FIŞIERE TEXT ÎN PASCALStudiu de specialitate

POPESCU MIHAELA - CORINA

Colegiul Naţional “TUDOR ARGHEZI” Tg.- Cărbuneşti, Judeţul Gorj

Studiul de faţă a fost scris pentru a veni în sprijinul elevilor familiarizaţi cu noţiunea

de fişier, dar care consideră că nu înţeleg suficient noţiunile legate de fişiere text şi doresc să

la aprofundeze. Din acest punct de vedere am încercat o cât mai amplă detaliere a acestora.

Noţiunile prezentate sunt cele cuprinse în programa şcolară la disciplina informatică

şi sunt expuse cu ajutorul exemplelor, a reprezentării în memorie, a programelor, etc.

Studiul abordează şi noţiuni adiacente noţiunii de fişier, care apar în document ca

note de subsol sau ca surse bibliografice şi au ca scop abordarea unitară a subiectului analizat.

1. Noţiuni introductive

Rolul unui fişier este de a stoca date , cu ajutorul operaţiilor de citire/scriere.

Fişierul este utilizat din mai multe considerente:

Datele nu mai sunt introduse manual de catre utilizator, sunt preluate

automat, astfel sunt evitate erorile de introducere a datelor, se reduce timpul

de lucru prin sporirea vitezei de execuţie;

Datele pot fi stocate pe termen lung şi pot fi distribuite la terţe părţi;

Pentru a crea un fişier text putem folosi orice editor de texte, fie din mediul integrat1

al limbajului Pascal fie alte editoare, precum Notepad. După ce am creat fişierul cu ajutorul

unui editor , acesta trebuie salvat cu una din extensiile .txt, .in, .out. Dacă fişierul îl creăm în

Free Pascal, salvarea o realizăm astfel:

File -> Save as -> Se introduce de la tastatură: nume_fişier_de _intrare.extensie

(extensia este obligatorie, altfel se salvează cu extensia implicită, .pas).

Modul de lucru cu fişiere este următorul:

se editează fişierul de intrare, din care se vor prelua datele – se salvează în

mod explicit cu una din extensiile permise

se editează fişierul sursă, se compliează şi se rulează

se deschide fişierul de ieşire, în care se vor vizualiza rezultatele de la meniul

File -> Open -> nume_fisier_de_iesire.extensie

1 IDE(eng. Integrated Development Environment) mediu de dezvoltare a programelor pe calculator, aplicaţie care permite editarea , compilarea, depanarea şi execuţia unui program.

În cazul în care datele se citesc de la tastatură şi se afişează pe monitor, modul de

lucru variază, deoarece nu se mai creează fişiere, programul se rulează şi în cadrul rulării se

parcurg etapele:

se introduc datele de la tastatură, asociată cu fişierul standard de intrare

INPUT

se vizulizează rezultatele pe monitor, după încheierea rulării, cu combinaţia

de taste ALT+F5. Monitorul este asociat cu fişierul standard de ieşire,

OUTPUT.

Fişierele de intrare/ieşire nu sunt fişiere care se compilează, spre deosebire de

fişierele sursă, cu extensia .pas, deoarece ele au rolul de a asigua stocarea datelor pe suporturi

externe şi nu de a executa instrucţiuni ca fişierele sursă. Relaţia dintre fişierele I/O şi fişierul

sursă în cadrul fluxului de execuţie a unui program se poate urmări în următoarea schemă:

Fig.1. Flux de execuţie

Pentru a putea fi prelucrat, un fişier trebuie încărcat în memoria de execuţie alocată

programului. Acest lucru se realizează în două etape:

transferarea fişierului într-o zonă tampon din memoria de execuţie alocată, numită

buffer de fişier

preluarea câmpurilor fişierului, din bufferul de fişier, prin intermediul unui pointer de

fişier, în variabila în care se realizează citirea

Aceleaşi etape se parcurg şi pentru scrierea în fişier, numai că în ordine inversă.

2. Structura unui fişier text

Un fişier text este o succesiune de caractere terminată cu combinaţia de caractere ^Z

sau mai este definit ca o structură de date cu conţinut omogen.

Fig.2. Exemplu de fişier text

Un fişier text este alcătuit din caractere, aşezate pe linii( în cazul nostru fişierul are 4

linii ). O linie se numeşte înregistrare sau articol [4].

Liniile, cu excepţia ultimei, se termină cu un marcator de sfârşit de linie – notat

EOLN(End of Line), alcătuit din două caractere: CR(eng. Carriage Return), cu codul ASCII

13 şi caracterul LF(eng. Line Feed ), cu codul ASCII 10, vezi tabelul ASCII [1]. Marcatorul

se introduce în fişier atunci când apăsăm tasta Enter şi este transparent pentru utilizator(adică,

nu este vizibil în fişierul nostru). Marcatorul poate fi văzut la depanarea unui program, adică,

atunci când accesăm direct conţintul unei variabile la rulare. Marcatorul nu poate fi printat.

Pentru a vedea marcatorii de sfârşit de linie şi de fişier, depanăm programul următor:

var f:text;c:integer;caracter:char;

begin

assign(f,'text.in');

reset(f);

c:=0;

while caracter<>#26 do

begin

read(f,caracter);

c:=c+1;

end;

write(c);

close(f);

end.

cu următorul conţinut al fişierului de intrare, text.in:

acesta este un fisier

va fi prelucrat

Vom parcurge etapele:

adăugăm fereastra în care vom urmări conţinutul variabilelor, Debug/Watches

adăugăm variabilele pe care le vom urmări, Debug/Add watch/caracter şi

Debug/Add watch/c, caracter şi c se editează în câmpul Expression to watch

din fereastra Edit watch

variabilele caracter şi c sunt adăugate în fereastra de urmărire - Watches

rulăm pas cu pas, în varianta Run/Trace Into, tasta F7

observăm în fereatrsa Watches conţinutul variabilelor la rulare, respectiv

conţinutul marcatorilor:

Fig.3. Vizibilitatea marcatorilor la depanare

Fiecare linie este alcătuită din câmpuri. Câmpurile pot fi un caracter, un string sau

un număr, în funcţie de conţinutul fişierului şi de modalitatea de prelucrare. Fişierul se

termină cu un marcator de sfârşit de fişier– notat EOF(eng. End Of File) şi anume

caracterul amintit mai sus, ^Z(CTRL +Z) cu codul ASCII 26. Marcatorul de sfârşit de fişier

se poate introduce automat de compilator, sau manual, de utilizator, la crearea unui fişier citit

de la tastatura, cu ajutorul combinaţiei de taste Ctrl+Z.

Programul care creează un fişier citit de la tastatură, este următorul:

var f:text;c:char;

begin

assign(f,'text.out');

rewrite(f);

while not eof do

begin

while not eoln do

begin

read(c);

write(f,c);

end;

writeln(f);

readln;

end;

close(f);

end.

La rulare, pentru a încheia citirea de la tastatură şi implicit execuţia programului,

apăsăm Ctrl+Z.

Campurile sunt despărţite prin separatori, caractere care ajută la distincţia dintre

câmpurile unei linii, cu scopul analizării şi prelucrării valorilor câmpurilor pe care le separă.

Separatorii pot fi spaţiu ,TAB sau CR/LF. Spaţiul se introduce în fişier prin apăsarea tastei

Space. Deoarece spaţiul nu se vede efectiv, mulţi elevi tind să considere că nu există, dar el

trebuie privit ca orice alt caracter. Codul ASCII al caracterului Space este 32. În cazul în care

fişierul prelucrează caractere şi nu prelucrează numere, spaţiul nu se consideră separator de

câmp, este considerat ca un caracter oarecare, deci trebuie tratat corespunzător.

Astfel, în funcţie de cum sunt prelucrate datele din fişier, precum şi de conţinutul

fişierului, apar următoarele situaţii:

a) Dacă datele din fişier sunt prelucrate la nivel de caracter, atunci nu contează

conţinutul acestuia, poate conţine orice tip de caracter(litere, cifre sau caratere

speciale) şi în acest caz caracterul spaţiu nu este separator. Drept consecinţă, nu

putem avea acces la câmpuri, adică nu putem accesa direct campul ‘acesta ’ din

fişierul din Fig.2., el se construieşte prin concatenare, literă cu literă, până se

înâlneşte spaţiu.

Pentru a construi un singur cuvânt, caracter cu caracter, putem folosi secvenţa:

{folosim variabila cuvant pentru a reţine cuvintele construite şi variabila litera, care va

parcurge fişierul}

{iniţializăm cu şirul vid variabilele cuvant şi litera}

cuvant:=’’;

litera:=’’;

while litera<> ‘ ‘ do {cât timp nu am ajuns la spatiu}

begin

read(f,litera); {se citeşte litera din fişier}

cuvant:=cuvant + litera; {se adaugă litera citită la cuvant}

end;

Iar pentru a citi toate cuvintele din fişier vom avea programul care citeşte datele

dintr-un fişier text pe linii, cuvânt cu cuvânt şi le afişează în acelaşi format pe monitor:

program citire_char_var1;

var f:text;c:char;

begin

assign(f,'text.in');

reset(f);

while not eof(f)do

begin

while not eoln(f)do

begin

read(f,c);

write(c);

end;

writeln;

readln(f);

end;close(f);

end.

Programul poate fi scris şi în varianta în care analizăm şi conţinutul separatorilor:

program citire_char_var2;

var f:text;

cuvant:string;

litera:char;

BEGIN

assign(f,'date.txt');

reset(f);

while not eof(f) do {cât timp nu s-a treminat fişierul }

begin

{la începutul fiecărui rând iniţializăm variabila cuvant cu şirul vid, altfel se păstrează ultimul

cuvânt din linia precedentă }

cuvant:='';

{citim prima literă a liniei}

read(f,litera);

{adăugăm litera la cuvant}

cuvant:=cuvant+litera;

{cât timp nu s-a terminat linia(#13) şi nu am ajuns la sfârşitul fişierului}

while (litera<>#13) and not eof(f) do

begin

{citesc următoarea literă}

read(f,litera);

if litera=' ' then

begin

{dacă este spaţiu, inchei cuvântul prin afişare}

write(cuvant,' ');

{deplasez pointerul de fişier la prima literă de după spaţiu}

read(f,litera);

{reiniţializez cuvântul}

cuvant:=litera;

end

else

if litera<> #13 then

{dacă nu am ajuns la sfârşitul liniei, concatenez litera la

cuvânt}

cuvant:=cuvant + litera

else

{ altfel, afişez ultimul cuvânt din linie}

writeln (cuvant);

end;

{deplasez pointerul de fişier pe rândul următor }

readln(f)

end;

close(f);

END.

Fig.4.Execuţia programului citire_char_var2;

Concluzie:

În cazul citirii caracter cu caracter, trebuie să gestionăm caracterele care reprezintă

separatorii, în exemplul nostru spatiul, sfârşitul de linie(numai primul caracter) şi sfârşitul de

fişier, altfel apar erori de citire.

b) Dacă fişierul conţine numai numere, atunci caracterul spaţiu este considerat

separator de camp.

De exemplu, dacă avem fişierul:

Atunci, citirea read(f,x), unde x este o variabilă de un tip numeric, va avea ca efect

depunerea în variabila x a lui 17 , sau 251, sau 10, etc. Şi nu a câte unei cifre din aceste

numere, cum s-ar fi înâmplat dacă x era de tip caracter.

Programul care citeşte datele din acest fişier, şi le afişează pe monitor în acelaşi

format, este:

program citire_nr;

var f:text;x:integer;

begin

assign(f,'numere.in');

reset(f);

while not eof(f)do

begin

while not eoln(f)do

begin

read(f,x);

write(x,' ');

end;

readln(f);

writeln;

end;

close(f);

end.

Fig.5. Execuţia programului citire_nr;

Concluzie:

Un câmp este gestionat ca şi număr numai dacă fişierul conţine numai numere, altfel,

este gestionat ca şir de caractere şi trebuie citit caracter cu caracter.

3. Accesul la datele din fişier

Pentru a întelege modul cum este asigurat accesul la datele din fişier, trebuie să ne

imaginăm fişierul ca pe o foaie de matematică, în care fiecare căsuţă conţine câte un caracter.

Fiecare linie poate conţine maxim 255 de caractere.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 1

0

1

1

1

2

13 1

4

1

5

16 17 18 1

9

2

0

2

1

22 23 ....... 255

a c e s t a e s t e u n f i s i e r #13 #10

v a f i p r e l u c r a t #26

Pentru un fişier care conţine n linii, fiecare linie având lungimea Li, numărul de

caractere din fişier este egal cu L1+L2+...Ln+(n-1)*2+1, unde (n-1)*2 reprezintă numărul

marcatorilor de sfârsit de linie(câte 2 pentru fiecare linie, numai n-1 linii au marcator de

sfârşit de linie, iar ultima linie are numai marcator de sfârşit de fişier) şi 1 reprezintă

marcatorul de sfârşit de fişier.

În cazul nostru, numărul de caractere din fişier este 39, deoarece prima linie are

lungimea 21, a doua are lungimea 15, adăugăm 2 marcatori de sfârşit de linie(2*1 linie) şi

marcatorul de sfărşit de fişier.

Programul următor calculează câte caratere, inclusiv marcatorii, există în fişierul de

mai sus:

var f:text;c:integer;caracter:char;

begin

assign(f,'text.in');

reset(f);

c:=0;

while caracter<>#26 do

begin

read(f,caracter);

c:=c+1;

end;

write(c);

close(f);

end.

Observaţie:

Dacă în loc de #26 folosim eof(f), atunci nu se mai numără marcatorul de sfârşit de

fişier, deoarece funcţia eof(f) testează dacă indicatoul de fişier arată către marcatorul de sfârşit

de fişier. Deci, rezultatul în acest caz va fi 38 în loc de 39.

Concluzie:

În cazul general, un fişier text are următoarea structură:

L1 #13 #10

L2 #13 #10

..... ...... .....

Ln-1 #13 #10

Ln #26

Observăm în urma acestui exemplu, ca marcatorul de fişier se numără cu #26 şi se

testează cu eof(f). Am ajuns astfel la a analiza cum sunt prelucrate datele în fişier.

Fişierul text este o structură de date cu acces secvenţial, adică pentru a prelucra un

element oarecare al fişierului, trebuie să le prelucrăm pe toate cele precedente acestuia. Adică,

acesta este

un fisier

pentru fişierul nostru, dacă dorim să-l prelucrăm pe ‘v’ de pe linia 2, trebuie să prelucrăm

toate caracterele până la ‘v’.

Accesul secvenţial se realizează cu ajutorul cursorului de fişier(eng. File pointer)

care reţine, pe parcursul prelucrării fişierului, numărul de ordine al câmpului/caracterului

curent. Prelucrarea datelor dintr-un fişier se realizează prin intermediul

pointerului/indicatorului de fişier, care traversează fişierul, reţinând de fiecare dată poziţia

elementului curent, de exemplu, dacă conţinutul fişierului ar fi:

şi fişierul se prelucrează la nivel de caracter, atunci

indicatorul de fişier va lua succesiv poziţiile elementelor din fişier, de la 0 la 22.

4. Oper

aţii cu fişiere

Prelucrarea informaţiilor dintr-un fişier aflat pe un suport extern se realizează

parcurgând următoarele etape:

furnizarea specificatorului de fişier( calea şi numele fişierului inclusiv

extensia, despărţite prin \ )

declararea unei variabile de tip fişier

asignarea la variabila fişier ( numele logic al fişierului ) a fişierului fizic,

identificat prin specificatorul de fişier

deschiderea fişierului în vederea permiterii accesului la informaţiile din fişier

prelucrarea efectivă a informaţiilor din fişier, prin operaţii de citire/scriere,

ştergere, redenumire

închiderea fişierului

4.1. Declararea unui fişier

Pentru a putea utiliza un fişier într-un program, acesta trebuie declarat astfel:

var f:text;

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

a c e s t a e s t e #13 #10

13 14 15 16 17 18 19 20 21 22

u n f i s i e r #26

se creează de compilator o variabilă de tip înregistrare numită bloc de informaţii FIB( eng.

File Information Block ), care reţine informaţii despre fişier (denumire, poziţia pointerului

buffer-ului de fişier, dimensiune buffer-ului, starea fişierului, etc). Tipul de date TextRec,

definit în unit-ul DOS, defineşte structura FIB:

TextRec =RECORDHandle : WORD;Mode : WORD;BufSize : WORD;Private : WORD;BufPos : WORD;BufEnd : WORD;BufPtr : ^TextBuf;OpenFunc : Pointer;InOutFunc : Pointer;FlushFunc : Pointer;UserData : ARRAY[1...16] OF BYTE;Name : ARRAY[0...79] OF CHAR;Buffer : TextBuf;

END;Pentru a avea acces la informaţiile din FIB pentru un fişier oarecare f, folosim

declaraţia:

uses DOS;

var f:text; fib_f: TextRec ABSOLUTE f;

accesul la câmpurile FIB se fac respectând sintaxa. Fiecare fişier are un bloc FIB

corespunzător, cu ajutorul căruia este prelucrat la execuţie.

4.2. Asignarea unui fişier

Sintaxa:

ASSIGN(f, ‘specificator de fişier’);

unde: f – trebuie să fie o variabilă de tip text

specificator de fişier – structura de foldere, subfoldere, unde se găseşte

fişierul, nume fişier.extensie, de ex: C:\FPC\2.6.2\bin\i386-win32\text.in. Acesta este un

string, deci va fi scris în assign între apostrofuri.

Procedura Assign are ca efect punerea în corespondenţă a variabilei logice f,

declarată în program, cu fişierul fizic existent pe suportul de memorie externă, în blocul FIB

asociat fişierului, în câmpul Name, se scrie specificatorul de fişier. În urma asignării, orice

referire la fişierul fizic în program se realizează numai prin intermediul variabilei f.

4.3. Deschiderea fişierului

Operaţia de deschidere a unui fişier este obligatorie, dacă dorim să prelucrăm datele

din fişier. Efectul operaţiei de deschidere este asocierea unui descriptor de fişier sau handle.

Câmpul HANDLE din blocul FIB este o valoare întreagă care reprezintă identificatorul pentru

fişiere deschise. Valorile 1-7 sunt utilizate pentru dispozitivele standard de I/E (intrare,

ieşire,auxiliar, imprimantă, fişierele în curs de folosire cu comanda PRINT din DOS şi

dereţea). Fişierele deschise ale utilizatorului au valori pentru handle începând cu 8. Fişierele

nedeschise au handle=0.

Un fişier are asociat cursorul de fişier (file pointer) care indică poziţia curentă în

cadrul fişierului. Cursorul de fişier este un întreg care reprezintă deplasamentul (offset-ul) faţă

de începutul fişierului [5].

Operaţia de deschidere se poate realiza în trei variante, în funcţie de scopul pentru

care deschidem fişierul. Câmpul MODE din blocul FIB poate avea valorile FMClosed,

FMInput, FMOutput, în funcţie de starea fişierului, închis, deschis pentru citire, deschis

pentru scriere.

Deschidere pentru citire

RESET(f); - poziţionează cursorul de fişier pe prima poziţie în fişierul de

intrare

Deschidere pentru scriere

REWRITE(f); - dacă fişierul nu există fizic, atunci îl creează, şi poziţionează

cursorul pentru fişierul de ieşire pe prima poziţie;

-dacă fişierul exista anterior, îi şterg conţinutul şi poziţionează

cursorul pentru fişierul de ieşire pe prima poziţie;

Deschidere pentru adăugare

APPEND(f); - deschide fişierul pentru adăugare, poziţionează cursorul de

fişier la sfârşitul fişierului

4.4. Operaţia de citire din fişier

Prin operaţia de citire se realizează transferul fişierului în buffer şi transmiterea

datelor din buffer-ul de fişier în variabila în care se citeşte.

Sintaxa:

READ([f], v1,v2, …,vn);

READLN([f], v1,v2, …,vn);

unde:

f este fişierul din care se preiau datele, f este opţional, dacă citirea se face de

la

tastatură, acesta se poate omite

vi, i=1,n, sunt variabile în care se depun datele citite din f

Efect:

1. Se copiază valoarea curentă din fişier (valoarea spre care indică pointerul de

fişier) şi se depune în v1

2. Se deplasează pointerul de fişier la următorul câmp

3. Se repetă paşii anteriori până se încheie citirea în vi, i=2,n

Readln , are acelaşi efect ca Read, numai că, după ce se termină citirea din fişier,

deplasează pointerul de fişier la începutul rândului următor.

Citirea datelor se realizează cu ajutorul unei variabile, prin intermediul căreia se

preiau datele din fişier, în funcţie de tipul acesteia, citirea din fişier se paote face în 3 variante:

1. Citire la nivel de caracter, cand variabila în care citim este un caracter( vezi

programul citire_char )

2. Citirea numerelor dintr-un text( vezi programul citire_char )

3. Citirea linie cu linie, în acest caz, vom folosi o variabilă de tip string, în care

vom citi. Programul este:

var f:text;

s:string;

begin

assign(f,'date.in');

reset(f);

while not eof(f)do

begin

readln(f,s);

writeln(s);

end;

close(f);

end.

Pentru a întelege efectul citirii, putem exersa pe un număr practic nelimitat de

exemple, astfel:

Exemplu 1( testăm read cu numere )

Se dă secvenţa, în care dorim să citim întregi:

read(a,b);

read(c,d,e);

Se dau de la tastatură valorile, în această ordine:

a) 12 13 14 15 16 17

b) 12

13

14 15 16

c) 12

13

14

15

16

Ce valori vor avea a, b, c, d, e ?

Soluţie:

a) efectul lui Read(a,b) este:

12 se depune în a, pointerul arată către 13

13 se depune în b, pointerul arată către 14, se încheie citirea Read(a,b)

efectul lui Read(c,d,e) este:

14 se depune în c, pointerul arată către 15

15 se depune în d, pointerul arată către 16

16 se depune în e, pointerul arată către 17, se incheie citirea, şi valoarea 17

rămâne necitită

b) efectul lui Read(a,b) este:

12 se depune în a, se ignoră marcatorul EOLN, pointerul arată către 13

13 se depune în b, se ignoră marcatorul EOLN, pointerul arată către 14, se

încheie citirea Read(a,b)

efectul lui Read(c,d,e) este:

14 se depune în c, pointerul arată către 15

15 se depune în d, pointerul arată către 16

16 se depune în e, se incheie citirea

c) efectul lui Read(a,b) este:

12 se depune în a, se ignoră marcatorul EOLN, pointerul arată către 13

13 se depune în b, se ignoră marcatorul EOLN, pointerul arată către 14, se

încheie citirea Read(a,b)

efectul lui Read(c,d,e) este:

14 se depune în c, se ignoră marcatorul EOLN, pointerul arată către 15

15 se depune în d, se ignoră marcatorul EOLN, pointerul arată către 16

16 se depune în e, se incheie citirea

Programul de test este următorul:

var a,b,c,d,e:integer;

begin

read(a,b);

read(c,d,e);

write(a,' ',b,' ',c,' ',d,' ',e);

end.

Concluzie:

Dacă citim numere observăm că Read ignoră marcatorii de sfârşit de linie, caută să-

şi completeze variabilele în care se citeşte, Space este tratat la fel ca Enter. Indiferent cum

este structurat fişierul de intrare, citirea se încheie numai după ce s-au completat toate

variabilele v1,... vn, altfel nu se incheie.

Exemplu 2( testăm read cu char )

Se dă secvenţa, în care dorim să citim caractere:

read(a,b);

read(c,d,e);

Se dau de la tastatură valorile, în această ordine:

a) a n a a r e m e r e

b) a

n

c) a

n a a r e

Ce valori vor avea a, b, c, d, e ?

Soluţie( unde SP este space):

a) efectul lui Read(a,b) este:

‘a’se depune în a

‘ SP’ se depune în b

efectul lui Read(c,d,e) este:

‘n’ se depune în c

‘SP’ se depune în d

‘a’ se depune în e

b) efectul lui read(a,b) este:

‘a’se depune în a

#13 se depune în b

efectul lui Read(c,d,e) este:

#10 se depune în c

‘n’ se depune în d

#13 se depune în e

c) efectul lui read(a,b) este:

‘a’se depune în a

#13 se depune în b

efectul lui Read(c,d,e) este:

#10 se depune în c

‘n’ se depune în d

‘SP’ se depune în e

Programul de test este următorul:

var a,b,c,d,e:char;

begin

read(a,b);

read(c,d,e);

writeln('a=',a);

writeln('b=',b);

writeln('c=',c);

writeln('d=',d);

writeln('e=',e);

end.

Concluzie:

Dacă citim caractere observăm că Read nu ignoră marcatorii de sfârşit de linie.

Dacă dorim să citim valori de tipuri diferite trebuie să folosim readln în loc de read,

altfel apare eroarea I/O cu numărul 106 - invalid number. În acest caz programul de test este:

var a,c:integer;b,d,e:char;

begin

readln(a);

readln(b);

readln(c);

readln(d);

readln(e);

writeln('a=',a);

writeln('b=',b);

writeln('c=',c);

writeln('d=',d);

writeln('e=',e);

end.

Exemplu 3( testăm readln cu numere )

Se dă secvenţa, în care dorim să citim întregi:

read(a,b);

readln(c,d,e);

read(f,g);

Se dau de la tastatură valorile, în această ordine:

d) 12 13 14 15 16 17 18

19 20 21 22

e) 12

13

14 15 16 17 18 19

20

21

f) 12

13

14

15

16

17

18

Ce valori vor avea a, b, c, d, e , f, g?

Soluţie:

d) Rezultatul va fi: 12, 13, 14, 15, 16, 19, 20

e) Rezultatul va fi: 12, 13, 14, 15, 16, 20, 21

f) Rezultatul va fi: 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18

Exemplu 4( testăm readln cu char )

Se dă secvenţa, în care dorim să citim caractere:

read(a,b);

readln(c,d,e);

read(f,g);

Se dau de la tastatură valorile, în această ordine:

d) ana are mere

si pere

e) a

na are

mere

Ce valori vor avea a, b, c, d, e, f, g ?

Soluţie:

d) Rezultatul va fi: a=’a’; b=’n’; c=’a’; d=’SP’; e=’a’; f=’s’; g=’i’

e) Rezultatul va fi: a=’a’; b=’#13’; c=’#10’; d=’n’; e=’a’; f=’m’; g=’e’

4.5. Operaţia de scriere în fişier

Prin operaţia de scriere se realizează transferul datelor din variabila în care se scrie în

buffer-ul de fişier, şi din buffer în fişierul de ieşire.

Sintaxa:

WRITE([f], e1,e2, …,en);

WRITELN([f], e1,e2, …,en);

unde:

f este fişierul în care se depun datele, f este opţional, dacă scrierea se face pe

monitor, acesta se poate omite

ei, i=1,n, sunt expresii al căror valori se depun în f

Efect:

1. Se evaluează expresia e1 şi rezultatul obţinut se scrie în f

2. Se deplasează pointerul de fişier la sfârşit

3. Se repetă paşii anteriori până se încheie scrierea tuturor expresiilor ei, i=2,n

Writeln , are acelaşi efect ca Write, numai că, după ce se termină scrierea în fişier,

inserează un maractor de sfârşit de fişier şi scrierea se va continua pe rând nou.

4.6. Fişiere standard

Fişierele implicite care asigură schimbul de date cu exteriorul se numesc fişiere

standard de intrare/ieşiere, care au asociate variabilele de tip text INPUT, respectiv

OUTPUT, declarate în unit-ul System. Dacă se omite f din instrucţiunile de citire/scriere,

atunci acestea sunt echivalente cu:

READ / READLN(v1,v2, …,vn); READ / READLN(INPUT,v1,v2, …,vn);

WRITE / WITELN(e1,e2, …,en); WRITE / WITELN(OUTPUT,e1,e2, …,en);

Fişierul Input este asociat cu tastatura iar fişierul Output este asociat cu monitorul.

BIBLIOGRAFIE

1. Tabel ASCII, http://www.asciitable.com/, accesat 2014

2. Pointer de fişier, http://software.ucv.ro/~mburicea/luc5p09.html, accesat 2014

3.Tutorial Pascal în limba engleză

http://www.baskent.edu.tr/~tkaracay/etudio/ders/prg/pascal/PasHTM1/pas/pasles01.html , accesat 2014

4. Tehnici de programare /Grigore Albeanu, Luminiţa Rîpeanu,Luminiţa Radu, Alexandru Averian. -

Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2003

5. Descriptori de fişier http://cursuri.cs.pub.ro/~so/index.php?section=Laboratoare&file=02.%20Operatii

%20IO%20simple, accesat 2014