finantele intreprinderii curs

Upload: lulu-luana

Post on 05-Jul-2015

2.243 views

Category:

Documents


2 download

TRANSCRIPT

Curs I

BIBLIOGRAFIE 1. Barreau J. , Delahaye J. Gestion Financiere, Dumod, Paris 2002 2. Berceanu D s.a. Finantele firmei , Ed. Didactica si Pedagogica, R.A, Buc, 2006 3. Bistriceanu Gh s.a. Finantele agentilor economici, Ed. Economica, Buc, 2001 4. Bucataru D. Finantele intreprinderii, Ed. Junimea, Iasi, 2006 5. Bran P. Finanele intreprinderii, Ed. Economica, Buc, 1999 6. Brealey R. , Myers S. Corporate Finance, Ed. Irwin, McGraw Hill, 2000 7. Cristea H. s.a. Gestiunea financiara a societatilor comerciale, Ed. Mitron, Timisoara, 2001 8. Giurgiu A Finantele firmei, Ed. Presa Universitara Clujeana, 2000 9. Gerard Charreaux Gestion financiere, Ed. Litec, Paris, 2000 10. Hoanta N. Finantele firmei, Ed. Economica, Buc, 2003 11. Ilie Vasile Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed. Meteor Press, Buc, 2006 12. Nistor I. Teorie si practica in finantarea intreprinderilor, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca, 2006 13. Nistor I Finantele intreprinderii, Ed. Presa Universitara Clujeana, 2002 14. Nistor I, Lacatus V Finantele intreprinderii. Studii applicative, Ed. Risoprint, Cluj Napcoa, 2008 15. Roman D. Finante aplica, vol I, Ed. Economica, Buc, 2001 16. Stancu I. Finante, Ed. Economica, Buc, 2002

NOTAREA: 7p Examen final 2,5 p Activitate seminar 0,5 p Activitatea de la curs

CAPITALURILE INTREPRINDERIII. Continutul si structura capitalului intreprinderii dupa sursa de provenienta. II. Forme de materializare a capitalului intreprinderii III. Fondul de rulmenti si corelatii bilantiere

I.

Continutul si structura capitalului intreprinderii dupa sursa de provenienta.

Capitalul constituie pentru intreprinderii un element essential in desfasurarea activitatilor. Sub aspect conceptual capitalul poate sa fie abordat din 2 puncte de vedere: 1. Ca resursa baneasca Capitalul intreprinderii reprezinta un element principal al unei datorii in opozitie cu venitul sperat. Aceasta metoda de abordare a capitalului il regasim in pasivul bilantului. 2. Mijloc / factor de productie Capitalul exprimat prin totalitatea resurselor materiale care prin asociere cu ceilalti factori de productie asigura desfasurarea activitatilor in vederea obtinerii unui castig. Capitalurile se formeaza la infiintarea intreprinderii, se modifica in sensul cresterii sau descresterii pe tot parcursul desfasurarii de activitati si se lichideaza la incetarea activitatii intreprinderii. Dupa sursa de provenienta structuram capitalurile intreprinderii in: 1. Capitaluri proprii 2. Capitaluri imprumutate PASIV Capital social Rezerve, Fonduri, Provizioane si Rezultatele exercitiului Capitaluri imprumutate pe termen mediu si lung Credit obligatar Credit bancar pe termen mediu si lung Capitaluri imprumutate pe termen scurt Credit comercial Credit bancar termen scurt pe Cs R D1

D2

Ai

Ac

ACTIV Imobilizari: - Corporale - Necorporale - Financiare Valoare: - De expoatare - Realizate pe termen scurt - lichiditati

I. CAPITALUL SOCIAL - reprezinta un element principal al patrimoniului intreprinderii - el consta in totalitatea sumelor puse la dispozitie in mod permanent de catre proprietari sau asociati sub forma de aport Aportul in bani constituie forma principal de formare a capitalului social. Capitalul social este reprezentat la nivelul intreprinderii prin actiuni. Actiunile reprezinta inscrisuri de valoare egala prin care se atesta dreptul de proprietate al posesorilor din capitalul social. Remunerearea actionarilor potrivit tilurilor detinute se face sub forma de dividende. Pe parcursul desfasurarii activitatilor, capitalul social se modifica in sensul cresterii sau diminuarii.

Cresterile de capital social se infaptuiesc in virtutea urmatoarelor operatiuni: 1. Aporturi noi in bani si / sau in natura Se infaptuiesc sub 2 forme: a) Emisiunea de actiuni in vederea subscrierii de catre fondatori b) Emisiunea de noi actiuni Cl: Aceasta forma conduce la cresterea surselor de finantare. 2. Trecerea rezervelor sau altor surse in sfera capitalului social Aceasta operatiune se infaptuieste treptat la adunarea generala a actionarilor, insa operatiunea nu conduce la cresterea surselor de finantare. 3. Conversiunea obligatiunilor sau altor datorii in actiuni La anumite interval de timp obligatiunile emise si anumite categorii de datorii se pot rascumpara prin intermediu actiunilor. Operatiunea nu conduce la cresterea surselor financiare. 4. Plata dividentelor in actiuni Operatiunea se infaptuieste in urma repartizarii profitului net si ea conduce la cresterea suselor de finantare.

5. Fuziunea Se infaptuieste in vederea sporirii capitalurilor sociale si operatiunea conduce la o crestere a surselor de finantare. Pe parcursul desfasurarii activului, Capitalul social poate sa scada. Diminuarea lui se face de regula in urma realizarii de pierderi si rambursarii creditelor bancare pe termen mediu si lung din capitalul social. Nu avem surse financiare din profit. II. REZERVELE Reprezinta o forma principal a capitalului propriu si iau forma : - Rezervelor din reevaluari - Rezervelor legale - Rezervelor statutare - Alte reserve III. FONDURILE La nivelul intreprinderii se constata o serie de fonduri: - Fonduri pentru actiuni social cultural - Fonduri privind cresterea surselor de finantare - Fonduri de investitii - Fonduri de cercetare dezvoltare In virtutea unor legislatii IV. PROVIZIOANELE Surse proprii , constand in baza unor prevederi legale, in vederea acoperirii unor pierderi viitoare. Ele privesc toate tipurile de active si au un pronuntat carcater fiscal. V. REZULTATUL EXERCITIULUI Atat la exercitiul current cat si a anilor precendenti. Daca la capitalul socal se adauga R rezulta capitalul propriu.

Cs + R = CpCAPITALURI IMPRUMUTATE PE TERMEN MEDIU SI LUNG 1) CREDIT OBLIGATAR Ia forma titlurilor de credit, de regula a obligatiunilor care reprezinta inscrisuri ce atesta datoria unei persoane juridice catre terte persoane. 2) CREDIT BANCAR PE TERMEN MEDIU SI LUNG Accesate de la bancile comerciale

Cp + D = CppCpp = Capital permanent 3) CREDITE PE TERMEN SCURT Forma creditului comercial, de regula creditul de furnizor.

4) CREDITE BANCARE PE TERMEN SCURT Au menirea sa acopere deficitele de trezorerie.

Cpp + D2 = CtCt = capital toal FORME DE MATERIALIZARE A CAPITALURILOR II. Capitalurile odata constituite se concretizeaza prin utilizarea lor in cele 2 categorii de active: a) Active imobilizate b) Active circulante

III. FONDUL DE RULMENTI SI CORELATII BILANTIERE Bilantul intreprinderii reflecta bunurile reale ale acesteia dupa sursa de provenienta in pasiv si dupa natura/ modul de concretizare in activ. Elementele de activ sunt ordonate in functie de lichiditate crescanda, iar cel pasiv de exigibilitatea lor crescanda. Lichiditate si exigibilitate ce leaga categoria notionala de fond de rulment. Prin fond de rulment se intelege partea din capitalul intreprinderii destinata finantarii activelor circulante. Vorbim in acest context de un fond de rulment propriu ( FRP), de un fond de rulment permanent (FRPP), de un fond de rulment total (FRT). In general fondul de rulment se calculeaza ca diferenta intre capitalul respective si activele imobilizate. Dupa natura datelor luate in calcul votbim despre: FRP B = fond de rulment propriu brut FRP B = Cp Ai brute FRP N = fond de rument propriu net FRP N = Cp Ai nete FRPP B = fond de rulment permanent brut FRPP B = Cpp Ai brute FRPP N = fond de rulment permanent net Ai brute = Ac (D1 + D2 + a) FRPP N = Cpp Ai nete FRT B = fond de rulment totat brut FRT B = FRT Ai brute FRT N = fond de rument total net FRT N = FRT Ai nete Brut = amortizare Net = fara amortizare

CURS II Plasamente de capital pe termen mediu si lung1. Continutul, structura si rolul investitiilor 2. Elemente specific investitiei 3. Criteriile financiare specific deciziei de investitie

1. Continutul, structura si rolul investitiilor Investitiile sau plasamentele pe termen mediu sau lung reprezinta modalitatea principal de infaptuire a reproductiei activelor imobilizate, in mod practice de dezvoltare a intreprinderii. Intreprinderile pentru a se dezvolta si a tine pasul cu progresul ethnic trebuie sa investeasca permanent, sa faca pasamente de capital in vederea modernizarii tehnologiilor. Se impune in acest context o asigurare a circuitului capitalului in mod continuu care schematic se poate reprezenta astfel: --- > I Ai a A Csp r CA

i= valoarea investitiei Ai = active imobilizate a= normele de amortizare A = amortsmentul afferent activelor imobilizate Csp = costurile de productie r= rata a rentabilitatii CA = cifra de afaceri Rezultatul oricarei investitii il reprezinta activele imobilizate care supuse procesului de amortizare se obtine amortismentului, acesta in calitatea lui ca element al costurilor de productie impreuna cu parte din profitul rezultat in urma ratei rentabilitatii se vor regasi in cifra de afaceri care in continuare intra intr-un nou circuit privind procesul investitional. Investitiile pe termen mediu si lung sunt mai riscante decat plasamentele pe termen scurt intrucat probabilitatea aparitiei de riscuri este mult mai mare. Ca urmare a acestui fapt in luarea deciziei de investitie trebuie sa se cunoasca caracteristicile investitiilor. Tocmai aceste aspect motiveaza cunoasterea conceptului de investitie. Facand o sinteza se retin doua aspect prin care se definesc investitiile: 1. Sub aspect financiar prin investitie se intelege schimbarea unei sume de bani prezenta si cert ape probabilitatea obtinerii unor venituri superioare. 2. Sub aspect contabil aceeasi investitie desemneaza noste fluxuri de incasari pentru obtinerea unor active imobilizate care vor genera ulterior fluxuri de venituri si cheltuieli. Indiferent de punctele de vedere privind conceptul investitional se retine ideea potrivit careia investitia este o cheltuiala. Aceste cheltuieli privind investitiile se vor concretiza in active imobilizate. In functie de gasirea sau regasirea cheltuielilor in activele imobilizate avem:

y y -

Cheltuieli care se materializeaza in active imobilizate Cheltuieli care nu se materializeaza in active imobilizate care la randul lor se impart in: Cheltuieli care maresc valoarea activelor imobilizate Cheltuieli care nu maresc valoarea activelor imobilizate

In sfera cheltuielilor care nu se materializeaza dar maresc valoarea activelor imobilizate : studiile hidrologice, topologice, ecologice, de amplasament, etc, cheltuieli elaborate pentru studii de fazabilitate, intocmirea proiectelor de executie, cheltuieli cu adoptarea cheltuielilor de teren, infiintarea de plantatii de vii si pomi fructiferi. Cheltuieli care nu se materializeaza si nu maresc valoarea activelor imobilizate se refera la pregatirea personalului pentru punerea in executie a investitiei. STRUTURA Investitiile desi par a fi o categorie omogena, se caracterizeaza ca o diversitate ca forma in vederea analizei lor, in practica se utilizeaza mai multe criteria de clasificare: 1. Dupa natura sa Investitie tehnica, umana, sociala, comerciala si financiara 2. In functie de apartenenta la obiectul de investitie Investitii: - Directe - Colaterale - Conexe 3. In raport de forma de executare - Investitii executate in antepriza ( transfer catre un antreprenor) - Investitii executate in regie ( sunt executate de intreprindere) 4. Dupa sursa de finantare - Investitii finantate din surse proprii - Investitii finantate din capitaluri imprumutate 5. Dupa riscul pe care il prezinta Investitii: - De mentenanta - Privind modernizarile - De expansiune - De cercetare dezvoltare - Strategice ROLUL Se concretizeaza in: 1. Asigura modernizarea proceselor tehnologice 2. Reprezinta principalul instrument prin care se asigura modificarile structural in economie 3. Permite valorificarea superioara a resurselor materiale proprii 4. Genereaza efecte sociale, contrare

2.Elementele specific investitiei In luarea deciziei de investitie trebuie tinut seama de acel raport dintre effort si effect. Daca efortul este masurabil, efectul se poate cuantifica mai putin pentru unele categorii de investitii: umane, sociale, si chiar comerciale Ca urmare a acestui fapt in aprecierea investitiilor se tine seama de patru elemente specifice lor: 1. Cheltuieli privind investitiile Acestea trebuiesc identificate in functie de forma de executare a lor. In acest context cheltuielile privind investitiile executate in atepriza privesc cele legate de aprovizionare, manopera, taxe vamale, alte cheltuieli inclusive cresterea fondului de rulment si costul de oportunitate.(costul sansei pierdute) 2. Durata de viata a investitiei Exprima perioada de timp in care efortul investitional este recuperate pe seama profitului anual. Se vorbeste in acest sens de o durata de viata : tehnica, contabila, comerciala si juridical. 3. Profiturile suplimentare sau economiile de materiale si de manopera Se preconizeaza a se obtine din exploatarea investitiei. Aceasta presupune obtinerea unui excedent din compararea incasarilor si platilor exercitiului. 4. Valoarea reziduala Este data de valoarea pobabila de realizat dupa scoaterea din functiune a activului imobilizat. Valoarea reziduala trebuie intotdeauna sa fie legata de valoarea ramasa neamortizata intrucat ea trebuie recuperate din exercitiile urmatoare ( priveste in mod special valoarea reziduala a societatilor de leasing) 3. Criteriile financiare specifie deciziei de investitie In luarea deciziei de investitie trebuie tinut seama de doua momente: a) Alocarea de capital necesar investitiei b) Durata de recuperare a investitiei. Aceste elemente generatoare de fluxuri financiare se concretizeaza in 2 categorii: 1) Intr-un flux de iesire cauzatoare de fluxuri de moment care se refera de regula la cheltuielile totale privind investitia, in plus pentru punerea in fuctiune a investitiei mai apar fluxuri legate de fondul de rulment. 2) Fluxuri de intrare, sunt considerate fluxuri anuale concretizate in cele privind amortismentul si profitul. In ultimul an din durata de viata a investitiei mai apar doua fluxuri de intrare, cele de recuperare a fondului de rulment si cele privind valoarea reziduala. Luarea deciziei de investitie se analizeaza toate variantele posibile in functie de criteriile specific. Identificam in acest sens: - Criterii simple de optiune a investitiei - Criteriul actualizarii sumelor privind investitiile In functie de primul criteriu identificam : - Costul de productie - Rata rentabilitatii contabile

-

Termenul de recuperare a investitiei

Costul de productie se analizeaza diferit: 1. Investitia efectuata de inlocuire de utilaje contribuie si la cresterea productiei 2. Investitia de inlocuire a utilajelor nu conduce si la o crestere a productiei In prima varianta pentru luarea deciziei de investitie se compara costul unitary al produselor obtinute cu noul utilaj fata de cel avut cu vechiul utilaj.

c1=

c1= costul unitar pentru noul utilaj C1 = costuri totale de productie obtinute cu noul utilaj I = valoarea investitei Dn = durata normala de amortizare Rr = rata minima a randamentului activelor Q1 = productia cu noul utilaj c1 < c0 investitia este rentabila In cea de a doua situatie: Investitia de apreciaza in functie de economiile obtinute cu noul utilaj. = + +

Ec = economiile obtinute cu noua investitie = costul de productie cu vechiul utilaj = valoarea ramasa neamortizata = durata pentru recuperarea valorii ramase In contnuare se calculeaza rata de randament a proiectului: = * 100 Atunci cand Rp > rata minima impusa proiectul poate fi acceptat Rata rentabilitatii contabile Se calculeaza fie in functie de profitul net mediu ( incasari ( ).

) fie in functie de fluxurile medii de

= = Termenul de recuperare a investitiei Exprima durata in ani in care investitia este recuperate: = = fluxuri anuale de incasari

CURS III1. Criteriul actualizarii sumelor in luarea deciziei de investitie 2. Evaluarea fluxurilor de incasari ale investitiei in conditii de incertitudine 3. Resursele de finantare a investitiilor 1. Criteriul actualizarii sumelor in luarea deciziei de investitie In perioada de recuperare a investitiei se pune problema comparabilitatii efortului si efectului investitiei. In acest context se impune stabilirea perioadei de referinta care de regula este data punerii in functiune a investitiei. In continuare se va efectua evaluarea fluxurilor de incasari spate pe de o parte , respective alocarilor de capital in vederea fructificarii. Actualizarea se impune intrucat o suma cheltuita azi va reprezenta peste n perioade o suma mai mare. Dupa cum o suma sperata in viitori, astazi echivaleaza cu o suma mai mica. Potrivit criteriului actualizarii sumelor se calculeaza: a. Valoarea neta actualizata b. Rata interna de rentabilitate c. Indicele de profitabilitate ( rentabilitate) a) Valoarea neta actualizata Constituie un indicator care apreciaza cresterea valorii intreprinderii in urma procesului investitional. In tehnica actualizarii, actualizarea presupune aducerea valorilor dispersate in timp la un singur moment, actual sau viitor. Se folosesc doua metode de actualizare: y Prin compunere (inspre viitor) Presupune fructificarea respectiv actualizarea sumelor inspre viitor si se infaptuieste sub 2 variante: V1. Potrivit formulei dobanzii simple folosind relatia :

Sa = S0 (1 + d) * h Sa= suma actualizata S0= suma initialad= rata dobanzii h = perioada de timp Se foloseste pentru actualizarea sumelor in functie de perioade relative mici de timp. V2. Potrivit formulei dobanzii compuse, potrivit relatiei:

Sa= S0( 1+ d)h Se practica pentru actualizarea sumelor privind perioade mari de timp. Din cele doua relatii reprezinta factorul de capitalizare sau fructificare.y Prin discontare (dinspre viitor) Presupune actualizarea sumelor dinspre viitor

Sa= Sv Sv = suma viitoare (sperata) a se obtine.= factorul de fructificare

Deseori in practica financiara se calculeaza asa numita valoare actual a unei sume de anuitati constant dupa relatia:

VA =

+

+

..+

VA =

F = sumele de anuitati constantLa actualizarea sumelor trebuie tinut seama de doua aspecte principale care privesc realitatea datelor: 1. Se pune problema stabilirii cat mai corecte a fluxurilor de incasari previzionate (amortismente, profit) 2. Alegerea factorului de actualizare cat mai correct, care poate fi : rata inflatiei, rata dobanzii, o rata de risc, rata medie a randamentului pe economie. Alegerea acestor factori de corectare practic se face in raport de dtructura financiara a capitalului Valoarea neta actualizata tine seama in calculul de fluxuri de incasari formate din amortismente si profit, de factorul de actualizare, respective de valoarea investitiei. In aceasta situatie valoarea neta actualizata pune in evident cresterea valorii intreprinderii in urma executarii investitiei. Se foloseste relatia:

VNA =

*

-I

CFi = fluxurile de incasari ale perioadei I I = valoarea investitiei Daca valoarea neta actualizata este pozitiva inseamna ca proiectul de investitie poate fi acceptat, in cazul in care este zero creaza indiferenta, iar daca este negative proiectul nu trebuiea acceptat.

b) Rata interna de rentabiliate Are menirea sa exprime egaliattea dintre fluxurile de incasari spate si valoarea investitiei. In determinarea ratelor interne de rentabilitate se porneste de la ipoteza ca veniturile viitoare pot fi reinvestite in mod constant la aceasta rata interna de rentabilitate urmand sa se determine ratele in cauza: Pentru o perioada

I0 ( 1 + RIR) = CF1I0 = investitia initiala CF1 = fluxurile de incasari viitoare Pentru n perioade:

RIR =

1

I0 =

=

Din aceasta relatie rata interna de rentabilitate se va calcula prin tatonari repetate ale ratelor astefel incant ratele sa se aproprie cat mai mult de cei 2 termeni. Ratele de rentabilitate care vor fi mai amri decat o rata medie a dombazii care a constituit punctul de pornire valideaza proiectele in cauza.

RIR = *

* -I=0

=I

c) Indicele de profitabilitate Exprima marimea relative a rentabilitatii pe intreaga durata de viata a investitiei. Se calculeaza ca raport intre fluxurile de incasari viitoare incasate si valoarea investitiei.

Ip=

Atunci cand rezultatul este mai mare decat 1 proiectul investitiei poate fi acceptat. 2. Evaluarea fluxurilor de incasari ale investitiei in conditii de incertitudine In procesul investitional orice alocare de capital prezinta un risc. In situatia in care plasamentele de capital prezinta un risc mare, se impune: aprecierea fluxurilor de incasari urmarind mai multe etape: 1. Evaluarea fluxurilor de incasari in diferite ipoteze: Se face luand in calcul ipoteze favorabile, medii si pesimiste in functie de ipoteze se stabilesc fluxurile de incasari in mod direct sau randamentele fiecarei ipoteze. 2. Presupune stabilirea coeficientilor de probabilitate: Se face fie subietciv de catre decident, fie in baza unor serii statistice 3. Calculul probabilitatii fluxurilor de incasari anuale: Se face pe baza informatiilor obtinute din celelalte doua etape. Speranta matematica(probabilitatea fluxurilor de incasari)

Sm =

Fi = fluxurile de incasari anualePi = coeficientii de probabilitate Daca proiectele de investitie au aceeasi valoare initiala si ofera aceleasi fluxuri medii anuale se va proceda la reprezentarea grafica a distributiei probabilitatilor. Varianta care ofera intervalul de variatie cel mai mic este mai eficienta. In practica financiara, riscul mai poate fi cuantificat si prin ecartul tip al fluxurilor de incasari asteptate de la media intregului interval studiat si respective pe baza coeficientului de variatie. Din ecartul tip:

=

= (f mediu) exprima fluxurile de incasari medii pe intervalul studiat. Atunci cand ecartul este mai aproape de zero si mai departe de unu, variant de investitie poate fi acceptata. In situatiile in care proiectele de investitii au acelasi ecart tip departajarea se face prin coeficientul de variatie. Coeficientul de variatie: (raportul intre ecartul tip si fluxurile medii de incasari)

Kv =

Varianta de proiect care are Kv cel mai mic poate sa fie acceptata. In luarea deciziei de investitie se fac aprecieri luand in considerare toate criteriile amintite cu indicatorii specifici la care se mai pot adauga si alti indicatori in functie de tipul activitatilor.

3. Resursele de finantare a investitiilor Odata luata decizia de investitie si stabilirea obiectivelor de finantat trebuiesc luate masuri de asigurare a resurselor de finantare. In perioada financiara se identifica 2 categorii de rerurse de finantare : a) Resurse endogene ( proprii , Rp) (important) Se formeaza din: a.1. amortisment : Reprezinta resursa principal de inlocuire a activelor imobilizate. Intreprinderile si-au dobandit acest drept dupa 1990. a.2. profitul sau parte din profit Asigura finantarea investitiilor in raport cu politicile de finantare ale guvernului in plus potrivit legislatiei parte din profitul net ia calea noilor investitii. Cl: profitul este cel care asigura dezvoltarea intreprinderii a.3. alte resurse: In sfera lor intra: - Sumele incasate din valorificarea de materii, materiale rezulate in urma acsarii activelor imobilizate, mai putin cheltuielile aferente - Sumele incasate din valorificarea activelor imobilizate mai putin valoarea ramasa de amortizat - Vanzarea de active mai putin impozitul afferent vanzarilor, costul evaluarilor, valoarea ramasa neamortizata. a.4. alte sume: Despagubiri din asigurari. Mobilizarea resurselor endogene se face in urmatoarea ordine: Rp = Si + Sm + Sai + Sa + a S + A + pP Sm + Sai + Sa = alte resurse Si = soldul initial de la inceputul perioadei a S = alte sume A = amortismentul pP= profitul sau parte din profit

b) Resurse exogene (Rex) (important) Se formeaza din: b.1. credite bancare: - credite bancate pe termen scurt neconcordanta intre incasari si plati - credite bancare pe termen lung neconcordanta intre incasari si plati b.2. obligatiunile In practica international obligatiunile intervin ca sursa de finantare a investitiilor sub mai multe forme: - Obligatiuni cu dobanda avriabila

-

Obligatiuni convertibile in actiuni ( la scadenta in actiuni) Obligatiuni cu cupon zero ( nu primesc venit cand le cumpara, rascumpararea prin vanzare) Obligatiuni perpetue (nu se recupereaza niciodata) Obligatiuni precare ( murdare)

b.3. majorarile de capital b.4. alocatiile bigetare Se folosesc pentru investitii de importanta nationala b.5 alte resurse Fondurile structural

CURS IVAmortizarea capitalului plasat in active imobilizate1. Problematica amortizarii si implicatii de natura financiara 2. Elementele sistemului de amortizare

1. Problematica amortizarii si implicatii de natura financiara Activele imobilizate: reprezinta principal forma sub care se materializeaza capitalurile intreprinderii. Aceastea au intrat in intreprindere de regula pe calea investitiilor dar uneori si prin operatiuni speciale, marimea lor intruchipand dotarea tehnica a intreprinderii. Activele imobilizate (Ai) se caracterizeaza prin aceea ca participa la procesul de productie pe toata durata de functionare a lor. In acest interval de timp ele isi pierd o parte din isusirile tehnico economice si inclusive din valoare. Pierderea treptata din insusirile tehnico economice a randamentului acestora fie prin folosirea sau nefolosirea lor, fie ca urmare aparitiei activelor imobilizate mai ieftine si cu aceeasi parametrii formeaza uzura activelor imobilizate. Acest process al uzurii se concretizeaza in uzura fizia si in uzura morala. Idiferent de formele uzurii, activele imobilizate isi pierd treptat si din valoare . Faptul ca treptat activele imobilizate isi pierd din valoare se petrece si o separare in timp intre recuperarea valorii activelor imobilizate si reproductia materiala, fizica a activelor imobilizate. Aceste 2 laturi ale unuia si aceluiasi proces economic fac necesara amortizarea capitalului incurporat in activele imobilizate. In practica economica trebuie facuta distinctive intre amortizare si amortisment. Amortizarea reprezinta un process care presupune mai multe operatiuni printre care indentificarea activelor imobilizabile, stabilirea valorii de amortizat, atribuirea de norme de amortizat, includerea amortizarii pe cheltuiala, recuperarea acestor cheltuieli, etc. In schimb amortismetul exprima partea recuperate sau sumele recuperate din capitalul incorporate in activele imobilizate. Categoria nationala de amortizat deseori o intalnim si cu alte intelesuri cum ar fi: amortizarea investitiilor care inseamna recuperarea valorilor, amortizarea datoriilor, creditelor, insemnand termen de rambursare a creditului, etc.

Amortismentul in procesul de gestiune a intreprinderilor produce o serie de implicatii de natura financiara. Asemenea implicatii sunt date pe de o parte de dublul caracter al amortismentului, pe de alta parte de dublul rol al amortismentului. Amortismentul dublu caracter(important) - se manifesta prin aceea ca pe de o parte constituie o resursa baneasca folosita in finantare, iar pe de alta parte reprezinta un element al costurilor de productie. Aceste 2 forme de manifestare ca resursa baneasca si ca element al costurilor reprezinta intotdeauna interesele contradictorii, motiv pentru care cele 2 ipostaze trebuiesc amortizate. Schematic: D N A C P O crestere a duratei normale de utilizare a activelor imobilizate (D) inseamna norma de amortizare mica, norma de amortizare mica insemana activ mic, activ mic inseamna costuri de productie mici, cost de productie mic inseamna profit mare. D N A C P O diminuare a duratei normale de utilizare a activelor imobilizate (D) conduc la norme de amortizare mai mari care inseamna activ mare, iar activul mare duce la cost mare, iar costul mare duce la profit mic. D= durata normala de utilizare a activelor imobilizate N = norma de amortizare A = amortisment annual C = costurile de productie P = profitul Amortismentul dublu rol-(important) se manifesta prin aceea ca asigura pe de o parte reproductie simpla, pe de alta parte reproductie largita. Faptul ca amortismentul asigura o reproductie largita se poate demonstra prin urmatoarele aspecte: Amortismentul participa la cresterea masei activelor imobilizate fara folosirea unor resurse financiare special Cresterea productivitatii nu mai ofera posibilitatea producerii unor active imobilizate de aceeasi natura mai ieftina sau mai productive Folosirea unei parti din amortisment la cresterea fondului de rulment Participarea amortismentului pe piata titlurilor de valoare

2. Elementele sistemului de amortizare Infaptuirea procesului de amortizare presupune cunoasterea si definitivarea anumitor elemente care prin interactiunea lord au continut sistemului de amortizare. Dintre elementele sistemului de amortizare amintim: 1. Sfera amortizarii activelor imobilizate In politica amortizarii este consacrat principiul potrivit caruia sunt supuse procesului de amortizare acele active imobilizate care isi pierd in mod normal parte din valoarea lor de la data intrarii in functiune si pana in momentul scoaterii lor din functiune ca urmare a casarii. Exceptii: a) Sunt asimilate activele imobilizate amortizabile, desi nu sunt active imobilizate si anume: Investitiile effectuate la activele imobilizate luate cu chirie

Capacitatile de productie puse in functiune partial atat timp cat nu sunt inregistrate la activele imobilizate (mai des in cosntructii) Investitiile efectuate : baltilor, lacurilor, iazurilor, si alte terenuri atata timp cat acestea nu sunt rezultatul unei investitii Investitiile pentru descoperta in vederea valorificarii substantelor minerale utile Investitiile facute activelor imobilizate pentru modernizari care maresc valoarea de intrare. b) Sunt active imobilizate dar nu se supun procesului de amortizare Terenurile, inclusiv cele impadurite Tablourile si operele de arta Lacurile, baltile, iazurile care nu sunt rezultatul unei investitii Casele de odihna, navele de croaziera si alte active care nu participa la obtinere de venituri pentru activitatile desfasurate Orice mijloc isi pierde parte din valoare in mod normal, firesc Platatiile de vii si pomi fructiferi in primii ani de la plantare Activele imobilizate care functioneaza peste durata normala de utilizare Activele imobilizate fianciare 2. Evaluarea si reevaluarea Activele imobilizate sunt exprimate valoric, adica evaluate. Valoarea la care este exprimat capitalul plasat in activele imobilizate poarta denumirea de valaore de intrare (valoare contabila) Prin valoare de intrare se intelege: Pretul de achizitie pentru bunurile procurate cu titlu oneros Costul de productie pentru bunurile provenite din productie proprie Pretul de piata (just) pentru bunurile obtinute cu titlu gratuity Valoarea de aport pentru bunurile provenite de la asociati (asigura cresterea capitalului social) Activele imobilizate fiind exprimate in forma baneasca , deci prin intermediul unei monede, firesc moneda in cauza comporta deprecieri. Ca urmare a acestui fapt exista momente in viata intreprinderilor cand avem aceleasi valori ale activelor imobilizate dar la valori diferite. Se impune in acest context o reevaluare a activelor imobilizate in vederea aducerii tuturori valorilor la acelasi moment. Acesta reevaluare se face prin diferite procedee, 2 fiind representative: o Corectarea valorii de intrare cu un indice de pret specific grupei sau ramurii o Corecatrea valorii de intrare cu un indice de pret mediu pe economie In urma reevaluarii se calculeaza:

VRa=

VRa= valoarea ramasa actual Via = valoarea de intrare actual Dr = durata ramasa de amortizare Dc = durata consumata In procesul de amortizare intalnim valoare de amortizat, valoare ramasa neamortizata, valoarea ramasa actual, valoare reziduala, etc. 3. Duratele normale de functionare Amortismentul activelor imobilizate depinde nu numai de valoarea de amortizat dar in acelasi timp si de durata prestabilita pentru amortizare numita durata normal de utilizare a activelor imobilizate.

Prin durata normala de utilizare a activelor se intelege perioada de timp medie exprimata in ani, fundamentata din punct de vedere tehnicii economice.Din momentul in care activul imobilizat intra in functiune si pana in momentul cand el este scos din functiune prin casare. Durata normala de utilizare este influentata de o serie de factori (2 sunt reprezentativi) - Durata efectiva in care activul imobilizat este productiv - Limitele economice in care el trebuie sa produca efficient Durata efectiva in care activul imobilizat este productiv Se refera la durata efectiva de functionare, niciodata durata normal de utilizare nu se stabileste la cea efectiva intrucat ea reprezinta o medie si intotdeauna este sub cea efectiva. Limitele economice in care el trebuie sa produca eficient Presupunere luarea in considerare a cheltuielilor facute cu reparatiile capital si celelalte cheltuieli pentru intretinerea activelor imobilizate stiind ca pe masura inaintarii in viata asemenea cheltuieli sunt mai mari. Se calculeaza costul perioadelor viitoaresi respectiv costul mediu al perioadelor anterioare: Kn+1 = Rk + rc + Av Rk = valoarea reparatiilor capitale rc = reparatiile curente, revizii periodice Av = amortismentul perioadei urmatoare Km = Vio = valoarea de intarre a existentului a active imobilizate Dc = durata consumata dupa c perioade 4. Determinarea normelor de amortizare Odata cunsocuta valoarea de intrare a activelor imobilizate pentru calculul amortismentului se impune determinarea normelor de functionare in functie de durata normelor de utilizare. Prin norma de amortizare se intelege marimea procentuala cu care se amortizeaza un active imobilizat in decurs de 1 an. Aplicand aceasta marime procentuala asupra valorii de amortizat se obtine amortismentul anual. Dupa cum intre procesul de amortizare si uzura, exista o independent in sensul ca uzura constituie baza obiectiva a amortizarii, tot asa intre norma de utilizare si intensitatea uzurii exista o legatura directa. Aceste independente se exprima prin aceea ca un active imobilizat cu cat se uzeaza mai repede are o durata normal de utilizare mai mica, respective norma de amortizare mai mare, amortisment mare, si invers. In practica financiara pentru calculul normelor de amortizare se folosesc 2 metode: a) Metoda normelor egale Care se caracterizeaza prin faptul ca norma este aceiasi pe toata durata normal de utilizare a activului, deci implicit si amortismentul anual este acelasi. Pentru calculul normelor de amortizare dupa aceasta metoda se porneste de la relatia: A= N= A = amortismentul annual Vi = valoarea de intrare N=

Dn = durata normala de utilizare N = norma de utilizare Folosirea acestei metode in calculul amortismentului se face cel putin din 2 considerente: - Simplitate in calcule si evident - Posibilitatea obtinerii de catre investitor de informatii rapide privind valoarea ramasa neamortizata si randamentul activelor in cauza b) Metoda normelor differentiate in timp Se caracterizeaza prin aceea ca normele de amortizare se micsoreaza sau se maresc de la un an la altu corespunzator gradului de uzura si randamentul activelor imobilizate. In practica financiara aceasta metoda se aplica sub 2 variante: 1. Varianta normelor regressive: (important) Se caracterizeaza prin aceea ca normele de amortizare sunt in descrestere de la un an la altul si se aplica de regula activelor imobilizate care sunt supuse frecvent uzurii morale (masini, utilaje, instalatii, calculatoare,etc) Nk = Nk = norma de amortizare pentru anul in care se calculeaza amortismentul k= anul pentru care se calculeaza amortismentul = suma anilor din durata normale de functionare = 1+2+3+ +n = Avantajele pe care le prezinta folosirea acestei variante: Asigura concordant intre norma de amortizare si randamentul activelor imobilizate Permite constituirea mai rapida a unor resurse destinate finantarilor pe termen mediu si lung Ofera posibilitatea eliminarii unor pierderi casand inainte de termen acivele imobilizate Conduce la reducerea valorii ramase neamortizate Dezavantaje: y Transfera o parte din profit in amortisment y Complica munca de calcul si evident a amortismentului 2. Varianta normelor progressive (important) Se caracterizeaza prin aceea ca norma de amortizare creste de la un an la altul in progresie aritmetica. Se aplica de regula activelor imobilizate care au o durata mare de utilizare si nu sunt expuse in mod permanent uzurii morale. Nk = Avantaje: In primii ani de functionare contribuie la reducerea costurilor de productie si respective la cresterea profitabilitatii Dezavantaje: y Nu asigura o concordant intre amortisment si randament nicidoata aceasta variant nu se aplica pe toata durata normal de fucntionare, ea imbinandu-se in procesul de amortizare cu alte norme

In practica financiara normele differentiate in timp folosite in calculul amortismentului mai sunt cunoscute ca Tota Softy care presupune insumarea anilor din duratele normale de utilizare.

CURS V1. Regimurile de amortizare si amortismentul fiscal 2. Programarea amortismentului anual al activelor imobilizate 1. Regimurile de amortizare si amortismentul fiscal Fiecare tara corespunzator economiei ei isi alege, isi stabileste un anumit regim de amortizare pentru calculul amortismentului folosindu-se de cele 2 metode de calcul al normelor de amortizare sau combinatii ale lor. In acest context in Romania s-au legiferat trei regimuri de amortizare: a) Regimul liniar Foloseste in calculul amortismentului normelor egale de amortizat, ceea ce inseamna un amortisment annual egal pe toata durata normala de utilizare a activelor imobilizate. A Valoarea initiala se pondereaza cu norma egala. b) Regimul degresiv Se caracterizeaza prin aceea ca norma de utilizare egala este multiplicata cu anumiti coeficienti in fuctie de durata normal de functionare a activelor imobilizate. Multiplicatorii sunt: 1, 5 Dn = (2 , 5) ani 2,0 Dn = (6 , 10) ani 2,5 Dn= peste 10 ani Calculul amortismentului se face respectand urmatoarele etape: Pentru anul 1 amortismentul annual se calculeaza ponderand valoarea de intrare cu norma de amortizare liniara inmultita cu coeficientul de multiplicare. Pentru anul 2 si urmatorii amortismentul se calculeaza pe baza aceleiasi norme de amortizare dar de fiecare data aplicata la valoarea ramasa de amortizat. Se procedeaza asa pana in anul in care amortismentul rezultat este egal sau mai mic decat amortismentul calculate folosind pentru valoarea ramasa normele de amortizare egale. In continuare pana la expirarea duratei normale de utilizare se va folosi regimul liniar de amortizare. Acest mod de calcul caracterizeaza amortismentul fara influenta uzurii morale. In practica deseori se intampla sa se tina seama de influenta uzurii morale in calculul amortismentului, in acest caz amortismentul calculate asigrua recuperarea valorii de intrare inainte de exprimarea duratei normale de functionare a activelor imobilizate. Diferenta de ani exprima influenta uzurii morale. c) Regimul accelerat Se caracterizeaza prin faptul ca in primul an de amortizare, norma de amortizare poate sa reprezinte pana la 50% din valoarea de amortizat. Pentru anii urmatori, amortismentul se calculeaza folosind regimul liniar de amortizare. Este considerat regim accelerar intrucat recupereaza in primii ani o parte insemnata a capitalului investit. Cat priveste amortismentul fiscal, acesta tine seama de contabilitatea fiscala. Amortismentul ca element a costurilor de productie reprezinta o cheltuiala deductibila fiscal. Aceasta in masura in care este respectat codul fiscal in privinta aplicarii regimurilor de amortizare care:

-

Constructiilor li se aplica regimul liniar de amortizare Echipamentele tehnice, masinilor, utilajelor, instalatiilor, computerilor, ehipamentelor periferice li se aplica unul din cele 3 regimuri Celorlalte active imobilizate amortizabile neregasite in primele doua li se aplica unul din primele 2 : liniar sau degresiv

2. Programarea amortismentului anual al activelor imobilizate In programarea amortismentului annual al activelor imobilizate trebuie sa se tina seama de etapele pe care le presupune: Stabilirea valorii de intrare a activelor imobilizate Calculul valorii medii anuale a intrarilor de active imobilizate Calculul valorii medii anuale a iesirilor de active imobilizate Stabilirea normelor de amortizare Calculul amortismentului si repartizarea lui pe trimester In prograamrea amortismentului, trebuie tinut seama de modul de exprimare a normelor de amortizare. In acest sens vom urmarii: a) Programarea amortismentului annual de active imobilizate a caror durata normala de utilizare este exprimata in ani Amortismentul annual se calculeaza tinand seama de valoarea medie anuala a activelor imobilizate: = + = valoarea de intare a existentului = valoarea medie a intrarilor = valaorea medie a iesirilor se calculeaza ponderand Vi cu numarul lunilor intregi (ti)de functionare din an a activelor imobilizate imaprtit la numarul lunilor din anul calendaristic. = se calculeaza ponderand cu numarul lunilor intregi de nefunctionare pana la sfarsitul anului totul raportat la numarul de luni din an (T). = A=

(pland de scoatere din functiune a activelor imobilizate) ( amortismentul anual)

N = norma egala sau regresiva sau progresiva sau combinative Programarea amortismentului anual a activelor imobilizate a caror durata normal de functionare este in ani si alte unitati natural (km, ore, etc) Amortismentul anual pentru autovehicule care au durata normala de utilizare exprimata in ani si km se calculeaza in functie de valoarea medie a autovehiculelor, norma de amortizare analitica si parcursul annual exprimat in km. A= = valoarea medie de intrare a activelor imobilizate = parcursul annual exprimat in km = km/an b)

= parcursul total exprimat in km Pentru calculul amortismentului efectiv se va determina o norma unica de amortizare exprimata in lei/km raportand amortismentul annual programat la parcursul anual. lei / km = Calculul efectiv al amortismentului lunar se face in functie de parcursul realizat ponderand acel parcurs cu norma unica de amortizare = Pr * N

Aef = (Prn Pr1) * N ( pentru al doilea caz) In situatia in care activele imobilizate au exprimata durata normala de utilizare in ani si ore de functionare, amortismentul annual se calculeaza parcurgand mai multe etape (pasi): 1. Se calculeaza un normativ annual exprimat in ore: On = ore / an Dn0 = durata normala de utilizare in ore Dn= durata normala de utilizare in ani 2. Se calculeaza o norma de amortizare exprimata in lei /ora lei / ora No = 3. Calculul amortismentului annual obtinut prin ponderarea normativului annual cu norma A = O n * No

CURS VI1. Repartizarea amortismentului annual pe trimestre 2. Recalcularea amortismentului si consecinte fiannciare 3. Fianantarea reparatiilor activelor imobilizate 1. Repartizarea amortismentului annual pe trimester In vederea unui tablou de finantare pe perioade mai scurte amortismentul annual trebuie repartizat pe trimestre sau chiar pe luni. Acest lucru se impune si pentru a determina costurile de productie cat mai correct, cat mai aproape de realitate. Repartizarea amortismentului annual pe trimestre se face repecrand etapele: 1) Se repartizeaza amortismentul annual afferent existentului de active imobilizate pe trimestre, ceea ce inseamna ca in anul de referinta nu s-au produs miscari in structura activelor imobilizate. = *A 2) Se repartizeaza pe trimestre amortismentul annual afferent intrarilor de active imobilizate in anul de referinta. Se tine seama aici de valaorea medie anuala a intrarilor de active imobilizate, norma de amortizare si numarul de luni intregi de functionare din an

=

Vi = valoarea de intare a activelor imobilizate ti = numarul lunilor intregi de functionare pana la sfarsitul anului fi = numarul lunilor intregi de functionare din trimestru

N = norma de amortizare Fi = numarul lunilor intregi de functionare din an A=

(amortismentul anual)

3) Repartizarea amortismentului annual pe trimestre afferent iesirilor de active imobilizate din anul de referinta

Atre =

= numarul lunilor intregi de nefunctionare din trimestru = numarul lunilor intregi de nefunctionare din an = valoarea de intrare 4) Se selecteaza amortismentul = + - Atre 2. Recalcularea amortismentului si consecinte fiannciare Amortismentul este important pentru intreprindere atat in calitatea lui de element al costurilor de productie cat si ca resursa de finantare. Marimea amortismentului trebuie calculate intotdeauna si tinand seama de masa exacta a activelor imobilizate. Amortismentul este o marime planificata pe parcursul anului de referinta deseori se intampla ca informatiile privind intrarile respectiv iesirile de active imobilizate sa nu mai corespunda cu cele actuale sau dupa caz cu cele care au fost luate in considerare in calculele initiale. In aceste conditii amortismentul annual trebuie recalculate in functie de datele effective privind intrarile sau iesire in si din functiune. In plus recalcularea amortismentului este impusa si de existenta a inca 2 categorii de active imobilizate in gestiunea intreprinderilor si anume: Cea a activelor imobilizate casate inainte de expirarea duratei normale de utilizare Mentinerea in functiune a unor active imobilizate peste durata normala de utilizare Caz I Active imobilizate inainte de expirarea duratei normale de utilizare Se impune amortismentul valorii ramase neamortizate. Aceasta valoare dupa legislatie trebuie recuperate in maxim 5 ani fara a depasi anii din durata normala de utilizare.

VRn = Vi Vi (

)

sau

VRn= Vi

Vi = valoarea de intrare = durata consumata = durata normal de utilizare = amortismentul anilor I In situatia in care valoarea ramasa neamortizata este mai mare, epntru a nu incarca costurile de productie prea mult se determina rata anuala de recuperat din valoarea ramasa neamortizata. Ra =

S = sume recuperate in urma valorificarii materiei si materialele din activele casate

lr = nr lunilor intregi ramase pentru recuperare din anul de referinta lt = nr lunilor intregi programate pentru recuperarea valorii ramase neamortizate Caz II Activele imobilizate ramase in functiune peste durata normala de utilizare Acestea nu mai sunt supuse procesului de amortizare, valoarea lor fiind recuperate integral, iar ca urmare a mentinerii lor in functiune, efectele lor se vor regasi in rezultatul exercitiului anual. Toate aceste influente de natura financiara legate de amortisment impune o recalculare a lui pentru a-l readuce la valori cat mai reale, cat mai aproape de gradul de uzura al activului imobilizat.

3. Fianantarea reparatiilor activelor imobilizate Activele imobilizate sunt supuse frecvent diferitelor reparatii cum ar fi reparatii curente si reparatii capitale. Daca reparatiile capitale presupun efectuarea de cheltuieli determinate de pierderea uzurii fizice, modernizarile activelor imobilizate presupun cheltuieli impuse de uzura morala. Activele imobilizate pe parcursul activitatii lor sunt evaluate d.p.d.v al starii tehnice, prin revizii periodice cand se stabilesc tipul reparatiilor curente sau capitale. Reparatiile curente se impugn in vederea eliminarii unor determinari locale si aducerea activelor circulante adica cheltuielile sunt incluse in pe costurile de productie si finantate din fondul de rulment. Reparatiile capitale sunt de o compelxitate mai mare si au menirea sa schimbe subansamble, diferite piese, sa readuca activele imobilizate la aceeasi productivitate in mod practic la aprametrii initiali. In finantarea reparatiilor capitale trebuie sa se tina seama de 2 indicatori: a) Ciclul de functionare b) Normativul valorii Prin ciclu de functionare se intelege intervalul de timp cuprins intre data intrarii in functiune a Ai si prima reparative capital respectiv intervalul dintre 2 reparatii capitale. Se exprima in ani, ore de functionare, sau km parcursi. Normativul valorii (plafonul valorii) exprima raportul dintre valoarea reparatiilor capitale si valoarea de inlocuire a Ai (daca > 60% Ai nu mai este rentabil). c= reparatii curente c1=c2=c3= =ci Q3 > ..