FINANŢE PUBLICE SUPORT PENTRU SEMINAR .

2011

PINTEA MIRELA-OANA UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILOR DEPARTAMENTUL DE FINANŢE

FINANŢE PUBLICE

2

SEMINAR 1

1. DATE DE CONTACT:

Email: mirela.pintea@econ.ubbcluj.ro;

Birou: 506.

2. CONSULTAŢII:

Săptămâna impară: Miercuri: 15.50 – 16.50;

Joi: 10.50 – 11.50;

Săptămâna pară: Joi: 10.50 – 12.50.

3. COMPONENŢA NOTEI:

Evaluarea la seminar reprezintă 20% din nota finală şi se constituie astfel:

10% prezenţe şi activitate (minim 5 prezenţe, 0.1 puncte per prezenţă);

10% test (Seminar 6).

4. BIBLIOGRAFIE:

1. Manual recomandat la curs. 2. Văcărel I., Bistriceanu G., Anghelache G., Bodnar M., Bercea F., Mosteanu T., Georgescu F. (2007),

„Finanţe publice”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 3. Moşteanu T. şi colectiv (2005), „Finanţe Publice, Sinteze şi aplicaţii practice - teoretice”, Editura

Universitară, Bucureşti. 4. Minea M.Ş., Costaş C. F. (2006), „Dreptul Finanţelor Publice”, vol.I - Drept financiar, Editura Sfera

juridică, Cluj- Napoca. 5. Tulai C. (2003), „Finanţele publice şi fiscalitatea”, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca. 6. Harvey R. (2002), „Public Finance”, Editura McGraw Hill, New York. 7. Stiglitz Joseph E. (2000), „Economics of the Public Sector”, 3rd Edition, Editura Norton & Co., New

York. 8. Muzellec R. (1993), „Finances Publiques”, Editura Dalloz, Paris. 9. Codul Fiscal. 10. Ziarul Financiar. 11. Revista Capital. 12. Alte surse.

5. ASPECTE GENERALE

Termenul „finanţe” îşi are originea în limba latină, în expresii cum ar fi „financio”, „financias” şi are sensul de operaţii băneşti, plată în bani. În limba franceză şi engleză termenul „finance” desemnează un venit al

FINANŢE PUBLICE

3

statului, iar pluralul se referă la veniturile statului, la întreg patrimoniul statului. Prin urmare, constatăm faptul că finanţele au legătură cu banii, dar nu sunt bani pur şi simplu, şi în unele situaţii această noţiune are legătură cu statul şi se referă la banii statului.

Existenţa societăţii şi a statului este legată de ceea ce numim finanţe publice. Primele elemente de finanţe au fost impozitele şi dările în bani. Factorii care au determinat apariţia finanţelor au fost: existenţa statului (pentru a-şi îndeplini funcţiile acesta are nevoie de resurse) şi existenţa banilor. Statul pretinde supuşilor să contribuie la formarea resurselor sale prin plata de impozite, încă din perioada

descompunerii gentilice (statul sclavagist). Când activităţile statului s-au amplificat, resursele de care a avut acesta nevoie au crescut şi au devenit astfel necesare şi s-au generalizat veniturile sub formă bănească, iar visteria statului s-a separat de cămara domnitorului. Acesta este, în istorie, momentul în care elementele de finanţe existente până atunci se transformă în elemente de finanţe propriu-zise.

Cu timpul noţiunea de finanţele statului este înlocuită de noţiunea de finanţe publice datorită faptului că statul începe să cheltuiască o parte din resursele sale pentru finanțarea unor acţiuni publice respectiv bunuri publice, adică acelea ce sunt destinate consumului comun, oferite de stat oamenilor în schimbul taxelor şi impozitelor plătite.

Conform DEX finanţele sunt definite prin totalitatea mijloacelor băneşti care se găsesc la dispoziţia unui stat şi care sunt necesare pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale.

Finanţele publice (care sunt asociate cu statul, cu unităţile administrativ teritoriale şi cu alte instituţii de drept public) funcţionează concomitent cu finanţele private (care sunt asociate cu întreprinderile, băncile, societăţile de asigurări, etc). Acestea se diferențiază unele de altele prin: obiectivele urmărite; mijloacele utilizate; condiţiile de acţiune. Obiectivele urmărite: Finanţele publice: suport financiar pentru susţinerea acţiunilor publice, vizează interesul general; Finanţele private: capital necesar susţinerii afacerilor private; vizează obţinerea şi maximizarea

profitului. Mijloacele utilizate: statul acţionează prin constrângere, iar persoanele private nu apelează la aceasta. Condiţiile de acţiune: statul cheltuieşte mai mult decât îi permit veniturile, putând să îşi menţină o

anumită perioadă un deficit rezonabil, în timp ce persoanele private nu pot supravieţui multă vreme cu un buget deficitar.

Deoarece atât în activitatea statului cât şi în cea a întreprinzătorilor privaţi uneori cheltuielile depăşesc veniturile se apelează la împrumuturi sau, în cazul statului, apare şi emisiunea bănească. Deci, apar două noi elemente în cadrul finanţelor: creditul şi piaţa financiară. Mai mult decât atât, în timp fenomenul financiar şi-a sporit complexitatea şi a depăşit de multă vreme în manifestările sale graniţele unei ţări. Astfel, au apărut finanţele internaţionale.

Aprecieri de sinteză!

Ce sunt deci finanţele, în accepţiunea generală? Acestea reprezintă operaţiile băneşti ce intervin între participanţii la formarea şi repartizarea fondurilor băneşti destinate susţinerii acţiunilor publice şi private.

FINANŢE PUBLICE

4

SEMINAR 2 ELEMENTE INTRODUCTIVE PRIVIND IMPOZITUL

1. Conţinutul şi structura prelevărilor fiscale 2. Caracteristicile impozitului 3. Rolul impozitului 4. Clasificarea impozitelor 5. Elementele tehnice ale impozitelor 6. Comportamentul cotelor de impunere 7. Studiu de caz: impozitarea proporţională versus impozitarea progresivă

1. CONŢINUTUL ŞI STRUCTURA PRELEVĂRILOR FISCALE

Prelevările fiscale reprezintă totalitatea resurselor financiare procurate de către stat pe seama sectorului privat, prin efectuarea de transferuri financiare obligatorii de forma impozitelor, taxelor şi contribuţiilor (Mutaşcu, 2006:27, citat de Mara, 2010:60).

Impozitul reprezintă o formă de prelevare silită la dispoziţia statului, fără contraprestaţie directă, imediată şi cu titlu nerestituibil a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice şi / sau juridice, în vederea acoperirii unor necesităţi publice (Talpoş, Enache, 2001:25-26). Alţi autori definesc impozitul ca fiind un transfer de valoare obligatoriu la dispoziţia statului, fără echivalent, fără destinaţie strict precizată, datorat de persoanele fizice şi juridice, în virtutea veniturilor obţinute, averilor deţinute sau cheltuielilor efectuate (Mara, 2010:61). Exemple:

Taxele reprezintă un transfer de valoare obligatoriu la dispoziţia statului, cu echivalent, cu titlu definitiv, datorat conform dispoziţiilor legale, de persoane fizice şi juridice, în schimbul unui serviciu public instituţional. Exemple:

Contribuţiile reprezintă un transfer de valoare obligatoriu la dispoziţia statului, fără echivalent, cu destinaţie strict precizată, percepute persoanelor fizice şi juridice în vederea acoperirii unor cheltuieli publice de interes comunitar sau de natură socială. Exemple:

Precizaţi diferenţele şi asemănările dintre impozite, taxe şi contribuţii.

FINANŢE PUBLICE

5

2. CARACTERISTICILE IMPOZITULUI

Potrivit definiţiei impozitul prezintă următoarele caracteristici: Este o prelevare silită cu caracter obligatoriu, care se efectuează în numele suveranităţii statului,

având la bază un temei legal; Impozitul nu presupune şi o prestaţie directă (şi imediată) din partea statului. Prelevările cu titlu de impozit sunt nerestituibile, astfel că nici unul dintre contribuabili nu poate

pretinde o plată directă din partea statului, pe baza impozitelor suportate.

Analizaţi definiţiile date impozitului si evidenţiaţi alte caracteristici ale impozitului.

3. ROLUL IMPOZITELOR Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic şi social, rol ce diferă de la o ţară la alta. În majoritatea ţărilor rolul cel mai important al impozitelor continuă să se manifeste pe plan financiar, deoarece cea mai mare parte a resurselor financiare mobilizate de stat pentru acoperirea necesităţilor publice provin din încasările aferente impozitelor. În practica financiară contemporană se remarcă o anumită accentuare a rolului impozitelor pe plan economic. În acest sens impozitele se folosesc ca pârghii de politică economică - prin însuşi modul concret în care sunt aşezate şi percepute. Astfel, impozitele se manifestă ca şi instrumente de stimulare sau de frânare a activităţilor economice, a consumului anumitor mărfuri sau servicii. Mai mult decât atât, impozitele pot impulsiona sau îngrădi relaţiile comerciale cu exteriorul în ansamblu sau cu anumite ţări.

Daţi exemple de impozite activizate ca pârghii de politică economică.

Pe plan social rolul impozitelor se manifestă prin utilizarea lor ca instrument al redistribuirii unei părţi importante a produsului intern brut. Această redistribuire apare în procesul mobilizării la bugetul de stat a impozitelor directe şi indirecte şi impune redistribuirea resurselor bugetare, utilizarea lor (şi) în raport cu criterii de ordin social.

FINANŢE PUBLICE

6

4. CLASIFICAREA IMPOZITELOR

Criteriile puse la dispoziţie de ştiinţa finanţelor publice privind clasificarea impozitelor sunt:

1. Trăsăturile de fond şi de formă ale impozitelor; 2. Obiectul asupra cărora se aşează; 3. Scopul urmărit de stat prin instituirea lor; 4. Frecvenţa perceperii lor la bugetul public; 5. După instituţia care le administrează.

1. În funcţie de trăsăturile de fond şi de formă, impozitele sunt: directe: indirecte:

Acest criteriu poate fi reţinut drept criteriu al incidenţei impozitelor asupra subiecţilor plătitori. Potrivit criteriului ce stă la baza aşezării lor, impozitele directe sunt: reale: personale:

În cazul impozitelor indirecte avem următoarea clasificare: taxe generale de consumaţie: taxe speciale de consumaţie:

2. Având în vedere obiectul asupra cărora se aşează, impozitele sunt clasificate în: impozite pe venit: impozite pe avere: impozite pe consum sau pe cheltuieli:

3. În funcţie de scopul urmărit de stat prin instituirea lor impozitele se clasifică în: impozite financiare, obişnuite şi impozite de ordine.

4. Corespunzător frecvenţei perceperii lor la buget, impozitele se diferenţiază în următoarele categorii: impozite permanente (ordinare) şi impozite incidentale (extraordinare).

5. Clasificarea impozitelor se realizează şi după instituţia care le administrează. Astfel, în statele de tip federal impozitele se delimitează în:

Impozite federale; Impozite ale statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federaţiei; Impozite locale.

În statele unitare impozitele se delimitează în: Impozite încasate la bugetul administraţiei centrale de stat (impozite centrale); Impozite locale.

5. ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITELOR Concretizarea şi individualizarea fiecărui impozit are o deosebită importanţă, atât pentru organele fiscale

cât şi pentru contribuabilii în sarcina cărora se instituie. În acest scop se folosesc următoarele elemente tehnice:

1. Subiectul impozitului sau contribuabilul 2. Suportatorul impozitului 3. Materia impozabilă (Obiectul impozitului)

FINANŢE PUBLICE

7

4. Sursa impozitului 5. Unitatea de impunere 6. Cota impozitului 7. Asieta fiscală 8. Termenul de plată 9. Autoritatea şi beneficiarul impozitului 10. Facilităţile fiscale 11. Sancţiunile aplicabile 12. Căile de contestaţie.

6. COMPORTAMENTUL COTELOR DE IMPUNERE

Cota impozitului reprezintă mărimea impozitul aferentă unei unităţi de impunere şi este unul dintre

elementele impozitului strict obligatorii pentru definirea impozitului respectiv. Impozitul poate fi stabilit în sumă fixă sau în cote procentuale (proporţionale, progresive sau regresive).

Cotele de impozit sunt diferenţiate în funcţie de natura şi mărimea venitului impozabil, precum şi de categoriile de plătitori. Acestea se aplică asupra bazei impozabile rezultând impozitul de plată. Baza impozabilă se obţine determinând obiectul impozabil în mod concret atât cantitativ, cât şi calitativ. Aceasta se exprimă în unităţi băneşti. Cotele de impozit sunt de mai multe feluri:

1. cote fixe ( în sumă fixă, egală, forfetară); 2. cote procentuale: proporţionale; progresive: orizontale şi verticale, simple sau

compuse; regresive. 1) Cotele fixe – sunt stabilite în sumă fixă (egală), neschimbată, independent de mărimea venitului

impozabil, de averea sau situaţia socială a platitorului. De regulă se utilizează când bazele impozabile se exprimă în unităţi naturale.

2) Cotele procentuale – reprezintă un procent din suma în lei a materiei impozabile. Se aplică numai asupra bazelor impozabile exprimate valoric. Cunosc mai multe variante: Cotele proporţionale – procentul ramâne nemodificat indiferent de mărimea obiectului

impozabil şi de situaţia socială a plătitorului. Se numesc cote proporţionale deoarece indiferent de mărimea venitului impozabil proporţia impozitului în venitul respectiv rămâne aceeaşi. Această metodă de impunere respectă principiul la venituri egale-impozite egale.

Cotele progresive – sunt acele cote de impunere care cresc, progresează, pe măsura creşterii venitului impozabil, fie într-un ritm constant, fie într-un ritm variabil. Pot opera atât orizontal cât şi vertical. Progresivitatea orizontală se caracterizează prin faptul că pentru venituri impozabile egale ca mărime cota de impozit diferă în funcţie de natura venitului impozabil şi de categoriile de plătitori. Progresivitatea verticală se caracterizează prin faptul că cota impozitului creşte pe măsura creşterii venitului precum şi în funcţie de natura venitului impozabil şi categoriile de plătitori. La un moment dat cotele progresive nu mai cresc, devenind astfel cote proporţionale. Cotele progresive verticale se împart în cote progresive simple (procentul de impunere aferent tranşei de materie impozabilă se aplică la întreaga masă impozabilă – impozitarea pe clase) şi cote progresive compuse (se calculează separat, aplicându-se fiecărei tranşe procentul corespunzător, iar la final se însumează impozitul corespunzător fiecărei tranşe de materie impozabilă – impozitarea pe tranşe).

FINANŢE PUBLICE

8

Cotele regresive – odată cu creşterea materiei impozabile cota de impunere este din ce în ce mai mică. Nu sunt altceva decât consecinţa impozitelor indirecte, deoarece impozitul plătit la cumpărarea unei mărfi sau la utilizarea unui serviciu este rezultatul aplicării aceleiasi cote procentuale, indiferent de mărimea veniturilor cumpărătorilor sau beneficiarilor de servicii. Cu alte cuvinte, ponderea impozitului în venitul cumpărătorului este de multe ori invers proporţională cu venitul acestuia.

Calculul impozitului se realizează după următoarele formule: Impozit = Baza de calcul = Venit net = Calculul indicatorilor privind impozitul se realizează după următoarele formule:

1. Presiunea fiscală (rata fiscalităţii):

1. Individuală: Rfi= (impozit datorat/venituri realizate)*100

2. Globală: Rfg=(∑prelevări obligatorii/PIB)*100

3. Agent economic: RfAg.Ec.=(∑prelevări obligatorii/CA(VA))*100

2. Rata marginală de impozitare

Rmg = (∆I/∆V)*100 = *(I2-I1)/(V2-V1)]*100. unde: I = impozit; V = venit;

7. STUDIU DE CAZ: IMPOZITAREA PROPORŢIONALĂ VERSUS IMPOZITAREA PROGRESIVĂ

Aplicaţie: Două persoane obţin într-un an următoarele venituri: V1 = 2200 lei şi V2 = 2210 lei. Utilizând impunerea progresivă pe tranşe şi pe clase şi impunerea proporţională (16%) determinaţi:

1) Impozitele datorate de fiecare contribuabil; 2) Veniturile nete obţinute; 3) Presiunea fiscală individuală; 4) Rata marginală de impozitare.

Comentaţi rezultatele obţinute.

Grila de impozitare

Venituri impozabile anuale Cota de impozitare %

Pe transe Pe clase

0-400 0-400 0

401-1000 0-1000 6

1001-1800 0-1800 12

1801-2200 0-2200 20

2201-3000 0-3000 28

3001-3500 0-3500 30

>3500 >3500 38

FINANŢE PUBLICE

9

Rezolvare

Progresiv pe clase Progresiv pe tranşe Cota unică 1.

2.

3.

TEMĂ: De citit din Codul Fiscal: impozitul pe salariu.

FINANŢE PUBLICE

10

Anexă Seminar 2 : Exemple de impozite activizate ca pârghii

FINANŢE PUBLICE

11

SEMINAR 3 IMPOZITUL PE SALARII

1. Noţiuni teoretice 2. Aplicaţii

1. Noţiuni teoretice

1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă. Venit brut = salariu de bază + sporuri. Sunt asimilate salariilor în vederea impunerii cel puţin următoarele: indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit legii; drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, premiile, sporurile şi alte drepturi ale personalului militar,

acordate potrivit legii; indemnizaţia lunară brută, precum şi suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăţi

naţionale, societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi la regiile autonome;

veniturile realizate din încadrarea în muncă ca urmare a încheierii unei convenţii civile de prestări servicii; sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în consiliul de administraţie, membrii

directoratului şi ai consiliului de supraveghere, precum şi în comisia de cenzori; orice alte drepturi sau indemnizaţii de natură salarială ori asimilate salariilor în vederea impunerii. 2) Venit net din salarii – se determină prin deducerea din venitul brut a următoarelor sume reprezentând

contribuţiile obligatorii ale angajatului: 1) CAS ( Contribuţia la Asigurările Sociale) = 10,5% 2) CASS ( Contribuţia la Asigurările Sociale de Sănătate) =5,5% 3) CFŞ (Contribuţia la Fondul de Şomaj) = 0,5%. Aceste contribuţii se aplică la salariul brut. Total Contribuţii = 16,5%

3) Venit impozabil = venitul net din care se scad: - deducerile personale (DP);

- contribuţiile facultative: cotizaţia la sindicat şi contribuţia la pensiile facultative (până la 400 euro/an).

4) Beneficiarii de venituri de natură salarială datorează un impozit lunar, final, care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri. Cota de impozitare a salariilor este de 16%.

FINANŢE PUBLICE

12

Sistemul deducerilor personale*

Venit brut lunar din salarii (VBL)

Deducerea personală lunară – stabilită pentru un contribuabil în funcţie de numărul persoanelor aflate în întreţinere

fără persoane în întreţinere

cu o persoană în întreţinere

cu doua persoane în întreţinere

cu trei persoane în întreţinere

cu patru sau mai multe persoane în întreţinere

până la 1.000 250 350 450 550 650

1.001 la 3.000

250 x [1-(VBL - 1000)/ 2000]

350 x [1-(VBL - 1000)/ 2000]

450 x [1-(VBL - 1000)/ 2000]

550 x [1-(VBL - 1000)/ 2000]

650 x [1-( VBL - 1000)/ 2000]

peste 3.000 0 0 0 0 0

*Deducerea personală se rotunjeşte în sus în favoarea contribuabilului la 10 lei. Algoritm de calcul al impozitului pe salarii:

A. Funcţia de bază (Carte de muncă) B. Al doilea loc de muncă (Colaborare)

I. Salariu brut = Salariu de bază (încadrare) + Sporuri I. Salariu brut = Salariu de bază (încadrare) + Sporuri

II. Vnet din salarii = Salariu brut – Contribuţii obligatorii

II. Vnet din salarii = Salariu brut – Contribuţii obligatorii

III.Vimpozabil( Bază de calcul) = Vnet din salarii – *Deducere + Cotizaţia sindicală + Contribuţia pensii facultative]

III.Vimpozabil( Bază de calcul) = Vnet din salarii

IV. Impozit = 16%*Vimpozabil IV. Impozit = 16%*Vimpozabil

V. Salariul net = Salariul brut – *Contribuţii obligatorii şi facultative +Impozit+

V. Salariul net = Salariul brut – *Contribuţii obligatorii +Impozit+ * + Contribuţii facultative+

VI. Rest de plată = Salariul net – Avans – Rate VI. Rest de plată = Salariul net – Avans – Rate

2. Aplicaţii:

1. Un contribuabil realizează în luna noiembrie 2011 la funcţia de bază un salariu de baza (fără sporuri) de 900 lei. Calculaţi impozitul şi salariul net în următoarele situaţii:

a) nu are persoane în întreţinere; b) are 2 persoane în întreţinere.

2. Un contribuabil realizează în luna octombrie 2011 următoarele venituri de natură salarială. Funcţia de bază: salariu de bază de 800 lei, spor de vechime de 25%, spor de noapte de 30%. I se reţine cotizaţia la sindicat de 60 lei şi o rată pentru achiziţionarea unui televizor de 90 lei. La al doilea loc de muncă: salariu de bază de 900 lei şi un spor de fidelitate 10% . Determinaţi:

a) Salariul net şi impozitul la fiecare loc de muncă. b) Restul de plata la funcţia de bază.

Notă: Contribuabilul are 4 persoane în întreţinere.

FINANŢE PUBLICE

13

3. Un contribuabil realizează în luna august 2011 la funcţia de bază un salariu de baza (fără sporuri) de 1200 lei. Acesta primeşte de la angajator 10 tichete de masă cu valoarea de 9 lei per tichet. Calculaţi impozitul şi salariul net în următoarele situaţii:

a) nu are persoane în întreţinere; b) are 3 persoane în întreţinere.

Rezolvare aplicaţii 1)

a) fără persoane în întreţinere b) cu 2 persoane în întreţinere

I. I.

II.

Contribuţii angajat:

II.

III.

DP =

III.

DP =

IV. IV.

V. V.

2)

A. Funcţia de bază (Carte de muncă) B. Al doilea loc de muncă (Colaborare)

I. I.

II.

Contribuţii angajat:

II.

Contribuţii angajat:

III. III.

FINANŢE PUBLICE

14

DP =

IV. IV.

V. V.

VI.

3)

a) fără persoane în întreţinere b) cu 2 persoane în întreţinere

I. Sal brut = I. Sal brut =

II. Vnet =

Contribuţii angajat:

1) CAS= 2) CASS= 3) CFŞ:= Total contribuţii =

II. Vnet =

III. Vimpozabil

DP =

III. Vimpozabil

DP =

IV. I = IV. I =

V. Sal net = V. Sal net =

FINANŢE PUBLICE

15

SEMINAR 4 COSTUL FORŢEI DE MUNCĂ

1. Noţiuni teoretice

2. Aplicaţii

1. Noţiuni teoretice Începand cu 2011, prin Codul Fiscal se reglementează următoarele contribuţii sociale: a) contribuţia individuală de asigurări sociale şi contributia datorată de angajator la bugetul asigurărilor sociale de stat; b) contribuţia individuală de asigurari sociale de sănătate şi contribuţia datorată de angajator la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; c) contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; d) contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi contribuţia datorată de angajator la bugetul asigurărilor pentru şomaj; e) contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale datorată de angajator la bugetul asigurărilor sociale de stat; f) contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, datorată de persoanele fizice si juridice care au calitatea de angajator potrivit Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu completările şi modificările ulterioare. Astfel că Costul forţei de muncă se calculează după următoarea formulă: CFM (Costul Forţei de Muncă) = Salariul brut + Contribuţii Angajator Contribuţii angajator:

1. CAS = 20.80% condiţii normale de muncă; 25.80% condiţii deosebite de muncă; 30.80% conditii speciale de muncă;

2. CASS = 5.20% 3. CFŞ = 0.50% 4. CCM virată în FNUASS = 0.85% (Contribuţia pentru concedii medicale şi indemnizaţii pentru asigurări

de sănatate) se virează în Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate; 5. FAAMBP = între 0.15% şi 0.85% ( contribuţia la Fondul de asigurări pentru accidente de muncă şi boli

profesionale). Procentul pentru contribuţia FAAMBP se stabileşte în funcţie de codul CAEN al firmei (ex: pentru codul CAEN 3513 (distribuţie energie electric) se foloseşte procentul de 0.297%) Se mai numeşte contribuţia pentru Fondul de risc şi accidente (FRA) şi de regulă se foloseşte valoarea de 0.4%.

6. CFGCS = 0.25% ( Contribuţia la Fondul de Garantare a Creanţelor Salariale) !!!!!! Procentele se aplică asupra Salariului Brut respectiv asupra Fondului de salarii.

Total contribuţii angajator pentru condiţii de muncă normale: 28%

FINANŢE PUBLICE

16

Contribuţiile individuale, împreună cu contribuţiile angajatorului sau a persoanei asimilate angajatorului, se

reţin şi se virează la bugetele şi fondurile cărora le aparţin, până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare celei

pentru care se datorează pentru toate categoriile de contribuabili.

2. Aplicaţii

1. Calculaţi CFM pentru problema 2 de la seminarul 3. 2. Dl A.M. realizează în luna martie 2011 la primul loc de muncă (funcţia de bază) un salariu egal cu 900 lei şi primeşte un spor de fidelitate de 25% şi un spor de vechime de 20%. I se reţine o contribuţie pentru o pensie privată de 80 lei şi cotizaţia la sindicat de 30 lei. Dl A.M. are un al II –lea loc de muncă unde salariu de bază este de 700 lei şi are un spor de vechime de 20%. Are 3 persoane în întreţinere. Calculaţi

1) Salariul net şi impozitul pe salariu pentru fiecare loc de muncă; 2) CFM pe fiecare loc de muncă; 3) Cota efectivă de impozitare ;

CEI = 100*_ BRUTSAL

IMPOZIT

4) Presiunea fiscală pentru salariat

Rfi= 100*)_(

)(

BRUTSALV

CONTRIBTXIMPOZIT

.

3. D-l I.P. realizează în luna septembrie 2011 la primul loc de muncă un salariu de bază egal cu 900 lei, spor de toxicitate de 20%, contribuţia la pensia privată este de 50 lei şi cotizaţia la sindicat de 50 lei. D-l I.P. are şi un al doilea loc de muncă unde realizează un salariu de bază de 500 lei. El are 3 persoane în întreţinere. Determinaţi:

1) Impozitul şi salariul net la fiecare loc de muncă; 2) Faceţi o comparaţie între ponderea salariului net în salariul brut pentru fiecare loc de muncă

(explicaţi diferenţa); 3) Calculaţi cota efectivă de impozitare pentru fiecare loc de muncă; 4) Presiunea fiscală pentru angajat; 5) CFM.

4. Un angajat în luna noiembrie 2011 lucrează 160 ore din care 20 ore în timpul nopţii. Salariul de bază este de 1300 lei, sporul aferent orelor lucrate în timp de noapte este de 20%. Angajatul primeşte şi un spor de vechime de 10% şi i se reţine o rată pentru maşină de 300 lei. I se acordă un avans în data de 15 a lunii de 300 lei. Are în întreţinere 5 persoane:

1) Impozitul şi salariul net, Restul de plată; 2) CFM; 3) Cota efectivă de impozitare; 4) Presiunea fiscala pentru angajat.

5. Un angajat realizează la al doilea loc de muncă un salariu net de 550 lei. Cât este salariul brut? I.

SAL BRUT

II.

VNET SAL

Contribuţii (a)

FINANŢE PUBLICE

17

III.

VIMPOZ

IV.

IMPOZIT

V.

SNET

=> SAL BRUT

6. Un angajat realizează în luna noiembrie 2011 de la primul loc de muncă un salariu net de 700 lei. Nu are persoane în întreţinere. Cât este salariul brut? I.

SAL BRUT

II.

VNET SAL

Contribuţii (a)

III.

VIMPOZ

IV.

IMPOZIT

V.

SNET

=> SAL BRUT

7. Un angajat realizează în luna noiembrie 2011 de la primul loc de muncă un salariu net de 800 lei. Are 4 persoane în întreţinere. Cât este salariul brut? I.

SAL BRUT

II.

VNET SAL

Contribuţii (a)

III.

VIMPOZ

IV.

IMPOZIT

V.

SNET

=> SAL BRUT

Temă: Aplicaţia 3

FINANŢE PUBLICE

18

SEMINAR 5 IMPOZITUL PE PROFIT 1. Noţiuni teoretice 2. Aplicaţii

1. Noţiuni teoretice

Impozitul pe profit face parte din categoria impozitelor pe veniturile persoanelor juridice. Această categorie de

impozite influenţează activitatea de economisire şi investiţiile persoanelor juridice.

Termen de origine latină, profitul vine de la verbul „proficere” care înseamnă „a progresa”, „a da rezultate”,

apoi dobândind semnificaţia de „a da”, sau „a aduce profit”. Acest fapt, explică de ce profitul este considerat

drept venit sau o formă de venit. Potrivit DEX (1998) prin profit se înţelege (din punct de vedere economic)

venitul adus de capitalul utilizat într-o entitate economică reprezentând diferenţa dintre încasările efective şi

totalul cheltuielilor aferente1.

Potrivit Codului fiscal 2011 în România sunt obligate la plata impozitului pe profit următoarele persoane

juridice, denumite contribuabili:

a) persoanele juridice române;

b) persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în

România;

c) persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoara activitate în România într-o

asociere fără personalitate juridică;

d) persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în

România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română;

e) persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în

România cât şi în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; în acest caz, impozitul datorat de

persoana fizică se calculează, se retine şi se varsă de către persoana juridică română.

Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%. Contribuabilii care

desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau

pariurilor sportive, inclusiv persoanelor juridice care realizează venituri în baza unui contract de asociere, şi la

care impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute este mai mic decât 5%, sunt obligaţi la plata unui

impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.

Iprofit = Profitul impozabil*Cota de impozitare

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în

scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă

cheltuielile nedeductibile.

1 http://dex.infoportal.rtv.net/~cuvant-profit.html

FINANŢE PUBLICE

19

Profitul impozabil = Vr – Vnimp – Ch + Cned unde:

Vr = venituri realizate, care include veniturile neimpozabile;

Vnimp = venituri neimpozabile;

Ch = cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor;

Cned = cheltuieli nedeductibile.

În categoria veniturilor neimpozabile includem cel puţin următoarele:

dividende primite de la o persoană juridică română;

diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării

rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de

participare, precum şi diferenţele favorabile de valoare rezultate din evaluarea titlurilor de participare

şi a obligaţiunilor emise pe termen lung, efectuată potrivit reglementărilor contabile. Acestea sunt

impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii, a lichidării investiţiilor

financiare, precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se deţin titlurile de

participare;

veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau

anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor

nedeductibile

vezi Codul fiscal actualizat.

În categoria cheltuielilor cu deductibilitate limitată includem:

deducerea suplimentară la calculul profitului impozabil în proporţie de 20% a cheltuielilor eligibile

pentru cercetare-dezvoltare (chiar dacă nu sunt efectuate în scopul realizării de venituri);

cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul

veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de

protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;

suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru deplasări în România şi în

străinatate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;

cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicata asupra valorii cheltuielilor cu salariile

personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Intră

sub incidenţa acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru înmormântare,

ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea

corespunzătoare a unor activităţi ori unităţi aflate în administrarea contribuabililor: gradiniţe, creşe,

servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea

într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, pentru

şcolile pe care le au sub patronaj, precum şi alte cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de

muncă. În cadrul acestei limite, pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând: tichete de creşă acordate de

angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori şi

FINANŢE PUBLICE

20

salariaţilor, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament şi

odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare

pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodarie şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale

asociaţiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din scoli şi centre de plasament;

cheltuielile cu provizioane şi rezerve, în limita prevazută de lege;

cheltuielile cu dobânda şi diferentele de curs valutar, în limita prevazută de lege;

amortizarea, în limita prevazută de lege;

cheltuielile de sponsorizare, mecenat, precum şi pentru acordarea de burse private, acordate potrivit

legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări saui acte de mecenat potrivit legii, scad din impozitul

pe profit datorat sumele aferente, dacă totalul acestor cheltuieli îndeplineşte cumulativ următoarele

condiţii:

i. sunt în limita a 3‰ din cifra de afaceri;

ii. nu depăşesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.

În categoria cheltuielilor nedeductibile includem:

cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând

diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele pe profit sau pe venit plătite în

străinătate;

dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile de întârziere datorate către

autorităţile române/străine, potrivit prevederilor legale;

cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma unor

avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă;

cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin

care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor.

2. Aplicaţii

1. O societate comercială prezintă următoarea situaţie la sfârşitul lunii martie 2011:

VENITURI REALIZATE DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII, DIN CARE: 413.000 LEI

Dividende primite de la o societate juridică română 6.000 lei Venituri din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere 7.000 lei Cheltuieli pentru achiziţionarea ambalajelor 300 lei Cheltuieli efectuate pentru protecţia muncii 700 lei Cheltuieli pentru formarea şi perfecţionarea personalului 2.100 lei Alte cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri 119.000 lei Cheltuieli proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat pentru lunile precedente

7.000 lei

Dobânzi/majorări de întârziere datorate către autorităţile române 700 lei

Cota aplicată profitului pentru determinarea impozitului este de 16%. Determinaţi:

FINANŢE PUBLICE

21

a) profitul impozabil; b) impozitul pe profit calculat cumulat pentru sfârşitul trimestrului I; c) impozitul pe profit calculat pentru luna curentă – martie.

2. Un agent economic prezintă următoarea situaţie la sfârşitul lunii iunie 2011:

VENITURI REALIZATE DIN ACTIVITATEA CURENTĂ 340.000 LEI

Cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri, din care: 60.000 lei Cheltuieli cu sponsorizarea 18.000 lei Cheltuieli cu impozitul pe profit datorat pentru lunile precedente 23.000 lei

Determinaţi: a) profitul impozabil; b) impozitul pe profit calculat cumulat pentru sfârşitul semestrului I; c) impozitul pe profit calculat pentru luna curentă – iunie. Rezolvare aplicaţii: 1).

ETAPE MOD DE CALCUL

Calculul Vnimp

Calculul cheltuielilor deductibile

Calculul cheltuielilor nedeductibile

Profitul impozabil

Impozitul pe profittrimI

Impozitul pe profitmartie

FINANŢE PUBLICE

22

2).