Fizioterapia este o practicǎ cu ajutorul cǎreia mușchii, articulațiile și membrele superioare și inferioare ȋși recapǎtǎ mobilitatea.  Fizioterapia este utilizatǎ frecvent ca o metodǎ de recuperare dupǎ o boalǎ sau un traumatism, dar poate fi utilizatǎ și pentru a ȋmbunǎtǎții circulația sau pentru a ameliora durerea.Nu este deregula o terapie dureroasǎ și nu poate fi practicatǎ decȃt de cǎtre un specialist.Fizioterapia are importante efecte antialgice (calmarea durerii), antiinflamatorii (eliminarea inflamatiilor articulare si musculare), decontracturante (eliminarea contracturilor), miorelaxante (relaxare musculara), antiedematoase (eliminarea umflaturilor rezultate din infiltrarea unui lichid seros intr-un tesut celular subcutanat), prin intermediul curentilor de tip diadinamic, interferential si aplicatiei de ultrasunete, laser si ultrascurte generate de aparate moderne.  CME SANCOS pune la dispozitie urmatorul set de proceduri fizioterapeutice:

Electroforeza medicamentoasa Constă în deplasarea dirijată a particulelor coloidale sau a microionilor sub acțiunea unui cîmp electric. În medicină se aplică electroforeza cu substanțe medicamentoase, cunoscută sub numirea de Enoforeză, Enogalvanizare, galvanoionoterapie și electroionoterapie. Reprezintă o metodă fizioterapeutică, constatînd în acțiunea concomitentă asupra organismului a ionilor unor substanțe medicamentoase și a unui curent continuu de tensiune joasă (30—80 V), numit curent galvanic. Poate fi folosit și curentul continuu pulsativ, care sporește eficiența curativă a electroforezei. Se aplică cu ajutorul aparatelor de galvanizare, alcătuite dintr-un redresor de curent alternativ, un filtru pentru aplatizarea tensiunii, un potențiometru și electrozi. În calitate de electrozi servesc niște plăci de plumb ori de cositor, între care se introduce un strat intermediar, de obicei de flanelă. Între corpul pacientului și electrod se pune hîrtie de filtru ori tifon împăturit și îmbibat cu soluție de substanță medicamentoasă (săruri de calciu, iod, potasiu, magneziu, novocaină, brom, cafeină ș. a.). Electrozii se aplică într-o anumită regiune a corpului. Electroforeza stimulează reacțiile fiziologice de protecție, exercitînd asupra organismului o acțiune binefăcătoare. condiționată de medicamentele din soluție. 

UltrafonoforezăUltrafonoforeza - utilizarea untrasunetului pentru a împunătăţi absorbţia şi efectul curativ al substanţelor medicamentoase aplicate local.Este o modalitate de introducere a produselor cosmetice active în straturile superficiale ale pielii cu ajutorul undelor ultrasonice.Metoda constă în faptul că sub influenţa ultrasunetelor moleculele soluţiei prin porii pielii pătrund în straturile de suprafaţă şi formează acolo un depozin ce se află continuu în lucru. Pielea rămâne intactă, procedura este nedureroasă. Poate fi folosită cu succes în cazul pacienţilor care nu pot tolera sesiuni dureroase de mezoterapie sau care au contraindicaţii medicale la acestă procedură. 

Iradierea locala cu raze ultravioleteProces in urma caruia un corp este supus radiatiilor ionizante in scop terapeutic, diagnostic sau accidental. 

Unde ultrascurteUndele ultrascurte sunt niste unde de foarte inalta frecventa folosite in terapeutica. 

Principiul acestei metode de tratament consta in faptul ca o anumita parte a corpului pacientului se expune intr-un camp electric intre 2 placi metalice izolate, care se conecteaza la o sursa de curent alternativ cu frecventa de circa 40 de milioane oscilatii pe secunda. In mecanismul de actiune al terapiei cu raze ultrascurte asupra organismului, cele mai importante fenomene sunt procesele oscilatorii, asa-zisul efect oscilant.Tocmai prin aceasta se explica eficacitatea lor in degeraturi, afectiuni inflamatoare acute, inclusiv cele purulente (furuncule, hidroadenite, mastite si altele), pentru al caror tratament de obicei nu se pot aplica alte metode electro-terapeutice.Terapia cu raze u ltrascurte da rezultate bune si in formele incipiente ale endarteritei obliterante. Ele au si un efect anestezic pronuntat: aceasta insusire se foloseste la tratamentul afectiunilor creierului si maduvei. Terapia cu aceste raze este eficienta si in tratamentul guturaiului, inflamatiilor cavitatilor sinuzale ale

nasului, bolilor inflamatoare ale urechii etc. Razele ultrascurte au avantajul ca se pot aplica si prin haine, bandaje de tifon si gips, deoarece campul electric trece prin acestea precum si direct pe ranile deschise si ulcere. Pentru obtinerea campului electric de foarte inalta frecventa se folosesc generatoare cu tuburi electronice. Actiunea se dozeaza dupa senzatiile subiective ale pacientului, dupa gradul de iluminare a lampii de neon si dupa indicatiile aparatelor de pe tabloul de comanda. 

 MagnetoterapieMagnetoterapia este o metoda sigura si blanda, care foloseste campurile magnetice aplicate asupra organismului uman in scopuri terapeutice. Campul magnetic influenteaza favorabil tesuturile organismului, actionand pana la nivel celular. producand schimbari pozitive in starea imunologica a bolnavului.Magnetoterapia are actiune de vasodilatare a capilarelor, diminueaza gradul de coagulare a sangelui, accelereaza procesul natural de vindecare, asigura eliminarea durerii ( analgezic) si imbunatateste somnul, actiune anti-inflamatoare, actiune spasmolitica, accelereaza cicatrizarea ranilor, antiedemica .Energia magnetica asigura organismului uman sprijinul necesar pentru autovindecare.Magnetoterapia reprezinta o metodă de ameliorare şi vindecare a diverselor afecţiuni cu ajutorul unui câmp magnetic. Terapia se bazează pe apropierea unei surse magnetice (magnet sau radiestezist) de organismul uman, în scopuri terapeutice.Campul magnetic influenteaza fluxul sanguin (care contine fier) si ajuta la imbunatatirea circulatiei periferice. Sistemul nervos central este influentat de magnetism, iar functionarea nervilor este normalizata si intarita, imbunatatind astfel functionarea tuturor organelor interne. De asemenea, imbunatateste si circulatia sangelui prin creier, crescand fluxul de oxigen in celulele cerebrale; duce la cresterea flexibilitatii vaselor de sange si dizolva colesterolul.Prin actiunea lor, magnetii incetinesc procesul de imbatranire, previn infectiile, imbunatatesc functiile endocrine, ajuta sistemul imunitar in lupta cu bolile, elimina durerile si au rol tonifiant. Daca un organ este atins de vreo afectiune, campul sau magnetic se dezechilibreaza imediat, ducand la modificarea valorii magnetice. Insa acel camp biomagnetic poate fi adus din nou pana la valoarea initiala, prin aplicarea magnetilor pe organul afectat. 

 DarsonvalizareDarsonvalizarea - este impactul de impulsuri de curenți sinusoidali de înaltă frecvență şi tensiune (20 kV), dar putere scăzută (0.02 mA). Această metodă de electroterapie este numită după fiziologul francez Darsonvali, care primul a studiat acest fenomen şi a propus aplicarea acestuia în practica medicală. Curenții electrici mici nu provoacă formarea semnificativă a căldurii în ţesut. Natura variabilă a curentului nu reuşeşte să provoace schimbări semnificative ionice in membranele ţesuturilor şi, în consecinţă, sub influenţa aparatului darsonvali nu apar contracţii musculare.Se acceptă două metode de Darsonvalizare locală: de contact şi la distanţă.Când avem Darsonvalizare prin metoda de contact electrodul cu vid este mișcat  lin de asupra pielii uscate ale feţei, ceia ce duce la descărcare.În cazul Darsonvalizare prin metoda la distanță electrodul este purtat pe suprafața pielii apoi depărtat la o distanță de 0,5 - 2cm ori este purtat deasupra pielii neîncetat la o distanță foarte mică, pacientul simte înțepături ușoare. Procedura are efect de lifting (ridicare).Darsonvalizarea - o procedură simplă, dar intensă, care strange porii, imbunatațește micro-circulația de lichid în ţesutul subcutanat. Efectele terapeutice ale impulsurilor slabe de curent de frecvenţă și tensiune înaltă, reduce umflarea, aprovizionează intens pielea cu oxigen si substante nutritive. 

 Unde centimetrice scurteUndele scurte pulsatile (Diapulse) reprezinta o metoda fizioterapeutica  moderna care nu produce endotermie semnificativa. Aceasta metoda fizica este folosita pentru efectele sale asupra fibrelor nervoase periferice, motorii si senzitive, asupra vasomotricitatii, asupra musculaturii striate si a sistemului nervos vegetativ (simpatic si parasimpatic). Astfel, curentul galvanic este indicat in procesele dureroase (de exemplu in nevralgii), dupa traumatisme (entorse, luxatii, fracturi), in degeraturi (daca nu exista leziuni ale tegumentului) si in sindromul Raynaud – tulburare vasomotorie la nivelul mainii. Acest tip de curenti mai este folosit cu succes pentru tratamentul spasticitatii musculaturii dupa un accident vascular cerebral

– are efect miorelaxant. Curentul galvanic in doze terapeutice produce o senzatie de furnicatura sau de intepaturi fine in zona in care se aplica electrozii aparatului.  

OzocheritoterapieEste una din terapiile la cald in care, ca agent termic, se foloseste ozocherita, un mineral natural, de origine petroliera, supus unei prelucrari special.Datorita conductibilitatii termice mai reduse si capacitatii calorice ridicate (capacitatea de mentinere a caldurii este de aproape doua ori mai mare decat a parafinei), ozocherita este mai eficienta decat nisipul, turba, parafina.Actionand asupra ozocheritei cu acid sulfuric fierbinte, se obtine cerezina completa, care formeaza o pelicula foarte fina la suprafata dirselor obiecte, inclusiv a pielii. Aceasta componenta patrunde bine in inlisurile cutanate, ceea ce permite folosirea sa ca baza in prepararea alifiilor si a dirselor creme de parfumerie. Datorita conductibilitatii termice mai reduse si capacitatii calorice ridicate (capacitatea de mentinere a caldurii este de aproape doua ori mai mare decat a parafinei), ozocherita este mai eficienta decat nisipul, turba, parafina.. Ozocherita se foloseste in tratarea dermatozelor insotite de infiltrare, lichefiere si hipercheratoza. Introducerea pe scara larga a aplicatiilor cu ozocherita pentru tratarea pielii se datoreaza bunului efect curativ al acesteia, costului redus al tratamentului si modului simplu de administrare.  

Amplipuls terapie Inhalatii cu cocktail de medicamente 

Kinetoterapie

Mişcarea este viaţa şi pentru toţi ea trebuie să fie plăcută şi nedureroasă şi, nu contează ce meserie avem (contabil, jurist, dansator, sportiv, medic etc), cu toţii ne mişcăm, fie mai mult sau mai puţin. Din  nefericire însă,  modul de viaţă nesănătos, neatenţia, lipsa de timp, emoţiile, hipodinamia şi multe alte cauze ne pun în pericol această armonie a dinamicii, iar activităţile zi de zi devin o povară. Odată cu aceasta apar - depresia, oboseala, scăderea capacităţii de muncă. Tratamentul medicamentos nu mai dă  randament, iar starea noastră rămîne neschimbată.  Pornind de la aceea, că sistemul musculo-scheletic este unicul organ pe care noi îl putem controla conştient şi manipula , ne dăm bine seama că anume el ne poate menţine şi/sau întoarce starea de sănătate. Intenţia mea este de a vă aduce la cunoştinţă despre disciplina ştiinţifică, cu caracter bine definit, ce joacă un rol esenţial în refacerea potenţialului funcţional al persoanelor aflate în diferite situaţii de incapacitate – KINETOTERAPIA. Kinetoterapia este cea mai nouă componentă a medicinii fizice şi reprezintă metodologia activă de bază pentru consolidarea sau refacerea funcţiilor unor părţi ale corpului uman afectate de boală sau de traumatisme, avînd ca mijloc fundamental exerciţiul fizic.

Kinetoterapia se defineşte ca terapie prin mişcare efectuată prin programe de

recuperare medicală care urmăresc refacerea unor funcţii diminuate sau creşterea nivelului funcţional în diverse suferinţe.Kinetoterapia este o formă terapeutică individualizată care, plecînd de la programe de exerciţii fizice statice şi dinamice, se poate folosi în programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative şi de recuperare. Sfera de cuprindere a specialităţilor medicale, care beneficiază de aportul kinetoterapiei este extrem de largă şi vizează atît prevenirea îmbolnăvirilor, cît mai ales restabilirea stării de sănătate. Orice activitate cu caracter fizic constituie şi o stimulare pentru muşchi, cărora le îmbunătăţeşte proprietăţile fiziologice şi calităţile fizice.Kinetoterapia urmăreşte să redea bolnavului posibilităţile sale fizice ce au fost limitate de boală sau accidente şi să aducă compensări deficitului motor instalat.Există o gamă foarte largă de afecţiuni pentru care recuperarea medicală prin kinetoterapie este specifică şi absolut necesară. Astfel metodele de tratament al ei ne pot ajuta în următoarele situaţii:

Afecţiunile aparatului locomotor (ortopedice şi posttraumatice); Afecţiunile reumatice (spondilita, poliartrita reumatoidă, artrita,

reumatisme degenerative, reumatismul ţesutului moale); Afecţiunile neurologice (accidentele vasculare cerebrale, traumatismele

coloanei vertebrale, boli degenerative şi inflamatorii ale sistemului nervos);

Afecţiunile aparatului cardio-vascular (infarct miocardic, hiper- şi hipotensiune arterială,angina pectorală etc)  ;

Afecţiunile aparatului respirator(bronşita,astmul bronşic,  pneumonia); Afectiunile neuropsihice (nevrozele,depresia, plegiile) ; Afecţiunile metabolice (obezitatea);

Maladiile congenitale (distrofia neuro-musculară, luxaţia congenitală de şold, tetraplegia) etc.Lipsa de mişcare este unul dintre factorii determinanţi a durerilor de spate – lombalgia, care, în funcţie de stilul de viaţă, poate evolua destul de repede spre o hernie de disc. Mulţi oameni nu ştiu că durerea de spate poate fi o afecţiune a coloanei vertebrale şi se trezesc pierzîndu-şi multe dintre capacităţile naturale ale organismului. Kinetoterapia oferă programe corective care, pe lîngă dezvoltarea armonioasă a muşchilor, determină şi corectarea tulburărilor de poziţie ale coloanei vertebrale.Afecţiunile coloanei vertebrale se împart în două grupe: deviaţii ale coloanei vertebrale (cum sunt lordoza, cifoza, spatele plan, torticolisul) şi algiile vertebrale care pot fi procese degenerative – hernia de disc, sciatica, artrozele vertebrale, procese inflamatorii vertebrale, ca spondilita anchilozantă, osteoporoza. Persoanele care suferă de algii, cum sunt anomaliile vertebrale, tasarea ultimului disc lombar sau de paraplegii, tetraplegii pot, prin programe de exerciţii adaptate la fiecare tip de afecţiune, să obţină o îmbunătăţire substanţială a calitaţii vieţii. Astfel ca obiectivele generale urmărite în tratamentul prin kinetoterapie sunt: - refacerea forţei musculare şi creşterea rezistenţei musculare; - creşterea şi adaptarea capacităţii de efort; 

- ameliorarea funcţiei de coordonare, control şi echilibru a corpului; - formarea capacităţii de relaxare;- corectarea posturii şi aliniamentului corpului; - creşterea mobilităţii articulare; - reeducarea respiratorie; - reeducarea sensibilităţii. Kinetoterapia, în multe dintre afecţiuni trebuie să fie insoţită de masaj terapeutic. Masajul are un rol principal chiar de la inceputul programului de recuperare, datorită efectelor favorabile pe care le produce. Efectele masajului terapeutic în cazul traumatismelor şi al bolilor are efecte de ameliorare, întreţinere mergînd pînă la vindecarea completă. Efectele asupra muşchilor:• decontracturare profundă a fiecărei fibre a muşchilor somatici; • tonicitate mai mare a tuturor muşchilor flasci şi a celor slăbiţi; • eliberare masivă de acid lactic stocat la muşchi datorită efortului prelungit.Efectele asupra nervilor:• mai bună excitabilitate la stimulii din exterior; • mai rapidă contractibilitate a nervilor care răspund de reflexe; • deblocare a centrilor locomotori de la nivelul creierului.Efectele asupra sîngelui si limfei:• fluiditate mai mare prin mişcări care au un sens invers circulaţiei sanguine; • accelerare a circulaţiei sîngelui prin deschiderea capilarelor de rezervă; • eliminare substanţială de toxine din sistemul venos; • drenare corectă a limfei cu ajutorul manevrelor de drenare limfatică.Efecte indirecte asupra glandelor endocrine: • mai bună funcţionare a sistemului nervos central care comandă aceste glande; • activare a circulaţiei hormonale datorate bunei circulaţii sanguine.Articulatţiile capătă o mai bună mobilitate cu ajutorul manipularilor articulare şi manevrelor specifice articulaţiilor şi ale vertebrelor.