FILOZOFIA

REALITǍŢII MULTINIVEL

Alexandru A. Popovici

Universitatea Româno-Americană,

Societatea Română de Econometrie

– Aplicatii in economie –

CUPRINS

1 Introducere „ontogenetică”

2 Teoria generală a nivelelor

2.1 Nivele şi ierarhii

2.2 Interacţiunile dintre nivele ierarhiei şi în interiorul lor

2.3 Ierarhia nivelelor şi interacţiunilor umane

3 Aplicaţii ale teoriei nivelelor în economie

3.1 Descentralizarea deciziilor în întreprinderi

3.2 Principiile analizei şi modelării sistemelor multinivel

3.3 Agregarea şi socializarea mărimilor economice

4 Concluzii

1 Introducere „ontogenetică”1965-70 Hegel - „Fenomenologia spiritului”, „Ştiinţa logicii”

1970-85 Sarte – „Critica raţiunii dialectice” (tr. „Probl. de metodă” ),

A. Smith, D. Ricardo, K. Marx – economie politică

G. Gurvitch – sociologie; J. Piaget – epistemologie

1977-8 „Un model stohastic...”, 1979-80 red. A.P. „Ec. pol. matem.”

1983-4 A. Brody, M. Morishima – Marx + Leontief + v. Neumann

1985-98 A. Koestler (+tr.), T. Kuhn - istoria, psihologia, filozofia ştiinţei

1980-98 Sisteme stohastice: fiab. (2 monografii+doctorat), prognoza ec.

2000 M. Mesarović - „Teoria sist. ierarhice, multinivel” – cond. întrepr.

Redactare 4 vol. A.P. – filozofia fizicii, biologiei, economiei

2013 M. Blaug – „Metodologia ştiinţelor economice”

2014 C. Menger - „Investigaţii...”, N. Hartmann – “Problema fiinţei...”

Recapitulare „filogenetică” 1) Filozofia ştiinţelor naturii şi a ştiinţelor socio-umane

Diferenţe intre domeniile ştiinţifice şi nuanţările lor STIINTELE NATURII

- Deteminism natural - Cauze eficiente - Cunoastere prin explicatie - Fenomene repetabile - Legi (cantitative)

STIINTELE SOCIO-UMANE

- Actiune libera - Cauze finale - Cunoastere prin intelegere - Fenomene irepetabile - Analogii morfologice/tipologice

ST

IINT

E E

CO

NO

MIC

E

Specificul stiintelor naturii:

1) coerenta interna imperfecta; 2) rezultate inductie – nu sigure, doar verosimile; 3) metoda deductiva (evidenţe) – presupozitii contestabile; 4) cauzalitatea ext. (explicatie) – insuf., cauzalit. interna = “intelegere”; 5) interpretari necesare (chiar mat.) 6) indeterm. sau det. statistic – necesar 7) depend. subiect-ob., cercet.-societ. 8) utilizare cauze finale (variationale)

Specificul stiintelor socio-umane:

1) coerenta interna si deductia-logice; 2) matematizarea logicii, lingvisticii; 3) exist. legi (macar de succesiune); 4) “subiectivism” depasit (spre inter-subiectivism) prin axiomatizare; 5) actiuni – nu libere, ci conditionate intern (abilitati/cunost.) si extern (mijloace, conditii); 6) experimente posibile (poate nerecomandabile): psihol., ec., soc.; 7) libertatea = determinare interioara = autodeterminare.

ST

IINT

E E

CO

NO

MIC

E

Recapitulare „filogenetică” 2) Filozofia ştiinţelor economice

1 Şcoala austriaca 1.1 Carl Menger (1840-1921) - Realism stiintific, interactionism (ontologic) + gradualism (metodologic), matematizare

(Bőhm-Bawerk , Schumpeter vs. Dilthey) 1.2 Ludwig von Mises (1881-1973) - Realism stiintific, apriorism, individualism, dualism metodologic, reductionism (Hayek vs. Mises: interactionism + sinteza + matematizare)

2. Şcoala neo-keynesiană Joan Robinson (1903-1983) - Realism stiintific, pozitivism, interactionism, matematizare

3. Şcoala neo-marxistă 3.1 Curente 3.2 Stephen Resnick (1928-2013), Richard D. Wolff (1942-) - Pozitivism mascat, interactionism absolut (fara intreg), reductionism la substructura 3.3 John E. Roemer (1945-) - Realism stiintific, individualism metodologic, interactionism, matematizare

=> Limite individualism - echilibru general vs.crize ciclice (comport. indiv. variat)

Clasificarea stiintelor si relatiile lor cu filozofia

MATERIE

S P I R I T

CULTURALISM

DUALISM

MATERIE

S P I R I TNATURALISM

UMANIST (SUBSTANTIALISM)

GRADUALISM

MATERIE

S P I R I T

SPIRITUALISM

MONISM

MATERIE

S P I R I T

MATERIALISM

MONISM

Raporturile posibile intre spirit si natura (materie)

“Omul este masura tuturor lucrurilor”

“Microcosmosul uman este imaginea macrocosmosului”

“Cerul instelat deasupra mea si legea morala in mine”

ŞTIINŢELE NATURII

Astronomie Fizica Chimie Biologie

ŞTIINŢELE SOCIO-UMANE

Psihologie Sociologie Istoriologie (Etnologie)

ST

IINT

E E

CO

NO

MIC

E

FIL

OZ

OF

IILE

ŞT

IINŢ

EL

OR

SO

CIA

LE

FIL

OZ

OF

IILE

ŞT

IINŢ

EL

OR

NA

TU

RII

FIL

OZ

OF

IA S

TIIN

TL

OR

EC

ON

OM

ICE

FIL

OZ

OF

IA S

TIIN

ŢE

LO

R E

CO

NO

MIC

E

FILOZOFIAŞTIINTEI

ONTO-LOGIE

EPI-STEMO-LOGIE

LO

GIC

A

MA

TE

MA

TIC

A

FIL

OZ

OF

IA L

OG

ICII

FIL

OZ

OF

IA M

AT

EM

AT

ICII

1) Filozofia stiintelor naturii si a stiintelor sociale

ŞCOALAAUSTRIACA

- Reductionism - Individualism - Apriorism - Anti- matematism

ŞCOALA NEO-KEYNESIANA

- Holism - Instutionalism - Pozitivism - Pro- matematism

FIL

OZ

OF

IILE

ŞT

IINŢ

EL

OR

SO

CIA

LE

FIL

OZ

OF

IILE

ŞT

IINŢ

EL

OR

NA

TU

RII

FIL

OZ

OF

IA L

OG

ICII

FIL

OZ

OF

IA M

AT

EM

AT

ICII

FILOZOFIAŞTIINTEI

ONTO-LOGIE

EPI-STEMO-LOGIE

FILOZOFIAŞTIINTELOR

ŞT

IINŢ

EL

E

NA

TU

RII

ŞT

IINŢ

EL

E S

OC

IAL

E

ŞCOALA NEO-MARXISTA

- Reductionism+ interactionism - Economism - Dialecticism - Anti- matematism

ŞCOALAAUSTRIACA

- Interactionism + reductionism - Individualism - Deduct.+induct.+ apriorism - Pro/anti- matematism

ŞCOALA NEO-KEYNESIANA

- Holism+ interactionism - Instutionalism - Pozitivism analitic - Pro-matematism

ŞCOALA NEO-MARXISTA

- Reductionism + interactionism - Sociologism + individualism - Pozitivism (struct. + analitic) - Pro-matematism

2) Filozofia stiintelor economice

3) Filozofia realitatii multinivel

FILOZOFIAŞTIINTELOR

ŞT

IINŢ

EL

E

NA

TU

RII

ŞT

IINŢ

EL

E S

OC

IAL

E

FILOZOFIAMULTINIVEL

ONTO-LOGIE

EPI-STEMO-LOGIE

ŞTIINŢELEECONOMICE

MICRO-ECONO-

MIE

MACRO-ECONO-

MIE

MACROECON.MICROECON.

BIOLOGIE

CHIMIE

PSIHOLOGIE

ISTORIOLOGIE

SOCIOLOGIE

1) Filozofia ştiinţelor naturii şi a ştiinţelor socio-umane 2.1 Probleme ontologice

Transformism (Thales, Lamarck)

Fixism (Parmenide, Cuvier)

Evolutionism (Heraclit, Darwin)

b) relatia fiintare-devenire

c) relatia determinism-indeterminism (libertate)

Indeterminism (libertate absoluta)

Determism absolut (mecanicist)

Libertate conditionata (determism probabilist)

P1 P2 ... Pn

Reductionism (Democrit)

Interactionism (Aristotel, Hegel)

P1 P2 ... PnP1 P2 Pn...

Holism(Parmenide)

P2

P1 …

Pn

a) relatia parte-intreg

2 Teoria generală a nivelelor2.1 Nivele şi ierarhii;

PSIHOLOGIE

ECONOMIE

OAMENI

Oameni = intregi (in psihologie) =componente (in economie)

PSIHOLOGIE

ECONOMIE

Holarhie = ierarhie de intregi (holoni)Autonomie reciproca a nivelelor = libertate si determinare limitate

Proces elementar

COSMOLOGIE

Interacţiunea întreg-părţi (Holon)

Nivele

Unul cosmic (Parmenide)

Cosmol.

Sociol.

Istoriol.

Econom.

Biolog.

Psihol.

Chimie

Fizica

Circularitatea cauzala => unitatea cosmosului

P1 P2 ... Pn

BIOLOGIE

CHIMIE

ISTORIOLOGIE

SOCIOLOGIE

PSIHOLOGIE

ECONOMIE

FIZICA

2.2 Interacţiunile dintre nivele ierarhiei şi în interiorul lor

Istoria teoriei nivelelor si a sistemelor ierarhice

FILOZOFIA

Aristotel – “materie-forma”, “gen-specie-individ” Stoici: Zenon din Citium - Marc Aureliu

Hegel (“Stiinta logicii, 112), A. Comte,”Curs de filozofie pozitiva”,1830)

A.N. Whitehead (“Conceptul de natura”, 1920) N. Hartmann (“Problema fiintei

spirituale”, 1933)

STIINTA

Fizica: A. Popovici (1951), J.-P. Vigier (1961) Biologie, sociologie: L. von Bertalanffy (“Teoria

generala a sistemelor” [deschise],1968).

FILOZOFIA

B. Russell, A.N. Whitehead („Principia Mathematica”, 1910)

A.N. Whitehead („Ştiinţa şi lumea modernă”, 1925) H.A. Simon („Arhitectura complexităţii”, 1962),

STIINTA

G. Danzig, P. Wolfe (1960) – descomunerea optimizarii liniare J. Kornai, T. Liptak („Planificarea pe două nivele”,1965) M. Mesarovič (“Teoria sistemelor ierarhice, multinivel, 1970)

Teoria sistemelor ierarhiceTeoria nivelelor

2.3 Ierarhia nivelelor şi interacţiunilor umane

Evoluţia complexităţii nivelelor din natură (Th. de Chardin, 1942)

E. Durkheim: nivelele inferioare – mai inerte, nivelele superioare (mai complexe) – mai libere. Pascal: omul – intre doua infinituri (microcosmos si macrocosmos). Th. de Chardin: complexitatea creste exponential, cu marimea obiectelor (dinspre microcosmos), cu un maxim pt. om si antroposfera [apoi scade, tot exponential, spre macrocosmos].

Combinatii chimice bio-umane = 109 atomi Cosmosul = 1080 atomi Corp uman = 1022 atomi ultra-organizati Cm3 de aer = 1018 atomi dezorganizati

Controlul parametrilor pe nivele Exemplu: 1 nivel = 10 par. liberi, 106 – controlati => Corp uman = 3 nivele = 1022 atomi = 10*(10* 106 )3 de atomi

Stiinta si cunoasterea – individuale si sociale

Slabă focalizare pe oameni şi informaţie,nici o focalizare pe

tehnică

Oameni(cercetători,

colective, societăţi etc.)

Tehnică(instrumente,

cărţi, reviste etc.)

Informaţie(date,

proceduri de prelucrare)

Slabă focalizare pe oameni şi tehnică,nici o focalizare pe

informaţie

Slabă focalizare pe informaţie şi tehnică,nici o focalizare pe

oameni

Ştiinţă

Teorie

Empirie

Cunoastere individuala = 1 intreg (holon) = omul + obiectul + instrumentul = = 3 componente-intregi (holoni) Gandim nu cu creierul, ci cu tot corpul. Structuri initiale (devenite) => interactiune (proces) => structuri finale modificate (armonizate).

Cunoasterea – proces individual + + social (nivele superioare) + + natural (nivele inferioare)

Obiectivari subiect: minte-trup, subiect-obiect, multiplicare obiecte, empatie cu obiect uman, organizare si exprimare rezultate (structuri simbolice, opere)

Subiectivizare (umanizare) obiect

=> Armonizare structurala subiect-obiect

Cunoasterea sociala: discutie critica, comparare cu norme => intreg dinamic

Probleme epistemologice: a) relatia om-natura

1) Natura cunoasterii

2) modalitatea cunoasterii: a) imposibilă, b) necesară, c) posibilă;

3) natura adevărului posibil: a) absolut (necondiţionat), b) relativ (condiţionată), c) relativ convergent (spre absolut);

4) metoda stabilirii adevărului: a) inductivă (de la fapte la adevăr), b) deductivă (de la adevăr la fapte), c) inductiv-deductivă iterativă (prin repetarea cuplului, până la obţinerea rezultatului satisfăcător).

Opţiunile mele: Cunoastere posibilă, relativ convergentă, inductiv-deductivă iterativă

Contopire (identificare)

Interactiune (armonizare prin modificare reciproca)

Omologie (asemanare) Homme libre, toujours tu cheriras la mer!

2.2 Probleme epistemologice: b) relatia cu obiectul

5) Relatia subiect-obiect:

6) Relaţia dintre teorie şi obiect: a) realism (dependenţa univocă a teoriei de obiecte), b) constructivism (dependenţa univocă a obiectelor de teorie), c) relaţionism/interactivism (dependenţa reciprocă între teorie şi obiecte)

Opţiunile mele: subiect şi obiect active, relaţionism/interactivism

b) subiect activ şi obiect pasiv (raţionalism,

kantianism)

c) subiect şi obiect active (mec.

cuantica, psihologie genetică)

a) subiect pasiv şi obiect activ

(senzualism)

Probleme epistemologice: c) construirea unei teorii

7) Metode empirice (inductive) :

validare internă

concepte

observare, experimentare, generalizare

teorie

construire

validareexternă

legiferare

ipoteze

predicţie,verificare

saufalsificare

obiecte, fenomene

a) explicarea

oameni, acţiuni

tipuri ipotetice

trăire,introspecţie,înţelegere

re-trăire

teoriehermeneutică

comunicare

re-creare

creaţii şi operesimbolice

narareşi

interpretare

b) înţelegerea

exprimare

Opţiunea mea: Stiintele (naturale & sociale) = explicatii (prin cauze exterioare) + intelegere (prin cauze interioare).

Metodele circulare (circularitate cauzala si temporala)

F. Gonseth (“Filozofia deschisa”): nu exista concepte primare absolute, nici adevaruri ultime definitive; ele se verifica reciproc si continuu.

Metode: inductive (parte intreg)+deductive (intreg parte), iterat.

Exemple (sisteme filozice circulare): Leibniz (“Teodiceea”, “Monadologia”), Hegel (“Fenomenologia spiritului”, “Stiinta logicii”).

Metoda relationala (J. Piaget): nu atomism (reductionism), nu holism (Gestalt-ism), ci de la construirea de relatii totalizante, la structuri de ansamblu (totalitati) inteligibile.

Metoda regresiv-progresiva structurala (Sartre – “Critica ratiunii dialectice”): de la individ la structuri sociale abstracte (sociologie), de la structuri abstracte la structuri concrete istorice si la omul concret).

Metoda progresiva-regresiva temporala (Sartre): de la trecut la prezent si apoi - de la prezent la trecut.

Exemple: Hegel (sistem filozofic + istoria filozofiei), Marx (critica istorica a teoriilor economice + teorie structurala + istoria structurii), Toynbee (“Un studiu al istoriei” - teoria structurala a civilizatiilor istorice, “Mama Glia” – istoria temporala a civilizatiilor).

Consecinte stiintifice ale filozofiei realitatii multinivel

FILOZOFIAŞTIINTELOR

ŞT

IINŢ

EL

E

NA

TU

RII

ŞT

IINŢ

EL

E S

OC

IAL

E

FILOZOFIAMULTINIVEL

ONTO-LOGIE

EPI-STEMO-LOGIE

LO

GIC

A

MA

TE

MA

TIC

A

Logica formală: logica tipurilor (Russell & Whitehead – “Principia mathematica”, 1912) + + generalizări de la ordinul doi la ordinul n>2 (Gr. C. Moisil - calculul schemelor deductive de diferite ordine, cf. Gentzen) + + logica multivalenta + + logica probabilista.

Cunoasterea = interactiune subiect -obiect = = epistemologie + ontologie

Teoria optimizarii: programarea bi- si multinivel, numerica, fuzzy, stohastica (ex. S. Dempe — “Foundations of Bilevel Programming” (2002), Sakawa & Nishizaki — “Cooperative and non-cooperative multilevel programming” (2009)

Analiza statistica multinivel (ex: H. Goldstein — “Multilevel Statistical Models” (2011), R.S. Smith— “Multilevel modeling of social problems. A causal perspective” (2011)

3 Aplicaţii ale teoriei nivelelor în economie 3.1 Descentralizarea deciziilor în întreprinderi Danzig & Wolfe– descomunerea optimizarii liniare (1960) Kornai & Liptak („Planificarea pe două nivele”,1965) M. Mesarovič (“Teoria sistemelor ierarhice, multinivel, 1970) – 3 tipuri de nivele: esaloane organizationale, etaje decizionale,

straturi conceptuale

Sistem organizaţional multieşalon

Sistem cu mai multe etaje de decizie

Sistem ierarhic simplificat, cu doua straturi conceptuale

Stratul 2

Stratul 1

3.2 Principiile analizei şi modelării sistemelor multinivel Principii de modelare si proiectare (Vernadat, 1996): a) principii structurale: 1) descompunerea funcţională treptata (=> esaloane), 2) separarea preocupărilor (=>etaje), 3) modularizarea (=>straturi);

b) principii operaţionale: 1) generalitatea (model general => model particular), 2) reutilizarea, 3) decuplarea.

Standard IEEE: 1) arhitectura (caracteristici invariante ale sistemului), 2) perspectiva (unghi de vedere personal) 3) punct de vedere (convenţii, limbaje, unelte, tehnici şi metode folosite) = model de referinţă al unei perspective concrete.

=> Perspectiva = 1-n modele corelate cf. punct de vedere. => Arhitectura = puncte de vedere adecvate si perspective coresp.

Object Management Group (OMG, 1989) UML (Limbajul Unificat de Modelare a obiectelor informatice), SysML (limbaj de modelare a sistemelor), BPML (limbaj de proiectare a proceselor economice.

3.3 Agregarea şi socializarea mărimilor economice Polemica scoli neo-keynesiene: Cabridge SUA (neo-claica: P. Samuelson, R. Solow) vs. Cabridge UK (ricardiană - J. Robinson, P. Sraffa) 1960-70

Pro-contra agregare fizică, în modelele macroeconomice, a stocurilor de capital (utilaje, clădiri etc.) diferite micro.

Substrat epistemologic – gradul de generalizare al modelului (de conceptualizare a obiectelor concrete).

Substrat ontologic: -omogenizarea reala a elementelor producţiei, a fortei de munca, a produselor; - pastrarea sau nu, de intreg (macro) a unor calitati vechi (ale componentelor micro); - aparitia unor

calitati noi (emergente) ale intregului

Ierarhia modelelor (macro vs. micro): Macro – model descriptiv, determinist clasic (variabile cu masuri comune sau nu cu cele micro). Mezzo / micro – model explicativ, stohastic, pt. ansamblul componentelor, cu procese reale de convergeta spre marimi medii = explicatie. Micro / infra – model inteligibil, determinist, al comportamentului componentelor (prin cauzalitate interna) = intelegere.

Rezolvare posibila a problemei agregarii: dubla aproximare (prin siruri converegente din interior si din exterior), ca la cuadratura cercului (si la integrarea prin aproximare), de la nivelele inferioare si de la nivelele superioare.

Exemple: A. Popovici – “Economia politica matematica”, 1940 Al. A. Popovici – “Un model stohastic markovian al formarii ratei generale a profitului” (1978)

4 Concluzii

Filozofia realitatii multinivel

- nu este o solutie a tuturor problemelor filozofice, stiintifice sau practice;

- este un ghid de abordare a fenomenelor complexe (cu interactiuni importante intre intreg si parti), sustinut de metode si tehnici stiintifice elaborate si evoluate;

- poate servi ca punct de vedere in abordarea unor teorii opuse sau asemanatoare, prin compararea problemelor si solutiilor;

- poate si trebuie dezvoltata in dialog amical sau polemic, cu diverse filozofii ale stiintei si diverse teorii stiintifice.