Fibrilatia si flutter-ul atrial

Generalitati

Fibrilatia si flutter-ul atrial reprezinta ritmuri cardiace anormale (aritmii) in care contractia atriilor nu este sincronizata cu cea a ventriculelor.

Atriile sunt cele doua camere superioare si mai mici ale inimii, iar ventriculele sunt camerele inferioare si mai mari. Primele pompeaza sangele ajuns la inima in ventricule, iar acestea din urma il "arunca" in circulatia sanguina.

Fibrilatia atriala este cea mai frecventa aritmie cardiaca cronica, flutter-ul fiind mai putin intalnit. Insa, ambele tulburari pot cauza formarea cheagurilor de sange in inima, care pot ajunge prin circulatia sanguina in orice regiune a organismului, provocand probleme grave de sanatate (ex. fibrilatia atriala este responsabila pentru 15% din cazurile de atac vascular cerebral).

In fibrilatia atriala, bataia cardiaca este complet neregulata. Muschii atriali se contracta foarte rapid si haotic; ventriculele bat neregulat, insa nu la fel de rapid ca atriile. Cand atriile intra in fibrilatie, sangele continut de acestea nu este complet evacuat in ventricule, si poate stagna si da nastere unui cheag de sange.

In flutter-ul atrial, bataile cardiace sunt in general foarte rapide, insa regulate; atriile bat mai rapid decat ventriculele.

Fibrilatia atriala se dezvolta adesea la persoanele cu variate afectiuni cardiace (ex. boala hipertensiva, boala a arterelor coronare). De asemenea, poate fi rezultatul inflamatiei pericardului (pericardita), traumatismelor sau chirurgiei toracice, bolilor pulmonare, si tratamentului cu anumite tipuri de medicamente.

Fibrilatia atriala se intalnete mai frecvent la varstnici; peste 10% dintre persoanele cu varsta de peste 75 ani sunt afectate.

Cauze

Cauza fibrilatiei si flutter-ului atrial poate fi identificata in majoritatea cazurilor, insa ocazional nu poate fi precizata.

Printre cauzele acestor doua aritmii cardiace se numara:

diverse afectiuni cardiace

stresul si anxietatea

cafeina

alcoolul

fumatul

pastilele de slabit

anumite medicamente cu sau fara prescriptie medicala

chirurgia pe cord deschis

Semne si simptome

Simptomele si semnele, atunci cand sunt prezente, pot cuprinde:

freamat la nivelul toracelui

puls rapid si/sau neregulat

slabiciune

senzatie de lesin sau ameteala

senzatie e presiune sau disconfort la nivelul pieptului

scurtarea respiratiei

anxietate

Diagnostic

Medicul poate uneori descoperi aritmia prin auscultatie cu ajutorul unui stetoscop pe care il aplica pe pieptul pacientului.

Insa, de regula, fibrilatia si flutter-ul atrial sunt diagnosticate prin electrocardiografie (EKG), testul de efort, si monitorizarea Holter a EKG pe 24 ore.

Electrocardiografia evidentiaza activitatea electrica a inimii. Pe pieptul si membrele pacientului se aplica electrozi acoperiti cu gel conductiv. Ei receptioneaza impulsurile electrice provenite de la nivelul inimii, si le transmit la un monitor (numit osciloscop) si/sau la un instrument de inregistrare grafica. Testul dureaza in jur de 10 minute si este efectuat in cabinetul medical.

Testul de efort masoara raspunsul inimii si a vaselor de sange la efortul efectuat de pacient pe o banda de alergat sau o bicicleta medicinala. Procedura este realizata in cabinetul medical si dureaza aproximativ 15-30 minute.

In monitorizarea Holter a EKG pe 24 de ore, pacientul trebuie sa poarte un aparat portabil de inregistrare ce este conectat la discurile plasate pe piept pentru receptiona activitatea inimii in cursul zilei.

Medicul poate, de asemenea, apela la ecocardiografie pentru a determina structura si functionalitatea cordului. Aceasta metoda de diagnostic este adesea de ajutor in evaluarea afectiunii cardiace de fond.

Tratament

Fibrilatia si flutter-ul atrial sunt de regula tratate medicamentos sau cu electrosocuri (cardioversie). In unele cazuri, poate fi necesara ablatia unei mici portiuni a inimii sau implantarea unui peacemaker.

Cand ritmul cardiac nu poate fi controlat suficient de rapid, se poate folosi cardioversia electrica (aplicarea de socuri electrice la nivelul pieptului). De obicei, aceasta procedura se recomanda doar in urgente. Dispozitivul suspenda pentru o scurta perioada de timp activitatea inimii si ii permite acesteia sa revina la ritmul normal.

Prin ablatie, se distruge tesutul cardiac care provoaca aritmia. Ea poate fi realizata prin cateterizare sau chirugical.

Ablatia prin cateter cu radiofrecventa este efectuata in laboratorul de cateterizare cardiaca, si poate vindeca flutter-ul atrial si controla ritmul cardiac in fibrilatia atriala. In cursul procedurii pacientul este treaz. Un cateter este introdus printr-o vena si ghidat pana la nivelul inimii. Cateterul prezinta la varf un dispozitiv care dezvaluie caile electrice ale inimii. Medicul cardiolog identifica calea (caile) ce cauzeaza aritmia si o elimina folosind unde radio cu frecventa inalta.

Ablatia chirurgicala este efectuata in sala de operatie sub anestezie generala. Se identifica caile electrice defectuoase prin tehnici computerizate, si apoi sunt distruse.

Ablatia este in general finalizata cu succes. Cand este realizata in cazul fibrilatiei atriale, procedura este de obicei urmata de implantarea unui peacemaker, precum si de tratament medicamentos.

Peacemaker-ul este un dispozitiv de marimea unei monezi care functioneaza cu baterii, folosit pentru a regla ritmul cardiac. Se implanteaza chirurgical in apropierea claviculei si este conectat prin fire subtiri de plumb cu jumatatea dreapta a inimii, fire prin care transmite impulsurile electrice ce regleaza bataile cardiace.

Majoritatea medicamentelor utilizate in tratament prezinta potentiale efecte secundare si trebuie atent monitorizate de medic. Scopul tratamentului este de a controla ritmul cardiac si de a preveni formarea cheagurilor de sange. Daca aritmia este cauzata de o afectiune cardiaca, tratamentul medicamentos se va adresa si acesteia.

In general, se prescrie un medicament digitalic, cel mai frecvent cu digoxin. Medicamentele digitalice incetinesc impulsurile electrice ale inimii, ajutand la restaurarea ritmului cardiac normal. De asemenea, ele stimuleaza contractia cordului.

In acest scop, pot fi folosite si medicamente beta blocante si blocante ale canalelor de calciu. Beta blocantele reduc viteza impulsurilor electrice, iar anumite blocante ale canalelor de calciu scad raspunsul inimii fata de stimularea electrica.

Pentru a preveni formarea cheagurilor de sange, se administreaza anticoagulante (ex. heparina).

Amiodarona este efecienta in cazul flutter-ului atrial. Acest medicament este capabil sa mentina ritmul cardiac adecvat si controleaza bataile cardiace atunci cand apare flutterul.

Pacientii cu fibrilatie si flutter atrial pot duce o viata normala atat timp cat aritmia se afla sub tratament si formarea cheagurilor de sange este prevenita.