file din memoriile unui ofiţer de informaţii român din ... · pdf filedin serviciul de...

10
Î Î n anul 1938, Theodor N. Culitza de la Prefectura Poliţiei Capitalei, a publicat lucrarea întitulată Poliţia de informaţiuni şi contra-informaţiuni pe timp de campanie. Din Prefaţă aflăm că lucrarea a fost elaborată încă în 1925, „după notele luate în timpul Marelui Război pentru dezrobirea neamului 1916- 1918, ca ofiţer de poliţie făcând parte din Serviciul de Informaţiuni şi Contra-Informaţiuni Româno- Rus, pe frontul din Moldova, condus de către răposatul Romulus P. Voinescu, fost Director General al Poliţiilor şi Siguranţei Statului, iar pe timpul Războiului, Inspector General delegat de către Marele Cartier General cu conducerea acestui important Serviciu pe frontul de operaţiuni Româno-Rus, al cărui secretar personal am fost în acel timp şi pe care lucrare am complectat-o în anul 1935 – cu ocazia conferinţelor ţinute în iarna anului 1934-1935 de personalul Prefecturii Poliţiei Capitalei”. Autorul susţinea că, „această lucrare este singura în acest gen apărută până în prezent la noi”, în străinătate ele fiind mai multe (cum ar fi cele ale italianului Charles Lucieto, Războiul Inteligenţelor şi În misiuni speciale. Memoriile unui agent special 65 >>> Pavel MORARU Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului National Institute for the Study of Totalitarianism File din memoriile unui ofiţer de informaţii român din timpul Primului Război Mondial Some Memories of one Romanian Information Officer of the time of the First World War Theodor N. Culitza’s work Informative and contra informative police during the warlike expedition, published in 1938, is one of the few memories remained from the ex-intelligence officers. Most of informative and contra informative Romanian activities during the First World War are still unknown. That is why I considered that is necessary to present this study, with the needed specifications, to the large public. Keywords: Information and Contra Information Services, spying, First World War, Theodor Culitza Institution’s address: str. Arhitect Grigore Cerchez 16, Sector 1, Bucureşti, tel. : 230.69.92; fax: 230.76.82, e-mail : [email protected] Personal e-mail: [email protected]

Upload: phamkhanh

Post on 06-Feb-2018

243 views

Category:

Documents


7 download

TRANSCRIPT

Page 1: File din memoriile unui ofiţer de informaţii român din ... · PDF filedin Serviciul de Spionaj şi contraspionaj al Înţelegerii, 1928) şi este adresată atât marelui public

ÎÎ n anul 1938, Theodor N. Culitza de laPrefectura Poliţiei Capitalei, apublicat lucrarea întitulată Poliţia de

informaţiuni şi contra-informaţiuni pe timp decampanie. Din Prefaţă aflăm că lucrarea a fostelaborată încă în 1925, „după notele luate în timpulMarelui Război pentru dezrobirea neamului 1916-1918, ca ofiţer de poliţie făcând parte din Serviciulde Informaţiuni şi Contra-Informaţiuni Româno-Rus, pe frontul din Moldova, condus de cătrerăposatul Romulus P. Voinescu, fost DirectorGeneral al Poliţiilor şi Siguranţei Statului, iar petimpul Războiului, Inspector General delegat decătre Marele Cartier General cu conducerea acestuiimportant Serviciu pe frontul de operaţiuniRomâno-Rus, al cărui secretar personal am fost înacel timp şi pe care lucrare am complectat-o în anul1935 – cu ocazia conferinţelor ţinute în iarna anului1934-1935 de personalul Prefecturii PoliţieiCapitalei”.

Autorul susţinea că, „această lucrare este singuraîn acest gen apărută până în prezent la noi”, înstrăinătate ele fiind mai multe (cum ar fi cele aleitalianului Charles Lucieto, Războiul Inteligenţelorşi În misiuni speciale. Memoriile unui agent special

65 >>>

P a v e l M O R A R UInstitutul Naţional pentru Studiul TotalitarismuluiNational Institute for the Study of Totalitarianism

File din memoriile unui ofiţer de informaţiiromân din timpul Primului Război Mondial

Some Memories of one Romanian Information Officer of the time of the First World War

Theodor N. Culitza’s work Informative and contra informative police during the warlike expedition,published in 1938, is one of the few memories remained from the ex-intelligence officers.

Most of informative and contra informative Romanian activities during the First World War are stillunknown. That is why I considered that is necessary to present this study, with the needed specifications,to the large public.

Keywords: Information and Contra Information Services, spying, First World War, Theodor CulitzaInstitution’s address: str. Arhitect Grigore Cerchez 16, Sector 1, Bucureşti,

tel. : 230.69.92; fax: 230.76.82, e-mail : [email protected] e-mail: [email protected]

Page 2: File din memoriile unui ofiţer de informaţii român din ... · PDF filedin Serviciul de Spionaj şi contraspionaj al Înţelegerii, 1928) şi este adresată atât marelui public

din Serviciul de Spionaj şi contraspionaj al Înţelegerii,1928) şi este adresată atât marelui public (pentru aarăta rolul Serviciului de informaţii şicontrainformaţii), cât şi personalului poliţienesc (lapregătirea profesională).

Pentru a introduce cititorul în temă, Th.Culitza subliniază că „Serviciul de Contra-Informaţiuni sau de Contra-Spionaj, este acelaexercitat în dosul frontului de operaţiuni militare,începând de la teritoriul naţional, având ca primobiectiv, descoperirea spionilor inamici, strecuraţiîn dosul frontului nostru militar, cu scopul de aculege informaţiuni de modul de organizare şisistemele de luptă, armament, dispoziţia unităţilorşi Comandamentelor militare, etape; rezervele detrupe şi depozitele de muniţiuni, organizareaserviciului de aprovizionare şi serviciile de pazacăilor de comunicaţii, cale ferată, şosele şicomunicaţiuni pe ape din zona teatrului deoperaţiuni a frontului”. Serviciul decontrainformaţii a funcţionat sub conducerea

Marelui Cartier General şi mai avea misiunea, ca încolaborare cu jandarmeria şi poliţia, săsupravegheze populaţia şi mai ales pe cetăţeniistatelor cu care România era în stare de război şi peindivizii eliberaţi din lagărele de internare.

Autorul explică şi ce reprezintă „Serviciul deInformaţiuni”: „este acela exercitat de către agenţiinoştri, în faţa frontului nostru şi-n dosul frontuluiinamic, având acelaşi scop de a urmări mişcăriletrupelor inamice cum şi a culege informaţiunilenece sare militare, şi pe cât posibil a indica pe agenţiide spionaj existenţi şi trimişi de inamic in dosulfrontului nostru”. Serviciul de informaţii eraîncadrat în legea de organizare a poliţiei generală astatului, căci un serviciu de poliţie preventivă esteimposibil un serviciu de informaţii bine organizat.„Nu poate exista nici o poliţie în lume, fără a aveaserviciul de informaţiuni sau de siguranţă, care prindezvoltarea unei permanente şi coordonateactivităţi ce depune, determină însuşi bunul mers alîntregii Instituţii”. Theodor Culitza considera că,„nu se poate numi ofiţer de poliţie acela care să nucunoască şi să nu fi trecut prin toate cele trei serviciicomponente ale legii de organizare a poliţieigenerală a Statului: Administrativ (sau preventiv)Judiciar (sau represiv) şi-n special Serviciul deInformaţiuni sau de Siguranţă, care după cum ammai arătat mai sus, este nervul poliţiei ce seimpresionează la timp de mediul înconjurător,avizând la măsurile generale în materie de ordineapublică şi siguranţa Statului: înregistrând în acelaşitimp toate mişcările seismice ce se produc înpopulaţiunea internă cât şi-n ţările înconjurătoare,pentru ca la timpul oportun să se poată preveniacele mişcări cu caracter subversiv contra SiguranţeiStatului.

Până la izbucnirea Primului Război Mondial,„poliţia de Stat ...nu corespundea situaţiunii şiintereselor superioare naţionale conformprincipiilor de unire a Neamului în EuropaCentrală, nici ca pregătire şi educaţie profesională şinici ca pregătire tehnică”, astfel că Poliţia română aintrat în război nepregătită.

Apoi, pentru perioada interbelică, TheodorCulitza consideră că, siguranţa statului nu va puteafi asigurată dacă nu se va perfecţiona poliţia şi „dacănu se va menţine trează şi conştiinţa naţională înmasele poporului, în special a celor din provinciilenoi alipite: încălzindu-le la cultul patriei şi caremase în viitor apropiat vor fi chemate a ne dasprijinul sufletesc – pentru urmărirea şidescoperirea celor ce uneltesc în întuneric contrasiguranţei statului”.

Serviciul de informaţii şi contrainformaţii şi-a„adus servicii reale pe timpul campaniei oştirii

Transilvania

3/ 20

09

<<< 66

Theodor N. Culitza

Page 3: File din memoriile unui ofiţer de informaţii român din ... · PDF filedin Serviciul de Spionaj şi contraspionaj al Înţelegerii, 1928) şi este adresată atât marelui public

noastre, dar care a luat fiinţă târziu in toamnaanului 1916, mult timp după intrarea noastră înacţiune şi după retragerea în Moldova. Atunci s-acreat acest serviciu pe lângă Marele CartierGeneral”. Până la anul 1916, activităţile informativeerau desfăşurate de agenţii din poliţia de siguranţă,ataşaţi pe lângă Comandamentele Militare.

Activităţile informative şi contrainformative sedesfăşurau în baza Ordinului dat Armatelor de pefrontul român cu nr. 789/917, de către MaiestateaSa Comandantul General al Armatelor de pe frontulRomâni, Regele Ferdinand, şi a instrucţiunilorprivitoare la circulaţia pe căile ferate, şosele şi căilede comunicaţie pe apă în zona armatelor de

67 >>>

Poliţia Română înaintea Primului Război Mondial

Poliţia Română după Primul Război Mondial

Page 4: File din memoriile unui ofiţer de informaţii român din ... · PDF filedin Serviciul de Spionaj şi contraspionaj al Înţelegerii, 1928) şi este adresată atât marelui public

operaţiuni şi în zona interioară a populaţiei civile, adispoziţiilor pentru supravegherea populaţiei.

Pentru activităţile specifice de pe front, în anul1917, a fost emis Regulamentul Serviciului deContra-Informaţiuni Român, în colaborare cuServiciul de Contra-informaţiuni Rus (vezi textulregulamentului în anexă), care fixa atribuţiileserviciului de contrainformaţii româno-rus în luptacontra spionajului inamic, atât în zona militară deoperaţiuni, cât şi în zona interioară, „urmărind deasemenea, toate delictele îndreptate în contraarmatelor aliate”. Erau stabilite normele de lucru aserviciului şi competenţele ofiţerilor şi agenţilorruşi şi români pe teritoriul Regatului Român:dresarea actelor, reţinerea sau arestarea persoanelorsuspecte etc. Toate acestea acţiuni în privinţacetăţenilor români, trebuiau întreprinse numai prinautorităţile române. În cadrul serviciuluicontrainformativ româno-rus, trebuia să aibă locschimbul de informaţii între autorităţile române şiruse asupra suspecţilor, înfiinţarea de posturispeciale de observare a zonei interioare, iarcirculaţia populaţiei să se facă numai în bazapermiselor speciale, eliberate de ComandamenteleMilitare.

Serviciul de informaţii şi contrainformaţiiromân-rus s-a confruntat în acest război cu serviciulsecret german, al cărui sediu principal se aflăinstalat în Thiergarten la Berlin şi care era „înadevăr cea mai vastă organizaţie de spionaj ce sepoate concepe”. În domeniul informaţiilor şicontrainformaţiilor „Germanii erau neîntrecuţi”.Spre exemplu, în Dobrogea „Germanii cunoşteauperfect încă înaintea intrării noastre în acţiune,toată situaţiunea trupelor şi a centrelor deaprovizionare, de cale ferată, căi de comunicaţie peapă şi uscat, mijloace de locomoţiune etc., iar dupăintrarea în acţiune – toată situaţia [de] pe front,cum şi organizarea rezistenţei în dosul frontului,aprovizionări, depozite de muniţiuni şi alimente,spitale, instituţii publice, cu activitate pentruorganizarea rezistenţei în centrele populate aleoraşelor şi centre de comunicaţie etc. Acesteinformaţii, în mare parte le procurau în felulurmător: „veneau cu avioanele în timpul nopţii,aterizând în anumite puncte convenţionale dindosul frontului, unde primeau rapoartele de lainformatorii lor şi transmiteau instrucţiunile ne -cesare centrelor de spionaj din ţară. Aveau legăturisigure şi bine stabilite printr-o reţea deasă de spioni,cetind în dosul frontului nos tru ca într-o carte. Deasemenea, oraşele şi centrale populate dinDobrogea, în special Constanţa, erau zilnicbombardate de hidroavioanele germane, a cărorbază de acţiune era la Varna, răspândind groază şi

panică printre populaţiunea civilă, care-şi părăseaucasele şi avutul, trecând Dunărea în vechiul Regat,neştiind ce-i aşteaptă în ziua următoare, zădărnicindastfel orice acţiune pentru rezistenţă”. TheodorCulitza menţiona în acest sens că, „în rezumat,Germanii au o tactică specială de a lupta pe front,după un plan bine determinat, pe care-1 execută cuorice sacrificii, fiind decişi a lupta pe viaţă saumoarte pentru atingerea scopului hotărât şi deci,întrebuinţează în luptă toate sistemele, chiar de aucide în masă populaţiunea civilă până laexterminare, răspândind groaza şi moarteapretutindeni, pentru a demoraliza pe duşman”.

Contra acestui bine organizat serviciu german,au mai acţionat serviciile de informaţii şicontrainformaţii francez şi belgian, care auconlucrat cu „cea mai solidă organizaţie modernăde poliţie secretă de informaţiuni engleză„Intelligence Service”, în compunerea căreia intrătot ce Imperiul Britanic are mai select, fiindformată din liberi profesionişti, intelectuali şispecialişti, precum: ingineri, exploratori în colonii,industriaşi, avocaţi, diplomaţi, ofiţeri superiorietc.”. Pe frontul de sud acţiona poliţia de informaţiiitaliană, care colabora cu cea franceză.

Pe frontul de răsărit era poliţia de informaţiirusă, care era în strânse relaţii cu serviciul deinformaţii englez, prin „Ofiţeri de marinăBritanică, începând de la Marea Baltică, cu armatelecomandate de către Generalii Renenkampf şiBrusilov şi colaborând leu poliţia de contrainformaţiuni română de pe frontul din Moldova,începând de la Câmpu-Lung (Bucovina) cu armateleIX-a Rusă, II-a şi I-a Române, a VI-a şi a IV-a Ruse,comandate-de către D-nii Generali Licinschi,Averescu, Eremia Grigorescu şi apoi Cristescu,Scerbaceff şi Amiralul Zoiaciocovschi”.

Rolul serviciului de informaţii englez pe frontulde răsărit era unul deosebit, de a face legătura întrearmatele aliaţilor din apus şi armatele ruso-românedin răsărit, „transmiţând până la Marea Baltică pefrontul armatei Renenkampf unde era şiComandamentul suprem (Marele Cartier General)al armatelor ruse sub Comanda Marelui DuceNicolae Nicolaevici, toate ştirile ce interesauComandamentul Armatelor aliate din apus şiviceversa prin Marea Nordului, ai cărui stăpânitorierau Englezii prin scufundarea flotei germane decătre Amiralul Gordon Campbell şi deşi erau înpermanentă luptă cu submarinele germane, totuşiştirile se transmiteau şi se primeau (regulat prinposturile de radio-telegrafie. Astfel că până laintrarea ruşilor în revoluţia [lui] Kerenschi – aceastaa fost singura cale prin care se făcea legătura cuapusul, ştiindu-se în tot momentul la Londra şi

Transilvania

3/ 20

09

<<< 68

Page 5: File din memoriile unui ofiţer de informaţii român din ... · PDF filedin Serviciul de Spionaj şi contraspionaj al Înţelegerii, 1928) şi este adresată atât marelui public

Paris, ce se petrecea pe frontul de răsărit,semnalându-se spionii şi sistemele de spionaj aleinamicului”.

Referindu-se la activitatea informativă şicontrainformativă românească, Theodor Culitzanu pretinde că ea „a fost la înălţimea poliţiilor deinformaţiuni a marilor noştri Aliaţi din Occident şicu un trecut istoric atât de vechi”, dar subliniază că„organizaţiile noastre de poliţie de informaţiuni pefrontul din Moldova, au colaborat la victoriacomună, a aliaţilor, rezistând în lupta desperată înfaţa unor formaţiuni superioare inamice din toatepunctele de vedere”. Această inferioritate a existat„până la retragerea în Moldova, când s-au luatmăsuri de îndreptare, reglementându-se circulaţiaîn zona frontului şi zona interioară, luând fiinţăserviciul de contra-informaţiuni Româno-Rus subdirecta supraveghere a Marelui Cartier General –Biroul Informaţiunilor condus de către D-l GeneralN. Condeescu şi secondat de către D-l InspectorGeneral de poliţie Romulus Voinescu”. Atunci afost demarcată convenţional zona interioară, dezona armatelor de operaţiuni, care începea de laCâmpu-Lung (Bucovina), trecând prin GuraHumorului, Suceava, Fălticeni, Piatra Neamţ,Bacău, Parincea, Bârlad, Cahul, Bolgrad, Tatar-Bunar, Basarabeasca, a fost reglementată circulaţiape căile de comunicaţii – pe şosele, pe C.F.R. şi peapă, – în întreaga zonă de operaţiuni şi zonainterioară.

Serviciul de contrainformaţii ruso-român şi-astabilit la început sediul în oraşul Roman. Dinpartea Marelui Cartier General român a fost delegatpentru conducerea acestui serviciu RomulusVoinescu, pe atunci inspector general al Poli ţieiStatului, ajutat de către sub-inspec torul I. Vameşu,Th. Culitza de la Prefectura Poliţiei Capitalei şicomisarul I. I. Georgescu, mort în anul 1918 laOrhei, în Basarabia. Autorităţile militare ruse i-audelegat la acest serviciu pe colonelul din jan -darmeria rusă Leontovici (comandant) şi ajutat delt.-colonelul Bondarenco, cu un număr de circa 100ofiţeri, funcţionari şi agenţi civili ruşi (o parte din eisunt în imaginea de pe pagina următoare).

Deşi serviciul de contrainformaţii român era cuun personal nu prea numeros şi cu mijloace maireduse decât cele ale ruşilor, „a dus totuşi lupta cubărbăţie înfruntând lipsurile şi intemperiile naturiifaţă de cel rus, care era bine organizat şi echipat cumijloace suficiente de transport, autocamioane,căruţe, cai etc.”. Era împărţit pe sectoare care seschimbau periodic, în funcţie de mişcarea frontului.Pe frontul de sud, în Basarabia, al armatei IV-a rusede sub comanda amiralului Zoiaciocovschi,începând de la Mare şi gurile Dunării, Basarabeasca,

Tatar-Bunar, Bolgrad şi Cahul, era sectorul condusde prefectul de poliţie Florian Cristescu. În sudulMoldovei, de la Dunăre (Galaţi), pe frontul ocupatde armata IV-a rusă şi unităţile din marina românăterestră, până la armata VI-a rusă, era sectorulcondus de inspectorul Vasile Zahiu şi la Galaţi, curaza de acţiune spre Brăila şi Tulcea (Dobrogea), erasectorul condus de inspectorul Grigore Ştefu. Înzona armatei VI-a ruse, comandate de generalulScerbaceff, şi armatele I-a şi II-a române, erasectorul inspectorului Zaharia Husărescu. În zonaarmatei IX-a ruse, care se întindea din judeţulNeamţ până la Câmpu-Lung în Bucovina, undefăcea legătură cu armata comandată de generalulBrusilov, era sectorul condus de inspectorul I.Vameşu. În zona interioară din judeţele Dorohoi şiBotoşani, erau sectoarele conduse de şefii deserviciu I. Constantinescu, I. Alexandrescu şi Floru,iar în zona interioară din judeţele Suceava (Baia)Neamţ, Tutova şi Tecuci erau sectoarele şefilor deserviciu Ştefan Tălăngescu, Costică Dumitrescu,Trăilă Petrescu, I. Popovici şi C. Duca.

Sectoarele erau mobile, fiind în permanentămişcare pe şosele şi prin comune, pentru verificareapersoanelor suspecte şi supravegherea circulaţiei înzona interioară, culegând informaţii ce interesauarmata, pe care le transmiteau şefului sectoruluirespectiv, care la rândul său, după ce le verifica, leînainta Serviciului de contrainformaţii. Acolo erau

69 >>>

Romulus Voinescu

Page 6: File din memoriile unui ofiţer de informaţii român din ... · PDF filedin Serviciul de Spionaj şi contraspionaj al Înţelegerii, 1928) şi este adresată atât marelui public

triate şi raportate Marelui Cartier General, BiroulInformaţiilor. Toate sectoarele erau divizate însubsectoare, conduse de comisari cu echipe deagenţi.

Persoanele arestate pentru activităţi de spionajsau reţinute pentru bănuiala că desfăşurau astfel deactivităţi, erau înaintate de şefii de sectoare directMarelui Cartier General, cu actele dresate şi cutoate probele adunate ce demonstrau vinovăţia lor.

În conformitate cu Regulamentul serviciului decontrainformaţii (art. 3), funcţionarii administraţieişi poliţiei civile române, erau obligaţi să dea totconcursul lor acestui serviciu, astfel că atât şefii desectoare, cât şi toţi ofiţerii de poliţie de la serviciulde contrainformaţii, lucrau cu şefii poliţiilor şibirourilor de siguranţă din toată zona interioară,culegând informaţiile care interesau armata şiefectuând investigaţii, procedând la arestări şipercheziţii. În cazul necesităţii efectuării de arestăriori percheziţii de către ofiţerii şi agenţii de laServiciul de contrainformaţii ruso-român, aceştiatrebuiau să se adreseze oricărui post de poliţie, deunde să primească asistenţă.

Theodor Culitza ne spune că, despre activitatealaborioasă a Serviciului de contrainformaţii pefrontul din Moldova se poate judeca după lucrăriledepuse, în urma demobilizării armatelor, de cătreacest serviciu în arhiva Direcţiunii Generale aPoliţiei, printre care sunt 2.500 de dosare

individuale ale suspecţilor, cercetaţi în zonafrontului şi cea interioară. Printre spionii prinşi înspatele frontului, era un grup de spioni ce făceauparte dintr-o faimoasă organizaţie de spionaj: estevorba de organizaţia colonelului Fischer dinJandarmeria Austriacă, din care au fost arestaţispionii Păvălucă, Katz, Hausffater, Mieier Gross şialţii. Aceştia acţionau în spatele armatei IX-a rusedin nordul Moldovei şi aveau ca zonă de lucruIaşul, unde pe atunci era capitala ţării şi de unde seputeau culege informaţii cu privire la intenţiileComanda mentului Superior asupra întreguluifront.

Spionul Katz a fost prins, având ascunse încăptuşeala căciulii sale din blană de oaie, planurilede apărare cu dispozitivele trupelor şi tranşeelor dinjurul oraşului Fălticeni, scrise topografic pe hârtiimici, în caz că inamicul ar fi forţat şi rupt frontulde la Vatra Dornei pentru a merge spre Iaşi.

Păvălucă (pseudonim) era un iscusit spion dinorganizaţia colonelului Fischer. Cunoştea foartebine regiunea, căci era originar din aceste locuri şivorbea perfect limbile ruteană, ucraineană şiromână. Trecea foarte des frontul armatelor rusedin nordul Moldovei, travestindu-se în soldat rus,făcând legătura cu spionii aflaţi în spatele frontuluiromâno-rus. Avea mulţi oameni de încredereprintre ţăranii din Bucovina şi cei din regiuneamuntoasă, pe care îi plătea cu tutun, zahăr şi alte

Transilvania

3/ 20

09

<<< 70

O parte a delegaţilor ruşi la Serviciul de contrainformaţii româno-rus

Page 7: File din memoriile unui ofiţer de informaţii român din ... · PDF filedin Serviciul de Spionaj şi contraspionaj al Înţelegerii, 1928) şi este adresată atât marelui public

alimente procurate de la ruşi, cărora le dădea înschimb băuturi spirtoase aduse din Austria. Până afi arestat de Serviciul de contrainformaţii româno-rus, Păvălucă a fost prins de ruşi, însă a reuşit săevadeze.

Un alt spion periculos, care a fost prins pefrontul de sud, în Basarabia, a fost un anumeKalpacioglu, supus rus, care lucra în interesulorganizaţiei revoluţionare din sudul Rusiei –„Rumcerod”, cu sediul la Odessa. Deşi activa îninteresul „Rumcerod”-ului, la cercetări s-a doveditcă făcea spionaj şi în folosul Bulgariei şi al Turciei.

O bună parte din dosarele Serviciului decontrainformaţii conţineau informaţii referitoare ladiferitele mişcări cu caracter subversiv şi organizaţiide spionaj inamice, care desfăşurau activităţi depropagandă în spatele frontului, pentru a determinasoldaţii să nu mai lupte. Spre exemplu, răspândeauziare apărute în Bucureştiul ocupat, cum ar fiLumina şi altele, în care „se descria înfloritor stareade lucruri din teritoriul de sub ocupaţia inamică,arătând că e belşug acolo şi mulţi bani”.

Autorul vorbeşte despre grava eroare aautorităţilor române, care la retragerea în Moldova,a lăsat în teritoriile ocupate un număr impresionantde tineri, care în loc să lupte în Armata română, auîndeplinit servicii în armata inamică. Mulţi,selecţionaţi după aptitudini şi gradul de cultură, aufost trimişi în şcolile de spionaj inamice, înfiinţatead-hoc în teritoriul ocupat, cu sediile la Bucureşti,Braşov, Buzău, Râmnicu-Sărat. Acolo li s-au predattimp de 3-6 luni „noţiuni de spionaj pe front,semnalizare şi semne convenţionale scrise, note deinformaţiuni cifrate asupra trupelor noastre şicomandamentele din spatele frontului, rezerve,provizii, etape etc. Spre exemplu: un regiment senota cu un număr anumit de pomi, Comandantul,un cioban păzind oile, fiecare oaie într-o direcţieanumită după punctele cardinale pe hartăreprezenta o unitate de trupă, etapele printr-un cal,proviziile prin puţuri de apă cu cumpănă etc. etc. şinote cifrate după un alfabet convenţional, toateacestea scrise în carnete mici fără altă indicaţie,astfel ca să dea impresia la prima vedere că ar fidesemnuri de distracţie pentru copii sau diferitesocoteli, cifrele fiind aşezate unele sub altele cutotalizarea lor sub ele”.

După instructajul primit, aceşti tineri români,„încurajaţi cu premii băneşti”, erau apoi „trimişi pefrontul de luptă a părinţilor şi fraţilor lor, pentru aface spionaj în folosul inamicului ocupant”, înspecial, pe frontul din sudul Moldovei şi alBasarabiei.

Majoritatea acestor tineri, trimişi în misiune,ajungeau imediat în mâinile autorităţilor române,

căci „se predau de bunăvoie, pretextând că voind ase reîntoarce la ai lor, nemaivoind să stea subocupaţia inamicului”. După scurte discuţii cuofiţerii români, „ei mărturiseau singuri adevăratulscop pentru care erau trimişi de inamic, şi mulţi dinei erau însă executaţi ca spioni”. Aveau o soartănedreaptă, deoarece după ce ajungeau, fără să vrea,prizonieri la inamic, erau forţaţi de acesta săexecute misiuni speciale împotriva fraţilor săi, carei-au abandonat în teritoriul părăsit. Şi după ce sepredau la ai lor şi mărturiseau pentru ce au fosttrimişi pe front, erau consideraţi spioni şi trataţi caatare.

O bună parte din ei însă, după predare, au ajunssă lucreze pentru organele informative româneşti:erau trimişi la Serviciul de contrainformaţii, undeurmau „o instrucţie amănunţită şi complectă, erauselecţionaţi pe categorii şi cei mai bine pregătiţi şiinteligenţi erau întrebuinţaţi la serviciul deinformaţiunii sau spionaj, fiind retrimişi în dosulfrontului german, în teritoriul ocupat, prin aceleaşilocuri şi semnale convenţionale stabilite de inamic,fiind cei mai indicaţi în această direcţiune”. Chiardacă unii dintre ei erau prinşi de germani, misiuneaîn parte era realizată, căci notele pe care le aveauasupra lor, erau întocmite de specialiştii Serviciuluide contrainformaţii român, cu date eronate, menitesă dezinformeze inamicul asupra situaţiei trupelorromâne.

Tineretul din şcoli, rămas sub ocupaţie, a ajutatcum a putut autorităţile române retrase înMoldova. Spre exemplu, trimiteau ştiri dinteritoriul ocupat în notiţe băgate în sticle închiseermetic, cărora le dădeau drumul din Brăila peDunăre şi pe care le prindeau agenţii români laGalaţi. Aflând despre acest mijloc de transmitere ainformaţiilor, „inamicul a instalat pe Dunăre înjosul Brăilei nişte plăşi de sârmă ţesută, prin care seprindeau orice corpuri solide”.

Informaţii de mare importanţă despre inamic aufost obţinute regulat de serviciul de informaţiiromân, prin trimiterea de agenţi-informatori înspatele frontului inamic. Pe frontul de sud alarmatelor I şi II-a române, asemenea lansări deagenţi prin punctul Doaga, au fost efectuate deşeful Serviciului de Siguranţă din Focşani GutăIacob, rămas în teritoriul ocupat, care a procuratinformaţii asupra situaţiei trupelor germane şi aComandamentului general de la Focşani, informaţiicare au servit Marelui Cartier General român laorgani zarea ofensivei de la Mărăşeşti.

Theodor Culitza relatează şi despre un altepisod important din activitatea informativăromânească din timpul Primului Război Mondial,episod considerat a fi „unul din faptele hotărâtoare

71 >>>

Page 8: File din memoriile unui ofiţer de informaţii român din ... · PDF filedin Serviciul de Spionaj şi contraspionaj al Înţelegerii, 1928) şi este adresată atât marelui public

ale ultimelor faze ale războiului nostru”. E vorba deun gigantic avion german, care s-a putut vedea încămult timp după încheierea păcii pe câmpul deaviaţie de la Pipera. „Mulţi călători din trenurilecare veneau şi ieşeau din Capitală după război, seîntrebau cu vădită curiozitate, văzând colosul acelade zburător german pe câmpul de la Băneasa, fără săcunoască istoria capturării lui pe timpulrăzboiului”. Theodor Culitza clarifică aceastăsituaţie: „Acest avion care pe timpul mareluirăzboi, era un curier german între Berlin şiPetrograd, a binevoit să ne viziteze, fără voiebineînţeles, în toamna anului 1917, cu puţin înaintede revoluţia rusă, venind de la Berlin, cu direcţia laPetrograd peste Moldova. Având o pană de motor,a aterizat forţat, căzând pe un câmp de porumblângă Târgu-Frumos, în apropierea Iaşilor”.Serviciul de contrainformaţii român a reacţionatimediat: comisarul Iordăchescu de la acest Serviciu,care îşi avea punctul de activitate la Târgu-Frumos,„a fost imediat pe câmp în apropierea avionuluigerman şi cel dintâi lucru de care a avut grijă, a pusmâna pe geanta cu corespondenţă a aviatorilor pecare ascunzând-o cu multă grijă sub haina deuniformă ce purta (pelerină) pentru a nu fi observatde către militarii ruşi, care se adunaseră imediat lafaţa locului de la comandamentul etapei ruse dinapropiere şi care au pornit în goană, urmărind pecei doi aviatori germani ce dispăruseră înporumbişte”. Iar comisarul Iordăchescu, cu foartemultă grijă, pentru a nu fi descoperit de ruşi, a venitcu geanta, pe jos, până la Roman, predând-oServiciului de contrainformaţii care a trimis-o laMarele Cartier General român.

Această acţiune a comisarului Iordăchescu, afost de o importanţă capitală, căci Comandamentulromân a putut afla la timp „din acele scrisori,intenţiunile dezastruoase pentru România, ce sepunea[u] la cale pe acele vremuri grele, între celedouă mari puteri, Germania care pe atunci se credeavictorioasă şi Rusia ţaristă, care era aliata noastră”.

Theodor Culitza mai relatează despreimportanţa Serviciului de contrainformaţii, înacţiunea de dezarmare a trupelor ruseştibolşevizate, care deveniseră pe front un factor depericol, refuzând să mai lupte, retrăgându-se dinCarpaţi spre Nistru în debandadă. ContribuţiaServiciului de contrainformaţii în acest sens, s-arezumat la informarea la timp a trupelor române,care au procedat la dezarmarea unităţilorbolşevizate. Cu această ocazie, spune autorul, s-aputut constata că, „printre trupele ruseştirevoluţionare se găseau şi unii evrei dezertori dinarmata română, care îmbrăcaţi în uniforme ruseştişi ascunşi în camioanele de muniţiuni şi

aprovizionare, treceau Prutul în Basarabia undeinstigau populaţiunea, dându-se drept românibolşevici, afirmând că şi armatele române au intratîn revoluţie şi nu mai voiesc a lupta pe front,îndemnând populaţiunea din Basarabia să seunească la revoluţia din Rusia şi trecând Nistrul,aceştia au terorizat centrale româneşti refugiate laKerson, Mogihlev, Odessa, Moscova etc.”.

Autorul consideră că, după bolşevizarea unorunităţi ruseşti de pe front, dezarmarea şi evacuarealor din Moldova, concomitent cu încheiereaarmistiţiului de la Baldovineşti, cu inamicul, care auconstituit „momente destul de critice pentru noi înacele timpuri”, în evoluţia evenimentelor de atunci,a început un nou capitol odată cu intrarea trupelorromâne în Basarabia, iar în urma declaraţiei deUnire a Sfatului Ţării din Chişinău, „zorile uniriituturor romanilor încep să se arate”.

În Basarabia, Comandamentul armatelorromâne şi poliţia de siguranţă au luat măsuriîmpotriva „centrelor puternice bolşevice găsite înaceastă provincie, care erau în permanentă legăturăcu centrele de peste Nistru, prin curieri formaţi dinpopulaţiunea rusă-evreiască din Basarabia, făcândmulte victime printre ostaşi şi poliţiştii noştri, întrecare primul a fost generalul Poetaş, omorât debolşevici la Atachi-Soroca”.

În finalul lucrării, Theodor Culitza a ţinut săsublinieze că, activităţile de spionaj se desfăşoarăatât în timp de război, cât şi în timp de pace, iarodată cu sfârşitul Primului Război Mondial acesteactivităţi inamice nicidecum nu au fost sistate, astfelcă ar trebui menţinută trează vigilenţa şi în timpulde pace, când era în plină derulare consolidareaRomâniei Mari: „Naţiunile sunt înarmate până ladinţi şi sub aspectul unui calm pe care şi-l impun,pândindu-se reciproc, nu aşteaptă decât momentulfavorabil, pentru a dezlănţui din nou luptadisperată până la exterminare, în care timp spioniifurnică, lucrând în întuneric şi culegândinformaţiuni, căutând să pătrundă în secretele deluptă şi apărare, [în] ultimele invenţiuni în tehnicămilitară ale Statelor beligerante, iar alţii camuflaţiîn cetăţeni minoritari, întreţin lupta permanentăîntre clasele sociale, activând în mişcările de stângasau de dreapta, pentru a slăbi puterea de rezistenţăa Statului şi a compromite principiul de unificarenaţională. Să nu se creadă nici un moment că dupărăzboiul cel mare, activitatea organizaţiunilor despionaj a încetat sau s-a micşorat întrucât-va, ci dincontra, şi-au intensificat activitatea sub alteformaţiuni”.

Transilvania

3/ 20

09

<<< 72

Page 9: File din memoriile unui ofiţer de informaţii român din ... · PDF filedin Serviciul de Spionaj şi contraspionaj al Înţelegerii, 1928) şi este adresată atât marelui public

Regulamentul Serviciului decontrainformaţii româno-rus (1917)

Art. 1. – Contra-informaţia ruso-română vaduce o luptă de colaborare contra spionajului dinpartea inamicului, atât în zona militară deoperaţiuni, cât şi în spatele armatelor (în zonaetapelor), urmărind de asemenea toate delictele,îndreptate în contra armatelor.

Art. 2. – Contra-informaţia ruso-română estedeservită de ofiţeri, funcţionari şi agenţi. Oricepersoană care face serviciul de contra-informaţie vaavea o autorizaţie specială, însoţită de o fotografie,scrisă în limba rusă şi română cu pecetea şisemnătura şefului său.

Art. 3. – Funcţionarii administraţiei şi poliţieiromâne sunt obligaţi să dea tot concursulfuncţionarilor biroului de contra-informaţie rus, lareţinerea persoanelor urmărite de ei, după ce li se vaprezenta autorizaţia de identitate a funcţionaruluibiroului.

În cursul de 24 ore, persoanei care va fi reţinută,trebuie să i se arate culpa şi apoi se va procedaconform dispoziţiunilor arătate în articoleleurmătoare; iar în cazul când funcţionarul birouluide contra-informaţie rus nu se va prezenta în acestscop şi din cercetarea făcută de autoritatea română,nu va rezulta nici un indiciu de culpabilitate încontra persoanei reţinute, ea va fi pusă în libertate.

Art. 4. – Ofiţerii, funcţionarii şi agenţii birouluide contra-informaţie rus, în cazurile când va finecesară arestarea unei persoane bănuite saupercheziţionarea atât a ei personală, cât şi adomiciliului ei, sunt obligaţi să se adreseze celui maiapropiat ofiţer de poliţie română, care, în urmaprezentării autorizaţiei de identitate afuncţionarului de la biroul de contra-informaţierus, imediat va proceda la îndeplinirea cererii lui,fiindcă asemenea cereri totdeauna sunt mai dinainteaprobate de Subşeful de Stat Major al armatei(General-cartiermeister) sau al Statului major alfrontului.

La arestarea şi percheziţionarea, precum şi lafacerea cercetărilor, va putea asista funcţionarul rus,care a făcut cererea sau oricare altul, care va fidesemnat de serviciul de contrainformaţie rus.

Actele de constatarea arestării şi percheziţiuniise vor adresa de ofiţerul de poliţie română în dubluexemplar, în limba română, însă funcţionarul ruscare a făcut cererea sau delegatul special alserviciului de contra-informaţie, vor putea semnaîn acte ca asistenţi.

Dacă biroul de contra-informaţie rus, care afăcut arestarea sau percheziţionarea unui individ,nu va delega pe nimeni să asiste la efectuarea

cercetării sau percheziţiei, ofiţerul poliţiei româneva proceda singur la aceasta, dresând actele în dubluexemplar şi înmânând un exemplar şi birouluirespectiv de contra-informaţii rus.

În cazuri extreme (flagrant delict), când lăsareapersoanei urmărite în libertate până la sosireaofiţerului poliţiei române, se va crede periculoasă,funcţionarii biroului de contra-informaţie rus, vorputea reţine pe urmărit, trimiţându-l imediat laofiţerul poliţiei ro mâne.

Art. 5. – Arestatul, după cererea funcţionarilorbiroului de contra-informaţie rus, va fi supusinterogatorului, conform informaţiunilor datedespre el de către şeful biroului de contra-informaţie rus sau de la vreun agent independent alacestui birou, şi după stabilirea vinovăţiei lui, va fiînaintat cu toate actele dresate la poliţia română dinjudeţul respectiv.

În cazul când dovezile de culpabilitate alearestatului vor părea insuficiente pentru ţinerea luişi mai departe sub arest şi transmiterea cercetării laJudecătorul de Instrucţie, el va fi imediat eliberatdacă biroul de contra-informaţie rus, nu va maiinsista asupra ţinerii sub pază până la primirea altordovezi noi asupra vinovăţiei lui.

În acest din urmă caz, cererea va fi satisfăcutăprovizoriu, avizând şi Marele Cartier GeneralRomân pentru a decide.

Dacă afacerea stă în legătură şi cu indiviziiaflători în zona interioară, Marele Cartier GeneralRomân va încunoştiinţa şi Ministerul de Interne.

Art. 6. – În cazul când biroul de contra-informaţie rus va socoti necesară îndepărtareavreunui supus străin, recunoscut ca periculosintereselor armatei, atunci poliţia română vaîndepărta pe un asemenea străin din zona militară,numai după singura comunicare a sus numituluibirou, arătându-se că îndepărtarea este necesară îninteresul armatei.

Serviciul de contra-informaţie rus, va comunicaDelegatului Siguranţei Generale Române de pelângă Stat Majorul Armatelor frontului român(Cartierul Rus) informaţiunile ce va poseda asupraunei asemenea persoane pentru ca ele să poată fiaduse la cunoştinţa Marelui Cartier GeneralRomân, şi prin aceasta din urmă, Ministerului deInterne, în vederea supravegherii mai departe sau aluării altor măsuri ce se vor găsi cu cale.

Supuşii români, cari trăiesc continuu intr-oanumită localitate, bănuiţi de spionaj saurecunoscuţi ca periculoşi pentru interesele armatei,vor fi strămutaţi în altă localitate care va fidesemnată de Ministerul de Interne, însă nu altfeldecât după verificarea informaţiunilor date asupralor, de către agenţii poliţiei române.

73 >>>

Page 10: File din memoriile unui ofiţer de informaţii român din ... · PDF filedin Serviciul de Spionaj şi contraspionaj al Înţelegerii, 1928) şi este adresată atât marelui public

Aceiaşi supuşi români, care trăiesc într-olocalitate temporar, în cazurile arătate mai sus, vorfi imediat trimişi la domiciliul lor de origine, dacăacest domiciliu este situat în afară de zona militarăde operaţii.

Art. 7. – Urmărirea persoanelor învinuite despionaj şi reţinute pe teritoriul român se va face decătre poliţia română, de aceea şi actele de cercetărilefăcute, care vor fi dresate de biroul de contra-informaţie rus asupra persoanelor reţinute în zonaoperaţiilor după sfârşitul cercetărilor, imediat sevor transmite, pentru urmărirea mai departe aafacerii, poliţiei române, afară de cercetările asuprasupuşilor ruşi militari şi civili mobilizaţi.

Art. 8. – În zona militară de operaţiuni atrupelor ruse, unde nu sunt autorităţi şi poliţieromână, deţinerea persoanelor bănuite de spionaj,independent de cetăţenia lor, precum şiîndeplinirea tuturor formalităţilor de judecată, seface direct de către gradele militare şi de cătreserviciul de contra-informaţie rus, iar supuşiiromâni se transmit Siguranţei Generale Române, depe lângă Stat Majorul Armatei.

Art. 9. – Pentru realizarea unei observări câtmai întinse asupra populaţiei, din cauza miculuinumăr de agenţi speciali de poliţie, este necesarăstabilirea unor posturi speciale mixte la punctele delegătură ale drumurilor; acestor posturi li se va daca consemn, ca controlarea trecerii dintr-un punctpopulat într-altul să se facă numai cu permisespeciale.

Bibliography:

P. Moraru, Serviciile secrete şi Basarabia (1918-1991). Dicţionar. (Secret Services and Basserabia(1918-1991). Dictionary). Ed. Militară, Bucureşti,2008

P. Moraru, La hotarul românesc al Europei. Dinistoria Siguranţei Generale în Basarabia (1918-1940).(On Romanian border of Europe. From GeneralSecurity history of Bessarabia, 1918-1940). AcademiaRomână, Institutul Naţional pentru StudiulTotalitarismului, Bucureşti, 2008.

Note:

1. Despre Romulus P. Voinescu, vezi: P. Moraru,Serviciile secrete şi Basarabia (1918-1991). Dicţionar.(Secret Services and Basserabia (1918-1991). Dictionary).Ed. Militară, Bucureşti, 2008, pp. 299-300.2. Despre organizarea şi activitatea Siguranţei, vezi: P.Moraru, La hotarul românesc al Europei. Din istoria

Siguranţei Generale în Basarabia, 1918-1940). (OnRomanian border of Europe. From General Securityhistory of Bessarabia. (1918-1940). Academia Română,Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului,Bucureşti, 2008. 3. În realitate, a murit la 17 martie 1920, orele 05.45, laSpitalul Militar Orhei din cauza tifosului exantematicde care suferea (P. Moraru, La hotarul românesc alEuropei, p. 209).4. Dumitru Zahiu din anul 1919 a devenit şef alSiguranţei basarabene şi prin acţiunile sale a consolidatinstituţia în Basarabia. Apoi, la 15 iulie 1920, prindecizia ministerială nr. 32.008-S din 6 iulie 1920, a fostdelegat cu conducerea Serviciului Special de Siguranţă alDobrogei, cu reşedinţa la Constanţa, în locul lui, laChişinău, fiind numit Z. Husărescu.5. La 21 februarie 1920, Grigore Ştefu a fost transferatdin funcţia de prefect de poliţie al judeţului CetateaAlbă, la conducerea prefecturii de poliţie a judeţuluiConstanţa. În locul lui, la Cetatea Albă a fost numit Z.Husărescu.6. Despre Zaharia (Zinovie) Husărescu, vezi: P.Moraru, La hotarul românesc al Europei, pp. 219-232.7. Rumcerod (acronim rusesc pentru ComitetulExecutiv Central al Sovietelor Frontului Român, FloteiMării Negre şi regiunii Odessa) – organ bolşevicrevoluţionar, instalat provizoriu în Ucraina, cucompetenţe asupra teritoriului Basarabiei, în contextuldestrămării Imperiului Rus. S-a străduit să împiediceintenţiile Sfatului Ţării de la Chişinău, de a declaraindependenţa Basarabiei, arestând românii refugiaţi laOdessa şi somând România să-şi retragă trupele dinBasarabia.8. Dintr-un document din 9 martie 1920, întocmit deBrigada de Siguranţă Hotin şi adresat InspectoratulGeneral de Siguranţă Basarabia, aflăm despre VasileIordăchescu următoarele: „(...). 3) ComisarulIordăchescu Vasile (român) fost subcomisar în oraşulIaşi în anul 1912, la comisariatul nr. 3, a fost retrogradatşi mutat în oraşul Târgu Frumos, pentru faptul deviolare a unei femei chiar în localul Comisariatului,când purta numele de Vasile Chelban, iar în urmă şi-aschimbat numele în Iordăchescu, ca să dispară urmelefaptelor sale. În urmă avansat sub acest nume şi mutatla Ismail, de unde a fost mutat la Burdujeni.La 1 Martie 1919, avansat comisar cl. I la Poliţia Hotin,– acest comisar este un element discordant, joacă cărţipe bani. A luat mită de la Dl. I. Nacu în luna august1919, împreună cu comisarul Moşanu şi cu impiegatulAlexandru Râpeanu (cumnat al lui Iordăchescu), toţisuspendaţi pentru luare de mită şi astăzi traduşi în faţatribunalului Hotin” (P. Moraru, La hotarul românesc alEuropei, pp. 377-378).

Transilvania

3/ 20

09

<<< 74