercul" la inventarea conceptului operatoriu de verificare indirectă, prin opoziţia cu postulatele imediat verificabile.
Unul dintre marii gânditori religioşi care a marcat lumea ştiinţifică este părintele T e i l h a r d de Ch ar din (188l-l955), care doreşte să-llegepe om de
Dumnezeu, marele uitat al progresului. Este vorba de recrearea regatului spiritual sau „noosfera", pentru a desăvârşi cele trei faze care determină evoluţia societăţii: de la materie la viaţă, de la viaţă la om, de la om la
Dumnezeu, după principiile enunţate în Fenomenul uman (1959). • i, 1 3.4. Marile curente filosofice
După 1945, filosofia este dominată de figura lui S ar t r e (1905-l989), care se inspiră direct de la Husserl şi de la Heidegger, dând naştere „existenţialismului". Sartre refuză supraomenescul în înţelegerea complexităţii
naturii umane. Pentru el omul şi numai el, face experienţa libertăţii. Existenţialismul cunoaşte o prelungire creştină prin G. Marcel. Pentru Sartre, ucenicia libertăţii poate conduce la morbid şi el dezvoltă această poziţie în
romanul său Greaţa (1938). Dar opera sa filosofică cea mai importantă rămâne Fiinţa şi Neantul (1943), tratat de „ontologie fenomenologică", închisă în mod
tragic în dorinţa sa de desăvârşire individuală, fiinţa umană nu-şi poate găsi remediu la situaţia sa disperată decât în altruism, adică în căutarea lui „a fi pentru ceilalţi".
În acest timp, fenomenologia îşi urmează evoluţia sub conducerea lui M. Merleau-Ponty şi P. Ricoeur. Putem prezenta sumar tendinţa esenţială a acestei evoluţii, citând fraza
lui Merleau-Ponty, „Fenomenologia este mai întâi retractarea ştiinţei." Fenomenologul trebuie să înveţe o nouă modalitate de a gândi datele
experienţei, debara-sându-le de elementele impuse de ştiinţă.
3.5. Lingvistica
Această nouă ştiinţă are ca precursor pe R. Jakobson, emigrant rus în Statele Unite ale Americii, în anii '30. El creează „şcoala de la Praga". Dar
principalele cercetări asupra limbajului le efectuează Noam Chomsky. Studiul său urmăreşte înainte de toate învăţarea limbajului de către copil. Uşurinţa cu care acesta învaţă se datorează unor „structuri mentale înnăscute".
Transmiterea acestei cunoaşteri s-ar face într-o manieră genetică, ca un cod. Analiza structurală a limbajului se prelungeşte la Jacques Lacan, dând o nouă dimensiune freudismului.
Influenţat de Chomsky, Claude Levi-Strauss aplică grupurilor sociale analiza structurală: Mitologice (1964-l971). Dincolo de o societate anumită şi
fără a recurge în mod expres la structuralism, britanicul A. Toynbee, în Un studiu asupra istoriei (l 934-1945), încearcă să găsească regulile care conduc Ia dezvoltarea, apogeul şi prăbuşirea civilizaţiilor.
În Anglia, G. Ryle în Conceptul spiritului (l 949) şi J. Austin and ^Sensibilia (1962, note postume) aplică structuralismul la studiul filosofic, la
lingvistică, la ansamblul gândirii logice, pentru a descoperi sensul veritabil. IV. ARTA 4.1. Pictura
Piet Mondrian. Compoziţie în roşu, galben şi altaslru (1921). Amsterdam. NEO-PLASTICISMUL După o fază cubistă, P. Mondrian (1872-l944) se desprinde de această
mişcare pentru a se dedica formei pure. Orice referinţă la natură trebuie ştearsă şi trebuie dezvoltată abstracţia, întrucât aceasta există prin ea însăşi şi
nu ca referinţă a unui suport preexistent. „Neo-plasticismul" lui Mondrian evoluează spre suprafeţe consacrate culorilor fundamentale, separate prin linii ce se întretaie în unghi drept.
Privilegierea unei culori şi a unei forme geometrice devine una din caracteristicilestijl~nolandez, mişcare denumită aşa după numele unei reviste
lansate în 1917 de către pictorul Theo Van Doesburg. Scopurile S/y7-ului sunt reprezentate de exprimarea artei prin propriile sale forme, recurgând la geometrie, fără dorinţa obligatorie de a reprezenta ceva, întrucât plastica rezidă
în arta însăşi, este propria sa finalitate. CUBISMUL Cubismul este înainte de toate o ruptură, el înscriin-du-se, ca şi post-
impresionismul, în reacţia contra pozitivismului. Diferenţa fundamentală faţă de formele artistice care îl preced constă în recurgerea la simultaneitate: pentru
a fi în mod real purtător de sens, un subiect trebuie să fie reprezentat sub toate aspectele. Una din contradicţiile cubismului rezidă în faptul că fondatorii săi, Picasso şi G. Braque, nu aparţin grupului cubist şi nu expun în manifestările
colective ale acestei şcoli. Tradiţional, data naşterii cubismului este anul 1907, anul în care a fost expus tabloul lui Picasso Domnişoarele din Avignon. Curentul se stinge în
1925, topindu-se în suprarealism. Cubismul se divide în două perioade distincte: cubismul analitic între 1900 şi 1912 şi cel sintetic între 1912 şi 1925.
Picasso, cu ale sale Domnişoare din Avignon şi Braque, cuMarele nud
(0&), mărturisesc direct ceea ce îi datorează lui Cezanne, mai ales în realizarea de planuri constitutive şi în maniera de a le coordona în-tr-un ansamblu.
Cubismul care tocmai se naşte datorează mult şi artei africane, nu ca sursă de inspiraţie, ci prin maniera de creare a feţelor în starea lor primară, prin sensul său de simplificare stilizată a formelor şi contururilor, în scopul de a exprima
direct esenţialul. Cubismul analitic provine de la evoluţia paralelă a lui Picasso şi Braque, de la voinţa comună a acestora de a sfărâma formele subiectului. Lumina
întăreşte dispoziţia geometrică a planurilor unghiulare, dar Braque se distinge printr-o inventivitate coloristică mai mare. În căutarea esenţei realului, mascat
de aparenţă, Braque introduce în operele sale tehnica trompe l'oeil, ca în Portughezul (1911), Cifre şi litere (1912). Picasso merge spre colaje: Natură moartă cu scaun (1912). In 1911, un grup de pictori ce se consideră a fi cubişti
expun în „Salonul Independenţilor", în faimoasa „Sală 41". Lucrările prezentate sunt cele ale lui Le Fauconnier, Leger, Delaunay şi J. Gris, care-şi expune
tabloul Omagiu Iui Picasso, întreţinând astfel confuzia publicului, Picasso. Sticlă, pahar şi ziar (1912). Paris, Centre naţional d'Art et de Culture, Georges Pompidou.
Leger. Lectura (1924). Paris, Centre naţional d'Art et de Culture, Georges Pompidou. Gris. Micul dejun (1915). Paris, Centre naţional d'Art et de Culture,
Georges Pompidou. Modigliani. Nud cu cămaşă (1917).
Soutine. Micul cofetar (1922). Paris, Musee de l'Orangerie. Gleizes. La plajă (1912). Paris, Musee d'Art Moderne. Care face din Picasso şeful şcolii cubiste. „Sala 41" se prelungeşte în
octombrie 1912 prin Salonul Secţiei de aur, expoziţie considerabilă, dedicată doar pictorilor cubişti.
Tot în 1912, Picasso şi Braque evoluează spre cubismul sintetic. Dincolo de formele aparente ale naturii, artistul evoluează spre lumea pur intelectuală. Această mişcare a fost precedată de J. Gris (1887-l927), care introduce în arta
sa picturală matematicile, stu-diindu-l pe Einstein. Începând din 1913, Picasso şi Braque se separă, Picasso continuând cu calea sintetică: ' versiunile monumentale ale celor Trei muzicieni (1921). F. L e ger (188l-l955), de formaţie
desenator de arhitectură, suferă influenţa lui Cezanne, care-l duce la cubism. Profund inspirat de formele mecanice ale cubismului, el creează un stil extrem
de personal, alegând contrastul între forme şi culori şi pictând după 1945 cu predilecţie lumea muncitorească. Principalele sale lucrări sunt: Nunta (1911), Dansatoarea albastră (193G), Adio, New York (1946).
Mişcarea cubistă a fost susţinută în lumea literară de Apollinaire şi eseul său intitulat Pictorii cubişti meditaţii estetice (1913); apoi chiar de doi pictori în „Sala 41", Gleizes şi Metzinger, care şi-au expus teoria în articolul Despre
cubism (1912). Termenul însuşi de cubism i se datorează lui Matisse care, vorbind despre un peisaj al lui Braque din 1908, spune că acesta este compus
din mici cuburi.
Situându-se la limita cubismului, dar foarte legat de Şcoala din Paris,
Amedeo Modigliani (l 884-l920), după o perioadă de sculptură, se dedică picturii de portrete melancolice, cu ochii în permanenţă goi: Soutine, Picasso,
Max Jacob, Diego de Rivera, Jeanne Hebuterne, soţia sa, îi servesc drept modele. SUPRAREALISMUL
Contrar numeroaselor curente picturale, suprarea-limul în pictură nu este constituit dintr-un grup, ci din puternice individualităţi: germanul Max Emst, italianul Giorgio da Chirico, spaniolii Salvador Dali şi Joan Miro, Daii,
Prevestirea războiului civil (1936). Philadelphia, The Museum of Art. Giorgio da Chirico. Portret prevestitor al lui Guillaume Apolinaire.
Francezii Andre Masson şi Edouard Pignon. Scopul suprarealiştilor este de a căuta în subconştient secretele profunzimii umane şi de a folosi la nevoie beţia sau transa pentru a le atinge. Masson doreşte să transcrie pe o pânză un
„automatism psihic pur" şi pictează rapid, în timp ce M. Emst urmăreşte să alăture literatura artei picturale, folosind colaje, asamblând elemente pe cât de
diverse, pe atât de stranii: Femeia cu 100 de capete. Joan Miro, naiv la origine, interpretează mediul rural catalan prin grila unei viziuni onirice personale.
R. Magritte primeşte revelaţia suprarealistă con-templând un tablou al lui Chirico, Creierul unui copil. Referindu-se la Hegel ca filosof susceptibil să furnizeze cheile lecturii lumii, Magritte, prin pictura sa, aduce imaginea unei
filosofii nescrise. Salvador Dali foloseşte o pictură savantă şi foarte laborioasă, moştenită
de la maeştrii Renaşterii, pusă în slujba concepţiilor asupra lumii, pentru a atinge dragostea sub lima, Leda, sau pentru a denunţa atrocităţile, Premoniţia războiului civil, în acest sens, arta sa, care pare mai abordabilă pentru marele
public, necesită o lectură atentă, în scopul descifrării simbolului real, asemănător cu declaraţia poetico-provocatoare a lui Dali, după care gara din
Perpignan ar fi centrul lumii. PRINCIPALELE MIŞCĂRI ARTISTICE? DE DUPĂ 1945 începând din 1951, termenul englez abstract impressionism (impresionism abstract), se
răspândeşte. Tranziţia dintre acesta din ^ Masson. Bătaia peştelui. Ulei, nisip, ipsos, creion (1926). New York, The Museum of Modern Art.
Urmă şi suprarealism se face prin opera lui A. G or k y (1940-l948), care este inspirat de Miro, dar care concepe o nouă viziune. Principalii artişti ai
acestei tendinţe se grupează începând cu 1942 la New York, în jurul lui Peggy Guggenheim, care * —• • *>» conduce galeria „Art of this century". Aici expune pentru prima oară J. P o 11 o c k (1912-l956). Din punctul lui de vedere,
pictura trebuie să fie capabilă să redea noMagritte. Model roţi/. Jlei pe carton (1935). 'aris, Musee naţional l'Art Modeme. Bhile Gorky. Logodna II. K (l947). New York, tney Museum of rican Art.
Pollock. Unu (Numărul 31) Pânză. 1951). New York, The Museum of fodern Art.
I ţiunea germană de tensiune, Spannung, pe care el o realizează prin
„action-painting". În pictura-acţiune utilizează împroşcarea şi scurgerea culorilor. Valoarea esenţială constă în spontaneitate, pictorul nu trebuie să
gândească, ci să lase inconştientul să acţioneze. Aspectul mecanic al gestului este compensat de temperamentul artistului. Perioada de maturitate a lui Pollocl este cuprinsă între 1946 şi 1953, din care trebuie reţinuţi mai ales cei
trei ani de „drip" (1947-l950), epoct a compoziţiilor grandioase pe aluminiu. Este supra^ numit „new american painter number one" („noul pic-tor american numărul unu"). „Drip"-ul ilustrat în Catedrala (1947) consistă în aplicarea
directă a picturii emailate pe o pânză aşezată pe sol, deci la orizontală. Drip-ul inspiră în Europa pe cei care folosesc tuşele, ca G. Mathieu, începând cu 1955.
Pictura-acţiune este înlocuită de arta cinetică şi Op'art. Arta cinetică înseamnă înainte de toate refuzul fixităţii, esenţa fiind constituită din mobilele şi proiecţiile luminoase mobile. Problema mişcării este tratată prin interacţiunea
vibraţiilor datorate folosirii culorilor alternative, în 1964, expresia de Op'art (optical art) este folosită de un redactor al revistei Time cu ocazia pregătirii
expoziţiei „The responsive eye", ochiul sensibil, prevăzută pentru anul următor la Muzeul de Artă Modernă din New York. Optical art suprapune două tehnici: suprafeţele colorate ale pictorilor americani şi mişcarea sugerată de linii. V.
Vasarely, cel mai important reprezentant al Op'art, descrie mişcarea drept „agresivitatea cu care structurile produc un impact imediat pe retină". Vasarely foloseşte culoarea în fiecare pătrat, considerat unitate de bază şi care la rândul
lui conţine o altă figură geometrică, triunghi, romb etc. Pictorii Op'art se apropie de ştiinţă prin crearea tablourilor în relief, care-l obligă pe privitor să se
deplaseze pentru a vedea, în timpi diferiţi, teme care se schimbă în permanenţă, în funcţie de punctul din care sunt privite. Mathieu. Capeţienii sunt peste tot. Pânză (1954). Paris, Musee naţional
d'Art Modeme. Acest aspect atrage creatorii spre maşină, iar Moholy-Nagy îşi începe
cercetările asupra luminii, spaţiului şi mişcării în vederea creării Maşinii luminoase, fiind în aceasta precursor al lui N. Schoffer şi al său Turn luminos, în care culoarea şi lumina variază în permanenţă în funcţie de condiţiile
exterioare. Mediul înconjurător este chemat să joace un rol important şi Schoffer înalţă la Liege, în 1961, Turnul spaţio-dinamic şi cibernetic. Suporturilor tradiţionale, pictura şi gravura, Op'art le adaugă folosirea
montajelor în aluminiu, în plexiglas, mici motoare electrice pentru schimbarea dispoziţiei elementelor şi variaţia intensităţii luminoase.
Tot în 1964, cu prilejul bienalei de la Veneţia, apare Pop'art, abreviere de la Popular art. Termenul se naşte în 1955 sub pana criticului englez Lawrence Alloway, cu privire la operele care se reflectă direct în produsele mass-media.
Ele reprezintă produsul unui grup de artişti londonezi, reuniţi în ICA (Institute of Contemporary Art). Formele tradiţionale ale artei sunt repudiate în folosul obiectelor lăudate pentru reuşita tehnologică şi care devin rapid produse de
larg consum. Prima epocă a Pop'art durează din 1953 până în 1958 şi este marcată de expoziţia „Voici demain" (1956) de la White Chapel Art Gallery, unde
sunt prezentate colaje de Hamilton, în special cel intitulat Ce ar putea astăzi să
ne transforme căminele în locuri simpatice şi diferite? Scopul acestui colaj este
de a reprezenta, începând cu magnetofonul, toate aspectele mediului urban. A doua perioadă a Pop'art este cuprinsă între 1957 şi 1961, ea fiind o întoarcere
de la figurativ la abstract. Este reprezentată de R. Smith, P. Blake, J. Thompson, care se inspiră din folclorul american, mai plin de viaţă după părerea lor. Pentru ei, esenţialul constă în a reda evoluţia şi transformările
percepţiilor noastre de către mass-media. În timpul expoziţiei „Place" din 1959, Smith plasează direct pe sol o serie de tablouri, puse vertical, clasându-şi operele într-o manieră sistematică, în scopul de a crea vizitatorului un veritabil
parcurs. După 1961 începe ultima perioadă a Pop'art, dominată de tinerii creatori,
absolvenţi ai Colegiului Regal de Artă, doritori să asocieze arta cu oraşul, recurgând la obiecte specific urbane. Cu această ocazie, grafitti este înaintat la rangul de tehnică artistică, în timp ce publicitatea şi mijloacele de difuzare sunt
folosite ca suporturi privilegiate. Cel mai mare reprezentant al Pop'art este Andy Warhol, celebru prin seria
de portrete consacrate lui Marilyn Monroe, intitulate Marilyn. Suportul este aceeaşi fotografie, înnoită de la un portret la altul prin folosirea petelor de îzlo Moholy-Nagy. Ulatoi; lumină, spaţiu. Îl, lemn şi motor electric 0). Eindhoven
Van: nmuseum. Culoare, transpunerea pe pânză făcându-se prin proce-l Deul serigrafic. Andy Warhol reia tema seriei în Moarte şi dezastru, în care apare dorinţa de a
refuza orice angajament, ceea ce îl conduce la folosirea picturii în scopul de a-şi reproşa neputinţa de a exprima realitatea lumii modeme. Ducând mai departe
reflecţia asupra picturii redusă la obiectul în sine, Roy Lichtenstein foloseşte ca materie benzile desenate, comics-uri. 4.2. Arhitectura
Progresele urbanizării în secolul XX inspiră direct şcolile de arhitectură. Şcoala de la Chicago, încă de la sfârşitul secolului al XlX-lea, este pasionată de
realizarea de clădiri foarte înalte, buildings, cum este Audi-torium Building de la Chicago, opera arhitecţilor Adie şi Sullivan între 1887 şi 1889. În Europa, noua artă se exercită sub influenţa arhitectului belgian V. H o
r t a, care a recurs la metal şi sticlă, inspirându-se din liniile sinuoase ale vegetalelor pentru construirea între 1896 şi 1899, la Bruxelles, a Casei poporului (Maison dupeuple).
Sullivan. Magazin 'hicago. Putem împărţi evoluţia arhitecturii în secolul XX în trei perioade: prima,
din 1910 până la sfârşitul anilor '20, a doua din 1930 până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi ultima începând cu 1950. Problema locuirii colective în oraş este abordată din 1895 de casa lui Francisco Terrace, construită la
Chicago de F. L. Wright (1869-l959). Wright deschide o cale nouă, adaptând arhitectura nevoilor vieţii cotidiene. Şcoala franceză studiază şi ea posibilităţile unei noi arhitecturi, bazată pe materiale noi, ca de exemplu betonul armat.
Garnier (1869-l948) concepe proiectul unui Oraş industrial: ut pentru o populaţie de 35 000 de locuitori. Şcoli, uzine, centre de repieţe vor fi construite
din beton armat, formele fiind reduse la cele mai •, pătratul sau dreptunghiul,
iar acoperişurile realizate în terase acoperite lini. Acelaşi moment, Germania cunoaşte o eră a marilor transformări prin i
de către H. Muthesius, înl 907, aDeutscher Werkbund, asociaţia Peter Behrens. Uzina de la Hullenstrasse (1909). Berlin. Arhitecţilor şi industriaşilor. Scopul era selecţionarea celor mai bune
proiecte pentru construirea de uzine, dar şi crearea unei anumite standardizări arhitecturale, în această epocă şi după aceste principii, B e h r e n s construieşte uzinele A. E. G. de la Berlin, în timp ce desenatorul său, Walter
Gropius (1883-l969) se pregăteşte să fondeze la Weimar, în 1919, Bauhaus. Orientat spre o sinteză a artelor cu producţia industrială, Gropius transferă
Bauhaus la Nassau, unde construieşte un nou edificiu între 1925 şi 1926. Închisă de nazişti, Bauhaus este o şcoală de artă, arhitectură şi arte aplicate, ce are drept scop realizarea armoniei tuturor artelor.
Le Corbusier (Charles Edouard Jeanneret). Locuinţe (1952). Marsilia. La Bauhaus predă maghiarul L. M o h o l y -N a g y, care întreprinde o
serie de experienţe pe plexi-glas şi pictorii P. Klee şi V. Kandinsky. Acesta din urmă redactează la Bauhaus tratatul său Punct şi linie în raport cu suprafaţa (1926), moment de vârf al teoriei artei non-figurative. Ca şi ceilalţi membri ai
Bau-haus-ului, Kandinsky este convins de impactul datorat ameliorării mediului înconjurător. Arhitectura ca raţionalizare a nevoilor esenţiale ale omului este în aceeaşi
măsură grija primordială a arhitectului elveţian Le Corbusier, a cărui carte, Spre o arhitectură (1923), defineşte casa drept „o maşină de locuit".
Construcţia trebuie să fie înainte de toate funcţională, fiecare spaţiu răspunzând unei nevoi bine determinate. Vassili Kandinsky. Roz accentuat (1925). Pânză. Paris, Musee Naţionale
d'Art Moderne. S 4.3. Muzica
— KjfA În secolul XX, muzica se transformă sub influenţa dodecafonici lui Schonberg, dar şi în cadrul „Grupului celor 6", din care Darius Milhaud,
Francis Poulenc şi Arthur Honegger sunt membrii cei mai reprezentativi. Acest grup, inspirat de Stravinsky şi Erik Saţie, împrumută muzicalitatea de la cea populară tradiţională şi foloseşte experienţa politonalităţii.
Născută înainte de al doilea război mondial, do-decafonia este prost primită de public, iar operele lui
Walter Gropius. Bauhaus Schonberg şi ale elevului său, Alban Berg, derutează (1925>- Dessau. Prin noutatea lor, într-un moment în care progresul permite difuzarea în
masă a muzicilor tradiţionale. Din 1945, evoluţia muzicală urmează două curente, serialismul şi muzica aleatorie. Iul Klee predă din 1921 la haus, fiind director de er de vitralii. Aer vechi
pe fond negru, face e din seria magică de aţe. Este vorba de un u de fenomene repetitive mate.
Serialismul, dezvoltat de A. Weber n (1883-l945), este reluat după
moartea acestuia de P. Boulez şi K. Stockhausen. Scopul acestei muzic| seriale este de a înregistra printr-un prim timp îr partitură intensitatea, înălţimea,
durata, timbrul fiecărui sunet emis, cu scopul de a le aplica un tratament! Serial. Cele mai reprezentative lucrări ale acestei! Epoci sunt primul caiet al Structurilor de P. Boulezl şi Contrapunct de Stockhausen. După o primă fază J
de serialism integral, autorii reintegrează treptat traf diţia în modul lor de compoziţie. În scopul depăşirii sistemului serial, anumiţi l ipozitori, ca lannis
Xenakis, se îndreaptă spre ştiinţele exacte, matematicile, înde îşi iau modele direct aplicabile la compoziţia muzicală. Alţi compozitori esc să-şi regăsească
deplina libertate de creaţie supunându-se întâmplării, [înd uneori orice intenţie – astfel se naşte muzica aleatorie. Trebuie totuşi să: izăm că hazardul în sistemul de compoziţie aleatorie nu poate interveni it incidental, în general
permutând ordinea prevăzută pentru executarea anu-3r secvenţe muzicale. Cel mai important reprezentant al acestui tip de muzică americanul John Cage,
autorul unui Concert pentru pian (1957-l958). Pin anii '60 muzica este influenţată de teatrul muzical şi de o întoarcere tradiţie, ilustrată prin muzicile repetitive. Teatrul muzical are drept finalitate îşirea folosirii clasice a
instrumentului, utilizat de artist ca sursă muzicală şi ca obiect purtător de sens, de care trebuie să se folosească precum un r de un accesoriu din teatru; în felul acesta, un contrabas poate ilustra în ile sale formele voluptuoase ale
unui corp feminin, în 1970, Mauricio Kagel nge experienţa mai departe, ilustrată de opera sa Staatsteater.
4.4. Arta cinematografică Văscută la sfârşitul secolului al XlX-lea prin invenţia fraţilor L o u i s şi ' u s t e L u m i e r e (Louis: 1864-l948; Auguste: 1862-l954), folosită; eput în
scurte secvenţe pentru a filma ieşirea din uzinele Renault de la ncourt, ea devine rapid purtătoare de actualitate, realizând primul mare taj în 1894, cu
ocazia încoronării ţarului Nicolae II. Treptat, cinematografia ie a şaptea artă, suferind şi ea influenţele principalelor curente, în special: presionismului german.
În Cabinetul doctorului Caligari (1919) de R. Wienne, spectatorul este invitat, prin însăşi construcţia filmului, să urmărească nebunia personajului principal, să trăiască fantasmele acestuia. Filmul abstract este ilustrat de
Baletul mecanic al lui Leger, în 1924. Suprarealismul pătrunde în a şaptea artă prin colaborarea lui Salvador Dali şi Luis Bunuel, care creează Un câine
andaluz în 1929. Cinematograful este şi un instrument de propagandă politică, iar realismul revoluţionar al lui Serghei Eisenstein din Crucişătorul Potemkin
(1925), care glorifică revoluţia naşă, îşi găseşte ecoul în filmele naziste ale lui Leni Riefenstahl, în care mişcările mulţimilor sunt amplificate prin jocurile camerei de filmat cu ocazia adunării de la Numberg din 1934 pentru
sărbătorirea partidului. După 1945. Ameliorarea tehnicilor, facilităţile de difuzare atrag un public numeros, în Franţa, epoca „nouvelle vague" este
ilustrată de Fran9ois Truffaut, Cele 400 de lovituri (1959) şi Jean-Luc Godard,
La capătul puterilor (1960). În 1961, Alain Resnais realizează pe un scenariu de A. Robbe-GrilletAnul
trecut la Marienbad. În Italia, realizatorii italieni de după război dau naştere neo-realismului, în care filmele de referinţă suntRoma oraş deschis de Roberto Rosselini în 1945
şi Hoţii de biciclete de Vittorio de Sica în 1948. Amândoi artiştii aleg în mod deliberat să turneze într-un decor natural şi folosesc persoane adevărate de pe stradă în locul actorilor profesionişti.
În anii '50, cinematografia cunoaşte o nouă mutaţie o dată cu apariţia valului alegoric, ilustrat de^4 şaptea pecete (1956) al lui Ingmar Bergmann, dar
pierde teren în faţa ascensiunii televiziunii, în anii '70 existau în Franţa 10 milioane de posturi receptoare. Începând din 1968, cinematografia se scindează din ce în ce mai mult
între forma comercială şi filmul militant, căruia i se dedică J. L. Godard. Statele Unite cunosc o profundă mutaţie, iar marii maeştri ai anilor '60,
Arthur Penn şi John Cassavetes, lasă loc tinerilor autori. Bântuit de violenţa din Little big mân (1970), A. Penn explorează timpul, în timp ce J. Cassavetes urmăreşte să redescopere lăuntrul fiinţei umane: Balul derbedeilor (1976).
Succesorii lor filmează angoasa şi remuşcările unei societăţi cu idei gata făcute. Oroarea războiului din Vietnam nu încetează să constituie sursă de inspiraţie, de la excesele din Apocalypse now (1979) de Francis Coppola, până la satira
violentă din Călătorie până la capătul infernului (1978) de Michael Cimino. Ano
TABELE SINOPTICE ORIENTUL APROPIAT EGIPTUL
GRECIA ROMA
INDIA CHINA Primele sate: Jerichon Domesticirec
Nabta Playa i animalelor —; *r' • *; • -"• '• Apariţia scrierii
Pe os Apariţia scrierii şi sistemului de calculat
Dezvoltarea marilor oraşe – mastaba Naşterea scrierii şi cifrelor Oraşele Mohenjo Dâro şi Harappa.
— Piramide Codul lui Hammurabi Palatele din Creta:
Cartea oracolelor Cnossos, Phaestos
Epoca veche a Vedelor
Epoca Patriarhilor în Israel (1530-l500)
Epoca Ramses (până în 1085) Linearul A în Creta
Rig-Veda Legile lui Moise Invazia Popoarelor mării Cultura Villanova
Epoca Profeţilor (785) Isaia, Ieremia Perioada Etiopiana Grecia arhaică (sec. X-VI) 753 Fondarea Romei 753-509 Perioada
Regilor (Romulus fondează Roma) Palatul lui Sargon n de la Khorsabad
Arta geometrică; temple în lemn Homer: Iliada şi Odiseea Stilurile ionic şi doric Dezvoltarea artei etrusce
Hesiod. Ceramica cu figuri negre pe fond roşu Buddha (560-480)
Lao-Tzâ (570-490; Confucius (55l-479) 625 Dracon, primele legi Ordinul corintic 594 Reformele lui Solon Poezia lirică şi tragedia Thales din Milet,
Anaximandru, Pitagora. Republica (509-27) 494 Revolta plebei împotriva aristocraţiei 471 Instituţia magistraţilor plebei
Grecia clasică (sec. VV) – războaiele medice (492) – Pândar, Eschil, Sofocle.
Primul clasicism: 500-450 Miron, Polictet, Fidias. Sofişti: Socrate, Platon. Tragedie: Eschil, Sofocle, Euripide Istorie:
Herodot. Al doilea clasicism: 450^100 390 Galii cuceresc
Mahabharata Praxiteles, Lyssip, Scopas Parthenon. Templul lui Zeus din Olimpia. Sfâşitul hegemoniei Atenei.
Istoria: Xenophon Roma Grecia elenistică: sec. IV-HI
399 Ccondamnarea lui Socratc Pyron: fondatorul
Scepticismului GRECIA ROMA
INDIA CHINA — 323 domnia lui
Alexandru cel Mare Şcoala peripatetică
(Aristotel)
R'oezia erudită: Calimah, Theocrit. Dezvoltarea ordinului corintic
3 1 6 începe construcţia Marelui Zid începutul cuceririi romane
241 Primul război punic 264 Acoka 254 Se naşte Plaut 234 Se naşte Cato
Cel Bătrân — 202 Al doilea Război punic
217 Instituţia Ludi Plebei
206 Dinastia Hau — 146 Războaiele Macedonene
197 Este creată provincia Hispania 190 Se naşte Terenţiu
Ascensiunea Babilonului sub Nabucodonosor II Dinastia Saită Cambise cucereşte Egiptul ORIENTUL APROPIAT
EGIPTUL 331 Fondarea Alexandriei 330 Fondarea Constan-tinopolelui 305 Dinastia Lagidă
Traducerea Vechiului Testament din ebraică în greacă ">82Ptolemeun prima bibliotecă
Altarul lui Zeus de la Pergam Rezistenţa la elenizare: Filosofii sunt alungaţi
Din Roma — 146 Ultimul războ
Punic 106 Se naşte Cicero 100 Se naşte Caesar
Arta stupelor la Saiitohi 98 Se naşte Lucreţiu
87 Se naşte Catullus 82 înflorirea
Pompeiului 70 Se naşte Vergilius 65 Se nasc Horaţiu, Şi Titus Livius
58 Pătrunderea Budismului 54 De renan natura
51 însemnări despre Războaiele cu galii
50 Vila Misterelor
44 Asasinarea lui
Caesar Construirea forumului
Lui Augustus 29 Vergilius: Georgicele 27 Octavius este
Declarat Augustus de Către Senat R
ROMA INDIA
CHINA Imperiul (27 î. Hr. – 476 d. Hr.)
Horaţiu: Ode (23-l3) Nmneroase construcţii
Aparţinând lui Augustus 11 Amenajarea Romei 8 Ovidiu: Metamorfoze
Era creştină Secolul I după Hristos Naşterea imperiului
Pliniu cel Bătrân, Tacitus, Pliniu cel Tânăr Marţial
79 Dezastrul de la Pompei 113 Columna lui Traian
Şi numeroase construcţii În Galia romană
Grotele de la Ajanta Apogeul imperiului
Consolidarea Budismului 216 Termele lui Caracalla
244 Plotin creează la Roma şcoala neoplatonică. Primele persecuţii contra creştinilor
Decadenţa imperiului începutul erei —• ' i Gupta
Victoria din Samothrace Vemis din Milo 4, – - Elenismul pătrunde în ludeea ^olemeii până în 30
Grupul Laocoon ORIENTUL APROPIAT
EGIPTUL
GRECIA
Naşterea lui lisus şi a creştinismului 100 d. Hr.
Primele persecuţii creştine Şcoala teologică de la Antiochia începutul artei copte | ROMA
INDIA CHINA /JSS iz? KH<r tfâsenca a (f Sfiiitului Potru Iu Rormi/
MxiriliH hrahma-/jnismului (m Mutul du 1& Mediolanum
M TA CpoC. Sfântul Ambrosie, Sfln-tul Augustin 379 împăratul Theodo-siu este ultimul împărat occidental pe tronul imperiului roman de răsărit 381 Theodosiu proclamă creştinismul religie de stat 395 Moartea lui Theodosiu.
Imperiul este împărţit între cei doi Iii. 425 Primele construcţii de la Ravenna 450 Hunii pătrund în
Gallia Stilul Gupta clasic Frescele din grotele Ajanta
Budismul Zen FRANŢA ITALIA
GERMANIA 1071 Abaţia Monte
Cassino 1073 Alegerea papei 1077 Pleinrich IV Grigore VII: reforma la Canossa
Gregoriană şi conflictul Cu imperiul
— 1122 Disputa Investiturilor 1100 Notre-Dame-la- — 1350 Campanila 1 1 22 Concordatul de la
Grande de la Poitiers de la Pisa Worms — 1 149 A doua
Cruciadă condusă de Împăratul Conrad 1 1 50 Faţada bisericii
Saint Trophime de la Arles — J *i V – J J ^. V:
ÎNCEPUTURILE F' GOTICULUI
— 1163 Catedrala De la Bayeux
1 1 55 Catedrala din Laon
— 1230 Catedrala
Din Worms 1214 Bouvmes — 1302 Cimabue 1227 Prima excomunicare a lui Frederic n
— 1226 Cruciada — 1273 Marele contra Albigenzilor Interregn
— 1589 Dinastia — 1344 Siraone De Valois
Martini — 1350 CIUMA NEAGRĂ
— 1417 Marea Schismă a Occidentului 1475 în Burgundia, 1 452 Se naşte Leonardo Carol Temerarul ajunge da Vinci
La apogeul puterii Li
IrKM Prima schismă între Biserica din Occident şi cea din Orient Crearea imperiului bizantin sub JustAnian
FRANŢA ITALIA GERMANIA
486 Clovis creează Regatul franc ' 587 Pactul de la Andelot 476 Sflrşitul Imperiului roman de Occident Theoderic (47l-526) 529 Sfântul Benoît 569
Venirea lombarzilor Papa Grigore I (590-604) — 774 Regatul Lombard din Italia 614 Sinodul de la Paris 732 Poitiers 800 încoronarea lui Carol cel Mare 827-834 Mozaicuri la arcul de triumf Sân
Marco de la Roma 750 Prima catedrală la Eichtatt. Evanghelia de la Echtemach. 768-814 Carol cel Mare 800-911 IMPERIUL CAROLINGIAN
843 Tratatul de la Verdun 910 Cluny 980 Abaţia Conques 987-l328 Capeţienii din linia directă 1095 Chemare la prima cruciadă
— 1071 Bazilica Sân Marco din Veneţia 912 împăraţii saxoni 955 Catedrala de la Magdeburg — 1125 Salienii 1050 Porţile de bronz ale catedralei din Augsbur<
— 537 Bazilica Stanţa Sofia — 565 Justinian 553 Conciliul de la
Constantinopole 634 începuturile atacurilor arabe — 632 Mahomed 691 Stânca Cupolei la Ierusalim 700 Evanghelia de la Lindisfarne
— 899 Alfred cel Mare 1000 Psaltirea de la Canterbury 1066-Hastings: cucerirea Angliei de către William, duce de Normandia 1148 Biblia de la Bury Saint Edmund 1154Henricn Plantagenet
— 802 Dinastia siriană 730-842 Iconoclasmul — 867 Dinastia frigiană
— 1056 Dinastia macedoniană
— 1025 Vasile H
— 713 Cucerirea Spaniei — 1258 Dinastk Abbassidă 868-905 Dinastia Tulunidă în Egipt şi Siria
— 1031 Călifarii de Cordoba 1039-l141 Imperiul Selgiucid ANGLIA IMPERIUL BIZANTIN
ISLAM — 1 184 Este refăcut Saladin creează corul catedralei Canterbury
Dinastia Ayyubidă 11 87 Saladin recucereşte Ierusalimul
11 93 Moartea lui Saladin 1203 Cucerirea Constantinopolelui de către cruciaţi 1215 Magna Charta 1261 Bizantinii reiau Constantinopole
— 1453 Războiul de O sută de ani 1453 Mehmed H cucereşte
Constantinopolul. Sfârşitul Imperiului bizantin, moştenitor Al imperiului roman de răsărit
Ina în 420: Dinastia 'sin — 906 Epoca Tang 52 începuturile budislului — 645 Perioada Asuka 04 Codul celor 7 articole 12 Kojiki 00 Perioada
Maya asică pre 700 Declinul Maya '33 China este împăr-ită în 15 provincii '68 Kou-wen în iteratură
— 784 Epoca Nara '67 Şcoala de la Tendai 774 Şcoala de la Shingon 784-l185 Epoca Heian : >ec. DE Sfârşitul civilizaţiei Maya
— 960 Epoca celor 5 dinastii din nord — 979 Cele 10 state din sud
— 1279 Dinastia Song – septentrională (960) -meridională (1127) 1192 începuturile epoc Kamakura 1250 Constituirea Imperiului aztec 1279 Dinastia Song e înlocuită de dinastia mongolă Yuan 1279-l368 Yuan
CHINA JAPONIA AMERICA
— 1644 Dinastia Ming 1300 Suveranitatea imperială este divizată între nord şi sud 1336-l573 Japonia se fărâmiţează în principate feudale 1325
Tenochtitlan 1350 înflorirea teatrului No 1450 La Kyoto este construită Rysan-ji şi grădina sa. 1440 Imperiul foca 1519 Cucerirea imperiului aztec 1532 Cucerirea
imperiului inca STATELE UNITE 1643 Fondarea New York-ului 1706-l790 Franklin 1773 Partida de ceai
de la Boston 1776 Declaraţia de Independenţă 1781 Victoria de la Yorktown 1783 Tratatul de la Paris
FRANŢA
ANGLIA
GERMANIA — 1564 Jean Calvin
— 1 588 Gotic Tudor 1517: Cele 95 de teze Ale lui Luther — 1 547 FranciscI
— 1519 Capela regală 1521 Luther este excomude la Westminster nicat, începutul reformei Protestante
— 1 553 Şcoala de la 1534 Actul de Supremaţie. 1528 Moartea lui Diirer
Fontainebleau Naşterea Anglicanismului 1555 Pacea de la Augs- 1561 Eşecul colocviului
— 1603 Elisabeta I Burg, adoptarea princide la Poissy dintre cato-
— 1616 Shakespeare piului „cujus regio, lici şi protestanţi Ejus religio" 1562 Edictul de la St. Germain
— 1598 Războaiele Religioase 1572 Noaptea Sfântului
Bartolomeu — 1610 Henric IV
— 1665 Poussin — 1641 VanDyck 1598 Edictul de la Nantes — 1674 Milton 1618 Defenestrarea
— 1643 Ludovic Xm De la Praga 1614 Ultima convocare
— 1625 Jacob I Stuart — 1648 RĂZBOIUL A Stărilor Generale
DE 30 DE ANI Înainte de 1789 — 1699 Racine
— 1649 CarolI — 171 5 Ludovic XIV
1628 Petiţia Drepturilor — 1677 Silesius — 1653 FRONDA
— 1646 Primul război Civil — 1721 Watteau 1648 Al doilea război civil 1685 Revocarea Edictului
1649 Execuţia lui De la Nantes
Carol I. Proclamarea
Republicii
JAPONIA 1603 Epoca „războaielor civile" 1603 Tokugawa leyasu devine sliogun
1868 Shogunatul familiei Tokugawa. Capitala se stabileşte la Edo (Tokio) — 1651 lemitsu devine shogun şi practică o politică xenofobă 1635
Japonezilor le este interzis să părăsească arhipelagul FRANŢA ANGLIA
GERMANIA — 1755 Montesquieu 1694-l778 Voltaire
— 1658 Cromwell, Protector al Republicii 1660 Restauraţia — 1689 „Războiul palatin" purtat de Ludovic XIV contra Palatinatului — 1685 Carol H
— 1689 Jacob H — 1766 Gottsched
— 1778 Rousseau — 1774 Ludovic XV 1732-l806 Fragonard 1748-l825 David 1707 Anglia şi Scoţia se unesc şi formează „Regatul Marii Britanii" 1707-l754 Fielding 1727-
l788 Gainsborough — 1781 Lessing — 1832 Goethe 1759-l805 Schiller
— 1848 Chateaubriand 1774-l 793 Ludovic XVI 1788 Convocarea Stărilor — 1823 Scott 1775-l852 Turner
— 1843 Holderlin 1772-l801 Novalis Generale 1789 Căderea Bastiliei. Începutul Revoluţiei franceze — 1824 Byron
— 1811 Kleist CHINA
— 1510 Botticelli 1474-l533 Ariosto aprox. 1490-l530 RENAŞTEREA 1492-l556 Aretino 1519 Moartea lui Leonardo da Vinci 1544-l595 Tasso 1564-l642 Galileo Galilei 1564 Moartea lui Michelangelo
— 1610 Caravaggio 1594 Moartea lui Tintoretto 1607 Orfeu de Monteverdi 1683-l754 Piazetta — 1770 Tiepolo
— 1773 Carlo Goldoni 1712-l793 Guardi 1485 Ferdinand n de Aragon şi Isabella de Castillia creea2ă prima instituţie comună celor două regate 1492
Căderea Granadei 1494 Tratatul de la Tordesillas — 1556 Carol Quintul este împărat 1561 Madrid devine capitală 1580-l640 Portugalia este alipită Spaniei 1588 Eşecul „Invincibilei Armada" 1598
Moartea lui Filip H rege din 1556 — 1621 Filip DI. Guvernarea favoriţilor, validos — 1665 Filip IV. Continuă guvernarea favoriţilor
— 1714 Războiul de succesiune la tronul Spaniei 1714 Ducele d'Anjou devine regele Filip V al Spaniei 1583 Nurhachi unifică imperiul manciurian
1636 Abahi, fiul lui Numhachi, fondează dinastia Ch'ing 1644 Cucerirea
Pekinului. Dinastia Ming este înlocuită de împăraţii manciurieni Qing — 1722 Domnia strălucitoare a lui K'ang-Hsi
FRANŢA ANGLIA GERMANIA
— 1842 Stendhal — 1850 Balzac 1808-l855 Nerval — 1885 Victor Hugo 1819-l877 Courbet 182l-l880 Flaubert 1815
Sfârşitul primului imperiu — 1830 Restauraţia 1830 Revoluţia 1830 Curs de fâlosofle pozitivă de A.
Comte — 1848 Monarhia din Iulie 1846 Filosofia mizeriei de Proudhon — 1870 al doilea imperiu 1857 Baudelaire: Florile răului 1871 Comuna
din Paris — 1940 A treia Republica 1874 începuturile impresionismului 1798 Eseu
asupra principiului populaţiei, de Malthus — 1870 Dickens — 1891 Jongkind
— 1911 Israels — 1901 Domnia reginei Victoria 1859 Originea speciilor prin selecţie naturală de Charles Darwin 1864 Londra. Formarea primei internaţionale
— 1856 Heine 1807 Fenomenologia spiritului de Hegel 1833 înfiinţarea uniunii vamale (Deutsche Zollverein) între statele germane 1848 Mişcări
revoluţionare. Marx şi Engels: Manifestul partidului comunist 1867 Confederaţia Germaniei de Nord 1870 Proclamarea Imperiului german l R7Q Alânntn «yvwsuriw, IVttliW
1884 Pasteun vaccinul contra turbării 1898-l906 Afacerea Dreyfus 1904 Antanta cordială 1890 Căderea lui Bismarck 1919 PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
— 1927 Proust: în căutarea timpului pierdut 1931 Expoziţia colonială 1938 R. Aron: Introducere în filosofici istoriei 1920 Prima emisiune radio 1928 Fleming descoperă penicilina 1936 J. M. Keynes: Teoria generală a folosirii
mâinii de lucru — 1934 Republica de la Weimar 1919 Criza spartachistă 1933 Hitler devine cancelar f 1934-l945Aim-leaReich 1939 – 1945 AL DOILEA RĂZBOI
MONDIAL 1949 Crearea RFG şi RDG
1961 Zidul Berlinului 1990 începuturile unificării — 1954 Războiul din Mochina 1951 Tratatul de la Paris: CECA 1957 Tratatul de la Roma: CEE 1954-l962 Războiul din Algeria 1968 Revolta
studenţilor 1986 Semnarea Actului Unic European ITALIA SPANIA
CHINA JAPONIA
STATELE UNITE
1 848 Mişcări
— 1 842 Războiul — 1851 J. F. Cooper revoluţionare
Opiului Anexarea Louisianei — 1870 Unificarea
— 1864 Revolta — 1 882 Longfellow Italiei
Tai-Ping 1858 Tratatul de Ia 1811 începutul deschiderii cultu- — 1849 E. A. Poe
Tianjin: deschiderea fronrale spre Occident Tierelor pentru străini 1854 Tratatul de la Kanagawa 1836. Clubul transcendental" 1870 Primul conciliu de la
1845 Anexarea Texasului Vatican: dogma infailibi-
— 1912 EraMeiji 1 848 Goana după aurul Californiei lităţii pontificale 1870 Abolirea feudalităţii 1891 LeonXIH: Enciclica 1889 Constituţia japoneză
Renan novarum — 1 895 Războiul — 1905 Războiul ruso-japonez 1903 Fraţii Wright: primul zbor
Chiiio-nipon 1900 Revolta boxerilor Cu un avion echipat cu motor cu
1911 Republica. Prăbuexplozie Şirea dinastiei manciuPRIMUL RĂZBOI MONDIAL Riene. Sun-Yat-Sen primul 1 936 Semnarea Pactului 1921 Crahul de pe
Wall Street Preşedinte
Anti-Comintern — 1943 Dictatura fas- 1921 Crearea PC chinez Cistă a lui Mussolini
AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL 1925 Acordurile de la 1926 Unificarea Chinei de 1 945 Bombele atomice de la
Locarno Către Tchiang-Kai-Chek
Hiroshima şi Nagasaki 1931 Proclamarea 1 946 Primul ordinator
Republicii 1961 Vietnam 1935 Cucerirea Etiopiei 1 946 Italia devine — 193 8 Războiul ci vil 1949 Proclamarea Repu- 1962 Criza din Cuba
Republică Blicii Populare Chineze 1963 Asasinarea lui J. F. Kennedy
1966 Revoluţia culturală 1989 Moare Hiro-Hito 1989 Alegerea lui G.
Bush 1971 China intră în ONU
1 975 Moartea lui Franco. Restabilirea monarhiei: Juan Carlos I
Index selectiv de nume proprii Abbasizi90, 91 Abelard (Pietre) 108
Abraham 67, 68, 72 Acokasl
Adler 306 Adorno (Theodor) 298 Afrodita 59, 65
Agathias 83 Aix-La-Chapelle 93, 94
Akbar cel Mare 195 Albert cel Mare 116 Alcuin 94
Alexandru cel Mare 30, 44, 46, 48 Allah 85, 86 Alloway (Louis) 305
Ammerling (Franz von) 255 Ampere 249
Anaximandru din Milet 35 Anaximene 35 Andersen (Hans Cliristian) 242
Anjou (Rene d') 133 Annunzio (Gabriele d') 268
Apollinaire (Guillaume) 272, 292, 302 Apolo 49, 58, 67 Aquino (Thomas din) 116
Aragon (Louis) 293 Arago 250 Ares 58
Aretino (Pietro) 139 Ariosto 139, 152
Aristofan39, 61 Aristotel 30, 35, 44, 100, 116 Amauld (Angelique) 188
Artemis 32, 58 Ascott (Muriel) 289 Atena (oraş) 28, 30, 32, 33, 34, 36, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 47, 49,
50, 58, 61 Atena (zeiţă) 45, 46, 58, 65 Aubigne (Agrippa d') 155, 157 B
Babeuf229
Bacchus 59, 65
Bach (Johann Sebastian) 195, 222, 244 Bacon (Francis) 182, 183
Bacon (Roger) 116, 146 Bakunin 281 Balzac (Honore de) 253
Banville (Theodore de) 261 Baptisteriul Arienilor 80 Barbusse (Henri)291
Barca (Pedro Calderon de la). 186 Barres (Maurice) 268, 284
Barth (Kaul) 298 Baudelaire (Charles) 261, 263, 264 Bayle (Pierre) 40, 180, 200, 225
Beaumarchais (Pierre Augustin Caron de) Beethoven (Ludwig van) 238 Belisarie 82
Bellay (Joachim du) 156 Berg (Alban) 276, 307 Bergmann (Ingmar) 309 Bergson (Henri) 269, 281, 282 Berlioz (Hector) 245 Bemliardi (F. von) 286 Bemini (Giovanni Lorenzo) 137,., Bichat211 Blake (William) 235 Blanc (Louis)
248 Bobbio87 Boccaccio (Giovanni) 122, 123, 184 Boileau (Nicolas) 179, 180, 237 Bologna (Giovani) 129, 130, 159 Bopp 251
Borgia (Cesare) 135, 152 Bosch (Hieronymus) 129, 130, 159 Bossuet (Jacques-Benigne) 178 Botticelli (Sandro) 153 Bouchardon (Edme) 212, 214
Boucher (Franşois) 215,216 Boulez (Pierre) 308 ' Bramante 137, 152
Braque (Georges) 272, 273, 301, 302 Brecht (Bertold) 291, 294
Breton (Andre) 293 Broch (Herman) 296 Brosse (Salomon) 186
Bruant 186 Brueghel cel Bătrân (Pieter, zis) 159 Buddha 25, 26, 73, 85, 90, 101
Bude (Guillaume de) 155 BufFon (Georges-Louis Leclerc de) 210,215, Burckhardt (Jacob) 136
Bums (Robert) 208, 235 Butor (Michel) 297 Cabanis (Emile) 230, 232 Cabet (Emile) 248 2aesar 56, 57, 64, 157 t'aesareea (Eusebiu din) 72
Cagliostro 210 ^alicles 42 Călimări 49 "allot (Jacques) 188
: alvin (Jean) 155, 156, 163, 165 tamus (Albert) 294 tanaletto (Antonio Canal, zis) 219, 220 'ardano 161
Larol V l! 9
: arol cel Mare 92, 93, 94 'arpaccio 154 'arpeaux (Jean-Baptiste) 277
assavetes (John) 309 assiodor 80 atari 126 aţo cel Bătrân 59, 61 atullus 60 svali (Antonio) 195 îzotte (Jacques) 206
; hov (Anton Pavlovici) 260 îllini (Benvenuto) 155 ; res 58 Tvanles (Miguel de) 185 zanne (Paul) 270, 271, 272, 301, 302 lampaigne
(Philippe de) 169, 187, 188 Champollion (Jean-Fraii9ois) 251 Chang (dinastie) 26
Chang-Li 26 Charcot (Emile) 286
Chardin (A. Teilhard de) 299 Chartier (Alain) 133 Char (Rene) 293
Chassimo (A. de) 236 Chateaubriand (Rene de) 206, 230,;
Chaucer 134, 184 Chavannes (A. Puvis de) 255 Chenier (Andre) 33, 209
Chirico (Giorgio de) 302, 303 Chomsky (Adam) 300 Chopin (Frederic) 245
Cibele51 Cicero 57, 60, 63, 72, 122, 134
Cimabue (Giovanni) 119, 138 Cimino (Michael) 309 Claudel (Camille) 277, 278
Claudel (Paul) 38 Clovis 79
Cluny98, 99, 104, 109, 163 Cnossos 28, 33 Cobasl
Coleridge 235, 236 Columb (Cristofor) 147 Comte (Auguste) 44, 251, 278
Condillac (Etienne Bonnot de) 204,244 Condorcet (Maurice de Caritat, marchiz de) 202, 205, 225 Confucius 27,
101 Consolamentum 126 Constable (John) 238, 254 Constantinopole 74, 82, 83, 87, 89, 150 Constantin Porphyrogenetul 83 Copan 81 Copemic (Nicolas) 135, 160, 161, 173, 174, Coppee (Franşois) 261 Coppola (Francis Ford) 309
Coran 86 CoreJli (Antonio) 194 Comeille (Pierre) 38, 157, 176, 180, 208 Corot (Camille) 255
Correggio (Antonio Allegri, zis ii) 138, 153 Couperin (Fran9ois) 221 Cousin (Victor)251 Coustou 212,214
Coysevox (Antoine) 187, 214 • anach (Lucas) 160, 164 l Cup°la Stâncii 87
l Curie (Mărie) 288 (Cuvier250 D
L p-Alembert 203, 206, 222, 225 [p'Holbach 204, 206, 224 ' pali (Salvador) 302, 303, 309 palton (John) 250 pante 121, 122 Danvin (Charles) 210, 279, 280, 284 Daunou (Pierre) 230 David (Louis)
238, 243 Deffand (Doamna du) 206 Defoe (Daniel) 207 Degas (Edgar) 269, 271 Deir-el-Medineh 16 Delacroix (Eugene) 219, 243, 244 Della Francesca (Pietro) 138 Delorme (Philibert) 158 Delos 29
Demeter49, 51, 58 Democrit 41 Derain (Auguste) 272 Descartes (Rene) 173, 180, 182, 223 Deschamps (Emmanuel) 239 Deschamps (Eustache) 133
Diaghilev (Serghei) 277 Diana 58 Dickens (Charles) 241, 254 Diderot (Denis) 202, 203, 206, 215, 216, 218, Dilthey281 Diogene40 Dionysos 34, 59 Dominicani 123,124 Dongen (Kees van)
272, 274 Dorgeles (Roland)291 Dorieni 28 Dostoievski (Feodor) 260 Douglas (Gaving) 134 Doyle (Şir Arthur Conan)
256 Dracon 30 Drakkar 96 Drumont (Edouard) 286 Duchamp (Marcel) 292 Dumas (Al.) 239
Dunbar (William) 134 Duns Scot (Jean) 116 Dupre (Charles) 255
Durer (Albrecht) 130, 159, 164, 252 Durkheim (Emile) 285
E Eginhard 92, 95 Emstein (Albert) 288, 302
Eliot (Thomas Steams) 293, 294 Engels (Friedrich) 248, 280, 281
Epictet 41 Epicur40, 41,42, 63 Erasmus 138, 151, 160, 162, 165
Eschil 37, 38 Euclid 49 Euripide 38
Falconet (Etienne) 213, 214 Faraday250
Fatimizi 106 Fenelon (Franşois de Salignac de la Mothe-) Feueurbach (Ludwig) 280 Fichte (Johann) 232 Fidias 45, 58 Fielding
(Heniy) 208 Flaubert (Gustave) 253 Flore (Joachim de) 127 Fontenelle (Bernard Bovier de) 180, 200, 210, Fouquet (Nicolas) 247, 248 Fourier 247, 248 Fournier (Alain) 295 Fragonard (Jean Honore) 216 Franciscani 116, 125 Franklin
(Benjamin) 210 Frazer (Şir James George) 284 Freud (Sigmund) 286 Fulda 93, 94, 95
Gainsborough (Thomas) 220 Galileo (Galilei) 174,209 Gama (Vasco da)
148 Gamier (T.)306
Gassendi (Thomas) 40 Gauguin (PauI)271,272 Gautier (Theophile) 240, 260
Gay-Lussac 250 Gelee (Claude, zis Lorenul) 187 Geoffrin (Doamna) 206
Gericault (Theodore) 238, 243 Gâde (Andre) 296
Giono (Jean) 34 Giorgione 154 Giotto (Antonio) 119, 125, 138
Girardin (Emile de) 246 Girardon (Francois) 187
Girodet (A. L. Girodet de Raucy, zis) 238 Gluck38, 221 Gobineau (A. de) 285
Godard (Jean-Luc) 309 Goethe (Johann Wolfgang von) 38, 64, 161, 209, 234, 236, 237 Gogol (Nikolai Vasilievici) 242 Goncourt (Jules şi Edmond) 258 Gorgias 42 Gorky
(Anton) 303 Goujon (Jean) 158 Goumay 206 Goya (Francisco) 218,219 Grass (Gunther) 296 Greco (Domeniko
Theotekopoulos zis el) 160, Greuze (Jean Baptiste Simeon) 217, 218 Grimm (Jacob şi Wilhelm) 207, 236 Gros (Antoine) 238 Grotius (Hugo de Groot, zis) 181 Guardi (Francisco) 220 Guicciardini (Francesco) 152 Guizot251 Gutenberg
72, 147 H
|Hades 59 iaeckel 287 iala Lojsta 79 iammurabi 10, 14, 15. Iarappa 24 rlatcâiepsut 17 laydn (Joseph) 222 iegel (Georg-Friederich) 233,280, 303 îeidegger (Martin) 282, 299
Heine (Heinrich) 241, 257 Helvetius 204, 206, 223, 224 Hephaistos 59
Heracles 32 Hera29, 33, 47, 58, 59
Heraclit din Ephes 36 Heredia (Jose Măria) 261 Hermes 59
Herodot din Halicamas 39, 52 Hesiod 34 Hestia 59
Hierakonpolis 13 Hoffinann241
Hofmannstahl (Hugo von) 267
Hogarth (Williams) 220
Hokusai 270, 290 Holbein (Hans) 138,160
Holderlin (Friedrich) 233 Homer 33, 34,35,60, 122 Horaţiu (Quintus Flaccus) 61, 63, 64, 157
Houdon (Jean-Antoine) 201, 2 3 4, 2 3 5, 223 Hugo (Victor) 33, 239,290 Husserl (Edmund) 282, 299
Huş (Jan)127 Huysmans (Joris-Karl) 263
Ibsen (Erik) 259 Ierusalim 68, 74, 87, 107 Iman 86
Ingres (Jean Auguste Dominique) 33, 238| Linocenţiu III 124, 125 lonesco (Eugene) 294 Irod 69
Isaurianul (Leon) 89 Iseutll3, 114 Isle-Adam (G. Villiers de) 263 Iisus69, 70, 71,73, 184 Itcho (Hanabusa)198 lunona 52, 53, 57, 58, 59 lupiter 52, 53, 56, 57, 58, 59
Jacob (Max) 302 James (Willow) 279, 289 Jarry (Alfred) 292, 294 Jaspers (Karl) 283 jellinge 96 jocuri olimpice 28 jodelle 157 Joinville 121
Toule (James Prescott) 249 joyce (James) 267, 268, 295, 296 Jil'nger (Emest)291 justiman 80, 81,82, 83
K Kaaba 86 Kafka (Franz) 267, 292, 295
Kahun 13 Kandinsky (Vassili) 274, 277, 307
Kant (Immanuel) 63, 223, 232, 282 Kagel (Mauricio) 308 Keats (John) 241
Kepler (Johannes) 173, 174, 209 Keynes (John-Maynard) 297, 298 Khadija 85
Kierkegaard (Soren) 283, 298 Kipling (Rudyard) 256
Kirchner (Emst Ludvvig) 274, 276 Klee (Paul) 274, 276, 307, 308 Klopstock (Gottlieb) 208
Korin (Ogata) 198 Labnasl Laclos (Choderlos de) 206
Lafayette (Doamna de) 176 Lamarck210,250
Lamartine (Alphonse de) 239
Lamemiais (Felicite Robert de) 240
Lao-Tzâ 26 Laplace211 '• • <! >
Laura 122 Lautreamont (Isidore Ducasse, conte de) 262, Lawrence (David Herbert) 295, 296 La Fontaine (Jean de) 177, 180 La Tour (Antoine Quentin de) 216,217
La Tour (Georges de) 188 La Bruyere (Jean de) 174, 179, 205 La Halle (Adam de) 123 La Motte (Houard de) 180 Leibnitz (Gottfried Wilhelm) 173, 182 Lermontov (Mihail Iurievici) 242
Lescot (Pierre) 158 Lessing (Gotthold Ephraim) 207
Le Brun (Charles) 188 Le Mercier (Jacques) 186 Le Nain (Antoine şi Jules) 187
LeNotrel86\par Le Sage (Alain-Rene) 205
Le Vau (Antoine) 186, 193 Leverrier249 Lenin281,284
Levy-Strauss (Claude) 300 Limbourg (Jean de) 118, 119 Linne (Carl von) 210
Lisip 46, 47, 50 Lisle (J. Leconte de) 261
Locke (John) 182, 183, 184, 200, 22& 225, Lombardus (Petrus) 109 Longfellow (John) 289 Loyola (Tgnatio) 167 Lucreţiu41,60, 63,64 Lully (Jean-Baptiste) 38, 194, 195, 221 Lumiere (Louis şi Auguste) 308 Luther (Martin) 47,
138, 139, 163, 364, 165, Luxeuil 87 Luxor 15 Lydgatel34 Lydos (loan) 83; M
Machaut (Guillaume) 121, 123 Machiavelli (Niccolo) 39, 135, 136, 151 Macpherson 208, 236 u Mahomed85, 86, 91, 196 Maistre (Joseph de) 233 r.].
Malebranche (Nicolas) 181 ' <r". >.!; • /• Malherbe (Fran9ois) 175:<.? / Mallarme (Stephane) 263, 266, 267, 275 ' >iv: Mah-aux (Andre) 296 – U
Manes 73 – M Manei (Edouard) 219, 257, 269, 270:; Mann (Thomas) 259,260.: /
Mansart (Jules Lehardouin-) 186 Manzoni 242 —. /i Marcuse (Herbert) 298» ' Marcus Aurelius 41 Marinetti (Fillipo Tommaso) 274 Marivaux (Pierre
Carlet, zis) 205, 206,225 Marot (Clement) 155, 156 • ' Marş 53, 56, 58
Marx (Karl) 44, 248, 280, 281, 284 Masaccio (Tommaso Guidi, zis) 138, 145
Masson (Andre) 303
Mathieu (Georges) 304
Matisse (Henri) 271, 272, 274, 302 Maupassant (Guy de) 258
Maur (Raban.) 94, 95 Maya 80 Maynard (Francois) 175
Mecca 85,. 86 Medicis (Chatherine de) 158 Medicis (Mărie de) 186, 387, 189
Medici 135, 144, 150, 151, 152, 153, 154 Medina 85, 86
Mehul (Jean) 239 Melanchthon (Philipp Schwarzerd, zis) 138, Endeleev 288 rendelssohn (Friederich) 244
Enzel (Adolph von) Ercur 59 VIerovingieni 79 VTeung (Jean de) 121
Vfichelangelo 137, 152, 153, 154, 190, 192 Vlichelet (Jules) 150, 240 Wignard (Pierre) 188 ilano 83 Illet (Jean-Francois) 255
Ill (John Stuart) 279 finerva 52, 53, 57, 58 ling 84, 130-l32, 196, 197 finkar (Marchiz de) 87 liro (Juan) 302, 303 liron 50 itchell (Margaret) 289 'odigliani (Amadeo) 302 x>henjo-Daro 24
Bholy-Nagy (Tmre) 305, 306, 307 ioise 68 bliere (Jean-Baptiste Poquelm, zis) 61, 177 jolina (Tirso de) 185 ndrian (Piet) 300 net (Claude) 269, 270 itaigne
(Michel Eyquem de) 40, 41, 155, • ntesquieu (Charles-Louis de Secondat: ron de) 201, 202, 204, 206, 224, 225, 237
Monteverdi (Claudio) 33, 194, 195 Montluc (Blaise de) 155, 157 More (Thomas) 166 Motalguatal 81
Mozart (Wolfgang Amadeus) 222 Munch (Edvard) 273, 275 Mutsu-Hito 199,290 Myron 45 N
Nattier217 Nemeş 17 Neptun 56, 59
Nero 67 Nerval (Gerard de) 241
Newton (Isaac) 174, 200, 209, 223, 225, 288 Nicias 46 Niepce (N.) 250
Nietzsche (Friedrich) 202, 283, 286 Nodier (Charles) 239, 241 Novalis 237
O Occam (William) 116
Octavianus 56
Omar 87
Omeyyazii 90, 91 Orleans (Charles d') 133
Orwell (George) 296, 297 Oseberg 96 Ospitalieri 107
Ossian 208 Otto cel Mare 99 Oudry217
Ovidius (Publius Naso) 61, 63 Palenque 81
Palestrina (Giovanni) 195 Palissy (Beraard) 161 Palladiol92, 212
Papin (Denis) 174,211 Pannenide din Eleea 36
Pascal (Blaise) 41, 169, 174, 202, 203 Pastemak (Boris) 297 Patarini 126
Paul (Saint Vincent de) 168, 169 Pavia 83 Peisistrate 30 peiin (Arthur) 309 pergolese 221
Pericle 36, 38, 39, 43, 44, 46 peirault (Charles) 180 perrault (Claude) 186 Peruzzi 153
Perugino (Pietro Vannucci, zis ii) 153, 252 Petrarca (Francesco) 122, 123, 135 Picasso (Pablo) 272/273, 275, 301, 302
Pigalle 214 Pândar 38, 157
Pirandello (Luigi) 294 Piron din Elis 40 Pitagora 36
Platon 42, 43, 44, 72, 76, 134 Plautus 60, 139, 177 Plutarh20, 184
Pluton 59 Poe (Edgar Allan) 263, 289
Polibiu41,49, 53,83 Polictet 45 Pollock (Jason) 303, 304
Popper (Karl) 299 Port-Royal 170, 188 Poseidon 59
Poussin (Nicolas) 187 Pradier (Auguste) 243
Praxiteles 45, 46, 50, 65
Procopiu din Caesareea 82, 83
Protagoras 40, 43 Proudhon (Pierre, Joseph) 248
Proust (Marcel) 268, 269, 295 Prud'hon (Jean) 238 Prudhomme (Sully) 261
Ptolemeu I Soter 48 Ptolemeu II Filadelful 48 Puget (Pierre) 187
Purceii (Henry) 194, 195 Puget (Paul) 187
Puşkin 242 Q Quesnay 204, 206 Quetzalcoatl 127 Quiriga 81 Quraişiţi 85
R Rabelais (Frar^ois) 155, 156, 162, 176
Racine (Jean) 38, 178, 179, 184 Ramadan 86 Rambouillet (Doamna de) 170, 175
Rameau (Jean Philippe) 194, 221 Raffaelo (Sanzio) 137, 154, 187, 238, 252 Ravel (Maurice) 275
Ravenna 80, 93, 122 Remarque (Erich Măria) 291
Rembrandt 189 Renoir (Auguste) 269, 270, 271 Resnais (Alain) 309
Reynolds (Joshua) 220 Ricoeur (Paul) 299
Rigaud (Antoine) 186 Rigaud (Hyacinthe) 188, 217 Rilke (Rainer-Marie) 267
Rivera (Diego de) 302 Robbe-Grillet (Alain) 297, 309 Robert (Hubert)217
Rodin (Auguste) 277, 278 RolandlU
Rolland (Romain)291 Romulus 53, 58 Ronsard (Pierre) 156, 157
Rontgen 288 Rosselini (Roberto) 309 Rossini 245
Rosso 155, 158 Rousseau (Jean-Jacques) 202, 203, 204, 209, 216,223,237 Rubens
(PeterPaul) 33, 186, 187, 189, 190, 216 Rude (Antoine) 243
Sachs (Hans) 133, 138, 139 Sădi Camot 249 Sagan (Francoise) 297
Saint-Hilaire (Geoffroy) 250 Sân Vitale 80, 93 Sant'Apollinare Nuovo 80 Saint-Pierre (Bemardin de) 206 Saint-Simon (Henri de) 246 Salamina 36
Sales (Sfântul Francisc de) 168 Sappho 34, 63 Sargon II 22 Sartre (Jean-Paul) 38, 283, 294, 299
Saţie (Eric) 307 Scarlatti (Domenico) 195, 275 Scarron (Fran9ois) 175, 176
Schellmg 232, 233 Schiller (Friedrich von) 209, 234, 290
Schdnberg (Amold) 276, 307 Schopenhauer (Arthur) 282 Schubert (Franz) 244
Schumann (Robert) 244 Scogan (Henri) 134
Scott (Walter)236 Seneca38, 41, 176 Sfânta Sofia 82, 83, 87
Sfântul Augustm 40, 72, 75, 105, 106, 116, 122, 124, 169, 190 Sfântul Dominic 124; ' Sfinţii Apostoli 82 ';
Sfinţii Sergius şi Bacchus 82 Shakespeare (William) 183, 184, 207, 208, Shaw (George Bernanrd) 259 ' Shelley236,241 '; /
Shin-Tao 197 J^ Shoyo (Toshiro) 290 Sica (Vittorio de) 309 Siegfried 79 Siena (Sfânta Caterina din) 123 Simon (Claude) 297 Siracuza'33,47, 49
Smith (Robert) 305 Soorate 27, 40, 42, 43 Sofocle38 Soljeniţân (Alexandru) 297 Solomon 23, 68, 107 Solon 30, 43 Song84,
101, 102 Sorbon (Robert de) 108, 123 Sorbonna 108, 134, 155, 156, 162, 169, 186, Sorel (Georges) 284 Soupault (Philippe) 293 Spengler (Oswald) 291, 298 Spinoza (Baruch) 181, 182 Stendhal (Henry Beyle, zis) 236, 253, 263
Strasbourg (Gottfiie de) 114, 119 Strauss (David Friedrich) 280 Stravinski (Igor) 275, 276, 307 Strindberg (August) 259 'rî Sue (Eugene) 246 Sullivan 306 Surate 86 Sylla 54, 55
Tacitus (Publius Comelius) 63 Tai-Tsoung 84
Taine (Hyppolyte) 263,279 TalesdinMilet35 Tang 83, 84, 85, 90, 91
Tasso (Torquato) 139,152 Tel-elAmama 13 Templieri 107
Tenochtitlan 127 Teocrit 49,64
Terenţiu60,61, 139
Tespis 35, 37
Teutoni 107 Theleme (Abaţie)162
Theodora 82, 83 Theoderic 79, 80 Theodosiu 67, 73, 76
Thot 11 Tieck (J. L.) 236 Tiepolo219
Titus Livius 52, 61, 63, 64, 176 Tizianol55, 190, 192
Tolstoi (Lev) 260 Toscanelli 147 Tracy (Antoine Destutt de) 232
Trasimah 42 Tristanll3
Troyes (Chretien de) 113,119 TrufFaut (Fran9ois) 309 Tucidide39
Turgheniev (Ivan Sergheevici) 260 Turgot204,206,215,225 Tumer 34, 237, 238
Twain (Mark) 289 Tzara (Tristan) 292
U Uhland241 Urbanii 106 Urfe (Honore d') 175 Uxmal 81
V Valdes (Pierre) 126
Van Dyck (Antoon) 189, 190, 217, 220 VanEyck (Jan)128,129 Van Gogh (Vincent) 270,271 Vasarely304 Văsari (Giorgio) 136, 150 Velasquez (Diego) 191, 192 Venus 52, 59
Vergiliu 52, 63, 64, 72, 100, 122, 134, 209 Verhaeren (Emile) 266,267 Verlaine (Paul) 216,262,264,274 Veraieer (Jan van Delft) 189, 190 Vemet (Horace) 255 Verae (Jules) 256
Veronese (Paolo Catiari, zis) 154, 155 Vespucci (Amerigo) 148 Vesta 57,59 Vigilius 83
Vigny (Alfredde)41,239 Viking 96 Villehardouin (Geoffroy de) 121 Villon (Franşois) 134 Vinci (Leonardoda) 153, 154, 160 Vivaldi (Antonio) 194, 221 Vivaricum 80
Vlaminck (Maurice de) 271, 272, 275 Voltaire (Francois-Marie Arouet, zis) 200, 201, 203, 209, 210, 223, 224, 225, 226 Volta 250 Vulcan 52, 59
W Wagner (Richard) 113, 275, 276 Warhol (Andy) 305, 306 Watteau
(Antoine) 212, 215, 216 Weber (Anton von) 245 Weber (Max) 285 Wedekind
(Franz)291 Weng (Li-Li)197 Wilde (Oscar) 264 Winckelmann212 Wittgenstein
(Ludwig) 299 Wordsworth235,236 Wright (F, L.) 306 Whycliff (John) 127 Xenakis (lanis) 308 Xenofon 39,40, 43 Xochiquetzal 127
Y Young235 Zarathustra 73
Zenon 40, 58 Zeus 34, 45, 47, 49, 59 Zola (Emile) 257, 258, 259, 279
Zurbaran (Francisco) 191 Zwingli (Ulrich) 163, 165
Index selectiv de opere Adagii 138 AdamşiEva 130, 159
Adam şi Eva alungaţi din Paradis 138 Adelchi 242
Adevărul religiei creştine 176 Adio, New York 302 Adoraţia păstorilor 189
Afinităţi elective 235 Africa 122 Afrodita de la Cnidos 46
Aitia 49 Akbar-Nama 196
Alcesta 38 Alexandru cel Mare 178 Amantul Doamnei Chatterley 295
Amazoană rănită 45 Amfitrionul 236
Aminta 139, 152 Amintiri 152 Amintiri despre moarte 114
Amorul sacru şi amorul profan 154 Amor şi Psyche 214 Amor terestru şi amor celest 134
Amphitryo 236 Anabasis 40
Anale 63 Andria 61 idromaca38, 178 lekdota (Arcana Historia) 83 tgelus 255 ii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister 234 dmalele 296 de Austria 387 ^nna Karenina
260 Anotimpurile 159 Jitichităţile Romei 156 inti-During 280 intigona38 intoniu şi Cleopatra 185 Jiul sociologic 285 Anul trecut la Marienbad 309
Apel către nobilimea creştină de naţiune mană 164 Apel către soldat 268 Apocalypse now 309 Apologia lui Socrate 43
Apoteoza lui Homer 33 Apoxyomenos 46, 47 Appasionata239 Arcadia 135
Arhipeleagul Gulagului 297 Armance 236, 253 Armida 221
Amaud în grădina Armidei 217 Arta poetică 179, 265 A şaptea pecete 309 Attalia 178 Attila 176 Augustinus 169 Autoportret 160 Avarul 177
Aventurile lui Huckleberry Finn 289 Aventurile lui Robinson Crusoe 207 Aventurile lui Sherlock Holmes 256 Aventurile lui Tom Sawyer 289 B
Baal 294 Bacchides 60 BaialuiApollol87
Baiazid 178 Bal de la Moulin de la Galette 270
Balada spânzuraţilor 134 Balade lirice 235 Baletul mecanic 309
Baltasar Carlos 192 Balul derbedeilor 309
Banii nu au miros 259 Bărbierul din Sevilla 206, 245 Beata Beatrice 256
Bel-Ami 258 Ben-Hur 289 Berenice 178
Biblia 68,71,108, 127,147,164,166,178,195 Bhagavadgita 51
Blestemul părintesc 218 Bomba atomică şi viitorul lumii 283 Bolero 275
Bolnavul închipuit 177 B ori s Godunov 242
Botezul lui Christos 138 Bouvard şi Pecuchet 254 Brahmana 24
Britannicus 178 Broaştele 3 9 Brutus 63, 202
Bucolicele 64, 100 Bulgărele de seu 258
Buna ziua tristeţe 297 Burghezul gentilom 177, 195 Burgunderuntergang 79
Bustul lui Conde 187 Cabinetul doctorului Caligari 309 Canal Grande 220
Candid 202 Cânţique des creatures 125
Capitalul 248
Capitalul financiar 281
Capitole 136 Captivitatea babilonică a bisericii 164
Cardinalul Nino de Guevara 190 Carol Quintul laMuhlberg 154 Cartea celor o sută de balade 121
Cartea celor patru doamne 133 Cartea cântecelor 241 Cartea imaginilor 267
Cartea inimii cuprinse de dragoste 133 Cartea închisorii 133, 134
Cartea lui Sinuhet 15,23 Cartea mică 119 Cartea mică a înţelepciunii 120
Cartea morţilor 20 Cartea Oracolelor „I Gâng" 26
Cartea Păcii 133 î Cartea schimbărilor 27 j Cartea Bunddenbrook 259! Castelul 267, 295; • Castor şi Pollux 221 Cauciucul 292
Cavalerul, moartea şi diavolul 160 Cavalerul rozelor 267 Căderea 294
Căderea îngerilor rebeli 159 Călătorie în Icaria 248
Călătorie spre vest 132 Călătoriile lui Gulliver 207 Căpitani curajoşi 257
Căruţa cu fin 238, 254 Căsătorie la modă 220
Cea mai bună lume 297 Ce este proprietatea? 248 Cei cincizeci de psalmi 156
Cei patru apostoli 130, 160 Cele patru fiice ale doctorului March 289 Cele patru vise 132
Cele şapte zile de la facerea lumii 139 Cele trei graţii 158, 189
Cele 400 de lovituri 309 Cercul de cretă caucazian 294 Cercetări asupra naturii şi cauzelor bogăţiei naţiunilor 208
Cetatea lui Dumnezeu 72, 106 Chintesenţa ibsenismului 259 Childe Harold 236
Cidul 176 Cifre şi litere 301
Cina cea de taină 154
Cinci mai 242
Cinna 176 CinqMars 187
Ciropedia 40 Ciuma 294 Câinele din Baskerville 256
Când ne vom trezi din morţi 259 Cântece de jale sau cugetări nocturne despre viaţă, moarte şi nemurire 235
Cântecul de plecare 239 Cântecul lui Alexandru 114
Cântecul lui Guillaume 105 Cântecul lui Hildebrand 95 Cântecul lui Roland 105, 114
Cântecul Nibelungilor 119 Cânturile lui Maldoror 262, 263
Clovis 175 Coborârea lui Ishtar în Infern 19 Codul lui Justinian81,89
Colina inspirată 268 Coliba unchiului Tom 289 Comedia umană 253
Comentariu despre epistola către romani 298 Compendium studii philosophiae 116 Compendium studii theologiae 116 Concert pentru piano 308
Condiţia umană 296 Concertele brandenburgice 222 Confesiunea de la Augsburg 138 Confesiunile 72 Confessio Augustana 164 Confutaţio Augustana 164 Consecinţele economice ale păcii 197 Consideraţii asupra cauzelor măreţiei
şi decadenţei romane 224 Consideraţii asupra Franţei 233 Consimţământul de căsătorie la ţară 218 Consolare pentru domnul Perier 175 Contractul social 204
Contrapunct 308 Conversaţii asupra morţii 181 Copilul cu titirezul 218 Corabia beată 262 Corabia nebunilor 129 Corbul 289 Coriolan 185 Corydon296, 'rater Borghese 50 reanga de aur 284 reierul unui copil 303 ritica filosofiei hegeliene
280 'ritica puterii de judecată 232 Critica raţiunii practice 232 'ritica raţiunii pure 232 ritica revelaţiei întregi 232 ritica şcolii femeilor 177 romwell 239 'ronica 72 ronica imperială de la Bamberg 314 ronica mondială saxonă 119
ruciledelemn291 nicişătorul Potemkin 309 uceritorii 296 getări 27, 176 Jtul eului 268 vă place 185 ircubeul 295 irs de filosofie pozitivă 278
vintele unui credincios 240 'adrilogul invectiv 133 D Damnaţia lui Faust 245
Dansatoarea albastră 302 Dansul 272 Dansul celor şapte păcate mortale 134
Dansul morţii 259 Dantelăreasa 189, 190
Dao-de-Ţin 26
Daphne 195
Deasupra învălmăşelii 291 Decameronul 123
De casibus virorum illustrium 123 Declaraţia drepturilor omului 230 De claris mulieribus 123
De contemplu mundi 122 De genealogiis deoram gentilium 123 De Harmonica institutione 101
Dejun 192 De la fundarea Romei 61
De la'Pământ la Lună 256 De laudibus sancta cruciş 95 Demian 295
Demolarea caselor din Pont Notre-Dame 217 Demonii 260
Demonarchia 122 De musica et portibus ejus 95 De Providentia 41
De remediis utrisque fortunae 122 De rerum natura 41, 63 Descendenţa omului şi selecţia sexuală 279|
Despre adevăr, frumos şi bine 251 Despre bătrâneţe 63
Despre căutarea adevărului 181 Despre creşterea copiilor 162 Despre dreptul războiului şi al păcii 181
Despre educarea principelui creştin 151 Despre electrodinamica corpurilor în mişcare
Despre Germania 237 Despre hotarele binelui şi răului 63 Despre interpretarea naturii 202 Despre îndatoriri 63 Despre legi 63 Despre literatură 237 Despre literatură privită în raporturile sale > instituţiile sociale 230 Despre
măgarul de aur 136 Despre mişcările de revoluţie ale corpurilor c ceşti 160 r Despre liberul arbitru 138 Despre natură şi non-fiinţă 42
Despre orator 63 Despre poezia naivă şi cea sentimentală 235
Despre prietenie 63 Despre spirit 224 Despre stat 63
Despre viaţa şi moravurile lui lulius Agricola De vita solitaria 122 De eloquentia 122 Dezrădăcinaţii 268 Dezvoltarea capitalismului în Rusia 681 Diadumenos 45 Dialog cu regele
Robert 115 Dialog despre oratori 63 Dialoguri ale morţilor 179 Diavolul şchiop 205 Dictatus Papae 106 Dicţionar istoric şi critic 180, 200 Dicţionar filosofic
202, 225 Dicţionar prescurtat al suprarealismului 293 Dicţionarul arhitecturii
franceze a secolelor XI-XVI 243
Digresiune asupra Anticilor şi Modernilor 180 Dincolo de bine şi de râu 283 Discobolul 45 Discurs asupra Istoriei Universale 178, 179 Discurs asupra metodei 180
Discurs asupra metodei medievale (Sic et non) 108 Discurs asupra universalităţii limbii franceze Discurs despre mizeriile timpului acesta 157 Discursuri asupra primei
decade a lui TitusLivius 136, 151 Discursuri funerare 178 Discursuri în versuri despre om 202, 225 Discuţii politice, morale şi filosofice în interesul tuturor
oamenilor care îndeplinesc munci utile şi independente 246 Divina Commedia 122, 277 Diviziunea muncii 285 Doamna Crizantema 256 Doamna de la Auxerre 32 Doctor Jivago 297 Doctorul Pascal 258 Documentele postume ale
clubului Pickwick 241 Dogmatica 299 Domnişoara aleasă 256 Domnişoara Siddons personificând muza
tragediei 220 Domnişoarele din Avignon 272, 275, 301 DonCarlos 192,235 DonJuan 177, 222 Don Juan şi Faust 254 Don Quijote de la Mancha 185 Doriforul 45
Două surse ale moralei şi religiei 282 Douăzeci de mii de leghe sub mări 256 Drumul Flandrei 297 Ducele Olivares 192 După amiaza unui faun 266 E
Ecloga 89 Educaţia sentimentală 253
ElDesdichado241 ElDosdeMayo219 Egmont 234
Egloge 122 Elaborarea ideilor în timpul discursului 236
Electra 38 Electricitate şi magnetism 288 Elegii, Mascarade şi Pastorale 157
Elegii romane 234 Elementele psihologiei fiziologice 286 Elogiul femeilor 134
Elogiul nebuniei 138, 151, 160 Emailuri şi camee 260
Emile (Educaţia) 204, 223 Eneida64, 219 Enciclopedia 180, 203, 204, 222, 224
Enigma universului 287 Epigonii 254 Epistolă către Huet 177, 180
Epistulae metricae 122 Epocile naturii 222,225
Epopeea lui Beowulf 95
Epopeea lui Ghilgamesh 23
Erasmus 160 Erecll9
Eroica 239 Esenţa creştinismului 280 Esenţa romanului 290
Eseu asupra intelectului omenesc 183,200,223 Eseu asupra moravurilor 202 Eseu asupra omului 208
Iseuri'de morală şi politică 183 iseuri de psihologie contemporană 263 : ica 181, 182 ica Nicomahică 44 ica protestantă 285
Ryanthe 245 'gheni Oneghin 242 polio (Calvarul lui Christos) 190 Florile răului 261 Formele elementare ale vieţii religioase 285
Frankenstein sau Prometeu modem 236 Fraţii 6 i
Fraţii Karamazov260 Freischuts 245 Friza Panateneelor 46
Furnizoarea 218 Furtuna 154, 185, 194 Furtuni de oţel 291 sificatorii de bani 296 ilia lăptăresei 187 ilie de ţărani
187 interioară 292: st 161,234, 235 Jiile negre 267, ioara 175 ioara Iertării 138 iioara între stânci 154, oaraşi Sfinţii 138 «43 -a 178 eia cu 100 de capete 303
eia îndărătnică 185 jei îndrăgostite 295; ile savante 177 mienologia spiritului 233 imenul uman 299 ierta 122 ' io 239 • e cu adevărul său 294 îndrăgostiţi 295 şi Neantul 299 IIV şi soţia sa
Isabel 192 138 fia bunului simţ 224 • ful 139 'ful în plină meditaţie 189 iarbă 289 itural 202! Epsit218 44 i politica: gânduri despre aplicarea princi-selecţiei
naturale şi eredităţii politice 284 luiNeptun 153 sfinţilor inocenţi 158 • ea lui Christos 138 fermecat 222 iBlancheflorl! 3 Galul de pe agora 50
Gara Saint-Lazare 269, 270 Gargantua 156 Gaspard al nopţii 275
Gelozia 297 Geneza 154
Geniul creştinismului 237 Georgicele 64 Germania 63
Gervaise 258, 259 Gigantomahia 50 Gil Blas 205
Gilles2I5, 261 Gladiatorul Borghese 50
Greaţa 2 99
Grija detaliului pentru pictură 197
Grupul lui Laocoon 50 H
Hamlet 185 Hamza-Nama 196 Heliand 95
Hellenicele 40 Henriada 226 HenricIV185
Henric V 185 Henric VI185
Henric VIII 160, 185 Henric IV jucându-se cu copiii 244 Henric III şi curtea sa 239
Heracles Farnese 50 Heracliada 83
Hercule mânios 38 Herman şi Dorothea 234 Hermes cu copilul Dionysos în braţe 45, 46
Hermes legându-şi sandaua 46 Hemani239 Himere 241
Historikon 82 I lorace 176
Hoţii 235 Hoţii de biciclete 309 Hoţul de foc 262
Istorii 63 Istorii extraordinare 263, 289
Itinerar de la Paris la Ierusalim 237 Itriomfi 122 Ivanhoe 236
Izbânda familiei Rougon 258 Idei asupra istoriei filosofiei umanităţii 209 Idei pentru o fenomenologie pură 282 Idiotul 260
Ierusalimul eliberat 139, 152 Ifigenia în Aulida 38 Ifigenia în Taurida 38 H canzoniere 122 Iliada33, 180,105,219 Imnul lui Aton 23 Imnuri sacre 242
Impresie, răsărit de soare 269. 270 Incantaţiile de la Merselbourg 95 Incendiul Operei din 1781 217 Indiile galante 221 Inelul Nibelungilor 276 Instituţia religiei creştine 165 Instituţiile 81 Insula misterioasă 256 Intermezzo
liric 241 Interpretarea viselor 286 Intrigă şi iubire 235 Introducere la studiul medicinii experimentale 278 Introducţio ad Teologiam 108 Isembart şi Gormont 105 Istoria Angliei
241 Istoria animalelor 44 Istoria Bisericii 80 Istoria celor trei regate 132 Istoria cuceririi Constantinopolelui 121 Istoria eccleziastică 72 Istoria Franţei 150,240
Istoria goţilor 80
Istoria lui Antoniu şi Cleopatrei 219 Istoria lui Pierre Schemihl 236
Istoria Măriei de Medicis 187 Istoria naturală 210 Istoria nenorocirilor mele 108 Istoria oracolelor 180, 200 Istoria rasială a poporului german 298 îmbarcarea
pentru Cytere 216 înainte de răsăritul soarelui 259 înălţarea Fecioarei 190 în căutarea timpului pierdut 268, 269 închisorile mele 264 încununat de vis 267 îndărăt 263 înfrângerea avarilor 83 îngerul albastru 259 în lumina lunii 239
înmormântarea contelui d'Orgaz 160, 190 înmormântarea de la Omans 255 întemeierea metafizicii moravurilor 232 întâlnire de vânătoare la izvorul regelui de
Compiegne 217 întoarcerea Dianei de la vânătoare 216 întoarcerea lui Ulise 33 înţelepciune 264 învăţătura lui Merikare 16 învăţăturile lui Amen-em-
ope 23 J'accuse 257, 258 Jacques Fatalistul 202
Jean Santreuil 269 Jocul apei 275
Jocul dragostei şi hazardului 205 Jocul lui Adam 121 Jocul Sfântului Nicolae 121
Jocurile Patimii 133 Joseph 239 Jouvencel 133
Judecata de Apoi 154 Jupânul Pathelin 133
Jurământul Horâţilor 238 La capătul puterilor 309 La Fonteinne amoureuse 123 La vitanuova 122 ia de anatomie a profesorului. Tan Dayman a 154, 303 ăturile primejdioase 206
enda lui Tannhauser 120 ; nda lui Tristan 113 ământul lui Ludovic XIII 244 ugement du roi
Behaigne 123 lida la Termopile 238 athan sau materia, forma şi puterea unui stat eziastic 183 r evangeliorum 95 rtatea conducând poporul 244 rtatea creştină 164 i Carolini 93 big mân 309 da cu vişini 260 odnicii 242 engrin 276
ui George Graham în cabinetul său 220 ea ca voinţă şi reprezentare 282 de stepă 295 M
Beţii 185 ame Bovary 254 strii cântăreţi din Ntlrenberg 139, 276 dalena pocăită 188 mi liber organi 123 abharata 51 agormy 294 nelele lui Tiresias 292
fred 236 ifestul partidului comunist 248 taua 242 îlecirus 175; lenud301 irii237 în Luther 164 iriul Sfântului Laurent 190 na luminoasă 305: rie şi memorie 269, 281 soleul din Halicamas 47 soleul Mareşalului de Saxa 214
ime41, 177,205 me şi reflecţii asupra comediei 179 istirea din Parma 253 iră pentru măsură 185 Mătrăguna 136, 151 Medeea38, 176
Meditaţii asupra cunoaşterii adevărului şi ideilor 182
Meditafii creştine şi metafizice 181 Meditaţii estetice 272 Meditaţii
metafizice 180 Meditaţii poetice 239 MeinKampf298 Melancolia 160 Memorial 176 Memorii 177, 246
Memorii de dincolo de mormânt 237 Merope 202 Messiada 208 Metafizica 44 Metamorfoza 267,295 Metamorfoze 63 Michael 296 Mic tratat al poeziei franceze 261 Missa Solemnis 239 Misterele Parisului
246 Mitul lui Sisif 294 Mitul secolului XX 298 Mizantropul 177 Mizeriile războiului 188 Moartea lui Sardanapal 244 Moartea lui Virgil 296 Moartea poetului 242 Moarte Ia Veneţia 260 Moby Dick 289 Moise 153
Moise şi monoteismul 287 Monadologia 182 Mormântul lui loan Neînfricatul 158 Mormântul lui Richelieu 187
Motanul încălţat 236 Munci şi zile 34 Musica enchiridias 101 Muspili 95 Mutter Courage 294 Muzică pentru regina Mary 195 N
Nana 258 Naşterea 138 Naşterea lui Odiseu 34 Naşterea lui Venus 153 Natură moartă cu scaun 301
Neamul Rougon-Maquart. Istoria naturală şi socială a unei familii în timpul celui de-al doilea imperiu 258 Neguţătorul din Veneţia 185
Nepotul lui Rameau 202 Nevestele vesele din Windsor 185 Nevoiaşul filosof 225
Nicolas Nickelby 241 Nihongui 90
Nocturnele 245 Noi eseuri asupra intelectului uman 182 Noi istorii extraordinare 289
Noi povestiri crude 263 Notele unui pictor 272
Noua Atlantida 183 Noua Heloise 204 Noul imperiu 267
Noul Organon 182 Novellino (Cento novelle) 121 Nucii din Altenburg 296
Nunta 155,302 Nunta lui Figaro 206, 222
O Oameni din Dublin 268, 295 Oberon 245 O casa cu păpuşi 259 Odaliscă 244 Odă ciocârliei 236 Odă Măriei de Medicis 175 Odă vântului din vest 236
Ode şi poezii diverse 239 Odihna Dianei 216 Odinioară şi altădată 265 Odiseea 33, 59 Oedip la Colonos 38 Oedip Rege 38 O femeie fără importanţă 264 Oglinda saxonilor 119 Oglinda suabilor 119 Olive 156 Oliver Twist 241 Omagii
şi morminte 266 Omagiu lui Pablo Picasso 301 O mie şi una de nopţi 92 Omul aproximativ 292 Omul cu casca de aur 189 Omul revoltat 294
Opera omnia 116
Oraşele tentaculare 267
Oratorul 63 Orbul 33
Orele clare 267 Oreste 37, 38 Orfanul din China 202
Orfeu 135, 194 Orfeu şi Euridice 221 Organon 44, 100
Originea cunoştiinţelor umane 224 Originea speciilor prin selecţie naturală, sau păstrarea raselor favorizate
în lupta pentru existenţă 279 Originea tragediei 284 Originile 61
Originile Franţei contemporane 279 Originile magice ale regalităţii 284
Orlandofuriosl39, 152 Orologiul celor trei graţii 214 O sută şi o sută de pagini ale cărţii lui Gabriele d'Annunzio, tentat să
moară 268 Othello, maurul din Veneţia 185 O zi din viaţa lui Ivan Desinovici 297
Pantagruel 156 Paradisul pierdut 184
Paradisul regăsit 184 Paralele între Antici şi Moderni 180 Parsifal 113, 119, 276
Pasquinate 139 Patima din Arras 133
Patruzeci de miracole de la Notre-Dame 133 Paul şi Virginia 206 Pavilionul bujorilor 132
Pavilionul canceroşilor 297 Pălăria de pai 189 Păreri asupra educaţiei 183
Pasărea de foc 2 77 Pastorala 23 9
Patetica 239 Patru cvartete 294 Pământ devastat 293
Pământul 258 Păsările 39 Păstrăvul 244
Pe aripile vântului 289 Pe frontul de vest nimic nou 291 safe de vânătoare 217 erinajele 267
erinajul lui Carol cel Mare 105 lelopa 33 iktismaton (De aedificiis) 83 şii37 carul
din Islanda 256 ites heures de Notre-Dame 119 ruşka 277 losophiae naturalis
principia mathematica : orii cubişti, meditaţii estetice 302 rot lunaire 276
: a 152, 153 ilogii 177 r"en-Lu! 02 ; area voluntarilor (Marseillaise) 243 nbarea de dimineaţă 221 Ibări şi interioare 26]
Gere adusă regelui 134 geri din dragoste 119 a Meduzei 243 rta infernului 277 ne antice şi modeme 239 ne barbare 261 • ne în proză 262 ne saturniene 264 ica 44 rieşi adevăr235
: ii 266 iica 43 : ica rezultată din Scrierile Sfinte 179 eucte 176
• etul Annei de Austria 187, 189 • etul artistului în tinereţe 295 • etul ducelui Olivares 192
• etul Elenei Fourmet 189 • etul Isabelei Brandt 189
• etul lui Dorian Gray 264 • etul principelui Don Carlos 192 etul lui luliu II 154 etul regelui stând în picioare 192 ighezu! 301 irile Franţei 217 stea lui Sinuhet 15, 16, 23 ste de
iama 185 ştirea lui Graal 113 ştiri ale celor Douăsprezece turnuri 197 ştiri crude 263 fti 177,237,242 Prelegeri de filosofia istoriei 233
Preludiu la după amiaza unui faun 275 Premoniţia războiului civil 303
Preţioasele ridicole 177 Prietenul oamenilor (Tratat asupra populaţiei) Primăvara 153 Principele 135, 136, 151 Principesa de Cleves 177
Principii ale filosofiei viitorului 280 Principii ale Geologiei 250 Principiile filosofiei dreptului 233 Principiul federativ 248 Principiul poeziei 289 Prinţul de
Hamburg 236 Privighetoarea din Wittenberg 139 Procesul 267, 295 Profesorul Unrat 259 Prologul 36 Prometeu 37, 234 Prometeu descătuşat 236 Protagoras 43 Provinciale 169, 170, 176 Proza limbii vulgare 135 Psihologia concepţiilor
lumii 283 Psihopatologia vieţii cotidiene 287 Punct şi linie în raport cu suprafaţa 307 Purana 51 Q
Quaestio de aqua et terra 122 R
Rafael şi Fornarina 244 Ramayana 51 Ramcharitmanas 196
Răpirea Sabinelor 153 Răsura 234 Război şi pace 260
Războiul lumilor 256 Recensământul de la Bethleem 159
Recepţia ambasadorilor la Veneţia 154
Reculegerea de la Mirgorod 242
Reflecţii asupra imitării operelor de artă ale Greciei 212
Reflecţii asupra violenţei 284 Reflecţii despre Longinus 180 Regele Arthur 195 Regele ielelor 244
Regele Lear 185 Regrete 156 Relatare despre quietism 179
Religia şi limita bunului simţ 232 Rene 230, 236
Republica 42, 43 Reruni vulgarium fragmenta 122 Res Gestae Saxoniae 100
Retractări 72 Reuniune pe terasă 216
Revizorul 242 Richard III 185 Richard, Inimă de leu 221
Ridicarea pe cruce 189 Rig-Veda 24, 25 Rinocerii 294
Râsul 282 Rodogune176
Roma oraş deschis 309 Roman comic 176 Romanţe fără cuvinte 264
Romanul experimental 257 Romanul lui Alexandru 113
Romanul Trandafirului 121, 123 Romeo şi Julieta 185 Rond de noapte 189
Roşu şi negru 253 Rugăciunea lui Wessobrunn 95 Rugătoarele 37
Sabinele 238 Salammbo 254 Samara sau demonii nopţii 241 Sân Giorgio Maggiore şi vama Veneţiei
220 San-Tsai-Tu-Husei 132 Satir odihnindu-se 46 Satira meseriilor 16 Satire şi Epistole 61 Săracul Henri 119 Sărbătoarea primăverii 277 Sărbătorile galante 275 Sărutul 277
Scene din viaţa lui Christos 138 Schiţă a filosofiei cosmice 289 Schiţă a unui tablou istoric al progreselor spiritului uman 205, 225 Sclav înlănţuit 153 Scrisoare către Academie 179
Scrisoarea vizionarului 262 Scrisori 122, 176
Scrisori ale unui regalist savoiard 233
Scrisori asupra literaturii recente 208
Scrisori despre dogmatism şi criticism 232 Scrisori despre educaţia filosofică şi estetică a omului 235
Scrisori despre orbi 202 Scrisori engleze 201, 202 Scrisori persane 201 Secolul lui Ludovic cel Mare 180 Secolul lui Ludovic XIV 202 Seducătorul din Sevilla şi oaspetele de piatră 185 Sein und Zeit 282 Sensibila 236 Sentinţele
109, 112, 135 Septuaginta 69, 71 Serile la Saint-Petersburg 233 Sfaturi către fiul său Marcus 61 SfântaTreimel90 Sfântul Francisc primind stigmatele 125, 190 Sfântul Hieronymus 130
Sfântul loan Botezătorul 190 Sfântul Martin şi cerşetorul 190 Simonetta Vespucci 153 Sindicii postăvarilor 189 Singurătăţi 261 Siracusanele 49 Sistem
de politică pozitivă 278 Sonete către Orfeu 267 Sonete pentru Elena 157 Soţul ideal 264 Speranţa 296 Spre o arhitectură 307 Spiritul capitalismului 285 Spiritul legilor 201, 225 Statuia ecvestră a ducelui Francesco Sforza 153 Statul
evreiesc 286 Strana 179 Străinul 294 Strigătul 273, 275 Structura logică a lumii 299 Structuri 308
Suferinţa din dragoste 217 Suferinţele tânărului Werther 234 Suflete moarte 242 Sume 116 Suprarealismul şi perioada postbelică 292 Surorile Linley 221
Swann 268 Systema naturae 210 Şase cărţi asupra mişcării corpurilor cereşti 135 Şase personaje în căutarea unui autor 294 Şcoala bărbaţilor 177 Şcoala de bârfa 208 Şcoala de la
Atena 154 Şcoala femeilor 177 Şeicul el Beled 22 Ştiinţa logicii 233 Tabel periodic al elementelor 288 Tabelul de principii originale 102
Tannhauser276 Tantra51, Taraş Bulba 242 Tartuftel77 Tată de familie 202 Tebaidal78 Telemaque 179 [Teogonia 34 Teoria armoniei 276 Teoria generală a artelor frumoase 252 Teoria matematică a fenomenelor electrodina-l mice
dedusă doar din experienţă 250 reorie generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor 297 Testament 125 'extele piramidelor 20 [extele
sarcofagelor 20 ae chevy chase 134 he nutbrown maid 134 maioş 43 teşiBerenice 176 nara şi moartea 244 lărul pictor 190 alysia 49 e age of reason 223 [omas Morus 160 ana îndrăgostitului 234 oşarul 296 h? De la Belvedere 50
em şi tabu 287 Igicele 157 Tratat asupra guvernării civile 183
Tratat asupra toleranţei 202 Tratat despre armonie 221
Tratat despre conducerea familiei 135 Tratat despre conice 176 Tratat despre educarea tinerelor fete 179
Tratatul asupra universului lui Ptolomeu şi 0<| pernic 174 Tratatul despre ceremonii 83 Trei cântece de Charles d'Orleaus 275 Trei poeme de Fraii9ois Villon 275 Trepte 297
Tres riches heures du duc de Berry 118, 119 Trista istorie a onorabilului David, odinioar, arhiepiscop de Saint-Andrew 134 Tristele 63
Tristram Shandy 208 Triumful morţii 159 Troienele 3 8 Trofee 261 Tumul
luminos 305 Tumul spaţio-dinamic şi cibernetic 305 Ţăranul din Boemia 133 Ţesătorii 259
U Ubu rege 293, 294 Ulise în insula feacilor 33
Ulise ridiculizându-l pe Polifem 34 Ultimele poeme 261 Ulysse 268, 295
Un anotimp în infern 262 Un câine andaluz 309
Un erou al timpurilor noastre 242 Universul 36 Un om liber 268
Un zar aruncat nu va desfiinţa hazardul 266 Vas în furtună 237 Vasul fantomă 2 76 Vedele 24
VederedinDelftl89 Veghea lui Finnegan 295 Venus din Milo 50 Vergiliu travestit 176 Viaţa lui Christos 280
Viaţa lui Dante 122 Viaţa Marianei 205 Viaţa Sfântului Francisc 136, 138
Vicleniile lui Scapin 177 Viespile 3 9
Vieţile arhitecţilor, pictorilor şi sculptorilor 150 Vicarul din Wakefield 208 Victoria din Samotrace 50
Vindecarea nebuniei 129 Visul lui Dante 256
Visul unei nopţi de vară 185 Vita Caroli 92, 95 Vânătoarea de mistreţi 217
Vânzătorul de apă de la Sevilla 192 Vârsta inocenţei 220 Voinţa de putere 283
Voltaireaşezat215 Vulgata 71, 72, 166 W
Wallenstein235 Waltarius manufortis 100 Wilhelm Teii 235, 245 Yong-La-Ta-Tien 131 Yororit-Suryo 90 Yvainll9 Zadig 202 Zaira'202 Zero şi infinitul 296
Index de noţiuni l capella 195 Academie 43, 94 Academism 131, 255 ^ction-painting 304 Afacerea pancartelor 155 ^gora31,37, 50, 60 Ibigenzi 126 nglo-saxoni 99 ntropocentrism 253, 282 ntropomorfâsm 18 jhitectură 306
rhitectură benedictină 98 rhitectură bizantină 82, 89 rhonte basileus 28 ristocraţie 30, 55 nagnaci şi Burgunzi 134 rsnova 123 1a carolingiană 93-96
tcisterciană î 09 [ta coptă 74 tafatimidă 103 ta gotică 11l-l12, 117-l18 ta
irlandeza 87 jtaMing! 31, 197-l98 |taottoniană99-l01 i paleocreştină 73 fă
pentru artă 260-261 i romanică 103-l05 fasong 101, 102 : vikingă 96 lărung 223. 233
B 193,211 haus 307 |le 30, 31,42 ism 26, 70, 73, 90, 101, 102, 199, 290 pla credincioşilor 177 f 86
Cantate 194, 195 Cartezianism 180 Catari 126
Cearta dintre Antici şi Moderni 175, 180 Cearta investiturilor 105-l06
Cele dintâi sate 1l-l2 Celedintâi scrieri 10-l1 China Song 10l-l02
China Tang 83-85 Ciclul arthurian 113, 139
Cinematografie 308-309 Cinism 40 Cinquecento 135, 153
Cântec coral 101 Clasicismul de la Weimar 209, 234 Club transcendental 289
Colbertism 206 Comunism 248
Compoziţie aleatorie 308 Concerto 194 Conciliu] de la Basel 126
Conciliul de la Konstanz 126, 127 Conciliu! De la Niceea 74, 89
Concordat 230 Concordatul de la Worms 106 Confucianismul 27, 199
Consulat 229 Contrapunct instrumental 101 Corifei 35
Cruciade 106-l07 Cubism 272-273, 30l-302
Cultul antichităţii 193-l94 Cultura burgheză 252 D
Dada 292 Daoism 27 Darwinism 279 Deme 30 Democraţie 3 O Devotio moderna 120 Dialectică 43, 233 Dieta de la Augsburg 164, 165
Djihad 86, 87 Dolce stil nuovo 121
Doxa 43
Drept canonic 108
Drepturile naturale 184 Drepturile omului 230
Drip304 Dumnezeu 279, 280, 298, 299 E
Ecclesia 31,70, 75 Educaţie 204 Eisphora 36
Electricitate 249-250 Epicureism 41, 42
Episteme 43 Epoca Mmg 130-l32,196-l98 Epoca Nara 90
Epopeea 34 Epos 34
Era Meiji 290 Erezii 71, 72 Eristic 40
Ermetism 293-294 Existenţialism 299 Expresionism 273-274, 291
Fenomenologie 282, 299 Fiinţă 282-283 Filosofia Ming 132, 197 Filosofia socială 284 Filosofia Song 101 Fotografie 250 Fovism 27l-272 Francmasonerie
226 Futurism 274 Genos 29 Germania ottoniană 99
Gândirea rasistă 285-286 Gotic 11L 112, 117-l18
Gravură 130 Gravura pe lemn 130, 197 Grupul celor 12 296
H Hadith 86 Haikai 199 Hegira 85 Heliaia 31 Homoioi 37 Hussism 127 Iamb 34 Iconoclaşti 89 Iconoduli 89 Idealul naturii 204 Ideologi 230
Imperiul aztec 127 Imperiul bizantin 81, 87 Imperiul carolingian 92 Impresionism abstract 303 Impresionism 269-270 Inchiziţie 126, 166
Intelectual 230-231 Islam 85, 86, 90, 102, 106 Jainism 26 Jansenism 169-l70 Jocurile de Paşte 95 Jocurile din Vinerea Sfihtă 95
K Kabuki 199 Koine 47 Lake School 235
LateranoIV 124 Libertate economică 206
Lied 114, 120,244
Lingvistică 300
Litografie 234 Literatură medievală 94-95,100,105,113-l14,
— 123, 132-l34 Literatură ottoniană 100 Literatură populară 256 Literatura Song 102 Logos 36, 41 M
Maieutică 43 Mal du siecle 229-230 Marea Schismă a Occidentului 126-l27, 145
Marea Uniune Naţională a Muncii 247 Marele Orient 226
Marxism 248, 280-281 Materialism 232, 280 Megaron 50
Meistergesang 133, 139 Minnesang 114, 120, 121, 132
Minuscula carolingiană 94 Modernitate 26l-263 Monade 182
Monarhie 30, 47 Monarhia din Iulie 245, 252, 253 Monoteism 68
Morală 182 Muzică serială 308
Musulman 86 N • Nabis 271
Naturalism 256-260 Naţionalism literar 268 fetură 181,204 Jazarean 252 leo-confucianism 102 reo-plasticism 300 tew Harmony 247 irvana 26
ominalism 116-l17 omos 29 oul roman 297: >uvelle vague 309 O Ţlinzi literare 119 igarhie 30, 43 iul cinstit 175 'Art 304 era 194 era bufa
221 iş-templu 80, 81 linul corintic 31,49 'inul doric 31, 47, 49 anon 44 berg 96 Parados 35 Parnasse 260-261
Patarini 126 Patimi 133, 184
Peplos 46 Perioada Edo 198 Pictura romantică 237-238
Pleiadă 156-l57 Plutocratic 30 Polemos Dike 36
Polis 30 Politeia 30
Politeism 67, 72
Politică 184
Pop'Art 305-306 Porţelan 198
Porţelan de Sevres 215 Post-gotic 128 Post-impresionism 270-271
Pozitivism 251, 256 Prerafaelit 255-256 Presa secolului al XlX-lea 245-246
Proto-renaştere 136-l39 Psihologie 286-287
Q Quatrocento 135, 145, 153 R
Rasism filosofic 298 Raţiune 200, 207, 223
Răscoala Nika 82 Războaiele medice 36 Ready-made 292
Realism 253-255 Reconquista 143 Reforma cisterciană 109
Regatul lombard 83 Regula benedictina 98
Regula lui Colomban 87 Religia aztecă 81, 127 Religia maya 80, 81
Religia primitivă 284 Renaştere 128, 130, 136, 137, 150-l62
Revoluţie 229, 233 Rochdale 247 Rococo 193,21l-222
Romanic 103-l05 Roman pastoral 135 Roman politic 296-297 Roman poliţist 256 Roman trăit 2 95-2 96 Roman-foileton 246 Romantism 204, 233-245
Saint-Simonism 246-247 Saloane 206
Samsara 25 Scepticism 40 Scolastică 108-l09, 150, 151, 224
Serile de la Medan 263 Sharia 86 Shogun 198, 199
Silogism 44 Simbolism 264-267
Sinodul de la Quierzy 95
Sinodul de la Whitby 88
Sissytion 37 Societate 184
Societate medievală 115 Sofism 42 Spania musulmană 92
Spiritualism 232-233 Spleen 261 Stampa japoneză 270
Stat 184, 204 Stat industrial 246
Stijl 300 Stil Jellinge 96 Stoa41,61
Stoicism 40. 41 Şturm und Drâng 209, 234
Sukhavati Sume Suprarealism 292-293, 302-303 Symmachas 37
Şcoala de la Barbizon 255 Şcoala de la Chicago 306 Şcoala de la Frankfurt 298
Şcoala de la Miţo 199 Şcoala de la Shingaku 199
Şcoala pragmatică 289 Ştiinţele umaniste 251, 284 Ştiinţele naturale 250-251, 280, 287-288
Tabemaclu 68 Tablele de legi 68 Teatru muzical 308 Teatru No 199 Tiranie 30
Tânăra Germanie 254 Transsubstanţiune 164 U Universităţi 107-l08, 116, 123
Vechiul Regim 205, 230 W Wallburg 79 Wake-language 295 Wissenschaflehre 232
Zero 24 CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE 5 CAPITOLUL l ANTICHITATEA 7
SECŢIUNEA A ORIGINILE: CIVILIZAŢIILE ORIENTULUI APROPIAT ŞI ALE ORIENTULUI 9
I. UNITATEA ŞI DIVERSITATEA CIVILIZAŢIILOR ORIENTULUIAPROPIAT 9
Tipuri descriere 10
Cadrul: lumea rurală şi primele aglomerări urbane 11
Societatea 14 Structuri politice 17
Religiamesopotamiană 17 Religia egipteană 19 Aspecte intelectuale şi artistice 21
II. LUMEA ORIENTALĂ 24 India 24 China 26
SECŢIUNEA B LUMEA GRECO-ORIENTALĂ ÎNTRE SECOLELE VI-l î. Hr 28
I. LUMEA GREACĂ 28 1.1. Grecia arhaică a secolelor X – VI î. Hr – 1.1.1. Organizarea politică 29 ~ 1.1.2. Evoluţia artistică 31
Literatura 33 Filosofia şi religia 35,; 1.2. Grecia clasică a secolelor VI – V î. Hr 36 1.2.1.
Organizarea politică 36 : 1.2.2. Înflorirea gândirii: literatura 37 1.2.3. Înflorirea gândirii: filosofâa 40 1.3. Marile şcoli filosofice 40
Stoicismul 40 Epicureismul 41 Sofismul 42 1.4. Evoluţia artistică 44 1.4.1. În Grecia clasică, două
perioade vor delimita operele şi artiştii: 44 1.5. Grecia elenistică 47 Monarhia: o nouă organizare politică 47JJ
Dezvoltarea intelectuală 481 Artele 49Î II. LUMEA ORIENTALĂ 51 [
India 511 Arta " 51
ECŢIUNEA C OMA, RUPTURA ŞI CONTINUITATE 52 I. ÎNTEMEIEREA ROMEI ŞI REGALITATEA 52
Etruscii 52 Perioada regilor legendă şi realitate 52 H. REPUBLICA (509 – 27 î. Hr.) 54 2.1. Noile instituţii 54
Magistraturile 54 Senatul 54
Adunările populare 54 Categoriile sociale: de la plebe la ordinul ecvestru 55 Evoluţia politică spre Principat 55
Artele şi literatura 59 2.4.1. Pătrunderea elenismului 59 " 2.4.2. Importanţa urbanismului: instituţia jocurilor populare (ludi plebei) 60 2.4.3. Principalele perioade ale producţiei literare 60 2.4.4. Arta ' 64
H. TEME DE REFLECŢIE 66 Roma, moştenitoare a civilizaţiei greceşti 66
Originalitatea romană 67
Roma între păgânism şi creştinism 67
ORIGINEA ŞI PROPAGAREA CREŞTINISMULUI 67 Originile 67
Hristos 6S Predica de pe Munte 6S COMENTATORII 72™
EREZIILE 72 VII. EXPRESIA ARTISTICĂ 73 Arta paleocreştină 73
Arta coptă 74 VIII. ORGANIZAREA 75
Biserica primitivă 75 Monahismul 75 Episcopul de Roma 75
; IX. TEME DE REFLECŢIE 76 Creştinismul, sfârşitul culturii antice? 76
Monoteismul creştin, ultimul stadiu al filosofiei greceşti? 76 Creştinismul, religie contra stat? 76 CAPITOLUL 2
EPOCA MEDIEVALĂ 77 SECŢIUNEA A EVUL MEDIU TIMPURIU 79
I. POPOARELE GERMANICE ŞI CULTURA LOR ÎN JURUL ANULUI 450 79 Arhitectura 79
Literatura 79 II. EPOCA MEROVINGIENILOR 79 Arta: miniaturile 79
Arhitectura 80 Literatura 80
III. AMERICA: CIVILIZAŢIA MAYA 80 Calendarul şi influenţa sa filosofică 80 Religia '. '. 80
Organizarea politică 81 Arhitectura 81 IV. IMPERIUL BIZANTIN 81
Rolul legislaţiei 81 „Verzii" şi „Albaştrii": strămoşii partidelor politice 82 Arhitectura 82
Scriitorii-istorici 82 La marginea imperiului: regatul longobard 83 V. CHINA DINASTIEI TANG 83
Arhitectura 84 Sculptura 85 VI. ISLAMUL 85 6.1. Mahomed 85 n~T~T*f~*s*j®&? ^
— S? S? J ^ «. : "^ O oA: P VO i~» -•:' *-?" -
— Wl ^^ – «. ~ N^, ^
: °^ °^ O5P oc ™ _
/^ «3j ^ ^ 2ş|o —< •! '• l: 1 • £/M 1 II ş j: U 1
11: N -;:! 1 1 O £5: W : ': ': W ': ': '•
:' ^ • •; Q •;:; • : W:
; • s:;:; to : C: nj
I ^: S! /-: /:5f • o ca LU: •: •: 03 g S ^-» – co.
O • a
•: ^': ' 'Sh: S; s: • ':' 'c -: C ş • ' > «J:;: • ' • =-: t<; cj <. O:; ^3
• a % S <" S -: -: f
— *o • — L r~* M-» 1 >~^ '-^j • ' ' • CTf
W S <U: ff? • — Y g ^ B S s • • • •; • • î
& S 73: «J
O ' I 3 «^ £ ^-:;: -; • • c îâall IUI/in î/ Plfllifâât
! ^ gg s ^-g^; ^ 00 <ş ^ fcj H_- — O j; >n I ăi
II! 5 O.b 3 i £$8 3. Lii;
— Fvj ^ ' s ^ ^ ^ — Î? -: «n 1/lf 1? S; g/Ijf/
^5||j 1 • * «o vo w — ^ ^ ^ x ~ ie gl/ ^ g Ii 1
; "o • < ^;» •: f"1 i ^~< C^ :' < ff S S:'
; g (V 2 f-s g; • £ 5 a o S cd.; 3Sod ^ ^ ş S «"d ^| ^IHtl
^ ş s g ^ i < £ e f s fe 'K3 tţ 3
• J s —• -^ & – -•, – - '• ' – w ^ ' ^ "° " £^ 5 -» S ^ – - -
— -"^. /r. – ^. R >' op S 0^^^^'fN, - III. CHINA DINASTIEI SONG 101 3.1. Pictura 101 3.2, FiIosofia 101 j 3.3. Literatura 102 f IV. ISLAMUL FATIMIZILOR 102 (4.1. Aita 103 i V. ARTA
ROMANICĂ 103, ţ 5.1. Un concept al secolului al XlX-lea 103 j 5.2. Sculptura şi pictura 104 |. 5.3. Evoluţia sentimentului religios 105 r; 5.4. Literatura 105 i VI.
CEARTA INVESTITURILOR: PUTEREA TEMPORALĂ J ÎMPOTRIVA PUTERII SPIRITUALE 105
$. VII. CRUCIADELE 106 1 VIII. VIAŢA INTELECTUALĂ ŞI RELIGIOASĂ 107 Universităţile 107
Scolastica' 108 Reforma cisterciană 109
Catedralele 109 Literatura 113 SECŢIUNEA D
SFÂRŞITUL EVULUI MEDIU 115 I. SOCIETATEA MEDIEVALĂ 115 II. EVOLUŢIA CULTURALĂ ŞI ARTISTICĂ 116
Paris, centru al culturii europene 116 Arhitectura – Catedrala gotică 117
Sculptura 118 Pictura 118 Literatura '. 119
Germania 119 Franţa 121
Italia 121 Muzica 123 Biserica 124
III. AMERICA PRECOLUMBIANĂ 127 3.1. Imperiul aztec 127 SECŢIUNEA E SPRE UMANISM 128
I. EVOLUŢIA ARTELOR 128 1.1. „Post-goticur 128 Pictura 129
Artele grafice 130 II. CADRUL POLITIC (CHINA) 130 Artele şi ştiinţele 131
Filosofia şi literatura 132 Muzica 132 III. EVOLUŢIA GÂNDIRII 132 3.1. Literatura 132
Germania 132 Franţa 133 3.2. Începuturile umanismului 134
Caractere generale 134
Literatura umanistă italiană 135
Revoluţia lui Copernic 135 Umanismul politic: Machiavelli 135 3.3. Proto-Renaşterea '. 136
O nouă manieră de a concepe lumea 136 Arhitectura 136 Sculptura 137
Pictura 138 Literatura 138 ? ITOLUL 3
IPURILE MODERNE: 141 icTIUNEAA [LANŢUL DE LA SFÂRŞITUL SECOLULUI XV 143 f. SITUAŢIA POLITICĂ,
ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ ÎN EUROPA LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XV-LEA 143 1.1. Situaţia politică 143 Europa Occidentală 143
Europa Centrală şi Italia 144 Europa Orientală 144 1.2. Situaţia economică şi socială 144
L SITUAŢIA RELIGIOASĂ ŞI INTELECTUALĂ A EUROPEI LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XV-LEA 145 Biserica 145
Evoluţia culturală 145 I. MARILE INVENŢII 145 Maritime 145
Militare 146 «; 3.3. Tiparul 146 IV. DESCOPERIRILE MARITIME DUPĂ 1492 147
Lumea cunoscută şi comerţul în secolul alXV-lea 147 Cristofor Columb (l451 – 1506) 147 4.3. Amerigo Vespucci 148 4.4. VascodaGama 148
SECŢIUNEA B RENAŞTEREA 150 s I. CARACTERISTICI GENERALE ALE RENAŞTERII ŞI
| UMANISMULUI EUROPEAN 150 l 1.1. Umaniştii 150 l 1.2. Spiritul umaniştilor 151 ; II. UMANISMUL ITALIAN 151 2.1. Umanismul şi literatura de la sfârşitul
secolului al XV-lea 151 ' 2.2. Artele 152 1 III. RENAŞTEREA ÎN AFARA ITALIEI 155 j 3.1. Franţa 155 *, ' 3.2. În afara Franţei 159
Progresul ştiinţei 160 Concluzii '. 161
SECŢIUNEA C REFORMA 163 I. CARACTERE GENERALE 163 iJL REFORMELE 164
^ 2.1. Martin Luther 164 tţ 2.2. Zwingli 165 p; 2.3. Jean Calvin şi predestinarea 165, 2.4. Anglicanismul 165 It. III. CONTRAREFORMA 166 ţ, 3.1. Iniţiativele papalităţii 166,1 3.2.
Acţiunea Ordinelor 167 3.3. Bilanţul Contrareformei 167 SECŢIUNEA D
EVOLUŢIA SOCIALĂ A FRANŢEI ÎNTRE 1610 ŞI 1715 169
I. RENOVAREA RELIGIOASĂ 169
Operele: învăţământ, asistenţă 169 Jansenism şigalicanism 169
II. EVOLUŢIA MORAVURILOR 170 III. CURTEA ŞI SOCIETATEA MARELUI SECOL. 171 Curtea 171
Societatea: cler, nobilime, burghezie, ţărănime 171 SECŢIUNEA E MIŞCAREA INTELECTUALĂ DIN EUROPA ÎN SECOLUL
ALXVII-LEA 173 I. MIŞCAREA ŞTIINŢIFICĂ ÎN EUROPA 173
Caracteristici generale 173 Progresul ştiinţelor 173j II. MIŞCAREA LITERARĂ ŞI FILOSOFICĂ DIN EUROPA 1741 2.1. Franţa
1741 Caracteristici generale 1741
Preclasicismul 175 Literatura sub domnia lui Ludovic al X! Y-lea 177 Gândirea filosofică 180 ' "2.2. În afara Franţei 181 2.1.2. Olanda.' 181
2.2.2. Germania 182 •;' 2.2.3. Anglia 182 2.2.4. Spania 185 III. MIŞCAREA ARTISTICĂ ÎN EUROPA 186 3.1. Franţa 186 3.1.1.
Arhitectura şi arta grădinilor 186 3.2.1. Sculptura 187 3.1.3. Pictura şi gravura 187 3.2. Ţările de Jos 188
*'• 3.3. Spania.: 190 Anglia 192 Arta barocă 193 1 3.6. Arta clasică 194 l. 3.7. Muzica 194
INDIAMOGULILOR 195 Artele plastice 196
Literatura 196 CHINA MANCIURIANĂ 196 X 5.1. Politica 196
Artele la sfârşitul dinastiei Ming 197 Erudiţi şi oameni de ştiinţă 197 China Qing ' 197
I JAPONIA 198 6.1. Politica 198 Artele în timpul dinastiei Tokugawa (1603 – 1868) 198
Literatura 199 Ştiinţele şi filosofia 199 Religia 199
SECŢIUNEA F EVOLUŢIA CULTURALĂ A SECOLULUI AL XVIII-LEA 200 I. MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN FRANŢA 200
Influenţa scriitorilor englezi şialuiBayle 200 Spiritul filosofic 200
Primii filosofi 201
Scriitorii 205
Economiştii fiziocraţi 206 Rolul saloanelor 206
II. MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN AFARA FRANŢEI 207 Influenţa franceză 207 Literatura engleză 207
Aportul german 208 III. MIŞCAREA CULTURALĂ ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA: ŞTIINŢELE ŞI ARTA 209 3.1. Mişcarea ştiinţifică 209
Caractere generale 209 Fizica 210
Ştiinţele naturale şi biologice 210 Chimia 211 3.2. Artele 211 Caractere generale 211
Arhitectura şi arta grădinilor 212 Sculptura 214
Mobilierul şi decoraţia 215 Pictura 215 Muzica 221 3.3. Teme de reflecţie:
CAPITOLUL 4 EPOCA CONTEMPORANĂ 227 SECŢIUNEA A
BILANŢUL LA SFÂRŞITUL SECOLULUI ĂL XVIII-LEA 229 I. SITUAŢIA POLITICĂ, ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ ÎN EUROPA
LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XVIII-LEA 229 1.1. Spirit şi doctrine politice 229 1.2. Problemele sociale şi economice 229 REVOLUŢIA ŞI IMPERIUL 229 „Boala secolului" 229
Politică şi sociologie 230 Religie, ştiinţă şi filosofic 230
I. CONDIŢIILE VIEŢII INTELECTUALE 230 Mediul şi locul intelectualului 230 Influenţa 231
Cultura în zorii secolului al XlX-lea 231 CŢIUNEA B L
VILIZAŢIA EUROPEANĂ DE LA EPOCA NAPOLEONIANĂ LA NARHIA DIN IULIE 232
MIŞCAREA IDEILOR 232 Filosofic şi religie 232 Politica: Joseph de Maistre (l753-l821) 233
ROMANTISMUL 233 Sursa de inspiraţie 233 Eroul sensibil 234,2.3. Autorii preromantici 234
ÎNCEPUTURILE ROMANTISMULUI EUROPEAN 236 Literatura 236
Artele 237
Pictura 237
Muzica 238 ROMANTISMUL: PRINCIPII, INSPIRAŢIE, CURENTE, EVOLUŢIE 239
Literatura 239 Artele 242 Noi surse de inspiraţie 242
Arhitectura, sculptura 243 Pictura 243 m Muzica 244
INFORMAŢIA 245 Noutăţile tehnice 245
Ziarele 245 TRANSFORMĂRILE SOCIALE ŞI INTELECTUALE 246 Utopiştii 246
Comuniştii 248 Mişcarea intelectuală 249 r
Mişcarea ştiinţifică şi filosofâa 249 Matematica şi astronomia 249 Fizica 249
Electricitatea 249 Chimia 250 Ştiinţele naturale 250
Ştiinţele umaniste 251 SECŢIUNEA C
CIVILIZAŢIA EUROPEANĂ DE LA MONARHIA DIN IULIE LA 1914. 252 I. CULTURA BURGHEZĂ A SECOLULUI AL XIX-LEA 252 Estetica burgheză 252
Reacţia artistică 252 Nazareenii: un exemplu original de refuz artistic al lumii burgheze 252
II. REALISM ŞI ACADEMISM 253 Realismul 253 Realismul literar 253
Realismul pictural 254 Arta idealistă 255 III. LITERATURA ŞI ARTELE ÎNTRE 1870 ŞI 1914 256
Literatura 256 Arta 269
Pictura 269 Muzica 275 Sculptura 277
IV. EVOLUŢIA GÂNDIRII, A ŞTIINŢELOR ŞI TEHNICILOR ÎNTRE 1870 ŞI 1914 278 4.1. Gândirea filosofică şi religioasă 278 Pozitivism şi pragmatism 278
Darwinismul 279 Materialismul 280
Marxismul 280
Filosofâa vieţii 281
Fenomenologia 282 Filosofâa existenţei 282
S6renKierkegaard (1813- 1855) 283 Friedrich Nietzsche (1844 – 1900) 283 Ştiinţele umaniste, gândirea politică şi socială 284
Ştiinţele exacte 287 Ştiinţele naturii 287 Fizica 288
STATELE UNITE ALE AMERICII ŞI JAPONIA DUPĂ 1850, EVOLUŢIA IDEILOR 289
I. STATELE UNITE ALE AMERICII DUPĂ 1850 289 Literatura 289 Filosofia 289
II. JAPONIA DUPĂ 1850 290 EraMeiji 290
Pictura şi literatura 290 ECŢIUNEA D TVILIZATIA EUROPEANĂ A SECOLULUI XX 291
I. LITERATURA 291 După primul război mondial 291 Expresionismul german 291
Dadaismul 292 Suprarealismul 292
L EVOLUŢIA GENURILOR LITERARE 293 Poezia 293 Teatrul 294
Romanul 295 Romanul trăit 295
Romanul politic 296 Noul roman 297 I SOCIOLOGIE ŞI FILOSOFIE 297 ' 3.1. Sociologie 297
Rasismul filosofic 298 Gânditori religioşi şi raţionali 298 <'3.4. Marile curente filosofice 299 3.5. Lingvistica 300
ARTA 300J Pictura 300
Arhitectura 306' Muzica 307 Arta cinematografică 308 inoptice 311 lectiv de nume proprii 327 opere
336 noţiuni 348 PRIMA COPERTĂ D5
Taj – Mahal, mausoleu construit în secolul al XVII-lea
Palatul ideal. Hauterives (Drome)
Lemn pictat reprezentându-i pe zenAnubis şi
Thot, epoca saită (muzeul Luvru, Paris) Vedere parţială a Cetăţii interzise (Pekin)
Mărie Henrielte de France. JEAN. MARC NATTIER Federigo da Montefeltro, duce de Urbina.
DELLA FRANCESCA Parnassus (detaliu). POUSSIN Prato (detaliu). MOORE
COPERTA a IV-a Piaţa SanPietro (Roma)
Erechtheion (Atena) Cele trei dansatoare. PICASSO Vedere din New York
Abomey (Dahomey). Tapiserie reprezentând istoria regilor din Abomey OFERTA DE CARTE A TRUSTULUI EDITORIAL LIDER
Editurile: ORIZONTURI, LIDER, JURIDICĂ, ŞTIINŢELOR MEDICALE, ŞTIINŢELOR AGRICOLE, ŞTIINŢELOR SOCIALE ŞI POLITICE, SIRIUS, STAR, LUCEAFĂRUL, CARTEA
PENTRU TOŢI I. SERIA CULTURA GENERALA J. F. Pepin, F. Braunştein Michael H. Hart
Anca Bălăci Philippe Gaudin Larousse Marcel Bordel Ray Spangenburg, Diane K. Moser
F. Braunştein N. A. Kun Richard Tameş Alex Hellemans Arthur F. Jones fohn Simmons Harold C. Schonberg VaheZartarian GHID DE CULTURĂ GENERALĂ (368 pag. /198000 lei) RĂDĂCINILE
CULTURII OCCIDENTALE (288 pag. /148000 lei) 100 DE PERSONALITĂŢI DIN TOATE TIMPURILE CARE AU INFLUENŢAT EVOLUŢIA OMENIRII (384 pag.
/198000 lei) DICŢIONAR MITOLOGIC GRECO-ROMAN (368 pag. /109000 lei) MARILE RELIGII (464 pag. /158000 lei) CRONOLOGIA UNIVERSALĂ (608 pag. /191000 lei) ISTORIA ROMEI ANTICE (400 pag. /148000 lei) ISTORIA ŞTIINŢEI
voi. L (256 pag. /98000 lei) ISTORIA ŞTIINŢEI voi. 2 (256 pag. /98000 lei) ISTORIA ŞTIINŢEI voi. 3 (224 pag. /118000 lei) ISTORIA ŞTIINŢEI voi. 4 (256 pag. /138000 lei) ISTORIA CIVILIZAŢIILOR (304 pag. /148000 lei) LEGENDELE
ŞI MITURILE GRECIEI ANTICE (544 pag. /170000 lei) JAPONIA (384 pag. /137000 lei)
ISTORIA DESCOPERIRILOR ŞTIINŢIFICE (592 pag. /278000 lei) INTRODUCERE ÎN ARTĂ (336 pag. /98000 lei) 100 CEI MAI MARI SAVANŢI AI LUMII (384 pag. /180000 lei) VIEŢILE MARILOR COMPOZITORI (608 pag.
/290000 lei) MARILE CIVILIZAŢII (304 pag. /160000 lei) II. SERIA LUCRĂRI LEXICOGRAFICE Ian Lăzărescu 'oichiţa lonescu
DICŢIONAR GERMAN-ROMĂN; ROMÂN-GERMAN (624 pag. /168000 lei) DICŢIONAR LATIN-ROMÂN (224 pag. /60000 lei)
III. MARI PERSONALITĂŢI ALE ISTORIEI
Joachimsthaler imitri Volkogonov 'omeric
SFÂRŞITUL LUI HITLER (400 pag. /118000 lei) LENIN – O nouă biografie (576 pag. /128000 lei)
TROŢKI – Eternul radical (528 pag. /128000 lei) LUPUL MONGOL – Viaţa lui Gengis-Han (480 pag. /108000 lei) IV. CAPODOPERE ALE SECOLULUI XX
Raham Greene ihn Braine MIEZUL LUCRURILOR (400 pag. /168000 lei) DRUMUL SPRE ÎNALTA SOCIETATE (288 pag. /148000 Iei) VIAŢA ÎN ÎNALTA SOCIETATE (288 pag.
/148000 lei) ticheldesamtPiem MILIARDARUL (368 pag. /148000 leo l V. PAGINI DIN ISTORIA LUMII
• ic Hobsbawm SECOLUL EXTREMELOR (704 pag. /148000 lei) VI. CARIE MEDICALĂ Mihălţan, Ulmeanu anleyL. Wiener f
Ectiv ian Ataman BRONHOPNEUMOPATIA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ
(272 pag. /128000 lei) DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL ÎN DUREREA ACUTĂ (698 pag. /633000 lei) PRIMUL AJUTOR ÎN STĂRILE DE URGENŢĂ PÂNĂ LA SOSIREA
MEDICULUI (416 pag. /161000 lei) CHIRURGIA OTOLOGICĂ (432 pag. /306000 lei) JL
Colectiv GHIDUL IUBITORILOR DE ANIMALE (48 pag. /33000 lei) F. D. Mlhălţan TULBURĂRILE RESPIRATORII DIN TIMPUL SOMNULUI
(320 pag. /186000 lei) Colectiv GHIDUL PACIENTULUI 2003 – Unităţile sanitare din Bucureşti (432 pag. /108000 lei) Colectiv DICŢIONAR MEDICAL ILUSTRAT (632 pag. /848000 lei)
Colectiv HARRISON PRINCIPII DE MEDICINĂ INTERNĂ Ediţia a 14-a (1090 pag. /200000 lei) Richard M. Stone TESTE DE AUTOEVALUARE ŞI
RECAPITULARE HARRISON, Ediţia 14 (336 pag. /400000 lei) Valentin Iftenie MEDICINA LEGALĂ (336 pag. /251000 lei) Jacques Wallach INTERPRETAREA TESTELOR DE DIAGNOSTIC (1328
pag. /699000 lei) Colectiv HARRISON MANUAL DE MEDICINĂ Ediţia a 15-a (l 200 pag. /800000 lei) VII. CAUTE SOCIALA ŞI POLITICA
Valeriu Răpeanu PmAMane de La Gorce
Lee M. Silver Vasili Mitrokhin, Chistopher Andrew Pierre Lorrain Vasile Paul, Ion Coşcodaru
Andre Gamblin N. IORGA, M. ELIADE, N. IONESCU – Polemici, controverse, elogii (336 pag. /128000 lei) ULTIMUL IMPERIU (256 pag/128000 la)
CLQNAREA UMANĂ – Un şoc al viitorului (368 pag. /128000 lei) ARHIVA MITROKHIN
(576 pag. /278000 lei)
INCREDIBILA ALIANŢĂ RUSIA-STATELE UNITE (368 pag. /125000 lei)
CENTRELE DE PUTERE ALE LUMII (256 pag. /l 20000 lei) ECONOMIA LUMII 2004 (360 pag. /299000 lei)
VIII. BIOGRAFII CELEBRE Constantin Gane TRECUTE VIEŢI DE DOAMNE ŞI DOMNIŢE voi. I +11 (1248 pag. /268000 lei)
Frank McLynn PRIN ABISURILE MINŢII. VIAŢA LUI JUNG voi. I (400 pag. /119000 lei) UN GURU AL EPOOI MODERNE. VIAŢA LUI JUNG voi. II (400 pag.
/119000 lei) Lion Feuchtwanger GOYA (544 pag. /148000 lei)
Andre Maurois POETUL REBEL – Viaţa lui Shelley (256 pag. /128000 lei) Michael White LEONARDO (400 pag. /168000 lei) Hannah Pakula ULTIMA ROMANTICĂ – Viaţa Reginei Măria a României
(552 pag. /220000 lei) Pierre de Nolhac MARCHIZA DE POMPADOUR (272 pag. /13 8000 lei)
Andre Maurois VIAŢA LUI CHATEAUBRIAND (400 pag. /131000 lei) A. K. Tolstoi IVAN CEL GROAZNIC (336 pag. /135000 lei) IX. LAUREAŢI Al PREMIULUI NOBKL PKNTKU LITERATURA
John Steinbeck JOIA DULCE (320 pag. /130000 lei) Francois Mauriac CĂILE MĂRII (256 pag. /128000 lei) William Golding PIRAMIDA (272 pag. /128000 lei)
Wmston Churchill ISTORIA AMERICII (544 pag. /249000 lei) Pierre Miquel 6 EVENIMENTE CRUCIALE ALE ISTORIEI (192 pag.
/140000 lei) Elizabeth Adler SECRETELE TRECUTULUI (336 pag. /149000 lei) Unda Howard LA VÂNĂTOARE DE BĂRBAŢI (336 pag. /159000 lei)
Barbara Delinsky SFIDEAZĂ-ŢI SOARTA (336 pag. /189000 lei) Patriciu Rice APROAPE PERFECT (352 pag. /178000 lei)
Nora Roberts DIN NOU ÎMPREUNĂ (336 pag. /169000 lei) Jayne Ann Krentz CASA OGLINZILOR (352 pag. /150000 lei) Mary Balogh NU SUNT AMANTA NIMĂNUI (320 pag. /178000 lei)
Jude Deveraux ÎMPREUNĂ PENTRU TOTDEAUNA (288 pag. /160000 lei) Jean Prieur MISTERELE REÎNCARNĂRII (288 pag. /198000 lei) Carol Groneman NIMFOMANIA (288 pag. /198000 lei)
CARTEA PRIN POŞTĂ Puteţi primi cartea dorită chiar în momentul apariţiei ei, cu o reducere
substanţială de preţ, prin comandă, la adresa: B-duI Libertăţii nr. 4, bl. 117, et. 3, ap. 7, sector 4, cod 040128, Bucureşti
Tel: 337.30.67; 0744.530.970; 0723.335.197; fax: 337.48.22 e-mail: [email protected] Cititorii care solicită carte prin poştă devin automat membri ai CL UB UL
UI CĂRŢII LIDER, beneficiind de următoarele facilităţi: Editura suportă cheltuielile de expediţie prin poştă a cărţilor comandate,
în termen de o săptămână de la data comenzii, solicitantul va primi prin poştă,
la domiciliul său, cărţile dorite (comandâdeminim trei exemplare)
cuplataramburs. Reducerea preţului de vânzare cu: 10% pentru fiecare comandă de minim
trei cărţi, 12% pentru comenzile ce depăşesc cinci cărţi, 15% lacomenzile de cel puţin zece cărţi. Livrarea cărţilorcu prioritate.
Comandaanticipatâpentru cărţile în curs de apariţie. Asigurarea materialelor informative: cataloage şi liste de apari ţii. Posibilitateade a comanda cărţi on-line la adresa: www.trustul-lider.ro
Editura îşi rezervă dreptul de a actualiza preţurile. IMPORTANT Pentru comenzile prin poştă completaţi talonul cu titlurile
dorite. ATENŢIE, NU ESTE NEVOIE SĂ TIMBRAŢI! În cazul neridicării comenzilor făcute către editura noastră, vă asumaţi achitarea taxelor poştale şi a taxelor de retur survenite prin expedierea
coletelor. — F
CLUBUL CĂRŢII LIDER Bdul. Libertăţii nr. 4, bl. 117, et. 3, ap. 7, sector 4 cod 040128, Bucureşti, Tel: 337.30.67 0723.335.197 Exneditnr 0744.530.970 j
J CARTE/i POŞTALĂ Nu/j Post răspuns tWjfâţi Rl Nr.
J/CR S «"- – Et – ApJudeţ.
Sector 1 i Destinatar: Cod Tel.
1 1 C. P. 42-7, Bucureşti TITLURI COMANDATE: Titlul Nnex. Titlul Nr. ex