DIETOTERAPIA ŞI FITOTERAPIA STEATOZEI HEPATICE

Tratarea ficatului gras chiar şi în lipsa unor simptome evidente este esenţială, deoarace neglijarea tulburării poate avea consecinţe dintre cele mai periculoase.

Apariţia bruscă a steatozei hepatice duce la distrofia acută a ficatului iar starea cronică, în unele cazuri instalează ciroza atrofică a ficatului. Din aceste motive, înfiltrarea grasă a ficatului necesită o abordare serioasă.

Înainte de toate este nevoie să se suprime factorii exogeni sau endogeni care au condus la instalarea afecţiunii.

REGIMUL ALIMENTAR

Regimul alimentar este esenţial. Dieta trebuie să fie normalcalorică, hiperprotidică, normalglucidică şi hipolipidică.

Steatoza hepatică apare frecvent la vegetatrienii care nu au o alimentaţie foarte diversificată, ca un simptom al hipoproteinismului.

Proteinele din alimente trebuie să conţină toţi aminoacizii esenţiali punându-se accent pe metionină. Alimentaţia zilnică trebuie să conţină mai mult de 120 g de proteine. Este necesar ca alimentele să conţină colină, betaină, carnitină, vitamina B12 .

Hidraţii de carbon trebuie să provină din surse cât mai naturale şi să fie în cât mai mică măsură glucide cu absorbţie rapidă. S-a constatat că o dietă hiperproteică şi hipoglucidică face mai mult rău decât bine. Din acest motiv dieta în steatoza hepatică a diabeticilor este pretenţioasă şi trebuie monitorizată. Hrana zilnică trebuie să conţină 300-350 g. de glucide.

Lipidele neutre sunt, în general dăunătoare. Uleiurile vegetale bogate în acizi graşi mono şi polinesaturaţi (uleiuri presate la rece), în cantităţi mici sunt lipotrope. Este, deasemenea, benefic peştele gras, chiar şi în cantităţi mai mari.

Produsele bogate în tiamină (excesul de vitamină B1 poate fi chiar o cauză a infiltraţiei grase a ficatului) şi vitamina PP trebuiesc limitate, iar suplimentele ori medicamentele care le conţin trebuiesc evitate.

REGULI DIETETICE

ALIMENTE DĂUNĂTORE

Se evită alimentele cu acţiune hepatotoxică sau antilipotropă ca: alcool, grăsimi animaliere (unt, smântână, frişcă, carne grasă), carne şi orice alt preparat din porc, mezeluri, afumături, conserve de carne sau peşte, orice produs preparat "pane" (s-a constat că efectul nociv al acestora este specific steatozei hepatice), prăjelile, rântaşurile, condimentele iuţi şi picante (ketchup, boia iute, kurry picant, ceapă usturoi, ardei iute, coji de citrice - hreanul în cantităţi mici este permis),

răcoritoarele industriale, îngheţata, berea fără alcool, produsele de cofetărie. Sarea şi zahărul rafinat se limitează până la o linguriţă pe zi.

Bolnavii hepatici nu tolerează băuturile şi mâncărurile reci.

Este bine ca în alimentaţie să se excludă ciupercile şi grapefruitul.

ALIMENTE BENEFICE - DA

Gălbenuşul crud de ou (bogat în colină) şi brânza proaspătă de vaci (bogată în metionină) sunt alimente medicament în această afecţiune. Brănza prospătă de vaci, datorită conţinutului mare de cazeină poate să se consume în cantităţi mari. Unele cercetări indică că administrarea de 400 g. de brânză zilnic, scurtează la jumătate durata bolii.

Sfecla roşie, sfecla pentru zahăr precum şi salata de sfeclă cu hrean, prin conţinutul mare de betaină contribuie la ameliorarea afecţiunii. Efecte curative mai prezintă salata de morcovi cruzi raşi cu ulei presat la rece şi suc de lămâie.

Se mai recomandă consumul de peşti graşi (crap, somn, lin, etc) şi de Salmonidae (păstrăvi, somoni).

De pe masa bolnavului de steatoză hepatică nu trebuie să lipsească fructele (minim 1 kg zilnic) şi legumele proaspete (minim 500 g. zilnic).

ALIMENTE CE TREBUIESC RESTRICŢIONATE - NU

Pâinea şi alte panificabile, chiar şi cele din făină integrală sau tărâţe (sunt bogate în vitamina B1) se limitează la 50-100g pe zi. Pastele făinoase sunt mai tolerate datorită conţinutului mai mare de proteine şi a sărăciei în tiamină.

Se poate consuma, în cantitate moderată, carne de pasăre, fără piele, recomandându-se pieptul care este mai sărac în grăsimi. O dată sau de două ori pe săptămână, pentru diversificarea meniului, se poate consuma carne slabă de vită. Peştii răpitori, cu excepţia Salmonidaelor (păstrăvi, somoni), şi a celor oceanici sunt mai puţin recomandaţi decât cei de baltă care sunt mai graşi şi decât cei de apă rece care sintetizează acizi graşi de tip omega cu lanţ lung.

ALIMENTE CU TOLERANŢĂ INDIVIDUALĂ

Proteinele vegetale, conţinute mai ales de leguminoase, se ajustează în meniu după toleranţa individulă. Dacă se tolerează bine, ele pot înlocui carnea, dar în nici un caz brânzeturile şi oule.

Laptele şi lactatele sunt şi ele produse mai mult sau mai puţin tolerate, în funcţie de individ.

FITOTERAPIE

De efect, este o infuzie lipotropă preparată din: -coada şoricelulului (Achilea millefolium), infloreşcenţe (Millefolii flos), 3 părţi -ienupăr (Juniperus communis), pseudobace (Juniperi fructus), 1 parte [se poate înlocui, chiar cu rezultate mai bune, cu frunze sau pseudobace proaspete de tuia (Thuja sp.)] -rostopasca (Chelidonium majus), partea aeriană înflorită (Chelidonii herba), 1 parte -turiţă mare (Agrimonia eupatoria), partea aeriană înflorită (Agrimoniae herba), 2 părţi -sovârf (Origanum vulgare), infloreşcenţe (Origani flos) 1 parte [se poate înlocui cu cimbrişor (Thimus serpyllum)] -lichen de piatră (Cetraria islandica), talul (Lichen islandicus herba) 1 parte [se poate înlocui cu oricare specie de licheni] Ceaiul se prepară dintr-o lingură de plantă la o cană cua apă. Se administrează de 2 ori pe zi. Tratamentul trebuie să mai cuprindă o terapie de regenerare hepatică. În acest scop se utilizează în paralel cu ceaiul lipotrop, una din următoarele formule (este bine ca preparatele regeneratoare să alterneze de la o zi la alta):1.Praf de cicoare (Chicorium intibus) [partea aeriană] şi seminţe de armurariu (Silybum marianum) în părţi egale. Se obţine din râşnirea fină a materialului vegetal. Se administrează câte o linguriţă pe zi cu apă sau cu infuzia lipotropă.2.Macerat la rece de troscot (Polygonum aviculare) sau de coada calului (Equisetum arvense) (este un extras de siliciu coloidal cu efect hepatoregenerator). După un calendar strict (14 zile, cu 40 pauză), în tratamentul steatozei hepatice, se poate utiliza cu bune rezultate şi pedicuţa (vezi şi PEDICUŢA ÎN FITOTERAPIE).

STIMULAREA PANCREASULUI ÎN STEATOZA HEPATICĂ

Pancreasul endocrin produce o substanţă lipotropă numită hormon lipocaic. În convaleşcenţă, bolnavul în refacere, este bine să urmărească şi un efect de sporire a secreţiei acestui hormon, prin tonifierea funcţiei pancreatice.