finante internationale

164
Gheorghe Voinea 1 CUPRINS: Cuprins:................................................................................................................................................... 1 CAP. 1. Conceptul şi sfera finanţelor internaţionale ............................................................................. 4 1.1. Conţinutul şi sfera finanţelor internaţionale ................................................................................. 4 1.2. Mutaţii şi tendinţe în finanţele internaţionale ............................................................................... 5 CAP. 2. Valutele şi monedele internaţionale .......................................................................................... 9 2.1 Valutele – concept, forme, regim de schimb.................................................................................... 9 2.2 Monedele internaţionale................................................................................................................. 12 CAP. 3. Cambiile, biletele la ordin, cecurile şi cardurile – instrumente de plată internaţionale ...... 19 3.1. Cambia – instrument de plată în relaţiile economice internaţionale ........................................... 19 3.2 Biletul la ordin ................................................................................................................................ 24 3.3 Cecul................................................................................................................................................ 25 3.4 Cartea de plată (cardul) ................................................................................................................. 26 CAP. 4. Cursul de schimb şi impactul său în relaţiile economice internaţionale ............................... 30 4.1 Cursul valutar: concept, funcţii, forme ......................................................................................... 30 4.2 Flotarea cursurilor valutare........................................................................................................... 32 4.3 Factori care influenţează asupra cursului valutar ........................................................................ 33 4.4 Teorii asupra determinării cursului valutar ................................................................................. 35 4.5 Influenţa cursului valutar asupra relaţiilor economice internaţionale ........................................ 39 4.6 Riscul valutar şi măsuri de protecţie ............................................................................................. 42 CAP. 5.Pieţele valutare şi pieţele derivate de devize ........................................................................... 46 5.1 Sfera pieţelor valutare şi participanţii ........................................................................................... 46 5.2 Operaţiile pe pieţele valutare ......................................................................................................... 47 5.3 Pieţele futures de devize ................................................................................................................. 50 5.4 Pieţele opţiunilor de devize ............................................................................................................ 52 CAP. 6. Piaţa valutară din România .................................................................................................... 57 6.1 Politica valutară a Băncii Naţionale a României .......................................................................... 57 6.2 Sfera pieţei valutare din România si operatiunile valutare........................………………………57 6.3 Organizarea si functionarea pietei valutare interbancare in Romania ……………....................60 6.4 Operatiunile de schimb valutar cu numerar si substitute de numerar pentru persoane fizice pe teritoriul Romaniei ................................................................................................................................ 61 CAP. 7. Piaţa eurovalutelor şi pieţele financiare internaţionale ......................................................... 63 7.1 Piaţa eurovalutelor ......................................................................................................................... 63 7.2 Pieţele financiare internaţionale .................................................................................................... 66 CAP. 8. Formarea şi utilizarea rezervelor internaţionale .................................................................. 74 8.1 Lichiditatea internaţională: sferă şi forme de exprimare ............................................................. 74 8.2 Rezervele internaţionale................................................................................................................. 75 8.3 Rezervele internaţionale ale României .......................................................................................... 76 CAP. 9. Creditul internaţional: trăsături, forme, garanţii .................................................................. 78 9.1 Creditul internaţional, trăsături şi clasificare ............................................................................... 78 9.2 Formele creditului internaţional.................................................................................................... 78 9.3 Garantarea şi asigurarea creditelor internaţionale ...................................................................... 80 9.4 Organisme de acordare şi garantare a creditelor de export în România .................................... 81 9.5 Forfaitingul si factoringul .............................................................................................................. 84 9.6 Creditele în valută acordate de băncile comerciale din România ................................................ 86

Upload: catalin-suciu

Post on 31-Dec-2015

304 views

Category:

Documents


25 download

DESCRIPTION

finante

TRANSCRIPT

Page 1: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 1

CUPRINS:

Cuprins:...................................................................................................................................................1

CAP. 1. Conceptul şi sfera finanţelor internaţionale.............................................................................4

1.1. Conţinutul şi sfera finanţelor internaţionale .................................................................................41.2. Mutaţii şi tendinţe în finanţele internaţionale ...............................................................................5

CAP. 2. Valutele şi monedele internaţionale..........................................................................................9

2.1 Valutele – concept, forme, regim de schimb....................................................................................92.2 Monedele internaţionale.................................................................................................................12

CAP. 3. Cambiile, biletele la ordin, cecurile şi cardurile – instrumente de plată internaţionale ......19

3.1. Cambia – instrument de plată în relaţiile economice internaţionale ...........................................193.2 Biletul la ordin ................................................................................................................................243.3 Cecul................................................................................................................................................253.4 Cartea de plată (cardul) .................................................................................................................26

CAP. 4. Cursul de schimb şi impactul său în relaţiile economice internaţionale ...............................30

4.1 Cursul valutar: concept, funcţii, forme .........................................................................................304.2 Flotarea cursurilor valutare...........................................................................................................324.3 Factori care influenţează asupra cursului valutar........................................................................334.4 Teorii asupra determinării cursului valutar .................................................................................354.5 Influenţa cursului valutar asupra relaţiilor economice internaţionale........................................394.6 Riscul valutar şi măsuri de protecţie .............................................................................................42

CAP. 5.Pieţele valutare şi pieţele derivate de devize ...........................................................................46

5.1 Sfera pieţelor valutare şi participanţii...........................................................................................465.2 Operaţiile pe pieţele valutare .........................................................................................................475.3 Pieţele futures de devize .................................................................................................................505.4 Pieţele opţiunilor de devize ............................................................................................................52

CAP. 6. Piaţa valutară din România....................................................................................................57

6.1 Politica valutară a Băncii Naţionale a României ..........................................................................576.2 Sfera pieţei valutare din România si operatiunile valutare........................………………………576.3 Organizarea si functionarea pietei valutare interbancare in Romania ……………....................606.4 Operatiunile de schimb valutar cu numerar si substitute de numerar pentru persoane fizice peteritoriul Romaniei................................................................................................................................61

CAP. 7. Piaţa eurovalutelor şi pieţele financiare internaţionale.........................................................63

7.1 Piaţa eurovalutelor .........................................................................................................................637.2 Pieţele financiare internaţionale ....................................................................................................66

CAP. 8. Formarea şi utilizarea rezervelor internaţionale ..................................................................74

8.1 Lichiditatea internaţională: sferă şi forme de exprimare.............................................................748.2 Rezervele internaţionale.................................................................................................................758.3 Rezervele internaţionale ale României ..........................................................................................76

CAP. 9. Creditul internaţional: trăsături, forme, garanţii..................................................................78

9.1 Creditul internaţional, trăsături şi clasificare...............................................................................789.2 Formele creditului internaţional....................................................................................................789.3 Garantarea şi asigurarea creditelor internaţionale ......................................................................809.4 Organisme de acordare şi garantare a creditelor de export în România ....................................819.5 Forfaitingul si factoringul ..............................................................................................................849.6 Creditele în valută acordate de băncile comerciale din România................................................86

Page 2: Finante Internationale

Finanţe internaţionale2

CAP. 10. Modalităţi şi acorduri de plată internaţionale .....................................................................90

10.1 Sfera şi gruparea plăţilor internaţionale .....................................................................................9010.2 Acreditivul documentar ...............................................................................................................9210.3 Incasso documentar....................................................................................................................10110.4 Ordinul de plată..........................................................................................................................10410.5 Decontările internaţionale prin SWIFT şi MONEY GRAM........................................................10510.6 Scrisoarea de garanţie bancară..................................................................................................10610.7 Compensaţia ...............................................................................................................................109

CAP. 11. Fondul Monetar Internaţional.........................................................................................111

11.1 Resursele Fondului Monetar Internaţional ...................................................................................11111.1 Politici şi facilităţi de finanţare ale Fondului Monetar Internaţional ........................................113

CAP. 12. Banca Mondială........................................................................................................................122

12.1 Banca Internaţională Pentru Reconstrucţie Şi Dezvoltare ....................................................12212.2 Asociaţia Internaţională Pentru Dezvoltare ...........................................................................12812.3 Corporaţia Financiară Internaţională ....................................................................................12912.4 Agenţia de Garantare a Investiţiilor Multilaterale ................................................................13112.5 Centrul Internaţional de Soluţionare a Litigiilor privind Investiţiile.....................................132

CAP. 13 Bănci internaţionale……………………………………………………………………….134

13.1 Banca Reglementelor Internaţionale (BRI).............................................................................13413.2 Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).............................................13713.3 Banca Europeană de Investiţii (BEI) ......................................................................................142

CAP. 14. Balanţa de plăţi ..................................................................................................................147

14.1 Echilibrul valutar şi conexiunile sale.........................................................................................14714.2 Conceptul de balanţă de plăţi si structura................................................................................14714.3 Capitolele balanţei de plăţi.........................................................................................................15014.4 Reflectarea echilibrului valutar prin balanţa de plăţi ..............................................................152

CAP. 15. Riscul de ţară .....................................................................................................................154

15.1 Definirea riscului de ţară si fapte generatoare de risc de ţară ................................................15415.2 Organisme de evaluare şi estimare a riscului de ţară ...............................................................156

Bibliografie..........................................................................................................................................162

Page 3: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 3

MODUL I:

Concepte şi tendinţe din domeniul finanţelor internaţionale

OBIECTIV:

Delimitarea sferei finanţelor internaţionale, cunoaştereatendinţelor şi a impactului lor asupra relaţiilor economiceinternaţionale

TIMP DE ASIMILARE: 4 ore

UNITAŢI DE STUDIU:

Capitolul 1. Conceptul şi sfera finanţelor internaţionale

TERMENI : finanţe internaţionale, relaţii valutare, relaţii financiareinternaţionale, credit internaţional, globalizare, risc sistemic.

Page 4: Finante Internationale

Finanţe internaţionale4

CAPITOLUL 1.

CONCEPTUL ŞI SFERA FINANŢELOR INTERNAŢIONALE

1.1. Conţinutul şi sfera finanţelor internaţionaleRelaţiile valutar financiare internaţionale mijlocesc schimburile de bunuri şi

servicii dintre ţări cu ajutorul valutelor şi a altor instrumente de plată internaţionale,asigură formarea şi redistribuirea unor fonduri în valută necesare echilibrăriibalanţelor de plăţi, dezvoltării economiei, cooperării tehnice, ştiinţifice, culturale şisociale.

Finanţele internaţionale reflectă raporturile de schimb şi de transfer decreanţă care se exprimă şi se derulează prin intermediul valutelor şi altor mijloace deplată internaţionale în vederea dezvoltării economice a fiecărei ţări, a realizăriischimburilor şi a cooperării internaţionale.

Finanţele internaţionale se deosebesc de alte componente ale relaţiiloreconomice internaţionale prin următoarele:• finanţele internaţionale mijlocesc schimburile economice internaţionale,

colaborarea economică, ştiinţifică, culturală şi socială;• finanţele internaţionale exprimă raporturile economice de formare, repartizare şi

utilizare a unor fonduri în valută necesare schimburilor economice internaţionale,dezvoltării economice a ţărilor şi cooperării internaţionale;

• relaţiile valutar financiare se manifestă între state suverane şi independente, întrepersoane juridice şi fizice din state diferite, precum şi în raporturile cuorganismele internaţionale.

• relaţiile valutar financiare internaţionale se exprimă prin intermediul unei valutesau a unui instrument de plată internaţional.

a) Relaţiile valutare asigură comensurarea raporturilor economice de schimbşi de transfer de creanţă la nivel internaţional prin intermediul valutelor sau a altorinstrumente de plată internaţionale. Schimburile economice internaţionale, prestărilede servicii, formarea şi redistribuirea fondurilor pe plan internaţional, contractarea şirambursarea unor împrumuturi pe pieţele bancare şi financiare internaţionale ce seexprimă în valută formează relaţiile valutare.

b) Relaţiile financiare internaţionale exprimă raporturile economice privindconstituirea, repartizarea şi utilizarea unor fonduri în valută necesare dezvoltăriieconomice, schimburilor economice şi cooperării internaţionale.

Fondurile în valută se formează pe seama unei părţi din produsul intern brut,din resursele disponibile în valută ale băncilor, organizaţiilor, din cotizaţii, ajutoare,donaţii.

Transferul de creanţă ce se realizează prin intermediul relaţiilor financiareinternaţionale se exprimă în valută şi se derulează între state, între persoane fizice şijuridice din state diferite şi în relaţiile cu organismele internaţionale.

În cadrul relaţiilor financiare internaţionale se deosebeşte asistenţa financiarăpentru dezvoltare care îmbracă forme diferite: ajutorul public pentru dezvoltareacordat de statele dezvoltate, mişcările de capital particular spre ţările în curs dedezvoltare, investiţii directe de capital din ţările industriale. Ţările dezvoltate s-au

Page 5: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 5

angajat să acorde un ajutor public pentru dezvoltare, în cadrul deceniilor dezvoltării,într-o anumită proporţie din produsul brut sub formă de donaţii şi împrumuturi petermen lung din surse oficiale sau sub formă de investiţii în sectorul particular. Încadrul OCDE s-a constituit Comitetul Asistenţei pentru Dezvoltare (CAD) pentrumonitorizarea finanţării externe a ţărilor în curs de dezvoltare.

c) CREDITUL INTERNAŢIONAL cuprinde raporturile care reflectăatragerea unor disponibilităţi în valută şi redistribuirea lor în vederea satisfacerii unorcerinţe ale statelor sau ale societăţilor comerciale din diferite state. Relaţiile de creditinternaţional se caracterizează prin următoarele:• resursele de creditare se formează pe seama disponibilităţilor în valută care provin

de la bănci, societăţi comerciale, organisme financiar-bancare internaţionale şi dinalte resurse;

• resursele în valută se mobilizează şi repartizează pe baza rambursabilităţii şi cucondiţia plăţii unei dobânzi.

Relaţiile valutar-financiare internaţionale au un rol important în sprijinireaeforturilor ţărilor în vederea modernizării structurilor economice, în reducereadecalajelor economice dintre state, în stimularea dezvoltării schimburilor economiceinternaţionale şi în asigurarea echilibrului balanţelor de plăţi.

1.2. Mutaţii şi tendinţe în finanţele internaţionale

Finanţele internaţionale au înregistrat profunde transformări din punct devedere al sferei, mecanismelor şi impactului lor asupra schimburilor economice şicooperării internaţionale.

Până la începutul anului 1970 în sfera finanţelor internaţionale se încadraumecanismele şi tehnicile de formare şi utilizare a resurselor în valută necesareschimburilor economice şi cooperării internaţionale şi de asigurare a echilibruluivalutar în relaţiile economice internaţionale. În cadrul mecanismelor valutare şifinanciare aurul avea misiunea de menţinere a stabilităţii cursurilor de schimb şi derestabilire a echilibrului în relaţiile economice internaţionale1.

Modificările profunde din structura mecanismelor şi tehnicilor valutarfinanciare internaţionale au fost determinate de abandonarea cursurilor fixe şi detrecerea la cursurile flotante în anii 1971-1973, de procesele de integrare economică, deliberalizarea mişcărilor de capital, de apariţia şi dezvoltarea pieţei eurovalutelor, dereciclarea capitalurilor provenite din producerea şocurilor petroliere, de renunţarea laaur în calitate de mecanism central al sistemului valutar, de creşterea schimburilorinternaţionale şi de programele de dezvoltare economică aplicate în diverse ţări.

Reciclarea petrodolarilor a impus o intensificare a mişcărilor de capital, şi înacelaşi timp s-a manifestat o creştere a dezechilibrelor din plăţile internaţionale.

Integrarea economică favorizată de mobilitatea capitalurilor şi de substitualitateaactivelor a contribuit la diversificarea relaţiilor valutar-financiare.

Resursele în valută ce se mobilizează şi repartizează în vederea derulăriischimburilor economice internaţionale, investiţiilor şi acoperirii altor cerinţe auînregistrat creşteri importante. Dezvoltarea economică a ţărilor, adâncirea diviziuniiinternaţionale a muncii au amplificat fluxurile financiare şi de credit2.

Creşterea cuantumului resurselor financiare redistribuite pe plan internaţional şidiversificarea mecanismelor financiare şi valutare au contribuit la lărgirea sfereifinanţelor internaţionale.

1 Vezi: Costin Kiriţescu, Relaţiile valutar financiare internaţionale, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978,p. 2202 Vezi: Văcărel Iulian, Relaţii financiare internaţionale, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1995, p. 20

Page 6: Finante Internationale

Finanţe internaţionale6

Evoluţia schimburilor economice internaţionale şi a cooperării, politicileindustriale şi de investiţii, deschiderea spaţiilor comerciale naţionale şi liberalizareamişcărilor de capital au generat o tendinţă de globalizare în domeniul relaţiilor valutar-financiare internaţionale.

Globalizarea în domeniul relaţiilor valutar financiare a mai fost determinată şide impactul exercitat de către decompartimentare, dereglementare şi dezintermediere3.

Din punct de vedere economic globalizarea înseamnă accentuarea integrăriieconomiilor naţionale, adâncirea relaţiilor economice şi extinderea fluxurilorcomerciale şi financiare internaţionale. Globalizarea determină schimbări în structurileconcurente, presupune amplificarea iniţiativei private şi a răspunderii în administrarearesurselor în valută4.

Globalizarea în domeniul relaţiilor financiare internaţionale se reflectă princreşterea fluxurilor internaţionale de capital şi prin modificările profunde în structuramecanismelor de pe pieţele financiare.

Deschiderea spre exterior a pieţelor financiare naţionale precum şi modificăriledin unele compartimente au contribuit la extinderea operaţiilor pe pieţele financiare.Înlăturarea delimitărilor dintre activităţile băncilor comerciale şi cele ale băncilor deinvestiţii precum şi dintre jobberi şi brokeri au determinat universalizarea operaţiunilorbancare şi financiare.

Crearea unor instrumente noi în domeniul financiar sub denumirea de inovaţiafinanciară a influenţat asupra pieţelor financiare internaţionale. Instrumentele financiareau devenit alături de instrumentele de politică monetară mecanisme de influenţă asupraoperaţiilor pe pieţele financiare internaţionale.

Mijloacele moderne de prelucrare a datelor şi tehnicile de transmitere a infor-maţiilor au favorizat globalizarea în domeniul relaţiilor valutar-financiareinternaţionale.

Dimensiunile operaţiilor de pe pieţele valutare şi financiare au fost determinatede standardizarea financiară, de diversificarea plasamentelor şi de tehnicile de acoperirea riscurilor5.

Extinderea şi diversificarea operaţiilor în centrele financiare tradiţionale(Londra, New York, Paris, Frankfurt) au fost însoţite de dezvoltarea spectaculoasă apieţelor financiare japoneze şi a centrelor financiare din Singapore şi Hong Kong.Pieţele valutare, bursele de valori, pieţele derivate au devenit compartimente ale pieţelorglobale. Globalizarea stimulează dezvoltarea fluxurilor financiare internaţionale,reducerea costului tranzacţiilor, conexiunea pieţelor financiare, diversificarea riscurilordin relaţiile economice internaţionale.

Globalizarea a imprimat pieţelor pe lângă capacitatea de a atrage şi dirijafonduri importante şi pe cea de a oferi instrumente de prevenire şi atenuare a riscurilordin relaţiile economice internaţionale.

În acelaşi timp globalizarea a determinat mutaţii în structura riscurilor dinrelaţiile economice internaţionale.

Riscul „sistemic” ce rezultă din funcţionarea sistemului financiar internaţionalnu mai poate fi gestionat individual. Procesul de globalizare în cadrul relaţiilor valutar-financiare internaţionale poate să genereze efecte negative datorită volatilităţiicursurilor şi interconectării pieţelor. Efectele negative ale unor fenomene ce semanifestă pe pieţele valutare şi financiare se propagă rapid în alte domenii aleeconomiei sau în alte state.

3 Henry Bourquinat, Finance Internationale, PUF, Paris, 1992, p. 91- 954 Vezi: Annual Report 2000, International Monetary Fund, p. 365 Simona Gaftoniuc, Finanţe internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 1995, p. 17

Page 7: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 7

Globalizarea a expus la risc economiile ţărilor dezvoltate, cât şi pe cele aleţărilor emergente, dar a oferit prin fluxurile financiare premize de realizare a creşteriieconomice. Crizele economice complexe au fost determinate pe de o parte de influen-ţele politicilor naţionale şi pe de altă parte de mecanismele sistemului financiarinternaţional.

Politicile şi programele economice care susţin şi consolidează stabilitateamacroeconomică, transparenţa şi deciziile eficiente de guvernare sunt direcţii de acţiuneîn vederea limitării riscurilor pentru ţările participante pe pieţele globale.

În acelaşi timp, la nivel internaţional se pot evita unele efecte negative aleglobalizării prin evaluarea corespunzătoare a riscurilor de către investitori,monitorizarea fenomenelor din principalele centre financiare de către organismele dereglementare şi supraveghere, valorificarea informaţiilor asupra unor instituţiifinanciare.

Ca urmare a globalizării în domeniul relaţiilor financiare şi valutareinternaţionale au crescut operaţiile de schimb valutar. Schimburile comerciale,operaţiunile pe pieţele financiare şi derivate au multiplicat vânzările şi cumpărările devalută.

Procesul de globalizare financiară necesită mecanisme de control aleautorităţilor monetare şi întărirea controlului prudenţial din partea băncilor care desfă-şoară activităţi pe plan internaţional.

Procesul de globalizare generează unele efecte pozitive în domeniul relaţiilorvalutar financiare internaţionale:• ţările beneficiază de mecanisme de gestiune a echilibrului extern;• liberalizarea mişcărilor de capital asigură o alocare mai eficientă a resurselor

datorită instrumentelor de plasament şi de finanţare;• se diversifică activele financiare;• modernizarea sistemelor financiare datorită concurenţei de pe plan internaţional;• finanţarea diverselor activităţi economice se realizează în aceleaşi condiţii;• tehnologiile de transmitere a informaţiilor favorizează dispersia operatorilor pe

pieţele financiare;Globalizarea impune adaptarea managementului instituţiilor financiare interna-

ţionale la problemele dezvoltării economice mondiale.

INTREBĂRI DE VERIFICARE1. Care sunt trăsăturile care individualizează finanţele internaţionale?2. Care sunt factorii care au determinat modificări profunde în structura

mecanismelor şi tehnicilor valutar financiare internaţionale?3. Ce efecte generează globalizarea în domeniul relaţiilor valutar financiare

internaţionale?4. Care sunt principalele riscuri rezultate din globalizarea fluxurilor valutar

financiare internaţionale?

Page 8: Finante Internationale

Finanţe internaţionale8

MODUL II:

Mijloace şi instrumente de plată internaţionale

OBIECTIV:

Delimitarea mijloacelor şi instrumentelor de plată internaţionaleşi utilizarea lor în lichidarea obligaţiilor din schimburileeconomice internaţionale

TIMP DE ASIMILARE: 4 ore

UNITAŢI DE STUDIU:

Capitolul 2. Valutele şi monedele internaţionaleCapitolul 3. Cambiile, biletele la ordin, cecurile şi cardurile –

instrumente de plată internaţionale

TERMENI : Valută, convertibilitate, aranjamente ale ratelor de schimb,consiliu monetar, rate de schimb târâtoare, flotare administrată, flotareindependentă, DST, EURO, cambie internaţională, deţinător, trăgător,tras, girant, garant, protest, bilet la ordin, cec, card.

Page 9: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 9

CAPITOLUL 2.

VALUTELE ŞI MONEDELE INTERNAŢIONALE

Schimburile economice şi prestările de servicii necesită folosirea unor mijloacede plată în vederea lichidării obligaţiilor în valută dintre partenerii de afaceriinternaţionale.

Mijloacele şi instrumentele de plată reflectă valutele şi devizele ce se utilizeazăîn vederea lichidării obligaţiilor de plată din tranzacţiile internaţionale6. În sferamijloacelor de plată internaţionale se încadrează valutele, monedele internaţionale,cambiile, biletele la ordin, cecurile şi cardurile.

Mijloacele şi instrumentele de plată internaţionale depind de nivelul şi structuraschimburilor comerciale, de cooperarea economică, de interesele părţilor contractante,de locul plăţii, de capacitatea de plată a debitorilor şi de legislaţia valutară de la loculplăţii.

2.1 Valutele – concept, forme, regim de schimb

2.1.1 Conceptul şi formele valuteiDisponibilităţile în valută reprezintă principalul mijloc de plată a obligaţiilor în

valută din schimburile economice internaţionale. Valuta reprezintă moneda naţională aunei ţări, în măsura în care îndeplineşte funcţiile de instrument de plată şi de rezervă înrelaţiile economice internaţionale.

Valuta se poate prezenta sub formă de numerar (bilete de bancă şi monedămetalică) şi valuta în cont, în cazul în care se află sub formă de disponibil într-un contbancar. Valuta în numerar se utilizează pentru plăţile privind deplasarea persoanelor înstrăinătate. În vederea evitării riscurilor ce se manifestă pe perioada deplasării persoa-nelor, valuta în numerar se înlocuieşte cu cecul de călătorie sau cartea de credit. Valutaîn cont se păstrează la o bancă din ţara deţinătorului, la o bancă din ţara emitentului saula o bancă dintr-o terţă ţară în funcţie de prevederile legislaţiei valutare. Valuta înnumerar se depune în cont şi devine valută de cont, iar pe măsură ce se efectueazăretrageri, valuta în cont se transformă în valută în numerar. Depunerile de valută în contse pot efectua la vedere sau la termen.

În funcţie de condiţiile de preschimbare a unei valute în altă valută se deosebescvalutele convertibile, monede neconvertibile, valute transferabile şi valute liberutilizabile.

Valuta convertibilă se caracterizează prin faptul că poate fi preschimbată în modliber în altă monedă la cursul pieţei.

Statutul Fondului Monetar Internaţional cere fiecărei ţări membre să nu aplicerestricţii asupra efectuării plăţilor şi transferurilor internaţionale curente fără aprobareaFondului (art. VIII, sect. 2). În al doilea rând, statutul FMI solicită ţărilor membre săevite practicile monetare discriminatorii. În al treilea rând, prin statutul FonduluiMonetar Internaţional ţările membre se angajează să cumpere soldurile în monedănaţională deţinute de un alt stat membru şi provenite din tranzacţii curente (art. VIII,sect. 4)7.

În accepţiunea statutului Fondului Monetar Internaţional, moneda unei ţărimembre devine convertibilă, dacă ţara nu-şi însuşeşte avantajele aranjamentelor de

6 Vezi: Didier Pierre, Monod, Moyens, Techniques de Paiement Internationaux, Edition, ESKA, 1993, p. 397 Articles of Agreement, International Monetary Fund, Washington D.C., 1985, p. 29

Page 10: Finante Internationale

Finanţe internaţionale10

tranziţie prevăzute de art. XIV, sect. 2, şi notifică Fondului Monetar Internaţional căacceptă obligaţiile ce decurg din prevederile art. VIII din statut.

În condiţiile actuale, convertibilitatea reflectă însuşirea unei monede de a fipreschimbată în mod liber pe piaţă, eliminarea restricţiilor cu privire la suma deschimbat (tranzacţii curente sau mişcări de capital) şi calitatea persoanei care efectueazăschimbul (rezident sau nerezident).

Convertibilitatea asigură reflectarea directă a eficienţei schimburilor economiceinternaţionale, stimulează creşterea productivităţii muncii, ridicarea nivelului tehnic alproduselor, îmbunătăţirea activităţii de producţie şi atragerea investitorilor străini.

Principalele riscuri ale convertibilităţii monedei sunt reprezentate de epuizarearezervelor valutare, creşterea preţurilor mărfurilor importate, pierderea controluluiasupra circulaţiei băneşti şi inflaţiei.

Transferabilitatea reflectă dreptul deţinătorului unui activ exprimat în monedaunei ţări de a cere transferarea într-un activ în altă monedă.

Valutele liber utilizabile au fost reprezentate de monedele ce se utilizeazu încadrul operaţiilor Fondului Monetar Internaţional şi anume: dolarul SUA, marcagermană, lira sterlină, francul francez şi yenul japonez.

Valuta de rezervă reprezintă moneda unei ţări care se atrage, păstrează şiadministrează de către autoritatea monetară a altei ţări în vederea acoperirii deficituluibalanţei de plăţi, a susţinerii cursului de schimb şi a garantării solvabilităţii externe.

Eurovalutele reflectă depunerile de valută în conturi la bănci comerciale ce îşiau sediul în afara ţării emitente a monedei respective.

Ponderea valutelor în plăţile internaţionale depinde de structura exporturilor şiimporturilor, de serviciile internaţionale, de orientarea geografică a schimburiloreconomice, de serviciile bancare, de evoluţia pieţelor valutare.

Diversificarea disponibilităţilor în valută este de natură să atenueze influenţelemonedelor statelor dezvoltate asupra relaţiilor economice internaţionale. Controlulasupra procesului diversificării urmăreşte îmbunătăţirea gestiunii riscului de transfer pepieţele valutare.

2.1.2 Aranjamentele ratelor de schimb ale monedelor ţărilor membre aleFondului Monetar Internaţional8

Regimul cursului de schimb al monedei unei ţări depinde de anumiţi factori:mărimea ţării, gradul de deschidere, nivelul de integrare financiară internaţională, ratainflaţiei faţă de media mondială şi politica comercială9.

În condiţiile unei ţări cu un grad de deschidere mai mare este mai eficientămodificarea cursului de schimb. Un nivel ridicat al integrării pieţelor financiareinternaţionale poate să favorizeze flotarea cursului de schimb. De asemenea o rată ainflaţiei diferită de media mondială favorizează fluctuarea, deoarece cursurile de schimbfixe nu pot fi susţinute.

Ratele de schimb ale ţărilor membre ale Fondului Monetar Internaţional sediferenţiază în funcţie de gradul de flexibilitate al aranjamentului. Aranjamenteleprivind ratele de schimb ale ţărilor membre ale Fondului Monetar Internaţional pot fimai rigide sau mai libere.

a) Aranjamentele de schimb fără monedă oficială separatăÎn cazul unui asemenea aranjament, moneda altei ţări circulă în calitate de unic

mijloc de plată legal sau statul aparţine unei uniuni monetare sau valutare în cadrulcăreia circulă aceeaşi monedă în toate statele membre. Aranjamentele de schimb fără

8 Annual Report 2001, International Monetary Fund, Washington, D.C., 2001, p. 123-1249 C. Paul Hallwood, Ronald Mac Donald, International Money and Finance, Blackwell, 1994, p. 323

Page 11: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 11

monedă oficială separată nu permit autorităţilor monetare naţionale să promovezepolitici monetare independente şi să exercite controlul monetar.

b) Aranjamente în cadrul unui consiliu monetarConsiliul monetar reprezintă un organism la nivel naţional care se preocupă de

menţinerea ratei de schimb fixe în funcţie de raportul dintre masa monetară şi rezervelede valută, corelează moneda naţională cu o valută. Aranjamentele în cadrul unui con-siliu monetar presupun un regim monetar ce se bazează pe un angajament legislativimplicit de a schimba moneda naţională pe o monedă străină specificată la o rată deschimb fixă, combinat cu restricţii asupra autorităţii emitente care să o determine să-şiîndeplinească obligaţiile legale. Un asemenea regim de schimb implică ca monedanaţională să fie emisă numai contra valută, noile emisiuni să fie acoperite în totalitate dedevize străine. De asemenea, aranjamentul în cadrul unui consiliu monetar eliminăfuncţiile de control monetar şi de creditor ale băncilor centrale. O anumită flexibilitate aaranjamentului ratei de schimb depinde de stricteţea regulilor consiliului monetar.

c) Alte aranjamente convenţionale de cursuri fixe menţinute artificialŢara menţine artificial cursul monedei sale faţă de o valută importantă sau de un

coş de valute a cărui compoziţie ponderată este formată din monedele partenerilorcomerciali sau financiari principali, iar ponderea monedelor reflectă distribuţiageografică a fluxurilor comerciale, de servicii şi de capital.

În cadrul aranjamentului convenţional de cursuri fixe menţinute artificial, mone-dele fluctuează într-un interval îngust de cel mult 1% în jurul cursului central.Monedele care formează coşul valutar pot fi standardizate. Autoritatea monetară trebuiesă fie pregătită să menţină paritatea fixată prin intervenţii care limitează gradul delibertate al politicii monetare.

Aranjamentele convenţionale de cursuri fixe menţinute artificial asigură oanumită libertate a politicii monetare, deoarece funcţiile tradiţionale ale băncilorcentrale se exercită într-o anumită proporţie şi autoritatea monetară poate ajusta nivelulratei de schimb.

d) Rate de schimb menţinute artificial în cadrul unei marje orizontaleÎn cadrul acestui regim de schimb, valoarea monedei se menţine în cadrul unei

marje de fluctuaţie în jurul unei valori fixe formală sau de facto care este mai largădecât ±1% faţă de cursul central. Politica monetară discreţionară a băncii centraledepinde de lărgimea intervalului orizontal.

e) Rate de schimb târâtoare (paritate de cremalieră, crawling peg)În cazul acestui regim de schimb moneda se ajustează periodic cu valori mici

până la o rată fixă anunţată dinainte sau ca răspuns la modificările unor indicatoricantitativi selectaţi (diferenţe post inflaţie faţă de principalii parteneri comerciali,diferenţe între inflaţia planificată şi inflaţia aşteptată de principalii parteneri comerciali).

Ritmul ajustării poate să determine modificarea valorii monedei în funcţie deinflaţie sau până la o rată fixă anunţată anterior. Menţinerea unei rate de schimbtârâtoare credibile impune constrângeri în politica monetară.

f) Rate de schimb în cadrul unor intervale târâtoareRegimul ratei de schimb în cadrul unor intervale târâtoare presupune ca moneda

să se menţină în cadrul unor marje de fluctuaţie în jurul unui curs central care seajustează periodic până la o rată anunţată anterior sau ca răspuns la modificările unorindicatori selectivi. Gradul de flexibilitate al ratei de schimb depinde de lărgimeaintervalului (intervale simetrice în jurul unei parităţi centrale târâtoare, intervale care selărgesc treptat cu existenţa unei asimetrii între banda de sus şi cea de jos).

Page 12: Finante Internationale

Finanţe internaţionale12

Angajamentul de a menţine cursul central în cadrul unui interval presupuneconstrângeri asupra politicii monetare.

g) Flotare administrată fără o valoare prestabilită a ratei de schimbAutoritatea monetară influenţează mişcările ratei de schimb prin intervenţii

active pe piaţa valutară fără a se specifica sau angaja să ajungă la o anumită valoare aratei de schimb. Indicatorii în funcţie de care se administrează cursul de schimb pot fipoziţia balanţei de plăţi, rezervele internaţionale şi dezvoltarea pieţelor.

h) Flotarea independentăÎn cazul unui astfel de regim, rata de schimb se formează pe piaţa valutară

urmărind îndeosebi evoluţia moderată a cursului de schimb şi prevenirea fluctuaţiilorneprevăzute decât stabilirea unui nivel al acestuia. În cadrul acestui regim de schimbpolitica monetară este în principiu independentă de politica ratei de schimb.

Aranjamentele privind ratele de schimb ale statelor membre ale FonduluiMonetar Internaţional se aplică în contextul unor cadre de politică monetară.

Unele ţări adoptă mai multe ancore nominale în conducerea politicilor monetare.În aceste condiţii numărul ţărilor care adoptă un regim al ratei de schimb nu mai esteegal cu cel al ţărilor ce urmează anumite ancore nominale în politica monetară.

A) Ancora ratei de schimbAutoritatea monetară este pregătită să cumpere sau să vândă valută la cursuri

date pentru a menţine rata de schimb la nivelul preanunţat. Rata de schimb serveştedrept ancoră nominală sau ca ţintă intermediară a politicii monetare. Ancora ratei deschimb acoperă aranjamentele de schimb fără moneda oficială separată, aranjamenteleîn cadrul consiliilor monetare, ratele de schimb fixe cu sau fără intervale de fluctuare,ratele de schimb târâtoare.

B) Ancora agregat monetarAutoritatea monetară utilizează instrumentele specifice pentru a realiza o ţintă a

creşterii unui agregat monetar iar agregatul devine ancoră nominală sau ţintaintermediară a politicii monetare.

C) Cadrul ce vizează inflaţiaCadrul ce vizează inflaţia implică anunţarea publică a unei valori numerice de

realizat pe termen mediu pentru inflaţie însoţită de un angajament instituţional al auto-rităţii monetare de a realiza acea valoare. Banca centrală acţionează pentru realizareaobiectivelor în domeniul inflaţiei şi urmăreşte evoluţia pieţelor şi impactul inflaţiei.

D) Programe monetare sprijinite de Fondul Monetar Internaţional sau alteprograme monetare

Un program sprijinit de Fondul Monetar Internaţional sau un alt programmonetar implică implementarea unei politici monetare şi a ratei de schimb într-un cadrucare stabileşte niveluri minime pentru rezervele internaţionale şi plafoane pentrudeţinerile nete de active ale băncii centrale.

E) AlteleŢara nu recurge la o ancoră nominală specificată explicit ci monitorizează

diferiţi indicatori în funcţie de care îşi conduce politica monetară sau nu existăinformaţii relevante disponibile despre ţara respectivă.

2.2 Monedele internaţionale

Creanţele şi obligaţiile din schimburile economice internaţionale se încaseazăsau se plătesc şi prin intermediul monedelor internaţionale.

Moneda internaţională se deosebeşte prin faptul că este emisă de un alt organdecat cel naţional şi se utilizează în tranzacţiile internaţionale.

Page 13: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 13

2.2.1 Drepturile Speciale de TragereConsiliul Guvernatorilor din cadrul Fondul Monetar Internaţional a hotărât în

anii 1968-1969 crearea Drepturilor Speciale de Tragere în calitate de monedă de cont şide rezervă a sistemului valutar.

Drepturile Speciale de Tragere au fost create pentru a contribui la extindereacomerţului internaţional şi a activităţii economice, la promovarea unui sistemmultilateral de plată, la susţinerea stabilităţii cursurilor valutare şi corectareadezechilibrelor din balanţele de plăţi.

a) Definirea, emisiunea şi evaluarea Drepturilor Speciale de TragereDREPTUL SPECIAL DE TRAGERE (SPECIAL DRAWING RIGHT)

reprezintă o unitate monetară de cont şi de rezervă emisă şi utilizată de Fondul MonetarInternaţional în vederea derulării relaţiilor de cooperare monetară cu ţările membre pebaza următoarelor principii:• Operaţiunile de emisiune şi utilizare a Drepturilor Speciale de Tragere se efectuează

printr-un cont special, diferit de contul ce reflectă operaţiile curente ale FonduluiMonetar Internaţional;

• Ţările membre ale Fondul Monetar Internaţional care participă la contul DST devineligibile să primească alocări în această monedă şi o pot utiliza în operaţiile dintreele;

• Drepturile Speciale de Tragere se emit în urma constatării insuficienţei lichidităţiiinternaţionale de către Consiliul Guvernatorilor din cadrul FMI.

Drepturile Speciale de Tragere sunt considerate active create de Fondul MonetarInternaţional pentru a suplimenta activele de rezervă formate din monede şi aur.Drepturile Speciale de Tragere se aseamănă cu drepturile de tragere ale membrilor dincontul resurselor generale, dar se deosebesc datorită expresiei „special” care reflectăcaracterul acestei monede internaţionale10.

Emisiunea Drepturilor Speciale de Tragere se fundamentează pe baza cerinţelorglobale de lichidităţi internaţionale pe termen lung şi se aprobă de către ConsiliulGuvernatorilor cu o majoritate de 85% din total.

În statutul Fondul Monetar Internaţional din anul 1969 era prevăzut că o unitateDST era echivalentă cu 0,888671 gr. aur fin, respectiv în greutatea şi fineţea dolaruluiSUA de la 1 iulie 1944. Din anul 1974, Drepturile Speciale de Tragere s-au evaluat pebaza unui coş format din 16 valute ale ţărilor a căror participare la exportul mondial debunuri şi servicii era mai mare de 1%.

De la 1 ianuarie 1981, numărul valutelor din coş s-a redus de la 16 la 5 şi anumedolarul SUA, marca germană, francul francez, lira sterlină şi yenul japonez. Cursul deschimb s-a calculat în funcţie de cantitatea de monedă ce se include în coşul DST carese transformă în dolari SUA pe baza cursurilor de schimb de pe piaţă. Dolariiechivalenţi se însumează şi se obţine valoarea unui DST în dolari SUA.

Cursurile monedelor din coş faţă de dolarul SUA ce se folosesc la evaluareaDST reprezintau media între cursurile de vânzare şi cursurile de cumpărare de pe piaţadin Londra. În cazul în care piaţa din Londra era închisă se utilizează cursurile de pepiaţa din New York, iar dacă şi această piaţă era închisă se aplică cursurile de pe piaţadin Frankfurt.

De la 1 ianuarie 1999, Fondul Monetar Internaţional a înlocuit cantitatea demărci germane şi franci francezi din structura compozită a DST cu o cantitate

10 Vezi Anand G Chandavacar, The International Monetary Fund, Its Financial Organisation and Activities,International Monetary Fund, Washington D.C., 1984, p. 62

Page 14: Finante Internationale

Finanţe internaţionale14

echivalentă de EURO pe baza ratelor de schimb dintre EURO, marca germană şifrancul francez.

Evaluarea DST la 30 aprilie 2001Cantitate Rata de schimb Dolari echivalenţe

Euro 0,4260 0,88710 0,377905Yen japonez 210,000 123,53000 0,169999Lira sterlină 0,0984 1,43180 0,140889Dolar american 0,5770 1,00000 0,5770000

1,265793

b) Participanţi şi deţinătoriFiecare membru care încheie cu Fondul Monetar Internaţional un contract prin

care îşi asumă obligaţiile faţă de Departamentul DST adoptă măsurile necesare şidevine participant la Departamentul DST.

Fondul Monetar Internaţional poate deţine Drepturi Speciale de Tragere încontul de resurse generale, poate accepta şi utiliza DST în operaţiile şi tranzacţiiledirijate prin cont împreună cu participanţii şi în conformitate cu prevederile statutului.

Fondul Monetar Internaţional poate desemna şi alţi deţinători dintre cei care nusunt membri, dintre membrii care nu sunt participanţi sau din rândul altor instituţiioficiale. Termenii şi condiţiile în care deţinătorii desemnaţi pot deţine, accepta şi utilizaDrepturi Speciale de Tragere în operaţiile şi tranzacţiile cu participanţii sau cu alţideţinători desemnaţi se aprobă de către Consiliul Guvernatorilor cu majoritate de 85%din puterea totală de vot.

Prin decizia Consiliului Guvernatorilor în cadrul deţinătorilor de DST printrenemembri se înscriu Banca Africană de Dezvoltare, Fondul African de Dezvoltare,Banca Centrală a Statelor Americane, Banca Reglementelor Internaţionale, BIRD, AID,Fondul Internaţional de Dezvoltare Agricolă, Banca Asiatică de Dezvoltare, Banca deDezvoltare Islamică, Banca de Investiţii Nordică.

c) Alocarea şi utilizarea Drepturilor Speciale de TragereSuma în Drepturi Speciale de Tragere ce se alocă unei ţări membre participante

la cont depinde de cota de contribuţie a acesteia. Ţările membre care beneficiază dealocaţii de Drepturi Speciale de Tragere pot obţine în schimbul lor sume în valută de laalte ţări participante la contul DST prin tranzacţiile de desemnare. Fondul MonetarInternaţional poate să desemneze o ţară membră pentru a ceda valută în schimbulDrepturilor Speciale de Tragere în funcţie de rezervele valutare şi de capacitatea de aasigura echilibrul valutar.

Ţările membre pot obţine cu acordul unei alte ţări participante sume echivalenteîn monedă naţională sau în moneda altei ţări în schimbul Drepturilor Speciale deTragere în vederea derulării operaţiilor comerciale internaţionale.

Conform prevederilor art. XIX din statutul Fondul Monetar Internaţional partici-panţii ale căror balanţe sunt considerate suficient de puternice pot fi solicitaţi de FondulMonetar Internaţional să furnizeze valută convertibilă în schimbul unor sumespecificate în Drepturi Speciale de Tragere. Mecanismul de desemnare a permis ca încaz de necesitate participanţii să folosească Drepturile Speciale de Tragere pentru aobţine valute liber utilizabile.

Din anul 1997 tranzacţiile de desemnare au fost înlocuite de tranzacţiile princare statele au încheiat acorduri cu FMI pentru a vinde sau cumpăra Drepturi Specialede Tragere în schimbul valutelor liber utilizabile.

Ţările membre ale căror deţineri în DST depăşesc alocările cumulative neteprimesc dobândă, iar ţările la care deţinerile sunt mai mici decât alocările cumulativenete plătesc dobândă.

Page 15: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 15

Ţările membre ale FMI pot utiliza Drepturile Speciale de Tragere în diverseoperaţii pe care le realizează:• în aranjamentele SWAP prin care un stat membru al FMI transferă DST unui alt stat

membru în schimbul unor sume echivalente în valută;• ţările membre pot cumpăra sau vinde DST cu cedarea la o dată viitoare (operaţie la

termen) în schimbul unor sume în valută sau a altui activ monetar la o rată deschimb convenită;

• contractarea unor împrumuturi în DST la o rată a dobânzii şi scadenţe stabilite depărţi;

• ţările membre ale FMI pot constitui garanţii în DST ce se înregistrează într-un contspecial sau o sumă în DST ce se transferă sub formă de garanţii pentru îndeplinireaunor obligaţii contractuale.

După:Financial Organization and Operations of the IMF, Treasure's Departament International MonetaryFund, Washington D.C., 1995, p. 16

Fondul Monetar Internaţional poate să primească DST de la ţările membre subforma plăţilor pentru folosirea resurselor, răscumpărări şi subscrieri de cotă. La rândulsău Fondul Monetar Internaţional poate să transfere DST către ţările membre cu ocaziacumpărărilor, remuneraţiilor, rambursărilor şi dobânzilor.

Drepturile Speciale de Tragere în calitate de monedă de cont şi de rezervăprezintă mai multă stabilitate şi completează rezervele valutare internaţionale.

2.2.2 EURO – moneda Uniunii Europenea) Funcţiile şi formele monedei EURO11

Emisiunea şi lansarea în circulaţie a monedei EURO este expresia dorinţeipopoarelor europene de a adânci cooperarea pe plan economic, monetar şi financiar, dea apropia oamenii şi de a beneficia de avantajele pieţei europene unice.

EURO în calitate de monedă a ţărilor participante la Uniunea Economică şiMonetară Europeană îndeplineşte următoarele funcţii:• funcţia de etalon al cursurilor valutare care asigură măsurarea valorii bunurilor şi

serviciilor din relaţiile economice internaţionale;

11 Vezi: Yves Thibault de Silguy, L’EURO, LGF, 1998, p. 122-183

Page 16: Finante Internationale

Finanţe internaţionale16

• funcţia de mijloc de plată în relaţiile comerciale dintre ţările Uniunii Europeneprecum şi în schimburile internaţionale;

• funcţia de mijloc de rezervă;Bancnotele EURO se emit în valoare de 5, 10, 20, 50, 100, 200 şi 500 EURO de

culori diferite şi în mărimi crescătoare în funcţie de valoarea lor. Bancnotele de 5, 10,20, 50, 100, 200 şi 500 EURO au o grafică ce se inspiră din tema „Epoci şi stiluri înEuropa” în care sunt reflectate ferestrele, porţile şi podurile şi stilurile arhitecturale cecaracterizează evoluţia culturii europene: clasicismul, romantismul, renaşterea,arhitectura barocă, arhitectura rococo, arhitectura care utilizează fierul şi sticla.

Ferestrele şi porţile care sunt reprezentate pe prima faţă a bancnotelor EUROilustrează spiritul de deschidere şi cooperare care domneşte în interiorul UniuniiEuropene. Stelele exprimă dinamismul şi armonia Europei contemporane. Podurilereflectate pe cealaltă faţă a bancnotelor în EURO simbolizează legăturile care unescpopoarele Europei între ele şi Europa de restul lumii.

Bancnotele EURO mai reflectă numele monedei, drapelul U.E., iniţialele BănciiCentrale Europene (BCE, ECB, EZB, EKT, EKP) şi semnătura preşedintelui băncii.

Bancnotele de 5 EURO sunt colorate în gri, 10 EURO în roşu, 20 EURO înalbastru, 50 EURO în portocaliu, 100 EURO în verde, 200 EURO în galben şi 500EURO în violet. Bancnotele au dimensiune crescătoare în funcţie de valoarea lornominală.

Moneda metalică EURO cuprinde piesele de 1, 2 EURO şi 1, 2, 5, 10, 20, 50cenţi. Fiecare monedă EURO are o faţă naţională şi o faţă comună.

EURO are drept simbol € care s-a inspirat din epsilon (greacă) şi de la primaliteră a Europei, fiind tăiat de două linii paralele pentru a reflecta stabilitatea monedei.

La 1 ianuarie 2002 s-au pus în circulaţie monedele şi bancnotele exprimate înEURO, iar la 2 iulie 2002 a început retragerea din circulaţie a biletelor şi monedelorexprimate în devize naţionale.

b) Efectele introducerii monedei EUROMoneda unică EURO este concepută să stimuleze realizarea pieţei unice euro-

pene deschisă celor 370 milioane consumatori pe care circulă liber bunurile, capitalurileşi persoanele.

EURO are misiunea să impulsioneze dezvoltarea schimburilor economice inter-naţionale în cadrul Uniunii Europene şi în raporturile cu alte ţări. Prin utilizareamonedei EURO se suprimă unele costuri ale tranzacţiilor în devize, se îmbunătăţeştefluiditatea şi transparenţa tranzacţiilor comerciale.

EURO în calitate de monedă unică pentru spaţiul european este chemată să sti-muleze cadrul concurenţial între ţările Uniunii Europene. Preţurile mărfurilor şiserviciilor fiind exprimate într-o singură monedă se pot face comparaţii asupra niveluluişi eficienţei producţiei din diferite ţări şi cumpărătorii sunt avantajaţi.

Agenţii economici din ţările Uniunii Europene beneficiază de acces la credite înaceeaşi monedă. Amplificarea concurenţei în domeniul serviciilor bancare şi financiaredetermină îmbunătăţirea calitativă a serviciilor şi reducerea costurilor.

Înlăturarea fluctuaţiilor monedelor şi reducerea riscului valutar stimuleazăactivităţile comerciale ale întreprinderilor din Uniunea Europeană. Stabilitateaeconomică va favoriza o evoluţie corespunzătoare a ratelor dobânzii.

EURO permite aplicarea unor inovaţii în domeniul financiar şi ameliorareaserviciilor întreprinderilor. EURO protejează întreprinderile în cadrul Uniunii Europeneîmpotriva efectelor devalorizării monedelor din alte state.

EURO stimulează creşterea economică în cadrul Uniunii Europene. Utilizareamonedei EURO de către ţările Uniunii Europene contribuie la întărirea climatului de

Page 17: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 17

stabilitate care favorizează creşterea economică şi investiţiile. Ţările Uniunii Europenecare utilizează moneda unică îşi coordonează politicile economice şi concentreazăeforturile în direcţia creşterii economice şi a reducerii şomajului.

Analiza evoluţiei criteriului de convergenţă privind dobânzile şi adoptarea unormăsuri corespunzătoare sunt de natură să creeze condiţii de relansare a investiţiilor şi dereducere a şomajului.

Ţările din Uniunea Europeană se angajează să acţioneze în direcţia îmbunătăţiriigestiunii finanţelor publice. Utilizarea monedei EURO reprezintă o garanţie acoordonării acţiunilor şi eforturilor în vederea încadrării în deficitul bugetar şi aasigurării unei gestiuni eficiente în domeniul finanţelor publice.

Mecanismele instituţionale şi financiare ale Uniunii Europene urmărindasigurarea stabilităţii preţurilor, favorizează îmbunătăţirea repartiţiei resurselor materialeşi financiare.

În calitate de monedă de schimb şi de rezervă EURO intră în competiţie cumonedele ţărilor dezvoltate şi modifică schimburile economice internaţionale.

Spaţiul european permite întreprinderilor şi băncilor să obţină avantaje dintranzacţiile internaţionale ce se decontează în EURO şi să reducă impactul monedelorţărilor dezvoltate. Moneda unică va permite membrilor Uniunii Europene să-şi exprimeschimburile comerciale şi să limiteze dependenţa de dolarul SUA.

Moneda unică susţine afirmarea şi întărirea poziţiei Uniunii Europene şiMonetare Europene de pol economic în cadrul economiei mondiale.

Zonaeconomică

Populaţia, mil.

loc

Ponderea întotalul PIB alţărilor membreale OCDC, %

Ponderea încomerţul

internaţional,%

Pondereaexporturilor

în PIB, %

Rezervevalutare,

mild. dolariSUA

1. SUA 267 32,5 19,6 8,2 49,12. Japonia 126 20,5 10,5 9 172,43. Uniunea

Europeană 370 38,3 20,9 10,2 349,8

Moneda EURO exercită influenţă asupra activităţii întreprinderilor din ţărileUniunii Europene pe următoarele planuri:• stabilitatea monetară stimulează dezvoltarea producţiei şi a activităţii comerciale;• diminuează riscul valutar şi costul de asigurare;• elimină costurile generate de schimbul valutar;• simplifică riscurile în domeniul investiţiilor;• asigură facturarea, încasarea şi plata în aceeaşi valută;• îmbunătăţeşte accesul la credite şi reduce dobânzile;• reducerea costurilor tranzacţiilor şi a costurilor de producţie ca urmare a concurenţei

se va reflecta în rentabilitate şi în competitivitatea întreprinderilor.Piaţa unică şi moneda unică sunt de natură să facă mai atractiv spaţiul european

pentru investitori şi depunători europeni sau străini.EURO permite persoanelor fizice să compare direct preţurile bunurilor din ţările

Uniunii Europene, stimulează concurenţa firmelor în satisfacerea cerinţelor persoanelor,în reducerea preţurilor, simplifică operaţiunile la deplasarea persoanelor în străinătate şiprotejează economiile personale.

Emisiunea unei monede internaţionale a fost analizată pornind de la faptul cămoneda reprezintă un simbol al suveranităţii naţionale. Rezervele manifestate faţă demoneda EURO au invocat implicaţiile sale asupra suveranităţii şi identităţii naţionale.

Page 18: Finante Internationale

Finanţe internaţionale18

Ţările membre ale Comunităţii Europene au constatat că nu se poate realiza opiaţă unică fără o monedă unică. Piaţa unică susţinută de ţările Uniunii Europene poatefi decompartimentată prin suprimarea barierelor sau de altă natură. În realitate semanifestă o recompartimentare datorită fluctuaţiilor monedelor ţărilor membre carereclamă politici protecţioniste. Politicile monetare autonome în contextul amplificăriiinterdependenţelor dintre economiile naţionale nu mai au efectele scontate.

„Adevărata problemă care se pune este: avem noi interesul să cedăm o parte dinsuveranitatea naţională şi să o gestionăm în colaborare cu partenerii noştri sau să urmămpolitica monetară pe care ei o vor decide, pentru a păstra integralitatea a ceea ce nu ar fidecât o suveranitate iluzorie? Într-un context al creşterii interdependenţelor dintreeconomii, adoptarea unei politici monetare naţionale ar fi o opţiune fără ieşire”12.

Experienţa Comunităţii Economice Europene a arătat că transferul progresiv alunor laturi ale suveranităţii naţionale care poate fi gestionat în comun, reprezintă untransfer de suveranitate partajată ceea nu înseamnă diminuarea suveranităţii naţionale.

Băncile centrale ale statelor membre participând la gestiunea comună a politiciimonetare reflectă o suveranitate partajată. Politicile economice sunt promovate deguvernele statelor membre în funcţie de orientările Consiliului European.

EURO presupunând un transfer partajat de suveranitate de la nivel naţional lanivel european stimulează promovarea liberului schimb şi procesul tranzacţiei spre ouniune politică.

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE

1. Prin ce se individualizează conceptul de valută?2. Care sunt formele pe care le îmbracă valuta?3. Ce condiţii sunt necesare pentru asigurarea convertibilităţii unei

valute după statutul FMI?4. Care sunt factorii care influenţează asupra regimului de schimb

al unei ţări?5. Care sunt principalele aranjamente de schimb ale monedelor

ţărilor membre ale FMI şi prin ce se diferenţiază acestea?6. Pe ce principii se bazează unitatea monetară şi de cont a FMI,

Drepturile Speciale de Tragere?7. Cum a evoluat definirea Drepturile Speciale de Tragere?8. De cine depinde suma alocată în Drepturile Speciale de Tragere

de către FMI unei ţări membre?9. Care sunt funcţiile monedei EURO?10. Care sunt principalele efecte ale introducerii EURO?

12 Vezi: Francois Descheemaekere, Mieux comprendre, l'Euro, Editions Organisation, 1998, p. 36

Page 19: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 19

CAPITOLUL 3.

CAMBIILE, BILETELE LA ORDIN, CECURILE ŞI CARDURILE –INSTRUMENTE DE PLATĂ INTERNAŢIONALE

Plăţile ce decurg din schimburile internaţionale se pot efectua şi cu ajutorultitlurilor de credit pe termen scurt, incluse uneori în sfera devizelor.

Titlurile de credit reprezintă documente sau înscrisuri care îi conferă titularuluidreptul de a încasa sumele din textul lor la scadenţă. Titlurile de credit se caracterizeazăprin următoarele trăsături:• titlurile de credit se exprimă printr-un înscris sau document, prin care se reflectă

formarea, transmiterea şi exercitarea unui drept de creanţă;• dreptul de creanţă cuprins în titlurile de credit se poate exercita pe baza condiţiilor

stabilite, respectiv de către persoana care se legitimează ca titular al documentului(literalitate);

• titularul documentului dobândeşte un drept propriu şi autonom de raportuleconomic care îl generează.

Titlurile de credit pe termen scurt se utilizează în calitate de instrumente de platăinternaţionale datorită următoarelor elemente13:• titlurile de credit pe termen scurt reflectă certitudinea efectuării plăţii la un anumit

termen;• titlurile de credit fiind negociabile, beneficiarii le pot transmite prin scontare şi pot

încasa sumele prevăzute înainte de scadenţă;• titlurile de credit pot circula prin girare sau andosare în favoarea unui beneficiar,

deţinătorul titlului având posibilitatea să plătească o datorie prin cedareadocumentului.

3.1. Cambia – instrument de plată în relaţiile economice internaţionale14

În calitate de instrument scris, cambia internaţională cuprinde ordinul necon-diţionat prin care trăgătorul cere trasului să plătească o sumă de bani beneficiarului saula ordinul acestuia, este plătibilă la cerere sau la un moment definit, este datată şisemnată de trăgător.

Cambia internaţională se individualizează prin următoarele15:• cambia are caracter internaţional, deoarece menţionează cel puţin două dintre

locurile prevăzute şi indică faptul că oricare două astfel specificate sunt situate înstate diferite, fie locul unde este trasă cambia, fie locul indicat lângă semnăturatrăgătorului, fie locul indicat lângă numele trasului, fie locul indicat lângă numelebeneficiarului plăţii, fie locul plăţii cu condiţia ca ori locul unde este trasă cambia,ori locul plăţii să fie specificat în cambie şi să fie situat într-un stat contractant;

• necesită promovarea uniformităţii în aplicarea ei;

13 Imireanu M. Gh., Instrumente şi modalităţi de plată în schimburile economice internaţionale, Editura ScrisulRomânesc, Craiova 1982, p. 22 14 Convenţia Naţiunilor Unite asupra Cambiilor Internaţionale şi Biletelor la Ordin Internaţionale (UNCITRAL) art. 1 şiLegea uniformă asupra cambiilor şi biletelor la ordin (Geneva 1930). 15 Convenţia UNCITRAL, art. 2

Page 20: Finante Internationale

Finanţe internaţionale20

• presupune respectarea bunei credinţe în tranzacţiile internaţionale.Cambiile internaţionale cuprind următoarele clauze: denumirea de cambie, ordi-

nul necondiţionat de a plăti o sumă determinată în valută, numele şi adresa persoaneicare trebuie să plătească suma, numele şi adresa beneficiarului, scadenţa, locul plăţii,data şi locul emiterii, semnătura trăgătorului.

În cambie se pot înscrie clauze facultative astfel: clauza fără protest, interzicereade a trage contracambii, excluderea duplicatelor de cambie, clauza documentară, clauzaprivind dobânzile cuvenite deţinătorului legal al cambiei, clauza de absolvire atrăgătorului de răspundere de plată.

a) Interpretarea cerinţelor formaleSuma plătibilă16 prin cambie necesită o definire concretă, deoarece suma se

poate plăti cu dobândă, în tranşe la date succesive, în tranşe la date succesive custipularea pe instrument ca în cazul neplăţii oricărei tranşe, suma restantă devinescadentă, conform unei rate de schimb indicate pe instrument sau care va fi determinatăaşa cum menţionează instrumentul sau într-o altă valută, alta decât cea în care esteexprimată suma în instrument.

În situaţia în care există o discrepanţă între suma exprimată în cuvinte şi sumaexprimată în cifre, suma plătibilă prin instrument este suma menţionată în cuvinte17.

În cazul în care un instrument menţionează că suma trebuie plătită cu dobândăfără a specifica data de la care curge dobânda, aceasta curge de la data instrumentului.Rata la care se plăteşte dobânda poate fi exprimată fie ca o rată definită, fie ca o ratăvariabilă.

Un instrument se consideră a fi plătibil la cerere dacă menţionează că esteplătibil la vedere, la cerere sau la prezentare ori dacă nu este exprimat nici un momentde plată18.

Instrumentul este considerat plătibil la un moment definit dacă prevede că esteplătibil la o scadenţă specificată sau la o perioadă fixă după o dată specificată sau la operioadă fixă după vedere, în tranşe la date succesive, în tranşe la date succesive cumenţiunea că în caz de neplată a oricărei tranşe, soldul neplătit devine scadent.

Momentul plăţii unui instrument plătibil la o perioadă fixă este determinat prinreferinţa la data instrumentului.

Momentul plăţii unei cambii plătibile la o perioadă fixă după vedere estedeterminat după data acceptării sau în cazul în care cambia este dezonorată prinneacceptare după data protestului, sau după data dezonorării.

Momentul plăţii unui instrument plătibil la cerere este data la care instrumentuleste prezentat la plată.

b) TransferUn instrument este transferat prin gir şi presupune livrarea instrumentului de

către girant giratarului sau prin simpla livrare a instrumentului (dacă girul este în alb)19.Girul trebuie scris pe instrument sau pe un adaos ataşat la acesta şi poate fi în alb

sau special (în „plin”). Girul în alb se reflectă prin semnătura singură sau printr-osemnătură însoţită de o declaraţie în sensul că instrumentul este plătibil persoanei careeste în posesia lui. Girul special (în „plin”) presupune o semnătură însoţită de indicareapersoanei căreia îi este plătibil instrumentul.

Dacă girul conţine expresiile „pentru încasare”, „pentru depozit”, „valoare înîncasare”, „prin procură”, „plăteşte oricărei bănci” sau alte expresii prin care se

16 Convenţia UNCITRAL, art. 717 Ibidem, art. 8 18 Ibidem, art. 9 19 Ibidem, art. 13

Page 21: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 21

autorizează giratarul să încaseze instrumentul, giratarul este un deţinător care poateexercita toate drepturile izvorâte din instrument, poate gira instrumentul numai în cazulîncasării20.

În cazul în care girul conţine cuvintele „valoare în garanţie”, „valoare în gaj” saualte cuvinte similare giratarul este un deţinător care poate exercita toate drepturile izvo-râte din acest instrument, poate gira instrumentul numai în scopul încasării.

c) Drepturile unui deţinător şi ale unui deţinător protejatDeţinătorul unui instrument are toate drepturile care îi sunt conferite prin

Convenţia internaţională faţă de părţile la instrument şi poate transfera instrumentul.Drepturile unui deţinător neprotejat sunt supuse oricăror revendicări valabile

asupra instrumentului din partea oricărei persoane, numai dacă a luat instrumentulavând la cunoştinţă despre o astfel de revendicare sau dacă instrumentul a fost obţinutprin fraudă sau furt sau a participat în orice moment la fraudă sau furt în privinţa lui.

Deţinător „protejat” înseamnă deţinătorul unui instrument care era complet cândl-a luat sau care era incomplet şi a fost completat conform autorităţii sale sau dacăatunci când a devenit un deţinător nu avea cunoştinţă despre o apărare contra obligaţieiprivind instrumentul sau nu avea cunoştinţă despre o revendicare valabilă a vreuneipersoane asupra instrumentului sau nu avea cunoştinţă despre faptul că a fost dezonoratprin neacceptare sau neplată21.

Drepturile asupra unui instrument ale unui deţinător protejat nu sunt supuse niciunei revendicări asupra instrumentului, din partea nici unei persoane cu excepţia uneirevendicări ce rezultă din tranzacţia de bază dintre el însuşi şi persoana care ridicărevendicarea.

Transferul unui instrument de către un deţinător protejat investeşte oricedeţinător ulterior cu drepturile asupra instrumentului pe care le avea deţinătorul protejat.

d) Obligaţiile părţilorConform prevederilor Convenţiei internaţionale, o persoană nu este obligată

printr-un instrument decât dacă îl semnează. Obligaţia părţii asupra instrumentului rezultăşi în cazul în care persoana semnează un instrument cu un nume care nu este al lui.

Dacă un instrument este alterat material (modificat) o parte care îl semneazădupă alterarea materială este răspunzătoare conform termenilor textului alterat, iarpartea care îl semnează înainte de alterarea materială este obligată conform termenilortextului original.

Trăgătorul22 se angajează că la dezonorarea cambiei prin neacceptare sau prinneplată şi la orice protest necesar să plătească cambia deţinătorului, oricărui girant saugarant al girantului care preia şi plăteşte cambia. Trăgătorul poate exclude sau limitapropria sa obligaţie pentru acceptare sau plată printr-o menţiune expresă pe cambie. Oasemenea stipulare care exclude sau limitează obligaţia de plată este efectivă numaidacă o altă parte este sau devine obligată prin cambie.

Trasul23 devine obligat prin cambie dacă o acceptă, ceea ce înseamnă că dupăacceptare se angajează că va plăti cambia conform termenilor acceptării sale deţină-torului sau oricărei părţi care preia şi plăteşte cambia. Acceptarea se menţionează înscris pe cambie prin semnătura trasului însoţită de expresia „acceptat” sau de cuvinte cusens similar sau prin semnătura trasului.

Girantul24 reprezintă persoana care se angajează ca la dezonorarea cambiei prinneacceptare sau neplată şi la orice protest necesar să plătească instrumentul deţină-

20 Ibidem, art. 21 21 Ibidem, art. 27-2922 Ibidem, art. 3823 Ibidem, art. 4024 Ibidem, art. 44

Page 22: Finante Internationale

Finanţe internaţionale22

torului sau oricărui girant ulterior, sau oricărui garant al girantului care preia şi plăteşteinstrumentul. Girantul poate exclude sau limita propria sa răspundere printr-o menţiuneexpresă pe instrument.

Garantul25 constituie persoana care garantează plata unui instrument indiferentdacă a fost sau nu acceptat pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte a ei pentrucontul unei părţi sau al trasului. Garanţia se înscrie pe instrument sau pe o prelungireataşată şi se exprimă prin cuvintele „garantat”, „aval”, „bun ca aval” sau alte cuvinte cusens similar însoţite de semnătura garantului. Răspunderea unui garant asuprainstrumentului este de aceeaşi natură ca şi cea a părţii pentru care a devenit garant.

Dacă persoana pentru care a devenit garant este trasul, garantul se angajează săplătească la scadenţă cambia deţinătorului sau oricărei părţi care preia şi plăteştecambia, sau dacă cambia este plătibilă la un moment definit, la dezonorare prinneacceptare şi la orice protest necesar să plătească deţinătorului sau oricărei părţi carepreia şi plăteşte cambia.

e) Prezentarea cambiei pentru acceptare şi dezonorarea prin neacceptareÎn principiu o cambie poate fi prezentată pentru acceptare. O cambie trebuie

prezentată pentru acceptare, dacă trăgătorul a stipulat în cambie că trebuie prezentatăpentru acceptare, în cazul în care cambia este plătibilă la o perioadă fixă după vederesau cambia este plătibilă în alt loc decât la rezidenţa sau sediul trasului cu excepţiacazului în care este plătibilă la cerere.

Cambia este considerată a fi dezonorată prin neacceptare, dacă trasul la prezen-tarea în timp refuză expres să accepte cambia, sau acceptarea nu poate fi obţinută custăruinţa rezonabilă sau dacă deţinătorul nu poate obţine acceptarea la care esteîndreptăţit.

În cazul în care cambia este dezonorată prin neacceptare, deţinătorul poate săexercite dreptul imediat de recurs împotriva trăgătorului, giranţilor şi garanţilor saupoate să revendice imediat plata de la garantul trasului la orice protest.

f) Prezentarea cambiei pentru plata şi dezonorarea prin neplatăÎn cazul în care instrumentul nu se prezintă corespunzător pentru plată,

trăgătorul, giranţii şi garanţii nu sunt răspunzători asupra lui, dar nu sunt eliberaţi derăspundere.

Instrumentul este considerat a fi dezonorat prin neplată în următoarele situaţii26:• dacă plata este refuzată la prezentarea la timp sau dacă deţinătorul nu poate obţine

plata la care este îndreptăţit;• dacă prezentarea pentru plată nu este necesară pentru că s-a renunţat la aceasta.

RecursulDacă o cambie este dezonorată prin neplată, deţinătorul poate să-şi exercite

dreptul de recurs împotriva trăgătorului, giranţilor şi garanţilor.În cazul în care un instrument este dezonorat prin neacceptare sau neplată

deţinătorul îşi poate exercita dreptul de recurs numai după ce instrumentul a fostprotestat corespunzător pentru dezonorare. Protestul reprezintă o declaraţie de dezonorare, întocmită la locul unde a fostdezonorat instrumentul, semnată şi datată de o persoană autorizată care cuprinde:persoana la cererea căreia este protestat instrumentul, locul protestului, cererea făcută şi

25 Ibidem, art. 46 26 Ibidem, art. 58

Page 23: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 23

răspunsul dat27. Protestul poate fi făcut pe instrument sau pe un adaos ataşat la acestasau ca document separat care menţionează instrumentul care a fost dezonorat.

Deţinătorul, la dezonorarea unui instrument prin neacceptare sau neplată areobligaţia să transmită înştiinţări trăgătorului şi ultimului girant, tuturor celorlalţi giranţişi garanţi care la rândul lor trebuie să transmită înştiinţare de dezonorare ultimei părţicare îl precede şi care este obligată prin instrument28. Înştiinţarea de dezonorare poate fifăcută sub orice formă şi în orice termen care identifică instrumentul şi declară că acestaa fost dezonorat.

h) Suma plătibilăDeţinătorul poate exercita drepturile sale asupra instrumentului împotriva

oricărei părţi sau a unora sau tuturor părţilor obligate prin ea, şi nu este obligat sărespecte ordinea în care părţile au devenit obligate. Oricare parte care preia şi plăteşteinstrumentul îşi poate exercita drepturile sale în acelaşi mod contra părţilor obligate faţăde ea.

Partea care plăteşte un instrument şi care se eliberează complet sau parţial deobligaţia sa poate recupera de la părţile obligate faţă de ea întreaga sumă, dobânda de laacea sumă şi orice cheltuieli de înştiinţare.

i) Eliberarea prin platăEliberarea de obligaţia de plată ce decurge dintr-un instrument se produce atunci

când partea care plăteşte deţinătorului sau unei părţi următoare ei, suma datorată lascadenţă, după scadenţă sau înainte de scadenţă la dezonorare prin neacceptare29.

Persoana care primeşte plata unui instrument trebuie să livreze instrumentultrasului care efectuează plata, sau oricărei persoane. În cazul unui instrument plătibil întranşe la date succesive trasul sau partea care efectuează plata, alta decât plata ultimeitranşe poate cere ca menţiunea plăţii să fie făcută pe instrument sau pe un adaos ataşat şisă-i fie dat documentul de justificare a plăţii.

Deţinătorul nu este obligat să primească plata parţială, iar dacă i se oferă şi nuprimeşte instrumentul devine dezonorat prin neplată. În situaţia în care deţinătorulprimeşte plata parţială de la tras, de la garant, acceptant sau emitent, aceştia din urmă seeliberează de obligaţia de plată numai în măsura sumei plătite30.

Deţinătorul are dreptul să refuze să primească plata într-un loc altul decât cel dininstrument şi, dacă plata nu se face în locul unde instrumentul a fost prezentat pentruplată, se consideră dezonorat prin neplată31.

Plata unui instrument se efectuează în conformitate cu anumite prevederi dinConvenţia UNCITRAL32:• un instrument trebuie plătit în moneda în care este exprimată suma de plată;• dacă suma de plată este exprimată într-o anumită unitate monetară de cont este

transferabilă între persoana care face plata şi persoana care o primeşte, plata se faceprin transfer de unităţi monetare de cont dacă se specifică moneda de plată. În cazulîn care unitatea monetară de cont nu este transferabilă între acele persoane, plata seva face în moneda specificată pe instrument sau dacă nu este menţionată în monedalocului de plată;

27 Ibidem, art. 60 28 Ibidem, art. 64 29 Ibidem, art. 7230 Ibidem, art. 72 31 Ibidem, art, 74 32 Ibidem, art. 74

Page 24: Finante Internationale

Finanţe internaţionale24

• trăgătorul sau emitentul pot menţiona în instrument, faptul că, trebuie plătit într-omonedă specificată alta decât moneda în care este exprimată suma de plată.Instrumentul se plăteşte în moneda astfel specificată.

Suma de plată se calculează conform cursului de schimb prevăzut în instrument.Dacă cursul nu este indicat pe instrument, suma de plată se calculează conform cursuluide schimb pentru trate la vedere, sau la cursul de schimb din data scadenţei în vigoare.

Dacă instrumentul este dezonorat prin neacceptare suma de plată se calculeazăîn funcţie de rata de schimb indicată în instrument sau dacă nu este indicată nici o ratăla opţiunea deţinătorului, conform ratei de schimb în vigoare la data dezonorării sau ladata plăţii efective.

În cazul instrumentului dezonorat prin neplată, suma de plată se calculează pebaza ratei indicate sau dacă nu este menţionată o rată, la opţiunea deţinătorului conformratei de schimb în vigoare la data dezonorării sau la data plăţii efective.

Dacă se aplică asemenea reglementări un instrument tras într-o monedă care nueste cea a locului de plată şi trebuie plătit în moneda locală, suma de plată se calculeazăconform ratei de schimb pentru trate la vedere din data prezentării sau în vigoare înlocul unde trebuie prezentat pentru plată33.

Suma de plată la un instrument dezonorat prin neacceptare se calculează laopţiunea deţinătorului, la rata de schimb în vigoare pe data dezonorării sau pe data plăţiiefective.

La instrumentele dezonorate prin neplată, suma de plată se determină la opţiu-nea deţinătorului conform ratei de schimb în vigoare pe data prezentării sau pe dataplăţii efective.

Dacă o parte este eliberată total sau parţial de obligaţia sa privind instrumentulorice parte care are un drept privind instrumentul împotriva sa este eliberată în aceeaşimăsură. Plata de către tras a întregii sume a unei cambii sau a unei părţi din ea cătredeţinător, sau către orice parte care preia şi plăteşte cambia, eliberează toate părţile deobligaţia lor în aceeaşi măsură cu anumite excepţii.

3.2 Biletul la ordin

Biletul la ordin reprezintă un instrument de plată din relaţiile economiceinternaţionale prin care emitentul se angajează să plătească beneficiarului sau la ordinulacestuia o sumă de bani la data şi locul din document.

Un bilet la ordin internaţional reprezintă un înscris care specifică cel puţin douădintre următoarele locuri şi indică faptul că oricare două astfel locuri specificate suntsituate în state diferite şi anume: locul unde este întocmit biletul, locul indicat lângăsemnătura emitentului, locul indicat lângă numele beneficiarului plăţii, locul plăţii, dacăeste specificat pe bilet şi este situat într-un stat contractant.

Biletul la ordin este un înscris care conţine o promisiune necondiţionată princare emitentul se obligă să plătească o sumă de bani beneficiarului sau la ordinulacestuia, este plătibil la cerere sau la un moment definit, este datat şi semnat de emitent.

Caracterul internaţional al biletului la ordin înseamnă că este reglementat deprincipiile Convenţiei Naţiunilor Unite asupra Cambiilor Internaţionale şi Biletelor laOrdin Internaţionale (UNCITRAL) şi părţile se angajează să respecte prevederile dindocumentul menţionat.

Biletul la ordin cuprinde următoarele clauze: denumirea de bilet la ordin, promi-siunea necondiţionată de a plăti o sumă determinată, scadenţa, locul plăţii şi adresabeneficiarului, data şi locul emiterii, semnătura emitentului.

33 Ibidem, art. 76

Page 25: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 25

Fig. 3.1 Efectuarea plăţilor internaţionale prin bilet la ordinFuncţia de instrument de plată a biletului la ordin se manifestă datorită faptului

că emitentul se angajează să plătească suma la scadenţă.Emitentul se obligă că va plăti biletul la ordin conform termenilor săi

deţinătorului, sau oricărei alte părţi care preia biletul la ordin. Emitentul nu poateexclude sau limita propria răspundere printr-o menţiune pe biletul la ordin. Biletul laordin semnat de către doi sau mai mulţi emitenţi poate fi prezentat oricăruia dintre ei, cuexcepţia cazului în care biletul la ordin indică în mod clar persoana care trebuie săplătească.

Dacă un bilet la ordin este dezonorat prin neplată, deţinătorul poate să-şiexercite dreptul de recurs împotriva giranţilor şi garanţilor.

3.3 Cecul

Constituie un instrument de plată din relaţiile economice internaţionale prinintermediul căruia titularul unui cont creditor sau beneficiarul unui credit dă ordin uneibănci să achite suma înscrisă în document. Trăgătorul sau emitentul titlului dispunetrasului să plătească o sumă de bani beneficiarului.

Cecul se trage asupra unei bănci în limita fondurilor emitentului şi cuprinde:denumirea de cec, ordinul de efectuare a plăţii, numele beneficiarului, suma care trebuieplătită, numele şi adresa trasului, locul de plată, data şi locul emiterii, semnăturatrăgătorului.

Fig. 3.2 Efectuarea plăţilor internaţionale prin intermediul ceculuiÎn calitate de instrument de plată din relaţiile economice internaţionale cecul se

caracterizează prin proviziunea (acoperirea) cu disponibil care se constituie din disponi-bilităţi bancare sau din credit bancar. Proviziunea cecului presupune îndeplinirea unorcondiţii: să se constituie înainte de emitere, la o valoare cel puţin egală cu cea a cecului,să fie certă, lichidă, exigibilă şi disponibilă.

Cecul nominativ indică expres beneficiarul respectiv persoana îndreptăţită săîncaseze suma prevăzută în document. Cecul la purtător este un document care nuindică numele persoanei către care urmează să se efectueze plata, beneficiarul fiindpersoana care se află în posesia documentului.

Cecul la ordin reprezintă un instrument de plată care menţionează beneficiarul,precum şi dreptul său de a transmite beneficiul plăţii prin girare sau andosare.

Page 26: Finante Internationale

Finanţe internaţionale26

După modul de încasare se pot emite şi utiliza cecuri nebarate, barate, cecul devirament, cecul documentar, cecul certificat, cecul de voiaj şi cecul circular.

Cecul nebarat sau cecul în alb se caracterizează prin faptul că se plăteşte înnumerar. Cecul barat reprezintă un instrument la care suma se plăteşte prin virarea dincontul emitentului în contul beneficiarului, respectiv prin înregistrarea într-un contbancar (bararea cecului se realizează prin două linii paralele trase pe faţadocumentului).

Cecul poate fi cec cu barare generală şi cec cu barare specială. Cecul cu bararegenerală nu cuprinde menţiuni între liniile trase pe document şi poate să circule pringirare. Cecul cu barare simplă cuprinde între liniile de pe document denumirea uneibănci care îl va achita.

Cecul de virament este un instrument de plată ce cuprinde ordinul de virare într-un cont deschis la o bancă.

Cecul documentar reprezintă un instrument de plată prin care emitentul solicităefectuarea plăţii în favoarea beneficiarului în schimbul prezentării unor documente cuprivire la expedierea sau prestarea serviciilor.

Cecul certificat se deosebeşte prin faptul că presupune existenţa expresă aproviziunii ceea ce obligă trăgătorul să prezinte cecul băncii la care are cont şidisponibil care certifică în scris existenţa sumei de plată din document.

Cecul de călătorie reprezintă un instrument de plată ce se foloseşte pentruachitarea cheltuielilor din cursul unei călătorii turistice a persoanelor.

Cecul este plătibil la vedere ceea ce înseamnă că banca îl achită la prezentaresau la un termen scurt de la vedere. Prin această trăsătură se individualizează funcţia deinstrument de plată a cecului deoarece contribuie la compensarea unor obligaţii de platădin relaţiile economice internaţionale.

3.4 Cartea de plată (cardul)Cartea de plată (cardul) reprezintă un instrument pe bază căruia deţinătorul

are dreptul la o procedură de autorizare şi plată a unor bunuri şi servicii sau de retragerea unor sume.

Cardul are forma unei cărţi de vizită confecţionată din material plastic rezistentcu dimensiuni tipizate şi standardizate.

Cartea de plată cuprinde următoarele menţiuni: denumirea şi siglaemitentului (băncii); holograma tridimensională care reflectă autenticitatea; numărulcardului; numele posesorului autorizat; durata de valabilitate; semnătura trăgătorului;sfera de aplicabilitate.

Instrumentele de plată sub forma cardurilor se pot emite de către bănci, comer-cianţi (magazine) sau alte organisme care au sisteme proprii de decontare cu clienţii(companii telefonice)34.

În funcţie de modul de stocare a caracteristicilor de securizare se emit carduri cubandă magnetică şi carduri cu microprocesor.

În raport de sursa de acoperire a cheltuielilor, cardurile pot îmbrăca formacărţilor de debit (debit-carduri) şi a cărţilor de credit (credit-carduri). Cărţile de debit(debit-carduri) se emit în calitate de instrumente de plată în sumă egală cudisponibilităţile din cont sau în limita unui descoperit de cont pe care banca îl acordăclientului. Debit-card se întemeiază pe existenţa unor resurse într-un cont pe baza cărorautilizatorul are dreptul de a efectua cheltuieli în limita soldului disponibil sau de aretrage numerar.

34 Cezar Basno, Nicolae Dardac, Operaţiuni bancare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996, p. 132

Page 27: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 27

Cărţile de credit (credit-card) asigură dreptul deţinătorului de a achita bunuri şiservicii cumpărate sau retragerea unor sume pe seama unui credit sau a unei linii decredit acordate.

În calitate de instrument de plată din relaţiile economice internaţionale cardul seindividualizează prin anumite efecte:• elimină utilizarea numerarului, implicit diminuează riscurile şi greutăţile în

colectarea şi folosirea numerarului;• simplifică operaţiile clientului care poate cumpăra mărfuri sau beneficia de servicii

fără a completa documente;• se reduce perioada de efectuare a decontărilor;• stimulează clienţii să cumpere mărfuri din anumite reţele de magazine şi implicit

promovează vânzările;• băncile percep comisioane mai mici datorită cheltuielilor reduse de efectuare a

decontărilor prin intermediul cardurilor;• cărţile de credit oferă clienţilor dreptul de a obţine linii de credit de la bănci în

vederea efectuării unor cheltuieli.

Fig. 3.3 Efectuarea plăţilor prin intermediul carduluiPlăţile pe care le efectuează persoanele fizice prin intermediul cardurilor se

derulează astfel:• persoana se adresează unei bănci sau organizaţii care emite şi pune la dispoziţie

carduri, încheie un contract pe baza disponibilităţilor din cont sau a credituluiaprobat şi primeşte un card;

• deţinătorul cardului poate cumpăra mărfuri şi servicii;• deţinătorul cardului prezintă instrumentul de plată comerciantului în vederea

achitării mărfurilor şi serviciilor;• comerciantul verifică cardul din punct de vedere formal, respectiv autenticitatea,

valabilitatea şi concordanţa datelor;• comerciantul transmite centrului de autorizare numărul cardului, datele de

identificare şi suma ce trebuie plătită;

Page 28: Finante Internationale

Finanţe internaţionale28

• centrul de autorizare transmite cererea de autorizare a plăţii băncii emitente acardului;

• banca verifică contul deţinătorului de card şi autorizează operaţia de efectuare aplăţii;

• centrul de autorizare transmite comerciantului că se acceptă plata din contuldeţinătorului de card;

• comerciantul eliberează marfa însoţită de un document în trei exemplare cu sumaplătită din care unul se remite plătitorului, unul se păstrează în evidenţacomerciantului şi al treilea se prezintă băncii pentru decontare.

Cardurile pot asigura retragerea numerarului de la distribuitoarele automate sauobţinerea de informaţii asupra soldului contului şi a transferurilor efectuate.

Promovarea şi globalizarea plăţilor prin carduri se realizează prin anumiteorganizaţii cum sunt „Visa Internatioonal”, „Europay International”, „AmericanExpress Master Card International”35.

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE1. Prin ce se individualizează cambia internaţională?2. Care sunt cerinţele formale ale unei cambii?3. Care sunt obligaţiile părţilor la o cambie internaţională?4. În ce constă acceptarea şi dezonorarea cambiei prin acceptare?5. În ce constă prezentarea cambiei pentru plată şi dezonorarea prin

neplată?6. Prin ce se deosebeşte biletul la ordin internaţional şi ce clauze conţine?7. Prin ce se caracterizează cecul în calitate de instrument de plată

internaţional?8. Care sunt variantele sub care prezintă cecul?9. Prin ce se individualizează CARDUL în calitate de instrument de plată

internaţional?10. Cum se derulează o plată prin CARD?

35 Vezi Radu Popescu şi alţii, Cardul – instrument modern de plată, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1998, p.18-32

Page 29: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 29

MODUL III:

Cursul de schimb şi impactul său în relaţiile economiceinternaţionale

OBIECTIV:

Cunoaşterea modului de stabilire a cursurilor valutare afactorilor de influenţă şi a impactului cursului de schimb înrelaţiile economice internaţionale

TIMP DE ASIMILARE: 4 ore

UNITAŢI DE STUDIU:

Capitolul 4. Cursul de schimb şi impactul său în relaţiileeconomice internaţionale.

TERMENI : Curs de schimb, curs fix, curs flotant, flotare,apreciere a monedei, depreciere a monedei, coeficient de fluctuaţievalutară, cerc vicios, cerc virtuos, risc valutar, clauză valutară.

Page 30: Finante Internationale

Finanţe internaţionale30

CAPITOLUL 4.

CURSUL DE SCHIMB ŞI IMPACTUL SĂU ÎN RELAŢIILEECONOMICE INTERNAŢIONALE

4.1 Cursul valutar: concept, funcţii, formeSchimburile economice internaţionale fiind exprimate în valută presupun

cunoaşterea cursului valutar şi a factorilor ce exercită influenţă asupra lui.Cursul valutar reprezintă raportul valoric dintre moneda unei ţări şi moneda altei

ţări sau preţul unei valute exprimat în altă valută. Într-o altă formulare cursul valuteiexprimă preţul la care o monedă naţională se schimbă cu altă monedă36. Raportul deschimb dintre valute are un caracter sintetic, deoarece permite compararea produsuluiintern brut, a preţurilor, a salariilor şi a productivităţii muncii.

Cursul de schimb al valutei îşi exprimă menirea prin următoarele funcţii37:• funcţia de instrument de evaluare a bunurilor şi a serviciilor din relaţiile economice

internaţionale;• funcţia de instrument de conversie şi de comparare a puterii de cumpărare a

monedelor din diferite ţări;• funcţia de mecanism de influenţă în relaţiile economice internaţionale prin care pot

fi stimulate exporturile, restrânse importurile şi modificat echilibrul valutar. Cursul de schimb al valutei se formează în mod diferit în funcţie de anumiţifactori şi de perioada de timp:• în condiţiile în care valorile paritare ale monedelor se exprimau în aur, cursul

valutei se calcula în funcţie de cantităţile de aur reflectate de monede:

BPAPC

m

mv ⋅

⋅=

• cursul valutar poate fi stabilit în mod convenţional de autoritatea monetară a uneiţări;

• cursul valutar se formează prin confruntarea cererii şi a ofertei de valută pe piaţavalutară;

• cursul valutar se calculează în funcţie de raporturile a două monede faţă de o altămonedă;

• cursul valutar se poate determina pornind de la puterea de cumpărare a unei monede(Pc1) care se raportează la puterea de cumpărare a altei monede (Pc2). Din acestraport rezultă numărul unităţilor monetare naţionale (n Mn) pentru o unitatemonetară străină (Ms).

s

nv

2c

1cv My

MxC;PPC

⋅⋅

==

36 Vezi: Anne O. Krueger, Determinarea cursului valutar, Editura Sedona, Timişoara, 1996, p. 2237 Daniel Dăianu, Funcţionarea economiei şi echilibrul extern, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992, p. 77

Page 31: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 31

Puterea de cumpărare a unei monede depinde de bunurile şi serviciile oferite şide nivelul preţurilor. Paritatea puterii de cumpărare reflectă bunurile şi serviciile ce sepot achiziţiona cu unităţile monetare din două ţări.

Prin ajustarea cursului de schimb al unei monede faţă de o altă monedă cudiferenţialul de inflaţie din două ţări se obţine cursul de schimb real.

În relaţiile economice internaţionale, raportul de schimb al valutei diferă înfuncţie de locul de formare, mărime şi de alţi factori.

Cursul oficial se caracterizează prin faptul că se stabileşte de autoritateamonetară a unei ţări, fie la paritate fie la un nivel convenţional. În perioada exprimăriivalorii monedelor în aur cursul valutar se forma în funcţie de cantitatea de aur amonedelor, iar banca centrală se angaja să îl menţină mai multă vreme la acelaşi nivelfiind cunoscut sub denumirea de curs fix.

Cursurile fixe se menţineau la acelaşi nivel prin intervenţia autorităţii monetarepe piaţa valutară, respectiv prin vânzarea şi cumpărarea de valută din rezervele oficiale.

Cursurile flotante se individualizează prin faptul că se formează pe piaţa valu-tară în funcţie de influenţele factorilor economici monetari şi financiari, având nivelvariabil şi flexibil.

Cursurile fluctuante exprimă formarea raporturilor de schimb dintre valute înanumite limite în mod liber (limite de fluctuare mai mari decât cele din perioadacursurilor fixe) iar pe măsura atingerii lor, autoritatea monetară intervine pe piaţă pentrua limita variaţia cursului de schimb.

Sistemul valutar de la Bretton Woods (SUA) din anul 1944 a funcţionat pe bazamecanismului cursurilor fixe. Cursurile de schimb ale monedelor ţărilor membre aleF.M.I. oscilau în jurul parităţii în limita de ±�1%. Ţările membre ale F.M.I. se angajausă menţină cursurile monedelor în limitele marjelor de fluctuaţie prin intervenţii pepieţele valutare.

Mecanismul cursurilor de schimb fixe aplicat de ţările membre ale FMI înrelaţiile economice internaţionale a fost justificat prin următoarele argumente38:• mecanismul cursurilor de schimb fixe urmărea să formeze şi să menţină stabilitatea

în schimburile economice internaţionale;• operatorii care se angajau în contractele comerciale internaţionale erau supuşi unor

riscuri reduse;• mecanismul cursurilor fixe era menit să asigure o administrare eficientă şi echitabilă

a resurselor valutare.În perioada aplicării mecanismului cursurilor fixe s-au manifestat unele efecte

negative.• în măsura în care se modifica cursul de schimb peste limitele stabilite se manifesta

incertitudine în derularea tranzacţiilor comerciale internaţionale;• banca centrală îşi dirija rezervele valutare spre susţinerea cursului de schimb şi se

diminua influenţa lor în stabilirea echilibrului valutar;• uneori, politicile economice ale ţărilor erau orientate spre susţinerea cursului de

schimb şi nu spre stimularea schimburilor economice internaţionale.Evoluţia economică a statelor capitaliste în anii 1950-1970, presiunile de pe

piaţa aurului şi alţi factori economici şi monetari au exercitat influenţă asupra relaţiiloreconomice internaţionale şi au determinat renunţarea la mecanismul cursurilor deschimb fixe în anul 1971.

38 Philippe d’ Arvisent, Thiery Schowb, Finances Internationale, Hachette Superieure, Paris, 1995, p. 24-25

Page 32: Finante Internationale

Finanţe internaţionale32

Acordul Smithsonian din decembrie 1971 a prevăzut un sistem de cursuri rapor-tate la dolarul SUA cu marje mai mari de fluctuare de până la ± 2,25% denumitsistemul cursurilor centrale ce s-a aplicat până în martie 1973, după care ţăriledezvoltate au trecut la flotarea cursurilor valutare.

În acest context, cea de a doua modificare a statutului Fondului Monetar Interna-ţional din anul 1978 a prevăzut principiul potrivit căruia ţările membre se bucură delibertate în alegerea politicii de curs. În conformitate cu prevederile art. IV din statutulFondului Monetar Internaţional ţările membre sunt invitate să colaboreze cu Fondul şicu celelalte ţări membre în aplicarea flotării cursurilor valutare39. Ţările membre se maiangajează să nu manevreze cursul de schimb pentru a obţine avantaje unilaterale şi sănu aplice măsuri care să împiedice ajustarea balanţei de plăţi.

4.2 Flotarea cursurilor valutare

Flotarea cursurilor valutare reprezintă formarea raportului de schimb al uneivalute pe piaţa valutară în funcţie de cererea şi oferta de valută şi de alţi factorieconomici monetari şi financiari. Flotarea se realizează în mai multe variante:• flotarea concertată se aplică în cazul în care unele ţări se angajează ca între

monedele lor să menţină anumite marje de fluctuare, iar în comparaţie cu monedelealtor state cursul unei monede se formează liber pe piaţă;

• flotarea neconcertată se produce în cazul în care cursul unei valute în raport cu altăvalută se formează pe piaţa valutară;

• flotarea pură (curată) se realizează în situaţia în care cursul unei valute se formeazăpe piaţa valutară fără intervenţia autorităţii monetare;

• flotarea impură se caracterizează prin faptul că raportul de schimb al valutei de pepiaţă se formează prin intervenţia autorităţii monetare, respectiv a băncii centrale.

Determinarea cursului valutei pe piaţa valutară generează unele efecte pozitiveîn relaţiile economice internaţionale:• flotarea favorizează echilibrarea spontană a balanţei de plăţi, dacă raportul de

schimb al valutei se situează la nivelul de echilibru al cererii şi ofertei de pe piaţavalutară;

• flotarea poate să determine reducerea necesarului de rezerve valutare în cazul încare banca centrală nu se mai angajează să intervină pe piaţa valutară pentrususţinerea cursului de schimb;

• formarea cursului de schimb pe piaţa valutară asigură ajustarea economiei naţionaleîn funcţie de influenţele factorilor economici monetari şi financiari;

• flotarea descurajează intervenţiile speculative deoarece variaţiile de cursuri sunt maigreu de anticipat;

• flotarea contribuie la formarea unui nivel fundamental al cursului de schimb dacă nuse aplică anumite măsuri pentru echilibrarea balanţei de plăţi.

În perioada de aplicare a cursurilor flotante intervenţiile pe pieţele valutare aufost însemnate şi frecvente, s-a impus coordonarea politicilor valutare şi s-a manifestatinstabilitate pe pieţele valutare.

Cursurile flotante generează şi unele efecte negative în relaţiile economiceinternaţionale:

39 Articles of Agreement, International Monetary Fund, Washington DC, 1985, art. IV, p. 6

Page 33: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 33

• cursurile flotante amplifică riscurile din comerţul internaţional;• flotarea cursurilor presupune imobilizarea unor sume pentru acoperirea pierderilor

din producerea riscului valutar;• cursurile flotante propagă inflaţia ca urmare a tendinţei participanţilor la

schimburile internaţionale de a majora preţurile în vederea acoperirii pierderilor dinmodificarea cursului de schimb;

• cursurile flotante influenţează asupra raportului dintre export, import şi producţiainternă;

• cursurile flotante pot determina aplicarea unor măsuri protecţioniste.Reuniunile reprezentaţilor ţărilor industriale au dezbătut efectele negative ale

cursurilor flotante asupra relaţiilor economice internaţionale şi au susţinut armonizareapoliticilor monetare pentru a limita fluctuaţiile cursului de schimb.

În vederea înlăturării efectelor negative ale cursurilor flotante asupra relaţiiloreconomice internaţionale s-au formulat unele opinii:• unii specialişti au susţinut revenirea la paritatea aur şi adaptarea ei la condiţiile din

relaţiile economice internaţionale;• altă soluţie presupune aplicarea unor parităţi pe durate mai mari de timp şi

susţinerea lor prin politici monetare convergente ale statelor participante;• politica de flotare controlată pe baza unor indicatori macroeconomici care asigură

coordonarea politicilor economice şi valutare;• alţi specialişti au apreciat că se pot institui zone obiectiv (target zone) care să

limiteze perioadele în afara cărora autorităţile monetare nu sunt pregătite săintervină pe pieţele valutare pentru stabilizarea cursului de schimb.

Susţinătorii soluţiei zonelor obiectiv consideră că volatilitatea ce exprimăvariaţia cursului de schimb pe termen scurt se deosebeşte de dereglare care reflectăîndepărtarea cursului de schimb de nivelul de echilibru pe termen lung. Zonele obiectivse pot aplica în varianta dură sau moale în funcţie de mărime, frecvenţă, schimbări şigrad de intervenţie.

4.3 Factori care influenţează asupra cursului valutar

Raportul de schimb dintre valute este o variabilă care depinde de factori internişi externi. Din punct de vedere al naturii lor factorii care influenţează asupra cursului deschimb pot fi economici, monetari, financiari şi psihologici40.

a) Unul din factorii cei mai importanţi care influenţează asupra cursului valutarîl constituie situaţia balanţei de plăţi. Echilibrul balanţei de plăţi externe este dependentde valoarea exporturilor şi a importurilor, de gradul de eficienţă şi competitivitate alproduselor, de nivelul preţurilor, de serviciile internaţionale şi de conjunctura de pepieţele internaţionale.

În cazul în care o ţară înregistrează deficit al balanţei de plăţi externe, economianaţională nu poate să asigure produsele corespunzătoare sumelor în monedă naţionalăexistente în străinătate. Deţinătorii de monedă vând sumele pe piaţa valutară, oferta devalută depăşeşte cererea şi moneda se depreciază.

Dacă ţara prezintă excedent al balanţei de plăţi sumele în valută se pot utilizapentru cumpărarea mărfurilor şi a serviciilor din străinătate, cererea de valută este maimare decât oferta şis moneda se apreciază. 40 Vezi: Paul Bran, Relaţii financiare şi monetare internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 1995, p. 79-83

Page 34: Finante Internationale

Finanţe internaţionale34

Fig. 4.1 Relaţiile dintre cursul valutar, balanţa de plăţi,cererea şi oferta de monedă

La rândul său, cursul de schimb influenţează asupra echilibrului balanţei de plăţiexterne ca urmare a relaţiei de conexiune dintre ele. Devalorizarea (deprecierea) valuteistimulează creşterea exporturilor, restrânge importurile şi determină o tendinţă de echi-librare a balanţei de plăţi. Aprecierea valutei contribuind la descurajarea exporturilor, lastimularea creşterii importurilor, generează dezechilibru în balanţa de plăţi.

b) Raportul dintre cererea şi oferta de valută exercită influenţă asupra cursuluivalutar. Cererea de valută depinde de valoarea importurilor, de serviciile internaţionalenecesare de termenele de rambursare a creditelor, de nivelul dobânzilor şi de ieşirile decapitaluri. Oferta de valută este determinată de exportul de mărfuri, de încasările dinservicii internaţionale, încasările din rambursări de credite şi dobânzi şi de intrările decapital. Unele influenţe ale factorilor care determină cererea şi oferta de valută se potcompensa între ele. De exemplu, influenţa ieşirilor de capital se atenuează prin majora-rea exportului de mărfuri sau dezvoltarea serviciilor internaţionale. Creşterea importuluide mărfuri se compensează cu influenţa intrărilor de capital.

c) Creşterea masei monetare în circulaţie contribuie la deprecierea valutei, iarmăsurile de reducere a masei monetare determină aprecierea monedei;

d) Extinderea sau reducerea creditului influenţează asupra economiei naţionaleşi implicit asupra cursului de schimb;

e) Dobânda ridicată descurajează solicitarea de credit, diminuează masa mone-tară în circulaţie şi generează efecte pozitive asupra cursului de schimb.

Scăderea dobânzii facilitează accesul la credit, determină creşterea masei mone-tare în circulaţie şi deprecierea valutei. O influenţă directă asupra cursului de schimbexercită dobânzile bancare la împrumuturile acordate de bănci şi dobânzile la titlurile destat;

f) Raportul dintre preţurile de export şi preţurile bunurilor importate influenţeazăasupra cursului valutar;

g) Creşterea inflaţiei interne determină deprecierea valutei, iar scăderea indiceluiinflaţiei se reflectă pozitiv asupra cursului valutei;

h) Deficitele şi excedentele bugetare influenţează asupra cursului de schimb;i) Politica de impozite şi structura cheltuielilor bugetare stimulează sau restrâng

producţia internă, consumul în sectorul public şi influenţează asupra cursului deschimb;

j) Măsurile de politică economică favorizează sau îngrădesc schimburile econo-mice internaţionale şi implicit exercită influenţă asupra cursului de schimb;

k) Cumpărarea sau vânzarea de valută pe piaţa valutară de către bănci se reflectăasupra cursului de schimb;

Page 35: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 35

l) În perioada de avânt economic, creşterea producţiei şi exporturilorinfluenţează pozitiv asupra cursului valutar, iar în perioadele de recesiune moneda sedepreciază;

m) Productivitatea reprezintă un factor important de influenţă asupra cursuluivalutar. Productivitatea ridicată se reflectă în competitivitate, în creşterea exporturilor şiîn asigurarea echilibrului extern;

n) Investiţiile dirijate spre ramurile cu productivitate şi eficienţă ridicată influen-ţează asupra cursului valutar;

o) Aprecierile favorabile sau neîncrederea într-o monedă se reflectă asupracursului valutar;

p) Gradul de acoperire a importurilor pe seama exporturilor.

4.4 Teorii asupra determinării cursului valutar

Teoria intervalutară a apreciat că preţul valutelor depinde de sumele în valutăcerute şi oferite pe piaţa valutară. Raportul dintre cererea şi oferta de valută evolueazăîn funcţie de creanţele de încasat, obligaţiile de plată, credite, dobânzi şi alţi factori.

Teoria cantitativă a banilor a susţinut că raportul de schimb al monedei estedeterminat de masa banilor în circulaţie. După această teorie, creşterea masei banilor încirculaţie conduce la deprecierea valutei, iar scăderea masei băneşti contribuie la apre-cierea valutei.

Teoria psihologică a variaţiei cursurilor valutare a considerat că raportul deschimb al valutei se formează sub influenţa mai multor factori. Conform acesteiabordări cursul valutar este dependent de raportul dintre cererea şi oferta de valută, careeste expresia combinării între scara cantităţilor şi scara preţurilor, de ansamblul curbelorindividuale de oferte şi cereri. Cursul de schimb reflectă estimările individuale şisatisfacţiile care se aşteaptă de la ultima unitate monetară. În al treilea rând, cursul deschimb se formează sub influenţa balanţei de plăţi, masei banilor în circulaţie şi a altorfactori41.

Teoria Efectului Fisher a demonstrat că există o relaţie directă între diferenţelede dobândă din două ţări şi nivelul cursului de schimb. Dacă nivelul dobânzii din ţara„A” este de 8% şi în ţara „B” de 10% raportul de schimb se modifică cu 2%.

O creştere a ratei dobânzii în ţara „A” în raport cu dobânzile din ţara „B" vadetermina o deplasare a capitalurilor din ţara „B” către ţara „A". Operatorii din ţara „B”cumpără moneda ţării „A” pentru a o plasa în ţara respectivă unde dobânzile sunt maiatractive. Cererea suplimentară de monedă a ţării „A" determină aprecierea valutei carecorespunde deprecierii valutei ţării „B”.

Teoria parităţii puterilor de cumpărare a fost fundamentată de Gustav Casselîn lucrarea „Moneda şi schimbul după 1914” publicată în anul 192342. După aceastăteorie cursul monedei este determinat de cantitatea de bunuri şi servicii pe care o poateachiziţiona ţara emitentă cu o unitate monetară în comparaţie cu o unitate străină.

În formă absolută, relaţia parităţii puterii de cumpărare presupune ca o unitatemonetară a unei ţări să fie schimbată cu aceeaşi valoare a bunurilor ca şi o unitatemonetară străină.

Dacă nivelul preţurilor dintr-o ţară se notează cu „P” şi nivelul preţurilor dintr-oaltă ţară cu P* cursul de schimb corespunde raportului dintre preţuri:

41 Vezi: Costin C. Kiriţescu, Relaţiile valutar financiare internaţionale, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1978, p. 53-64 42 Bourguinat Henry, Finance Internationale, PUF, Paris, 1992, p. 345-373

Page 36: Finante Internationale

Finanţe internaţionale36

*t

t

PPS =

Paritatea puterilor de cumpărare se formează pe baza următoarelor condiţii:– toate bunurile să se schimbe în funcţie de costurile lor;– să nu se aplice restricţii în efectuarea schimburilor internaţionale

sub forma taxelor vamale, contribuţiilor şi a altor instrumente;– bunurile autohtone şi străine să fie omogene;– să nu se aplice practici de monopol prin care bunuri identice să se

vândă la preţuri cu diferenţe mari;– indicii de preţ ce se utilizează pentru determinarea raportului

dintre puterea de cumpărare a monedei autohtone şi străine să reflecte ponderiegale ale bunurilor.

În formă relativă, cursul de schimb ca expresie a parităţii puterilor se reflectăprin raportul dintre indicii de preţ.

straine preturilor Indiceleautohtone preturilorIndiceleSS

PP

SS

x0PPCR1

B)1(

A)1(

x0PPCR1

⋅=

⋅=

Teoria parităţii puterilor de cumpărare susţine că raportul de schimb al valutei semodifică numai în măsura în care se înregistrează creşteri sau reduceri ale niveluluigeneral al preţurilor şi tarifelor. Orice schimbare a nivelului preţurilor determinămodificarea cursului valutar pentru a reflecta raportul dintre puterile de cumpărare.

Conform acestei teorii, raportul dintre preţurile unui produs asigură formareaunui curs de schimb, iar paritatea globală a puterilor de cumpărare rezultă din relaţiadintre nivelul general al preţurilor şi tarifelor în cele două ţări.

Cursul de schimb ca expresie a parităţii puterilor de cumpărare se determinăpornind de la produsele reprezentative din economia unei ţări cum sunt produseleindustriale, bunurile de consum, produse de export. Eşantionul de produse pentru deter-minarea parităţii puterilor de cumpărare este influenţat de comparabilitatea produselor,de ponderea lor , de tradiţie şi obiceiuri.

Teoriile de orientare keynesistă consideră că preţul de schimb al valutei esteinfluenţat îndeosebi de către balanţa comercială şi de mişcările de capital. După teoriilede orientare Keynesistă creşterea ratei dobânzii (i) stimulează intrările de capital şi peaceastă cale contribuie la aprecierea monedei. Creşterea preţurilor (P) poate să generezeo pierdere de competitivitate, formarea unui deficit comercial care se reflectă îndeprecierea monedei. Creşterea venitului naţional (Y) contribuie la sporireaimporturilor şi la deprecierea monedei.

Page 37: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 37

După: Le Dictionnaire Encyclopédique de la Finance, La synthese financiare, 1993, p.360

Teoriile de orientare monetaristă susţin că preţul la care se schimbă monedaeste influenţat de cererea şi oferta de monedă. Excedentul de ofertă de monedă antre-nează o depreciere, iar creşterea preţurilor poate să determine şi o sporire a cererii demonedă şi contribuie la o apreciere a monedei. Creşterea produsului intern stimuleazăcererea de monedă şi determină aprecierea monedei.

Teoriile de orientare Keynesistă consideră că asupra cursului monedei exercităinfluenţe într-o viziune de termeni de flux, balanţa comercială şi mişcările de capital.Teoriile de orientare monetaristă susţin că impactul asupra cursului monedei se reali-zează prin raportul dintre cererea şi oferta de monedă, respectiv prin intermediul pieţeimonetare.

Modelul Mundell-Fleming care este de origine keynesistă implică în formareacursului de schimb influenţa balanţei comerciale şi a mişcărilor de capital43. Politicamonetară şi politica bugetară care vizează asigurarea echilibrului intern şi extern depindde regimul de schimb şi de gradul de substitualitate al capitalurilor. Modelul exprimatdin punct de vedere formal în raport cu un plan (y, i) venit naţional – rată a dobânzii, sereprezintă din punct de vedere al evoluţiei prin curbele IS (loc geometric al punctelor deechilibru al pieţei bunurilor), LM (echilibru a pieţei monedei) şi BF echilibru extern.

Fig 4.2 Echilibrul pieţelor în condiţiile modelului Mundell-Fleming

43 Bourguinat Henry, Finance Internationale, Economica, Paris, PUF 1992, p. 310

Page 38: Finante Internationale

Finanţe internaţionale38

Impactul unor factori asupra cursului de schimb depinde de următoarele ipoteze:– economia fiind de dimensiune medie nu afectează preţurile şi

dobânzile dar influenţează asupra preţurilor exporturilor şi ratei interne adobânzii;

– agenţii consideră că prezentul se perpetuează;– preţurile sunt fixe;– nu se iau în calcul efectele de îmbogăţire.

În raport cu planul (y, i) locul geometric al punctelor la un curs de schimb datreprezintă echilibrul pieţei bunurilor.

Din reprezentarea curbei IS care are drept parametri cursul de schimb se observăcă, în cazul în care S creşte (deprecierea schimbului) curba IS se deplasează spredreapta. Echilibrul pieţei monedei este reflectat de curba LM care în situaţia în care sedeplasează spre dreapta exprimă creşterea masei monetare. Dreapta BF reprezentândlocul geometric al punctelor de echilibru al balanţei, în condiţiile cursurilor flotante sepoate înregistra un echilibru al balanţei de plăţi în cazul în care fluxul de capital estecorespunzător pentru finanţarea deficitului.

Modelul monetarist al preţurilor flexibile consideră că preţul de schimb alvalutei depinde de valoarea stocului de monedă şi de factorii care determină cererea demonedă. Modelul de orientare monetaristă al preţurilor flexibile presupune că oferta demonedă care este expresia raportului dintre oferta de monedă naţională (M) şi nivelulgeneral al preţurilor (P) îşi găseşte corespondent în cererea de monedă (L) care estedependentă de rata dobânzii interne (i) şi venitul naţional (y).

)y,i(LPM

=

Cursul de schimb (E) fiind expresia parităţii puterilor de cumpărare se formeazăastfel:

)y,i(L

)y,i(LMME;

PPE

***

** ===

Modelul monetarist al preţurilor flexibile implică flexibilitatea preţurilor,mobilitatea capitalurilor şi substituabilitate între activele naţionale şi străine. Evoluţiamodelului de orientare monetaristă al preţurilor flexibile poate fi influenţată deverificarea parităţii puterilor de cumpărare şi de variabilele creşterii monetare.

Modelul monetarist al preţurilor rigide susţine că ajustarea preţurilor nu serealizează în acelaşi timp pe toate pieţele. După adepţii acestui curent ajustări mairapide se efectuează pe pieţele financiare decât pe pieţele bunurilor.

În condiţiile în care pe termen scurt se diminuează creşterea masei monetare seproduce un excedent al cererii de monedă, o creştere a ratei dobânzii, intrări de capitalşi moneda se apreciază. Pe termen scurt nu se înregistrează o ajustare a preţurilorbunurilor ci o variaţie a ratei dobânzii. Pe termen mediu sau lung preţurile bunurilor seajustează, reducerea ofertei de monedă determină scăderea nivelului preţurilor, a rateidobânzii şi deprecierea monedei.

După această abordare cursul de schimb se apreciază pe termen scurt şi sedepreciază pe termen mediu sau lung. Deprecierea care urmează după o apreciere petermen scurt este denumită suprareacţie (overshooting). Modelul monetar al preţurilorrigide a fost elaborat în anul 1976 de Rudiger Dornbush pentru a explica instabilitateacursurilor de schimb.

Modelul echilibrului de portofoliu presupune o integrare a efectelor deîmbogăţire şi un grad minim de substitualitate între activele financiare. Cursul deschimb al monedei depinde de moneda naţională (M), de titlurile interne (B), de un

Page 39: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 39

activ compozit străin , monedă plus titluri (F), de averea agenţilor (W) deţinută în bani,titluri şi active compozite.

W)i,i(feFW)ii(bB

dobândaiW)ii(mM

*

*

*

⋅=

⋅⋅=

=⋅⋅=

În condiţiile în care se realizează un echilibru de portofoliu şi un surplus al con-tului curent moneda naţională se apreciază, se înregistrează o pierdere decompetitivitate şi o deteriorare a situaţiei balanţei de plăţi. Aprecierea monedei se poateproduce până în momentul în care acumularea nu mai are loc şi se realizează unechilibru pe termen lung.

Modelul echilibrului de portofoliu a fost dezvoltat de către William Bronson înanul 1976 prin includerea variaţiilor ofertei de active non-monetare de tipul finanţăriideficitului bugetar.

Fig. 4.3 Modelul echilibrului de portofoliu de determinare a cursului deschimb

Principalele efecte ale aplicării modelului echilibrului de portofoliu sematerializează astfel:

– gradul de substitualitate între active este un factor important îndeterminarea cursului de schimb;

– cursul de schimb suprareacţionează ca şi în modelul monetar alpreţurilor rigide;

– expansiunea monetară care contribuie la deprecierea monedei şi lastimularea economiei este contrabalansată de efectele excedentuluicontului curent şi de modificările de portofoliu;

– paritatea puterii de cumpărare nu este o condiţie a echilibrului petermen lung.

4.5 Influenţa cursului valutar asupra relaţiilor economice internaţionaleEfectele fluctuaţiei cursului de schimb depind de structura schimburilor

comerciale, de prestările de servicii, de valuta în care sunt exprimate relaţiile economiceinternaţionale, de conjunctura de pe pieţele valutare, de situaţia economico-financiară aparticipanţilor la schimburile internaţionale.

În perioada practicării cursurilor de schimb fixe, devalorizarea era expresiadeciziei autorităţii monetare de diminuare a puterii de cumpărare a monedei în raport cu

Page 40: Finante Internationale

Finanţe internaţionale40

aurul şi alte valute (devalorizarea explicită), iar revalorizarea reflecta creşterea puteriide cumpărare a monedei faţă de aur şi alte valute (revalorizare explicită).

În condiţiile cursurilor flotante, devalorizarea are caracter implicit datorităreducerii puterii de cumpărare a monedei pe piaţă în funcţie de cerere şi ofertă fiindnumită depreciere, iar revalorizarea implicită reflectă creşterea puterii de cumpărare amonedei pe piaţă, ceea ce înseamnă că moneda se apreciază.

Deprecierea care reflectă scăderea puterii de cumpărare a monedei pe piaţă înfuncţie de cerere şi ofertă se calculează în funcţie de noul (CV1)şi vechiul curs deschimb al monedei faţă de o altă monedă (CV0).

0

01dp CV

CVCVK −=

Aprecierea sau revalorizarea implicită a valutei exprimă creşterea puterii decumpărare faţă de alte valute şi se determină pe baza cursurilor de schimb dinainte şidupă momentul producerii variaţiei cursului.

0

10ap CV

CVCVK −=

Deprecierea (devalorizarea implicită) monedei stimulează exporturile şi frâneazăimporturile deoarece se plătesc în monedă depreciată. Deprecierea îi avantajează pedebitorii care îşi achită datorii în monedă depreciată şi îi dezavantajează pe creditori.

Aprecierea monedei îngrădeşte exporturile şi stimulează importurile unei ţări.Importatorii având nevoie de sume mai mari pentru a-şi procura mărfurile necesare îşireduc cantităţile. Importurile sporesc ca urmare a efortului valutar mai redus pentruachitarea lor. Aprecierea monedei dezavantajează debitorii care îşi achită datoriile înmonedă mai puternică, iar creditorii sunt avantajaţi în urma încasării creanţelor înmoneda respectivă.

Teoria elasticităţii susţine că devalorizarea sau deprecierea monedei influenţeazăasupra balanţei de plăţi prin preţurile bunurilor şi serviciilor. Efectele devalorizăriiasupra echilibrului balanţei de plăţi externe depind de elasticitatea preţurilor bunurilordestinate exporturilor şi elasticitatea preţurilor bunurilor importate.

Raportul dintre modificarea relativă a cantităţii de bunuri şi modificarea relativăa preţurilor reflectă fie o cerere relativ elastică la preţ (Ec ≥ 1), fie o cerere unitarelastică (Ec = 1) fie cerere relativ inelastică la preţ (Ec < 1).

În condiţiile în care elasticitatea cererii pentru import şi export este mai maredecât unu, devalorizarea contribuie la îmbunătăţirea situaţiei balanţei de plăţi. În cazulîn care suma elasticităţii cererii este real mai mică decât unu devalorizarea influenţeazănegativ asupra balanţei comerciale.

După teoria „absorbţiei” devalorizarea poate să determine modificarea solduluibalanţei comerciale prin efectele asupra venitului (Y) şi absorbţiei44. Pe lângă influenţadirectă exercitată de devalorizare asupra venitului naţional se manifestă şi o influenţăindirectă care este expresia înclinaţiei marginale pentru consum şi investiţii.

Teoria absorbţiei consideră că devalorizarea are efecte pozitive asupra balanţeicomerciale în cazul creşterii produsului naţional brut şi a scăderii absorbţiei interne.Devalorizarea poate să încurajeze utilizarea resurselor interne în vederea creşteriiproducţiei destinate exportului şi a producţiei necesare acoperirii cererii interne învederea diminuării importurilor.

În cazul în care impactul devalorizării asupra echilibrului balanţei de plăţiexterne nu se manifestă imediat ci după o anumită perioadă de timp se reprezintă graficprin „Curba în J”45.

44 Vezi: Ion Stoian, Aurel Berea, Balanţa de plăţi externe, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 17845 Anne O. Krueger, Determinarea cursului de schimb, Editura Sedona, Timişoara, 1996, p. 41

Page 41: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 41

Fig. 4.4 Efectele devalorizării valutei de forma curbei în „J”După devalorizare importurile cresc datorită influenţei preţurilor de import deşi

cantitatea nu se modifică. Pe măsură ce trece o anumită perioadă de timp de lamomentul devalorizării, importurile scad, exporturile cresc şi se manifestă tendinţa deechilibru în balanţa comercială.

Efectele devalorizării monedei asupra echilibrului balanţei comerciale semanifestă după o anumită perioadă de timp datorită creşterii competitivităţii mărfurilor,a extinderii relaţiilor comerciale cu alţi parteneri, a dezvoltării capacităţii de producţiepentru export şi a transferării ofertei de produse de pe o piaţă pe alta.

Uneori deprecierea unei monede nu stimulează în suficientă măsură exporturileşi nu descurajează importurile, manifestându-se efectul „pervers”46.

Fig. 4.5 Cercul vicios în cazul unei influenţe a deprecierii valuteiasupra deficitului balanţei de plăţi

În măsura în care deprecierea monedei nu stimulează creşterea exporturilor şi nurestrânge şi descurajează importurile care se menţin sau cresc ţara se încadrează într-un„cerc vicios”.

Dezechilibrele structurale din economie şi consumurile mai mari decât resurselecontribuie la formarea cercului vicios dintre depreciere şi dezechilibrul balanţei de plăţişi care se propagă prin inflaţie.

46 Vezi: Lexique d’ Economie, Dalloz, Paris, 1991, p. 226- 227

Page 42: Finante Internationale

Finanţe internaţionale42

Fig. 4.6 Cercul virtuos dintre aprecierea valutei şi balanţa de plăţiechilibrată

Dacă aprecierea valutei determină o restrângere moderată a exporturilor şimenţinerea sau creşterea importurilor în limite controlabile starea de echilibru a balanţeide plăţi se menţine şi ţara se încadrează într-un „cerc vicios”.

Deprecierea valutei exercită influenţă în direcţia restabilirii echilibrului externdacă este însoţită de programe care vizează creşterea producţiei şi a exportului,stimularea intrărilor de capital străin, a investiţiilor, descurajarea importurilor şiîntărirea rezervelor valutare.

4.6 Riscul valutar şi măsuri de protecţieRiscul valutar reflectă probabilitatea de a înregistra pierderi din contractele

comerciale internaţionale sau din alte raporturi economice datorită modificării cursuluide schimb al valutei în perioada de la încheierea contractului şi până la scadenţă.

Exportatorii sunt supuşi riscului valutar, în cazul în care la data încasăriicontravalorii mărfurilor valuta de contract se depreciază faţă de momentul încheieriicontractului comercial internaţional. La rândul lor, importatorii suportă efectele risculuivalutar, dacă valuta de contract se apreciază în perioada de la încheierea contractului şipână la scadenţă.

Efectele riscului valutar pot fi prevenite sau atenuate prin aplicarea unor măsuricontractuale care cuprind: alegerea valutei de contract, înscrierea în contract a uneiclauze valutare sau a unei clauze de revizuire a preţurilor. Măsurile extracontractualeconstau în contractarea unor credite paralele, recurgerea la termen, hedging valutar şioperaţii de acoperire pe pieţele derivate.

În momentul negocierii contractului, părţile analizează legislaţia valutară dinţările de origine, evoluţia pieţei valutare şi impactul previzibil al cursului valutei decontract.

La încheierea contractului comercial internaţional, părţile pot acţiona pentrucorelarea plăţilor pentru importuri cu momentul realizării încasărilor din exporturi,pentru includerea în contracte a clauzelor de consolidare valutară şi a unor marje desiguranţă în preţuri.

În perioada derulării contractului comercial internaţional, efectele negative ale ris-cului valutar se atenuează prin contractarea unor credite paralele, realizarea unor opera-ţiuni la termen pe piaţa valutară şi a unor operaţiuni de acoperire pe pieţele derivate.

A. Măsuri contractuale de atenuare a efectelor negative ale riscului valutara) Clauza valutară constă în corelarea valutei de contract cu o valută mai stabilă

şi agreată de părţile la contract. Contractul comercial internaţional menţionează cursuldintre cele două valute de la data încheierii şi prevede faptul că în situaţia în careraportul de schimb dintre valute se modifică peste anumite limite la scadenţă, plata serealizează în funcţie de noul raport de schimb dintre valute.

Variaţia cursului valutei de contract faţă de valuta de referinţă se reflectă cuajutorul unui coeficient (K) care depinde de cursul valutar dintre cele două valute dinmomentul plăţii (CV1) şi de cursul de la data încheierii contractului (CV0).

1CVCVK

CVCVCVK

0

1

0

01 −=−

=

Suma de plată din contractul comercial internaţional de la scadenţă se determinăpornind de la valoarea prevăzută la data încheierii contractului (S0) la care se aplicăcoeficientul fluctuaţiei cursului de schimb.

)k1(SS)KS(SS 01001 +=⋅+=

Page 43: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 43

b) Clauza coşului valutar se deosebeşte prin faptul că valuta în care se exprimăcontractul comercial internaţional se raportează la mai multe valute (coş valutar). Pebaza clauzei coşului valutar abaterea cursurilor dintr-un coş este moderată datorităfaptului că unele efecte negative la unele valute se compensează cu efecte pozitive laalte valute.

Coeficientul de fluctuaţie a cursului valutei de plată faţă de valutele din coş (K)depinde de cursurile valutei de plată faţă de valutele din coş din momentul scadenţei(C1, C1’, C1’’, C1’’’) de cursurile valutei de plată faţă de valutele din coş de la dataîncheierii contractului (C0, C0’, C0’’, C0’’’) şi de numărul valutelor din coş (n).

1cc...

cc

cc

cc

n1K n

0

n1

,,0

,,1

,0

,1

0

1 −

++++=

Coeficientul de fluctuaţie a cursului valutei de plată faţă de valutele din coş sepoate determina în funcţie de ponderea valutelor în coş (a, b, d):

1cc...

ccd

ccb

ccaK n

0

n1

,,0

,,1

,0

,1

0

1 −

++++=

c) Clauza Drepturilor Speciale de Tragere presupune raportarea valutei de platădin contractul comercial internaţional la drepturile speciale de tragere şi recalculareadrepturilor şi obligaţiilor contractuale în funcţie de evoluţia cursului de schimb de lascadenţa contractului faţă de cursul valutar de la data încheierii contractului.

d) Clauza de revizuire a preţurilor se înscrie în contractele comerciale interna-ţionale în vederea atenuării efectelor rezultate din modificarea preţurilor în perioada dela data încheierii contractului şi până la încasarea contravalorii mărfurilor contractate.Clauza de revizuire a preţurilor prevede recalcularea preţurilor din contract în funcţie deindicele preţurilor din ţara importatorului sau de indicele preţurilor de pe pieţeleinternaţionale.

B. Măsuri extracontractuale de atenuare a efectelor negative ale riscului valutarÎn cazul în care în contractele comerciale internaţionale nu se înscriu clauze de

protecţie, efectele negative ale riscului valutar se pot atenua prin aplicarea altor măsuriextracontractuale:• metoda creditelor paralele conform căreia creditorul a cărui creanţă la termen

exprimată într-o valută cu tendinţă de depreciere se împrumută cu o sumă egală şi înaceeaşi valută pe care o utilizează în momentul respectiv. La scadenţă încaseazăsuma în valută depreciată şi rambursează împrumutul în aceeaşi valută şi la acelaşicurs;

• acoperirea la termen presupune că operatorul care este supus riscului pierderii dincauza fluctuaţiei cursului de schimb al valutei în care se exprimă tranzacţiacomercială să iniţieze o operaţie de vânzare sau cumpărare pe piaţa valutară latermen;

• efectele riscului valutar se mai pot atenua prin solicitarea amânării plăţii sumelordatorate sau încasării sumelor în valută din exporturi şi alte operaţii cu anticipaţie;

• riscul generat de majorarea preţurilor la produsele schimburilor economiceinternaţionale se gestionează prin preţuri care includ rezerve.

ÎNTREBARI DE VERIFICARE

1. Definiţi cursul de schimb al unei valute şi arătaţi funcţiile.2. Ce forme îmbracă cursul valutei în funcţie de locul de formare,

mărime şi factori?

Page 44: Finante Internationale

Finanţe internaţionale44

3. Ce efecte negative s-au manifestat în perioada aplicăriicursurilor fixe?

4. Care sunt efectele pozitive ale cursurilor flotante?5. Ce factori monetari şi de credit influenţează asupra cursului de

schimb?6. Care sunt principalii factori economici ce exercită influenţă

asupra cursului de schimb?7. Care este relaţia dintre balanţa de plăţi şi cursul de schimb?8. Care sunt factorii de natură financiară ce influenţează cursul de

schimb?9. Prin ce se deosebeşte teoria parităţii puterilor de cumpărare în

determinarea cursului de schimb?10. Ce exprimă deprecierea unei monede şi cum se calculează

gradul de depreciere?11. Ce reflectă aprecierea unei monede şi cum se calculează gradul

de apreciere?12. Ce reflectă curba în „J” din punct de vedere al impactului

deprecierii valutei asupra balanţei de plăţi a unei ţări?13. Prin ce se deosebeşte riscul valutar de alte riscuri din relaţiile

economice internaţionale?14. Cum se aplică clauza valutară şi clauza cosului valutar în

contractele comerciale internaţionale?

Page 45: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 45

MODUL IV:

Pieţe valutare şi financiare internaţionale

OBIECTIV:

Cunoaşterea mecanismelor de funcţionare a pieţelorvalutare şi financiare internaţionale

TIMP DE ASIMILARE: 8 ore

UNITAŢI DE STUDIU:

Capitolul 5. Pieţele valutare şi pieţele derivate de devize.Capitolul 6. Piaţa valutară din România.Capitolul 7. Piaţa eurovalutelor şi pieţele financiare internaţionale.

TERMENI : Piaţa valutară, intermediari pe piaţa valutară, cotaţie,banca centrală, operaţiuni la vedere, curs “spot”, operaţiuni la termen,curs la termen (forward), deport, report, arbitraj, speculaţie, swap,hedging, contract futures, bază, contract de opţiuni, opţiune CALL,opţiune PUT, preţ de exercitare, prima, piaţa valutară interbancară,operaţiuni valutare curente, operaţiuni de capital, eurovalute, eurocredite,piaţa internaţională a acţiunilor, piaţa euroobligaţiunilor, euroefecte.

Page 46: Finante Internationale

Finanţe internaţionale46

CAPITOLUL 5.

PIEŢELE VALUTARE ŞI PIEŢELE DERIVATE DE DEVIZE

5.1 Sfera pieţelor valutare şi participanţiiPieţele valutare reprezintă centrele sau locurile în care se confruntă cererea şi

oferta de valută şi se stabileşte cursul de schimb. Piaţa valutară este formată din băncileşi casele de schimb care sunt autorizate să vândă şi să cumpere valută.

Pieţele valutare au mărimi diferite în funcţie de operaţiile pe care le realizează şide localităţile în care sunt amplasate. Principalele pieţe valutare funcţionează la Londra,New York, Tokyo, Frankfurt, Paris, Zurich.

Pieţele valutare mijlocesc accesul persoanelor juridice şi fizice la valutanecesară schimburilor economice internaţionale, deplasării în străinătate, oferădeţinătorilor de valută cadrul de piaţă pentru a fi vândută, iar din confruntarea cererii şia ofertei de valută rezultă cursul de schimb.

Pe pieţele valutare participă băncile comerciale, curtierii, băncile centrale, socie-tăţile comerciale care realizează operaţii de comerţ exterior47.

Băncile comerciale intervin pe piaţa valutară sub forma vânzărilor şi cumpără-rilor de valută pentru contul propriu sau pentru contul clienţilor, intermediazăoperaţiunile de transformare a valutelor, realizează operaţii de arbitraj şi speculative învederea obţinerii unor câştiguri. Băncile comerciale pot îndeplini rolul de MARKETMAKER, de formator de piaţă şi de susţinere a lichidităţii pieţei.

Curtierii de schimb sunt intermediari care centralizează ordinele de cumpărareşi vânzare, asigură executarea lor conform cerinţelor clienţilor şi furnizează informaţiiasupra evoluţiei cursurilor de schimb.

Primirea şi transmiterea ordinelor de vânzare şi cumpărare de valută, precum şipracticarea unor operaţii speculative reprezintă activitatea de Front-office din schimbulvalutar. Back office reflectă activităţile de realizare a contractelor negociate şigestionarea rezultatelor schimbului de valută48.

Fig. 5.1 Participanţii pe piaţa valutarăBăncile centrale intervin pe piaţa valutară în vederea limitării fluctuaţiei

cursului, a protejării monedei naţionale precum şi pentru satisfacerea unor ordine ale

47 Yves Simon, Techniques Financieres Internationale, Economica, Paris, 1993, p. 10-1248 Vezi Phillippe d’Arvisent, Thiery Showb, Finances Internationalles, Hachette Superieure, Paris, 1990, p. 21

Page 47: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 47

clienţilor. Banca centrală reglementează organizarea şi supraveghează funcţionareapieţei valutare.

Societăţile comerciale care realizează importuri şi exporturi adresează ordinede cumpărare şi vânzare de valută prin intermediarii de pe piaţa valutară sau bănci.

Evoluţia operaţiilor de pe pieţele valutare a fost determinată de anumiţi factori:• extinderea şi diversificarea relaţiilor internaţionale care s-au reflectat în

multiplicarea fluxurilor de valută şi în creşterea cerinţelor de conversie prinintermediul pieţelor valutare;

• tendinţele de liberalizare a politicilor valutare, eliminarea restricţiilor valutare şipromovarea convertibilităţii;

• generalizarea cursurilor flotante a necesitat diversificarea operaţiunilor speculativeşi recurgerea la tehnici specifice de preîntâmpinare sau atenuare a efectelorriscurilor din schimburile economice internaţionale;

• amplificarea mişcărilor de capital a impulsionat operaţiile valutare provenite dinplasamente, schimburi şi repatrierea capitalurilor;

• perfecţionarea tehnicilor şi a modalităţilor de efectuare a plăţilor internaţionale;• intervenţiile băncilor centrale sub forma vânzărilor şi a cumpărărilor de valută în

vederea influenţării cursului de schimb;• îmbunătăţirea serviciilor bancare de gestiune a sumelor în valută ale clienţilor.

5.2 Operaţiile pe pieţele valutarePe pieţele valutare se efectuează operaţii la vedere, operaţii la termen, operaţiuni

de arbitraj, speculative şi de acoperire la termen.a) Operaţiile la vedere (piaţa la vedere „marche spot”) constau în cumpărarea

sau vânzarea de sume în valută cu cedarea imediată sau la cel mult 48 ore a valutei.Cursul la care se realizează operaţiile cu valută este expresia raportului dintre ordinelede cumpărare şi vânzare de valută adresate de participanţii pe piaţă. În cazul în caresporesc ordinele de cumpărare se majorează cursul valutei, iar dacă ordinele de vânzaresunt mai mari scade cursul. Raportul de schimb al valutei la vedere este determinat şi dealte operaţii ce se efectuează pe piaţa valutară. Cursul valutei se formează şi subinfluenţa operaţiilor de pe alte pieţe valutare.

Cursul de pe piaţa la vedere rezultă din confruntarea cererii şi a ofertei de valută,a influenţelor exercitate de alte operaţiuni efectuate pe piaţă şi în funcţie de operaţiilevalutare de pe alte pieţe valutare. Tranzacţiile cu valută la vedere se realizează la cursul„SPOT”.

Pe piaţa valutară la vedere se stabilesc cursuri pentru operaţiunile de cumpărareşi cursuri pentru operaţiunile de vânzare. Diferenţa între cursul de vânzare şi cursul decumpărare al unei valute pe piaţa la vedere este cunoscută sub denumirea de SPREAD.

Spread care exprimă diferenţa dintre cursurile de vânzare şi cursurile de cumpă-rare se poate exprima în formă procentuală astfel:

Spread = (curs de vânzare – curs de cumpărare)/ curs de vânzare�x�100b) Operaţiile la termen (piaţa la termen, forward market) reflectă tranzacţiile

de cumpărare sau vânzare de valută ce se realizează pe baza predării sumelor la un ter-men viitor şi la un curs determinat. În general cursul la termen ar trebui să fie mai maredecât cursul la vedere (CT > CV) deoarece la cursul la vedere se adaugă dobânda lavalută pe un termen. Cursul la termen al unei valute este mai bun decât cursul la vedereplus dobânda în cazul în care se prevede o apreciere. Diferenţa dintre cursul la termen şicursul la vedere plus dobânda la o valută este cunoscută sub denumirea de „AGIO”. În

Page 48: Finante Internationale

Finanţe internaţionale48

situaţia în care se întrevede o depreciere a valutei, cursul la termen poate fi mai slabdecât cursul la vedere şi dobânda, diferenţa este denumită „DISAGIO VALUTAR”sau se apreciază că valuta cotează disagio la termen. Diferenţialul valutar reflectădeosebirile între cursurile la termen şi cursurile la vedere.

Cursul operaţiilor la termen de pe piaţa valutară depinde de cursul „SPOT”(CV), de diferenţa de dobândă la valute (Db) şi de termenul de negociere (Nz).

100360NzDbCVFwd

⋅⋅⋅

=

Cotarea report şi deportÎn cazul în care cursul monedei străine exprimat în moneda naţională este mai

ridicat la termen decât cursul la vedere se înregistrează un REPORT sau se apreciazăcă moneda cotează PREMIUM. Reportul asupra unei valute reflectă dobânda mai micăde pe piaţa monetară din ţara emitentă faţă de dobânda de pe pieţele monetare străine.

Curs la termen (CVT) = Curs la vedere (CV) + Report (R)RCVCVT +=

Dacă cursul monedei străine reflectat în monedă naţională la termen este maiscăzut decât cursul la vedere se înregistrează un DEPORT sau moneda coteazăDISCONT. Deportul unei valute exprimă diferenţa de dobândă în plus pe piaţamonetară a valutei respective faţă de dobânda de pe pieţele monetare străine.

Curs la termen (CVT)= Curs la vedere (CV)- Deport (D)CVT= CV- DDiferenţele în procente ale reportului şi deportului se calculează în funcţie de

cursul la termen şi cursul la vedere.

t100360

vedere la Cursvedere la Curstermen la Curs ⋅

×−

Pe piaţa la termen valutele cotează la termen de 1 lună, 3 luni, 6 luni şi 1 an.Cotaţiile la termen se reflectă prin intermediul punctelor. Cursul la termen se poatemenţiona direct sau prin punctele de report sau deport de la cursul la vedere.

Tranzacţiile la termen de pe piaţa valutară pot influenţa relaţiile comercialeinternaţionale:

Curs la termen >Curs la vedere

Curs la termen <Curs la vedere

Importatorii care plătesc în valută Pierdere CâştigExportatorii care încasează sume în valută Câştig Pierdere

c) Operaţiile de arbitraj valutarArbitrajul valutar reprezintă o operaţie care constă în vânzarea şi cumpărarea

de valută, uneori simultan pe pieţele valutare în vederea protejării împotriva fluctuaţieicursurilor valutare precum şi pentru obţinerea unor câştiguri. Operaţiile de arbitrajvalutar asigură câştiguri din diferenţele de curs la aceeaşi valută pe o piaţă la douămomente diferite din diferenţele de curs a unei valute pe două pieţe diferite şi dindiferenţele de curs între două valute şi două pieţe diferite.

Arbitrajul valutar poate fi direct şi la termen. Arbitrajul valutar direct constă dinvânzarea unei sume în valută pe piaţa pe care cotează mai bine şi cumpărarea în acelaşitimp a unei sume în aceeaşi valută pe piaţa pe care cotează mai slab.

Arbitrajul valutar la termen se deosebeşte în funcţie de pieţele pe care serealizează tranzacţiile cu valută de către bănci. Arbitrajul la termen pe o singură piaţăurmăreşte obţinerea unui câştig din diferenţa de curs al valutei pe aceeaşi piaţă la două

Page 49: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 49

momente diferite. Arbitrajul la termen pe două pieţe urmăreşte valorificarea diferenţelorla cursul la termen al unei valute de pe două pieţe.

Arbitrajul valutar combinat cu arbitrajul dobânzilor presupune să se comparediferenţele de curs valutar cu diferenţele de dobândă la un plasament egal de capital pecele două pieţe. Operaţiunea de arbitraj valutar devine avantajoasă în măsura în carediferenţa de curs de la valută este mai mare decât diferenţa de dobândă.

Arbitrajul valutar realizat de către bănci contribuie la echilibrarea cererii şi aofertei de valută pe piaţă, la exercitarea unei influenţe asupra cursului valutar, laprotejarea sumelor în valută deţine de clienţi la bănci şi la obţinerea unor câştiguri dindiferenţele de curs.

d) Operaţiile speculativeSpeculaţia valutară reprezintă intervenţia unui operator pe piaţa valutară în

vederea realizării unui câştig din diferenţele de curs ale valutelor.Speculaţia activă la vedere se practică în cazul în care valuta „X” se află în

depreciere. Operatorul împrumută o sumă în valuta „X” la o anumită scadenţă. Sumaîmprumutată în valuta „X” o foloseşte pentru cumpărarea unei sume echivalente învaluta „Y” care este mai stabilă. La termenul de rambursare a împrumutului în valuta„X” operatorul vinde suma în valuta „Y” pentru care obţine o sumă mai mare în valuta„X”, rambursează împrumutul şi rămâne cu o diferenţă.

Speculaţia activă la termen se realizează pentru a beneficia de diferenţeledintre cursul la termen şi cursul la vedere.

Speculaţia pasivă la vedere sau la termen se practică pe pieţele valutare învederea prevenirii şi gestionării efectelor negative ale riscului valutar. Dacă un impor-tator are de achitat o sumă în valuta „X” peste 3 luni şi se estimează o apreciere, acestacumpără la termen suma în valuta „X” pentru care plăteşte o sumă în valuta „Y” la uncurs mai avantajos.

e) Operaţiile Swap reprezintă îmbinarea a două operaţiuni valutare simultane şiopuse, una de vânzare şi alta de cumpărare la două scadenţe diferite.

f) Operaţii speciale de acoperire – hedging valutarOperaţiile speciale de acoperire la termen pe piaţa valutară sunt cunoscute şi

sub denumirea de hedging valutar. Exportatorul care estimează că valuta în care seexprimă creanţele de export din contractul comercial internaţional îşi va modificaputerea de cumpărare, încheie o tranzacţie cu o bancă comercială prin care cumpără latermen o sumă într-o altă valută decât cea în care se exprimă contractul comercial, daregală cu valoarea acestuia. Prin operaţiunea specială de acoperire la termen exportatorulare certitudinea că suma în valută pe care o va încasa de la importator după primirea şirecepţionarea mărfurilor este egală cu suma necesară achitării obligaţiei valutarecontractate la termen.

Intervenţia Băncii Centrale pe piaţa valutarăBanca centrală intervine pe piaţa valutară, fie sub forma cumpărărilor şi

vânzărilor de valută în vederea protejării cursului monedei naţionale, fie prin executareaunor ordine ale administraţiei centrale, ale băncilor centrale străine sau organismelorfinanciare internaţionale.

Banca centrală influenţează indirect operaţiile de pe piaţa valutară prin inter-mediul taxei scontului care are efecte asupra intrărilor şi ieşirilor de valută.

În cazul în care banca centrală completează oferta de valută insuficientă sauinfluenţează cererea, realizează o intervenţie directă. Intervenţia băncii centrale pe piaţavalutară se poate produce la orice curs şi în orice moment sau poate fi limitată la oanumită perioadă de timp sau la un nivel de curs.

Page 50: Finante Internationale

Finanţe internaţionale50

Intervenţia băncii centrale pe piaţa valutară se realizează pe seama rezervelorvalutare, a operaţiilor SWAP, a împrumuturilor pe termen scurt de la alte băncicentrale.

5.3 Pieţele futures de devizePieţele contractelor la termen (futures) şi pieţele opţiunilor de devize sunt

cunoscute sub denumirea de pieţe derivate, deoarece intervenţiile şi cursul se formeazăîn funcţie de operaţiile de pe pieţele valutare la vedere şi la termen.

Dezvoltarea schimburilor comerciale, instabilitatea cursurilor valutare, nevoilede valută, perfecţionarea tehnicilor de negociere de pe pieţele valutare, accentuareariscului valutar au determinat apariţia şi evoluţia operaţiilor pe pieţele derivate.

Pieţele contractelor la termen şi pieţele opţiunilor de devize au diversificataccesul la surse de finanţare, au oferit mecanisme de protecţie împotriva riscului valutarşi obţinerea unor câştiguri din intervenţiile realizate.

a) Formarea pieţelor la termen de devize sau „devizele futures” au fost lansate înanul 197249 în cadrul departamentului International Money Market (IMM) din cadrulpieţei Chicago Mercantile Exchenge (CME). Contractele la termen de devize se mainegociază pe următoarele pieţe: la Philadelphia în cadrul Philadelphia Board ofTrade (PBOT), la Londra pe London International Financial Exchange (LIFFE),la New York în New York Futures Exchange (NYFE), la Tokyo pe TokyoInternational Financial Exchange (TIFE), la Singapore în Singapore InternationalMonetary Exchange (SIMEX), la Sidney pe Sidney Future Exchange (SFE) precumşi pe pieţele din Elveţia, Germania, Franţa, Australia, Italia, Danemarca, Canada,Suedia, Olanda, Luxemburg, Belgia, Spania şi Portugalia.

Pe pieţele contractelor la termen de devize (futures) participă: băncile şiinstituţiile care utilizează contractele „futures” în operaţiunile lor; firmele de curtaj careacţionează în numele clienţilor; brokerii care participă în nume propriu sau pentruclienţi; cumpărătorii şi vânzătorii de contracte „futures”; speculanţii care operează cuorizonturi apropiate şi termene scurte.

b) Trăsăturile contractelor la termen de devizeContractele la termen de devize exprimă angajamentul de a preda sau de a primi

o anumită sumă într-o valută la o dată menţionată şi la un preţ stabilit în momentulîncheierii şi se deosebesc prin:• Contractele de pe această piaţă au o mărime standardizată (lire sterline 62.500,

dolari canadieni 100.000);• Pe pieţele contractelor la termen de devize se negociază şi încheie contracte la

scadenţe fixe: martie, iunie, septembrie, decembrie pentru durate de doi ani, ceea ceînseamnă cotaţii la opt termene;

• Devizele care se negociază pe pieţele contractelor la termen sunt dolarul SUA, euro,yenul japonez, lira sterlină, francul elveţian, dolarul canadian şi dolarul australian;

• Fluctuaţia minimă a valorii contractului este cuprinsă între 10-12,5 dolari americanipe contract;

• Contractele la termen în devize de pe această piaţă nu presupun livrarea efectivă avalutei, deoarece la scadenţă se realizează operaţiuni inverse în vederea protejăriiîmpotriva riscului valutar şi a obţinerii unui câştig.

49 Vezi: Josette Peyrard, Les marches de changes, Operations et couverture, Vuibert Gestion, Paris, 1995, p. 83

Page 51: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 51

Preţul contractelor la termen în devize se formează în corelaţie cu raportul deschimb de pe piaţa valutară la vedere. Diferenţa dintre cursul valutar „Spot” şi cursul depe piaţa contractelor la termen de devize este cunoscută sub denumirea de „bază”.

Baza = Cursul Spot - Cursul „Futures”

Fig. 5.2 Evoluţia cursului devizelor futuresDiferenţa dintre cursul de pe piaţa la vedere şi cursul de pe piaţa contractelor la

termen (baza) tinde către zero pe măsură ce se apropie scadenţa contractului.În fiecare zi pe piata futures se realizeaza o marcare la piata a contractelor

futures in functie de pretul inregistrat la sfarsitul zilei de tranzactionare.Baza de echilibru (BE) depinde de cursul de pe piaţa valutară la vedere (CVs),

de dobânda de pe piaţa eurodolarilor (IUSD), de dobânda de pe pieţele valutelor (IV) şi deperioada de timp (T).

360T)II(CVBE VUSDs −=

c) Operaţiile pe pieţele contractelor la termen de devizeParticipanţii de pe pieţele contractelor la termen de devize adresează ordine de

cumpărare sau de vânzare de valută la anumite termene prin intermediul brokerilor saucurtierilor agreaţi de organismele de supraveghere a burselor. Brokerii sau curtieriinegociază tranzacţiile de vânzare sau cumpărare în numele clienţilor şi conform ordi-nelor primite. La scadenţă se determină efectele operaţiunilor de pe piaţă şi se regleazădiferenţele prin intermediul camerelor de compensaţie.

Fig. 5.3 Participanţii pe piaţa contractelor futures de devizeOrdinele de cumpărare sau de vânzare de valută pe pieţele contractelor la termen

se pot formula în două variante:• ordinul la curs limită, conform căruia clientul îi menţionează brokerului un curs

la care se va executa operaţia, dacă se înregistrează un anumit nivel pe piaţă;• ordinul la preţul pieţei.

Page 52: Finante Internationale

Finanţe internaţionale52

Cotaţiile de pe pieţele contractelor la termen de devize se realizează prin licitaţiidin care rezultă cursurile de deschidere, cursurile cele mai ridicate, cursurile cele maiscăzute şi cursurile de închidere. Diferenţa din revânzarea (răscumpararea) contractuluila scadenţă la cursul la vedere se poate determina diferit:• pornind de la numărul de contracte (n), ţinând seama de cursurile de la scadenţă

(Cs) şi cele cotate (Cfc) şi de valoarea standardizată a contractului în valutarespectivă (Vs), ∆c= n(Cs- Cfc)Vs

• dacă se ţine seama de numărul de contracte (n), de punctele care reflectădiferenţele de curs (p), de limită minimă a fluctuaţiei valorii contractului învaluta respectivă (fm): mc fpn ⋅⋅=∆ .

În vederea participării pe piaţa contractelor la termen de devize operatorii depuno garanţie iniţială care depinde de valoarea contractului, de volatilitatea valutei precumşi garanţii suplimentare în funcţie de evoluţia cursurilor de pe piaţă.

Camerele de compensaţie au misiunea să regleze raporturile dintre participanţiila contractele de pe această piaţă, respectiv să calculeze diferenţele ce rezultă dinintervenţiile efectuate.

Părţile la contractele la termen de devize îşi încheie poziţiile iniţiale la scadenţacontractului prin poziţii inverse. La termen cumpărătorii de contracte de pe această piaţăle revând, iar vânzătorii de contracte răscumpăra valoarea acestora.

5.4 Pieţele opţiunilor de devize

a) Sferă, forme, participanţi pe pieţele opţiunilor de devizePieţele opţiunilor de devize realizează operaţii importante pentru derularea

schimburilor comerciale şi a cooperării internaţionale.Pieţe ale opţiunilor de devize funcţionează în SUA, Japonia, Marea Britanie,

Singapore, Elveţia, Germania, Franţa, Canada, Australia, Danemarca, Suedia, Belgia,Luxemburg, Italia, Spania, Olanda, Portugalia.

Contractele de opţiuni de devize se mai diferenţiază după modul de negociereastfel:• contracte de opţiuni negociate pe pieţele interbancare care se deosebesc prin

faptul că se schimbă pe bază de înţelegere între bănci şi întreprinderi;• contracte de opţiuni standardizate care se negociază pe pieţe şi diferenţele se

decontează prin camerele de compensaţie.Opţiunile europene se pot exercita la scadenţă, iar opţiunile americane asigură

dreptul de exercitare pe durata valabilităţii contractului.Pe pieţele opţiunilor de devize participă exportatori, importatori, investitori,

arbitragişti, bănci şi speculatori.

b) Trăsăturile contractelor pe opţiuni de devize50

Contractul de opţiuni de devize exprimă un raport între două părţi prin care seasigură dreptul de opţiune de cumpărare sau de vânzare a unei sume în devize la un preţdeterminat şi la o anumită scadenţă.• cumpărătorul unei opţiuni dobândeşte dreptul de a cumpăra suma în valută la

scadenţă la un anumit curs precum şi dreptul de a renunţa la tranzacţie;• vânzătorul unei opţiuni are dreptul de a vinde suma în valută la scadenţă la un

anumit curs; 50 Yves Simon, Techniques Financiéres Internationales, Economica, Paris, 1993, p. 57

Page 53: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 53

PRIMACUMPĂRĂTOR PUT

VÂNZĂTOR PUT

EXERCITĂ OPŢIUNEASAU RENUNŢĂ

PRIMAVÂNZĂTOR CALL

CUMPĂRĂTOR CALL

CEDEAZĂ SUMA ÎNVALUTA DIN CONTRACT

• valoarea contractului de opţiuni diferă în funcţie de pieţele pe care se negociazăopţiunile de devize;

• devizele ce se vând sau cumpără pe pieţele opţiunilor sunt reprezentate de valutelece se negociază pe pieţele valutare la vedere şi la termen;

• preţul exerciţiului sau cursul la care se vând sau cumpără devizele se stabileşte decele două părţi ale contractului de opţiune;

• preţul opţiunii denumit „prima” reprezintă sumă ce se plăteşte de cumpărătorvânzătorului pentru dreptul renunţării la opţiune;

• durata unei opţiuni este limitată prin contract, devizele fiind cotate după dataexerciţiului;

• opţiunile pot fi revândute sau răscumpărate şi astfel părţile la contract se potelibera de obligaţii sau pot pierde drepturile din contract.

Opţiunea de cumpărare – CALL asigură dreptul cumpărătorului să-şi exerciteopţiunea la scadenţă, respectiv să primească o sumă în valută la un curs determinat sausă renunţe la cumpărare.

Opţiunea de vânzare – PUT oferă vânzătorului dreptul de a vinde o sumă învalută la o anumită scadenţă.

Cumpărătorul unei opţiuni CALL dobândeşte dreptul (nu şi obligaţia) de acumpăra o anumită sumă în valuta A contra unei sume în valuta B în schimbul uneiprime sau să renunţe la cumpărare.

Vânzarea unei opţiuni de cumpărare CALL obligă vânzătorul să predea suma învalută la scadenţa prevăzută şi la cursul stabilit prin contract.

Cumpărarea unei opţiuni PUT îi dă dreptul cumpărătorului să vândă suma învaluta A în schimbul unei sume în valuta B la cursul din contract sau să renunţe lavânzare.

Vânzarea unei opţiuni PUT presupune ca vânzătorul să primească suma învaluta din contract la cursul stabilit.

PRIMACUMPĂRĂTOR CALL

VÂNZĂTOR CALL

EXERCITĂ OPŢIUNEA LASCĂDENŢĂ SAU

RENUNŢĂ

Page 54: Finante Internationale

Finanţe internaţionale54

PRIMAVÂNZĂTOR PUT

CUMPĂRĂTOR PUT

PRIMEŞTE SUMAÎN VALUTĂ

Exportatorii care urmează să încaseze sume în valută din exporturi la anumitetermene cumpără opţiuni de vânzare pentru a se proteja împotriva riscului valutar. Dacăvaluta de contract a exportatorului se apreciază până la scadenţă, exportatorul renunţă laopţiunea de vânzare şi vinde valuta din contract la cursul de vedere de pe piaţă. În cazulîn care valuta de contract se depreciază până la scadenţă, exportatorul exercită opţiuneadin contract, deoarece obţine un curs mai bun prin contract decât cel de pe piaţavalutară la vedere.

Importatorii care urmează să plătească sume în valută pentru mărfurile cumpă-rate contractează opţiuni de cumpărare pentru a se apăra împotriva riscului valutar.Dacă valuta de contract se depreciază la termen, importatorul renunţă la opţiunea decumpărare, deoarece îşi procură devizele necesare de pe piaţa la vedere la un curs maiavantajos. În cazul în care valuta de contract se apreciază la scadenţă, importatorulexercită opţiunea de cumpărare, datorită faptului că îşi procură valuta prin contract la uncurs mai bun decât cel de pe piaţa la vedere.

Prima care se plăteşte la contractele de opţiuni de devize este formată din valoa-rea propiu zisa a unei opţiuni de devize şi valoarea perioadei. Valoarea propiu zisa a uneiopţiuni de devize reflectă câştigul care se poate obţine dacă opţiunea se exercită imediat.

Valoarea perioadei care exprimă diferenţa dintre preţul opţiunii (primă) şivaloarea intrinsecă depinde de următorii factori: durata rămasă până la scadenţă,deoarece pe măsura apropierii de termen, valoarea perioadei se diminuează; diferenţeleîntre ratele dobânzii la valute; valabilitatea cursului valutei. În cazul cumpărării uneiopţiuni de cumpărare se mizează pe o creştere a cursului valutei de contract care să fiemai mare decât preţul de exercitare.

Contractarea unei opţiuni de cumpărare asigură obţinerea unui câştig dacăcursul valutei la vedere depăşeşte preţul de exerciţiu, respectiv diferenţă între cursul lavedere, preţul de exerciţiu şi primă.

Fig. 5.4 Contractarea unei opţiuni de cumpărare Cumpărătorul unei opţiuni CALL îşi asumă un risc de pierdere care se limitează

la primă sau obţine profit dacă cursul valutei depăşeşte punctul critic. Profit = Curs la vedere (CV1)– (Preţ de exerciţiu(PE) + Prima(Pr)) Vânzarea unei opţiuni de cumpărare se practică în cazul în care se prevede

scăderea sau stabilitatea cursului şi poate să asigure un câştig limitat la valoarea primeisau o pierdere în funcţie de evoluţia cursului valutar.

Page 55: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 55

Fig. 5.5 Vânzarea unei opţiuni de cumpărare

Vânzătorul unei opţiuni de cumpărare poate să înregistreze pierdere dacă cursulvalutei coboară sub punctul critic.

Cumpărătorul opţiunii de vânzare mizează pe o scădere a cusului la scadenţă şipe obţinerea unei diferenţe între preţul de exercitare şi cursul la scandeţă.

Cumpărarea unei opţiuni de vânzare poate să obţină câştig în cazul în carepreţul exerciţiului este mai mare decât cursul la vedere şi prima.

Fig. 5.6 Cumpărarea unei opţiuni „PUT”

Profit = Preţ de exerciţiu – (Curs la vedere + Prima) Cumpărătorul opţiunii „PUT” riscă să piardă prima pe care o plăteşte, dar poate

să câştige dacă cursul valutei depăşeşte punctul critic. (Cvs = PE - Pr) Vânzarea unei opţiuni „PUT” permite obţinerea unui câştig reprezentat de

primă sau asumarea unui risc de pierdere în funcţie de evoluţia cursului valutei.

Fig. 5.7 Vânzarea unei opţiuni „PUT”

Pierderea care se poate înregistra de către vânzătorul unei opţiuni „PUT”depinde de raportul dintre cursul de pe piaţă de la scadenţă şi preţul exerciţiului.

Punctcritic

Punctcritic

Page 56: Finante Internationale

Finanţe internaţionale56

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE

1. Cum se definesc pieţele valutare şi care sunt participanţii?2. Prin ce se deosebesc operaţiile la vedere pe piaţa valutară?3. În ce constă cotarea DEPORT şi REPORT pe piaţa la termen?4. Ce reprezintă arbitrajul valutar?5. Care sunt variantele arbitrajului valutar?6. Ce exprimă speculaţia valutară şi care sunt formele principale?7. Care sunt participanţii pe pieţele futures de valute?8. Ce trăsături prezintă contractele futures pe valută?9. Cum se calculează diferenţele la contractele futures pe valută?10. Care sunt componentele principale ale pieţei opţiunilor de devize?11. Ce trăsături prezintă contractele de opţiuni de devize?12. Care sunt strategiile de bază de pe piaţă opţiunilor de devize?

Page 57: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 57

CAPITOLUL 6.

PIAŢA VALUTARĂ DIN ROMÂNIA

6.1 Politica valutară a Băncii Naţionale a RomânieiBanca Naţională a României reglementează şi supraveghează funcţionarea pieţei

valutare, autorizează şi supraveghează intermediarii pieţei valutare51.Banca Naţională a României poate elabora reglementări ce vizează controlul

valutar pe teritoriul ţării, care se referă la52:- autorizarea şi retragerea autorizaţiei, precum şi supravegherea persoanelor

juridice care au obţinut aprobarea de a efectua tranzacţii valutare;- stabilirea de plafoane şi alte limite pentru deţinerea de active externe,

operaţiuni cu acestea pentru persoanele juridice şi fizice;- stabilirea plafonului şi a condiţiilor îndatorării externe a persoanelor fizice şi

juridice care intră sub incidenţa regimului valutar.Piaţa valutară interbancară în România a început să funcţioneze în februarie

1991 sub forma licitaţiei organizate de Banca Naţională a României, cu participareabăncilor comerciale. Din anul 1994, sistemul de vânzare-cumpărare a valutei prinlicitaţie a fost înlocuit de vânzarea-cumpărarea la nivelul băncilor comerciale.

6.2 Sfera pieţei valutare din România şi operaţiunile valutarePiaţa valutară din România reprezintă o piaţă pe care se efectuează operaţiuni

de schimb valutar la cursuri de schimb determinate liber de către intermediarii autorizaţide Banca Naţională a României.

Piaţa valutară din România este formată din următoarele segmente: piaţavalutară interbancară, piaţa valutară a caselor de schimb, piaţa valutară a entităţiloraprobate.

Operaţiunile valutare cuprind încasările, plăţile, compensările, transferurile,creditările, precum şi orice alte tranzacţii exprimate în valute şi care se pot efectua printransfer bancar, în numerar, cu instrumente de plată sau prin alte modalităţi de plată,practicate de instituţiile de credit în funcţie de natura operaţiunii respective. În sferaoperaţiunilor valutare se deosebesc operaţiunile valutare curente şi operaţiunile decapital.

OPERAŢIUNILE VALUTARE CURENTE – includ raporturile în valută dintrerezidenţi şi nerezidenţi care decurg din:

a) tranzacţii de comerţ internaţional cu bunuri şi servicii şi alte asemeneatranzacţii care presupun o contraprestaţie imediată, inclusiv operaţiunile efectuate înscopul acoperirii riscurilor;

b) alte operaţiuni care nu sunt de natura operaţiilor valutare de capital, cum ar fi:plăţi / încasări legate de impozite şi taxe – cu excepţia taxelor succesorale – comisioane,onorarii, cheltuieli de judecată, amenzi, asistenţă tehnică, sume decurgând din drepturide asigurări sociale, inclusiv pensii într-un sistem public sau privat, câştiguri din joc denoroc, leasing operaţional, cheltuieli cu întreţinerea proprietăţilor deţinute în alt stat,cheltuieli de reprezentare, cheltuieli guvernamentale, abonamente la publicaţii,participare la organizaţii, cluburi;

51 Legea nr. 312/2004 privind statutul Băncii Naţionale a României în M. Of., p. I, nr. 582/2004, art. 952 Legea nr. 312/2004, art. 10

Page 58: Finante Internationale

Finanţe internaţionale58

c) repatrierea veniturilor nete sub formă de dividende, dobânzi, chirii, proveninddin operaţiunile curente şi de capital;

d) remiteri de sume moderate reprezentând cheltuieli curente ce decurg dinobligaţii legale de întreţinere a membrilor familiei – soţ, soţie, copii ori alte persoaneaflate în întreţinere;

e) cheltuielile care nu sunt de natura operaţiunilor de capital făcute de rezidenţideplasaţi în străinătate în scop educaţional sau religios, de recreere, vacanţă, sport,afaceri, vizite la rude sau la prieteni, misiuni, întâlniri, conferinţe, îngrijirea sănătăţii.

OPERAŢIUNILE DE CAPITAL cuprind raporturile în valută între rezidenţişi nerezidenţi care decurg din:

A. Investiţii directe în România ale nerezidenţilor şi în străinătate alerezidenţilor;

B. Investiţii imobiliare;C. Operaţiunile cu instrumente financiare tranzacţionate în mod curent pe

piaţa de capital respectiv operaţiunile cu acţiuni sau cu alte titluri de naturăparticipativă, cu obligaţiuni, alte titluri de credit şi instrumente financiare derivate, cuscadenţă iniţială, de regulă, mai mare de un an respectiv:

a) admiterea instrumentelor financiare româneşti pe o piaţă de capital străinăprin emisiune prin ofertă publică sau vânzare de către emitent în mod direct sau printr-un intermediar, cotarea în cadrul bursei;

b) admiterea instrumentelor financiare străine pe piaţa de capital românească,prin: emisiune de ofertă publică sau vânzare de către emitent în mod direct sau printr-unintermediar, cotarea în cadrul bursei;

c) tranzacţii ale nerezidenţilor cu instrumente financiare româneşti pe piaţa decapital;

d) tranzacţii ale rezidenţilor cu instrumente financiare străine tranzacţionate labursă;

D. Operaţiuni cu instrumente financiare tranzacţionate în mod curent pe piaţamonetară:

a) admiterea instrumentelor financiare româneşti pe o piaţă monetară străinăprin: emisiune de ofertă publică sau vânzare de către emitent în mod direct sau printr-unintermediar pe o piaţă monetară, acces pe o piaţă monetară pe baza procedurilorspecifice;

b) admiterea instrumentelor financiare străine pe piaţa monetară românească,prin: emisiune de oferă publică sau vânzare de către emitent în mod direct sau printr-unintermediar, acces pe piaţa monetară;

c) tranzacţii privind achiziţionarea de către nerezidenţi a instrumentelorfinanciare româneşti pe piaţa monetară;

d) tranzacţii privind achiziţionarea de către rezidenţi a instrumentelor financiarestrăine pe piaţa monetară.

E. Operaţiunile cu unităţi ale organismelor de plasament colectiv – OPC –au ca obiect titlurile de natură participativă la fonduri de investiţii, fonduri mutuale saula alte entităţi constituite în scopul realizării de investiţii colective în instrumentefinanciare tranzacţionate în mod curent pe piaţa de capital şi instrumente financiaretranzacţionate în mod curent pe piaţa monetară;

F. Credite legate direct de comerţul internaţional la care participă unrezident şi care se acordă de nerezidenţi către rezidenţi sau invers de rezidenţi cătrenerezidenţi;

G. Credite şi împrumuturi financiare;H. Garanţii acordate de nerezidenţi către rezidenţi şi invers;

Page 59: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 59

I. Transferuri aferente derulării contractelor de asigurare încheiate între rezidenţişi societăţi de asigurare nerezidente sau contracte de asigurare de viaţă şi de creditîncheiate între societăţile de asigurare rezidente şi nerezidente şi alte transferuri caredecurg din contracte în derulare;

J. Transferuri de capital cu caracter personal sub formă de împrumuturi, cadourişi donaţii, dote, moşteniri şi legate, achitarea de către imigranţi a datoriilor în ţara încare au avut stabilită anterior reşedinţa, transferuri de active ale rezidenţilor realizate încazul emigrării acestora în perioada premergătoare plecării, transferuri de sumereprezentând economii ale imigranţilor depuse pe perioada şederii în România având cadestinaţie ţara în care au avut stabilită anterior reşedinţa;

K. Operaţiuni în conturi curente deschise de nerezidenţi în România la instituţiide credit în monedă naţională şi valută şi deschise de rezidenţi în străinătate la instituţiide credit;

L. Operaţiuni în conturi de depozit deschise de nerezidenţi la instituţii de creditîn România şi de rezidenţi la instituţii de credit în străinătate;

M. Import şi export fizic de active financiare, respectiv valori mobiliare şi altetitluri negociabile şi instrumente de plată;

N. Alte mişcări de capital reprezentate de impozite şi taxe aferente moştenirilor,despăgubiri rezultate din operaţiuni de capital, restituiri de sume în cazul anulării orirezilierii contractelor sau restituiri de sume necuvenite, decurgând din operaţiuni decapital, transferuri de sume rezultând din valorificarea drepturilor de proprietateintelectuală – patente, desene, mărci, invenţii, transferuri de sume reprezentând prestăride servicii.

Ca urmare a măsurilor de liberalizare a operaţiilor de capital, nerezidenţii audreptul să dobandescă, să deţină şi să utilizeze active financiare exprimate în valută şi înmonedă naţională. Sumele în monedă naţională şi în valute deţinute de nerezidenţi pot ficonvertite prin intermediul pieţei valutare. Nerezidenţii pot deschide şi menţine conturiîn valută şi în monedă naţională la instituţii de credit şi pot repatria şi transfera activelefinanciare deţinute.

Rezidenţii au dreptul să dobandească, să deţină şi să utilizeze active financiareexprimate în valută. Sumele în monedă naţională şi în valute cotate, deţinute derezidenţi pot fi convertite prin intermediul pieţei valutare. Rezidenţii pot deschideconturi în valută şi în moneda naţională la instituţii de credit şi alte instituţii asimilateacestora.

Măsurile de salvgardare ce se pot aplica de Banca Naţională a Romaniei, însituaţii în care fluxuri de capital pe termen scurt de o mai mare amploare ar exercitapresiuni puternice asupra pieţei valuare şi ar provoca perturbări grave în aplicareapoliticii monetare şi a cursului de schimb, nu pot depăşi maxim 6 luni şi includ:

• reţinerea în cont la Banca Naţională a României, pe o perioadădeterminată a unei părţi : din suma în valută care provine din intrări de capital utilizatede un rezident sau de un nerezident pentru conversia acesteia în lei, în scopulconstituirii unui depozit la o instituţie de credit din România sau din suma în valută careprovine din conversia unui depozit în lei constituit de un rezident sau de un nerezidentla o instituţie de credit din România în scopul transferului în străinătate;

• stabilirea unei rate mai mari a rezervelor minime obligatorii pentrudepozitele în lei constituite de rezidenţi şi nerezidenţi la instituţii de credit din România,care provin din sume în valută reprezentând intrări de capital convertite în lei;

• aplicarea de către Banca Naţională a României a unui comision pentrutranzacţiile de pe piaţa valutară interbancară generate de intrări/ieşiri de capital alerezidenţilor şi nerezidenţilor care au ca obiect vânzarea/cumpărarea de valută în scopul

Page 60: Finante Internationale

Finanţe internaţionale60

depunerii/retragerii de sume în lei în/din depozite constituite la instituţii de credit dinRomânia;

• instituirea unor restricţii de scadenţă pentru depozite în lei constituite derezidenţi şi nerezidenţi la instituţii de credit din România care provin din intrări decapital.

6.3 Organizarea şi funcţionarea pieţei valutare interbancare în România

Piaţa valutară interbancară reprezintă acel segment al pieţei valutare prin care seefectuează tranzacţii valutare prin intermediari autorizaţi precum şi de Banca Naţională aRomâniei.

a) Intermediarii pe piaţa valutară interbancarăOperaţiunile de vânzare şi/sau cumpărare de valută se pot efectua pe piaţa

valutară interbancară numai prin intermediari autorizaţi de Banca Naţională a României,respectiv, instituţiile de credit. Intermediarii pe piaţa valutară interbancară pot încheiatranzacţii valutare atât în nume şi cont propriu, cât şi în numele şi contul clienţilor.

Persoanele juridice care solicită să intermedieze operaţiuni pe piaţa valutarăinterbancară sunt autorizate de Banca Naţională a României pe baza următoarelorcondiţii:• existenţa unui capital social adecvat;• delimitarea atribuţiilor şi departajarea activităţilor pe piaţa valutară pe

compartimente distincte (front office, back office).• existenţa unei structuri organizatorice distincte şi a unui spaţiu specific pentru

efectuarea tranzacţiilor;• reglementarea prin norme proprii a procedurilor de lucru cu clienţii, a relaţiilor cu

alţi intermediari, competenţele şi limitele valorice până la care se pot angajaarbitrajiştii, limitele de lucru cu ceilalţi intermediari, penalizările convenite în relaţiacu clienţii şi alţi intermediari în cazul nerespectării termenelor de decontare aletranzacţiilor, sistemul de evidenţă contabilă a tranzacţiilor;

• desemnarea persoanelor implicate în activitatea de schimb valutar respectivprezentarea listei arbitrajiştilor;

• relaţii de corespondent stabilite prin conturi deschise în străinătate pentru cel puţinpatru valute: dolar SUA (USD), euro (EUR);

• echipament informaţional specific tip Reuters, Bloomberg, echipamente tehnicespecifice pentru plăţi şi comunicaţii (linii telefonice interne şi internaţionale, sistemde înregistrare a convorbirilor telefonice, telex, SWIFT, fax).

b) Operaţiuni pe piaţa valutară interbancară din RomâniaPe piaţa valutară interbancară din România se efectuează operaţiuni la vedere,

operaţiuni la termen şi operaţiuni SWAP.Operaţiunile la vedere (spot) reflectă tranzacţiile de vânzare / cumpărare de

valută cu decontarea în maxim două zile de la data încheierii tranzacţiei la cursul deschimb stabilit de părţi(curs spot).

Operaţiunile la termen (forward) se referă la tranzacţiile vânzare/cumpărarede valută cu decontare după mai mult de două zile de la data încheierii tranzacţiei lacursul de schimb negociat de părţi (curs forward).

Page 61: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 61

Intermediarii autorizaţi să acţioneze pe piaţa valutară interbancară sunt obligaţisă afişeze permanent în timpul de funcţionare a pieţei valutare interbancare, cursurile deschimb, ale leului la vedere (spot) şi la termen(forward) pentru următoarele valute: euro(EUR), dolarul american (USD);

Cotaţia pe piaţa valutară interbancară este directă şi are la bază unitateamonetară a României, leul (fără subdiviziuni).

Operaţiunile swap constau din tranzacţiile de cumpărare şi vânzare simultane aaceleaşi sume în valută cu decontare la două date (de regulă spot şi forward) la cursuride schimb (spot, forward) de la data tranzacţiilor.

Poziţia deschisă reflectă diferenţa dintre totalul cumpărăturilor la vedere şitotalul vânzărilor la termen efectuate într-o valută.

Poziţia închisă se manifestă în cazul în care cumpărările şi vânzările într-ovalută se echilibrează.

Cursul de schimb informativ la termen se cotează la scadenţă de o lună (1M),trei luni (3M), şase luni (6M), nouă luni (9M), douăsprezece luni (12M).

Cotaţia fermă presupune stabilirea unui preţ ferm care angajează banca, iarcotaţia orientativă (for info only) fixează un preţ orientativ. Cotaţia fermă la care sumaîn valută şi data valutei sunt acceptate de client sau de intermediarul autorizat presupuneca tranzacţia să se considere încheiată şi se execută necondiţionat.

Marja dintre cursurile de vânzare şi cele de cumpărare se determină liber pepiaţa valutară interbancară. Cursurile cotate de bănci diferă în funcţie de naturaoperaţiei (operaţie în cont sau numerar), de raportul dintre cerere şi ofertă, de relaţiile cuclienţii precum şi de politica proprie de trezorerie.

În vederea bunei funcţionări a pieţei valutare interbancare şi armonizării cupracticile internaţionale, Banca Naţională a României recomandă utilizarea de cătreintermediarii pieţei valutare interbancare a prevederilor Codului de etică adoptat de ACI– Asociaţia Pieţelor Financiare.

6.4 Operaţiunile de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerarpentru persoane fizice pe teritoriul României.

a) Entităţile care pot fi autorizate să efectueze operaţiuni de schimbvalutar

Operaţiunile de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentrupersoane fizice pot fi efectuate de următoarele entităţi: instituţii de credit, case deschimb valutar organizate sub forma persoanelor juridice conform prevederilor Legii31/1990 privind societăţile comerciale şi entităţi ce deţin în administrare structuri deprimire turistice cu funcţiuni de cazare şi au în obiectul de activitate cumpărarea devalute cotate sub formă de numerar, persoane juridice şi alte entităţi care beneficiază deprevederi legale.

Instituţiile de credit şi casele de schimb valutar pot efectua operaţiuni de schimbvalutar cu numerar şi substitute de numerar prin intermediul punctelor de schimbvalutar.

Entităţile care deţin în administraţie unităţi hoteliere pot desfăşura operaţiuni deschimb valutar cu numerar şi substitute de numerar la recepţia hotelului care esteconsiderata punct de schimb valutar.

b) Efectuarea operaţiunilor de schimb valutar cu numerar şi substitute denumerar pentru persoane fizice

Instituţiile de credit, case de schimb şi entităţile care beneficiază de prevederilegale pot efectua următoarele operaţiuni de schimb valutar:• cumpărare de valute cotate sub formă de numerar şi substitute de numerar contra

monedei naţionale de la persoane fizice;

Page 62: Finante Internationale

Finanţe internaţionale62

• vânzare de valute cotate sub formă de numerar şi substitute de numerar (cecuri decălătorie) contra monedei naţionale persoanelor fizice;

• cumpărarea de valute cotate sub formă de numerar contra monedei naţionale de lapersoane fizice prin intermediul aparatelor automate de schimb valutar.

Cursurile de schimb valutar pot fi modificate în cursul aceleiaşi zile lucrătoarecu condiţia afişării listei cursurilor în vigoare şi înregistrării corespunzătoare în toatedocumentele ce stau la baza operaţiilor de schimb valutar.

Entităţile care deţin în administrare structuri turistice pot efectua următoareleoperaţiuni de schimb valutar:• cumpărare de valute cotate sub formă de numerar şi substitute de numerar contra

monedei naţionale de la persoane fizice, clienţi;• cumpărarea de valute cotate sub formă de numerar contra monedei naţionale de la

persoane fizice prin intermediul aparatelor automate de schimb valutar.

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE

1. Ce misiune are Banca Naţională a României pe piaţa valutară?2. Care sunt principalele atribuţii ale Băncii Naţionale a României în

administrarea regimului valutar?3. Ce se încadrează în sfera operaţiunilor valutare?4. Ce cuprind operaţiunile valutare curente?5. Prin ce se deosebesc operaţiunile de capital?6. Ce operaţiuni se realizează pe piaţa valutară interbancară?7. Care sunt condiţiile specifice de autorizare a caselor de schimb valutar

pentru schimbul de valută în numerar pentru persoane fizice?8. Cum este organizat şi cum se desfăşoară schimbul de valută în numerar

pentru persoane fizice?

Page 63: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 63

CAPITOLUL 7.

PIAŢA EUROVALUTELOR ŞI PIEŢELE FINANCIAREINTERNAŢIONALE

7.1 Piaţa eurovalutelor

a) Formarea şi sfera pieţei eurovalutelorPiaţa eurovalutelor deţine un rol important în formarea şi redistribuirea

resurselor în eurovalute necesare tranzacţiilor comerciale internaţionale. Piaţaeurovalutelor s-a format din anul 1957, respectiv din momentul apariţiei şi afirmăriieurovalutelor în relaţiile financiare internaţionale.

EUROVALUTELE reprezintă depuneri în valută în conturi la bănci comercialedin afara ţării emitente. În cadrul eurovalutelor o pondere mare deţin eurodolarii (dolariiSUA) depuşi la bănci comerciale din afara SUA care se utilizează în operaţiuni decreditare pe termen scurt sau mediu pe o piaţă paralelă cu cea oficială.

Eurovalutele se deosebesc de depunerile în cont la o bancă din ţara de origine avalutei deoarece nu reprezintă creanţe directe asupra resurselor ţărilor ci creanţe asuprabăncilor. Operaţiile cu eurovalute se caracterizează printr-o libertate mai mare, deoarecenu intră în totalitate sub incidenţa prevederilor legale din ţara emitentă a valutei şi nici acelor din ţara în care se păstrează disponibilităţile în eurovalute. Valuta utilizată înoperaţii de depozit sau de credit nu aparţine ţării în care se realizează, iar persoana nueste rezident al ţării emitente a valutei.

Piaţa eurovalutelor reprezintă un segment al pieţelor internaţionale pe care seefectuează depuneri bancare şi se acordă credite pe termen scurt sau mediu îneurovalute.

Operaţiile de mobilizare şi de distribuire pe termen scurt şi mediu a resurselor îneurovalute de pe piaţa eurovalutelor se realizează prin intermediul băncilor comercialedin străinătate denumite eurobănci.

Fig. 7.1 Organizarea pieţei eurovalutelorPrin confruntarea cererii şi a ofertei de eurovalute pe această piaţă se stabileşte

rata dobânzii la împrumuturile pe termen scurt şi mediu. Băncile domiciliate într-o ţarăparticipă pe piaţa eurovalutelor prin operaţiile de atragere şi de acordare a creditelor şiprin operaţiile în monedă naţională efectuate în străinătate.

Page 64: Finante Internationale

Finanţe internaţionale64

Apariţia şi evoluţia pieţei eurovalutelor este expresia influenţei unor factori dinrelaţiile economice internaţionale53:• deciziile autorităţilor americane din anul 1960 prin care s-a plafonat dobânda

practicată de bănci la depozitele la termen şi s-a interzis remunerarea depozitelor lavedere până la o anumită perioadă (reglementarea Q);

• restricţiile impuse de autorităţile britanice, în anul 1957, băncilor în acordareacreditelor în lire sterline nerezidenţilor;

• decizia autorităţilor americane, din anul 1965 de impozitare a dobânzilor perceputede rezidenţii americani la creditele acordate nerezidenţilor pentru a diminua ieşirilede dolari din SUA;

• integrarea economică vest- europeană care a inclus eliminarea restricţiilor şiliberalizarea mişcării capitalurilor;

• dezvoltarea schimburilor economice internaţionale;• amplificarea concentrării industriale şi bancare a presupus mecanisme de finanţare;• deciziile autorităţilor americane, din anul 1969 de împiedicare a societăţilor

americane de a dirija sume de dolari în vederea finanţării expansiunii internaţionaleşi de a repatria beneficiile realizate de către filialele străine;

• crearea şi extinderea zonelor libere (OFFSHORE) au stimulat băncile să realizezeoperaţiuni cu eurovalute pentru nerezidenţi. Zonele libere bancare s-au format înspaţiile geografice care au oferit infrastructură modernă, reţele informatice şi detelecomunicaţii, hoteliere şi personal. Operaţiile băncilor din zonele libere bancareau fost stimulate de înlesnirile fiscale, de libertatea de a alege poziţia de trezorerie,de rezervele obligatorii mai reduse, de instabilitatea sistemului financiarinternaţional şi de teama blocării unor disponibilităţi datorită unor evenimentepolitice.

Formarea pieţelor eurovalutelor este explicată uneori şi prin prisma unorevenimente politice ce s-au manifestat în perioada respectivă. Conflictele militare şi alteevenimente politice ale perioadei au generat teama de blocare a disponibilităţilor învalută la băncile din ţările dezvoltate. În aceste condiţii, sumele în dolari şi în alte valutes-au transferat din ţara de origine la bănci comerciale în străinătate şi s-a format piaţaeurovalutelor54.

b) Operaţiile de formare a depozitelor în eurovalute şi de creditareResursele pieţei eurovalutelor se formează pe următoarele căi:

• împrumuturi de la bănci din ţara de origine a valutei contractate de bănci şi societăţicomerciale din străinătate;

• disponibilităţi în valută transferate de băncile comerciale din unele ţări către filialeledin străinătate;

• disponibilităţi în valută din exporturile de mărfuri şi servicii care se păstrează labănci comerciale din străinătate;

• depuneri în valută ale persoanelor rezidente la bănci comerciale în străinătate,datorită deficitului balanţei de plăţi;

53 Vezi Claude Dufloux, Laurent Marguleci, Finance Internationale et Marche de Gre a Gre, Economica, Paris, 1991,p. 1654 Vezi Phillipe d'Arvisent, Thiery Showb, Finances Internationales, Hachette Superieure, Paris, 1990, p. 32-33

Page 65: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 65

• depunerile economiilor personale în monedă naţională sau valută la băncicomerciale din străinătate;

• plasamentele rezervelor de valută ale băncilor centrale şi ale organismelor monetareoficiale la băncile comerciale în străinătate.

Pe piaţa eurovalutelor se efectuează operaţii de depozit şi operaţii de împrumut îneurovalute. Operaţiile de depozit constau în atragerea unor sume în eurovalute în conturişi păstrarea lor la băncile comerciale pe o anumită perioadă de timp. Tehnicile de depozitde pe piaţa eurovalutelor se deosebesc în funcţie de condiţiile de depozitare şi retragere.

Împrumuturile ce se contractează pe piaţa eurovalutelor se acordă sub formaliniilor de credit şi a creditelor revolving. Prin intermediul liniilor de credit se aprobăîmprumuturi într-o anumită mărime, la o rată a dobânzii şi care se utilizează în cadrulunei perioade determinate. Băncile comerciale acordă credite pe durate mari de timpsub forma creditelor revolving.

Împrumuturile ce se contractează pe piaţa eurovalutelor se diferenţiază pentrudepozite pe termen scurt, pentru operaţii de comerţ internaţionale pe termen scurt,împrumuturi pentru îmbunătăţirea situaţiei financiare (window dressing).

c) Piaţa creditului pe termen mijlociu în eurovalute (piaţa eurocreditelor)55

Piaţa eurocreditelor se individualizează în cadrul pieţelor financiareinternaţionale prin faptul că mijloceşte contractarea creditelor pe termen mediu (5-7 ani)prin intermediul sindicatelor de bănci.

Eurocreditele reprezintă împrumuturi pe termen mediu în eurovalute de mărimiridicate ce se acordă guvernelor, agenţiilor guvernamentale, societăţilor multinaţionaleşi autorităţilor locale la o dobândă variabilă.

EUROCREDITELE reflectă sumele acordate de bănci pe baza depozitelor îneurovalute sau a sumelor împrumutate de eurobănci de pe piaţa interbancară care sedeosebesc prin următoarele:• nivelul eurocreditelor este variabil în funcţie de cerinţele solicitatorilor;• plasarea eurocreditelor se realizează de către sindicate de bănci care negociază

condiţiile împrumutului;• eurocreditele sunt destinate importurilor, exporturilor, investiţiilor sau altor

obiective de investiţii;• eurocreditele se utilizează integral sau parţial în decursul unei perioade de tragere;• rambursarea eurocreditelor se efectuează într-o singură tranşă, în tranşe egale,

crescătoare sau descrescătoare la scadenţe stabilite;• costul eurodatelor este format din dobânda variabilă.

Montajul unui eurocredit constă în elaborarea de către o bancă a unui documentcu privire la mărimea creditului, condiţiile de acordare şi mod de rambursare. Împrumu-turile se contractează prin intermediul sindicatelor de bănci.

Rata dobânzii la eurocredite depinde de rata dobânzii la depozitele de eurodolaride pe piaţa Londrei (LIBOR) la care se adaugă anumite procente pentru a acoperi risculbăncilor participante. Rata dobânzii la depozitele în eurodolari de pe piaţa Londrei semodifică în funcţie de raportul dintre cererea şi oferta de eurovalute şi de proporţiariscului, iar marja suplimentară de dobândă are un nivel constant.

55 Josette Peyrard, Gestion Financiere Internationale, Vuibert Gestion, Paris, 1995, p. 291

Page 66: Finante Internationale

Finanţe internaţionale66

7.2 Pieţele financiare internaţionale

7.2.1 Sfera pieţelor financiare internaţionale, participanţi, titluriPieţele financiare internaţionale asigură confruntarea cererii şi a ofertei de

capital pe termen lung prin organisme specializate.În sens larg56, pieţele financiare internaţionale cuprind operaţiile de confruntare

a cererii de finanţare a instituţiilor financiare internaţionale, a guvernelor,administraţiilor locale, societăţilor comerciale din străinătate cu oferta de capitalprovenită de la bănci, investitori, societăţi de asigurare, fonduri de pensii şi de la alţiposesori de capitaluri pe termen lung. Resursele în valută de pe pieţele financiareinternaţionale se mobilizează şi împrumută prin intermediul acţiunilor, obligaţiunilor, aîmprumuturilor pe titluri, lombard şi a împrumuturilor ipotecare.

În sens restrâns, pieţele financiare mijlocesc confruntarea cererii şi a ofertei deacţiuni şi obligaţiuni, având natura de pieţe ale valorilor mobiliare.

Pieţele financiare internaţionale sunt organizate şi funcţionează în cadrulburselor de valori sau sub formă de pieţe interdealeri (Over The Counter), în afaraburselor. Bursele de valori reprezintă organisme care dispun de un spaţiu pe care seefectuează operaţiile cu titluri, respectiv vânzarea şi cumpărarea pe baza unei legislaţiişi regulamente. Bursele de valori funcţionează pe baza unor reglementări ale statelor încare sunt amplasate şi care prevăd structură organizatorică, management, valorilemobiliare care se negociază, criterii de admitere a titlurilor la bursă, modul de realizarea operaţiilor, sistemul de compensare şi alte raporturi privind operaţiile bursei.

Societăţile sau companiile ale căror titluri se admit la bursele de valori pentrutranzacţii de vânzare-cumpărare trebuie să îndeplinească anumite condiţii din punct devedere al numărului de acţiuni şi acţionari, al capitalului, al ponderii acţiuniloraccesibile public şi al difuzării informaţiilor cu privire la situaţia economico-financiară.

Societăţile comerciale se angajează să publice bilanţul şi contul de profit şi pier-dere, să justifice modul de ţinere a contabilităţii, să informeze conducerea bursei asupraunei noi emisiuni şi să constituie garanţii.

Intermediarii de pe pieţele financiare internaţionale se pot grupa înintermediari care cumpără sau vând titluri de valoare în nume propriu şi în contulclienţilor şi intermediari care cumpără şi vând titluri în nume propriu pentru contulpropriu.

Brokerii sunt persoanele sau entităţile care acţionează în calitate de intermediaripe pieţele financiare între vânzători şi cumpărătorii de titluri pentru care încaseazăcomisioane.

Dealerii reprezintă persoanele sau entităţile care participă pe pieţele financiareîn interesul şi pe riscul propriu, precum şi la cererea clienţilor care dispun de un stoc devalori mobiliare supus riscului de portofoliu.

Market maker constituie persoana care dispune de un portofoliu de titluri princare exercită influenţă asupra pieţei financiare, respectiv impune o cantitate minimă detitluri la vânzare şi cumpărare.

Pe pieţele financiare internaţionale mai participă băncile comerciale, băncile deinvestiţii, societăţile financiare. Unele societăţi financiare mijlocesc distribuirea şiplasarea noilor emisiuni pe piaţa primară, iar altele participă pe piaţa secundară subforma de broker/dealer.

În cadrul pieţelor financiare mai acţionează firmele de evaluare a calităţiititlurilor, firmele de audit şi control financiar, firmele de consultanţă şi firmele demarketing financiar.

56 Costin Kiriţescu, Relaţiile valutar financiare internaţionale, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p.82

Page 67: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 67

Titlurile de valori ce se negociază pe pieţele financiare internaţionale reprezintăînscrisuri sub formă materială sau înregistrare electronică care atestă existenţa unorrelaţii contractuale între emitent şi deţinător şi asigură anumite drepturi posesorilor.

Titlurile primare sunt documentele emise în vederea mobilizării şi majorăriicapitalului propriu.

Titlurile derivate se deosebesc prin faptul că acordă anumite drepturi părţilor lacontract asupra activelor la o anumită scadenţă.

Titlurile sintetice sunt instrumentele care se creează de societăţile comerciale pebaza activelor financiare (contracte pe indici bursieri).

7.2.2 Ordinele de bursă şi metode de cotare a titlurilor pe pieţele financiareinternaţionale

Ordinele de bursă exprimă instrucţiunile investitorilor sau ale altor persoanetransmise intermediarilor în vederea realizării unor operaţiuni de cumpărare sauvânzare de titluri pe pieţele financiare internaţionale. Ordinele de bursă necesitămenţiuni clare şi simple cu privire la anumite elemente: natura operaţiunii cu titluri decumpărare sau vânzare; delimitarea titlurilor care formează obiectul ordinului de bursă;numărul titlurilor supuse negocierii; tipul de ordin; termenul de valabilitate; cursul lacare urmează să se realizeze operaţiile cu titluri. Ordinele de bursă se pot formula în mai multe variante:• ordine la „primul curs” care se execută la cursul de deschidere a şedinţei de bursă;• ordine la „cursul cel mai bun” prin care operatorul solicită intermediarului să

execute operaţia la cel mai bun nivel ce se înregistrează în cursul unei perioade labursă, care înseamnă vânzarea titlurilor la cursul cel mai mare şi cumpărareatitlurilor la cursul cel mai mic;

• ordine „la curs limită” prin care vânzătorul sau cumpărătorul de titluri îi fixeazăintermediarului un nivel minim de vânzare şi o limită maximă de cumpărare;

• ordine „la curs limită” cu menţiunea „stop” la care cumpărătorul menţionează unpreţ sub care se aşteaptă să fie executat ordinul, iar vânzătorul stabileşte preţul pestecare va fi executat ordinul adresat;

• ordine „legate” prin care se solicită intermediarilor să execute operaţiuni simultanesau condiţionate;

• ordine „totul sau nimic” ce se deosebesc prin faptul că instrucţiunile solicităintermediarului să îl realizeze în totalitate sau să nu îl execute, ceea ce înseamnă cănu poate fi realizat parţial;

Cotaţia titlurilor de pe pieţele financiare internaţionale depinde de raportul dintrecererea şi oferta de titluri, de situaţia economico-financiară a emitenţilor de titluri, denivelul dividendelor şi al dobânzilor, de evoluţia conjuncturală a economiei naţionale şide alţi factori.

a) Metoda optării prin strigare presupune ca în şedinţa de bursă să se anunţepublic titlurile oferite şi cerute iar în momentul în care se realizează un echilibru întrecererea şi oferta de titluri se fixează cursul. Metoda optării prin strigare asigură transpa-renţa operaţiilor cu titluri şi cadrul concurenţial operatorilor de la bursă;

b) Cotarea prin opoziţie ce se aplică la titlurile care cotează la vedere şi latermen, constă în colectarea informaţiilor cu privire la cererea şi oferta de titluri şicursuri, centralizarea în registrul de opoziţie ţinut de un funcţionar al bursei din carerezultă cursul la punctul de echilibru dintre cerere şi ofertă;

Page 68: Finante Internationale

Finanţe internaţionale68

c) Metoda stelajului reprezintă o tehnică scrisă pe baza căreia titlurile ce seoferă şi solicită se grupează în fişe, iar cursul se stabileşte la punctul de echilibru dintrecerere şi ofertă;

d) Metoda cotaţiei continue asistate de calculator presupune colectarea infor-maţiilor cu privire la cererea şi oferta de titluri, prelucrarea lor conform programuluiinformatic şi stabilirea cursului.

7.2.3 Operaţiile de cumpărare şi vânzare a titlurilor pe pieţele financiareinternaţionale.

Operaţiile cu titluri de pe pieţele financiare internaţionale se grupează în operaţiicurente şi operaţii la termen.

Operaţiile curente se referă la tranzacţiile la care titlurile se predau imediat sauîn termen de cel mult 48 ore.

Operaţiile la termen se efectuează cu obligaţia predării titlurilor la o anumităscadenţă. Tranzacţiile cu titluri la termen urmăresc obţinerea unor câştiguri din diferen-ţele de curs.

Operaţiunea „a la baisse” (bear) reprezintă o intervenţie la bursă care mizeazăpe scăderea cursului titlurilor la termen. În această situaţie, participanţii de pe piaţă vândimediat titluri la cursul la vedere şi cumpără titluri la termen. Uneori, scăderea cursuluititlurilor la termen este provocată de participanţii de pe piaţa financiară. În principiutranzacţiile cu titluri la termen se încheie cu plata diferenţei de curs fără predarea hârtii-lor de valoare.

Operaţiunea „a la hausse” (bull) presupune mizarea în jocul de bursă pe creş-terea cursului titlurilor de valoare la termen. În acest caz, operatorii cumpără titluri lavedere şi vând titluri la termen, urmărind obţinerea unui câştig din diferenţa de curs lacele două momente.

Pe pieţele financiare americane şi japoneze se realizează operaţii de vânzare-cumpărare a titlurilor primare pe bani gata (cash) şi pe datorie sau în marjă, iar pepieţele financiare europene operaţii la vedere şi operaţii la termen cu lichidare lunară57.

Operaţiile pe bani gata (cash) se deosebesc prin faptul că investitorul carecumpără titlurile achită integral contravaloarea lor, prin virarea sumei în contul de labroker, iar vânzătorul predă titlurile. Termenul de executare este diferit la contractele culichidare imediată de cel de la contractele cu lichidare normală.

Operaţiile în marjă (margin trading) cu titluri primare reflectă cumpărarea detitluri pe datorie din contul în marjă deţinut de client la firma de broker. Brokerul acordăclientului un credit pentru cumpărarea titlurilor de pe piaţa financiară. Operatorul careadresează un ordin de cumpărare a unui număr de titluri nu achită brokerului întreagavaloare ci numai o acoperire sau marjă iar diferenţa reprezintă împrumutul obţinut de labroker. Creditul acordat de broker se garantează cu titlurile care constituie obiectulcontractului.

Operaţiile cu lichidare imediată de pe pieţele europene se caracterizează prinfaptul că vânzătorul cedează titlurile în termenul stabilit şi cumpărătorul plăteşte cashtitlurile în termen de până la trei zile.

Operaţiile la termen de pe pieţele europene se încheie într-o anumită zi şi seexecută la o dată fixă în fiecare lună. Cumpărătorii pot să achiziţioneze titluri fără sădispună în momentul încheierii contractului de resursele necesare, iar vânzătorii suntobligaţi să le cedeze la scadenţă. Prin reglementările bursiere se prevăd titlurile ce sepot negocia la termen şi numărul minim (5, 10, 15, 25, 50, 100). Operatorul de pe piaţala termen depune o garanţie pentru operaţiile pe care le realizează.

57 Vezi: Ioan Popa, Bursa, Colecţia bursa, vol. II, Editura Adevărul, Bucureşti, 1993, p. 11

Page 69: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 69

7.2.4 Componentele pieţelor financiare internaţionalePieţele financiare internaţionale asigură confruntarea cererii şi a ofertei de

capital în centre internaţionale pe care operează agenţi indiferent de naţionalitate şivalută.

Principalele componente ale pieţelor financiare internaţionale sunt piaţa emisiu-nilor internaţionale de acţiuni, piaţa obligaţiunilor internaţionale şi piaţaeuroefectelor58.

A. Pieţele internaţionale de acţiuni (euroacţiuni) mijlocesc plasamenteleacţiunilor societăţilor comerciale în străinătate prin intermediul sindicatelor bancare saual caselor de curtaj. Tranzacţii cu acţiuni se efectuează pe pieţele din New York, Tokyo,Londra, Frankfurt, Paris, Bruxelles, Amsterdam, Madrid, Copenhaga, Zürich, Geneva,München.

Emisiunea şi plasarea acţiunilor pe pieţele financiare internaţionale asigurăaccesul la resurse de finanţare pe mai multe pieţe, cunoaşterea societăţii comerciale decătre investitori şi alţi parteneri59.

Euroacţiunile sunt emise de societăţi rezidente, exprimate în eurodevize şi desti-nate nerezidenţilor.

Piaţa euroacţiunilor s-a dezvoltat ca urmare a dereglementării, dezintermedierii,a reducerii dobânzilor şi a privatizării societăţilor comerciale. Organizarea emisiuniieuro-acţiunilor se realizează prin două metode:• metoda subscrierii titlurilor conform căreia societăţile emitente vând acţiunile unuisindicat bancar internaţional care se angajează să le plaseze acţionarilor, conform unuipreţ fixat cu un timp de subscripţie al investitorilor;• tehnica denumită construcţia cărţii la ordin sau „book building”. În acest caz şeful defilă constituie un sindicat de garanţie şi de plasament care realizează o cercetare demarketing asupra cumpărătorilor potenţiali. Şeful de filă supervizează operaţiunea,coordonează activitatea, înregistrează oferta de cumpărare, decide în colaborare cusocietatea emitentă asupra preţului de emisiune şi a volumului ordinelor. Criteriile depiaţă urmărite de coordonatorul global sunt capacitatea de investiţie deţinută pentru aasigura dezvoltarea ordonată a pieţelor secundare, cantitatea cerută, sensibilitatea la preţa cererii.

B. Piaţa obligaţiunilor internaţionale realizează operaţii de vânzare şi cumpă-rare cu euroobligaţiuni.

Piaţa primară de euroobligaţiuni asigură tranzacţiile cu euroobligaţiuni întreemitenţi şi investitori. Emitenţii de euroobligaţiuni pot fi guverne, administraţii locale,firme multinaţionale şi instituţii internaţionale. Investitorii instituţionali suntreprezentaţi de bănci comerciale, bănci de investiţii, fondurile mutuale, case de pensii,societăţi de asigurări, investitori individuali.

Euroobligaţiunile reprezintă titluri de credit pe termen mediu şi lung exprimateîn eurovalută şi plasate pe europieţele de capital de către un sindicat bancarinternaţional. Euroobligaţiile se emit de mari întreprinderi particulare, stat, instituţiipublice, organisme financiar bancare internaţionale.

Tehnica plasării euroobligaţiunilorEuroobligaţiunile se plasează pe europieţele de capital de către sindicatele

bancare internaţionale constituite pentru fiecare emisiune şi formate din coordonatorulemisiunii, grupul de subscriere şi grupul de plasare.

58 Vezi Jean Pierre, Allegret, Economie Monetaire Internationale, Hachette Superieure, 1997, p. 16259 Vezi: Maria Prisăcaru, Tranzacţii la bursele de valori şi gestiunea portofoliului, Editura Corson Iaşi, 1998, p. 11

Page 70: Finante Internationale

Finanţe internaţionale70

Coordonatorul emisiunii denumit şeful de filă este reprezentat de o bancă de pepiaţa de capital care negociază clauzele emisiunii cu privire la: mărimea împrumutului,durata, dobânda aferentă şi modul de răscumpărare a titlurillor.

Grupul de subscriere se obligă să preia o parte din emisiune şi să obţină osubscriere de un anumit nivel. Grupul de subscriere este format din instituţii financiare,firme, bănci, care furnizează suma împrumutului.

Etapele plasamentului de euroobligaţiuni:• Solicitantul de capital se adresează unei bănci pentru a negocia condiţiile

împrumutului;• Banca contactează alte bănci şi le solicită să participe în calitate de coordonări,

subscripturi, sau pentru plasament.• Banca informează solicitatorul de împrumut asupra termenilor şi condiţiilor

emisiunii;• Banca coordonatoare decide asupra valorii emisiunii, precum şi asupra scadenţei

şi preţului emisiunii;• Banca coordonatoare comunică băncilor participante asupra repartizării

euroobligaţiunilor;• Negocierea pe piaţa euroobligaţiunilor;• Plasarea euroobligaţiunilor pe piaţă şi mobilizarea capitalurilor disponibile.

Pe pieţele de euroobligaţiuni se emit diverse tipuri astfel: obligaţiuni clasice,obligaţiuni convertibile, obligaţiuni cu certificate de opţiune anexate, obligaţiuni cudobândă variabilă.

Cursul euroobligaţiunilor pe piaţă evoluează în funcţie de dobânda nominală,durata obligaţiunii. Pornind de la cursul obligaţiunii, de la dobânda nominală, duratatotală şi durata până la scadenţă se calculează randamentul euroobligaţiunilor.Emisiunea este realizată pe baza unui prospect în care se reflectă situaţia economico-financiară a debitorului. Rambursarea împrumuturilor pe bază de euroobligaţiuni se poate efectua la oscadenţă, în tranşe, la scadenţe intermediare, prin tragere la sorţi, prin rambursarea decătre debitor a obligaţiunilor prin bursă.

Costul total al împrumutului prin emisiunea de obligaţiuni depinde decomisionul global, ce se repartizează între şeful de filă, sindicatul de garanţie şisindicatul de plasament la care se adaugă cheltuieli generale.

Fig. 7.260 Organizarea emisiunilor de obligaţiuni pe pieţele internaţionale

60 După Josette Peyrard, Gestion Financiere Internationale, Vuibert Gestion, Paris, 1995, p. 296

Page 71: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 71

Operaţiile de pe piaţa euroobligaţiunilor presupun mecanisme de asigurare asecurităţii tranzacţiilor şi a transferurilor din mişcările de capital. EORO-CLEAR(Centrale de Livraison de Valeurs Mobilières) – societate de drept belgian creată deMorgan Guaranty Trust şi CEDEL – societate anonimă de drept luxemburghez oferăservicii de gestiune şi conservare a titlurilor, de compensaţie şi de împrumut pe titluri.

Fig. 7.3 Evoluţia marjei de randamentPiaţa euroobligaţiilor se deosebeşte de piaţa emisiunilor străine care se efectuează

de un împrumutător nerezident pe o piaţă naţională. Emisiunea titlurilor se realizează înmoneda ţării respective pe baza legislaţiei şi a procedurilor locale. Emisiunile străine pepiaţa americană se numesc „yankee bonds”, pe piaţa japoneză „samurai bonds”, pepiaţa spaniolă „matador bonds”, pe piaţa britanică „bulldog bonds” şi pe piaţa olandeză„rembrandt bonds”. Evoluţia împrumuturilor străine depinde de receptivitateainvestitorilor naţionali faţă de titlurile străine şi de avantajele oferite de pieţele naţionale.

C. Piaţa euroefectelorEuroefectele au apărut la începutul anilor ’80 sub forma biletelor de tresorerie, a

euro-notelor şi a altor efecte ce se emit de către întreprinderi, instituţii financiare şiguverne61.

Din punct de vedere al naturii lor, euroefectele sunt instrumente hibride careprezintă trăsături ale eurocreditelor şi ale euroobligaţiilor cum sunt „eurobonurile” şi bile-tele la ordin pe termen de 1 la 6 luni. Emisiunea euroefectelor se montează de către obancă şi se garantează de un sindicat. Garanţia constă într-o linie de credit, iar plasa-mentul se efectuează prin intermediul unui grup de bănci care subscriu la emisiune şiplasează titlurile investitorilor sau printr-un dealer care îşi asumă misiunea plasamentului.

Euroefectele se referă la hârtii euro-comerciale, euronate şi euroefectele petermen mediu. Hârtiile euro-comerciale şi euronatele sunt euroefecte emise pe operioadă de 3-6 luni care se plasează prin dealeri. Efectele pe termen mediu sedeosebesc prin faptul că emisiunea se realizează prin intermediar care asigură un costredus şi o adaptare la cerinţele de finanţare. Eurobiletele de tresorerie reprezintă titlurilepe termen scurt emise de întreprinderi la care subscriu investitorii ce dispun de resursepe termen scurt. Pe piaţa euroefectelor se contractează împrumuturi pe termen scurt cuo dobândă mai mică.

D. Investiţiile internaţionale directeUn flux particular din relaţiile economice internaţionale îl constituie investiţiile

internaţionale directe ce se realizează în ţările care recunosc dreptul de proprietate alinvestitorului străin şi oferă anumite facilităţi. Investiţiile internaţionale directe depindde capitalurile disponibile precum şi de mediul de afaceri, garanţiile şi facilităţile oferitede ţările primitoare astfel:• angajarea ţării că nu naţionalizează participarea străină prin norme legale sau

convenţii internaţionale;

61 Vezi J. Siac, Les marches d’actifs financiers internationaux, în Finances Internationales, Armand Colin, Paris,1993, p. 147

Page 72: Finante Internationale

Finanţe internaţionale72

• acordarea de facilităţi vamale şi fiscale importurilor destinate investiţiilor străine depe teritoriul unui stat;

• suprimarea unor taxe asupra producţiei şi desfacerii produselor;• acordarea unor înlesniri în amortizarea investiţiilor;• asigurarea dreptului de a decide asupra investiţiilor realizate pe teritoriul unui stat;• eliminarea unor restricţii în repatrierea profitului şi a altor fluxuri valutare generate

de investiţia străină.În vederea garantării investiţiilor internaţionale directe se pot încheia acorduri de

protejare a investiţiilor prin care se asigură un tratament echitabil şi protecţia părţilor.

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE

1. Ce trăsături prezintă EUROVALUTELE?2. Care sunt factorii ce au contribuit la apariţia şi evoluţia pieţei

eurovalutelor?3. Care sunt căile de atragere a resurselor de piaţa eurovalutelor?4. Ce operaţii se derulează pe piaţă eurovalutelor?5. În ce constă sensul larg şi restrâns al pieţelor financiare?6. Care sunt funcţiile burselor de valori?7. Ce tendinţe se manifestă pe pieţele financiare internaţionale?8. Care sunt principalele metode de cotare ale titlurilor de pe pieţele

financiare internaţionale?9. Care sunt operaţiunile ce se desfăşoară pe pieţele financiare

internaţionale?10. Prin ce se deosebeşte piaţă internaţională a acţiunilor?11. În ce constă tehnica plasării obligaţiunilor pe pieţele financiare

internaţionale?

Page 73: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 73

MODUL V:

Lichiditatea intrenaţională şi creditul internaţional

OBIECTIV:

Delimitarea sferei lichidităţii internaţionale, a formelor deexprimare a modului de utilizare a rezervelor internaţionale şimecanismelor creditului internaţional

TIMP DE ASIMILARE: 4 ore

UNITAŢI DE STUDIU:

Capitolul 8. Lichiditatea internaţională şi rezervele internaţionaleCapitolul 9. Creditul internaţional.

TERMENI : Lichiditate internaţională, rezerve internaţionale, rezerve devalută, rezerva aur, credit comercial, credit de import, credit deprefinanţare, garantarea creditelor internaţionale, EXIMBANK, fond degaranţie pentru export, fond pentru bonificaţie de dobândă, fond deasigurare a creditelor de export, factoring, forfaiting.

Page 74: Finante Internationale

Finanţe internaţionale74

CAPITOLUL 8.

FORMAREA ŞI UTILIZAREA REZERVELOR INTERNAŢIONALE

8.1 Lichiditatea internaţională: sferă şi forme de exprimareLichiditatea exprimă capacitatea unui activ de a se transforma în expresie

bănească şi de a deveni mijloc de plată. Lichidităţile internaţionale cuprind activelesusceptibile de a se transforma în mijloace de plată internaţionale. Lichidităţile interna-ţionale îndeplinesc funcţiile de finanţare a deficitului balanţei de plăţi şi de protejare acursului de schimb al monedei62.

Lichiditatea internaţională are accepţiuni diferite în relaţiile economiceinternaţionale63. În sens restrâns, lichiditatea internaţională reflectă capacitatea definanţare a deficitului balanţei de plăţi externe pe seama disponibilităţilor în valută şialte active pe care le deţine autoritatea monetară (banca centrală) a unei ţări fiindcunoscută sub denumirea de „lichiditatea necondiţionată”. În sfera lichidităţiiinternaţionale „necondiţionate” se cuprind rezervele valutare existente la banca centrală,rezerve aur, creditele acordate de organismele financiar-bancare internaţionale şifacilităţile temporare de credit pe bază de reciprocitate dintre băncile centrale.

În sens larg, lichiditatea internaţională exprimă capacitatea unei ţări de a acoperiangajamentele externe pe seama rezervelor valutare deţinute de banca centrală şi departiculari, fiind denumită „lichiditate condiţionată”. În această accepţiune, în sferalichidităţii internaţionale se încadrează rezervele valutare deţinute de banca centrală,aurul, facilităţile de credit şi resursele în valută ale băncilor şi persoanelor juridice şifizice particulare.

Lichiditatea internaţională reflectă nivelul de dezvoltare al economiei naţionale,gradul de participare al ţării la schimburile internaţionale, eficienţa şi competitivitateaproduselor pe pieţele externe. Lichiditatea internaţională se exprimă prin anumiţiindicatori:

• lichiditatea internaţională (Li) se apreciază prin intermediul raportului dintrerezervele internaţionale (Rvi) şi masa monetară în circulaţie (Mn);

n

vii M

RL =

• lichiditatea internaţională se exprimă pe baza raportului dintre rezervele inter-naţionale şi angajamentele la vedere şi la termen ale băncii centrale (Ab);

b

vii A

RL =

• lichiditatea internaţională a unei ţări se reflectă prin raportul dintre rezerveleinternaţionale şi deficitul balanţei de plăţi externe (De);

e

vii D

RL =

62 Jean Pierre Allegret, Economie Monetaire Internationales, Hachette Superieure, Paris, 1997, p. 3263 Costin Kiriţescu, Relaţiile valutar financiare internaţionale, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978,p. 123

Page 75: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 75

• raportul cel mai sugestiv de exprimare a lichidităţii internaţionale a unei ţări,îl reprezintă cel dintre rezervele internaţionale şi valoarea importurilor (I);

m

vii I

RL =

Lichiditatea internaţională se apreciază şi prin prisma perioadei de timp în carese pot acoperi importurile pe seama rezervelor internaţionale deţinute de banca centrală.În măsura în care o ţară îşi acoperă importurile pe o perioadă de peste 6 luni dinrezervele internaţionale dispune de lichiditate internaţională, iar ţările la care rezerveleinternaţionale acoperă valoarea importurilor pentru perioade mai scurte au greutăţi înasigurarea lichidităţii internaţionale.

Lichiditatea internaţională poate să se asigure prin acces pe pieţele internaţio-nale, iar rezervele să reprezinte factorul de garanţie.

8.2 Rezervele internaţionale

Rezervele internaţionale reflectă disponibilităţile în valută şi în alte active ce sepăstrează şi administrează de către autoritatea monetară a unei ţări şi se folosesc pentruechilibrarea balanţei de plăţi externe şi susţinerea cursului de schimb al monedei.

Rezervele internaţionale ale unei ţări se delimitează de alte mijloace de platăinternaţionale prin următoarele:• rezervele internaţionale se păstrează şi administrează de către autoritatea monetară

(banca centrală) a unei ţări;• rezervele internaţionale sunt destinate echilibrării balanţei de plăţi;• rezervele internaţionale contribuie la susţinerea cursului de schimb în anumite limite

şi la protejarea monedei naţionale;• rezervele internaţionale asigură garantarea solvabilităţii ţării care solicită finanţarea

externă în vederea acoperirii deficitului balanţei de plăţi;• excedentele din balanţele de plăţi se pot plasa temporar pentru a obţine resurse din

valorificarea lor pe o perioadă de timp.În sfera rezervelor internaţionale se încadrează rezervele de valută, şi în alte

active, Drepturile Speciale de Tragere, Euro, rezerva de aur şi poziţia ţării la FondulMonetar Internaţional. Rezervele internaţionale se deosebesc de „acoperirea monetară”prin care erau garantate bancnotele emise de bancă, deoarece mărimea lor nu maidepinde de masa banilor în circulaţie, ci de cerinţele de echilibrare a balanţelor de plăţişi de susţinere a cursului de schimb..

a) Rezervele de valutăRezervele de valută reprezintă sumele sub formă de creanţe asupra străinătăţii

deţinute şi administrate de băncile centrale, respectiv depunerile la banca centrală,plasamentele în bonuri de tezaur, obligaţiuni guvernamentale şi alte titluri.

Valuta îndeplineşte funcţia de instrument de rezervă în măsura în care estestabilă, convertibilă şi utilizată în tranzacţiile internaţionale.

Cererea de valută de rezervă depinde de mărimea deficitelor balanţei de plăţi, deregimul de schimb al valutei, de alte obligaţii în valută, de impactul unor factori internişi externi şi de accesul pe pieţele valutare.

Page 76: Finante Internationale

Finanţe internaţionale76

Oferta de valută de rezervă este determinată de mărimea încasărilor dinexporturi, de situaţia balanţei de plăţi, de politica monetară şi bugetară a ţărilor emitenteşi de evoluţia tranzacţiilor pe pieţele valutare64.

b) Drepturile Speciale de TragereDrepturile Speciale de Tragere reprezintă active de rezervă emise de Fondul

Monetar Internaţional şi repartizate ţărilor membre în vederea procurării unor sume înmonedă convertibilă, a răscumpărării sumelor în monedă naţională deţinute de alte ţărimembre şi pentru achitarea dobânzilor şi comisioanelor către FMI.

c) Rezerva aurRezerva aur este formată din două părţi şi anume: stocul de consum curent şi

stocul permanent.Stocul de consum curent reflectă cantitatea de aur necesară în domeniul

cercetării ştiinţifice, medicină, industrie şi producţie de bijuterii. Stocul de consumcurent (Sco) se poate evalua pornind de la consumul din anul de bază în domeniulcercetării ştiinţifice (Cs), în medicină (Cm) şi în industrie (Ci) care se corectează cuanumiţi factori (K1, K2, K3) ce exercită influenţă de la un an la altul.

3i2m1sco KCKCKCS ⋅+⋅+⋅=

Stocul permanent de aur (Spa) sau intangibil reprezintă partea din rezerva de aurce se păstrează în tezaurul băncii centrale şi se utilizează în situaţii deosebite. Stoculpermanent de aur se cuantifică ţinând seama de influenţele unor factori deosebiţi cumsunt: consumul de grâu al ţării pe un an în caz de secetă (Cg), cerinţele pentru apărarenaţională (Ca), mărimea deficitului balanţei comerciale în cazul întreruperii relaţiilorcomerciale şi valutare cu unele ţări (Ce).

5,0CC)365NC(S eaegpa ⋅++⋅⋅=

După modificarea statutului FMI din anul 1978 aurul îndeplineşte funcţia demijloc de rezervă al băncilor centrale, iar în calitate de mijloc de plată se poate utiliza însituaţii deosebite în relaţiile economice internaţionale.

d) Disponibilităţile la Fondul Monetar InternaţionalÎn sfera rezervelor internaţionale se pot include şi sumele care rezultă din

depăşirea cotei de participare a unei ţări membre la FMI faţă de disponibilităţile înmonedă naţională.

e) Utilizarea rezervelor internaţionaleRezerva aur se păstrează în tezaurul băncii centrale sau la Banca Reglementelor

Internaţionale (depozitar extern). Disponibilităţile în Drepturi Speciale de Tragere sereflectă în conturile administrate de către Departamentul Drepturilor Speciale deTragere din cadrul FMI. Rezervele de valută sunt deţinute şi administrate de cătrebăncile centrale. O parte din rezervele de valută se păstrează în cont la banca centrală învederea echilibrării balanţei de plăţi, iar o altă parte se plasează în obligaţiuni şicertificate de depozit cu dobândă, uşor negociabile pentru a asigura lichiditatearezervelor.

8.3 Rezervele internaţionale ale RomânieiRezervele internaţionale ale României sunt alcătuite cumulativ sau selectiv din

următoarele componente65:• aurul deţinut în tezaur sau depozitat în străinătate;• active externe sub formă de bancnote şi monede metalice sau disponibil în conturi la

bănci sau la alte instituţii financiare în străinătate exprimate în acele monede şideţinute în acele ţări pe care le stabileşte Banca Naţională a României;

64 Vezi: Colètte Nême, Relations Monetaires Internationale, Hachette Superieure, Paris, 1994, p. 865 Vezi: Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României în M. Of., nr. 203/1998, art. 31

Page 77: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 77

• orice alte active de rezervă recunoscute pe plan internaţional inclusiv dreptul de aefectua cumpărări de la Fondul Monetar Internaţional în cadrul tranşei de rezervăprecum şi deţinerile de Drepturi Speciale de Tragere;

• cambii, cecuri, bilete la ordin, precum şi obligaţiuni şi alte valori mobiliarenegociabile sau nu, emise sau garantate de persoane juridice nerezidente clasificateîn primele categorii de către agenţiile de apreciere a riscurilor recunoscute pe planinternaţional, exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru BancaNaţională a României;

• bonuri de tezaur, obligaţiuni şi alte titluri de stat emise sau garantate de guvernestrăine sau de instituţii financiare interguvernamentale, negociabile, sau nu,exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile de către Banca Naţională aRomâniei.

În vederea administrării rezervelor internaţionale, Banca Naţională a Românieieste autorizată să efectueze următoarele operaţiuni66:• să cumpere, să vândă şi să facă alte tranzacţii cu lingouri şi monede de aur şi cu alte

metale preţioase;• să cumpere, să vândă şi să facă alte tranzacţii cu valute;• să cumpere, să vândă şi să facă alte tranzacţii cu bonuri de tezaur, obligaţiuni şi alte

titluri emise sau garantate de guverne străine sau de organizaţii financiareguvernamentale;

• să cumpere, să vândă şi să facă alte tranzacţii cu valori mobiliare emise saugarantate de către bănci centrale, instituţii financiare internaţionale, societăţibancare şi nebancare;

• să deschidă şi să menţină conturi la bănci centrale, autorităţi monetare, societăţibancare şi instituţii financiare internaţionale;

• să deschidă şi să menţine conturi, să efectueze operaţiuni de corespondent pentruinstituţiile financiare internaţionale, bănci centrale şi autorităţi monetare, societăţifinanciare şi bancare, organizaţii financiare interguvernamentale precum şi guvernestrăine şi agenţiile lor.

Pornind de la componentele de administraredin statut a rezervelor şi ţinândseama de riscurile specifice activelor externe, Banca Naţională a României are misiuneasă fundamenteze mărimea rezervelor internaţionale şi să monitorizeze utilizarea lor.

Menţinerea rezervelor internaţionale la un nivel corespunzător tranzacţiilorexterne ale statului, se urmăreşte de către Banca Naţională a României şi MinisterulFinanţelor.

În cazul în care rezervele internaţionale ale României se diminuează până la unnivel care ar periclita tranzacţiile internaţionale ale statului, Banca Naţională aRomâniei prezintă Parlamentului şi Guvernului un raport privind situaţia rezervelorinternaţionale, cauzele care au determinat o asemenea evoluţie, precum şi propuneri demăsuri în vederea preîntâmpinării reducerii sau refacerii rezervelor internaţionale.

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE

1. În ce constă sensul restrâns şi larg al lichidităţii internaţionale?2. Care sunt indicatorii de exprimare a lichidităţii internaţionale?3. Prin ce se delimitează rezervele internaţionale de alte sume în valută?4. Cum se definesc rezervele de valute şi ce se include în sfera lor?5. Din ce este formată rezerva aur?6. Care sunt componentele rezervelor internaţionale ale României?

66 Vezi Legea nr. 101/1998, art. 32

Page 78: Finante Internationale

Finanţe internaţionale78

CAPITOLUL 9.

CREDITUL INTERNAŢIONAL: TRĂSĂTURI, FORME, GARANŢII

9.1 Creditul internaţional, trăsături şi clasificareCreditul internaţional reprezintă un mecanism important de mobilizare a resur-

selor financiare necesare schimburilor internaţionale, cooperării şi dezvoltăriieconomice a ţărilor.

Extinderea schimburilor economice internaţionale, programele de dezvoltareeconomică şi progresul tehnic au determinat participarea însemnată a creditului înrelaţiile economice internaţionale.

După părţile la contractele de credit din relaţiile economice internaţionale sedeosebesc: creditele guvernamentale ce se negociază între state, creditele bancare ce secontractează cu băncile, creditele comerciale ce se manifestă între exportatori şiimportatori.

Dacă ţinem seama, de durata pentru care se acordă, creditele internaţionale segrupează în credite pe termen scurt (12-18 luni), credite pe termen mediu (5-7 ani) şicredite pe termen lung.

În funcţie de modul de acordare, creditele internaţionale se diferenţiază încredite furnizor ce se acordă de către exportator sub formă de livrări de mărfuricumpărătorului străin şi credite cumpărător. Până la încasarea contravalorii mărfurilorexportatorii pot contracta credite bancare sau sconta efecte comerciale la bănci. Creditulcumpărător reprezintă un credit bancar ce se acordă de o bancă locală importatoruluipentru a achita mărfurile exportatorului.

După obiectul creditat se deosebesc creditele pentru operaţii de export-import,de maşini, utilaje, echipamente, materii prime, combustibil, bunuri de consum.

Creditele internaţionale se acordă în funcţie de valoarea şi natura tranzacţieicomerciale, rentabilitate, bonitate, solvabilitate şi garanţii.

Termenul de creditare depinde de obiectul creditat, de raportul dintre cererea şioferta de pe piaţa creditului şi de alţi factori. Durata creditării ce cuprinde intervalul detimp din momentul acordării până la rambursare include o perioadă de graţie în cadrulcăreia nu se efectuează rambursări de sume.

Creditele internaţionale se pot acorda integral sau în tranşe, în funcţie deobiectul creditat, natura tranzacţiei şi alţi factori.

Dobânda la creditele internaţionale depinde de taxa scontului şi de conjuncturade pe piaţa creditului. Dobânda (D) se calculează în funcţie de mărimea creditului (C),de rata dobânzii (Rd) şi de perioada de rambursare (Pm):

100360PRCD md

⋅⋅⋅

=

Creditele internaţionale se pot rambursa în rate egale, în rate crescătoare saudescrescătoare pe baza acordului părţilor la contractul de credit.

9.2 Formele creditului internaţional

a) Creditele comerciale (creditele furnizor)Creditele de export denumite şi credite furnizor se caracterizează prin faptul că

exprimă un raport de credit între furnizor şi importator. În baza relaţiei de creditcomerciale, furnizorul acceptă ca importatorul să achite contravaloarea mărfurilor dupăo anumită perioadă de timp de la primirea lor. Durata acestei perioade se negociază de

Page 79: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 79

către cele două părţi în funcţie de valoarea mărfii şi poate fi cuprinsă între câteva luni şipână la un număr de ani.

Livrările de mărfuri pe credit îi permit exportatorului să cucerească şi sămenţină pieţe de desfacere pentru mărfurile sale şi îi asigură avantaje la platăimportatorului. Creditul furnizor presupune completarea capitalului circulant alexportatorului pe o perioadă de timp şi asumarea unor riscuri de natură comercială şinecomercială. În sfera riscurilor de natură comercială preluate de exportatorul pe creditse încadrează insolvabilitatea cumpărătorului, neachitarea la termen a mărfurilor decătre importator, refuzul nejustificat al cumpărătorului de a accepta plata produselorprimite. Riscurile necomerciale la care sunt supuşi exportatorii pe credit se referă lastarea de război, schimbarea regimului politic, expropierea, aplicarea unor restricţii latransferurile de sume în străinătate, anularea unor autorizaţii de export sau import dupăexpedierea mărfii de către furnizor, confiscarea, avarierea sau distrugerea mărfurilor.

b) Creditele de import- creditele cumpărătorCreditele de import sunt cunoscute sub denumirea de credite cumpărător ce se

acordă de o bancă importatorului, în cazul în care acesta nu dispune de resurse definanţare corespunzătoare importurilor. Exportatorul încasează contravaloareamărfurilor după livrarea lor şi prezentarea documentelor de expediţie. Mărfurileimportate se plătesc după primirea şi recepţionarea lor pe seama creditelor de import şinu mai presupun includerea unor elemente suplimentare în preţ. Pe seama creditelor deimport se acoperă până la 85% din valoarea tranzacţiei comerciale internaţionale, iarpartea cuprinsă între 5-15% se suportă de importator sub formă de avans acordatexportatorului sau plată după primirea mărfurilor.

Prin acordarea creditului de import, exportatorul nu mai este supus riscului,deoarece încasează contravaloarea mărfurilor după livrare şi depunerea documentelorde decontare. Creditele de import sunt cunoscute sub denumirea de credite financiare,datorită faptului că pe seama resurselor împrumutate de la bancă se achită contrava-loarea produselor importate.

Exporturile din ţările membre ale OCDE se creditează până la limita de 85% dinvaloarea lor, pe o durată care depinde de situaţia ţării importatorului şi cu dobânzi maireduse67.

c) Credite de prefinanţare, credite pe termen scurt şi credite pe termenmediu şi lung

Creditele internaţionale se mai diferenţiază în credite de prefinanţare, credite petermen scurt şi credite pe termen mediu şi lung. Pe seama creditelor de prefinanţare seachiziţionează bunuri, echipamente şi alte servicii necesare realizării producţiei pentruexport. Creditele de prefinanţare a exporturilor se acordă sub forma creditelor bancaredirecte, a avansurilor destinate firmelor care sunt solvabile, a creditelor în cont sub for-ma unui plafon şi a creditelor necesare fabricării şi pregătirii exporturilor de produse cuciclu lung de fabricaţie.

Creditele pe termen scurt îmbracă forma avansurilor acordate de bănciexportatorilor pe baza documentelor de export, a creditelor de mobilizare a creanţelorcomerciale pe termen, a creditelor destinate dezvoltării exporturilor.

În SUA importatorii pot beneficia de credite cu dobândă preferenţială de laEXIMBANK până la 30-35% din valoarea tranzacţiei iar diferenţa se poate obţine de labăncile comerciale68.

67 Vezi: Josette Peyrard, Gestion Financiere Internationale, Vuibert, Paris, 1995, p. 24368 Vezi Mariana Negruş, Finanţarea schimburilor internaţionale, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 102

Page 80: Finante Internationale

Finanţe internaţionale80

d) Creditul guvernamental de cooperare economică internaţionalăCreditul guvernamental de cooperare economică se acordă pe baza unei

înţelegeri între două state în vederea realizării unor acţiuni de cooperare economicăinternaţională pe termen lung. Creditul guvernamental se garantează de către guvernulţării importatoare şi se rambursează în produse acceptate de ţara creditoare.

Prin intermediul creditului guvernamental ţara debitoare beneficiază de sumenecesare dezvoltării economice, de licenţe, documentaţie tehnică şi alte facilităţi învederea dezvoltării producţiei interne. Creditul guvernamental îi permite ţării creditoaresă-şi utilizeze capacităţile de producţie, să sporească eficienţa şi să-şi extindădesfacerile de produse pe diverse pieţe.

Principalele documente ce reflectă relaţia de credit guvernamental sunt: acordulguvernamental de cooperare economică, convenţia de cooperare economică pe credit şiaranjamentul interbancar ce se încheie între băncile prevăzute în convenţia decooperare economică pe credit.

9.3 Garantarea şi asigurarea creditelor internaţionale

Datorită riscurilor ce se manifestă în relaţiile internaţionale se impune garantareaşi asigurarea creditelor de import şi export.

Garanţiile reprezintă măsuri care întăresc siguranţa creditelor de export şi importce se aplică, prin emiterea scrisorilor de garanţie bancară, avalizarea tratelor, înfiinţareade ipoteci şi gajuri. Garanţiile se solicită de creditor şi se suportă de către debitor.

Garanţiile se pot acorda de către statul din care provine exportatorul prininstituţii specializate sau prin instituţii mandatate cum sunt:

Compania Franceză de Asigurare a Creditelor de Export (CompagnieFrançaise d’Assurance pour le Credit a l’Exportation) COFACE reprezintă o socie-tate mixtă cu capital de stat şi particular din Franţa specializată în asigurarea creditelorde export şi garantarea operaţiunilor de comerţ exterior ale firmelor franceze.COFACE acţionează în numele statului în vederea asigurării riscurilor politice,naturale şi de transfer la toate tipurile de credite şi a riscurilor comerciale la creditele cudurată mai mare de trei ani.

Departamentul pentru Garantarea Creditelor de Export (Export CreditGuarantee Departament) din cadrul Ministerului Comerţului al Marii Britanii creat înanul 1949 garantează riscurile de neachitare a creditelor pentru export, riscurile dinexproprierea activelor investite în străinătate precum şi fluxurile de plăţi oficiale.

Societatea de asigurare Hermes din Germania (societate privată) ce funcţio-nează din anul 1949 acţionează în numele statului în prestarea serviciilor de asigurări lacreditele de export, la contractele de leasing şi împotriva riscului valutar.

Institutul Naţional de Asigurări (Instituto Nazionale delle Assigurazioni)din Italia reprezintă o instituţie publică care oferă servicii de asigurare a creditelor deexport, garantarea şi asigurarea tranzacţiilor comerciale ale companiilor private.

Oficiul Naţional de Garanţie (L’Office National du Ducroire) din Belgia esteo instituţie publică care are misiunea să acopere riscuri politice, riscuri provenite dincalamităţi naturale, riscuri monetare şi riscuri comerciale din operaţiuni de comerţexterior ale firmelor belgiene. Oficiul Naţional de Garanţie reasigură riscurilecomerciale preluate de societatea privată Compania Belgiană de Asigurare aCreditului (La Compagnie Belge d’Assurance de Credit).

Societatea Olandeză de Asigurare a Creditelor de Export acoperă riscurilecomerciale pe termen scurt ce se pot manifesta în tranzacţiile comerciale internaţionaleale firmelor olandeze.

Banca de Export-Import (EXIMBANK) din SUA funcţionează în calitate deagent al statului în vederea asigurării şi reasigurării riscurilor din tranzacţiile comerciale

Page 81: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 81

internaţionale, a garantării şi refinanţării creditelor pentru export acordate de băncileamericane. Banca de Export-Import (EXIMBANK) din SUA, colaborează cu AsociaţiaAsigurării Creditelor Externe (Foreign Credit Insurance Association) ce grupeazăsocietăţi de asigurări private în acoperirea riscurilor comerciale şi politice ce rezultă dincreditele pe termen scurt şi creditele pe termen mediu (5 ani).

Departamentul pentru Asigurări de Export din cadrul MinisteruluiComerţului Internaţional din Japonia răspunde de serviciile de asigurare a creditelor deexport ale firmelor japoneze.

Banca japoneză pentru export-import (Export-Import Bank of Japan)creditează exporturile firmelor japoneze pe seama fondurilor oferite de guvern şi dinîmprumuturi în valută.

Uniunea Internaţională a Societăţilor de Asigurare a Creditelor de Export(Uniunea de la Berna) reprezintă o asociaţie privată de drept elveţian creată în anul1934 de către Societatea franceză de asigurare şi încurajare a creditului, deDepartamentul Garantării Creditelor de Export din Anglia, de o societate de asigurăriitaliană şi o societate de asigurări spaniolă care acţionează în următoarele direcţii69:facilitează cooperarea instituţiilor şi a societăţilor membre în domeniul garantăriicreditelor de export; mijloceşte schimbul de informaţii asupra mecanismelor tehnice deasigurare a creditelor de export; urmăreşte armonizarea politicilor în domeniulasigurării creditelor de export şi a investiţiilor; elaborează principiile şi regulile deacordare şi urmărire a evoluţiei garanţiilor.

Comitetul Tehnic al Asigurării Creditelor din cadrul Uniunii Europenereuneşte reprezentanţii organismelor care acţionează în numele statului în gestionareagaranţiilor de export, propune soluţii şi urmăreşte politica de credit faţă de ţările în curs dedezvoltare.

Garanţiile statului oferite prin intermediul instituţiilor publice sau prin societăţiprivate se completează cu asigurarea creditelor comerciale de către exportator pentruriscurile comerciale la creditele pe termen scurt şi mijlociu care depăşesc o anumităvaloare prin intermediul unei societăţi de asigurare.

9.4 Organisme de acordare şi garantare a creditelor de export în RomâniaA. Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior a

fost creat în anul 1992 în vederea sprijinirii dezvoltării comerţului exterior şi apromovării exporturilor prin analiza şi aprobarea în numele şi contul statului aoperaţiilor de finanţare, a dobânzilor la creditele pentru export şi a condiţiilor garantăriicreditelor de export70.

Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior examineazăşi aprobă următoarele operaţiuni:• operaţiunile individuale de finanţare, garantare, asigurare şi reasigurare a creditelor

de export în numele şi în contul statului;• mecanisme de stimulare a activităţii de comerţ exterior cum sunt: credite, proceduri

speciale de refinanţare, bonificaţii, dobânzi, garanţii precum şi alte instrumentespecifice de promovare a exporturilor;

• bonificaţii de dobândă la creditele acordate de Banca de Export-Import pentruexporturi;

• limite maxime de expunere ale Băncii de Export-Import a României, în activitateade garantare, asigurare şi reasigurare a creditelor de comerţ exterior.

69 Vezi: Yves Simon, Techniques Financieres Internationales, Economica, Paris, 1993, p. 394 70 HGR nr. 293/1992 privind aprobarea atribuţiilor, competenţelor şi a modului de funcţionare a ComitetuluiInterministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior precum şi a convenţiilor cadru pentru derularea activităţii definanţare şi asigurare a creditelor de comerţ exterior, în M. Of. Nr. 139/1992 din 22 iunie 1992

Page 82: Finante Internationale

Finanţe internaţionale82

Finanţarea, garantarea, asigurarea şi reasigurarea creditelor în numele şi încontul statului se realizează până la limita de cel mult 85% din valoarea creditelor deimport-export şi pe termene diferite în funcţie de natura obiectelor creditate.

Riscurile de la contractele de export ce se acoperă prin operaţiunile de garantarecuprind:• riscurile politice reprezentate de întârzierile în transferul resurselor din ţara

cumpărătorului în perioade mai mari de 180 zile, ca urmare a unui moratoriugeneral privind datoria externă, de acţiuni ale guvernelor străine ce împiedicăîndeplinirea prevederilor contractuale, şi întârzieri în transferul resurselor valutare,război, război civil şi alte evenimente din afara României care împiedicăîndeplinirea contractelor de export, retragerea sau reînnoirea licenţei de export,aplicarea unor restricţii, pierderile rezultate din imposibilitatea de a instituiproceduri legale în ţara cumpărătorului;

• riscurile comerciale;• riscurile naturale reprezentate de catastrofe naturale în ţara cumpărătorului care

determină neîndeplinirea contractelor de export.

B. Banca de Export-Import a României (EXIMBANK SA)Banca de Export-Import a României (EXIMBANK) s-a înfiinţat în anul 1992 în

vederea susţinerii dezvoltării exporturilor româneşti prin operaţiunile realizate în numepropriu şi în calitate de agent al statului.

Banca de Export-Import a României, (EXIMBANK SA) este o instituţiespecializată prin care se derulează activităţi de susţinere a comerţului exterior cuajutorul instrumentelor financiar-bancare şi de asigurări specifice71.

a) Obiectivele generale ale EXIMBANK SA72

• finanţarea producţiei de bunuri şi servicii destinate exportului, precum şi aoperaţiunilor de comerţ exterior prin acordarea de credite în lei şi în valută dinsurse interne şi externe;

• garantarea creditelor în lei şi în valută pentru producţia de export, pentru exportulşi importul de bunuri şi servicii sau investiţii în obiective destinate producţiei debunuri şi servicii de export;

• efectuarea operaţiunilor de refinanţare a băncilor pentru finanţarea exportatorilorromâni;

• administrarea şi derularea de credite interne destinate sprijinirii producţiei debunuri şi servicii pentru export şi a exportului precum şi a operaţiunilor aprobatede Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior, în vedereasprijinirii investiţiilor, stimulării întreprinderilor mici şi mijlocii, restructurării şimodernizării societăţilor comerciale, dezvoltării infrastructurii şi a altor utilităţi deinteres public;

• efectuarea altor operaţiuni bancare;• asigurarea şi reasigurarea creditelor destinate realizării de bunuri şi servicii pentru

export;• efectuarea altor operaţiuni specifice de asigurare şi reasigurare de credite, garanţii

şi investiţii;• încheierea de acorduri şi convenţii necesare pentru propria activitate cu organizaţii

similare din ţară şi străinătate;

71 Vezi: Legea nr. 96/2000 privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Export- Import a României, EXIMBANK SA şiinstrumentele specifice de susţinere a comerţului exterior, în M. Of. P. I, nr. 250/ 2000, art. 1 72 Legea nr. 96/2000, art. 2

Page 83: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 83

• evaluarea în calitate de consultant financiar şi bancar a riscurilor comerciale şi deţară;

• acordarea asistenţei pentru expertizări tehnice şi efectuarea operaţiilor bancare depunere în aplicare a diferitelor proiecte de investiţii;

• colectarea, prelucrarea, stocarea şi furnizarea informaţiilor specifice de credit;• efectuarea unor operaţiuni de sprijinire a producţiei de bunuri şi servicii destinate

exportului şi comerţului exterior.b) Activitatea EXIMBANK SA în numele şi în contul statuluiEXIMBANK SA desfăşoară în limita competenţelor aprobate de Comitetul

Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior următoarele operaţiuni încontul sau cu garanţia statului73: emite garanţii de export; acordă bonificaţii de dobândă;realizează finanţări şi refinanţări; realizează asigurări şi reasigurări de credite şiinvestiţii;

În vederea sprijinirii exporturilor româneşti în numele şi în contul statuluiEXIMBANK SA formează următoarele fonduri74: fondul pentru garanţii de export;fondul pentru asigurarea şi reasigurarea creditelor de export pe termen scurt, mediu şilung, a garanţiilor de export şi a investiţiilor române în străinătate; fondul pentruacordarea bonificaţiilor de dobândă; fondul pentru asigurarea şi reasigurarea creditelorobţinute în vederea realizării de bunuri şi servicii destinate exportului.

Fondurile menţionate cu excepţia fondului pentru acordarea bonificaţiilor dedobândă se formează din: sumele alocate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 96/ 2000în scopul sprijinirii exporturilor şi disponibile; sumele prevăzute anual în bugetul de statcu această destinaţie; sumele prelevate în limita unei cote de 25% din creanţele externerecuperate de stat efectiv de la ţările debitoare; sumele nete care provin din primele deasigurare; sumele recuperate din asigurarea creditelor; sumele recuperate de la persoanajuridică garantată; dobânda încasată din fructificarea sumelor disponibile ale fondurilor;

Fondul pentru acordarea bonificaţiilor de dobândă se alimentează de la bugetulde stat pe baza sumelor alocate anual în funcţie de strategia Guvernului de sprijinire acomerţului exterior.

Fondurile destinate sprijinirii exporturilor româneşti cu excepţia fondului pentruacordarea bonificaţiilor de dobândă se pot angaja în limita maximă de expunere stabilităde Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior.

Fondul pentru garanţii de export se utilizează pentru plata garanţiilor de parti-cipare la licitaţii internaţionale, a garanţiilor de restituire a avansului şi a altor plăţiprogresive încasate de la beneficiarii externi în contul contractelor de export, agaranţiilor pentru buna executare a contractelor externe, a garanţiilor pentru restituireacontravalorii echipamentelor şi materialelor puse la dispoziţie contractual de beneficiarulextern şi a altor garanţii de export stabilite prin contracte externe.

Fondurile pentru asigurarea şi reasigurarea creditelor de export şi pentruasigurarea şi reasigurarea creditelor destinate realizării de bunuri şi servicii pentruexport acoperă angajamentele asumate pe riscul statului de EXIMBANK care se referăla asigurări şi reasigurări de credite pentru export pe termen scurt, mediu şi lung împo-triva riscurilor comerciale şi de ţară neasigurabile pe piaţa privată, asigurări de garanţiide export împotriva riscurilor de executare nejustificată precum şi de investiţiiromâneşti în străinătate împotriva riscurilor comerciale şi de ţară, alte operaţiuni deasigurare, coasigurare şi reasigurare de credite împotriva riscurilor de neplatăneasigurabile pe piaţa privată.

Fondul pentru acordarea bonificaţiilor de dobândă este destinat realizării deobiective complexe şi a producţiei cu ciclu lung de fabricaţie destinate exportului 73 Legea nr. 96/2000, art. 8 74 Legea nr. 96/2000, art. 9

Page 84: Finante Internationale

Finanţe internaţionale84

precum şi pentru alte exporturi, pentru plata trimestrială, semestrială sau anuală a unordobânzi efectiv plătite de societăţile comerciale la creditele în lei angajate de la bănciaferente producţiei de bunuri şi servicii destinate exportului potrivit proceduriloraprobate de Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior.

Fondurile pentru sprijinirea exporturilor româneşti se administrează de cătreEXIMBANK SA pentru care se percep comisioane aprobate de Comitetul Interminis-terial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior.

EXIMBANK SA examinează şi avizează, în vederea prezentării ComitetuluiInterministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior, solicitările de garanţii pentruimporturile de tehnologie, maşini şi utilaje destinate dezvoltării, modernizării,retehnologizării precum şi creării unor noi capacităţi de producţie şi servicii destinateexportului. Garanţia statului se emite de Ministerul Finanţelor şi se preia în evidenţă ladatoria publică.

EXIMBANK SA poate să asigure şi reasigure împotriva riscurilor comerciale şide ţară creditele de export pe termen scurt, mediu şi lung, investiţiile româneşti în străi-nătate, creditele obţinute în vederea realizării de bunuri şi servicii destinate exportului.Asigurarea creditelor de export pe termen scurt, mediu şi lung şi asigurarea investiţiilorse realizează în cadrul unor plafoane valorice stabilite de EXIMBANK SA pe ţări înfuncţie de politica Guvernului de sprijinire a exporturilor şi a investiţiilor.

EXIMBANK SA analizează şi avizează documentaţiile referitoare la exceptareade la plată anticipată sau de la garantarea plăţii taxelor vamale, a comisionului vamal şia taxei pe valoare adăugată pentru importurile de completare aferente exporturilorcomplexe sau producţiei de export cu ciclu lung de fabricaţie pe care le prezintă spresoluţionare Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior.

c) Activitatea EXIMBANK S.A. în nume şi cont propriu75

EXIMBANK S.A. efectuează operaţiuni de bancă în conformitate cu regle-mentările legislaţiei bancare, asigură şi reasigură credite de export pe termen scurt,mediu şi lung împotriva riscurilor comerciale şi de ţară, poate să realizeze alteoperaţiuni de asigurare şi reasigurare de credite pe baza normelor proprii aprobate deconsiliul de administraţie.

9.5 Forfaitingul şi factoringul

Forfetarea reprezintă o operaţiune de vânzare-cumpărare a unor creanţe (mate-rializate în titluri de credit) în cadrul căreia cumpărătorul (forfetor) renunţă la acţiuneaîn regres asupra creditorului anterior. Vânzătorul titlului de credit răspunde pentrulegalitatea creanţelor iar riscurile economice şi le asumă forfetorul.

Forfetarea constituie un produs bancar complex prin care o bancă finanţează petermen mediu, respectiv plăteşte în avans creanţe scadente în viitor obţinute dinexporturi fără drept de regres împotriva acestora.

Mecanismul de finanţare a exporturilor prin forfetare funcţionează astfel:• exportatorul tratează cu forfetorul în perioada negocierii contractului asupra

valorii şi valutei în care se exprimă contractul, valorii creditului ce urmează să sesconteze, condiţiile de plată, garanţiile, avalizarea, natura mărfii, termenul delivrare (1);

• forfetatorul stabileşte în funcţie de elementele prezentate de exportator niveluldiscontului şi comisionul de angajament (2);

• exportatorul livrează mărfurile conform contractului comercial către cumpărătorulstrăin (3);

75 Legea nr. 96/2000, art. 15, 16

Page 85: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 85

• exportatorul prezintă forfetatorului spre scontare cambii trase în cadrulcontractului şi încasează suma în documente mai puţin taxa scontului şicomisionul (4);

• importatorul achită cambiile la scadenţă către forfetor (5).Suma pe care o plăteşte vânzătorul forfetorului denumită costul forfetării

depinde de dobânzile de pe piaţa eurovalutelor, de perioada de la achitarea efectelor decomerţ şi până la scadenţă lor, de marja pentru acoperirea riscurilor pe care şi le asumăforfetorul şi de cheltuielile de natură administrativă.

Fig. 9.1 Mecanismul operaţiunii de forfaitingOperaţiunile de forfetare se realizează de către exportatorii care livrează mărfuri

pe credit din contractele comerciale internaţionale în vederea încasării contravaloriimărfurilor exportate înainte de scadenţă.

Suma ce se încasează pentru titluri de credit vândute unor instituţii financiar-bancare specializate în operaţiuni de forfetare depinde de durata creditului, de valuta încare se exprimă cambiile, de bonitatea debitorului şi de avalizarea sau garantareacambiei.

FactoringulOperaţiunea de factoring se caracterizează prin faptul că are la bază un contract

comercial prin care o parte denumită factor se angajează ca în schimbul unui comisionsă realizeze creanţele sub formă de facturi pe care exportatorul denumit aderent seobligă să i le transmită şi să accepte subrogarea factorului în toate drepturile asupradebitorilor (cumpărători de mărfuri).

Operaţiunea de factoring îi permite aderentului să încaseze facturile de la unsingur partener, îi garantează plăţile de către factor şi evită cheltuielile de contabilizareşi de urmărire a obligaţiilor clienţilor.

Mecanismul de finanţare prin factoring se derulează astfel:• exportatorul tratează cu factorul asupra operaţiei de factoring (1);• exportatorul livrează mărfurile cumpărătorului conform contractului

comercial şi notifică importatorului subrogarea factorului în drepturileaderentului pentru ca acesta să plătească către factor (notificarea se face pefactură comercială); (2)

• producătorul de mărfuri pentru export sau furnizorul de servicii în bazacontractului încheiat cu factorul îi remite facturile (3);

• factorul plăteşte aderentului mai puţin comisionul, fie imediat (deci înainte descadenţă) fie la data scadenţei, dacă s-a prevăzut în contract această clauză(4);

• importatorul achită contravaloarea mărfurilor primite către factor (5).

Page 86: Finante Internationale

Finanţe internaţionale86

Fig. 9.2 Mecanismul operaţiunii de factoringPrin intermediul operaţiunilor de factoring se accelerează finanţarea

exporturilor, se pot efectua unele servicii pentru aderenţi cum sunt selecţionareaclienţilor, aplicarea unei metode moderne de gestiune şi contabilitate şi realizarea unorstudii de piaţă.

FACTORING reprezintă un produs bancar complex destinat agenţiloreconomici care urmează să încaseze valută din exportul de mărfuri şi prestări deservicii.

Factoringul asigură finanţarea pe termen scurt fără solicitarea de garanţii reale,îmbunătăţirea lichidităţii societăţii comerciale, simplificarea decontărilor, reducereacosturilor tranzacţiilor, protecţia împotriva unor riscuri din relaţiile economiceinternaţionale, consultanţa în privinţa contractelor externe şi a evaluării partenerilor dinschimburile economice internaţionale.

9.6 Creditele în valută acordate de băncile comerciale din RomâniaBăncile din România pot acorda credite în valută persoanelor juridice rezidente

pentru importurile de materii prime, materiale, bunuri de consum, servicii, instalaţiicomplexe, maşini, utilaje, mijloace de transport.

Deciziile de creditare în valută presupun analiza bonităţii clientului, a surselorde rambursare a creditelor, a garanţiilor acoperitoare.

În vederea obţinerii creditelor în valută de către persoane juridice se solicităîndeplinirea următoarelor condiţii: să fie înscrise la Registrul Comerţului; să posedecapital social corespunzător pentru desfăşurarea activităţii; să prezinte garanţii materialepersonale şi morale precum şi documentaţii şi acte din care să rezulte că desfăşoarăactivitatea în condiţiile legii şi în conformitate cu statutul de funcţionare; săîndeplinească condiţiile de bonitate; să accepte clauzele negociate înscrise în convenţiilede credit cu privire la mărimea creditului, obiectul creditului, garanţii, termene derambursare, dobândă, comisioane; să desfăşoare operaţii care să asigure realizareasurselor de rambursare; să asigure confidenţialitatea operaţiunilor derulate cu banca dinpunct de vedere ale creditului, duratei, dobânzilor, garanţiilor.

În scopul acordării creditelor în valută, agenţii economici depun o documentaţieformată din următoarele elemente: cerere de credit, documentaţie de constituire legală asocietăţii, raportul explicativ la bilanţul contabil, extrasul de cont privind conturiledeschise la alte bănci, situaţia creditelor angajate de la alte bănci, planul de trezorerie lacreditele pe termen scurt, situaţia fluxului de numerar în lei şi în valută la creditele petermen mijlociu şi lung, proiectul contractului comercial pentru care se solicită credite,studiul de fezabilitate asupra investiţiei pentru modernizare, retehnologizare din care sărezulte efectul importului în cauză şi sursele de rambursare a creditului, situaţia

Page 87: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 87

contractelor de desfacere a produselor la intern şi extern, studiul de piaţă, garanţii realeşi personale.

a. Creditele pentru export se pot acorda de către bănci pe baza contractelorexterne pentru livrări de produse de export însoţite de modalităţi de plată asiguratorii.

b. Credite de factoring prin care firmele care efectuează exporturi pot negociacu băncile care sunt membre ale organizaţiilor de factoring pentru a prelua facturile şi aachita contravaloarea în mărime de până la 80% din suma de încasat. Prin creditul defactoring se asigură o finanţare în termen scurt, fără să se solicite garanţii, deoarecebanca îşi asumă obligaţiile de urmărire şi încasare a facturilor.

c. Liniile de credit sunt menite să completeze capitalul agenţilor economici carederulează operaţii de comerţ exterior prin intermediul cărora se efectuează trageri şirambursări pe durata de valabilitate, dacă soldul zilnic al angajamentelor nu depăşeştemărimea linei de credit aprobate.

d. Creditele în valută pe termen scurt se acordă pentru finanţarea activităţii deaprovizionare, producţie şi desfacere, import, export pe o perioadă de maximum 12luni.

e. Creditele în valută pe termen mediu şi lung sunt destinate să asiguremodernizarea şi dezvoltarea capacităţilor de producţie, retehnologizarea proceselor defabricaţie, achiziţionarea de maşini, utilaje, tehnică de calcul, instalaţii tehnologice şimijloace de transport.

f. Credite pentru activitatea leasing sunt acordate în vederea achiziţionării demaşini, utilaje, mijloace de transport şi a altor bunuri în vederea închirierii lor pe oanumită perioadă.

g. Credite de forfetare sunt operaţiunile prin care un client vinde bănciicreanţele în valută faţă de un cumpărător în vederea recuperării sumelor înainte descadenţă în schimbul unei taxe de forfetare.

h. Creditele în valută pentru investiţii se acordă de bănci pentru realizarea denoi obiective de investiţii sau capacităţi de producţie, extinderea, modernizarea şiretehnologizarea capacităţilor existente, procurarea de maşini, utilaje, mijloace de trans-port, asigurarea utilităţilor necesare funcţionării capacităţilor de producţie, cumpărareade alte active.

Creditul se acordă în funcţie de valoarea proiectelor de investiţii până la oanumită limită (60-75%). Perioada de creditare depinde de dimensiunea şicomplexitatea proiectului.

În vederea obţinerii creditelor pentru asemenea destinaţii se solicităurmătoarele documente: bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi; bugetul devenituri şi cheltuieli; fluxul de încasări şi plăţi pentru perioada de creditare; contractelesocietăţii comerciale; studiul de fezabilitate sau planul de afaceri; graficul de realizare ainvestiţiei; oferte pentru bunurile ce urmează a fi achiziţionate.

Garanţiile depind de natura creditului, specificul activităţii şi se pot constitui dinipotecă asupra bunurilor imobile proprietatea solicitantului, gaj asupra unor bunurimobile, scrisori de garanţie bancară, cesionarea drepturilor de încasări.

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE

1. Cum se clasifică creditele internaţionale după părţile care le perfecteză, dupătermene, după modul de acordare şi după obiect?

2. Prin ce se deosebesc creditele comerciale de export?3. Care sunt trăsăturile creditelor de import – credite cumpărător?4. Care sunt principalele instituţii de garantare a creditelor de export în ţările

dezvoltate?

Page 88: Finante Internationale

Finanţe internaţionale88

5. Ce atribuţiuni revin Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite deComerţ Exterior?

6. Ce riscuri la contractele de export se acoperă prin operaţiunile de garantare?7. Care sunt obiectivele generale ale EXIMBANK?8. Ce fonduri se formează de către EXIMBANK în vederea sprijinirii exporturilor?9. Prin ce se deosebeşte operaţiunea de FORFAITING?10. Prin ce se caracterizează FACTORING-ul?11. Care sunt principalele credite în valută acordate de băncile comerciale din

România?

Page 89: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 89

MODUL VI:

Modalităţi de plată internaţionale.

OBIECTIV:

Cunoaşterea principalelor mecanisme de plată din relaţiileeconomice internaţionale.

TIMP DE ASIMILARE: 6 ore

UNITAŢI DE STUDIU:

Capitolul 10. Modalităţi de plată internaţionale.

TERMENI : Plăţi internaţionale, acreditiv, bancă emitentă, bancaavizatoare, banca confirmatoare, incasso documentar, ordin de plată,SWIFT, MONEY GRAM, Western Union, Target, scrisoare de garanţiebancară.

Page 90: Finante Internationale

Finanţe internaţionale90

CAPITOLUL 10.

MODALITĂŢI DE PLATĂ INTERNAŢIONALE

10.1 Sfera şi gruparea plăţilor internaţionalePlăţile internaţionale cuprind operaţiunile de stingere a obligaţiilor din

contractele comerciale externe prin virarea sumelor corespunzătoare în valută înconturile deschise la bănci.

Plăţile internaţionale se grupează după natura actelor şi faptelor pe care le deser-vesc, în plăţi comerciale şi plăţi necomerciale. Plăţile comerciale reflectă operaţiunilede stingere a obligaţiilor băneşti internaţionale provenite din exporturi, importuri, dinacoperirea cheltuielilor de transport, recepţie, asigurare, transfer de tehnologii. În sferaplăţilor necomerciale se includ plăţile în valută privind reprezentanţele diplomatice,cheltuielile de deplasare în străinătate, plăţile privind dobânzile, cupoanele, anuităţile şidividendele.

Plăţile internaţionale se pot efectua fie, într-un cadru convenţional solemn avândla bază texte oficiale scrise şi opozabile ale părţilor semnatare, fie pe baza contractuluide vânzare cumpărare de mărfuri şi servicii.

Plăţile convenţionale se referă la lichidarea obligaţiilor în valută din acordurilecomerciale şi de plăţi încheiate la nivel guvernamental, semnate de reprezentanţii împu-terniciţi ai guvernelor respective, sau pe baza unor convenţii sau aranjamente semnatede ministrul comerţului exterior sau de alte organe centrale sau între băncile centrale.

Plăţile neconvenţionale cuprind raporturile de lichidare a obligaţiilor în valutădin contractele comerciale internaţionale.

Plăţile internaţionale se grupează după modul în care se realizează, în plăţiefective, plăţi ce se derulează după o anumită perioadă de timp de la livrarea mărfurilorşi plăţi şi prin compensaţie. Plăţile efective se deosebesc prin faptul că se realizeazădupă livrarea mărfurilor şi prestarea serviciilor prin transferul sumelor corespunzătoareîn valută. Plăţile ce se efectuează după trecerea unei anumite perioade de timp de lalivrarea mărfurilor sunt determinate de raportul de credit comercial dintre exportator şicumpărătorul străin. Plăţile prin compensaţie se individualizează prin faptul că nu mairealizează transfer bănesc.

Plăţile internaţionale se efectuează prin intermediul băncilor care păstrează şivirează sumele în valută corespunzătoare pentru stingerea obligaţiilor de plată dincontractele comerciale internaţionale. În vederea efectuării plăţilor internaţionale,băncile încheie convenţii de corespondent prin care stabilesc conturile deschisereciproc, mecanisme de realizare a plăţilor, modul de înregistrare a sumelor în conturi şicomisioanele ce se percep pentru serviciile de decontare. Operaţiunile interbancare serealizează prin intermediul conturilor deschise de fiecare bancă pentru corespondenţiidin străinătate care evidenţiază încasările şi plăţile în valută.

Plăţile internaţionale au un rol important în stimularea schimburilor comercialeşi în promovarea acţiunilor de cooperare internaţională. Din această cauză se impunealegerea modalităţilor şi instrumentelor de plată şi utilizarea lor pentru a asigura încasa-rea contravalorii mărfurilor într-un timp mai scurt şi ţinând seama de comisioane,garanţii şi de alte elemente. Participanţii la negocierile din tranzacţiile internaţionaleevaluează influenţa pe care o exercită modalităţile şi instrumentele de plată.

Page 91: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 91

În conformitate cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite asupra contractelorde vânzare internaţională de mărfuri, părţile la contract au unele obligaţii în efectuareaplăţilor.76

a) Obligaţiile vânzătoruluiVânzătorul se obligă în condiţiile prevăzute de contract şi de convenţie să

predea mărfurile, să transfere proprietatea acestora şi dacă este cazul să remitădocumentele referitoare la marfă.

În cazul în care vânzătorul este ţinut să remită documentele care se referă lamărfuri, el trebuie să exercite această obligaţie la momentul, în locul şi în forma prevă-zută în contract. În situaţia remiterii anticipate vânzătorul păstrează până la momentulprevăzut pentru remitere dreptul de a remedia orice defect de conformitate a docu-mentelor, cu condiţia ca exerciţiul acestui drept să nu cauzeze cumpărătorului niciinconveniente, nici cheltuieli nerezonabile.

Vânzătorul trebuie să predea mărfuri a căror cantitate, calitate şi tip corespundcu cele prevăzute în contract şi al cărui ambalaj sau condiţionare corespund celuiprevăzut în contract.

Vânzătorul este răspunzător, în conformitate cu contractul, de orice lipsă deconformitate care există în momentul transmiterii riscurilor către cumpărător chiar dacăaceastă lipsă nu apare decât ulterior.

b) Obligaţiile cumpărătoruluiCumpărătorul se obligă să plătească preţul şi să preia mărfurile predate în

condiţiile prevăzute în contract. Obligaţia cumpărătorului de a plăti preţul include şiangajamentul de a lua toate măsurile şi de a îndeplini formalităţile care să permită platapreţului conform prevederilor din contract şi din alte reglementări.

În cazul în care cumpărătorul nu este ţinut să plătească într-un alt moment deter-minat, obligaţia de plată curge din momentul în care conform contractului, vânzătorul îipune la dispoziţie, mărfurile sau documentele.

În principiu, vânzătorul suportă orice sporire a cheltuielilor accesorii plăţii carerezultă din schimbarea domiciliului său după încheierea contractului.

În cazul în care contractul implică transportul mărfurilor, vânzătorul poate faceexpedierea sub condiţia ca acestea sau documentele lor reprezentative să nu fie remisecumpărătorului decât contra plăţii preţului.

Cumpărătorul nu este ţinut de plata preţului înainte de a fi avut posibilitatea săexamineze mărfurile în afară de cazul în care modalităţile de predare sau de plată pecare le-au convenit părţile nu-i lasă această posibilitate.

Vânzătorul poate acorda cumpărătorului un termen suplimentar de duratărezonabilă pentru îndeplinirea obligaţiilor sale.

Cumpărătorul trebuie să plătească preţul la data stabilită prin contract sau carerezultă din contract, fără a fi necesară o cerere sau o altă formalitate din parteavânzătorului.

Dacă o parte nu plăteşte preţul, sau orice altă sumă cealaltă parte are dreptul ladobânzi asupra acestei sume fără a prejudicia asupra daunelor interese pe care ar fiîndreptăţită să le ceară. Daunele interese pentru contravenţia săvârşită de o parte lacontract pot fi reprezentate de pierderea suferită şi câştigul nerealizat de cealaltă partedin cauza neîndeplinirii unei obligaţii.

Dacă vânzătorul este ţinut să restituie preţul el trebuie să plătească dobânziasupra valorii preţului, calculate din ziua plăţii.

76 Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri şi Legea nr.24/06.03.1991pentru aderarea României la Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri înM. Of.nr. 54/19.03.91

Page 92: Finante Internationale

Finanţe internaţionale92

Cumpărătorul poate datora vânzătorului echivalentul oricărui profit care l-a trasdin mărfuri sau dintr-o parte a acestora, dacă trebuie să restituie integral sau în partemărfurile, sau, când este în imposibilitate să restituie mărfurile integral ori parţial, sau,să le restituie integral sau parţial într-o stare sensibil identică celei în care le-a primit şicând totuşi a declarat contractul rezolvit şi a cerut vânzătorului predarea mărfii deînlocuire.

Termenul de prescripţie arată condiţiile în care drepturile şi acţiunile reciproceale unui cumpărător şi ale unui vânzător născute dintr-un contract de vânzareinternaţională de bunuri mobile corporale sau o convenţie referitoare la o contravenţiela acest contract, rezilierea ori nulitatea sa, nu mai pot fi exercitate ca urmare a expirăriiunui interval de timp77.

Termenul de prescripţie în materie de vânzare internaţională este de 4 ani şicurge de la data la care acţiunea poate fi executată.

Termenul de prescripţie poate înceta să curgă, dacă creditorul îndeplineşte oriceact care este considerat introductiv al unei proceduri judiciare împotriva debitorului sau,dacă părţile au convenit să supună diferendul lor arbitrajului. Termenul de prescripţiepoate fi prelungit când creditorul obţine acest lucru sau dacă debitorul îşi recunoaşte înscris obligaţia de plată.

Modalităţile de plată cuprind mecanismele şi tehnicile bancare prin intermediulcărora importatorii virează sumele în valută corespunzătoare mărfurilor primite sauserviciilor prestate către exportatori.

10.2 Acreditivul documentar

10.2.1 Definirea şi funcţiile acreditivului documentarAcreditivul documentar reflectă un angajament scris prin care o bancă se obligă

să efectueze plata în favoarea unui terţ, sau la ordinul acestuia, să plătească, să acceptesau negocieze efecte de comerţ pe baza documentelor care dovedesc expediereamărfurilor conform contractului comercial internaţional. Mecanismul de derulare aplăţilor prin acreditivul documentar este reglementat prin broşura „Reguli şi uzanţe uni-forme cu privire la acreditivele documentare" elaborată de Camera de Comerţ Interna-ţional din Paris şi difuzată sub numele de Publicaţia nr. 500.

Participanţii la decontarea prin acreditiv documentar sunt:• ordonatorul, respectiv importatorul care cere unei bănci să se angajeze în efectuarea

plăţii;• banca emitentă reprezentată de o bancă comercială care se angajează faţă de

importator să plătească în anumite condiţii exportatorului contravaloarea mărfurilorlivrate conform contractului;

• beneficiarul acreditivului respectiv societatea comercială ce livrează mărfurile laexport;

• banca confirmatoare care adaugă angajamentul propriu la cel al băncii emitente cuprivire la plata mărfurilor din contractul comercial internaţional;

• banca avizatoare ce se angajează să anunţe exportatorul asupra deschiderii unuiacreditiv documentar;

• banca negociatoare poate fi o altă bancă decât cea emitentă ce este autorizată săprimească documentele privind mărfurile livrate de la exportator şi să le achite;

• banca trasă este acea banca asupra căreia au fost trase cambii pe care le va achita lascadenţă.

77 Convenţia asupra prescripţiei în materie de vânzare internaţională de mărfuri încheiată la 14 iunie 1974 la NewYork şi Protocolul de modificare a convenţiei încheiat la Viena la 11 aprilie 1980 în M.Of. p. I nr. 46/20.03.1992 art. 2

Page 93: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 93

Acreditivul documentar exprimă un angajament ferm al băncilor la efectuareaplăţilor independent de contractul comercial internaţional. Independenţa acestui meca-nism de plată rezultă din faptul că obligaţiile băncilor participante la decontarea princredit documentar provin din clauzele înscrise în acreditiv şi nu din tranzacţiacomercială.

Denumirea acestei modalităţi de plată se explică prin faptul că banca este acre-ditată de către client să efectueze plata pe baza documentelor care dovedesc livrareamărfurilor conform contractului internaţional. Denumirea de acreditiv documentar semai justifică prin faptul că băncile pot acorda credite participanţilor la schimburileinternaţionale care au prevăzut acest mecanism de plată în contracte.

Acreditivul documentar sau scrisoarea de credit stand-by reprezintă dupăRegulile şi uzanţele uniforme ale Camerei de Comerţ Internaţional din Paris „oriceangajament, oricum ar fi denumit sau descris prin care o bancă (banca emitentă),acţionând la cererea şi după instrucţiunile unui client (ordonatorul) sau în nume propriuca să efectueze o plată către sau la ordinul unei terţe părţi (beneficiarul), sau să accepte şisă plătească efecte de comerţ trase de către beneficiar, sau autorizează o altă bancă săefectueze plata, sau să accepte şi să plătească asemenea efecte, sau autorizează o altăbancă să negocieze contra documentelor stipulate cu condiţia ca termenii şi condiţiileacreditivului să fie respectate. Esenţa unei scrisori de credit constă în promisiunea uneibănci emitente de a plăti în schimbul unor documente specifice.78

Din definirea acreditivului documentar rezultă următoarele trăsături79:• acreditivul documentar reprezintă o tranzacţie separată de vânzări sau alte

contracte pe care se bazează;• băncile nu sunt în nici un fel implicate sau obligate la contracte, chiar dacă în

acreditiv se includ referiri la contracte;• angajamentul unei bănci să plătească, să accepte, să plătească trate, să negocieze

documente şi/sau să îndeplinească orice obligaţii prin acreditiv nu poate fisubiectul unei reclamaţii sau invocări a ordonatorului rezultând din relaţiile salecu Banca emitentă sau cu beneficiarul;

• beneficiarul nu se poate prevala de relaţiile contractuale existente intre bănci sauîntre ordonator şi banca emitentă;

În operaţiile de acreditiv, părţile interesate iau în considerare documentele şi numărfurile, serviciile sau alte prestaţii la care se referă documentele. Aceasta necesită cainstrucţiunile pentru emiterea acreditivului, acreditivul sau instrucţiunile de modificaresă fie complete şi precise.

Prima funcţie a acreditivului documentar constă în a asigura derularea schim-burilor economice internaţionale, prin garantarea plăţii de către importatori. Acreditivuldocumentar reprezintă un mecanism de siguranţă deoarece îi garantează exportatoruluiîncasarea contravalorii mărfurilor livrate, iar importatorului îi oferă certitudineaefectuării plăţii pe măsura îndeplinirii prevederilor din contractul comercialinternaţional.

A doua funcţie a acreditivului documentar constă în facilitatea oferită exportato-rului de a primi un credit de la banca locală pe baza unui acreditiv irevocabil deschis penumele său, care îi permite cumpărarea sau pregătirea mărfurilor destinate exportului.Plata efectivă în favoarea beneficiarului se efectuează pe măsură ce documenteleprevăzute în acreditiv se depun la ghişeele băncii plătitoare.

În principiu, acreditivul documentar se acoperă în momentul deschiderii prinrezervarea sumei într-un cont bancar la banca emitentă.

78 David Eiteman, ş.a., Multinational Business Finance, Addison-Wesley Publishing Company, 1995, p. 445 79 Reguli şi uzanţe uniforme cu privire la acreditivele documentare, art. 3

Page 94: Finante Internationale

Finanţe internaţionale94

10.2.2 Clauzele acreditivului documentarAcreditivul documentar cuprinde următoarele clauze: denumirea şi adresa

băncii emitente din străinătate care deschide acreditivul sau la ordinul căreia sedeschide acreditivul; denumirea şi adresa băncii care confirmă sau deschide acreditivulla ordinul unei bănci; numărul de ordine al acreditivului; numele şi adresaimportatorului; numele şi adresa exportatorului; condiţiile pe baza cărora beneficiarulacreditivului poate primi un credit documentar; suma în valută care reprezintă obiectulacreditivului; termenele intermediare şi finale de valabilitate a acreditivului; descriereamărfii pentru care se deschide acreditivul şi preţul în valută al mărfurilor; enumerareadocumentelor de expediţie care se vor prezenta de către exportator după livrareamărfurilor sau prestarea serviciilor.

Criteriul esenţial pe care se bazează acreditivul documentar stabileşte că docu-mentele prezentate de exportator trebuie să fie întocmite în strictă concordanţă cuprevederile din contract şi din documentul de deschidere a acreditivului.

Potrivit prevederilor din „Regulile şi uzanţele uniforme” instrucţiunile pentruemiterea unui acreditiv, acreditivul, instrucţiunile de modificare şi modificarea trebuiesă fie complete şi precise. În vederea evitării confuziei şi a neînţelegerii băncile auobligaţia să acţioneze în următoarele direcţii: să descurajeze încercările de a includedetalii excesive in acreditiv sau la modificarea acestuia; să descurajeze încercarea de ada instrucţiuni de emitere, avizare sau confirmare a unui acreditiv anterior, dacă el a fostsubiectul unor modificări acceptate sau neacceptate; instrucţiunile pentru emiterea unuiacreditiv, acreditivul precum şi instrucţiunile de modificare să specifice in mod clardocumentele contra cărora se face plata, acceptarea sau negocierea.

10.2.3 Forma şi notificarea acreditivelora) Acreditive revocabile sau irevocabileDin punct de vedere al caracterului pe care îl pot avea, acreditivele sunt revo-

cabile şi irevocabile. Acreditivul trebuie să indice clar dacă este revocabil. În cazul incare lipsesc menţiunile în această direcţie acreditivul este considerat irevocabil.

Obligaţiile băncii avizatoareAcreditivul poate fi avizat unui beneficiar printr-o altă bancă, denumită banca

avizatoare, care nu îşi asumă nici un angajament, dar dacă alege avizarea are obligaţiasă manifeste o grijă rezonabilă pentru verificarea autenticităţii aparente a acreditivului.În cazul în care banca avizatoare nu poate să stabilească autenticitatea aparentă a acredi-tivului trebuie să informeze banca de la care s-au primit instrucţiunile, sau pe beneficiarcă nu este în măsură să stabilească autenticitatea acreditivului.

Acreditivul revocabil poate fi modificat sau anulat de către banca emitentă înorice moment şi fără o notificare prealabilă a beneficiarului.

Banca emitentă este obligată să ramburseze o altă bancă, la care un acreditivrevocabil a fost făcut utilizabil pentru plata la vedere/acceptare sau negociere pentruorice plată, acceptare sau negociere făcute de banca respectivă înainte de primireaavizului de modificare sau anulare, precum si să ramburseze o altă bancă la care unacreditiv revocabil a fost făcut utilizabil prin plată diferată, dacă banca înainte de aprimi avizarea modificării sau anularea, a acceptat documente care apar a fi înconformitate cu termenii şi condiţiile acreditivului.

Acreditivul irevocabil reprezintă un angajament ferm al băncii emitente dacădocumentele stipulate sunt prezentate băncii desemnate sau băncii emitente, termenii şicondiţiile acreditivului sunt respectate astfel:• dacă acreditivul prevede plata la vedere să plătească la vedere;• dacă acreditivul prevede plata diferată să plătească la scadenţa determinată;• dacă acreditivul prevede acceptarea de către banca emitentă, să accepte tratele trase

de beneficiari asupra băncii emitente şi să le plătească la scadenţă, sau dacă

Page 95: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 95

menţionează acceptarea de către o altă bancă trasă, să accepte şi să plătească lascadenţă tratele trase de beneficiar asupra băncii emitente în cazul în care bancatrasă nu acceptă toate tratele asupra sa, sau să plătească trate acceptate, dar neplătitede o astfel de bancă trase la scadenţă;

• dacă acreditivul prevede negocierea, să plătească fără drept de recurs împotrivatrăgătorilor şi deţinătorilor de bună credinţă tratele trase de beneficiar şidocumentele prezentate în cadrul acreditivului.

Confirmarea unui acreditiv irevocabil de către o altă bancă pe baza autorizăriisau cererii băncii emitente reprezintă un angajament ferm al băncii confirmatoare, carese adaugă celui al băncii emitente cu condiţia ca documentele stipulate să fie prezentatebăncii confirmatoare, termenii şi condiţiile acreditivului să fie îndeplinite:• plata la vedere, dacă acreditivul menţionează această condiţie;• să plătească la scadenţa determinată în cazul în care acreditivul prevede plata diferată;• să accepte trate trase de beneficiar asupra băncii confirmatoare şi să le plătească la

scadenţă sau o altă bancă trasă să accepte şi să plătească la scadenţă trate trase debeneficiar asupra băncii confirmatoare în cazul în care banca trasă desemnată înacreditiv nu acceptă trate trase asupra sa, sau să plătească trate acceptate dar neplătite;

• să negocieze fără drept de recurs împotriva trăgătorilor şi/sau deţinătorilor de bunăcredinţă trate trase de beneficiar şi/sau documente prezentate.

În cazul în care o altă bancă este autorizată sau solicitată de banca emitentă să-şiadauge confirmarea la acreditiv, dar aceasta nu este dispusă să se angajeze are obligaţiasă informeze banca emitentă.

Din această trăsătură fundamentală a acreditivului irevocabil rezultă următoarelerăspunderi:• banca emitentă este în mod irevocabil obligată de modificarea efectuată din

momentul emiterii modificării;• banca confirmatoare îşi poate extinde confirmarea şi asupra unei modificări şi va fi

obligată irevocabil din momentul avizării modificării;• banca confirmatoare poate să aleagă să avizeze modificarea beneficiarului, fără să-şi

extindă confirmarea dar trebuie să anunţe banca emitentă;• termenii unui acreditiv original rămân valabili pentru beneficiar până când acesta

comunică acceptarea modificării băncii care l-a avizat. Beneficiarul trebuie săînştiinţeze despre acceptarea sau refuzul modificării. Dacă beneficiarul omite săînştiinţeze asupra modificării, prezentarea documentelor către banca desemnată saubanca emitentă se consideră ca fiind notificarea acceptării de către beneficiar;

• acceptarea parţială a modificărilor în unul şi acelaşi aviz de modificare nu estepermisă şi nu produce efecte.

• Acreditivele trebuie să indice dacă sunt utilizabile prin plată la vedere, platădiferată, prin acceptare sau prin negociere.

• Dacă acreditivul nu stipulează că este utilizabil numai la banca emitentă, în celelaltecazuri, trebuie să nominalizeze banca care este autorizată să plătească, să-şi asumeun angajament pentru plată diferată, să accepte trate sau să negocieze documente.Documentele se prezintă la banca emitentă, la banca confirmatoare sau la o bancădesemnată. Negocierea înseamnă achitarea valorii tratelor şi/sau documentelor decătre banca autorizată să negocieze;

• În afara cazului în care banca desemnată este banca confirmatoare, desemnarea decătre banca emitentă nu constituie nici un angajament al băncii desemnate săplătească, să-şi asume angajamentul că va plăti la termen, să accepte trate sau sănegocieze. Cu excepţia acordului expres al băncii desemnate, primirea sauexaminarea şi/sau trimiterea documentelor de către banca desemnată nu obligă în

Page 96: Finante Internationale

Finanţe internaţionale96

nici un fel această bancă să plătească, să se angajeze la plăţi diferate, să accepte tratesau să negocieze;

• Desemnarea altei bănci, ori, autorizarea unei bănci de a negocia sau prin selectareasau autorizarea altei bănci de a-şi adăuga confirmarea, banca emitentă autorizeazăbanca să plătească, să accepte trate sau să negocieze contra documente şi seangajează să ramburseze acea bancă.

b) Alte forme ale acreditivului documentarDupă domiciliere, acreditivul se grupează in acreditiv domiciliat în ţara importa-

torului, acreditiv domiciliat în ţara exportatorului şi acreditiv domiciliat într-o terţă ţară.Domicilierea unui acreditiv constă în stabilirea locului de plată, respectiv indicarea ţării,a localităţii şi a băncii la al cărui sediu se va efectua plata sumei prevăzute in acreditivsau se vor achita cambiile care se referă la mărfuri livrate la export.

Acreditivul domiciliat în ţara importatorului se caracterizează prin faptul căbeneficiarul (exportatorul) încasează suma cuvenită pentru mărfurile livrate, după cebanca importatorului a primit de la banca exportatorului documentele menţionate inacreditiv, a efectuat verificarea lor şi a constatat că sunt îndeplinite prevederilecontractuale. Datorită faptului că documentele privind mărfurile livrate şi serviciileprestate se achită la o bancă din tara importatorului, exportatorii încasează sumelecuvenite cu o anumită întârziere.

Acreditivele domiciliate în ţara exportatorului se deosebesc prin faptul căvaloarea mărfurilor livrate se achită în momentul prezentării şi verificării documentelorde expediţie la banca locală. Prin această variantă exportatorul încasează contravaloareamărfurilor livrate sau a serviciilor prestate imediat după depunerea documentelor deexport şi verificarea lor de către banca locală. Această variantă este cunoscută subnumele de acreditiv la vedere.

Acreditivele domiciliate într-o terţă ţară se acceptă în cazul în care din anumitecauze se evită domicilierea în ţara părţilor. Beneficiarul este avizat de deschidereaacreditivului de o bancă locală, însă suma care face obiectul acreditivului se plăteşte deo bancă dintr-o ţară terţă. Banca din ţara exportatorului poate să plătească documenteleprimite în contul acreditivului în cazul în care banca din ţara terţă unde este deschisacreditivul este agreată, iar acreditivul se va lichida între băncile respective.

Acreditivul utilizabil total sau parţial depinde de livrarea mărfurilor la exportcare se poate efectua fie integral, fie parţial. În funcţie de mărfurile livrate acreditivul sepoate utiliza în totalitate sau parţial.

Acreditivul pentru livrări eşalonate presupune indicarea expresă a livrării întimp a mărfii, respectiv a cantităţilor şi a termenelor de livrare. În acreditiv semenţionează valoarea totală a mărfurilor care se livrează conform contractului, iarfiecare tranşă se tratează de către bancă ca o operaţie distinctă. Această variantă aacreditivului se deosebeşte de acreditivul utilizabil total sau parţial prin faptul că sestabilesc sume şi termene la care se efectuează livrările şi decontările.

Din punctul de vedere al gradului de mobilizare a resurselor valutare ale ordona-torului, precum şi în funcţie de exigenţele impuse exportatorului cu privire la livrareamărfurilor se deosebesc acreditivele revolving.

Acreditivul „revolving” cu clauză de rotativitate se deschide pentru o anumităvaloare care se majorează la fiecare utilizare astfel încât totalul sumelor plătite să nudepăşească plafonul acreditivului. Acreditivele „revolving” cu clauză de majorareautomată se caracterizează prin faptul că atunci când documentele depuse în vedereadecontării ating o valoare stabilită acreditivul se majorează automat.

O altă variantă a acreditivului în practica internaţională o constituie acreditivulcu „clauză roşie” (red clause), pe baza căreia banca ce avizează acreditivul în favoareaexportatorului este autorizată să-i avanseze o parte din valoarea livrării la export pentru

Page 97: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 97

ca exportatorul să achite mărfurile achiziţionate de la producători. Pentru a exista oanumită certitudine în folosirea avansului beneficiarului i se poate cere o scrisoare deangajament prin care să se oblige să utilizeze avansul primit numai pentruachiziţionarea mărfurilor care reprezintă obiectul acreditivului.

Acreditivul folosit pentru operaţiuni comerciale complexe cunoscut subdenumirea de acreditive „back to back” sau credit ajutător reprezintă un acreditiv deimport deschis pe baza unui acreditiv de export. Această variantă a acreditivului sepoate utiliza în cazul în care exportatorul nu produce mărfurile din contract şi dinaceastă cauză dă ordin unei bănci să deschidă un alt acreditiv în favoarea unui altexportator pe baza acreditivului deschis în favoarea sa.

10.2.4 Mecanismul efectuării plăţilor internaţionale prin acreditivdocumentar

Această modalitate de plată presupune ca importatorul să dea ordin băncii salesă ţină la dispoziţie şi să plătească exportatorului contravaloarea mărfurilor livrate pebaza documentelor de expediţie.

Principalele momente ale efectuării plăţilor prin acest mecanism se plată sunt:• părţile stabilesc în contractul comercial internaţional să se efectueze plata prin

acreditiv documentar (1);• importatorul ordonă unei bănci locale să deschidă un acreditiv în favoarea

exportatorului (2);• banca importatorului deschide acreditivul pe seama disponibilului din cont sau din

creditul acordat de o bancă la nivelul sumei necesare pentru achitarea la termen aacreditivului şi comunică băncii avizatoare deschiderea acreditivului (3);

Fig. 10.1 Mecanismul de efectuare a plăţilor prin acreditiv documentar

• banca avizatoare anunţă exportatorul asupra deschiderii acreditivului prin predareatextului integral. Exportatorul verifică concordanţa clauzelor din documentul dedeschidere a acreditivului cu cele din contractul comercial internaţional (4);

• exportatorul livrează mărfurile cumpărătorului străin în conformitate cu prevederilecontractului comercial internaţional (5);

Page 98: Finante Internationale

Finanţe internaţionale98

• exportatorul prezintă documentele de expediere a mărfurilor conform contractuluiunei bănci locale care verifică sub aspect numeric şi al fondului documentele şi înmăsura în care corespund clauzelor acreditivului achită contravaloarea lor (dacăacreditivul este domiciliat în ţara exportatorului) (6);

• banca exportatorului remite băncii importatorului documentele care au stat la bazaplăţii, debitează contul acesteia cu suma prevăzută în acreditiv sau cere să fiecreditată în cont cu valuta care a fost plătită (7);

• banca importatorului prezintă documentele privind mărfurile livrate, solicită plataacestora la nivelul sumei deschise în acreditiv şi creditează contul bănciiimportatorului (8).

Mecanismul acreditivului documentar scoate în evidenţă principiul potrivitcăruia băncile tratează pe bază de documente privind mărfurile livrate. Pornind de laacest principiu băncile răspund pentru verificarea documentelor, pentru erorile produsedin neatenţie sau incompetenţă, precum şi pentru întârzierile produse din neglijenţă sauorganizare. Ţinând seama de acest principiu băncile nu răspund dacă marfa nucorespunde clauzelor contractuale sau dacă într-un document s-a produs un fals.

10.2.5 Obligaţii şi responsabilităţi ale băncilor la acreditive

a) Criterii pentru examinarea documentelor de către bănci• Băncile trebuie să examineze documentele prevăzute în acreditiv cu o grijă

rezonabilă pentru a stabili dacă sunt sau nu sunt în conformitate cu termenii şicondiţiile acreditivului. Conformitatea documentelor prezentate cu termenii şicondiţiile acreditivului se determină în funcţie de standardele practicii bancareinternaţionale. Documentele care nu au fost prevăzute în acreditiv nu se examineazăde către bănci se restituie celui care le prezintă sau se remit fără responsabilitate;

• Banca emitentă, banca ce confirmă sau o bancă desemnată să execute în numele lorsunt chemate să acţioneze într-un timp rezonabil care nu va depăşi 7 zile bancaredupă ziua primirii documentelor, pentru a examina documentele şi pentru a stabilidacă acceptă sau refuză documentele şi a informa partea de la care a primitdocumentele;

• Dacă acreditivul conţine condiţii fără să menţioneze documentele care vor fiprezentate, băncile vor considera condiţiile ca nemenţionate şi le vor ignora.

b) Documentele cu discrepanţe şi notificarea discrepanţelorDacă banca emitentă autorizează o altă bancă să plătească, să-şi asume un

angajament de plată diferată, să accepte trate sau să negocieze documente care par a fiîn conformitate cu termenii şi condiţiile acreditivului, banca emitentă şi banca ceconfirmă au o serie de obligaţii:• să ramburseze banca desemnată care a plătit sau care şi-a asumat obligaţia de plată

amânată sau a acceptat cambii sau a negociat;• să accepte documentele;• în momentul primirii documentelor, banca emitentă sau banca confirmatoare sau o

altă bancă desemnată să acţioneze în numele lor decid, numai pe baza documentelor,dacă prezintă sau nu aparenţa de a fi în conformitate cu termenii şi condiţiileacreditivului, băncile putând refuza acceptarea documentelor care nu apar a fi înconcordanţă cu termenii şi condiţiile acreditivului;

• în cazul în care banca emitentă stabileşte că documentele prezintă aparenţe de a nufi conforme cu termenii şi condiţiile acreditivului poate decide din proprie iniţiativăsă contacteze ordonatorul pentru a renunţa la discrepanţe, dar nu se extindeperioada;

Page 99: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 99

• dacă banca emitentă sau banca ce confirmă sau o bancă desemnată acţionând înnumele lor decide să refuze documentele, trebuie să notifice printr-un mijloc detelecomunicare sau prin alte mijloace de comunicare rapide dar nu mai târziu desfârşitul celei de-a 7-a zi bancară după data de primire a documentelor. Notificareade refuz se trimite băncii de la care s-au primit documentele sau beneficiarului, dacăa expediat direct documentele şi trebuie să menţioneze discrepanţele pe baza căroras-au refuzat documentele şi dacă ţine documentele la dispoziţia prezentatorului saule returnează. Banca emitentă şi/sau banca ce confirmă sunt îndreptăţite să cearăbăncii remitente restituirea cu dobândă a oricărui ramburs care a fost făcut de bancă;

• în cazul în care banca emitentă şi/sau banca ce confirmă omit să acţioneze înconformitate cu prevederile din „Regulile şi uzanţele uniforme” şi/sau omit să ţinădocumentele la dispoziţia prestatorului sau le restituie, banca emitentă sau cea careconfirmă nu pot invoca faptul că documentele nu sunt conforme cu termenii şicondiţiile acreditivului;

• dacă banca remitentă atrage atenţia băncii emitente şi/sau băncii care confirmăasupra unor discrepanţe în documentele existente sau avizează banca că a plătit, căşi-a asumat un angajament de plată diferată, că a acceptat trate sau a negociat subrezervă sau contra unei scrisori de garanţie referitoare la discrepanţe, banca emitentăşi/sau banca ce confirmă nu sunt scutite de nici una din obligaţiile care le revin dinregulile uniforme.

c) Lipsa de răspundere privind autenticitatea documentelorÎn conformitate cu prevederile din „Regulile şi uzanţele uniforme”, băncile nu

îşi asumă nici o obligaţie sau responsabilitate pentru forma, suficienţa, exactitatea,autenticitatea, falsificarea sau efectul legal al oricăror documente sau pentru condiţiilegenerale sau particulare stipulate în documente. În acelaşi timp, băncile nu îşi asumăobligaţii sau responsabilităţi pentru descrierea, cantitatea, greutatea, calitatea, stareaambalajului, livrarea, valoarea sau existenţa mărfurilor reprezentate de orice documentesau pentru buna credinţă sau actele şi omisiunile, solvabilitatea, îndeplinirea obligaţiilorsau reputaţia exportatorilor, transportatorilor, tranzitarilor, destinatarilor, asigurătorilormărfurilor sau a oricărei alte persoane.

d) Lipsa de răspundere privind transmiterea mesajelorBăncile nu îşi asumă nici o obligaţie sau responsabilitate pentru consecinţele

apărute din întârzierea şi/sau pierderea pe parcurs a oricăror mesaje, scrisori saudocumente sau pentru întârzierea, mutilarea sau alte erori ce pot apărea în transmitereatelecomunicaţiilor. De asemenea, băncile nu îşi asumă nici o responsabilitate pentruerorile în traducerea şi/sau interpretarea termenilor tehnici şi îşi rezervă dreptul de atransmite termenii acreditivului fără să-i traducă.

e) Forţa majorăBăncile nu îşi asumă nici o obligaţie sau responsabilitate pentru consecinţe

rezultate din întreruperea activităţii lor produse de forţă majoră, revolte, tulburăricivile, insurecţii, războaie sau orice cauze în afara contractului sau cele provocate degreve. În acelaşi spirit după reluarea activităţii, în afară de cazul în care sunt în modexpres autorizate, băncile nu vor plăti, nu îşi vor asuma nici un angajament de platădiferată, nu vor accepta trate şi nu vor negocia în cadrul acreditivelor care au expirat înperioada întreruperii activităţii.

f) Lipsa de răspundere privind acţiunile unei părţi instructateÎn spiritul menţiunilor din „Regulile şi uzanţele uniforme”, băncile care

utilizează serviciile unei alte bănci sau ale altor bănci în scopul de a da cursinstrucţiunilor ordonatorului o fac pe contul şi pe riscul ordonatorului. Băncile nu îşi

Page 100: Finante Internationale

Finanţe internaţionale100

asumă nici o obligaţie sau răspundere, dacă instrucţiunile pe care le transmit nu suntîndeplinite, chiar dacă au avut iniţiativa în alegerea băncii.

Partea care instructează o altă parte să presteze servicii este răspunzătoare pentruorice taxe, comisioane, costuri sau cheltuieli făcute de partea instructată în legătură cuinstrucţiunile. Dacă acreditivul precizează că unele speţe sunt în sarcina altei părţi decâtpartea care instructează şi speţele nu pot fi colectate, partea care instructează rămâneresponsabilă de plata lor.

Ordonatorul este obligat şi dator să indemnizeze băncile pentru toate obligaţiileşi responsabilităţile impuse de legile şi uzanţele din ţările străine.

10.2.6 Documentele pe baza cărora se efectuează plăţile prin acreditiv

Documentele pentru plata, acceptarea sau negocierea acreditivului se stabilesc înmomentul deschiderii de către părţile contractului comercial internaţional. Documentelede decontare se grupează astfel: factura externă, documente de încărcare şi expediere,documente de asigurare, documente de recepţie calitativă şi alte documente.Documentele de transport pot fi reprezentate de: conosamentul maritim/oceanic,scrisoarea de transport ne-negociabilă, conosamentul charter-party, documentul detransport multimodal, recipise de curier şi poştale, documente de transport emise detranzitari, documente de transport aerian, documente de transport rutier, feroviar sau pecale fluvială, pe punte (on deck greutatea şi numărul declarate), documente de transportcurate, documente de transport cu menţiunea „navlu” plătibil/plătit în avans.

Dacă nu sunt alte prevederi în acreditiv, facturile comerciale trebuie sărăspundă următoarelor exigenţe: să prezinte aparenţa de a fi emise de beneficiaruldesemnat în acreditiv; să fie întocmite pe numele ordonatorului; descrierea mărfii dinfactura comercială să corespundă cu descrierea mărfii din acreditiv.

10.2.7 Acreditivul transferabil

Acreditivul transferabil se deosebeşte prin faptul că beneficiarul (primulbeneficiar) poate cere băncii autorizate să plătească, să-şi asume un angajament de platădiferată, să accepte trate sau negocieze, să facă acreditivul utilizabil în totalitate sauparţial către unul sau mai mulţi beneficiari.

Acreditivul poate fi transferat dacă cuprinde în mod expres denumirea de„transferabil” dată de către banca emitentă. După prevederile din „Regulile şi uzanţeleuniforme cu privire la acreditivele documentare” termenii de „divizibil”, „fracţionabil”,„cesionabil” şi „transmisibil” nu fac un acreditiv tranferabil. Banca transferatoare nueste obligată să efectueze un asemenea transfer decât în măsura în care banca respectivăa consimţit în mod expres.

În principiu un acreditiv poate fi transferat o singură dată dacă nu sunt prevedericontrare în acreditiv. În spiritul acestei reguli, acreditivul nu poate fi transferat lacererea celui de-al doilea beneficiar către un al treilea beneficiar.

După prevederile „Regulilor şi uzanţelor uniforme”, fracţiuni ale unui acreditivtransferabil care să nu depăşească în total valoarea acreditivului, pot fi transferateseparat cu condiţia ca expedierile (tragerile parţiale) să nu fie interzise, iar totalitateaunor astfel de transferuri să fie considerată ca fiind un singur transfer al acreditivului.

Acreditivul poate fi transferat conform termenilor şi condiţiilor specificate înacreditivul original cu excepţia următoarelor elemente: valoarea acreditivului; preţunitar prevăzut în acreditiv; data de valabilitate; data limită de prezentare adocumentelor; perioada de expediere.

Page 101: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 101

10.3 Incasso documentar

10.3.1 Definirea incassoului şi părţile implicate

Incassoul documentar reprezintă un mecanism de plată internaţională prin careexportatorul transmite băncii sale documentele care dovedesc expedierea mărfurilorconform contractului comercial internaţional, banca respectivă remite spre încasaredocumentele unei bănci din străinătate, care se angajează să le prezinte importatorului şisă solicite achitarea contravalorii mărfurilor sau serviciilor prestate.

Mecanismul de plată prin incasso se poate utiliza în cazul în care exportatorulare încredere în bonitatea şi corectitudinea importatorului, sau dacă există anumiteinterdicţii în legislaţia ţării importatorului sau sunt unele uzanţe pe anumite pieţe.

Incassoul presupune manipularea documentelor de către bănci potrivit instruc-ţiunilor primite în vederea acceptării plăţii sau eliberarea documentelor contra plăţiişi/sau contra acceptării sau eliberarea de documente în alte condiţii. Expresia dedocumente desemnează atât documentele financiare (cambii, bilete de ordin, cecuri,chitanţe de plată) cât şi documente comerciale respectiv facturi şi documente detransport.

Regulile şi uzanţele bancare care reglementează acest mecanism de plată au fostelaborate în anul 1956, revizuite în anii 1967, 1978 şi 1995 de către Camera de ComerţInternaţional din Paris, fiind denumite „Reguli uniforme privind incassourile”difuzate sub denumirea de „Publicaţia 522”.

Funcţia incassoului documentar constă în mijlocirea încasării contravaloriimărfurilor livrate şi a serviciilor prestate de către exportator de la partenerul extern.Exportatorul are încredere în importatorul său, respectiv în faptul că acesta va achitapreţul mărfii pe măsură ce va fi avizat de o bancă locală.

Incassoul documentar nu îi garantează exportatorului încasarea contravaloriimărfurilor livrate, deoarece se bazează pe încrederea în solvabilitatea, seriozitatea şibonitatea debitorului, respectiv importatorului. Deşi în unele cazuri exportatorul poatesă ceară importatorului să-i prezinte în prealabil o scrisoare de garanţie prin care să-igaranteze achitarea incassoului, nu se poate asigura lichidarea financiară rapidă a tran-zacţiei dacă cumpărătorul nu plăteşte la termenul stabilit.

Părţile implicate în efectuarea plăţilor prin incasso documentar sunturmătoarele80:• ordonatorul (emitentul) sau trăgătorul care încredinţează ordinul de încasare a

documentelor unei bănci;• banca remitentă este acea bancă căreia ordonatorul îi adresează ordinul de încasare;• banca ce asigură încasarea sumelor, respectiv care primeşte documentele de la banca

remitentă şi încasează contravaloarea lor;• banca prezentatoare care are misiunea să prezinte documentele în conformitate cu

ordinul de încasare;• importatorul (trasul) căruia i se prezintă documentele privind mărfurile importate care

trebuie plătite în conformitate cu ordinul de încasare.

10.3.2 Mecanismul plăţii prin incasso documentarPrincipalele momente ale efectuării plăţilor prin incasso documentar sunt:

• exportatorul şi importatorul încheie un contract comercial internaţional în careprevăd plata prin incasso documentar (1);

• exportatorul livrează mărfurile conform contractului comercial internaţional (2);

80 Reguli uniforme privind incassourile, Publicaţia 522, art. 3

Page 102: Finante Internationale

Finanţe internaţionale102

• exportatorul prezintă documentele privind mărfurile livrate la export bănciiremitente (3);

• banca remitentă transmite documentele privind mărfurile livrate la export spreîncasare unei bănci corespondente din ţara importatorului (4);

• banca corespondentă prezintă documentele privind mărfurile livrate importatoruluişi solicită plata sau acordurile de debitare (5);

• importatorul, după primirea mărfurilor şi verificarea documentelor de expediţie sepronunţă asupra efectuării plăţii sau asupra debitării contului său (6);

• banca corespondentă comunică băncii remitente încasarea contravaloriidocumentelor de export, efectuează creditarea sau transferul sumei corespunzătoareîn valută (7);

• banca remitentă îl avizează pe exportator asupra încasării contravalorii mărfurilorlivrate la export (8).

Fig. 10.2 Mecanismul plăţii prin incasso documentarPlata prin incasso documentar este domiciliată în ţara importatorului şi din

această cauză contravaloarea mărfurilor livrate la export se încasează într-o perioadă detimp mai mare. Iniţiativa efectuării plăţilor prin incasso documentar revineexportatorului care prezintă băncii sale documentele de expediţie a mărfurilor.

Operaţiunile de incasso se pot grupa în funcţie de documentele prezentate înincasso simplu şi incasso documentar. Incassoul simplu constă în încasarea de către obancă a unei cambii la ordinul unui client. Creditorul trage o trată asupra debitorului şi oremite băncii spre încasare. Pe această cale se evită plata efectivă şi se creează un titlude credit care poate să circule prin negociere pe piaţă.

Incassoul documentar presupune ca pe măsură ce exportatorul livrează mărfurileîn străinătate şi prezintă băncii locale documentele de expediţie, banca respectivă remitebăncii corespondente din străinătate documentele însoţite de o scrisoare. Pe bazadocumentelor primite banca corespondentă din străinătate încasează de la importatorsuma corespunzătoare mărfurilor livrate sau a serviciilor prestate şi creditează contulbăncii exportatorului.

Incassoul documentar reprezintă o modalitate de plată simplă care nu presupuneo răspundere din partea băncilor şi comision mai redus. Prin această modalitate de plată,debitorul nu îşi imobilizează resursele în valută şi dispune de ele până în momentulplăţii. În cazul în care exportatorul are nevoie de suma în valută care face obiectulincassoului înainte de termenul de plată poate să tragă o trată, să o sconteze la bancă şisă încaseze valoarea corespunzătoare mărfurilor livrate, mai puţin dobânda pentruperioada de la data scontării până la scadenţă.

Page 103: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 103

În cazul utilizării acestei modalităţi de plată, lichidarea financiară a tranzacţieieste greoaie datorită parcursului bancar mai îndelungat. Această modalitate de plată nuîi garantează exportatorului încasarea contravalorii mărfurilor livrate la extern, băncilenu se angajează să acorde avansuri sau credite pe baza operaţiunilor de incasso şisolicită garanţii sub forma tratelor sau documentelor de transport în formă negociabilă.

10.3.3 Forma şi structura incassourilor

Documentele care se trimit la încasare în străinătate sunt însoţite de un ordin deîncasare care menţionează faptul că incassoul se supune „Regulilor uniforme privindincassourile” şi conţine instrucţiuni complete şi precise.

Ordinul de încasare cuprinde următoarele informaţii: denumirea, adresa, codulSWIFT, numărul de telex, telefon, fax a băncii de la care s-a primit ordinul deîncasare; denumirea, adresa şi telefon, telex, fax ale ordonatorului; denumire, adresă,numere telefon, telex, fax ale trasului; banca ce prezintă documentele, denumirea şiadresa; suma care urmează să fie încasată şi valuta în care se exprimă; lista dedocumente care se prezintă şi numărul de exemplare din fiecare document; termenii şicondiţiile în care se obţine plata şi/sau acceptarea; modul de încasare a spezelorbancare; dobânda, perioada de calcul şi baza de calcul; metoda de plată şi formaavizului de plată; instrucţiuni în caz de neplată, neacceptare sau neîndeplinire a unorprevederi; adresa completă a trasului sau domiciliul la care trebuie făcută prezentarea.

Ordinul de încasare trebuie să menţioneze perioada exactă de timp în care poateacţiona trasul. După „Regulile uniforme privind incassourile” nu se admit expresii ca:„primul”, „prompt”, „imediat” şi dacă se folosesc băncile nu le iau în considerare.

În vederea executării instrucţiunilor ordonatorului, banca remitentă va utiliza cabancă însărcinată cu încasarea, banca desemnată de ordonator sau dacă nu suntasemenea menţiuni, va utiliza orice bancă la alegere în ţara în care are loc plata sauacceptarea sau în tara în care se îndeplinesc anumite condiţii.

Documentele şi ordinul de încasare pot fi trimise direct de către banca remitentăla banca însărcinată cu încasarea sau prin intermediul altei bănci.

Dacă banca remitentă nu nominează o bancă prezentatoare, banca însărcinată cuîncasarea (colectarea) poate să utilizeze o bancă aleasă de ea.

În cazul documentelor plătibile la vedere, banca prezentatoare trebuie să furni-zeze pentru plată documentele. La documentele plătibile la un anumit termen de lavedere, banca prezentatoare le supune acceptării, iar pentru plată se prezintă docu-mentele până la data scadenţei.

Documentele comerciale se eliberează contra acceptare (D/A) sau contra plată(D/P). Incassoul care conţine o trată plătibilă la o dată ulterioară presupune ca ordinulde încasare să precizeze dacă documentele comerciale vor fi eliberate contra acceptare(D/A) sau contra plată (D/P). Dacă nu sunt alte menţiuni, documentele se elibereazănumai contra plată, iar banca însărcinată cu încasarea nu va fi răspunzătoare pentru nicio consecinţă decurgând din orice întârziere în eliberarea documentelor.

În cazul în care banca remitentă stabileşte ca banca însărcinată cu încasarea săîntocmească documentele care nu au fost anexate la incasso, va furniza forma şi modulde redactare a documentelor. Banca însărcinată cu încasarea nu este obligată saurăspunzătoare pentru forma şi modul de redactare a documentelor.

Plata incassouluiConform prevederilor din „Regulile uniforme privind incassourile” plata poate

fi fără întârziere, în monedă locală, în valută şi parţială.Plata fără întârziere presupune ca sumele încasate (mai puţin spezele şi

comisioanele) să fie puse fără întârziere la dispoziţia părţii (băncii) de la care s-a primitordinul de încasare în spiritul termenilor şi condiţiilor din ordinul de încasare.

Page 104: Finante Internationale

Finanţe internaţionale104

În cazul documentelor plătite în moneda ţării unde se face plata, banca prezen-tatoare trebuie să elibereze documentele trasului numai contra plată în monedă locală,dacă moneda este imediat disponibilizată.

Dacă documentele se plătesc într-o valută, banca prezentatoare trebuie să elibe-reze documentele trasului contra plata în valută specificată şi dacă poate fi imediat remisă.

Plăţile parţiale la incassourile simple pot fi acceptate dacă şi în măsura în caresunt autorizate de către legislaţia de la locul de plată. Documentele financiare se elibe-rează trasului numai după ce a fost primită plata lor integrală. La incasourile documen-tare, plăţile parţiale se prevăd în mod expres în ordinul de încasare. Banca prezentatoareva elibera documentele trasului numai după ce s-a primit integral plata. Banca prezenta-toare nu este responsabilă pentru nici o consecinţă privind remiterea documentelor.

Dobânzi, comisioane şi cheltuieliOrdinul de încasare trebuie să menţioneze rata dobânzii, perioada pentru care se

percepe dobânda şi baza de calcul.

10.4 Ordinul de platăOrdinul de plată reprezintă o dispoziţie dată de titularul unui cont băncii sale

comerciale să plătească o sumă în valută unei persoane fizice sau juridice. Părţile caresunt implicate în efectuarea părţii prin ordin sunt: debitorul – ordonator, banca comer-cială la care îşi are deschis contul debitorul, banca corespondentă care plăteşte sumaînscrisă în ordin şi beneficiarul sumei.

Mecanismul de efectuare al plăţilor prin ordin de plată condiţionat cuprindeurmătoarele momente:• ordonatorul respectiv debitorul cere băncii la care are contul să plătească o sumă în

valută unei persoane fizice sau juridice (1);• ordonatorul comunică beneficiarului ordinul de plată (2);• banca ordonatorului debitează contul ordonatorului cu suma în valută înscrisă în

ordinul de plată (3);• banca ordonatorului dispune transferul sumei sau creditează contul băncii

corespondente (4);• beneficiarul sumei remite băncii sale documentele cerute prin ordinul de plată (5);• banca beneficiarului înregistrează suma în valută în contul beneficiarului (6);

Fig. 10.3 Mecanismul plăţilor internaţionale prin ordin de platădocumentar

• banca beneficiarului remite documentele primite de la beneficiar bănciiordonatorului (7);

• beneficiarul confirmă ordonatorului încasarea sumei în valută din ordinul de plată(8).

Page 105: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 105

În cazul decontării unei sume prin ordin de plată simplu nu se mai solicităprezentarea şi/sau remiterea unui document.

Ordinul de plată poate fi necondiţionat (simplu) dacă nu conţine explicaţii cuprivire la scopul părţii şi condiţionat (documentar) în cazul în care se solicităprezentarea unui document comercial sau de altă natură.

Ordinul de plată se caracterizează prin faptul că iniţiativa în efectuarea plăţiirevine debitorului, nu presupune un angajament bancar faţă de debitor şi poate firevocabil până în momentul în care se virează suma beneficiarului. Caracterul revocabilal ordinului de plată este o expresie a voinţei ordonatorului şi nu este însoţit de unangajament bancar privind virarea sumei către beneficiar.

În principiu, ordinul de plată se poate utiliza pentru plăţile internaţionale, încazul în care între creditor şi debitor există creanţa certă formată înainte de momentul încare se dă dispoziţia de plată sau obligaţie de plată a debitorului. De asemenea, ordinulde plată se mai foloseşte dacă raporturile comerciale între creditor şi debitor se bazeazăpe încrederea şi pe respectarea obligaţiilor reciproce.

Prin intermediul ordinului de plată se decontează cheltuielile de transport, navlu,comisioane, contrastalii, bonificaţii, taxe vamale, asistenţă tehnică, rate la importurilede maşini şi utilaje primite pe credit comercial şi avansurile din contractele comercialeinternaţionale.

10.5 Decontările internaţionale prin SWIFT şi MONEY GRAMa) SWIFT reprezintă o societate comercială creată în anul 1973 de către bănci

americane, canadiene şi europene în vederea accelerării plăţilor internaţionale prinprelucrarea informaţiilor cu ajutorul sistemelor informatice.

SWIFT (Society for Worldwide Interbanck Financial Telecommunications)cuprinde o reţea de teletransmisie a informaţiilor cu privire la plăţile internaţionale for-mată din centre care comunică între ele. Băncile participante centralizează informaţiilecu privire la obligaţiile de plată şi sumele de încasat în valută şi le transmit centrelorinternaţionale ce le dirijează spre destinatari.

Fig. 10.4 Dirijarea mesajului de plată prin intermediul SWIFTMesajul privind plăţile internaţionale prin SWIFT parcurge următoarele faze:

Page 106: Finante Internationale

Finanţe internaţionale106

• într-o primă fază mesajul este înregistrat pe un terminal de un operator care îl plaseazăîntr-un fişier de aşteptare;

• în a doua etapă mesajul privind plăţile este verificat de un controlor şi este introdusîntr-un fişier de plecare;

• calculatorul aflat la banca emiţătoare verifică mesajul şi îl transmite centrului decomutare de la nivel internaţional;

• mesajele de la centrul de comutare se transmit destinatarilor.Decontările internaţionale prin SWIFT prezintă următoarele avantaje:

• contribuie la reducerea intervalului de decontare;• mijloacele de prelucrare a informaţiilor sunt echipate cu programe de detectare şi

corectare a erorilor;• mesajele schimbate între acumulatori de la nivel naţional şi centrele de prelucrare

sunt înregistrate pe calculator;• decontările internaţionale prin SWIFT implică cheltuieli mai reduse.

b) Serviciul MONEY GRAM reprezintă o modalitate rapidă şi sigură de atrimite şi primi bani în oricare ţară prin reţeaua proprie de agenţi.

Suma maximă pentru un transfer este de 10.000 dolari SUA, iar transferurileplătite cash peste 10.000 dolari SUA trimise sau primite în/ din SUA se raportează cătreInternal Revenue Service în conformitate cu prevederile reglementărilor de realizare atranzacţiilor străine din anul 1970 (Currency and Foreign Transactions ReportingAct of 1970).

Reţeaua MONEY GRAM cuprinde peste 22.000 de puncte expediere-primiredin 100 de ţări de pe 5 continente. Serviciul MONEY GRAM este disponibil la bănci,case de schimb valutar, agenţii de turism, oficii poştale, agenţii THOMAS COOCK şiAMERICAN EXPRESS şi în unele ţări în supermarket, aeroport şi autogară.

TARGET (Transfer Expres Automat Trans European de Compensare Globală)reprezintă un sistem prevăzut de tratatul de la Maastricht prin care se realizează transfe-rul resurselor în EURO între conturile de la băncile centrale. TARGET este formatdintr-o reţea de comunicaţii şi un ansamblu de proceduri comune care asigură efectuareaplăţilor. În vederea realizării plăţilor prin TARGET sunt implicaţi agenţi de reglementaredin diferite ţări.

Sistemul Western Union derulat prin reţeaua Eurogiro asigură transferul rapid alsumelor de bani în orice parte a lumii în care operează agenţi proprii.

10.6 Scrisoarea de garanţie bancară

Uzanţele uniforme privind garanţiile comerciale cuprind reguli şi principii ce seaplică oricărei garanţii, cauţiuni sau angajament similar, indiferent de denumire saudescriere, dacă se menţionează că se supune „Regulilor uniforme privind garanţiile departicipare, de bună executare şi de restituire”, elaborate de Camera de ComerţInternaţional din Paris (Publicaţia 523)81.

Părţile implicate în garanţiile internaţionale sunt:• beneficiarul, respectiv partea care emite o cerere de ofertă sau organizează o licitaţie

şi doreşte să primească o sumă de bani compensatorie în cazul în care ofertantul nuîşi respectă obligaţiile rezultând din oferta sau dacă ofertantul nu îşi onorează ofertaîn termen;

• ordonatorul sau partea care oferă sau care câştigă licitaţia nu vrea să fie obligată sădepună o sumă de bani cu titlu de garanţie pentru buna îndeplinire a obligaţiilor;

81 Reguli uniforme privind garanţiile de participare, de bună executare şi de restituire, Publicaţia 523

Page 107: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 107

• garantul reprezentat de o bancă, companie de asigurări sau de altă parte care să-şionoreze angajamentul în termenii garanţiei fără a fi amestecat în disputa dintrebeneficiari şi ordonatori.

Fig. 10.5a) Garanţia de participare exprimă un angajament asumat de o bancă, o societate

de asigurare sau de o altă persoană la cererea unui ofertant (ordonatorul garanţiei) sau aunei bănci, societate de asigurare sau unei alte persoane autorizate luată în favoarea uneipărţi care a solicitat oferta, prin care garantul se obligă ca în cazul în care ordonatorulnu îşi îndeplineşte obligaţiile ce decurg din ofertă să plătească sume în limitele stabilitecătre beneficiar.

b) Garanţia de bună executare reprezintă un angajament al unei bănci, societăţide asigurare sau al altei persoane (garantul) la cererea unui furnizor de mărfuri sauservicii sau a oricărui întreprinzător (ordonatorul) sau la instrucţiunile unei bănci,societate de asigurare sau a unei alte persoane autorizate de către ordonator luat înfavoarea unui cumpărător sau antreprenor prin care garantul se obligă ca în cazul în careordonatorul nu execută corespunzător contractul încheiat (între ordonator şi beneficiar)să plătească beneficiarului o sumă în limitele stabilite sau dacă garanţia prevede laalegerea garantului să asigure executarea contractului.

c) Garanţia de restituire exprimă angajamentul unei bănci, societate de asiguraresau al altei persoane, la cererea unui furnizor de mărfuri şi servicii sau a oricărui între-prinzător sau la instrucţiunile unei bănci, societate de asigurare luată în favoarea lui,prin care garantul se obligă ca în cazul în care ordonatorul nu restituie conformcontractului încheiat între ordonator şi beneficiar sumele avansate sau plătite, săefectueze plata sumelor în limitele stabilite.

Garanţiile trebuie să stipuleze: ordonatorul, beneficiarul, garantul, contractul înbaza căruia a fost necesară garanţia, suma maximă de plată şi moneda, data limită,condiţiile de efectuare a plăţii.

Scrisoarea de garanţie bancară constituie un înscris prin care o bancă garantă seangajează în mod irevocabil, ca în cazul în care o anumită persoană fizică sau juridicădenumită debitor principal nu va plăti la un termen suma stabilită în scrisoare, să achiteo sumă corespunzătoare beneficiarului.

Garanţia se acordă de o bancă sub forma unei scrisori ce cuprinde următoarelemenţiuni: denumirea şi adresa băncii garante, numele şi adresa persoanei garantate,numele şi adresa beneficiarului garanţiei, obiectul garanţiei, valoarea garanţiei expri-mată într-o sumă determinată, termenul de plată al sumei, durata de valabilitate şiclauzele speciale.

Scrisoarea de garanţie bancară reprezintă un instrument elaborat pe bazacontractului comercial internaţional şi din această cauză condiţia de emitere şi clauzeletrebuie să fie în concordanţă cu prevederile din contractul internaţional.

Page 108: Finante Internationale

Finanţe internaţionale108

Garanţia bancară simplă se manifestă atunci când beneficiarul poate săurmărească debitorul principal în cazul în care acesta nu achită suma datorată sau nurespectă altă obligaţie conform contractului, banca se angajează să plătească suma dinscrisoare beneficiarului.

Garanţia bancară solidară reprezintă o formă a garanţiei prin care beneficiarulpoate solicita executarea băncii fără ca în prealabil să urmărească debitorul principal şifără ca banca garantată să poată obiecta.

Scrisorile de garanţie bancară se pot grupa din punct de vedere al obiectuluiastfel:• scrisoare de garanţie prin care o bancă se angajează să plătească contravaloarea

documentelor primite să achite rate la exporturi pe credit sau să accepte, avalizeze şisă plătească cambii;

• scrisoarea de garanţie prin care o bancă garantează executarea contractuluiinternaţional de către exportator;

• scrisoarea de garanţie prin care o bancă garantează importatorului restituireaavansului acordat exportatorului în cazul în care acesta nu a livrat mărfurileconform contractului comercial internaţional;

• scrisoarea de garanţie pentru participarea la licitaţii în care se garantează încheiereacontractului conform caietului de sarcini în cazul adjudecării ofertei;

• scrisoarea de garanţie prin care banca garantează restituirea mărfurilor primite înconsignaţie sau achitarea contravalorii lor.

Scrisorile de garanţie bancară se mai clasifică în scrisori de garanţie bancarăemise la operaţiunile de export şi import şi scrisori de garanţie bancară primite la opera-ţiunile de import şi export.

Comisioanele pentru plăţile internaţionalePlăţile pentru compensarea livrărilor de mărfuri şi a prestărilor de servicii pe

plan internaţional se efectuează de bănci din ţări diferite. Cheltuielile pe care leefectuează băncile pentru serviciile prestate depind de modalitatea de plată şi degaranţiile bancare.

Pentru serviciile bancare privind plăţile internaţionale şi garanţiile oferite sepercep comisioane şi speze bancare, ce se pot repartiza între părţile din contractulcomercial internaţional astfel:• conform voinţei părţilor din contractul comercial internaţional din care rezultă

modul în care băncile solicită achitarea comisioanelor bancare. Contractul comercialinternaţional stabileşte condiţiile în care părţile suportă comisioanele bancare şiobligaţia părţii la contract ce se adresează unei bănci pentru efectuarea unui serviciude a comunica prevederile contractuale;

• în cazul în care nu există o înţelegere expresă sau lipsesc instrucţiuni clare îndomeniul suportării serviciilor bancare se aplică principiul potrivit căruia serviciilese plătesc de partea care le solicită.

Comisioanele bancare se diferenţiază în funcţie de serviciile bancare şi de garan-ţiile aferente astfel:• comisioane pentru servicii simple, cum sunt cele de intermediere a plăţilor,

schimbările de notificări între partenerii de contract, servicii de preavizare,notificare, modificare sau anulare a acreditivelor, manipularea unor documente încadrul acreditivelor, notificarea refuzurilor de plată, modificări ale condiţiilor degaranţie bancară, decontări de cecuri şi alte operaţiuni în cont;

• comisioane ce presupun gestiunea bancară asupra sumelor ce se decontează caredepind de cheltuielile efective ale băncilor la care se adaugă anumite marje pentruacoperirea cheltuielilor determinate de securitatea informaţiilor, depozitare,prelucrare şi urmărirea valorilor gestionate de bancă pentru contul clienţilor.

Page 109: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 109

• comisioane pentru servicii care angajează patrimonial băncile se percep pentruoperaţiunile de emitere, confirmare de acreditive, plăţi în cadrul acreditivelor propriisau în mandat, emiteri de garanţii pentru acoperirea unor obligaţii contractuale,acceptările sau garantările de efecte de comerţ.

10.7 CompensaţiaCompensaţia reprezintă operaţiunea de stingere a obligaţiilor din schimburile

economice internaţionale prin livrări corespunzătoare de mărfuri şi prestări de servicii,fără transfer de valută.

Compensaţia se utilizează în momentul în care se aplică anumite restricţii îndomeniul valutar şi se obţin greu mijloacele de plată, importatorii nu îşi pot achitaobligaţiile din schimburile economice internaţionale. Compensaţia comercialăreprezintă schimbul de marfă contra marfă cunoscută sub denumirea de compensaţieparticulară.

Tranzacţiile prin compensaţie se mai grupează astfel: barterul, tranzacţiile reci-proc legate, tranzacţiile valutare prin compensaţie.

Barterul reprezintă schimbul comercial nemijlocit dintre partenerii de afacericaracterizat prin lipsa transferului bănesc, deoarece mărfurile exportate se compenseazăvaloric cu mărfurile importate.

Tranzacţiile reciproc legate presupun achiziţionarea unor mărfuri din străinătateîn schimbul vânzării altor mărfuri către partenerii străini. La aceste tranzacţii se încheiedouă contracte şi anume un contract de import şi un contract de export.

Tranzacţiile valutare prin compensaţie se deosebesc prin faptul că furnizorii demaşini şi utilaje acceptă plata completă sau parţială sub formă de mărfuri.

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE1. Cum se grupează plăţile internaţionale după natura actelor şi faptelor pe care le

exprimă şi după părţile pe care le perfectează?2. Ce obligaţii revin unui vânzător din contractele comerciale internaţionale?3. Care sunt principalele obligaţii ale unui cumpărător din contractele comerciale

internaţionale?4. Care este termenul de prescripţie la contractele comerciale şi de cine este

reglementat?5. Definiţi acreditivul documentar în calitate de modalitate de plată internaţionala.6. Care sunt trăsăturile principale ale acreditivului documentar?7. Enunţaţi clauzele acreditivului documentar.8. Care sunt formele principale ale acreditivului documentar după caracterul său?9. Ce forme mai prezintă acreditivul după domiciliere, după utilizare şi după

gradul de imobilizare a resurselor valutare?10. Care sunt criteriile principale de examinare a documentelor de către bănci la

decontarea prin acreditiv documentar?11. Care este funcţia incassoului şi care sunt părţile implicate în efectuarea plăţilor

prin incasso?12. Care sunt momentele plăţii prin incasso?13. Care sunt fazele decontării prin SWIFT?14. Ce părţi sunt antrenate în emiterea unei garanţii internaţionale?15. Care sunt formele principale ale garanţiilor din relaţiile economice

internaţionale?16. Ce elemente se cuprind într-o scrisoare de garanţie bancară?

Page 110: Finante Internationale

Finanţe internaţionale110

MODUL VII:

Instituţii financiar bancare internaţionale

OBIECTIV:

Cunoaşterea principalelor instituţii financiar bancareinternaţionale a modului de organizare, funcţionare şi aasistenţei financiare ce o acordă acestea.

TIMP DE ASIMILARE: 6 ore

UNITAŢI DE STUDIU:

Capitolul 11. Fondul Monetar Internaţional.Capitolul 12. Banca Mondială.Capitolul 13. Bănci internaţionale

TERMENI : Fondul Monetar Internaţional, funcţie financiară, funcţie dereglementare, consiliul guvernatorilor, consiliul executiv, cotă departicipare, aranjamente generale de împrumut, condiţionalitate, tranşă derezervă, acord stand by, facilitate de finanţare, BIRD, capital, ConsiliulGuvernatorilor BIRD, Consiliul Executiv BIRD, împrumuturi BIRD,proiecte de investiţie finanţate de BIRD, CFI, AID, MIGA, BERD, BEI şiBRI.

Page 111: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 111

CAPITOLUL 11.

FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL

Fondul Monetar Internaţional reprezintă o organizaţie internaţională dincadrul Naţiunilor Unite creată pe baza acordului Conferinţei monetare şi financiare dinanul 1944 de la Bretton Woods SUA pentru a facilita cooperarea valutar-financiarădintre ţările membre.

În cadrul Conferinţei de la Bretton Woods din anul 1944 s-au dezbătut maimulte proiecte de organizare a relaţiilor valutar-financiare internaţionale82.• proiectul elaborat de către departamentul Trezoreriei SUA, publicat în anul 1943,

sub denumirea de planul „White” care preconiza formarea unui „Fond destabilizare al Naţiunilor Unite şi Asociate” din contribuţia ţărilor membre învederea sprijinirii altor ţări membre care înregistrau deficite externe şi utilizareaetalonului aur valute;

• proiectul întocmit de experţii britanici intitulat „Uniunea Internaţională deClearing” denumit planul „Keynes” publicat în anul 1943, care susţinea derularearelaţiilor valutare ale ţărilor membre prin intermediul conturilor deschise laaceastă instituţie, emiterea unei monede internaţionale „bancor” şi furnizarea ei înschimbul aurului;

• proiectul experţilor canadieni care menţiona formarea unei „Uniuni ValutareInternaţionale”;

• planul delegaţiei franceze intitulat „Sugestii referitoare la relaţiile monetareinternaţionale”.

Fondul Monetar Internaţional a devenit o instituţie internaţională care asigurăcooperarea interguvernamentală în domeniul monetar şi financiar, reglementarea com-portamentului statelor membre, sprijinirea ţărilor membre care se confruntă cu deficiteale balanţelor de plăţi, promovarea unor politici şi strategii prin care membrii acţioneazăîn direcţia susţinerii creşterii economice şi a stabilităţii sistemului monetarinternaţional83.

Fondul Monetar Internaţional a fost înfiinţat oficial la data de 27 decembrie1945, în momentul în care 29 ţări au semnat şi ratificat acordul de la Bretton Woods şi aînceput să funcţioneze la 1 martie 1947.

11.1 Resursele Fondului Monetar InternaţionalResursele Fondului Monetar Internaţional se grupează în resurse ordinare sau

obişnuite şi resurse împrumutate.Resursele ordinare ale Fondului Monetar Internaţional provin din cotele de

participare ale ţărilor membre în valută, în DST, şi monedă naţională.Cotele de participare ale ţărilor membre reprezintă parametri de bază în

adoptarea unor decizii de către organele de conducere ale FMI: 82 Vezi Margaret Garritsen de Vries, The IMF in a Changing World 1945-85, International Monetary Fund,Washington D.C., 1986, p. 6-7 şi Costin Kiriţescu, Relaţiile valutar financiare internaţionale, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1978, p. 303.83 Financial Organization and Operation of the IMF, Pamphlet Series No. 45, Fourth Edition, IMF Washington D.C.,1995, p. 1.

Page 112: Finante Internationale

Finanţe internaţionale112

• mărimea cotei de participare determină puterea de vot a fiecărei ţări membre;• tragerile în tranşe, aranjamentele stand by şi alte mecanisme de finanţare se

obţin în funcţie de cota de participare a unei ţări membre;• în funcţie de cota de participare se alocă Drepturi Speciale de Tragere ţărilor

membre.În conformitate cu prevederile statutului FMI din anul 1944 cota de participare a

unei ţări membre se achita în aur, valută şi monedă naţională. Partea vărsată în aur(tranşa aur) reprezintă suma cea mai mică, fie de 25% din cota de participare, fie de 10%din rezervele oficiale nete de aur şi dolari SUA. Diferenţa de 75% din cota de participarece se plăteşte în monedă naţională exprimă „poziţia neutră” a unei ţări membre.Disponibilităţile în monedă naţională la nivelul de 75% din cotă pot fi influenţate deoperaţiunile de răscumpărare. Conform statutului Fondului Monetar Internaţional ţărilemembre urmăresc ca prin operaţiunile de răscumpărare să nu se reducă disponibilităţileîn moneda naţională sub 75% din cotă sau să se majoreze peste cota menţionată.

Din anul 1978, respectiv de la cea de a doua modificare a statutului FonduluiMonetar Internaţional, cota de participare a unei ţări membre se exprimă în DrepturiSpeciale de Tragere şi se achită în proporţie de 25% în valută şi 75% în monedănaţională84.

Cota de participare a unei ţări membre la resursele FMI s-a determinat pe bazaunei relaţii de calcul care includea: 2% din produsul naţional brut (Y), 5% din rezervelede aur şi dolari SUA (R), 10% din valoarea medie a importului (M), şi 10% din variaţiamaximă a exportului (X):

)Y/X1(V10,0M10,0R05,0Y02,0CP +⋅⋅+⋅+⋅+⋅=Cota de participare a unei ţări membre la resursele FMI cunoscută sub

denumirea de „Formula de la Bretton Woods” s-a revizuit în anii 1962/1963,respectiv s-au redefinit variabilele componente şi coeficienţii de determinare, deoarececotele de participare nu mai exprimau dimensiunile economiilor ţărilor membre şiimportanţa lor în cadrul economiei mondiale.

Formula de calcul a cotei de participare a unei ţări membre s-a modificat prinaplicarea unor coeficienţi care au reflectat evoluţia produsului intern brut, a comerţuluiinternaţional şi a rezervelor valutare85.

Cota de participare a unei ţări membre depinde de produsul intern brut din anulpremergător celui în care ţara devine membră a FMI (Y), de media lunară a rezervelorvalutare (R), de media lunară a plăţilor curente din ultimii cinci ani (P) şi de mediaanuală a încasărilor curente premergătoare celor cinci ani (C) şi de variabilitatea venitu-rilor curente (VC).

VC0432,1)CP(39,0R05281008,0Y00045,0COTA ⋅++⋅+⋅+⋅=

În conformitate cu prevederile statutului Fondului Monetar Internaţional,Consiliul Guvernatorilor este împuternicit să dezbată şi să aprobe revizuirea cotelor departicipare cu o majoritate de 85% din puterea totală de vot la intervale nu mai mari decinci ani.

Evoluţia numărului ţărilor membre ale FMI şi a cotelor de participare86

Anul Număr ţărimembre

Cote de participare(miliarde DST)

1944 40 7.514,01950 49 8.036,51955 58 8.750,5

84 Articles of Agreement, International Monetary Fund, Washington D.C., 1985, art. III p.385 Vezi: Anand G. Chandavarkar, The International Monetary Fund, Its Organisation and Activities, InternationalMonetary Fund, Washington DC, 1984, p. 12.86 Financial Organization and Operations of the IMF, International Monetary Fund, Washington DC, 1995, p. 28.

Page 113: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 113

Anul Număr ţărimembre

Cote de participare(miliarde DST)

1959 69 14.640,21965 102 20.932,01970 116 28.776,01976 123 38.976,41978 141 59.605,41983 146 89.236,41993 178 144.626,41995 181 144.954,41998 182 144.321,0502001 183 212.321,0502002 184 212.731,3002003 184 213.478,400

Creşterea cotei de participare a unei ţări membre intră în vigoare din momentulaprobării de către organele de conducere ale ţărilor şi al virării integrale a sumeidatorate. În totalul resurselor ordinare ale FMI, cotele de participare mai mari suntdeţinute de SUA, Germania, Japonia, Franţa.

Împrumuturile completează resursele ordinare ale FMI în cazul în carecerinţele de finanţare ale ţărilor membre sunt mai mari. Consiliul Guvernatorilor decideasupra mărimii, condiţiilor şi termenelor pentru contractarea unor împrumuturi din oricesurse, dar pe baza consimţământului emitentului monedei împrumutate.

În cazul manifestării unor dereglări în evoluţia sistemului valutar, FondulMonetar Internaţional poate să împrumute o sumă de la Grupul celor 10 ţări industrialepe baza Aranjamentelor Generale de împrumut (General Arrangements toBorrow) (GAB).

Aranjamentele Generale de Împrumut au fost iniţiate în anul 1962 în vedereamajorării resurselor necesare finanţării acţiunilor de prevenire sau combaterii unor crizeîn sistemul valutar, pe seama împrumuturilor contractate de Fondul MonetarInternaţional de la grupul ţărilor dezvoltate (G10): SUA, Germania, Japonia, MareaBritanie, Franţa, Italia, Canada, Olanda, Belgia, Suedia şi din anul 1964 Elveţia (G11).

Rata de lichiditate a resurselor Fondului Monetar Internaţional depinde deraportul dintre rata resurselor nete disponibile neangajate şi obligaţiile lichide. Rata delichiditate a crescut de la 44,8% la 89,2% în urma celei de a unsprezecea modificări acotelor de participare ale ţărilor membre.

11.2 Politicile şi facilităţile de finanţare asigurate de Fondul MonetarInternaţional

A. Principiile aşezate la baza accesului ţărilor membre la resurseleFondului Monetar Internaţional

a) Acces egal la resursele Fondului Monetar InternaţionalResursele Fondului Monetar Internaţional se pun la dispoziţia ţărilor membre în

mod uniform. Statutul FMI nu face deosebiri în accesul ţărilor membre la resurselefinanciare. Resursele se utilizează de către un membru pe baza principiului tratamen-tului egal şi nediscriminatoriu în vederea realizării politicilor economice şi sociale.

Uneori, principiul egalităţii accesului sau al uniformităţii tratamentului estecriticat invocându-se faptul că drepturile şi obligaţiile nu au efecte echivalente asupraţărilor membre, deoarece unele obligaţii pot fi mai oneroase, iar unele drepturi maibenefice.

Page 114: Finante Internationale

Finanţe internaţionale114

b) Accesul la resursele FMI depinde de situaţia balanţei de plăţiStatutul FMI menţionează că resursele financiare se acordă în funcţie de situaţia

balanţei de plăţi externe a unei ţări membre. Deficitul balanţei de plăţi externe are uncaracter complex deoarece reflectă efectele diverşilor factori cantitativi şi calitativi.Asistenţa financiară a Fondului Monetar Internaţional sprijină membrii să corectezedezechilibrele din balanţele de plăţi. În acelaşi timp, Fondul Monetar Internaţionalsusţine programele ce se aplică de ţările membre şi pe seama asistenţei financiare dinalte surse, respectiv creditori privaţi, oficiali sau în calitate de intermediari ce asigurăredistribuirea fondurilor de la ţările cu surplus la ţările cu deficit al balanţei de plăţi.

Accesul la resursele Fondului Monetar Internaţional este dependent de necesită-ţile membrilor privind balanţa de plăţi precum şi de capacitatea de ajustare a economieişi de restituire a sumelor către FMI.

c) Asigurarea accesului liber la resursele FMIÎn spiritul acestui principiu, operaţiile ţărilor membre cu FMI se realizează la

iniţiativa acestora. Conform menţiunilor din statutul FMI, relaţiile unei ţări membre cuFondul Monetar Internaţional se derulează la cererea ţării respective. Din acestprincipiu rezultă prerogativele suveranităţii ţărilor membre asupra politicilor economiceşi financiare. Recunoaşterea autonomiei ţărilor membre în formularea şi fundamentareapoliticilor economice nu exclude examinarea de către FMI a programelor şi politicilorţărilor membre.

Ţările membre pot fi încurajate să adopte unele programe şi măsuri în vedereareducerii deficitului balanţei de plăţi externe pe seama resurselor ordinare atunci când seconstată un dezechilibru al balanţei de plăţi sau pentru a preveni un dezechilibru extern.

d) Condiţionalitatea în utilizarea resurselor FMIŢările membre care solicită acces la resursele FMI se angajează să formuleze şi

să implementeze programe economice. Cu excepţia tragerilor în cadrul tranşei derezervă care sunt necondiţionate, celelalte forme de acces la resursele Fondului MonetarInternaţional implică elaborarea şi aplicarea unor programe economice prin care ţărileacţionează în direcţia eliminării dezechilibrului balanţei de plăţi.

Principiul condiţionalităţii în utilizarea resurselor FMI urmăreşte să asigurecertitudinea că ţara care solicită o sumă de la FMI va acţiona în vederea eliminăriicauzelor dezechilibrului extern şi va fi în măsură să răscumpere moneda naţională de laFond în termenul stabilit87.

Exigenţele FMI la acordarea asistenţei financiare către ţările membre se justificăprin faptul că asigură protecţia resurselor şi accelerarea procesului de ajustare în ţărilebeneficiare.

Dacă dezechilibrul extern se datorează unor factori temporari care determinăscăderea încasărilor din exporturi ţara membră se angajează să aplice anumite politicieconomice în vederea restabilirii echilibrului. Programul de ajustare depinde dedezechilibrul manifestat în balanţa de plăţi externe a ţării membre şi de factorii care îldetermină. În cazul în care corectarea dezechilibrului necesită schimbări structuraleperioada necesară ajustării este mai mare datorită transformării factorilor de producţie88.

Obiectivele şi programele elaborate de o ţară membră în vederea obţinerii resur-selor de la FMI se prezintă într-o scrisoare de intenţie a guvernului către ConsiliulExecutiv al FMI. Politicile şi măsurile pe care urmează să le implementeze ţara membrăcu sprijin financiar de la FMI necesită o fundamentare pe termen mediu pentru a asigurao creştere economică durabilă, sporirea productivităţii muncii şi a veniturilor.

87 Vezi Ariel Buira, Reflections on the International Monetary System, Princeton University, New Jersey, 1995, p. 24.88 Articles of Agreement, International Monetary Fund, Washington DC, 1985, art. V, p.14-15.

Page 115: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 115

Programele elaborate de o ţară membră în vederea finanţării de către FMI audrept coordonate principale creditele bancare, deficitele bugetare, produsul intern brut,rezervele internaţionale. Unele mărimi cantitative se consideră criterii de performanţăpe care ţările membre se angajează să le îndeplinească pentru a menţine accesul laresursele Fondului Monetar Internaţional.

Fondul Monetar Internaţional urmăreşte modul în care ţara membră fundamen-tează obiectivele, selectează priorităţile economice, identifică şi elimină factorii care auprovocat dezechilibrul din balanţa de plăţi.

Ţara membră este solicitată să îndeplinească anumite condiţii înainte de încheie-rea unui aranjament stand by pentru a exista certitudinea că resursele FMI se vor utilizapentru realizarea politicilor elaborate.

Uneori89, Fondul Monetar Internaţional este criticat pentru faptul că aplică unmodel ţărilor cărora le acordă asistenţă financiară fără a ţine seama de particularităţileeconomiei lor. Fondul Monetar Internaţional urmăreşte reformele macroeconomice,recomandă devalorizarea monedei pentru restabilirea schimburilor externe, măsuri dereducere a cheltuielilor publice şi creşterea dobânzilor. Devalorizarea nu restabileşte întoate cazurile echilibrul extern.

B. Politici de finanţarePoliticile şi facilităţile de finanţare ale FMI depind de factorii care au determinat

dezechilibrul şi de cuantumul deficitului balanţei de plăţi externe. Potenţialele facilităţide finanţare ale FMI se grupează în mecanisme obişnuite sau trageri normale, facilităţispeciale de finanţare, facilităţi de finanţare destinate ţărilor cu produs intern brut pelocuitor redus, facilităţi de finanţare administrate de FMI.

Tragerile asupra FMI reprezintă operaţiunile de solicitare şi acordare a unorresurse pe termen scurt în vederea echilibrării balanţei de plăţi. Ţările membre careînregistrează un deficit al balanţei de plăţi şi au nevoie de o sumă în valută pentruacoperirea deficitului pot cumpăra suma de la FMI în schimbul unor sume echivalenteîn monedă proprie sau DST. La termenul de rambursare ţările îşi răscumpără suma înmonedă proprie prin intermediul sumelor în valute sau în DST.

Mecanismul cumpărărilor (purchase) şi al răscumpărărilor se desfăşoară astfel:• ţara membră declarată eligibilă pentru utilizarea resurselor FMI printr-o anumită

politică îşi manifestă opţiunea pentru o monedă pe care doreşte să o cumpere;• FMI solicită depozitarului ţării membre a cărei monedă este cumpărată să debiteze

contul nr. 1 FMI şi să crediteze contul desemnat de ţara cumpărătoare cu sumacorespunzătoare;

• ţara cumpărătoare creditează contul nr. 1 al FMI cu echivalentul în monedănaţională al sumei cumpărate în valută;

• la termen se răscumpără suma în monedă naţională în schimbul unei sumeechivalente în valuta cumpărată.

Suma totală pe care o ţară membră poate să o tragă asupra FMI în diversemonede depinde de cota de participare şi de mărimea depozitelor în monedă naţională.

a) Politica tranşei de rezervăFiecare ţară membră dispune de o tranşă de rezervă la FMI (denumită tranşa aur

până în anul 1978), în cadrul căreia se pot efectua trageri destinate acoperirii deficituluibalanţei de plăţi care nu sunt condiţionate de implementarea unor politici economice.

89 Vezi: Patrick Lenain, FMI-ul, Editura CNI Coresi S.A., Bucureşti, 2000, p. 73.

Page 116: Finante Internationale

Finanţe internaţionale116

Fig. 11.1 Poziţia tranşei de rezervă90

Cazul (a) – un membru care a plătit în întregime cota sa de subscripţie şi nu şi-aexercitat dreptul de tragere asupra poziţiei tranşei de rezervă. Poziţia tranşei de rezervăremunerate este egală cu diferenţa dintre norma membrului şi deţinerile Fondului înmoneda membrului.

Cazul (b) – ţara membră şi-a exercitat în întregime dreptul de tragere asuprapoziţiei tranşei de rezervă.

Cazul (c) – ţara membră utilizează resursele Fondului, dar nu şi-a exercitatdreptul de tragere asupra poziţiei tranşei de rezervă.

Cazul (d) – ţara membră utilizează resursele Fondului în completarea dreptuluide tragere asupra poziţiei tranşei de rezervă.

Cazul (e) – Fondul a folosit moneda ţării membră şi îi plăteşte o remuneraţiepentru diferenţa între cota sa şi deţinerile Fondului în moneda membrului.

b) Politica tranşelor de creditTragerile normale se efectuează în patru tranşe de credit care reprezintă fiecare

25% din cota de participare. Dreptul total de tragere se cifrează la 125% din cotasubscrisă de ţara membră din care 25% reprezintă tranşa de rezervă şi 100% patrutranşe succesive de credit ce se acordă în fiecare an.

Tragerile normale se împart în prima tranşă şi următoarele patru, în vedereareflectării condiţionării graduale. Resursele în cadrul primei tranşe se obţin dacă seconfirmă aplicarea unor măsuri în scopul înlăturării dezechilibrului din balanţa de plăţi.Tranşele următoare se acordă pe măsura elaborării şi aplicării unor programe dereajustare economică. Cumpărările în cadrul tranşelor superioare sunt asemănătoare cuasistenţa financiară pe bază de acord stand-by.

c) Aranjamentele stand-by

Aranjamentele stand-by reprezintă înţelegeri prin care ţările membre au dreptulde a cumpăra o sumă într-o anumită valută de la FMI, în cursul unei perioade date, dacărespectă criteriile şi condiţiile stabilite.

Conform statutului FMI aranjamentul stand-by exprimă „o decizie a FMI princare o ţară membră are dreptul să cumpere o sumă într-o valută din contul de resursegenerale până la un nivel specificat în condiţii stabilite şi în cadrul unei perioadedeterminate”.

90 Financial Organization and Operations of the IMF, Treasure's Departament, International Monetary Fund,Washington DC, 1995, p. 39.

Page 117: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 117

Limitele accesului la tranşele de credit şi la facilităţile speciale91

Facilităţi sau politici Limite %Aranjamente stand by şi extinseAnualCumulativeFacilităţi specialeFacilitatea compensatorieFinanţare contigentatăFacilitatea de ajustare structurală

100300

45

185

Aranjamentele stand-by în calitate de mecanisme de finanţare ale ţărilor membrede către FMI se deosebesc prin următoarele:• durata este cuprinsă între 12-24 luni sau 3-5 ani la un acord extins. Aranjamentele

stand-by pentru perioada de 12-24 luni urmăresc finanţarea deficitelor temporare sauciclice ale balanţei de plăţi. Deficitele balanţei de plăţi care sunt determinate deschimbările structurale ale producţiei şi comerţului sau unor distorsiuni de lungădurată în preţuri şi costuri necesită programe pe durate mai extinse;

• aranjamentul prevede termenii şi condiţiile privind eşalonarea cumpărărilor şicriteriile de performanţă pe care trebuie să le îndeplinească ţara membră, nivelulminim al rezervelor, cuantumul şi scadenţa datoriilor pe termen mediu şi scurt,plafoane pentru credite, evitarea aplicării unor restricţii asupra plăţilor şitransferurilor curente;

• cumpărările sunt eşalonate la anumite termene la care resursele sunt disponibile;• eşalonarea tragerilor la aranjamentele stand-by depinde de politicile şi măsurile de

ajustare aplicate de ţara respectivă, precum şi de momentele calculării unor agregatemacroeconomice (bugetul de stat, creditul bancar, exporturile, rezervele);

• prin intermediul eşalonării cumpărărilor în funcţie de criteriile de performanţă seaplică condiţionalitatea în utilizarea resurselor financiare ale FMI. În acelaşi timp seîntăreşte certitudinea FMI de utilizare a resurselor financiare în scopurile solicitateşi ţara poate să obţină finanţare din alte surse deoarece sunt garantate cu programelede ajustare economică implementate de ţara membră;

• acordurile de credit stand-by nu reprezintă acorduri internaţionale şi nu implicăutilizarea termenilor de natură contractuală;

• acordurile stand-by includ clauze ce prevăd desfăşurarea unor consultaţii întrereprezentanţii FMI şi ţările membre pe toată perioada aranjamentului;

• programele de ajustare finanţate pe baza aranjamentelor stand-by se analizeazăperiodic în şedinţele Consiliului Executiv.

d) Facilitatea de finanţare extinsă (Extended Fund Facility – EFF)Fondul Monetar Internaţional a instituit în anul 1974 facilitatea extinsă în

vederea asigurării asistenţei financiare ţărilor membre pentru perioade mai mari şi înprocente mai ridicate faţă de cota de participare. Facilitatea extinsă se adresează ţărilormembre ale căror economii înregistrează dezechilibre structurale în producţie, în comerţ,distorsiuni în nivelul preţurilor şi al costurilor. Prin intermediul acestei facilităţi, FondulMonetar Internaţional finanţează programele de ajustare pe termen mediu care seimplementează de către ţările membre.

e) Politica accesului lărgit – Extended Acces Policy (1981-1992)În anul 1981, Consiliul Executiv a aprobat politica accesului lărgit la resursele

FMI pentru a oferi asistenţă financiară ţărilor membre peste tranşele superioare ale 91 Annual Report 2003, International Monetary Fund, Washington D.C., p.64-65

Page 118: Finante Internationale

Finanţe internaţionale118

aranjamentelor stand-by pe baza condiţionalităţii în funcţie de criteriile de performanţă.Răscumpărările se efectuau în rate egale trimestriale între 31/2-7 ani de la momentulcumpărării. După revizuirea cotelor de participare din anul 1992 s-a renunţat la politicaaccesului lărgit.

C. Facilităţi speciale de finanţareFondul Monetar Internaţional acordă asistenţă financiară ţărilor membre care se

confruntă cu dezechilibre ale balanţelor de plăţi ce sunt determinate de anumiţi factorieconomici. Asistenţa financiară în cadrul facilităţilor speciale este adiţionată celeioferite prin mecanismele normale de finanţare, ceea ce înseamnă că tragerile în cadrulacestor facilităţi nu reduc sumele pe care ţara respectivă le trage în tranşe sau obţineprin aranjamente stand-by.

a) Facilitatea finanţării compensatorii şi contingentate92

(Compensatory and Contingenty Financing Facility – CCFF)Finanţarea compensatorie a fost instituită în anul 1963 în vederea asigurării

asistenţei financiare a ţărilor membre care înregistrau deficite ale balanţelor de plăţideterminate de reducerea încasărilor din exportul de bunuri şi servicii. Tragereasuplimentară în vederea acoperirii sumelor neîncasate din exporturi reprezenta 25% dincota de participare, iar în anul 1996 s-a majorat la 50%.

În anul 1979, facilitatea finanţării compensatorii a fost extinsă pentru a acoperireducerea veniturilor din serviciile de turism şi din resursele provenite de la persoanelerezidente în străinătate. În anul 1981 facilitatea a fost lărgită pentru a compensa defici-tele din balanţele comerciale ale ţărilor importatoare de produse cerealiere. În anul 1988în sfera acestei facilităţi s-au inclus deficitele ţărilor importatoare de petrol. În anul1990 finanţarea compensatorie s-a extins pentru a acoperi veniturile nerealizate dinservicii de tranzit internaţional şi construcţii.

Deficitul rezultat din evoluţia exporturilor pe o perioadă de 12 luni anterioareformulării cererii de tragere se determină prin compararea veniturilor efective dinperioada respectivă cu veniturile din export pe termen mediu (cinci ani).

Finanţarea compensatorie se asigură unei ţări membre până la cota de 20% dincota de participare, în cazul reducerii pe termen scurt a veniturilor din exporturi, de 23%în situaţia creşterii importului de cereale, 20% în cazul finanţării contigentate.

Tragerile din cadrul finanţării compensatorii se acordă independent de utilizareatranşelor de credit normale. Termenul de răscumpărare a sumelor trase în cadrul finan-ţării compensatorii este de 3 ½ până la 5 ani.

b) Facilitatea de transformare sistemică (SystemicTransformation Facility (STF)

Facilitatea transformării sistemice a fost instituită în 1993 în vederea sprijiniriiţărilor din Europa de Est care au înregistrat deficite ale balanţelor de plăţi datorită unortransformări profunde din comerţul internaţional, respectiv ca urmare a trecerii comer-ţului la principiile de piaţă care a determinat creşterea importurilor şi reducereaveniturilor din exporturi.

Ţările membre care beneficiază de resurse prin facilitatea de transformare siste-mică întocmesc o listă ce reflectă politicile economice, programele macroeconomice,măsurile fiscale, se angajează să nu aplice noi restricţii şi să coopereze cu partenericomerciali.

Finanţarea prin facilitatea de transformare sistemică se acordă în două tranşe, şianume: prima la data aprobării facilităţii şi a doua tranşă poate fi disponibilă după şase

92 Vezi: Louis M. Goreux, Compensatory Financing Facility, International Monetary Fund, Washington D.C.,Pamphlet, Series nr. 34

Page 119: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 119

luni, dar nu mai târziu de 12 luni după prima cumpărare în funcţie de cooperarea ţăriimembre şi de politicile implementate.

Accesul la facilitatea de transformare sistemică s-a ridicat până la 50% din cotaţării membre şi răscumpărările s-au efectuat într-o perioadă de 4 ½ la 10 ani de la primacumpărare.

D. Facilităţi de finanţare destinate ţărilor cu produs intern brut pelocuitor redus

Facilitatea de ajustare structurală (Structural Adjustment Facility – SAF)Facilitatea de ajustare structurală a fost creată în anul 1986 în vederea sprijinirii

ţărilor în curs de dezvoltare care înregistrează scăderea veniturilor din exporturi datorităunor dezechilibre economice, iar ţările se angajează să aplice programe de ajustarestructurală şi macroeconomică pe termen mediu.

Ajustarea structurală reflectă ameliorarea modului de funcţionare aeconomiei prin dezvoltarea capacităţii de producţie şi promovarea progresuluieconomic. Pe de altă parte se pune accentul pe măsuri care vizează creştereapotenţialului de producţie şi pe supleţea pieţei bunurilor.

Asistenţa financiară prin facilitatea de ajustare structurală este menită să susţinăprogramele de ajustare macroeconomică şi reformele structurale pe termen mediu de 3ani.

Tragerile în cadrul acestei facilităţi se efectuează anual şi răscumpărările serealizează în cadrul unei perioade de 10 ani cu o durată de graţie de 5�½ ani. Limitamaximă a accesului prin această facilitate este de 50% din cota de participare a ţăriimembre.

Facilitatea ajustării structurale extinse (Enhanced StructuralAdjustment Facility – ESAF)

Obiectivele, eligibilitatea, condiţiile şi trăsăturile programului ce se finanţeazăprin această facilitate sunt comparabile cu cele prevăzute la facilitatea de ajustarestructurală, dar se deosebesc prin faptul că programul detaliat din fiecare an reflectănivele trimestriale şi criterii de realizare semianuale, deoarece dezechilibrele implică operioadă mai mare de ajustare economică. Împrumuturile se acordă semianual şirambursările se efectuează în cadrul unei perioade cuprinse între 5 ½ şi 10 ani.

b) Iniţiativa pentru ţările sărace foarte îndatorate93

A fost instituită pentru a oferi asistenţă directă ţărilor eligibile ce practică politicieconomice sănătoase, pentru a le sprijini în reducerea poverii datoriei externe.

Lansată în anul 1996 „Iniţiativa pentru ţările sărace foarte îndatorate” adeterminat reunirea creditorilor multilaterali, a altor creditori oficiali bilaterali şicomerciali pentru a analiza modalităţile de reducere a datoriilor ţărilor sărace.

Iniţiativa pentru ţările sărace foarte îndatorate se aplică în următoarele etape:• ţara înregistrează pentru trei ani consecutivi performanţe şi dezvoltă împreună cu

societatea civilă un document strategic pentru reducerea sărăciei;• Clubul de la Paris asigură reeşalonarea serviciului datoriei;• alţi creditori bilaterali şi comerciali aplică acelaşi tratament datoriilor ţării;• instituţiile multilaterale acordă sprijin ţării în cadrul programelor de ajustare

sprijinite de Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional;În cadrul primei etape, pe baza strategiilor unei ţări de reducere a sărăciei şi de

creştere economică, se pot reeşalona datoriile de către Clubul de la Paris şi alţi creditori

93 Vezi: Annual Report, International Monetary Fund, 2001, p. 50

Page 120: Finante Internationale

Finanţe internaţionale120

iar FMI şi Banca Mondială apreciază dacă ţara este eligibilă pentru a primi asistenţăfinanciară.

În a doua etapă sunt urmărite anumite obiective:• ţara înregistrează rezultate notabile în implementarea politicilor de reducere a

sărăciei şi de creştere economică;• Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional asigură asistenţă financiară

temporară;• Clubul de la Paris poate să decidă reeşalonarea datoriilor în proporţie mai mare;• alţi creditori bilaterali şi comerciali asigură reducerea datoriei în termeni

comparabili;• alţi creditori multilaterali decid reducerea temporară a datoriei în mod discreţionar;• creditorii acordă asistenţă în cadrul unei strategii de reducere a sărăciei

fundamentate de guvern, cu participarea societăţii civile şi a comunităţii creditorilor.

c) Facilitatea pentru reducerea sărăciei şi creştere economicăAceastă facilitate se adresează ţărilor care acţionează pentru reducerea sărăciei

în contextul strategiei de creştere economică şi care împreună cu alte împrumuturiconcesionale sprijină politicile macroeconomice aplicate de ţările respective.

Programele susţinute prin “Facilitatea privind reducerea sărăciei şi creştereaeconomică” sunt orientate în jurul unei strategii fundamentate de reducere a sărăciei, decătre autorităţile unei ţări în consultare cu societatea civilă şi cu sprijinul comunităţiiinternaţionale.

E. Facilităţi administrate de FMIFondul Monetar Internaţional oferă asistenţă financiară prin facilităţi separate

care se asigură din resurse gestionate în numele ţărilor membre şi nu sunt incluse înresursele generale.

Facilitatea suplimentară de rezervăFacilitatea suplimentară de rezervă reprezintă o modalitate de finanţare pe

termen scurt introdusă în anul 1997 pentru a sprijini membrii care se confruntă cudificultăţi excepţionale ale balanţei de plăţi determinate de pierderea pieţelor. În vedereafinanţării prin această facilitate se solicită implementarea unor politici de ajustare caresă corecteze dezechilibrele din balanţa de plăţi.

Accesul la această facilitate nu se supune limitelor uzuale, ci se fundamenteazăpe baza cerinţelor de finanţare ale membrilor, a capacităţii lor de rambursare, a calităţiiprogramelor şi a rezultatelor obţinute în utilizarea resurselor FMI. Finanţarea se reali-zează în termen de maximum un an şi rambursarea în interval de un an şi jumătate.

Liniile de credit contingentate (Contingent Credit Lines – CCL) reprezintă ofacilitate adiţională de natură preventivă ce se adresează ţărilor vulnerabile, dar neatinsede criză Liniile de credit contingentate se aprobă pentru doi ani şi se revizuiesc după unan de funcţionare. Prin intermediul liniilor de credit se pot susţine politici economiciviabile, politici de susţinere a ratei de schimb şi de încurajare a sectorului privat.

Liniile de credit contingentate se adresează ţărilor care se confruntă cu opierdere potenţială a accesului la pieţele internaţionale de capital. Criteriile deeligibilitate sunt reprezentate astfel:• în momentul acordării liniei de credit ţara destinatară să fie considerată a avea

nevoie de împrumut de la FMI;• Consiliul Executiv al FMI elaborează previziuni economice asupra ţării şi asupra

progreselor în îndeplinirea standardelor de politică economică;• ţara promovează relaţii constructive cu creditorii săi privaţi şi adoptă măsuri

pentru reducerea vulnerabilităţii externe;

Page 121: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 121

În schimbul sumelor utilizate de ţările membre prin diferite mecanisme şi tehnicise plătesc dobânzi şi comisioane Fondului Monetar Internaţional.

Fondul Monetar Internaţional plăteşte dobânzi ţărilor membre pentru deţinerilelor în monedele proprii peste nivelul care exprimă poziţia neutră.

Asistenţa tehnică a Fondul Monetar InternaţionalFondul Monetar Internaţional oferă ţărilor membre servicii care constau în

susţinerea unor programe de perfecţionare a pregătirii specialiştilor din ministerele definanţe, bănci centrale, în cadrul Institutului Fondului Monetar Internaţional. FondulMonetar Internaţional acordă asistenţa în domeniile elaborării bugetelor, managementulcheltuielilor publice, pieţei monetare şi valutare, contabilităţii, statisticii, dreptului,politicii fiscale şi managementului.

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE1. Care sunt obiectivele Fondului Monetar Internaţional?2. Ce funcţii îndeplineşte Fondul Monetar Internaţional?3. Ce obligaţii şi drepturi au ţările membre ale Fondului Monetar

Internaţional?4. Care sunt organele de conducere ale FMI?5. Care este criteriul pe baza căruia se adoptă deciziile în cadrul organelor de

conducere ale FMI?6. Explicaţi principiile aşezate la baza accesului ţărilor membre la resursele

FMI?7. Care sunt cerinţele principiului condiţionalităţii aşezat la baza accesului

ţărilor membre la resursele FMI?8. Prin ce se deosebeşte tragerea unei ţări membre asupra resurselor FMI în

cadrul tranşei de rezervă?9. Care sunt trăsăturile unui aranjament stand-bay de obţinere a unor resurse

financiare de la FMI?10. Care sunt principalele facilităţi speciale de finanţare de către FMI şi care

sunt exigenţele lor?

Page 122: Finante Internationale

Finanţe internaţionale122

CAPITOLUL 12

BANCA MONDIALĂ

Grupul Băncii Mondiale este format din Banca Internaţională pentruReconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID),Corporaţia Financiară Internaţională (CFI), Agenţia de Garantare a InvestiţiilorMultilaterale (MIGA), Centrul Internaţional de Soluţionare a Litigiilor privindInvestiţiile (CISLI).

12.1 Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare(International Bank for Reconstruction and Development)

Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a fost creată pe bazaacordurilor Conferinţei Naţiunilor Unite şi Asociate de la Bretton Woods din anul 1944pentru a facilita finanţarea investiţiilor destinate realizării proiectelor de reconstrucţie şidezvoltare în ţările membre la data de 27 decembrie 1947 după aderarea a 27 de ţărimembre. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare este organizată subforma unei societăţi pe acţiuni94, care posedă personalitate juridică proprie şi arecapacitatea de a încheia contracte, de a achiziţiona şi dispune de bunuri mobile şiimobile şi de a institui proceduri legale.

a)Obiectivele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare:95

• sprijinirea reconstrucţiei şi dezvoltării economiei statelor membre prin investiţii decapitaluri în scopuri productive, inclusiv reconstrucţia economiilor distruse derăzboi, reconversia ramurilor productive la nevoile de pace şi încurajarea dezvoltăriiramurilor productive în ţările mai puţin dezvoltate;

• promovarea investiţiilor străine private pe calea acordării de garanţii sau aparticipării la credite şi alte investiţii ale sectorului privat, dacă capitalul privat nueste disponibil în termeni rezonabili să suplimenteze investiţiile private în scopuriproductive;

• susţinerea creşterii echilibrate pe termen lung a comerţului internaţional şimenţinerea echilibrului balanţei de plăţi prin încurajarea investiţiilor internaţionaledestinate dezvoltării ramurilor productive în statele membre, creşterii productivităţiimuncii şi standardului de viaţă în teritoriile lor;

• coordonarea împrumuturilor acordate sau garantate de bancă cu împrumuturile dinalte surse în vederea realizării cu prioritate a proiectelor de dezvoltare urgente şieficiente în ţările membre;

• sprijinirea ţărilor membre în perioada postbelică de a realiza tranziţia de laeconomia de război la economia de pace şi în continuare de a urmări modul în careinvestiţiile internaţionale generează efecte asupra mediului de afaceri din teritoriilestatelor membre;

94 Vezi: Dragoş Luchian, Banca Mondială, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1992; Jacques Fontanel, OrganisationsEconomiques Internationales, Masson Droit, Sciences Economiques, 199295 Articles of Agreement BIRD, 1989, art. I

Page 123: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 123

b) Calitatea de membru al băncii, drepturi şi obligaţii;Calitatea de membru este acordată ţării care este membră a FMI la data şi în

conformitate cu prevederile din statut96 (anexa 7). Ţările membre ale Băncii Internaţio-nale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare au dreptul să numească un guvernator şi unsupleant, să participe la adoptarea deciziilor, să primească credite pentru investiţii, săbeneficieze de asistenţă tehnică, societăţile comerciale să participe la licitaţiile privindlucrările finanţate de bancă şi să participe la cooperarea financiar monetară în cadrulFondului Monetar Internaţional.

Ţările membre se angajează să subscrie la capitalul băncii, să respecteprincipiile şi regulile băncii, respectiv statutul, să scutească de impozite şi taxeoperaţiile băncii.

Orice stat membru se poate retrage în orice moment prin transmiterea uneinotificări scrise către bancă la biroul principal. Retragerea devine definitivă la data lacare se primeşte notificarea. În cazul în care un stat membru nu îşi îndeplineşte oricaredin obligaţiile sale către bancă, i se poate suspenda calitatea de membru prin deciziaConsiliului Guvernatorilor. Membrul suspendat va înceta automat să fie membru la unan de la data suspendării, cu excepţia cazului în care aceeaşi majoritate deciderestabilirea calităţii de membru. În perioada suspendării statul membru nu poate săexercite nici un drept conferit de statut, cu excepţia celui de a se retrage, dar va aveatoate obligaţiile.

c) Capitalul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţii şi DezvoltareCapitalul propriu provine din contribuţiile statelor membre. Capitalul iniţial

autorizat al BIRD a fost de 10 miliarde dolari SUA, fiind împărţit în 100.000 de acţiuniîn valoare de 100.000 USD fiecare care au fost disponibile pentru subscrieremembrilor97. Capitalul social poate fi majorat, dacă se decide cu o majoritate de 3/4 dintotalul voturilor.

Fiecare membru subscrie la capitalul social al BIRD în funcţie de un numărminim de părţi stabilit pentru membrii iniţiali, un număr pentru ceilalţi membri şi ţinândseama de unele reguli care specifică condiţiile de subscriere.

Fig.12.1. Formarea şi utilizarea capitalului BIRDSuma subscrisă de fiecare stat membru se împarte astfel:

96 Articles of Agreement, BIRD, art. II, secţ. 197 Articles of Agreement, BIRD, art. II sect. 2

CAPITALAPELABIL

CAPITAL PLĂTIT

DOBÂNDĂ

OBLIGAŢIUNI RESURSE

CAPITALBIRD

PIEŢEFINANCIARE

INVESTITORI

ŢĂRIMEMBRE

ŢĂRIMEMBRE

ÎMPRUMUTURI

Page 124: Finante Internationale

Finanţe internaţionale124

• 20% se plăteşte sau varsă la cererea BIRD pentru a realiza operaţiunile sale;• 80% se varsă către BIRD numai atunci când este necesar pentru a îndeplini

obligaţiunile cuvenite Băncii.Diferenţa de 80% din subscripţia de capital se ţine în cont la Banca Centrală a

ţării membre în vederea garantării împrumuturilor fiind denumită „capital apelabil”.Cotele subscrise se plătesc de către statele membre în proporţie de 2% din preţul

fiecărei acţiuni în aur sau dolari SUA şi diferenţa de 18% în monedele membrilorbăncii. În cazul în care, se constată că valoarea nominală a monedei unui stat membru s-a redus, ori, valoarea de schimb externă a monedei unui stat membru s-a depreciat încadrul teritoriului său, membrul plăteşte BIRD într-un interval rezonabil o sumăadiţională proprie pentru a menţine valoarea la nivelul subscrierii iniţiale a cantităţii demonede. În situaţia în care valoarea nominală a monedei unui membru creşte, BIRD varestitui membrului, într-un interval de timp rezonabil o cantitate de monedă egală cuvaloarea creşterii cursului.

Acţiunile BIRD nu pot fi ipotecate, nu pot constitui garanţii şi sunt transferabilenumai către BIRD.

Capitalul de pe pieţele financiare internaţionale se mobilizează prin emisiunea şivânzarea obligaţiunilor şi/sau prin credite bancare. Banca Internaţională pentru Recon-strucţie şi Dezvoltare îşi plasează obligaţiunile prin ofertă publică pe piaţa capitalurilor,prin băncile centrale şi organismelor internaţionale. Oferta publică se realizează prinintermediul grupurilor bancare de investiţii, agenţilor de schimb şi de plasament,organismelor publice şi băncilor comerciale.

Resursele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare provin şi dinveniturile nete realizate. Veniturile nete sunt expresia diferenţei dintre veniturile dinplasamente, veniturile din împrumuturi, dobânzi şi comisioane şi cheltuielile privinddobânzile plătite la împrumuturile contractate de bancă, cheltuielile privind emisiunea şiplasarea titlurilor şi cheltuielilor administrative.

d) Organizarea şi conducerea Băncii Internaţionale pentruReconstrucţie şi Dezvoltare

În vederea îndeplinirii obiectivelor menţionate, Banca Internaţională pentruReconstrucţie şi Dezvoltare dispune de un sistem de organe de conducere98.

Consiliul Guvernatorilor este format din reprezentanţii ţărilor membre,respectiv un guvernator şi un supleant numiţi pentru un mandat de 5 ani. ConsiliulGuvernatorilor poate delega Consiliului Executiv autoritatea de a exercita unele atributecu următoarele excepţii şi anume: hotărăşte asupra admiterii de noi membri şi adeterminării condiţiilor de admitere, asupra majorării sau reducerii capitalului social,asupra suspendării unui membru, asupra aranjamentelor de cooperare cu alte organizaţiiinternaţionale, asupra regulilor privind operaţiile băncii şi distribuirii venitului net.

Consiliul Guvernatorilor se întruneşte o dată pe an şi ori de câte ori decideConsiliul sau solicită Directoratul Executiv, sau dacă cer cinci membri sau membrii caredeţin 1/4 din totalul voturilor. Consiliul Guvernatorilor se întruneşte în şedinţă dacă seîndeplineşte condiţia să fie prezenţi guvernatori care deţin o majoritate de 2/3 din numă-rul voturilor. Fiecare membru dispune de 250 voturi plus un vot adiţional pentru fiecareacţiune deţinută. Deciziile în cadrul organelor de conducere ale Băncii Internaţionalepentru Reconstrucţie şi Dezvoltare cu unele excepţii se adoptă cu majoritate de voturi.

Directorii Executivi răspund de conducerea operaţiilor generale ale BIRD înconformitate cu atribuţiile delegate de Consiliul Guvernatorilor. Directoratul Executiv(Consiliul) este format din 12 directori executivi din care cinci pot fi numiţi de cătremembrii care deţin cel mai mare număr de acţiuni şi şapte sunt aleşi de către celelalte 98 Articles of Agreement, BIRD, art. V

Page 125: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 125

ţări membre pentru o perioadă de doi ani. Consiliul guvernatorilor poate să decidă cu omajoritate de 4/5 din totalul voturilor creşterea numărului de directori. DirectoriiExecutivi sunt numiţi sau aleşi la fiecare doi ani. Fiecare director executiv numeşte unsupleant care deţine puteri depline de a acţiona în cazul în care directorul lipseşte99.

Directoratul Executiv funcţionează în sesiune continuă la sediul principal alBăncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi se reuneşte ori de câte ori sejustifică de diferite activităţi şi operaţii. Directorii se pot întâlni şi decide dacă numărulasigură exercitarea a cel puţin 1/2 din totalul voturilor.

Preşedintele BIRD este ales de către Directorii Executivi pentru a conduceactivitatea pe o perioadă de 5 ani, dar nu dispune de vot, decât în caz de egalitate.Preşedintele BIRD participă la şedinţele Consiliului Guvernatorilor, dar nu are drept devot. El are în subordine personalul operativ, conduce operaţiunile curente ale băncii,răspunde de organizarea, numirea şi demiterea ofiţerilor şi a personalului (anexa 6).

Preşedintele, ofiţerii şi personalul Băncii, în exercitarea obligaţiilor, sunt legaţinumai de obiectivele şi atribuţiile Băncii şi de nici o altă autoritate. Pornind de lacaracterul internaţional al instituţiei, se solicită membrilor să se abţină de la încercări de ainfluenţa preşedintele, ofiţerii şi personalul în exercitarea funcţiilor lor.

Preşedintele BIRD urmăreşte în numirea ofiţerilor şi personalului asigurareastandardelor de competenţă şi eficienţă tehnică şi promovarea criteriului geografic înrecrutarea personalului.

Consiliul de Supraveghere este format din şapte persoane aprobate de ConsiliulGuvernatorilor, inclusiv din reprezentanţi ai institutiilor bancare, comerciale şi industriale.Membrii Consiliului de Supraveghere au un mandat de doi ani. Consiliul deSupraveghere asigură asistenţă şi consiliere în probleme legate de politica generală şi sereuneşte anual.

Comitetele de Credit sunt formate din experţi selectaţi de către guvernatorulcare reprezintă membrul în ale cărui teritorii se localizează proiectul şi unul sau maimulţi membri ai personalului tehnic, care au misiunea să analizeze şi să raportezeasupra creditelor acordate.

Comitetul Dezvoltării examinează transferul resurselor către ţările în curs dedezvoltare şi analizează implicaţiile dezvoltării asupra economiilor ţărilor membre.

Comitetul de Politică Financiară colaborează cu Fondul Monetar Internaţionalîn examinarea unor probleme ale politicii financiare şi în formularea unor propuneri deîmbunătăţire a politicii de creditare.

e) Împrumuturile şi garanţiile acordate de Banca Internaţionalăpentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare acordă împrumuturi petermen lung în vederea realizării unor programe de dezvoltare economică în ţările mem-bre care sunt garantate de guvern. Împrumuturile acordate de către Banca Internaţionalăpentru Reconstrucţie şi Dezvoltare au sporit de la o periodă la alta. În acelaşi timp, s-aînregistrat o creştere a numărului proiectelor, ca urmare a implicării Băncii Internaţionalepentru Reconstrucţie şi Dezvoltare în realizarea unor programe de dezvoltare în ţărilemembre şi în tranziţia la economia de piaţă din unele ţări.

Acordul de împrumut dintre o ţară membră şi Banca Internaţională pentruReconstrucţie şi Dezvoltare cuprinde condiţiile generale, împrumutul, execuţia proiec-tului, clauze financiare, data intrării în vigoare, reprezentantul împrumutului, tragereasumelor din împrumut, iar în anexă se reflectă descrierea proiectului, achiziţionarea deservicii de consultanţă şi programul de implementare.

99 Articles of Agreement, BIRD, art. V, secţ. 4

Page 126: Finante Internationale

Finanţe internaţionale126

Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare susţine prin crediteleacordate diverse sectoare din economiile ţărilor membre: agricultura, politicile econo-mice, electricitate, mediu, finanţe, multisectorial, petrol şi gaze, populaţie, sănătate şialimentaţie, dezvoltare sector privat, managementul în sectorul public, protecţia socială,telecomunicaţii, transporturi şi dezvoltare urbană.

În totalul creditelor acordate pe sectoare de către Banca Internaţională pentruReconstrucţie şi Dezvoltare şi Asociaţia Internaţională o pondere mai mare deţincreditele destinate dezvoltării agriculturii şi transporturilor, politicilor economice,petrolului şi energiei electrice. În acelaşi timp se observă o creştere a creditelor necesareîmbunătăţirii educaţiei, mediului, managementului în sectorul public, sănătăţii şidezvoltării urbane. Un loc aparte în cadrul creditelor acordate de BIRD ţărilor membre îlocupă cele pentru susţinerea protecţiei sociale în ţările care aplică programe economicede privatizare şi restructurare a întreprinderilor.

Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare acordă împrumuturile şigaranţiile pe baza următoarelor condiţii100:

• dacă membrul pe al cărui teritoriu este localizat proiectul nu este el însuşisolicitantul împrumutului, membrul, Banca Centrală sau o agenţie similară amembrului acceptabilă de către bancă, garantează în totalitate returnareaîmprumutului şi plata dobânzii sau a altor datorii legate de împrumut;

• banca acordă împrumuturi şi garanţii, dacă solicitantul nu poate obţine împrumuturiîn condiţii de piaţă rezonabile;

• un comitet (de credit) desemnat întocmeşte un document scris prin care recomandăproiectul după analiză;

• rata dobânzii, taxele sunt rezonabile şi programarea rambursării împrumutuluidepinde de proiect;

• garanţiile se acordă în funcţie de capacitatea solicitantului de a-şi îndepliniobligaţiile rezultate din împrumuturi şi pe baza principiului prudenţei;

• în garantarea unui credit făcut de alţi investitori, BIRD primeşte o compensaţiepentru riscul pe care şi-l asumă;

• creditele şi garanţiile se acordă pentru obiective legate de proiecte specifice dereconstrucţie ori de dezvoltare.

Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare nu impune condiţii asu-pra utilizării creditelor pe teritoriul unui stat membru, dar prin aranjamente urmăreştefolosirea creditului în scopurile pentru care a fost acordat pe baza criteriilor economiceşi de eficienţă.

Împrumuturile se acordă de către Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şiDezvoltare fie guvernelor statelor membre, fie unor societăţi comerciale sau instituţiipublice. Împrumuturile de ajustare structurală sunt menite să sprijine ţările beneficiareîn realizarea unor reforme economice care să asigure îmbunătăţirea echilibrului balanţeide plăţi externe şi susţinerea creşterii economice durabile.

Proiectele ce se propun spre finanţare Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţieşi Dezvoltare trebuie să îndeplinească criteriile economice de rentabilitate, calitateagestiunii şi capacitate de rambursare şi garanţii.

Proiectele de investiţii pot proveni din proiectele strategice de dezvoltare a unorsectoare sau ramuri economice. Proiectul de investiţii este susţinut de studiul de fezabili-tate cu date şi informaţii privind capacitatea de producţie, dotări materiale, amplasament.Proiectul de investiţii este evaluat sub anumite laturi:• latura economică, care reflectă raportul dintre efortul de investiţie şi efectele

previzibile;

100 Articles et Agreement, BIRD, art. III, secţ. 4

Page 127: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 127

• date cu privire la amplasament, capacitate de producţie, procedee de execuţie,soluţii tehnologice, echipament;

• latura comercială, care se referă la achiziţionarea materialelor necesare producţieişi desfacerea producţiei finite;

• latura financiară care exprimă încasările şi rezultatele financiare din momentulpunerii în funcţiune a unui obiectiv de investiţii.

Proiectul ce se propune spre finanţare se analizează din punct de vedere alimpactului unor factori cum sunt preţurile materiilor prime, salariile, preţurileproduselor finite, competenţa cadrelor care realizează proiectul, structura întreprinderiişi gestiunea proiectului.

Din momentul punerii în funcţiune a unui obiectiv de investiţii, se realizează oevaluare care urmăreşte modul în care proiectul s-a încadrat în coordonatele iniţiale şiabaterile manifestate.

Bunurile şi serviciile necesare proiectelor de investiţii finanţate de BIRD se pro-cură pe bază de licitaţii internaţionale pentru a oferi şanse egale furnizorilor, a stimulaexecutarea eficientă a proiectelor şi pentru a încuraja dezvoltarea producţiei în ţărilebeneficiare de împrumuturi.

Contractele de credit dintre BIRD şi solicitanţi se încheie în conformitate cuanumite reguli101:• termenii şi condiţiile dobânzii şi amortizării, scadenţa şi data de efectuare a

fiecărui credit se determină de către bancă;• contractele stipulează moneda sau monedele în care se vor efectua plăţile

contractuale către bancă, iar la opţiunea solicitantului plăţile se pot efectua caurmare a acordurilor cu banca în moneda unui membru, altul decât cel specificatîn contract. În cazul creditelor acordate, suma totală plătibilă către bancă în oricemonedă nu va depăşi în nici un moment suma totală a împrumuturilor contractatede către bancă şi plătibilă în aceeaşi monedă;

• dacă un membru are o nevoie acută de schimb, astfel încât serviciile oricăruicredit contractat de acel membru sau garantat de acesta, ori de una din agenţiilesale, nu pot fi îndeplinite în maniera stipulată, membrul implicat poate apela laBancă pentru o relaxare a condiţiilor de plată.

Banca poate să încheie aranjamente cu membrul implicat pentru a accepta plataserviciilor privind creditul în moneda membrului, pe o perioadă care nu depăşeşte treiani şi menţinerea cursului pentru răscumpărarea acestei monede.

Cadrul Cuprinzător de Dezvoltare (Comprehensive DevelopmentFramework – CCO)102

Cadrul cuprinzător de dezvoltare reprezintă o modalitate de abordare adezvoltării economice a Băncii Mondiale care oferă direcţii de acţiune ţărilor înelaborarea programelor de dezvoltare.

Cadrul Cuprinzător de Dezvoltare presupune asigurarea anumitor condiţii: unguvern profesionist, un sistem deschis şi transparent de reglementare legislativă, unsistem financiar bine organizat şi supravegheat, un program social şi de protecţie socialăaccesibil, sisteme educaţionale şi de masă, program de îngrijire a sănătăţii, reţeleenergetice, de drumuri şi telecomunicaţii, politici de protecţie a mediului, programe depăstrare a culturii şi istoriei naţionale.

Cadrul Cuprinzător de Dezvoltare implică să fie conceput pe un orizont de timpcare să concorde cu strategiile pe termen lung ce cuprind politici, programe şi proiectede reformă. În cadrul său se urmăreşte interdependenţa dintre politici şi programe. 101 Articles of Agreement, BIRD art. IV, secţ. 4102 Vezi: Tribuna economică, nr. 44/1999

Page 128: Finante Internationale

Finanţe internaţionale128

Prin intermediul Cadrului Cuprinzător de Dezvoltare Banca Mondială urmăreştecorelaţiile şi echilibrele dintre evoluţiile macroeconomice şi resursele financiare,precum şi trăsăturile lor.

Cofinanţarea sau împrumuturile „B”Cofinanţarea reprezintă o metodă de asociere a fondurilor de la BIRD cu

fondurile provenite din alte surse în vederea finanţării proiectelor de investiţii sau aunor programe de dezvoltare economică în ţările membre. Parteneri în operaţiunile decofinanţare pot fi guvernele, organismele de creditare a exporturilor, băncilecomerciale.

În operaţiunile de cofinanţare, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şiDezvoltare are misiunea să impulsioneze operaţiunile financiare, să evalueze şi supervi-zeze proiectele, să sprijine debitorii în realizarea unor relaţii de colaborare cu furnizoriişi organismele de creditare a exporturilor. Cofinanţarea urmăreşte creşterea şistabilizarea fluxurilor de capitaluri private.

Băncile comerciale se asociază cu BIRD la acordarea împrumuturilor, pentru aasigura certitudinea rambursării creditelor la scadenţă. Cofinanţarea contribuie laîncurajarea investiţiilor oficiale şi ale băncilor comerciale la realizarea fluxurilor decapital.

Din iulie 1982, BIRD a aplicat principiul dobânzii variabile la împrumuturileacordate, conform căruia dobânda se determină în funcţie de nivelul dobânzii de pepiaţa internaţională a capitalurilor. BIRD percepe dobândă numai pentru partea dinîmprumut efectiv cheltuită. La creditele aprobate, dar nedebursate se percepe uncomision. În cadrul termenului de rambursare se acordă o perioadă de graţie.

În susţinerea dezvoltării economice a ţărilor membre, Banca Mondialăurmăreşte cu prioritate următoarele direcţii103:

a) Liberalizarea comerţului internaţional şi a cooperării, respectiv înlăturareabarierelor din calea exporturilor şi a investiţiilor străine directe;

b) Promovarea şi susţinerea stabilităţii macroeconomice care presupune cacheltuielile publice să se acopere pe seama veniturilor ordinare;

c) Promovarea pieţelor libere, respectiv crearea mediului concurenţial pentrufirme şi eliminarea intervenţiei statului în economie prin subvenţii;

d) Susţinerea cheltuielilor pentru educaţie, cultură şi sănătate care genereazăefecte pe termen lung.

12.2 Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID) (InternationalDevelopment Association)

Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare a fost înfiinţată în anul 1960, încalitate de agenţie interguvernamentală în vederea creditării în condiţii avantajoase aţărilor mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic. Membrii AsociaţieiInternaţionale pentru Dezvoltare sunt ţări dezvoltate şi ţări în curs de dezvoltare.

Fondurile Asociaţiei Internaţionale pentru Dezvoltare se formează din:subscripţiile iniţiale ale membrilor, reconstituiri periodice (subvenţii) furnizate de ţărilemembre dezvoltate, contribuţii speciale sau voluntare, transfer de venit net de la BIRD,venitul net cumulat rezultat din activitatea agenţiei.

Împrumuturile de la Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare se obţin pe bazaurmătoarelor criterii:• nivelul de dezvoltare economică scăzut, reflectat de produsul intern brut pe locuitor;• ţara să se confrunte cu dezechilibre în balanţa de plăţi;

103 După Alex Hittle, Banca Mondială, 1992, p. 7

Page 129: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 129

• ţara să se angajeze într-un proces de dezvoltare economică prin politicilepromovate;

• ţara să înregistreze o stabilitate din punct de vedere economic, financiar şi politicpentru a justifica acordarea de împrumuturi destinate dezvoltării pe termen lung.

Asistenţa financiară din partea Asociaţiei Internaţionale pentru Dezvoltare sefundamentează pe baza unui raport economic care reflectă politica de dezvoltare econo-mică, evoluţia ramurilor şi sectoarelor economice şi priorităţile. Pornind de laprevederile din raportul economic se elaborează un program pentru o perioadă de cinciani care cuprinde direcţiile de dezvoltare economică. Ţara beneficiară a asistenţeifinanciare prezintă periodic rapoarte privind realizarea acţiunilor, iar personalul agenţieiurmăreşte executarea proiectelor.

Creditele acordate de către Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare autermene mari de rambursare, nu sunt purtătoare de dobânzi, dar pentru sumele acordatese percep comisioane.

Cea de a zecea reconstituire a resurselor Asociaţiei Internaţionale pentruDezvoltare a prevăzut anumite obiective prioritare: sprijinirea luptei împotrivasărăciei prin evaluarea performanţelor ţării pe planul reducerii creşterii demografice,ameliorării serviciilor sanitare, lărgirii posibilităţilor de educare şi formare; protecţiamediului înconjurător prin gestiunea resurselor forestiere, eficienţa utilizării şiconservării energiei; susţinerea politicilor macroeconomice şi sectoriale prin creditedestinate producţiei, infrastructurii, investiţiilor.

12.3 Corporaţia Financiară Internaţională (CFI)104 (InternationalFinancial Corporation)

Corporaţia Financiară Internaţională şi-a început activitatea la 20 iulie 1956 învederea dezvoltării întreprinderilor private în ţările membre, fără garanţii guvernamentale.

În vederea realizării acestui scop, Corporaţia Financiară Internaţională acordăasistenţă în cooperare cu investitori particulari, în finanţarea înfiinţării, îmbunătăţirii şidezvoltării întreprinderilor productive particulare care contribuie la dezvoltarea ţărilormembre prin investiţii, fără garantarea rambursării de către guvern, mobilizarea capita-lului intern şi străin, promovarea unei conduceri competente, stimularea fluxului decapital în investiţii productive în ţările membre.

Corporaţia Financiară Internaţională acţionează în următoarele direcţii:• acordă sprijin în vederea finanţării dezvoltării întreprinderilor productive parti-

culare prin investiţii, fără garantarea rambursării de către guvern şi în cazul în carenu este disponibil capitalul particular;

• stimulează investiţiile proprii, participarea capitalului străin şi promovareacompetenţei în economia naţională;

• acordă asistenţă tehnică în fundamentarea planurilor de afaceri, identificareapieţelor produselor şi mobilizarea fondurilor necesare investiţiilor în sectorulprivat.

• Corporaţia Financiară Internaţională sprijină procesul de privatizare prin investiţiişi prin asistenţă tehnică şi urmăreşte impactul asupra economiei ţărilor membre şiasupra mediului.

Capitalul Corporaţiei Financiare Internaţionale de 11.000.000 dolari SUA a fostmajorat în anii 1977 şi 1985, ajungând la 300.000.000 dolari SUA. Capitalul de bazăpoate fi majorat de Consiliul Guvernatorilor cu o anumită majoritate de voturi. În cazulunei majorări autorizate în conformitate cu prevederile statutului, fiecare ţară membră

104 vezi Legea nr. 28/25.03.1991 pentru acceptarea de către România a Acordului (Statutului) privind CorporaţiaFinanciară Internaţională în M. Of. p. I, nr. 67/30.03.1991

Page 130: Finante Internationale

Finanţe internaţionale130

poate să subscrie în funcţie de ponderea capitalului subscris faţă de capitalul total alCorporaţiei Financiare Internaţionale

Corporaţia Financiară Internaţională administrează un fond destinat finanţăriiinvestiţiilor în sectorul privat care provine din subscrierea ţărilor dezvoltate şi dinresurse transferate de la BIRD. Fondurile Corporaţiei Financiare Internaţionale seplasează sub forma împrumuturilor sau prin participaţii industriale sau financiare.

Creditele de la Corporaţia Financiară Internaţională sunt destinate realizăriiproiectelor de investiţii care îndeplinesc următoarele criterii: sunt fundamentate pe bazarentabilităţii; contribuie la crearea unor locuri de muncă, la stimularea introduceriiprogresului tehnic şi la valorificarea resurselor naturale; asigură retragerea aportuluiCorporaţiei Financiare Internaţionale şi înlocuirea cu fonduri proprii în cursul uneianumite perioade de timp.

Creditarea investiţiilor de către Corporaţia Financiară Internaţională (CFI) însectorul particular se realizează pe baza anumitor principii:• CFI nu finanţează un proiect de investiţii pentru care se poate mobiliza capital

particular în condiţii rezonabile;• CFI finanţează o acţiune în sectorul privat dacă are acordul statului membru;• CFI nu impune condiţii cu privire la cheltuirea sumelor pe teritoriul unei ţări;• CFI nu îşi asumă răspunderea pentru managementul întreprinderii în care a

investit;• CFI urmăreşte în procesul de finanţare să nu devină acţionarul principal la un

proiect;• CFI finanţează investiţiile pornind de la cerinţele întreprinderilor particulare şi

ţinând seama de riscuri.• CFI va încerca să menţină o diversificare judicioasă a investiţiilor sale.

Corporaţia Financiară Internaţională acordă împrumuturi în principalele devizeşi în monedă naţională pe termen cuprins între 7 şi 12 ani.

Proiectul de investiţii pentru care se solicită finanţare de la CorporaţiaFinanciară Internaţională cuprinde principalele laturi ale investiţiei: finanţare,management, asistenţă tehnică, piaţa şi vânzările (piaţa locală, naţională, regională,export), estimări ale producţiei, preţurilor, potenţiali cumpărători, reţele de distribuţie,concurenţă, protecţie tarifară, fezabilitate tehnică, forţă de muncă, resurse de materiiprime, impact asupra mediului înconjurător (descrierea procesului de producţie,furnizori de echipamente, forţă de muncă, infrastructură, surse de materii prime,amplasarea întreprinderii), costul proiectului cu detaliere pe terenuri, construcţii,echipament instalat, capital circulant, surse de finanţare, profit, rentabilitate, sprijinguvernamental, stimulente, reglementări cu privire la controlul schimbului valutar,intrarea şi repatrierea capitalului, eşalonarea în timp a pregătirii şi execuţiei proiectului.

Corporaţia Financiară Internaţională este împuternicită să acţioneze în următoa-rele direcţii:• să contracteze împrumuturi, să furnizeze garanţii colaterale sau alte garanţii

necesare, dacă înainte de a face o vânzare publică a obligaţiilor pe piaţa unei ţărimembre a obţinut aprobarea ţării respective în a cărei monedă se exprimăobligaţiile;

• să investească fondurile care nu sunt necesare operaţiunilor de finanţare înobligaţiuni şi alte titluri uşor negociabile şi fără restricţii

• furnizează servicii de consiliere, asistenţă tehnică şi informare respectiv baze dedate privind pieţele noi, sugestii în materie de privatizare, consiliere în elaborareaproiectelor, în dezvoltarea competenţei, în formarea climatului pentru investiţiilestrăine.

Page 131: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 131

România a fost admisă în calitate de membru al Corporaţiei FinanciareInternaţionale prin rezoluţia Consiliului guvernatorilor din 4 septembrie 1990 şi a subscris1504 acţiuni în valoare de 1000 dolari SUA.

12.4 Agenţia de Garantare a Investiţiilor Multilaterale (MIGA)(Multilateral Investment Guarantee Agency)

a) Constituirea şi obiectivele MIGAAgenţia de Garantare a Investiţiilor Multilaterale105 a fost înfiinţată în anul 1988

în vederea încurajării investiţiilor de capital străin, a completării programelor naţionaleşi regionale de garantare a investiţiilor, a atenuării riscurilor necomerciale, aimpulsionării fluxurilor de capital către ţările în curs de dezvoltare şi a extinderiicooperării internaţionale.

În îndeplinirea obiectivelor sale, agenţia:• emite garanţii, inclusiv coasigurare şi reasigurare contra riscurilor necomer-

ciale privind investiţiile într-o ţară membră, care vin din alte ţări membre;• realizează activităţi complementare adecvate în vederea promovării fluxului

de investiţii spre şi între ţările membre în curs de dezvoltare;• exercită alte asemenea prerogative în mod incidental, necesare sau dorite în

promovarea obiectivelor sale;Emiterea de garanţii privind investiţiile şi realizarea unor servicii comple-

mentare contribuie la încurajarea fluxului de investiţii destinat dezvoltării producţiei înţările membre şi îndeosebi în ţările în curs de dezvoltare.

b) Calitatea de membru şi capitalul MIGACalitatea de membru este deschisă tuturor membrilor Băncii Internaţionale

pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Capitalul autorizat al Agenţiei de Garantare aInvestiţiilor Multilaterale este de 1 miliard DST, divizat în 100.000 acţiuni, fiecare învaloare de 10.000 DST care au fost disponibile spre a fi subscrise de membri. Consiliulguvernatorilor cu majoritate specială poate să majoreze capitalul de bază al agenţiei.

Capitalul iniţial subscris de fiecare membru se plăteşte în termen de 90 de zilede la data intrării în vigoare a convenţiei de aderare, respectiv 10% din valoarea fiecăreiacţiuni vor fi plătite în numerar şi încă 10% sub formă de bilete la ordin nenegociabile,nepurtătoare de dobânzi sau obligaţiuni similare, iar diferenţa se solicită la nevoie.Subscripţiile la acţiuni se plătesc în monede liber utilizabile cu excepţia ţărilor în cursde dezvoltare care pot plăti în monedă naţională până la 25% din contribuţia stabilită.

Investiţiile eligibile cuprind dobânzile la titlurile de participare la capital,inclusiv împrumuturi pe termen mediu sau lung contractate sau garantate de cătredeţinătorii de titluri de participare la capital şi alte forme de investiţii directe.

c) Operaţiunile MIGAAgenţia de Garantare a Investiţiilor Multilaterale urmăreşte anumite obiective cu

ocazia angajării în garantarea investiţiilor:• fundamentarea economică a investiţiilor şi impactul lor asupra dezvoltării

economice a ţării;• conformitatea investiţiei cu legislaţia şi reglementările ţării gazdă;• concordanţa investiţiilor cu obiectivele de dezvoltare declarate şi cu priorităţile ţării

beneficiare

105 Vezi Legea nr. 43/1992 pentru ratificarea Convenţiei de constituire a Agenţiei Multilaterale de Garantare aInvestiţiilor în M.�Of. p. nr. 43/14.05.1992

Page 132: Finante Internationale

Finanţe internaţionale132

• condiţiile de investiţii asigurate de ţara beneficiară, inclusiv tratamentul echitabil,corect şi protecţia legală a investitorilor.

• Investitori eligibili pot fi persoanele fizice sau juridice care îndeplinesc anumitecondiţii:

• persoana fizică este cetăţean al altei ţări decât ţara gazdă a investiţiei;• persoana juridică să aibă principalul sediu de afaceri într-o altă ţară membră sau

majoritatea capitalului să fie deţinută de un stat membru sau de alte state membresau de cetăţenii acestora;

• persoana juridică fie că este sau nu particulară să opereze pe baze comerciale;Investiţiile sunt garantate numai dacă urmează a fi făcute pe teritoriul unei ţări

membre în curs de dezvoltare. Termenii şi condiţiile fiecărui contract de garanţie vor fistabilite de agenţie pe baza regulilor şi regulamentelor pe care Consiliul de conducere leva elabora, cu condiţia ca agenţia să nu acopere pierderea totală a investiţiei garantate.

Agenţia de Garantare a Investiţiilor Multilaterale garantează investiţiile eligibileîmpotriva unor prejudicii rezultate din următoarele riscuri:• riscul de transfer de valută care este produs de orice introducere (atribuibile

guvernului ţării gazdă) de restricţii asupra transferului în afara ţării gazdă amonedei proprii într-o monedă liber utilizabilă sau altă monedă convertibilădeţinătorilor garanţiei, inclusiv lipsa unei acţiuni din partea guvernului ţării gazdăîntr-o perioadă rezonabilă de timp privind cererea unui investitor pentru un astfelde transfer;

• exproprierea şi măsurile similare care se referă la orice acţiune legislativă sauadministrativă sau orice omisiune atribuibilă guvernului ţării gazdă care are caefect deposedarea deţinătorului de proprietate sau controlul, ori un beneficiusubstanţial din investiţie cu excepţia unor măsuri nediscriminatorii cu aplicabi-litate generală pe care guvernele le adoptă în scopul reglementării activităţiieconomice în teritoriile lor;

• încălcarea contractului care se manifestă prin suspendare sau încălcarea de cătreguvernul ţării gazdă a contractului cu deţinătorul garanţiei când acesta nu a recurs laun for judiciar sau arbitru pentru a formula reclamaţia de suspendare a executăriisau încălcării contractului, sau dacă decizia nu este transmisă în termen rezonabil,sau dacă hotărârea nu poate fi pusă în aplicare;

• război şi tulburări civile care înseamnă orice acţiune militară sau tulburare civilăpe teritoriul ţării gazdă;

12.5. Centrul internaţional de soluţionare a litigiilor privind investiţiile (CISLI)CENTRUL INTERNAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A LITIGIILOR

PRIVIND INVESTIŢIILE a fost înfiinţat în anul 1966 pentru a oferi facilităţi pentrusoluţionarea, prin acord sau arbitraj, a litigiilor privind investiţiile care apar între ţărilemembre şi reprezentanţi ai altor ţări membre. În acest sens s-a elaborat „Convenţiaasupra rezolvării disputelor privind investiţiile” din anul 1966.

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE1. Care sunt obiectivele BIRD?2. Ce drepturi şi obligaţii decurg din calitatea de membru al BIRD?3. Cum se formează capitalul BIRD?4. Care sunt organele de conducere ale BIRD?5. Ce laturi cuprinde un proiect finanţat de către BIRD?6. Când a fost creată AID şi în ce scop?

Page 133: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 133

7. Care sunt criteriile aşezate la baza acordării împrumuturilor de AID?8. Când a fost creată CFI şi în ce scop?9. Cum se formează capitalul CFI?10. Care sunt principiile aşezate la baza creditării investiţiilor în sectorul

particular de către CFI?11. Când a fost creată MIGA şi în ce scop?12. Ce operaţiuni derulează MIGA?

Page 134: Finante Internationale

Finanţe internaţionale134

CAPITOLUL 13

BĂNCI INTERNAŢIONALE

13.1 Banca Reglementelor Internaţionale (BRI)

Banca Reglementelor Internaţionale a fost înfiinţată în anul 1930 pentru afacilita acoperirea reparaţiilor de război de către Germania, precum şi pentru a promovacooperarea băncilor centrale şi a stimula operaţiunile financiare internaţionale.

În conformitate cu prevederile art. 3 din statut106, Banca ReglementelorInternaţionale favorizează cooperarea dintre băncile centrale, furnizează facilităţiadiţionale pentru operaţiile financiare internaţionale şi acţionează ca un agent înreglementarea raporturilor financiare internaţionale la cererea părţilor interesate.

În cadrul cooperării dintre băncile centrale, Banca Reglementelor Internaţionaleurmăreşte promovarea stabilităţii financiare internaţionale. În condiţiile integrării puter-nice a pieţelor financiare, cooperarea dintre băncile centrale în cadrul BănciiReglementelor Internaţionale oferă măsuri şi metode de îmbunătăţire a fluxurilorfinanciare internaţionale. Banca Reglementelor Internaţionale acţionează în calitate deagent în realizarea unor acorduri financiare internaţionale.

Banca Reglementelor Internaţionale reprezintă o instituţie financiară internaţio-nală organizată sub forma unei societăţi anonime pe acţiuni, care dispune depersonalitate juridică, imunitate, este guvernată de legislaţia internaţională şi nu aresucursale sau filiale.

Membrii fondatori ai Băncii Reglementelor Internaţionale au fost băncilecentrale din Belgia, Franţa, Germania, Italia, Anglia şi un grup de bănci americane.

a) Capitalul Băncii Reglementelor InternaţionaleCapitalul autorizat al Băncii Reglementelor Internaţionale este de un miliard

cinci sute milioane franci aur*, împărţit în 600.000 de acţiuni cu o valoare nominalăegală (2.500 franci aur pe acţiune)107.

Capitalul Băncii Reglementelor Internaţionale poate fi majorat sau redus lapropunerea Consiliului de administraţie cu o majoritate de două treimi şi cu aprobareaAdunării generale cu aceeaşi majoritate de voturi. În cazul creşterii capitalului autorizatşi a emisiunii unor acţiuni, repartiţia între ţări se stabileşte de către Consiliul deadministraţie cu o majoritate de două treimi. Băncile Centrale din Germania, Italia,Anglia, Franţa, Belgia şi SUA sau din orice alt centru financiar au dreptul să subscriesau să-şi asigure subscrierea în sume egale. În acelaşi timp, Consiliul de administraţietrebuie să ţină seama de interesul unor bănci centrale de a participa la capital şi implicitla cooperarea monetară internaţională.

b) Operaţiunile Băncii Reglementelor InternaţionaleOperaţiunile realizate de Banca Reglementelor Internaţionale trebuie să fie

conforme cu politica monetară a băncilor centrale. În cazul în care se iniţiază o opera- 106 Statuts de la Banque des Règlements Internationaux, 1999, art. 3107 Statuts de la Banque des Règlements Internationaux, art. 4. *Francul de aur al BRI are o greutate în aur de 0,29grame aur fin care este identică cu paritatea în aur a francului elveţian de la fondarea BRI în 1930

Page 135: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 135

ţiune financiară într-o anumită monedă, Consiliul de administraţie trebuie să consultebanca sau băncile centrale interesate. Dacă se semnalează din partea băncii centrale unpunct de vedere diferit, operaţia nu se mai realizează sau se stabilesc anumite condiţiide efectuare a operaţiilor.

Banca Reglementelor Internaţionale este împuternicită prin statut să efectuezeurmătoarele operaţii108:

– cumpără sau vinde aur în monede sau în lingouri pentru contul său propriu saupentru băncile centrale;

– acceptă păstrarea aurului pentru contul băncilor centrale;– acordă împrumuturi băncilor centrale contra garanţiilor în aur, a scrisorilor de

schimb şi a altor efecte negociabile cu scadenţă redusă;– cumpără şi vinde cambii, cecuri şi alte efecte cu scadenţă mică;– cumpără şi vinde valute pentru propriul cont sau pentru cel al băncilor

centrale;– cumpără şi vinde titluri negociabile, altele decât acţiunile, pentru contul

propriu sau pentru contul băncilor centrale;– deschide conturi curente sau conturi la termen băncilor centrale;– primeşte şi păstrează sume de la băncile centrale în conturi curente sau de

depozit;– acţionează în calitate de agent sau corespondent al oricărei bănci centrale;– încheie acorduri pe baza cărora acţionează în calitate de mandatar sau agent în

domeniul reglementărilor internaţionale.Oricare dintre operaţiunile autorizate ale Băncii Reglementelor Internaţionale cu

băncile centrale, pot fi efectuate şi cu băncile, societăţile sau particularii din orice ţară.Banca Reglementelor Internaţionale poate să încheie cu băncile centrale acorduri spe-ciale pentru reglementarea tranzacţiilor internaţionale.

Prin statutul de funcţionare, Băncii Reglementelor Internaţionale îi sunt interziseurmătoarele operaţii109: să emită instrumente de plată la vedere şi la purtător; să acceptescrisori de schimb; să acorde avansuri guvernelor; să deschidă conturi curente înnumele guvernelor; să fie interesată într-o anumită afacere.

În principiu, Banca Reglementelor Internaţionale se administrează având învedere, în mod deosebit, menţinerea lichidităţii.

c) Administrarea Băncii Reglementelor Internaţionale110

Consiliul de administraţie este format din guvernatorii în exerciţiu ai fiecăreibănci centrale (Germania, Belgia, Franţa, Marea Britanie, Italia şi SUA – administratordin oficiu), din şase persoane care reprezintă finanţele, industria sau comerţul numitefiecare de unul din guvernatorii băncilor centrale menţionate, pe o perioadă de trei ani şidin nouă persoane alese de Consiliu cu majoritate de două treimi dintre guvernatoriibăncilor centrale care au subscris la acţiuni, cu excepţia administratorilor din oficiupentru o perioadă de trei ani.

Consiliul de administraţie decide asupra operaţiilor băncii, structurii băncii,reprezintă banca în angajamentele sale, alege preşedintele, directorii, şefii de servicii.Reuniunile Consiliului de administraţie se organizează de şase ori pe an. DeciziileConsiliului de administraţie se adoptă cu majoritatea simplă a membrilor prezenţi, cuunele excepţii.

Preşedintele BRI este ales de către Consiliul de administraţie pentru a conducepolitica proprie şi administraţia. Consiliul de administraţie alege unul sau mai mulţi 108 Statuts de la Banque des Règlements Internationaux, art. 21

109 Statuts de la Banque des Règlements Internationaux, art. 24110 Statuts de la Banque des Règlements Internationaux, art. 27

Page 136: Finante Internationale

Finanţe internaţionale136

preşedinţi adjuncţi pe o perioadă de trei ani. Preşedintele propune Consiliului de admi-nistraţie să aprobe un director general şi un director general adjunct.

Consiliul de administraţie poate să desemneze unii membrii pentru a constituiComitetul executiv care să asiste preşedintele în administrarea băncii. Consiliul deadministraţie poate să constituie Comitete Consultative care să examineze şi să dezbatăanumite operaţii financiare.

Adunarea Generală ordinară a BRI este competentă să decidă în următoareledomenii111: aprobă raportul anual, bilanţul anual, raportul de audit, contul de profit şipierdere şi cheltuielile Consiliului de administraţie; decide asupra rezervelor şi afondurilor speciale, dividendelor; numeşte comisarii verificatori pentru anul următor.

Adunarea generală extraordinară a Băncii Reglementelor Internaţionale se con-voacă pentru dezbaterea şi aprobarea modificării statutului, a creşterii sau reduceriicapitalului şi lichidarea băncii. Drepturile de reprezentare şi de vot în Adunareagenerală se exercită în funcţie de numărul de acţiuni subscrise.

Banca Reglementelor Internaţionale are misiunea de a facilita cooperarea mone-tară şi financiară internaţională. În cadrul cooperării dintre băncile centrale, un obiectivimportant îl constituie promovarea stabilităţii financiare. Banca Reglementelor Interna-ţionale a realizat cooperarea cu aproximativ 120 de bănci centrale şi instituţii financiareinternaţionale.

În cadrul Băncii Reglementelor Internaţionale se reunesc guvernatori şi alţioficiali ai băncilor centrale, care examinează evoluţiile fluxurilor de cooperareinternaţională. În contextul reuniunilor organizate cu diverşi reprezentanţi de cătreBanca Reglementelor Internaţionale asupra cooperării valutar-financiare internaţionalese identifică măsuri de promovare a stabilităţii financiare.

Forumul de Stabilitate Financiară din anul 1999 a promovat schimbul deinformaţii şi coordonarea între autorităţile naţionale, organismele internaţionale şiinstituţiile internaţionale responsabile de problemele stabilităţii financiare.

Globalizarea progresivă a pieţelor financiare, procesele de inovare şiconexiunile sistemice dintre băncile centrale au impus din anul 1971 formarea unuicomitet care a analizat consecinţele datoriilor internaţionale, modificările structurale depe pieţele financiare şi implicaţiile instrumentelor derivate. În februarie 1999,guvernatorii au schimbat denumirea organismului menţionat în Comitetul asupraSistemului Financiar Global care are misiunea să supravegheze evoluţia sistemuluifinanciar global pe termen scurt, să analizeze tendinţele în funcţionarea pieţelorfinanciare pe termen lung şi să propună măsuri de îmbunătăţire a stabilităţii financiare.

Comitetul de Supraveghere Bancară dezbate problemele supravegherii ban-care, coordonează modul de divizare a responsabilităţilor, propune soluţii de îmbună-tăţire a standardelor de supraveghere, care să contribuie la întărirea stabilităţiisistemului bancar internaţional.

În vederea examinării eficienţei plăţilor şi a sistemelor de reglementare internăşi externă, Banca Reglementelor Internaţionale susţine activitatea Comitetului de Plăţişi Sisteme de Reglementare.

Banca Reglementelor Internaţionale asigură spaţiu Asociaţiei Internaţionale deSupraveghere a Asigurărilor fondată în 1994, în vederea îmbunătăţirii colaborării îndomeniul asigurărilor şi a realizării unui schimb de informaţii necesar promovării pieţeiasigurărilor.

Banca Reglementelor Internaţionale reprezintă un for de cooperare monetară şifinanciară internaţională prin organizarea unor dezbateri şi alte forme de promovare astabilităţii financiare internaţionale, precum şi o bancă care asigură cooperarea băncilorcentrale prin serviciile furnizate. 111 Statuts de le Banque des Règlements Internationaux, art. 46

Page 137: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 137

Departamentul monetar şi economic efectuează cercetări în domeniile mone-tare şi financiare, publică informaţii privind evoluţia pieţelor financiare, a sistemuluibancar internaţional, funcţionarea mecanismelor de garantare a exporturilor, contribuindla cunoaşterea fluxurilor financiare internaţionale.

Banca Reglementelor Internaţionale acţionează în calitate de agent pentruimplementarea unor acorduri financiare internaţionale.

Banca Reglementelor Internaţionale poate fi considerată un centru de cercetareeconomică şi monetară, care urmăreşte susţinerea cunoaşterii şi îmbunătăţiriifuncţionării mecanismelor de pe pieţele financiare internaţionale.

13.2 Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a fost creată înanul 1991 în contextul transformărilor profunde care au marcat climatul politic şieconomic din ţările Europei centrale şi răsăritene. Acordul de creare a Băncii Europenepentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a fost semnat la 20 mai 1990 de ţările UniuniiEuropene şi de Banca Europeană de Investiţii şi a început să funcţioneze la 15 aprilie1991112.

a) Scopul şi funcţiile Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi DezvoltareBanca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare susţine reconstrucţia şi

dezvoltarea economică a ţărilor din centrul şi estul Europei, intensificarea tranziţiei laeconomia de piaţă, promovarea iniţiativei private şi antreprenoriale şi aplicarea princi-piilor pluripartidiste, pluralismului şi economiei de piaţă.

În vederea realizării scopului său de a sprijini tranziţia la economia de piaţă aţărilor din centrul şi estul Europei, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltareasistă ţările în implementarea reformelor economice structurale şi sectoriale, respectivdemonopolizarea, descentralizarea şi privatizarea, prin următoarele măsuri113:

– promovarea prin intermediul investitorilor privaţi şi a altor investitori acreării, îmbunătăţirii şi extinderii sectorului privat productiv şi îndeosebi aîntreprinderilor mici şi mijlocii;

– mobilizarea capitalurilor interne şi externe şi îmbunătăţirea managementuluipentru realizarea investiţiilor;

– promovarea investiţilor în domeniul productiv, în servicii, în infrastructură,realizarea unui mediu competitiv şi susţinerea creşterii productivităţii muncii;

– furnizarea de asistenţă tehnică în pregătirea, finanţarea şi implementareaproiectelor de investiţii individuale sau în cadrul unor programe de investiţii;

– stimularea şi încurajarea dezvoltării pieţelor de capital;– sprijinirea realizării unor proiecte viabile din punct de vedere economic care

implică mai multe ţări membre;– promovarea unor activităţi şi realizarea unor proiecte în domeniul mediului;– realizarea unor activităţi şi furnizarea altor servicii care să asigure tranziţia la

economia de piaţă şi promovarea iniţiativei private.

112 Patrick Mordacq, La Banque Européene pour la Reconstruction et le Developpemont et la Transition á l'Est înProblemès Économiques nr. 2464-2645/20-27.03.1996113 Agreement Establishing the European Bank for Reconstruction and Development, 1992, art. 2

Page 138: Finante Internationale

Finanţe internaţionale138

În realizarea funcţiilor sale, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şiDezvoltare cooperează cu ţările membre, cu Fondul Monetar Internaţional, BancaInternaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Corporaţia Financiară Internaţională,Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor şi cu alte organisme publice sauprivate, implicate în dezvoltarea economică a ţărilor din centrul şi estul Europei.

Membrii Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare sunt ţările membreale Comunităţii Economice Europene: Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia,Irlanda, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Spania, precum şi alte ţări: SUA,Canada, Japonia, Australia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud, Maroc, Turcia, Cipru, Malta,Bulgaria, Polonia, România, Ungaria (anexa 5).

b) Capitalul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi DezvoltareCapitalul autorizat al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare se

cifrează la 10 miliarde EURO, reprezentat de un milion de acţiuni (nominale şi lapurtător) cu valoare nominală de 10.000 EURO care sunt disponibile pentru subscrieremembrilor. Numărul iniţial de acţiuni subscrise de ţările admise drept membri se decidede către Consiliul Guvernatorilor114.

Consiliul Guvernatorilor revede la intervale de 5 ani capitalul Băncii Europenepentru Reconstrucţie şi Dezvoltare cu o putere de vot de cel puţin două treimi dinnumărul total. În cazul unei creşteri a capitalului autorizat, fiecare membru are oportuni-tatea rezonabilă de a subscrie, în condiţiile şi termenii determinaţi de ConsiliulGuvernatorilor în raport de proporţia la capitalul subscris anterior.

Subscrierile iniţiale la capitalul social au fost realizate de ţările UniuniiEuropene (55,8%), Comisia Comunităţii Europene şi Banca Europeană de Investiţii(3%), alte ţări ale Europei de Vest (12%), SUA (10%), Japonia, Germania, Franţa,Italia, Marea Britanie (fiecare 8,5%), Canada (3,4%), Australia (1%), Coreea de Sud(0,65%), Mexic (0,3%), Maroc, Egipt, ţările Europei Centrale şi Orientale şi din fostaURSS (10,7%).

Resursele ordinare de capital ale Băncii Europene pentru Reconstrucţie şiDezvoltare mai cuprind pe lângă capitalul autorizat al băncii, fondurile obţinute dinîmprumuturi, fondurile primite prin restituirea împrumuturilor sau garanţiilor, venitulobţinut din împrumuturi şi investiţii.

c) Operaţiunile Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi DezvoltareResursele Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare se dirijează în

vederea realizării scopului şi îndeplinirii funcţiilor sale.Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare orientează operaţiunile

sale în ţările din centrul şi estul Europei aflate în tranziţie la economia de piaţă, carepromovează iniţiativa privată şi aplică principiile democraţiei pluripartidiste şi aleeconomiei de piaţă.

Ţara care solicită Băncii să îi asigure acces la resursele sale pentru scopurilimitate pe o perioadă de trei ani, beneficiază la cerere şi de asistenţă tehnică, alte tipuride asistenţă financiară pentru finanţarea sectorului privat, pentru a facilita tranziţiaîntreprinderilor de stat la proprietatea privată şi stimularea concurenţei. Suma totală aasistenţei furnizate nu va depăşi suma totală a banilor lichizi şi a ordinelor de platădeţinute de această ţară pentru acţiunile sale.

În cazul în care un membru implementează politici care nu sunt conforme cuscopul şi funcţiile băncii, Consiliul Directorilor stabileşte dacă accesul unui membru la

114 Agreement Establishing the European Bank for Reconstruction and Development, art. 4

Page 139: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 139

resursele băncii se suspendă sau modifică şi face anumite recomandări, cu aprobareaConsiliului Guvernatorilor.

Operaţiunile Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare se delimiteazăîn operaţiuni finanţate din resursele ordinare de capital şi operaţiuni finanţate dinfondurile speciale. Resursele ordinare de capital se utilizează, angajează şi investescseparat de resursele din fondurile speciale.

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare efectuează operaţiilepentru realizarea scopului şi funcţiilor sale prin mai multe metode115:

– prin finanţarea sau cofinanţarea împreună cu instituţiile multilaterale,băncile comerciale sau prin participarea la împrumuturi a întreprinderilor,pentru a facilita tranziţia la proprietatea privată şi sporirea capitalului privat;– investiţii în cadrul întreprinderilor din sectorul privat, în întreprinderile destat competitive, care sunt orientate spre economia de piaţă;– facilitarea accesului pe pieţele de capital naţionale sau internaţionale aîntreprinderilor din sectorul privat;– coordonarea de resurse din sectorul privat;– acordarea de resurse din fondurile speciale;– efectuarea sau participarea la împrumuturi sau furnizarea de asistenţătehnică pentru reconstruirea şi dezvoltarea infrastructurii, inclusiv programede mediu.

În operaţiunile de creditare, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şiDezvoltare nu încearcă prin investiţii să exercite un control asupra întreprinderii, nu îşiasumă o responsabilitate în conducerea întreprinderilor. Suma investiţiilor BănciiEuropene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare nu trebuie să depăşească mărimeacapitalului total subscris, surplusurilor şi rezervelor. Banca nu acordă garanţii pentrucreditele externe şi pentru activităţile de asigurare.

La baza funcţionării Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare suntaşezate următoarele principii116:

– banca aplică principiile de gestiune bancară la toate operaţiunile;– banca creditează proiecte specifice individuale sau din cadrul unorprograme de investiţii specifice sau pentru asistenţă tehnică;– banca nu finanţează o activitate pe teritoriul unei ţări membre, dacăaceasta se opune;– banca nu acceptă ca o parte disproporţionată din resursele sale să fiefolosită în beneficiul unui singur membru;– banca se preocupă de menţinerea unei diversităţi rezonabile în toateinvestiţiile sale;– decizia pentru acordarea unui împrumut porneşte de la un raport scris depreşedinte, însoţit de un studiu şi de recomandări;– banca nu acordă împrumuturi sau facilităţi, dacă solicitantul poate obţinefinanţări sau facilităţi suficiente în termeni şi condiţii rezonabile;– în calitate de creditor sau garant, Banca analizează capacitatea debi-torului şi măsurile adoptate pentru realizarea proiectului de investiţii;

115 Agreement Establishing the European Bank for Reconstruction and Development, art. 11116 Agreement Establishing the European Bank for Reconstruction and Development, art. 13

Page 140: Finante Internationale

Finanţe internaţionale140

– în cazul unui împrumut direct realizat de către bancă, aceasta îi permiteîmprumutatului să folosească fondurile pentru efectuarea cheltuielilor;– banca nu aplică nici o restricţie în procurarea de bunuri şi servicii din oriceţară, din împrumuturile şi finanţările realizate din resursele ordinare sauspeciale;– în cadrul investiţiilor, banca asigură finanţarea în termenii şi condiţiile pecare le consideră potrivite;– banca adoptă măsurile necesare pentru ca investiţiile sau garanţiile să serealizeze numai pentru scopurile pentru care au fost angajate.

În cazul împrumuturilor şi garanţiilor, termenii şi condiţiile (dobânda, scadenţa,moneda în care se va efectua plata) se prevăd în contracte încheiate cu beneficiarii.

Proiectele elaborate în vederea creditării de către Banca Europeană pentruReconstrucţie şi Dezvoltare se structurează pe următoarele părţi:

Partea I privind informaţiile operaţionale şi legate de proiect reflectă naturaproiectului, istoricul, stadiul, motivaţia finanţării, experienţa, forma legală de înfiinţare,structura acţionarilor, conducerea societăţii, numele băncii şi al principalilor clienţi,situaţia financiară, produsele şi serviciile ce se realizează, evoluţia producţiei,amplasare, echipament şi clădiri, proces de fabricaţie, necesar de producţie, costuri,forţă de muncă, piaţă, concurenţă, strategie, preţuri, distribuţie, vânzări, management.

Partea II cu informaţii de natură financiară evidenţiază costurile proiectului,implementare şi achiziţii necesare, surse de finanţare, capital, împrumuturi, garanţii,fluxuri financiare de încasări şi plăţi, proiecţii financiare.

Partea III care se referă la informaţii privind mediul şi cadrul legal, respectivamplasarea proiectului, terenul necesar, măsuri de reducere a impactului asupra mediu-lui, licenţe guvernamentale, restricţii de import, tarife vamale.

d) Organizare şi managementBanca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare este condusă de către

Consiliul Guvernatorilor, Consiliul Directorilor, de un preşedinte, unul sau mai mulţivicepreşedinţi.

Consiliul Guvernatorilor este format din reprezentanţii ţărilor şi instituţiilormembre, respectiv miniştrii de finanţe, guvernatori ai băncilor centrale sau miniştrii deexterne. La fiecare reuniune anuală Consiliul alege un guvernator în calitatea dedirector117.

Consiliul Guvernatorilor delegă Consiliului Directorilor unele din atribuţiile salecu excepţia următoarelor: aprobă admiterea de noi membri şi condiţiile de admitere,majorarea sau reducerea capitalului, suspendarea unui membru, acordurile de cooperarecu alte organizaţii, numeşte directorii şi preşedintele, aprobă bilanţul şi contul de profitşi pierdere, determină rezervele, aprobă modificarea statutului.

Consiliul Directorilor, alcătuit din 23 de membri, din care 11 sunt aleşi deguvernatorii care reprezintă: Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda,Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Marea Britanie, ComunitateaEconomică Europeană şi Banca Europeană de Investiţii, iar 12 sunt aleşi deguvernatorii care reprezintă alte ţări membre. Directorii sunt persoane de înaltăcompetenţă în domeniul financiar, aleşi pe o perioadă de trei ani şi au un supleant.

Consiliul Directorilor118 răspunde de administrarea operaţiunilor băncii exercitândurmătoarele activităţi: pregătirea lucrărilor Consiliului Guvernatorilor, fundamentarea

117 Agreement Establishing European Bank for Reconstruction and Development, art. 23118 Op. cit. art. 30

Page 141: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 141

politicilor şi a deciziilor privind împrumuturile, garanţiile, investiţiile, asistenţă tehnică,prezentarea costurilor anuale spre aprobarea Consiliului Guvernatorilor şi aprobareabugetului.

Preşedintele BERD este ales de către Consiliul Guvernatorilor cu majoritateavoturilor exprimate, pentru o perioadă de patru ani, reprezintă legal banca, conducepersonalul, gestionează afacerile curente ale băncii.

Consiliul directorilor numeşte unul sau mai mulţi vicepreşedinţi larecomandarea preşedintelui pentru un mandat determinat şi cu atribuţii delimitate.

Dreptul de vot al fiecărui membru depinde de numărul de acţiuni subscrise lacapitalul social al băncii. În cazul în care un membru nu plăteşte suma corespunzătoareobligaţiilor sale privind acţiunile nu îşi poate exercita puterea de vot.

Deciziile Consiliului Guvernatorilor şi ale Consiliului Directorilor se adoptă cumajoritatea voturilor exprimate, cu unele excepţii la care adoptarea se realizează cu celpuţin două treimi din votul total al membrilor.

e) Retragerea şi suspendarea calităţii de membruOrice membru se poate retrage din bancă prin transmiterea unui aviz scris la

sediul principal, retragerea devenind definitivă, iar calitatea de membru încetează, darnu mai devreme de şase luni de la data primirii avizului119.

În cazul în care un membru nu îşi îndeplineşte obligaţiile sale faţă de bancă,poate fi suspendat printr-o decizie adoptată cu o majoritate de două treimi din voturileguvernatorilor. Pe timpul suspendării, membrul nu mai poate să-şi exercite drepturile.După data la care un membru este suspendat el va răspunde pentru obligaţiile directefaţă de bancă.

În cazul în care un membru îşi încetează activitatea, Banca va răscumpăraacţiunile acestui membru. Preţul acţiunilor este valoarea dată de conturile băncii.

f) Statut, imunităţi, privilegii, scutiri120

În vederea realizării scopului şi îndeplinirii funcţiilor, statutul, imunităţile,privilegiile şi scutirile se acordă pe teritoriul oricărei ţări membre.

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare dispune de personalitatejuridică legală şi în particular, de capacitatea de a încheia contracte, de a dobândi bunurimobile şi imobile, de a institui proceduri legale. Proprietăţile şi bunurile băncii oriundesunt localizate sau deţinute nu pot fi achiziţionate, confiscate sau expropiate. Bunurilesunt libere faţă de restricţii, reguli şi controale. Guvernatorii, directorii, supleanţii, anga-jaţii băncii în misiuni sunt imuni de la procese legale cu privire la activităţile realizate.Activităţile oficiale ale băncii, bunurile, proprietatea şi profitul sunt scutite de impozitedirecte.

În cazul unui dezacord între Bancă şi un membru care a încetat să mai fie unmembru, sau între Bancă şi orice membru dezacordul se supune arbitrării unui tribunalformat din trei judecători, unul numit de bancă, altul de membru şi al treilea dacă părţilesunt de acord, de preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie.

119 Agreement Establishing European Bank for Reconstruction and Development, art. 37120 Agreement Establishing European Bank for Reconstruction and Development, cap. VIII

Page 142: Finante Internationale

Finanţe internaţionale142

13.3 Banca Europeană de Investiţii (BEI)

Banca Europeană de Investiţii a fost înfiinţată pe baza prevederilor cuprinse înarticolele 129 şi 130 din Tratatul asupra Comunităţii Economice Europene care audevenit articolele 198D şi 198E din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

Banca Europeană de Investiţii a început să funcţioneze în anul 1958 pentru asprijini dezvoltarea regiunilor din ţările membre care reprezenta un obiectiv alComunităţii Economice Europene.

Conform prevederilor din tratatul asupra Comunităţii Economice Europene,Banca Europeană de Investiţii dispunea de autonomie funcţională şi instituţională încontextul european.

a) Misiunea şi obiectivele Băncii Europene de InvestiţiiÎn calitate de instituţie financiară a Comunităţii şi Uniunii Europene, Banca

Europeană de Investiţii are misiunea să contribuie la dezvoltarea echilibrată şi neîntre-ruptă a pieţei comune în interesul Comunităţii pe seama resurselor proprii şi a resurselorde pe pieţele de capital121.

Obiectivele urmărite de Banca Europeană de Investiţii în cadrul proiectelor pecare le finanţează sunt:

– impulsionarea dezvoltării economice a regiunilor rămase în urmă dinţările membre;

– susţinerea îmbunătăţirii infrastructurii şi telecomunicaţiilor din ţărileeuropene;

– stimularea competitivităţii industriilor din ţările membre ale UniuniiEuropene;

– sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii din statele membre;– urmărirea realizării obiectivelor în domeniul energetic;– extinderea şi modernizarea infrastructurii pentru educaţie, sănătate,

şi sprijinirea reînnoirii urbane.Banca Europeană de Investiţii acordă împrumuturi şi garanţii în vederea

realizării unor proiecte care vizează impulsionarea regiunilor mai puţin dezvoltate,modernizarea sau conversia întreprinderilor sau crearea de noi activităţi ca urmare aextinderii pieţei comune care nu pot fi finanţate în întregime din resursele existente înstatele membre, proiecte de interes comun pentru mai multe ţări care prin amploarea saunatura lor nu pot fi finanţate de către statele membre.

Banca Europeană de Investiţii facilitează finanţarea programelor de investiţiepentru a-şi îndeplini misiunea şi acordă asistenţă fondurilor structurale şi altor meca-nisme financiare ale Comunităţii.

Banca Europeană de Investiţii se încadrează în sfera instituţiilor Comunităţii şiUniunii Europene care dispune de personalitate juridică, structura decizională proprie,autonomie financiară şi reguli de funcţionare menţionate în statutul său. Membrii BănciiEuropene de Investiţii sunt statele membre ale Uniunii Europene (anexa 8).

În realizarea misiunii sale, Banca Europeană de Investiţii cooperează cumembrii Comisiei Europene, ai Comitetului Regiunilor şi ai Comitetului Economic şiSocial.

Parlamentul European a menţionat în rezoluţiile sale faptul că Banca Europeanăde Investiţii face parte din cadrul instituţional şi politic european şi operaţiunile sale 121 Tratatul instituind Comunitatea Europeană, art.198E, în Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene,Editura Polirom, Iaşi, 1999, p. 131

Page 143: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 143

trebuie să fie supuse unui control democratic. După rezoluţiile Parlamentului European,Curtea de Conturi poate să verifice toate operaţiunile băncii şi să elaboreze un raport.De asemenea, Parlamentul European a propus o procedură de descărcare pentruoperaţiunile Băncii Europene de Investiţii.

Recunoaşterea autonomiei Băncii Europene de Investiţii nu înseamnă o sustra-gere de la regulile comunitare, deoarece misiunea Băncii Europene de Investiţii îi solicităsă acţioneze în interesul Comunităţii Europene.

Curtea de Justiţie este competentă să soluţioneze litigiile care rezultă dinobligaţiile statelor membre faţă de Bancă.

b) Conducerea Băncii Europene de InvestiţiiBanca Europeană de Investiţii este condusă şi administrată de către Consiliul

Guvernatorilor, Consiliul de administraţie şi Comitetul de Direcţie122.Consiliul guvernatorilor reprezintă organul de conducere al Băncii Europene

de Investiţii format din miniştri desemnaţi de către statele membre. ConsiliulGuvernatorilor decide asupra direcţiilor politicii de credit, asupra mărimii capitalului,numeşte şi demite membrii Consiliului de administraţie şi ai Comitetului de direcţie,aprobă raportul anual, bilanţul şi contul de profit şi pierdere.

Consiliul de administraţie este alcătuit din administratori şi supleanţi numiţipentru o perioadă de 5 ani reînnoibilă de către Consiliul Guvernatorilor. MembriiConsiliului de administraţie sunt aleşi dintre personalităţile care oferă garanţii deindependenţă şi de competenţă. Consiliul de administraţie are competenţe în domeniulacordării creditelor, al garanţiilor şi al gestiunii operaţiilor băncii în conformitate cuprevederile tratatului, ale statului şi cu directivele Consiliului Guvernatorilor. ŞedinţeleConsiliului de administraţie sunt prezidate de un preşedinte sau un vicepreşedinte care nuvotează.

Comitetul de direcţie este compus din preşedinte şi vicepreşedinţi (şase) numiţipe o perioadă de şase ani reînnoibili de către Consiliul Guvernatorilor la propunereaConsiliului de administraţie. Comitetul de direcţie pregăteşte deciziile Consiliului deadministraţie în domeniul împrumuturilor şi garanţiilor.

Comitetul de verificare format din trei membri numiţi de către ConsiliulGuvernatorilor pentru a verifica regularitatea operaţiilor Băncii, conformitatea datelordin bilanţ şi contul de profit şi pierdere, normele contabile, situaţia economico-financiară a băncii. În vederea realizării misiunii, Comitetul de verificare cooperează cusocietatea de expertiză Price Waterhouse and Co.

Activitatea în cadrul Băncii Europene de Investiţii se desfăşoară prin serviciulafacerilor generale, direcţia de finanţare extra-comunitară, direcţia de finanţare şi trezo-rerie, direcţia de studii economice şi financiare, direcţia juridică şi un corp de consilieritehnici.

Personalul este ales pe baza criteriilor profesionale şi pentru a asigura o parti-cipare echitabilă a statelor membre.

c) Resursele Băncii Europene de InvestiţiiÎn vederea realizării misiunii sale, Banca Europeană de Investiţii dispune de

două surse de finanţare: capitalul şi împrumuturile.Banca Europeană de Investiţii este autorizată să administreze un capital subscris

de statele membre. Capitalul iniţial de 100 milioane unităţi de cont a fost majorat demai multe ori (1971, 1981, 1986, 1991, 1995) fiind de peste patru ori mai mare. Statutul

122 vezi: Statute of the European Investment Bank, 1999 art. 9

Page 144: Finante Internationale

Finanţe internaţionale144

Băncii Europene de Investiţii prevede că fiecare stat membru varsă numai o parte dincapitalul subscris (9,013%), iar la cealaltă parte se face apel la decizia Consiliului deadministraţie.

În conformitate cu prevederile statutului, Banca Europeană de Investiţii contrac-tează împrumuturi pe termen mediu şi lung de pe pieţele internaţionale de capital pânăla 250% din suma capitalului subscris.

În vederea finanţării unor proiecte pe teritoriul Uniunii Europene şi în afară,Banca Europeană de Investiţii poate să utilizeze resurse speciale de origine bugetară.

Consiliul de administraţie poate să propună Consiliului Guvernatorilor să aprobeca statele membre să acorde Băncii Europene împrumuturi speciale în cazul în careBanca Europeană de Investiţii se află în incapacitate de a-şi procura resursele necesarede pe pieţele de capital în condiţii convenabile.

d) Creditarea şi garanţiile Băncii Europene de InvestiţiiAcordarea şi garantarea împrumuturilor se bazează pe unele principii care

rezultă din statutul Băncii Europene de Investiţii:– fondurile împrumutate să se utilizeze în mod eficient şi raţional. În

acest scop, banca acordă împrumuturi şi garanţii dacă prinexecutarea proiectului se realizează o creştere a productivităţiimuncii şi este favorizată funcţionarea pieţei unice.

– banca nu poate obţine acţiuni la întreprinderi şi nu îşi asumă nici oresponsabilitate în gestionarea întreprinderilor care beneficiază deîmprumuturi, în afara cazului în care acţionează pentru protejareadrepturilor sale şi recuperarea creanţelor;

– banca nu finanţează un proiect la care se opune statul membru peteritoriul căruia urmează să se realizeze proiectul;

– banca şi statele membre nu pot impune condiţii cu privire lautilizarea resurselor pe teritoriul unui stat membru.

Împrumuturile Băncii Europene de Investiţii se pot acorda instituţiilor publicesau întreprinderilor private, dacă investiţiile îndeplinesc criteriile şi limitele prevăzuteprin articolul 198�E din Tratatul instituind Uniunea Europeană.

Banca Europeană de Investiţii finanţează o parte din costul investiţiilor încompletarea fondurilor proprii şi a altor sume de finanţare respectiv până la o limită dinvaloarea investiţiei.

Investiţiile de dimensiuni mari sunt creditate în mod direct, iar investiţiile mediişi mici se finanţează prin linii de credit ce se deschid la bănci şi instituţii financiare.

Împrumuturile contractate de la Banca Europeană de Investiţii au fost utilizate înrealizarea proiectelor din infrastructură, energie, industrie, servicii, agricultură.

Banca Europeană de Investiţii urmăreşte viabilitatea şi importanţa economică aproiectului de investiţii, concordanţa dintre proiect şi orientările politicii comunitare.Banca acordă atenţie respectării reglementărilor în materie de protecţie a mediului.

Proiectele ce se propun spre finanţare de către Banca Europeană de Investiţii seelaborează de către beneficiari şi se examinează de către specialişti. În cursul examinăriise evaluează caracteristicile tehnice, economice şi financiare ale proiectului şi seurmăreşte concordanţa dintre proiect şi obiectivele Uniunii Europene.

Decizia de acordare a împrumutului pentru realizarea unui proiect se adoptă decătre Consiliul de administraţie după analiza modului în care proiectul este în confor-mitate cu obiectivele Uniunii Europene, contribuie la dezvoltarea regională echilibrată,

Page 145: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 145

la crearea infrastructurii de comunicare, la protejarea mediului, la dezvoltarea sectoruluiindustrial şi a serviciilor şi la utilizarea raţională a resurselor.

Creditele Băncii Europene de Investiţii sunt destinate realizării unor proiecte cuo durată între 7-12 ani.

Departamentele din cadrul Băncii Europene de Investiţii evaluează proiectele deinvestiţii sub toate laturile lor, inclusiv costul, resurse de finanţare şi implicaţiile asupradezvoltării economice.

Proiectele ce se creditează de către Banca Europeană de Investiţii sunt monito-rizate până la terminare şi rambursare. Banca Europeană de Investiţii urmăreşte modulde rambursare, plata dobânzilor şi comisioanelor, verifică dacă fondurile se utilizeazăpentru obiectivele prevăzute în contract, dacă proiectul se implementează şi evalueazărezultatele înregistrate.

Principalele domenii finanţate în interiorul Comunităţii Europene suntdezvoltarea regională, infrastructură, susţinerea competitivităţii industriale, protecţiamediului, realizarea unor programe pentru economisirea energiei, raţionalizareaproceselor de fabricaţie. În exteriorul Comunităţii Europene, Banca Europeană deInvestiţii a susţinut politica comunitară de cooperare cu 12 ţări mediteraneene, aparticipat la programe de asistenţă în favoarea ţărilor din Europa Centrală şi dinAmerica Latină şi Asia.

Eventualele litigii între Banca Europeană de Investiţii şi împrumutaţi se potrezolva de organele naţionale competente şi de către Curtea de Justiţie.

Page 146: Finante Internationale

Finanţe internaţionale146

MODUL VIII:

Balanţa de plăţi şi riscul de ţară.

OBIECTIV:

Analiza fluxurilor valutar financiare din balanţa de plăţi şia riscului de ţară.

TIMP DE ASIMILARE: 4 ore

UNITAŢI DE STUDIU:

Capitolul 14. Balanţa de plăţi.Capitolul 15. Riscul de ţară.

TERMENI : Balanţa de plăţi, balanţa comercială, balanţa contului curent,balanţa contului de capital, echilibrul balanţei de plăţi, risc de ţară, riscsuveran, standard Poor’s, Moody, FITCH-IBCA, clase de risc.

Page 147: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 147

CAPITOLUL 14.

BALANŢA DE PLĂŢI

14.1 Echilibrul valutar şi conexiunile sale

Echilibrul valutar reprezintă o latură importantă a echilibrului financiar, carereflectă concordanţa dintre încasările şi plăţile în valută ale unei ţări dintr-o anumităperioadă de timp. Echilibrul valutar depinde de valoarea şi eficienţa exporturilor, demărimea importurilor, de prestaţiile de servicii internaţionale, de operaţiunilenecomerciale şi financiare, de activitatea de cooperare internaţională, de nivelul şieficienţa producţiei, de preţurile şi conjunctura de pe pieţele internaţionale şi de alţifactori care acţionează asupra fluxurilor valutare.

Echilibrul valutar se fundamentează şi realizează în strânsă legătură cuechilibrul economic general. Echilibrul valutar este dependent de echilibrul economicgeneral, respectiv de nivelul dezvoltării ramurilor economiei naţionale, de gradul deeficienţă şi competitivitate al mărfurilor pe pieţele externe, de cerinţele pieţei interne debunuri şi servicii din străinătate. Echilibrul valutar exercită influenţă asupra echilibruluieconomic prin relaţia dintre încasările în valută din exporturi şi din alte acţiuni şi princerinţele de valută pentru importurile de mărfuri şi serviciile internaţionale.

Conexiunea dintre echilibrul economic general şi echilibrul valutar rezultă dinfaptul că produsul intern (Y) plus importul (Imp) este egal cu exportul (E), consumulintern (Ci) şi investiţiile (I).

ICiEpY ++=+ ImÎncasările în valută din exporturi şi din acţiuni de cooperare internaţională se

utilizează pentru acoperirea importurilor, care la rândul lor stimulează dezvoltareaproducţiei necesare satisfacerii cerinţelor pieţei interne sau destinate exportului.

Echilibrul valutar se realizează în strânsă legătură cu echilibrul financiar,datorită conexiunilor dintre întreg şi parte. Creşterea volumului şi a eficienţeiexporturilor, mărimea şi dinamica importurilor, prestaţiile de servicii internaţionaleexercită influenţă asupra echilibrului financiar. În măsura în care se realizează oconcordanţă între obiectivele prevăzute şi resursele financiare necesare se manifestă oinfluenţă pozitivă asupra echilibrului valutar.

O altă relaţie de interdependenţă a echilibrului valutar se manifestă cu echilibrulmonetar. Preţurile bunurilor importate influenţează asupra produsului intern brut şiasupra masei banilor în circulaţie. Raportul dintre masa banilor în circulaţie şi sumelede bani necesare derulării operaţiunilor economice exercită influenţă asupra cursuluivalutar şi prin acesta asupra exporturilor, importurilor şi altor fluxuri valutare şifinanciare internaţionale.

14.2 Conceptul de balanţă de plăţi şi structura

Schimburile economice internaţionale generează creanţe de încasat şi obligaţiide plată în valută. Tabelul economic care reflectă creanţele de încasat şi obligaţiile deplată în valută din schimburile internaţionale de mărfuri şi servicii şi din mişcările de

Page 148: Finante Internationale

Finanţe internaţionale148

capital dintr-o anumită perioadă de timp este cunoscut sub denumirea de “balanţă deplăţi”.

În vederea reflectării creanţelor şi datoriilor din raporturile cu străinătatea, ţărileelaborează o situaţie centralizatoare sub forma unei balanţe ce reprezintă: „Documentîntocmit de organele competente ale statului, care cuprinde înregistrarea sistematică aansamblului încasărilor şi plăţilor determinate de tranzacţiile reale şi financiare dintr-operioadă dată ale unei ţări cu restul lumii – balanţa de plăţi globală – sau cu o ţară”.123

După alte opinii balanţa de plăţi este un document statistic care evidenţiază toateoperaţiile comerciale, financiare şi monetare efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi încursul unei perioade determinate (un an)124.

Balanţa de plăţi înregistrează fluxurile de resurse între economia unei ţări şi alteţări, regiuni, mişcările de active şi angajamente externe rezultate din tranzacţiileeconomice şi transferurile fără contrapartidă125.

În accepţiunea Fondului Monetar Internaţional, balanţa de plăţi reflectă osituaţie statistică în care sunt înregistrate pentru o perioadă dată: a) tranzacţiile debunuri, servicii şi venituri între o economie şi restul lumii; b) transferul de proprietate şialte variaţii intervenite în deţinerile de aur monetar, drepturile speciale de tragere şi înalte creanţe financiare cu restul lumii şi angajamente financiare; c) transferurile fărăcontrapartidă sau în contrapartidă destinate echilibrării.

Din concepţia Fondului Monetar Internaţional asupra balanţei de plăţi rezultădouă trăsături126:• balanţa de plăţi exprimă fluxurile diverse între o economie şi restul lumii pe o

perioadă determinată de timp;• balanţa de plăţi reflectă tranzacţiile de bunuri, servicii şi venituri care determină

fluxuri de resurse în valută. Tranzacţiile de bunuri şi servicii se înregistrează lamomentul în care ele se desfăşoară. Tranzacţiile între filialele firmelormultinaţionale se înregistrează drept tranzacţii între ţări.

Înregistrările în balanţa de plăţi se bazează pe principiul partidei duble, alînscrierii în credit debit. Balanţa de plăţi îmbracă forma unui document contabil cu douăcoloane principale, credit şi debit, iar a treia coloană reprezintă soldul.

În spiritul acestui principiu operaţiile autonome exprimă înregistrarea tranzacţieişi operaţiile deduse reflectă operaţiile ce generează tranzacţii în valută.

Din punct de vedere al operaţiunilor comerciale şi financiare care se reflectă înbalanţa de plăţi a unei ţări se deosebesc:• balanţa de plăţi bilaterală care exprimă intrările şi ieşirile de valută din tranzacţiile

comerciale şi financiare dintre două ţări;• balanţa regională care evidenţiază relaţiile valutar financiare ale unei ţări cu un

grup de ţări dintr-o anume regiune;• balanţa de plăţi globală înregistrează fluxurile de intrări şi ieşiri de valută din

tranzacţiile internaţionale ale unei ţări cu toate ţările.În funcţie de scopul în care se elaborează, balanţa de plăţi poate să îmbrace

formele de balanţă de plăţi program, balanţa de piaţă, balanţă de creanţe şi angajamenteexterne şi balanţă de plăţi externe.

Balanţa de plăţi program reflectă previziunile asupra fluxurilor de intrări şi ieşiride valută ale unei ţări cu celelalte ţări din perioada următoare.

123 Costin C. Kiriţescu, Monedă, mică enciclopedie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 36124 Josette Peyrard, Gestion financiere internationale, Vuibert Gestion, Paris, 1996, p. 39125 Vezi: Ion Stoian, Aurel Berea, Balanţa de plăţi externe, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 6126 Jean Pierre Allegret, Economiè Monetaire Internationales, Hachette Superieure, Paris, 1997, p. 16

Page 149: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 149

Balanţa de piaţă exprimă încasările şi plăţile în valută din operaţiile de pe piaţavalutară din cursul unei perioade de timp.

Balanţa de creanţe şi angajamente externe cuprinde creanţele în valută de încasatşi angajamentele de plată la un moment dat (la finele anului).

Balanţa comercială exprimă încasările în valută din exporturi şi plăţile în valutăpentru importuri de bunuri de pe o perioadă de timp.

Balanţa de bunuri şi servicii evidenţiază fluxurile financiare provenite dinexportul şi importul de mărfuri şi servicii.

Fig. 14.1. BALANŢA DE PLĂŢISolduri parţiale127

Balanţa operaţiunilor curente (tranzacţii curente) evidenţiază fluxurile financiarvalutare generate de exporturi şi importuri de bunuri şi servicii şi din transferuriunilaterale nete.

Balanţa de plăţi globală reflectă fluxurile valutare ce decurg din exporturi,importuri, servicii, transferuri unilaterale nete, mişcări de capital pe termen lung, dinmişcări de capital pe termen scurt ale sectorului nebancar şi din operaţiuni monetare alesectorului bancar şi public.

Structura balanţei de plăţiStructura balanţei de plăţi depinde de schimburile internaţionale ale unei ţări, de

prestaţiile de servicii, de relaţiile financiare cu alte ţări.Datele şi informaţiile din balanţa de plăţi se pot structura pe capitole astfel:

• tipul 1, în care datele şi informaţiile se grupează în balanţa de plăţi externe peurmătoarele componente: balanţa mărfurilor, balanţa serviciilor şi balanţamişcărilor de capital.

127 După Jean Pierre Allegret, Economie Monètaire Internationales, Hachette Superieure, Paris, 1997, p. 22

Page 150: Finante Internationale

Finanţe internaţionale150

• tipul 2, în care datele şi informaţiile se reflectă în balanţa de plăţi în douăcomponente: balanţa contului curent şi balanţa mişcărilor de capital şi aurmonetar;

• tipul 3, în care datele şi informaţiile se structurează în balanţa de plăţi externepe trei componente: balanţa mărfurilor şi a serviciilor, balanţa plăţilor detransfer şi balanţa mişcărilor de capital şi aur monetar.

Balanţa de plăţi în structura după tipul al doilea cuprinde informaţii şi dategrupate astfel:

• balanţa contului curent în care se reflectă balanţa comercială, balanţa servi-ciilor, balanţa veniturilor, balanţa transferurilor unilaterale publice şiparticulare;

• balanţa mişcărilor de capital care include fluxurile valutare din mişcări decapital pe termen scurt şi pe termen lung.

Fondul Monetar Internaţional promovează un proiect al balanţei de plăţi în caredatele se grupează pe titluri astfel: contul tranzacţiilor curente, contul capital, contuloperaţiunilor financiare, erori şi emisiuni nete128.

Structura balanţei de plăţi în concepţia FMITitluri Credit Debit Sold

1. Contul tranzacţiilor curente2. Contul de capital3. Contul operaţiunilor financiare4. Erori şi omisiuni neteStructurarea datelor în balanţa de plăţi asigură determinarea soldurilor din

balanţă şi a poziţiei externe a ţării. Soldul contului tranzacţiilor curente şi al contului decapital exprimă capacitatea sau cerinţele de finanţare ale unei ţări. Soldul contuluioperaţiunilor financiare în afară de rezerve reflectă mişcările de capital. Soldul financiarse determină pornind de la soldul contului tranzacţiilor curente la care se adaugă soldulcontului capital şi investiţiile internaţionale directe.

Poziţia externă a ţării reflectată de soldul creanţelor şi angajamentelor pe termenscurt şi lung poate fi creditoare sau debitoare.

Structurarea datelor din balanţa de plăţi externe oferă informaţii cu privire laevoluţia schimburilor internaţionale, a prestărilor de servicii, a evoluţiei mişcărilor decapital, asupra modificărilor în rezerve şi asupra poziţiei de debitor sau creditor înrelaţiile economice internaţionale.

14.3 Capitolele balanţei de plăţi

Balanţa de plăţi reflectă pe de o parte un activ şi pe de altă parte un pasiv ce sedesfăşoară pe capitole şi posturi sau subcapitole. Principalele capitole ale balanţei deplăţi sunt: balanţa comercială, balanţa serviciilor, balanţa fluxurilor financiare, balanţamişcărilor de capital, balanţa creditelor, balanţa viramentelor, balanţa devizelor şi arezervelor.

Balanţa comercială cuprinde pe de o parte mărfurile care se exportă şi încasea-ză în valută şi pe de altă parte valoarea mărfurilor ce se importă şi se plătesc într-oanumită perioadă de timp.

128 Jean Pierre Allegret, Op. cit., p.26

Page 151: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 151

Importurile de mărfuri din balanţa de plăţi externe se evaluează la preţul formatdin preţul din contract, costul transportului şi asigurarea (CIF), iar exporturile seexprimă în preţ FOB.

Balanţa serviciilor reflectă încasările şi plăţile în valută din prestaţii de serviciiinternaţionale ale administraţiilor de cale ferată, ale unităţilor de poştă şitelecomunicaţii, ale întreprinderilor de transport rutier, aerian, naval, din serviciilecaselor de expediţie, din servicii de antrepozitare a mărfurilor, operaţii de navlosire şiagenturare nave, asigurare, prestaţii de reclamă comercială, locaţii şi alte serviciiinternaţionale. Fluxurile de încasări şi plăţi în valută din servicii internaţionale depindde situaţia geografică a ţării, de nivelul infrastructurii, de înzestrarea tehnică, deserviciile internaţionale necesare unei ţări. Balanţa serviciilor este cunoscută şi subdenumirea de balanţa „invizibilelor” pentru a fi delimitată de mişcările vizibile demărfuri.

Balanţa fluxurilor financiare evidenţiază încasările şi plăţile în valută dinfuncţionarea reprezentanţelor diplomatice, consulare, economice, din onorarii în valutăcuvenite persoanelor, burse, ajutoare, donaţii, succesiuni, brevete, patente, licenţe,drepturi de autor, operaţiuni de schimb valutar, plăţi, dobânzi, comisioane şi dividende.Fluxurile financiare ale unei ţări depind de relaţiile economice şi culturale ale aceleiţări, de activitatea organizaţiilor internaţionale, de drepturile persoanelor, de serviciilebancare.

Balanţa turismului reprezintă un capitol separat de serviciile internaţionale înţările cu turism dezvoltat, care reflectă încasările şi plăţile în valută din turismulinternaţional.

Balanţa creditelor exprimă, pe de o parte, creditele primite din străinătate,încasări din rambursări de credite şi dobânzi şi, pe de altă parte, creditele acordatenerezidenţilor, plăţile privind rambursările de credite şi dobânzile aferente.

Balanţa viramentelor cuprinde încasările şi plăţile în valută provenite dinutilizarea forţei de muncă, taxe, impozite, reţineri pentru asigurări sociale, cotizaţii şicontribuţii la organismele internaţionale.

Balanţa mişcărilor de capital reflectă intrările şi ieşirile de valută ale unei ţărigenerate de investiţiile de capital autohton în străinătate, de investiţiile de capital străinîn ţară, de plasamente de capital, de cumpărarea sau vânzarea titlurilor, de subscrierilede capital în valută, credite, restituiri de capital în valută.

Balanţa mişcărilor de capital se desfăşoară pe două componente şi anumemişcări de capital pe termen lung şi mişcări de capital pe termen scurt.

Mişcările de capital pe termen lung cuprind tranzacţiile financiare care au sca-denţe mai mari de un an şi anume: creditele destinate finanţării comerţului internaţional,investiţii directe, investiţii de portofoliu, credite pentru alte operaţiuni internaţionale.

Mişcările de capital pe termen scurt reflectă operaţiunile financiare şi monetarecare au scadenţa sub un an. Mişcările de capital pe termen scurt se diferenţiază înmişcări de capital pe termen scurt ale sectorului privat, mişcări de capital pe termenscurt ale sectorului bancar, mişcări de capital pe termen scurt ale sectorului publicreprezentate de modificările înregistrate de rezervele oficiale şi în angajamenteleinternaţionale sau contractate între autorităţi monetare.

Capitolele balanţei de plăţi externe se pot structura de fiecare ţară în funcţie defluxurile financiare şi comerciale din cadrul unei perioade.

Balanţa de plăţi externe a României reflectă fluxurile de intrări şi ieşiri devalute grupate astfel: contul curent, contul de capital şi financiar, erori şi omisiuni,soldul balanţei şi active de rezervă.

Contul curent exprimă intrările şi ieşirile de valută din tranzacţii cu bunuri, ser-vicii, venituri, transferuri şi alte operaţiuni curente.

Page 152: Finante Internationale

Finanţe internaţionale152

Contul de capital şi financiar cuprinde fluxurile valutare generate deinvestiţiile directe, de mişcările de capital pe termen lung şi de mişcările de capital petermen scurt.

14.4 Reflectarea echilibrului valutar prin balanţa de plăţi

Balanţa de plăţi a unei ţări poate fi echilibrată, în cazul în care se asigurăconcordanţa dintre activ şi pasiv, activă sau excedentară în situaţia în care intrările devalută sunt mai mari decât ieşirile şi pasivă sau deficitară, dacă ieşirile de valutădepăşesc fluxurile de intrări de valută din cursul unei perioade de timp.

Soldul balanţei de plăţi exprimă mişcările de capital şi modificările în rezervelevalutare. Mişcările nete de capital (Mn) sunt determinate de export (E), serviciileprestate (Sp) şi transferurile încasate (Tî) din care se scad importurile (I) serviciileprestate (Spl) şi transferurile plătite (Tp).

(E + Sp + Tî) – (I + Spl + Tp) = ±MnMişcările nete de capital sunt expresia diferenţei dintre exporturi şi importuri la

care se adaugă sau se scade soldul serviciilor şi al transferurilor.(E – I) ± ∆ST = ±MnFluxurile nete de capital (Fn) depind de exporturi, importuri (o parte se

efectuează pe credit), de modificările în servicii şi transferuri şi de rezervele valutare.±Fn = (E – I) ± ∆STÎn cazul în care balanţa comercială este excedentară (E > I) şi soldul serviciilor

şi transferurilor negativ (-∆ST), dar mai mic decât soldul balanţei comerciale, ţara are opoziţie creditoare pe plan internaţional.

În situaţia în care balanţa comercială este deficitară (E < I) şi soldul serviciilor şial transferurilor pozitiv (+∆ST), dar mai mic decât soldul balanţei comerciale, ţara estedebitoare.

Evoluţia fluxurilor valutare din balanţa de plăţi de pe o anumită perioadă detimp este determinată de o serie de factori interni şi externi.

În sfera factorilor interni ce exercită influenţă asupra evoluţiei fluxurilor valutaredin balanţa de plăţi se încadrează:

• livrarea produselor la export la termenele şi în condiţiile de calitate prevăzute încontractele comerciale internaţionale;

• modificarea structurii exporturilor şi a preţurilor interne;• eficienţa şi competitivitatea produselor exportate;• realizarea unor obiective de investiţii a căror producţie este destinată exportului;• valoarea şi calitatea serviciilor internaţionale;• operaţiile internaţionale ale băncilor, sectorului privat şi public;• evoluţia cursului de schimb a monedei naţionale.

Dintre factorii externi ce exercită influenţă asupra fluxurilor valutare reflectatede balanţa de plăţi se pot menţiona:

• valoarea şi calitatea importurilor;• evoluţia preţurilor de pe pieţele internaţionale;• operaţiile şi conjunctura de pe pieţele internaţionale;• restricţiile la export aplicate de unele ţări;• politicile în domeniul investiţiilor;• evoluţia cursurilor de schimb ale valutelor în care se exprimă schimburile;

Page 153: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 153

• tranzacţiile comerciale internaţionale.Deficitul balanţei de plăţi externe se poate reduce sau acoperi prin sporirea

exporturilor, reducerea importurilor, atragerea investiţiilor străine, contractarea unorîmprumuturi.

Excedentul balanţei de plăţi se poate valorifica prin plasamente în valută şititluri, consolidarea rezervelor valutare.

Un impact important asupra echilibrului balanţei de plăţi exercită politicamonetară şi politica fiscală a unui stat.

Politica monetară care urmăreşte creşterea masei monetare determină reducerearatei dobânzii. Scăderea ratei dobânzii stimulează investiţiile, veniturile, creştereaimporturilor şi ieşirilor de capital şi reducerea intrărilor de capital.

În cazul în care politica monetară urmăreşte restrângerea masei banilor în circu-laţie se promovează creşterea ratei dobânzii. Datorită creşterii ratei dobânzii se reducinvestiţiile, veniturile, importurile, dar cresc intrările de capital.

Politica fiscală care vizează creşterea cheltuielilor bugetare şi scăderea impozite-lor determină o creştere a produsului intern brut şi a venitului. Datorită creşteriiprodusului intern brut sporesc importurile şi se exercită influenţă negativă asupraechilibrului balanţei de plăţi.

În cazul reducerii fiscalităţii rata dobânzii creşte, sporesc intrările de capital şi semanifestă influenţa pozitivă asupra balanţei de plăţi.

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE

1. Care este relaţia dintre echilibrul valutar, echilibrul economic, echilibrulfinanciar şi monetar ?

2. Cum se defineşte balanţa de plăţi?3. Care este accepţiunea FMI asupra balanţei de plăţi?4. Care sunt formele sub care se prezintă balanţa de plăţi?5. Cum se grupează informaţiile în balanţa de plăţi pe capitole?6. Ce cuprinde balanţa comercială şi ce factori exercită influenţe asupra ei?7. Ce fluxuri se reflectă în balanţa mişcărilor de capital?8. Care sunt factorii interni şi externi ce exercită influenţă asupra fluxurilor

din balanţa de plăţi?

Page 154: Finante Internationale

Finanţe internaţionale154

CAPITOLUL 15.

RISCUL DE ŢARĂ

15.1 Definirea riscului de ţară şi faptele generatoare

Riscul se poate delimita de incertitudine care exprimă gradul de îndoială înproducerea unui fenomen, ce se diminuează pe măsura dobândirii unor cunoştinţe şi aadoptării unor măsuri de prevenire.

Riscul presupune o abordare ca un fenomen simetric care poate să determineapariţia unor pierderi, precum şi oportunitatea unui câştig.

În general, riscul de ţară este considerat ca un risc de materializare a unui„sinistru” rezultat din contextul economic şi politic al unui stat129. „Sinistrul” poate ficauzat de imobilizările de active (confiscarea bunurilor în străinătate, blocaj de fonduri),pierderea unei pieţe în străinătate din motive necomerciale şi atingerea securităţii per-soanelor.

Riscul de ţară este perceput ca un pericol ce vizează stabilitatea sistemuluieconomic şi social şi care influenţează asupra plăţilor unei ţări. Riscul de ţară reflectăprobabilitatea modificării valorii patrimoniului datorită neachitării obligaţiilor,confiscărilor, impozitelor şi altor măsuri130.

„În cel mai larg sens, riscul de ţară exprimă probabilitatea pierderilor financiareîn afacerile internaţionale, pierderi datorate unor evenimente macroeconomice şi/saupolitice specifice ţării”131.

Riscul de ţară include riscul suveran şi riscul de transfer. Riscul suveran reflectăprobabilitatea ca un stat suveran să nu îşi onoreze obligaţiile externe, respectiv să nuachite datoria externă publică sau garantată publică. Riscul de transfer se referă la faptulcă guvernul nu ar putea să asigure accesul firmelor private la valuta necesară achităriiimporturilor.

După alte accepţiuni, riscul de ţară se împarte în risc suveran şi risc monetar.Riscul suveran derivă din acţiuni directe ale guvernului sau ca urmare a unei guvernăriineficiente. Riscul monetar se manifestă datorită schimbării cursului monedei decontract sau de credit132.

Riscul de ţară se deosebeşte de alte categorii de riscuri prin dimensiunea com-plexă şi prin impactul asupra economiei unei ţări. În sfera riscului de ţară se încadreazăcomponenta politică, riscul de naţionalizare, confiscări, exproprieri, restricţii asupratransferului de fonduri, produse şi tehnologii.

În structura riscului de ţară se individualizează dimensiunea social-politică şidimensiunea economico-financiară.

Macro-riscul este expresia manifestării unor fenomene la nivelul economieinaţionale, iar micro-riscul reflectă probabilitatea producerii unor fenomene la un agenteconomic sau la un proiect economic.

129 Bernard Marois, Le Risque-Pays, Presses Universitaires de France, Paris,1990, p. 6130 Donald Lessard, Country Risk and the Structure of International Financial Intermediation in Dilep&Das,International Finance Contemporany, Issues, New York, 1993, p. 451131 Duduian Monica, Evaluarea riscului de ţară, Editura ALL BECK, Bucureşti, 1999, p. 5132 D. Eiteman, Stonehill, Moffett, Multinational Business Finance, 1995, p. 423-424

Page 155: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 155

Riscul de ţară se poate materializa sub forme diferite133:• pierderea de active reale din naţionalizarea unor bunuri, confiscarea, distrugerea

sau nerambursarea unor datorii;• un cost de oportunitate rezultat din anularea unor contracte, fiscalitate discri-

minatorie;• deteriorarea mijloacelor de producţie, reducerea fabricaţiei din motive ecolo-

gice;• pericole care ameninţă viaţa persoanelor sau le împiedică să-şi exercite meseria

sau să desfăşoare activitatea;• pierderea unor resurse datorită unor fenomene din relaţiile economice inter-

naţionale.

Fapte generatoare de risc de ţară

Riscul de ţară poate fi generat de contextul politic dintr-un anumit stat şi decadrul economico-financiar.

Măsurile politice cu privire la investiţiile străine, sau în cazul unor conflicteinterstatale, care au la bază motivaţii ideologice, economice, sociologice şi psihologiceau efecte asupra relaţiilor economice internaţionale. Riscul generat de contextul politicse manifestă cu ocazia naţionalizărilor, exproprierilor, deteriorărilor producţiei,restructurării unor datorii sau anulării unor contracte134.

Cadrul economico-financiar conţine un alt grup de factori generatori de risc deţară. În măsura în care într-un stat se adoptă anumite politici monetare, se măreştedeficitul bugetar, se aplică restricţii la importuri pentru a proteja producătorii interni, seimplementează politici fiscale inadecvate. Riscul de ţară care rezultă din cadrul econo-mico-financiar se manifestă prin inflaţie galopantă, lipsa devizelor, scăderea valoriimonedei naţionale, discriminări aplicate societăţilor străine.

Manifestarea riscului de ţară poate să fie expresia influenţei unor factoriendogeni sau exogeni. Dintre factorii exogeni se pot menţiona prăbuşirea pieţelorexterne, războaiele.

Din manifestarea riscului de ţară rezultă efecte care îmbracă forme complexe135:• prejudicii cu privire la activele deţinute în străinătate, respectiv distrugerea,

sechestrarea şi obstrucţionarea funcţionării normale;• prejudicii privind pieţele de export care se referă la pierderi ce se pot înregistra

în urma restricţiilor adoptate de unele ţări şi alte prejudicii din alte măsuriaplicate;

• prejudicii privind creanţele bancare care se manifestă sub forma unor sumenerambursate, întârzieri în plata dobânzilor, ratelor sau recuperarea unor sumeîmprumutate unor persoane publice şi private;

• prejudicii produse securităţii persoanelor prin sechestrare, răpire, şantaj, rănire,vătămări grave, deportări.

133 Bernard Marois, Op. cit., p. 10134 Josette Peyrard, Gestion financiere internationale, Vuibert, Gestion, Paris1995, p.164135 Bernard Marois, Op. cit., p.27

Page 156: Finante Internationale

Finanţe internaţionale156

15.2 Organisme de evaluare şi estimare a riscului de ţară

Agenţiile formulează un diagnostic asupra capacităţii unui emitent de obligaţiunisau de alte instrumente de credit de a-şi îndeplini angajamentele financiare asumate.

Ratingul în accepţiunea agenţiei MOODY’S reprezintă o opinie asupracapacităţii viitoare a unui subiect de a face faţă plăţilor provenite din obligaţii legale.

Agenţia STANDARD POOR’S consideră că ratingul are misiunea să furnizezeposibilului investitor informaţii asupra unui subiect de obligaţii. Obiectul principal alratingului este de a furniza informaţii investitorilor asupra riscului generat de achitareaunor obligaţii băneşti la un termen.

Evaluarea unui indicator de rating reprezintă un proces interactiv carepresupune: adresarea unei cereri, încheierea unui contract, constituirea echipei,solicitarea unor informaţii, prelucrarea informaţiilor, confirmarea lor pe teren,formularea unei opinii, dezbaterea opiniei într-un anumit comitet, comunicarearatingului, revizuirea şi supravegherea evoluţiei.

Factorii care se analizează în vederea formulării ratingului se pot grupa în factoride risc în afaceri şi factori de risc financiari. Factorii de risc în afaceri se referă la carac-teristicile industriale, poziţia de piaţă, eficienţa operaţiilor, managementul calităţii. Încadrul factorilor de risc financiar se încadrează politica fondurilor şi flexibilitateafinanciară.

O importanţă deosebită în formularea unei evaluări de rating revine indicatorilorcare reflectă performanţele financiare şi anume: profitabilitatea, raportul dintre capitalulvărsat de acţionari şi cel deţinut de firmă, rata de acoperire a serviciului datoriei, înca-sările, plăţile, lichiditatea, sursele de provenienţă a fondurilor şi destinaţia acestora.

În vederea evaluării performanţelor economice se analizează impactul creşteriieconomice, politicile de acoperire a cererii, politicile de vânzări, costul intrărilor,capitalul necesar, variaţia cursului monedei.

Analiza factorilor care influenţează riscul, de către agenţiile de evaluare şiclasificarea ţărilor sau a instrumentelor se efectuează periodic pentru a urmări evoluţiasituaţiei financiare. Ratingul se exprimă prin litere la care se adaugă menţiuni cu caracterprevizional: pozitiv (creştere), negativ (scădere), stabil, dezvoltare. Clasele de risc în carese încadrează ţările sau titlurile se pot delimita în investiţionale şi speculative.

a) Standard &Poor’s Ratings GroupStandard&Poor’s Ratings Group evaluează riscul suveran al unei ţări, respectiv

capacitatea ei de a-şi achita datoriile din angajamentele asumate pe baza analizei unorindicatori care se referă la următoarele laturi: situaţia politică, structura economiei şi aveniturilor, flexibilitatea fiscală, perspectivele creşterii economice, datoria publică,stabilitatea preţurilor, situaţia balanţei de plăţi, datoria externă şi lichiditatea.

În vederea evaluării riscului, fiecărui indicator i se acordă o cifră între 1 (optim)şi 5. Scorul rezultat din însumarea cifrelor corespunzătoare fiecărui indicator se înca-drează de personalul agenţiei în şapte clase de risc pe termen scurt şi zece clase de riscpe termen lung.

AAA - capacitate extrem de puternică de îndeplinire a obligaţiilor financiareAA - capacitate foarte puternică de îndeplinire a obligaţiilor financiareA - capacitate puternică de îndeplinire a obligaţiilor financiare

BBB - capacitate adecvată de îndeplinire a obligaţiilor financiare. Datoriile încadrate înaceastă clasă pot fi achitate, dar pot fi influenţate de unii factori care pot contribui lascăderea capacităţii debitorului de a-şi îndeplini obligaţiile

BB - capacitatea debitorului de a-şi îndeplini obligaţiile care este supusă incertitudinii şiriscurilor

B - capacitatea debitorului de a-şi achita datoriile se află sub influenţa unor factorieconomico-financiari

Page 157: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 157

CCC - capacitatea debitorului este vulnerabilă deoarece este influenţată substanţial decontextul afacerilor

CC - capacitate de a-şi achita obligaţiile foarte vulnerabilăC - datorii supuse riscului de neplatăD - debitorul nu îşi va putea onora obligaţiile de plată în perioadele stabilite

Clasele de risc de la AA până la CC pot fi însoţite de semnul plus (+) sausemnul (-) pentru a evidenţia o anumită tendinţă în evoluţia situaţiei financiare.

În cazul unui rating care se referă la capacitatea unui subiect de a onoraobligaţiile financiare pe termen scurt, clasele de risc sunt reflectate de simbolurialfabetice combinate cu numere.

În cadrul evaluării riscului pentru acordarea unui rating se acordă importanţădeosebită monedei în care se rambursează datoriile. Uneori capacitatea unei ţări de aplăti în monedă străină este mai slabă decât în monedă locală.

b) Moody’s Investors ServicesMoody’s Investors Services reprezintă o agenţie ce îşi are denumirea de la John

Moody care a fundamentat teoria evaluării obligaţiunilor. Evaluarea riscului în cadrulagenţiei are caracter multidisciplinar, deoarece se realizează în funcţie de factori diverşi.

Moody’s Investors Service estimează riscul de ţară pe baza următoarelor clasede risc:

Aaa - obligaţiuni fără riscuri care se caracterizează prin dobânzi stabile şi condiţii desiguranţă a recuperării capitalului;

Aa - obligaţiuni de calitate, dar cu fluctuaţie mai ridicată a dobânzilor;A - obligaţiuni de calitate medie/ridicată care reflectă unele dificultăţi pe termen lung;

Baa - obligaţiuni de calitate medie în care se reflectă elemente speculative cu posibiledificultăţi;

Ba - obligaţiuni a căror evoluţie nu este sigură;B - obligaţiuni care nu au caracteristici investiţionale;

Caa - obligaţiuni cu risc limitat, deoarece emitenţii au încetat plăţile sau nu prezintăîncredere;

Ca - obligaţiuni cu speculaţii ridicate;C -obligaţiuni cu cel mai înalt grad de risc.

c) FITCH-IBCAAgenţia de evaluare a riscului de ţară FITCH-IBCA s-a format prin fuziunea din

octombrie1997 a agenţiei britanice IBCA cu agenţia americană FITCH INVESTORSSERVICES.

Evaluarea riscului suveran de către agenţia FITCH-IBCA presupune elaborareaunui raport de ţară care este expresia analizei politice, economice şi sociale a statului şicare se structurează pe următoarele capitole: situaţia politică şi socială, structuraeconomiei, politica fiscală, monetară şi valutară, balanţa de plăţi şi datoria externă.

Ţările ce se supun evaluării se încadrează în următoarele clase de risc pe termenlung:

AAA - obligaţiuni cu riscul cel mai redus sau capacitate extrem de puternică de plată aobligaţiilor financiare;

AA - obligaţiuni cu risc foarte mic sau care exprimă capacitate foarte puternică deîndeplinire a obligaţiilor financiare;

A - obligaţiuni cu risc redus, respectiv capacitate puternică de respectare aangajamentelor financiare;

Page 158: Finante Internationale

Finanţe internaţionale158

BBB - obligaţiuni la care riscul investiţional este foarte redus. Capacitatea de respectarea obligaţiilor este corespunzătoare, dar sunt posibile schimbări;

BB - obligaţiuni care sunt supuse riscului, sau exprimă o capacitate de onorare adatoriilor dependentă de modificările nefavorabile ale mediului afacerilor;

B - obligaţiuni caracterizate prin existenţa riscului investiţional;CCC - obligaţiuni la care sunt previzibile încetări ale respectării obligaţiilor de plată;CC - dificultăţi existente în respectarea unor obligaţii de plată;C - reflectă titluri care au dificultăţi de plată;

DDDDDD

- obligaţiuni cu caracter speculativ, la care există riscul încetării plăţii.

În practica agenţiei FITCH-IBCA clasele de la AAA la BBB sunt investiţionale,iar celelalte speculative. Claselor de la AA până la CCC li se atribuie semnul plus (+)sau minus (-) pentru a reflecta poziţia în cadrul clasei.

d) BUSINESS ENVIROMENT RISK INFORMATION (BERI)Reflectă climatul de afaceri dintr-o ţară pe baza unor variabile evaluate cu note

de la 0 la 4 din care rezultă indicele BERI.Variabilele utilizate în calculul indicelui BERI136

Criterii Coeficient Criterii CoeficientStabilitate politică 3 Creştere economică 2,5Atitudine faţă de investitoristrăini

1,5 Costul muncii 2

Eventualitate naţionalizare 1,5 Calitate servicii profesionale 0,5Inflaţie 1,5 Comunicaţii şi infrastructură 1Balanţă de plăţi 1,5 Management şi parteneriat

local1

Reţineri birocratice 1,5 Credite pe termen scurt 2Respectarea contractelor 1,5 Credite pe termen lung 2

Convertibilitate monetară 2,5

Prin însumarea punctelor aferente fiecărei variabile, ţările se clasează în cincigrupe:

• ţări cu climat favorabil afacerilor (86-100);• ţări cu climat pentru afaceri (70-85);• ţări cu risc mediu pentru afaceri (55-69);• ţări cu risc pentru societăţi străine (41-53);• ţări care au condiţii de afaceri inacceptabile (sub 40).

Riscul politic se evaluează în funcţie de condiţiile socio-politice ale ţării,respectiv se notează cu puncte cuprinse între 0 şi 7 riscul politic intern, riscul politicextern şi alte forme ale riscului politic. Capacitatea şi voinţa unei ţări de a permitefirmelor străine să-şi repatrieze capitalul şi să asigure accesul la valuta necesară pentruimportul de materii prime şi echipamente se estimează în funcţie de cadrul juridic,rezervele de valută şi datoria externă.

Business Environment Risk Information evaluează riscul la împrumuturileinternaţionale pe baza estimării evoluţiei în ultimii cinci ani a capacităţii de a generavalută, a datoriei externe, a rezervelor valutare şi echilibrului valutar.

136 Josette Peyrard, Op. cit., p. 167

Page 159: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 159

Indicele Political Risk Index (PERI) este considerat o variantă a indiceluiBERI care reflectă riscul politic, ce se calculează în funcţie de anumite cauze propriiriscurilor interne şi externe.

Fiecare cauză se apreciază cu note de la 0 la 7137.

Cauze de risc externe – Dependenţa de o mare putere– Influenţa negativă a factorilor regionali

Cauze de risc interne – Divizarea spectrului politic şi a puterilor şi partidelor politice– Divizarea după etnie, limbă, religie– Măsuri represive aplicate de guvern pentru a menţine puterea– Atitudine faţă de străini-naţionalism– Situaţie socială, populaţie, nivel de trai– Organizare şi forţe favorabile unei guvernări de extremă stângă

Din însumarea punctelor corespunzătoare criteriilor, ţările se pot încadra astfel:• ţări cu risc minim (indice de la 0 la 20);• ţări cu risc acceptabil (indici de la 21 la 35);• ţări cu risc prohibitiv (indice peste 35);

e) The Economist Intelligence UnitThe Economist Intelligence Unit din cadrul grupului de publicaţii „ The

Economist” prestează următoarele servicii: evaluări trimestriale ale riscului de ţarăpentru state în curs de dezvoltare; studii de ţară pentru 180 de state; furnizarea uneisituaţii detaliate asupra unui stat; proiecţii macroeconomice pe termen de 5 ani;furnizează informaţii asupra evoluţiilor regionale; informaţii asupra tehnicilor financiareşi serviciilor bancare din anumite ţări;

În vederea evaluării riscului de ţară se analizează riscul comercial pe termenscurt, riscul de creditare pe termen mediu-lung şi riscul politic. Criteriile de evaluaresunt stabilitatea politică, politica economică, capacitatea de plată a datoriei externe şistarea sistemului bancar.

Scorul pentru riscul de creditare pe termen lung se calculează în funcţie de dato-ria externă totală, PIB, serviciul datoriei, dobânzi/plăţi, balanţă cont curent/PIB, la carese acordă 45 puncte. Scorul pentru riscul politic şi de politică economică se notează cu40 puncte şi riscul comercial pe termen scurt are un scor de 15 puncte.

În funcţie de scorul realizat, ţările se încadrează într-o clasă de risc astfel:Clasa A include ţările fără constrângeri valutare asupra capacităţii de plată, fără

probleme în finanţarea activităţii comerciale (0-20 puncte).Clasa B care cuprinde constrângeri valutare semnificative, datorită politicilor

economice şi structurilor politice (25-40 puncte).Clasa C reflectă ţări cu probleme provenite din crize valutare şi politice, care au

generat dezechilibre interne şi externe dar controlabile (45-55 puncte).Clasa D include ţările cu probleme economice şi politice cauzate de implemen-

tarea reformelor economice (60-75 puncte).Clasa E se referă la ţările cu arierate mari şi în creştere determinate de deze-

chilibre şi hiperinflaţie (80-100 puncte).

f) International Reports Inc.În vederea evaluării riscului de ţară se efectuează previziuni pe un an asupra a

13 factori de risc politic, 5 factori de risc financiar şi 6 factori de risc economic.

137 Josette Peyrard, Op. cit., p. 168

Page 160: Finante Internationale

Finanţe internaţionale160

Factorii politici se referă la eşecurile planificării economice, conducereapolitică, conflicte externe, corupţie, religie, tradiţii de respectare a legii, tensiuni rasialeşi naţionale, război civil, partide politice, birocraţie.

Factorii financiari sunt reprezentaţi de nivelul creditelor, termenele derambursare, pierderi datorate controlului schimburilor valutare, expropriereainvestiţiilor. Între factorii economici analizaţi se încadrează comerţul exterior, balanţacontului curent, inflaţia, raportul serviciul datoriei/export. Pe baza punctelor acordatefiecărui factor se obţine scorul cuprins între 0 şi 100.

g) Business International

Business International estimează riscul în funcţie de influenţele unor factorigrupaţi astfel:

• schimbări politice, atitudine faţă de societăţi multinaţionale, limitare a inves-tiţiilor străine, acţiuni teroriste, stabilitatea muncii;

• produsul naţional brut pe locuitor, situaţia balanţei de plată, nivel de indus-trializare, importanţa clasei medii;

• condiţii de exploatare, calitatea infrastructurii, nivel de fiscalitate.Factorii menţionaţi se notează cu cifre de la 0 la 10 şi pe baza punctajului se

calculează indicele de risc.

h) Firma de Consultanţă Ernest-Yong

Firma de Consultanţă Ernest-Yong grupează ţările în tranziţie după anumiţiindicatori:

• oportunităţile în afaceri evaluate în funcţie de dimensiunile pieţei interne şiatitudinea faţă de investitorii străini;

• riscurile politice reflectate de stabilitatea guvernului, orientarea politicilorguvernamentale spre economia de piaţă;

• bonitatea financiară, datoria externă şi atitudinea pieţelor financiare.

i) EUROMONEYPublică semestrial clasamente a 180 ţări din punct de vedere al proiecţiilor

economice, al riscului politic şi după alte criterii. Clasamentul ţărilor după risculsuveran se realizează în funcţie de o metodologie ce implică următorii factori:

• performanţa economică (pondere 25%) determinată ca medie a previziunilorpentru anul curent şi anul următor ce se apreciază cu un scor cuprins între 0 şi100 (economia cea mai dezvoltată);

• riscul politic (pondere 25%) evaluat ca medie a valorilor atribuite de analiştiide risc şi alţi specialişti implicaţi (notare între 10 şi 0);

• indicatorii datoriei externe (pondere 10%);• disfuncţionalităţi sau reeşalonări în serviciul datoriei externe (pondere 10%).

Scorul atribuit este cuprins între 10 şi 0;• media riscului suveran atribuit de Moody’s şi IBCA (pondere 10%);• accesul pe pieţele de capital (pondere 5%);• accesul la credite bancare (pondere 5%);• media maturităţii împrumuturilor disponibile şi marja de risc (pondere 5);

Pe baza indicatorilor se determină scorul cuprins între 0 şi 100 şi ţările seîncadrează în clase de risc.

Page 161: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 161

j) Instititional Investor

Revista Institutional Investor colectează şi prelucrează un volum important deinformaţii economice şi financiare pentru a elabora clasamente de risc de ţară şi arealiza evaluări ale riscului bancar.

k) Uneori evaluarea riscului de ţară se realizează de către organismele desusţinere şi finanţare a exporturilor.

Compania Franceză de Asigurare pentru Comerţul Internaţional(Compagnie Française d'Assurance pour le Commerce Extérieur) COFACE evalueazăriscul de ţară pornind de la următorii factori cărora le atribuie anumite puncte: risculpolitic (25), performanţe economice (25), indicatorii datoriei (10), vulnerabilitateadatoriei (10), rating de credit (10), acces la finanţare bancară (5), acces la finanţări petermen scurt (5), acces pe pieţe de capital (5) şi discount (5).

În sfera riscului de ţară evaluat de COFACE se încadrează: climatul de afaceri,riscul penuriei de devize, capacitatea de a face faţă angajamentelor de plată externe,riscul deprecierii cursului de schimb al monedei naţionale, riscul sistematic al sectoruluibancar, riscul de conjunctură economică nefavorabilă, comportamentul de plată privindoperaţiunile pe termen scurt. În funcţie de scorul rezultat din însumarea puncteloratribuite fiecărui factor de reflectare a diverselor riscuri, ţările se încadrează pe clase derisc astfel:

A1 Situaţie politică şi economică foarte stabilă care influenţează favorabilcomportamentul de plată;

A2 Mediul economic şi politic al ţării este favorabil afacerilor, dar suntpasibile întârzieri în efectuarea plăţilor;

A3 Comportamentul de plată poate fi influenţat de schimbarea mediuluieconomic, cu o probabilitate de întârziere a plăţilor;

A4 Comportament de plată mediu care poate fi influenţat de o conjuncturăeconomică mai puţin favorabilă şi cu posibile întârzieri ale plăţilor;

BMediul economic şi politic este susceptibil şi nu poate să influenţeze compor-tamentul de plată care este la un nivel mai redus;

C Mediul economic şi politic al ţării este foarte nesigur şi poate săinfluenţeze negativ comportamentul de plată care este redus;

D Mediul economic şi politic al ţării prezintă un risc de piaţă foarte ridicatşi agravează comportamentul de plată.

l) Export Credit Guarantee din Marea Britanie estimează probabilitatea ca oţară să intre în incapacitate de plată în funcţie de: evoluţia balanţei de plăţi, situaţiapieţelor, a scadenţelor la credite şi a altor factori.

m) Banca de Export-Import din SUA asigură servicii de informare asuprariscului de ţară îndeosebi asupra probabilităţii înregistrării unor pierderi din tranzacţiileinternaţionale.

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE1. Cum se defineşte riscul de ţară?2. Care sunt formele de materializare a riscului de ţară?3. Care sunt faptele generatoare ale riscului de ţară ?4. Cum se realizează evaluarea riscului de ţară de către Stand Poor’s

Ratings Groop?5. Cum se realizează evaluarea riscului de ţară de Mood’s Investors

Services şi FITCH-IBCA?6. Ce alte organisme asigură evaluarea riscului de ţară?

Page 162: Finante Internationale

Finanţe internaţionale162

BIBLIOGRAFIE

Jean Pierre Allegret Economie Monetaires Internationales, Hachette Superieure,1997

Anghelache Gabrielaş.a.

Pieţe de capital şi burse de valori, SC. Adevărul, Bucureşti,1992

Armell Renault-Couteau

Les Institutions et Organes de L’Union Europeéne,Publications de L’Université de Rouen, 1996

Baker A.F.P. Instituţii financiare internaţionale, Editura ANTET,Bucureşti, 1997

Graham Bannok,Willian Manser

Dicţionar internaţional de Finanţe, Editura Universal, 2000

Aurel O. Berea ş.a. Orientări în activitatea bancară contemporană, EdituraExpert, Bucureşti, 1999

Basno Cezar,DardacNicolae

Operaţii bancare – Instrumente şi tehnici de plată, EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996

Bernard Colli Vocabular economic şi financiar, Humanitas, Bucureşti,1994

Henry Bourguinat Finance Internationale, PUF, Paris, 1992Bran Paul Relaţii financiare şi monetare internaţionale, Editura

Economică, Bucureşti, 1995Ariel Buira Reflections of the International Monetary System, Princeton

University, New Jersy, 1995Claude Dufloux,Laurent Margulici

Finance Internationale et Marches de Gré a Gré, Evolutionet Tehniques, Economica, Paris, 1991

Claude Dufloux La Balance des Paiements, Economica, Paris, 1994J. Cloos, G. Reinesh,D. Vignes, J. Weyland

Le Traite de Mastricht, Genese, Analyse, Commentaires,Bruxelles, 1993

Constantinescu Adrian Mecanisme de stimulare a exporturilor, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1998

Dăianu Daniel Funcţionarea economiei şi echilibrul extern, EdituraAcademiei Române, Bucureşti, 1992

DeecheemarkenseFrançois

Mieux Comprendre L'Euro, Editions Organisation, 1998

Dardac Nicolae,Basno Cezar

Tranzacţii bursiere cu produse derivate şi sintetice, EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999

Duduian Monica Evaluarea riscului de ţară, Editura ALL BACK, Bucureşti,1999

David Eiltman,Arthur Stonehill,Michaell Moffett

Multinational Business Finance, Addison-Wesley Company,1995

Thomas Hindle Finanţe. Ghid propus de The Economist Books, EdituraNemira, Bucureşti, 1992

Constantin Floricel Relaţii valutar financiare internaţionale, Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1999

Gaftoniuc Simona Finanţe Internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 1996

Page 163: Finante Internationale

Gheorghe Voinea 163

Généreuse Jacques Economie Politică. Macroeconomie în economia deschisă,Editura ALL BACK, 2000

Luchian Dragoş Banca Mondială, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1992Jinga Victor Moneda şi problemele ei contemporane, vol. I şi II, Editura

Dacia, Cluj-Napoca, 1981Costin. C. Kiriţescu Moneda – mică enciclopedie, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1981Costin. C. Kiriţescu Relaţiile valutar financiare internaţionale, Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978Anne O. Krueger Determinarea cursului de schimb, Editura Sedona,

Timişoara, 1996C. Paul Hallwood,Ronald MacDonald

International Money and Finance, Blackwell, Oxford,Cambridge, 1994

Patrick Lenain FMI-ul, Repere, Editura CNI Coresi, Bucureşti, 2000Margaret Garritsen deVries

The IMF in a Changing World, 1994-1995, InternationalMonetary Fund, 1986

Bernard Marois Le Risque-Pays, Presses Universitaires de France, Paris,1990

Nechita Vasile Integrarea Europeană, Editura Deşteptarea, Bacău, 1996Negruş Mariana Finanţarea schimburilor economice internaţionale, Editura

Humanitas, Bucureşti, 1991Negruş Mariana Plăţi şi garanţii internaţionale, Editura CH. BCK, Bucureşti,

2004Colette Neme Relations monetaires internationale, Hachette Superieure,

1994George Nicolescu Magia Aurului, Institutul European Iaşi, 1992Oprescu Dorel Sistemul monetar internaţional, Editura Academiei,

Bucureşti, 1981Penea Zenovia-Doina Moneda Euro, Editura Tehnică, Bucureşti, 1999Peyrard Josette Les marchés de changes. Operations et converture, Vuibert,

Paris, 1995Peyrard Josette Gestion financiare internationale, Vuibert, Paris, 1995Peyrard Josette Les Bourses Européens, Vuibert, Paris, 1997J.J. Perequell Les Bourses Americanes, Vuibert, Paris, 1997Philippe d'Arvisent,Thiery Showb

Finance Internationale, Marchés et Techniques HachetteSuperieure, Paris, 1995

Popa Ioan Bursa, Colecţia Bursa, Bucureşti, 1994Popescu Radu ş.a. Cardul, instrument modern de plată, Tribuna Economică,

Bucureşti, 1998Prisacaru Maria Tranzacţii la bursele de valori şi gestiunea portofoliului,

Editura Corson, Iaşi, 1998Simon Yves Techniques Financiers Internationales, Economica, Paris,

1992Jean-Marc Siroén Finances Internationales, Armand Colin, Paris, 1993Stancu Ion Finanţe, Editura Economica, Bucureşti, 1995Stoian Ion,Berea Aurel

Balanţa de plăţi externe, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1977

Teulon Fréderich Sistemul monetar internaţional, Institutul European Iaşi,1997

Yves-Thibault deSilguy

L'Euro, Le livre de poche, L6F, 1998

Page 164: Finante Internationale

Finanţe internaţionale164

Văcărel Iulian Relaţii financiare internaţionale, Editura AcademieiRomâne, Bucureşti, 1995

Voinea Gheorghe(coordonator)

Mecanismele financiar monetare în procesul tranziţiei laeconomia de piaţă, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 1999

Christian et MirelleZambotta

Gestion Financier. Finance de marche, Dunod, Paris, 1995

x x x Articles of Agreement, International Monetary Fund,Washington D.C., 1995

x x x Articles of Agreement, The International Bank forReconstruction and Development, 1989

x x x Agreement Establishing the European Bank forReconstruction and Development

x x x Annual Report, International Monetary Fund, WashingtonD.C., 2005

x x x Convenţia Naţiunilor Unite asupra Cambiilor şi Biletelor laOrdin (UNICTRAL)

x x x Dictionnaire Enciclopedique de la Finance, Paris, 1993x x x Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene,

Editura Polirom, Iaşi, 1999x x x IMF Survey, 2003,2004,2005x x x Financial Organization and Operation of the IMF, Treasures

Departament, International Monetary Fund, Washington D.C.x x x Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a

României şi instrumentele specifice de susţinere a comerţuluiexterior în M.Of. nr. 250/ 6 iunie 2000

x x x Regulament privind efectuarea operaţiunilor valutare, BancaNaţională a României, în M. Of. nr. 117.17.02 2004

x x x Statuts de la Banque des Réglements Internationaux, 8noiembrie 1999, 1 ianuarie 1999

x x x Traité sur L'Union Europeéne, Luxemburg, 1992x x x Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare

internaţională de mărfuri şi Legea nr. 24/1991 privindaderarea României la Convenţia asupra contractelor devânzare internaţională de mărfuri în M. Of. nr.54/19.03.1991

x x x Convenţia asupra prescripţiei în natură de vânzare interna-ţională de mărfuri încheiată la 14 iunie 1979 la New York şiProtocolul de modificare a convenţiei încheiat la 11 aprilie1980 la Viena în M. Of. nr. 46/1992

x x x Reguli şi uzanţe uniforme cu privire la acreditivele documen-tare, Broşura nr. 500

x x x Reguli uniforme privind incassourile, Broşura nr. 522