fenomenul delincvenŢei juvenile În republica moldova · 2014. 9. 22. · iniţiativelor legate de...

1

FENOMENUL DELINCVENŢEI JUVENILE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Igor DOLEA

Victor ZAHARIA

Valentina PRIȚCAN

Mariana BUCIUCEANU-VRABIE

2 FENOMENUL DELINCVENŢEI JUVENILE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Această lucrare este publicată în cadrul proiectului „Promovarea noilor elemente de justiţ ie pentru copii în sistemul de justiţ ie al Republici i Moldova”, implementat de către Institutul de Reforme Penale cu spri j inul f inanciar al UNICEF-Moldova şi al Ambasadei Suediei la Chişinău. Opini i le expuse în prezenta publicaţie nu reflectă neapărat punctul de vedere al f inanţatori lor. Răspunderea pentru conținutul lucrări i revine în întregime autori lor acesteia.

Autori :Igor DOLEA , doctor habil itat în drept, profesor universitar, Universitatea de Stat din MoldovaVic tor ZAHARIA , doctor în drept, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din MoldovaValentina Prițcan , conferenţiar universitar, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţ iMariana Buciuceanu-Vrabie , cercetător şt i inţi f ic superior, Academia de Şti inţe a Moldovei

Coordonatori :Sorin Hanganu , coordonator programe privind justiţ ia pentru copii , UNICEF-MoldovaCristina Puțuntica , manager de proiect, IRP

Institutul de Reforme Penale (IRP)Str. Lomonosov nr. 33,mun. Chişinău, Republica MoldovaTel./fax: (22) 92-51-71e -mail : [email protected]

Editura: Car tea JuridicăRedactor: Raisa BelicovCoper tă și machetare: Adriana Mîrza

© Toate drepturi le asupra publicaţiei sunt rezer vate Institutului de Reforme Penale (IRP). Atât publicaţia, cât ş i fragmente din ea nu pot f i reproduse fără indicarea sursei .

3

CUPRINS

PRELIMINARII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5

I. ANGA JAMENTELE REPUBLICII MOLDOVA ŞI PRACTICA ALTOR STATE ÎN PREVENIREA

DELINCVENŢEI JUVENILE

I.1. Prevederi ale Actelor Internaţionale şi Europene în domeniul prevenirii şi reacţiei la

delincvenţa juvenilă ..........................................................................................................6

I.2. Angajamente în domeniul prevenirii delicvenței juvenile în documentele naționale

de politici .......................................................................................................................14

I.3. Practica altor state în prevenirea delicvenței juvenile .....................................................18

II. FACTORII DETERMINANŢI AI DELINCVENŢEI JUVENILE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

I I.1. Teoriile criminologice privind delicvența juvenilă și realitatea din Republica Moldova .......22

II.2. Dinamica fenomenului delicvenței juvenile în RM și par ticularitățile acesteia ..................29

II.3. Factori determinanți ai delicvenței juvenile în Republica Moldova ....................................48

II.4. Riscuri și incidențe în preluarea conduitei delicvente a copiilor rămași fără

supraveghere în urma migrației părinților ...... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .58

III. MODALITĂŢI SOCIO-JURIDICE DE CONTROL ŞI DIMINUARE A DELINCVENŢEI JUVENILE

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

I I I .1. Specificul politicilor de control social din Republica Moldova și eficacitatea

în prevenirea, diminuarea delicvenței și recuperarea minorilor delicvenți ........................71

III.2. Par teneriat social sau comunitar privind controlul asupra delicvenței juvenile

în Republica Moldova ...................................................................................................80

III.3. Par ticularități ale procesului de resocializare a copiilor aflați în conflict cu legea... . . . . . . . . .85

CONCLUZII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .108

RECOMANDĂRI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .110

B I B L I O G R A F I E . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .114

5

PRELIMINARII

Prezentul studiu a fost real izat prin uti l izarea mai multor instrumente. În cadrul cercterări i au fost elaborate chestionare pentru două categori i de respondenţi : copii af lați în confl ic t cu legea și special ișt i în domeniul justiț iei pentru copii .

În primul rând, au fost inter vievaţi 100 de copii în confl ic t cu legea (dintre care: 60 condamnaţi cu termen de probă şi 40 condamnaţi la privaţiune de l iber tate din Penitenciarul nr. 2 din Lipcani ş i Izolatorul de detenţie preventivă nr.13 din Chişinău).

Inter viuri le au permis evaluarea par ticularităţi lor mediului famil ial, condiţ i i lor de viaţă, predispoziţ iei părinţi lor pentru educarea copii lor; mediului – şcoala, prietenii , t impul l iber. În acelaşi contex t, s-a încercat a constata atitudinea copilului faţă de fapta săvârşită, influenţa mediului ş i a famil iei la săvârşirea faptei , perceperea atitudini i celor care -l înconjoară faţă de sine şi faţă de fapta comisă.

În al doilea rând, au fost inter vievaţi mai mult de 60 de special işt i implicaţi în prevenirea şi trata-mentul delincvenţei juvenile: judecători , procurori , poliţ işt i , asistenţi social i , psihologi, consil ieri de probaţiune.

La inter viuri s-a aplicat ghidul de inter viu, format dintr- o componentă generală pentru toţi exper ţi i ş i o componentă special izată atribuită în dependenţă de funcţia şi domeniul în care activează exper-tul. Scopul propus a fost evaluarea par ticularităţi lor fenomenului, a ef icacități i măsuri lor de prevenire a acestuia, a mecanismului de recuperare şi reintegrare socială a copilului precum și definirea por tretului del incventului minor. S-a încercat, de asemenea, analiza lacunelor legislative şi instituţionale existente în domeniul controlului asupra delincvenţei juvenile.

Au fost real izate 10 focus grupuri cu poliţ işt i i de sector pentru a putea construi un tablou mai real privind structura cal itativă a fenomenului del incvenţei juvenile şi a factori lor ce o influenţează.

O componentă separată a studiului a fost analiza statist ici lor, începând cu anul 2000, pentru a constata evoluţia cantitativă dar şi cal itativă a faptelor comise de copii . Statist ici le uti l izate sunt preluate din informaţi i le publice. Pentru a constata atitudinea copii lor care nu au fost niciodată în confl ic t cu legea penală, s-au propus probe de creaţie, real izate prin eseuri tematice, pentru elevi i claselor a IX-a – a XII-a privind problemele ce ţ in de drept şi de normele de convieţuire socială.

În cadrul cercetări i a fost întreprinsă încercarea de a evidenția cele mai impor tante teori i privind delincvența juvenilă şi a stabil i în ce măsură acestea îş i găsesc confirmare în real itatea din Republica Moldova.


ANGAJAMENTELE REPUBLICII MOLDOVA ŞI PRACTICA ALTOR STATE ÎN PREVENIREA DELINCVENŢEI JUVENILE

I.1. PREVEDERI ALE ACTELOR INTERNAŢIONALE ŞI EUROPENE ÎN DOMENIUL PREVENIRII ŞI REACŢIEI LA DELINCVENŢA JUVENILĂ

Existenţa unui plan naţional de profi laxie a delincvenţei juvenile reprezintă unul din multipl i i indi-catori de evaluare a sistemului de justiţ ie pentru copii1.

Comitetul ONU privind Drepturi le Copilului recomandă Republici i Moldova, inter al ia , să îmbunătăţească efor turi le de coordonare între diferite agenţi i responsabile de protecţia drepturi lor co-pilului2; dar ş i să considere posibil itatea de a stabil i în toate regiunile ţări i instanţe special izate şi să numească judecători special izaţi instruiţ i3; să asigure ca toţi profesionişt i i din domeniul justiţ iei juvenile să f ie instruiţ i în lumina standardelor internaţionale relevante; să examineze posibil itatea introduceri i alternativelor la detenţie, precum diversif icarea (diversion), reconcil ierea şi medierea4.

Ansamblul regulilor minime ale Naţiunilor Unite cu privire la administrarea justiţiei pentru minori (Regulile de la Beijing)5 menţionează impor tanţa protecţiei sociale a t ineretului în vederea reduceri i nevoii de inter venţie a legi i , stabil ind că statele membre trebuie să se mobil izeze să ia măsuri pozit ive care să asigure antrenarea completă a tuturor resurselor existente, mai ales famil ia, per-soanele benevole, ca şi alte grupări ale comunităţi i , cum ar f i şcol i le ş i alte instituţi i comunitare, în scopul promovări i bunăstări i minorului ş i , deci , ş i în scopul reduceri i nevoii de inter venţie a legi i , astfel încât persoana în cauză să f ie tratată ef icace, echitabil ş i uman în confl ic tul său cu legea.

Principiile Naţiunilor Unite pentru prevenirea delinc venţei juvenile (Principiile de la

Руководс тво по оценке показателей в облас ти правосудия в отношении несовершеннолетних, Организация Объединенных Наций, Нью-Йорк, 2010 год, c. 6-7.2 Par. 11, Concluding obser vations: Republic of Moldova, Consideration of repor ts submitted by states par ties under ar t icle 44 of the Convention, CRC/C/MDA/CO/3, 20 Februar y 2009.3 Recomandare reiterată, formulată iniţ ial în 2002, vezi par. 52(a), Obser vaţi i f inale ale Comitetului privind drepturi le copilului : Republica Mol-dova, analiza rapoar telor înaintate de statele păr ţi în temeiul ar t icolului 44 al Convenţiei , CRC/C/15/Add.192, 4 octombrie 2002.4 Par. 73, Comitetul pentru Drepturi le Copilului , Examinarea rapoar telor prezentate de statele păr ţi în conformitate cu ar t icolul 44 al Convenţiei , Constatări f inale, al doilea şi al trei lea rapor t periodic al Republici i Moldova, CRC/C/MDA/CO/3, 2009 (Concluding obser vations: Republic of Mol-dova, Consideration of repor ts submitted by states par ties under ar t icle 44 of the Convention, CRC/C/MDA/CO/3, 20 Februar y 2009).5 Ansamblul reguli lor minime ale Naţiunilor Unite cu privire la administrarea justiţ iei pentru minori (Reguli le de la Beij ing), recomandat în vederea adoptări i , de către cel de -al VII-lea Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei ş i tratamentul delincvenţi lor, care a avut loc la Milano în perioada 26 aug.-6 sept. 1985 şi adoptat de Adunarea generală în rezoluţia sa 40/33 din 29.11.1985.

I.

7

Riyadh)6 subliniază impor tanţa diminuări i factori lor criminogeni prin implicarea unei diversităţi de ac-tori , precum ar f i famil ia, s istemul de educaţie, comunitatea etc. „Prevenirea delincvenţei juvenile este o par te impor tantă în prevenirea criminalităţi i în societate. Prin implicarea în sistemul legislativ, adoptarea unor activităţi sociale folositoare, a unei orientări umaniste spre societate şi nu egoistă, persoanele t inere pot dezvolta o atitudine necriminogenă. Succesul în prevenirea delincvenţei juvenile cere efor turi din par tea întregii societăţi ca să asigure o dezvoltare armonioasă a adolescenţi lor, cu respect pentru propria personalitate încă din copilărie”. Aceste efor turi trebuie să se refere la: • asigurarea opor tunităţi lor, în special a celor educaţionale, care să satisfacă variatele nevoi ale

persoanelor t inere şi să ser vească drept supor t de bază pentru protecţia dezvoltări i acestora, în special a celor care sunt periculoase sau prezintă un anumit r isc social ş i au nevoie în mod deosebit de spri j in şi protecţie;

• sistemele de gândire şi abordări le prevenţiei del incvenţei juvenile care au la bază legi, pro-cese, instituţi i , faci l i tăţi , ser vici i de atingere a scopuri lor prin reducerea motivaţiei , nevoilor ş i opor tunităţi lor sau condiţ i i lor pentru comiterea de infracţiuni;

• inter venţia of icială care să influenţeze în primul rând toate persoanele t inere în sensul drepturi lor ş i intereselor lor ş i să f ie cinstite şi echitabile;

• asigurarea bunăstări i ş i dezvoltarea drepturi lor ş i intereselor tuturor persoanelor;• variaţi i le compor tamentului persoanelor t inere sau atitudinea lor neconformă cu normele şi valo-

ri le sociale, ce sunt o par te a procesului de maturitate şi creştere şi au tendinţa să dispară, în cele mai multe din cazuri , la atingerea maturităţi i de către aceste persoane;

• gri ja de a nu denumi o persoană ca f i ind deviantă, del incventă sau recidivistă, deoarece prin aceas-ta în mod frecvent putem contribui la dezvoltarea unui compor tament nedorit al t ineri lor, după părerea majorităţi i exper ţi lor. Ser vici i le ş i programele comunităţi i ar trebui să real izeze prevenirea delincvenţei juvenile acţionând ca un factor activ. Instituţi i le legale sau cele de control vor f i uti-l izate numai ca ult imă soluţie7.

Planuri de prevenire a delincvenţei juvenile vor trebui instituite la f iecare nivel al conduceri i de stat ş i presupun: analiza atentă a problemei şi identif icarea de programe, ser vici i , faci l i tăţi ş i resurse avute la dispoziţ ie; definirea clară a responsabil ităţi lor pentru agenţi i le, instituţi i le ş i persoanele implicate în efor turi le de prevenţie; polit ic i , programe şi strategii bazate pe studii de previziuni vor f i desfăşurate şi monitorizate, evaluate cu gri jă ş i , bineînţeles, aplicate; implementarea de metode pentru reducerea efectivă a produceri i de acte criminale; oferirea de către comunitate a unei game largi de ser vici i ş i pro-grame; cooperarea apropiată între naţiuni, state, guverne locale şi provinciale cu implicarea celor din sectorul par ticular, a reprezentanţi lor cetăţenilor ş i ai comunităţi i pentru a manifesta gri jă faţă de copil, a oferi o educaţie sănătoasă; intrarea în vigoare a unor legi ş i crearea unor agenţi i judiciare pentru iniţ ierea acţiunilor de prevenire a delincvenţei juvenile şi del incvenţei t inere; par ticiparea t ineretului în polit ica de prevenţie a delincvenţei, incluzând apelul la resursele comunităţi i , autoajutorarea t ineri lor, precum şi programe de asistenţă şi compensare a vic t imei; special izarea personalului la toate nivelele8.

Conform acestor principi i , se va pune accentul pe polit ic i le de prevenire care faci l i tează social izarea şi integrarea tuturor copii lor ş i t ineri lor, mai ales cu ajutorul famil iei , comunităţi i , grupuri lor compatibile, şcol i lor, pregătir i i profesionale şi al s istemului de muncă, precum şi cu ajutorul organizaţi i lor de volun-tari . Se va acorda atenţia cuvenită dezvoltări i personale corespunzătoare a copii lor ş i t ineri lor, iar aceştia trebuie să f ie acceptaţi ca par teneri egali ş i deplini în cadrul proceselor de social izare şi integrare. Se vor

6 Principiile Naţiunilor Unite pentru prevenirea delincvenţei juvenile (Principiile de la Riyadh), Rezoluţia 45/112 din 14 decembrie 1998 (a 68-a Sesiune Plenară).7 Par. 1-6, Principi i le Naţiunilor Unite pentru prevenirea delincvenţei juvenile (Principi i le de la R iyadh).8 Par. 9, Principi i le Naţiunilor Unite pentru prevenirea delincvenţei juvenile (Principi i le de la R iyadh).


depune efor turi ş i se vor institui mecanisme adecvate pentru promovarea pe baze multidiscipl inare şi inter-discipl inare a interacţiunii ş i coordonări i dintre agenţi i le ş i ser vici i le economice şi sociale din învăţământ şi sănătate, s istemul de justiţ ie, organizaţi i de t ineri , comunitate şi agenţi i le de dezvoltare şi alte instituţi i impor tante9. Schimbul de informaţi i , experienţă acumulată în cadrul proiectelor, practici lor, programelor şi iniţ iativelor legate de criminalitatea juvenilă va f i intensif icat pe plan naţional ş i internaţional. Cooperarea va implica practicieni, exper ţi ş i conducători .

Fiecare societate va acorda prioritate nevoilor şi bunăstări i familiei şi a tuturor membrilor ei. Socie -tatea are răspunderea de a ajuta familia să asigure asistenţa şi protecţia copiilor, precum şi o bunăstare f izică şi mentală. Famili i le care au nevoie de asistenţă în rezolvarea problemelor, cum ar f i instabil itatea sau con-flic tele, vor beneficia de ser vici i adecvate pentru aceasta. Vor f i luate măsuri şi vor f i dezvoltate programe pentru a asigura famili i lor posibil itatea de a învăţa despre rolurile şi obligaţi i le părinteşti cu privire la dez-voltarea copilului şi gri ja pentru el, promovarea unei relaţi i pozitive părinte -copil, sensibil izarea părinţilor la problemele copiilor şi t inerilor şi încurajarea implicări i lor în familie şi în activităţile comunitare10.

Guvernele au obligaţia de a face accesibi l învăţământul public tuturor t ineri lor. Sistemele de învăţământ, pe lângă activitatea de pregătire academică şi profesională, se vor ocupa în par ticular de următoarele: învăţarea valori lor de bază şi dezvoltarea respectului pentru propria identitate a copilului , pentru valori le sociale ale ţări i în care copilul trăieşte, pentru o civi l izaţie diferită de cea a copilului , pentru drepturi le omului ş i pentru l iber tăţi le lui fundamentale; promovarea şi dezvoltarea personalităţi i , încl inaţi i lor ş i abil ităţi lor mentale şi f iz ice ale t ineri lor până la maximum posibil ; punerea la dispoziţ ie de informaţi i ş i orientarea în ceea ce priveşte pregătirea profesională, posibil ităţi le de angajare şi de alegere a unei cariere; spri j inirea în plan emoţional a t ineri lor ş i evitarea eşecuri lor psihologice; evitarea măsuri lor discipl inare dure, în mod par ticular a pedepselor corporale. Tineri i care prezintă un anumit r isc social vor beneficia de o atenţie şi de o gri jă deosebită din par tea sistemelor de învăţământ, sens în care vor f i uti l izate şi dezvoltate pe scară largă programe de prevenţie special izate, precum şi alte materiale educaţionale. O atenţie deosebită va f i acordată strategii lor polit ic i lor referitoare la prevenirea abuzului de alcool, droguri ş i alte substanţe de către t ineri . Profesori i ş i alte persoane vor f i special pregătite pentru a preveni ş i rezolva aceste probleme. Studenţi lor ş i elevi lor l i se vor pune la dispoziţ ie informaţi i referitoare la consumul de droguri ş i alcool, precum şi la consecinţele folosiri i acestora. Şcoli le vor ser vi ca centre de referinţă pentru ser vici i medicale, consil iere pentru t ineri , în mod par ticular pentru cei cu nevoi speciale şi pentru cei care suferă de abuzuri , negli jenţă, vic t imizare şi exploatare. O asistenţă deosebită va f i acordată copii lor ş i t ineri lor care găsesc dif ic i lă adaptarea la regulamentele şcolare, precum şi “delăsători lor”11.

Ser vici i comunitare şi programe care răspund la nevoile, problemele, interesele şi preocupări le speciale ale t ineri lor ş i care oferă consil iere şi orientare adecvată lor ş i famil i i lor lor vor f i dezvoltate, iar acolo unde vor exista vor f i întărite. Comunităţi le vor pune la dispoziţ ie sau vor întări acolo unde există o largă varietate de măsuri comunitare pentru t ineri , incluzând centre de dezvoltare comunitare, ser vici i ş i faci l i tăţi pentru recreere care să răspundă problemelor speciale ale copii lor cu risc social. Prin preve -derea acestor măsuri de ajutorare va f i asigurată respectarea drepturi lor individuale ale copii lor. Vor f i înf i inţate instituţi i speciale pentru a asigura găzduirea t ineri lor care nu mai pot să locuiască acasă sau nu au locuinţă. O serie de ser vici i ş i măsuri ajutătoare vor f i prevăzute pentru a-i ajuta pe t ineri să depășească dif icultăţi le tranziţ iei spre maturitate. Asemenea ser vici i vor cuprinde activităţi pentru t ineri i dependenţi de droguri ; acestea vor pune accentul pe gri jă, consil iere, asistenţă şi terapie12.

9 Par. 60, Principi i le Naţiunilor Unite pentru prevenirea delincvenţei juvenile (Principi i le de la R iyadh).

10 Par. 11-19, Principi i le Naţiunilor Unite pentru prevenirea delincvenţei juvenile (Principi i le de la R iyadh).11 Par. 20-31, Principi i le Naţiunilor Unite pentru prevenirea delincvenţei juvenile (Principi i le de la R iyadh).12 Par. 32-35, Principi i le Naţiunilor Unite pentru prevenirea delincvenţei juvenile (Principi i le de la R iyadh).

9

Guvernele şi alte instituţi i vor acorda tot spri j inul f inanciar, ş i de orice altă natură, organizaţi i lor voluntare care pun la dispoziţ ie ser vici i pentru t ineri . Vor f i înf i inţate şi consolidate organizaţi i ale t ineri lor la nivel local, cărora l i se va acorda statutul de par ticipant activ la managementul problemelor comunitare. Aceste organizaţi i vor încuraja t ineri i să organizeze proiecte colective şi voluntare, care să aibă ca scop ajutorarea t ineri lor care au nevoie de spri j in. Agenţi i le guvernamentale vor răspunde pentru asigurarea de ser vici i adecvate pentru copii i străzi i ş i cei fără cămin. Tineri i vor f i informaţi despre faci l i tăţi le sociale, lo-curi le de găzduire, despre locuri de muncă disponibile şi despre alte forme şi surse de ajutor. Va f i asigurată şi uşor accesibi lă o largă varietate de faci l i tăţi ş i ser vici i recreative de interes par ticular pentru t ineri13.

Mass-media va fi încurajată să asigure accesul la materiale şi informaţii de o diversitate naţională, internaţională şi locală. Mass-media va fi încurajată să prezinte contribuţia pozitivă a tinerilor în societate şi să răspândească informaţii le despre existenţa ser vicii lor şi opor tunităţilor pentru tineri în societate. Mass-media în general, şi televiziunea în par ticular, vor f i încurajate să reducă la minim nivelul pornografiei, al drogurilor, al violenţei prezentate şi să prezinte violenţa şi exploatarea în mod nefavorabil, să evite pro-gramele degradante în special pentru copii, femei şi relaţi i le interpersonale şi să promoveze principii şi roluri de egalitate. Mass-media va trebui să conştientizeze responsabilitatea şi rolul deosebit, precum şi influenţa pe care o are în relaţii le de comunicare cu tineri dependenţi de droguri şi alcool, va trebui să folosească mijloacele de care dispune pentru prevenirea abuzului de droguri prin prezentarea unor mesaje în acest sens. Vor fi promovate la toate nivelurile campanii de înţelegere a efectelor dăunătoare ale drogurilor14.

Declaraţia de la Salvador privind Strategiile Complexe pentru Provocările Globale: pre-venirea infracţiunii şi sistemele de justiţie penală şi dezvoltarea acestora în lumea în schim-bare15 menţionează că un sistem efectiv, echitabil ş i uman de justiţ ie penală este bazat pe angajamentul de respectare a drepturi lor omului în administrarea justiţ iei ş i prevenirea şi controlul infracţionalităţi i . Prin declaraţie, se subliniază pentru f iecare stat necesitatea de a avea planuri de acţiuni naţionale şi locale de prevenire a infracţionalităţi i , care ar cuprinde, printre altele, factori i ş i locuri le ce supun anumite grupuri ale populaţiei la un risc sporit de vic t imizare sau conduc la comiterea infracţiunilor; planuri integrate şi dezvoltate par ticipativ, bazate pe date disponibile şi cele mai bune practici16. Se subliniază impor tanţa consolidări i par teneriatelor publice -private, implicări i reprezentanţi lor societăţi i c ivi le ş i media, sectorului privat în prevenirea infracţionalităţi i .

Recomandarea Nr. R (87) 20 a Comitetului de Miniştri către Statele Membre privind reacţiile sociale la delinc venţa juvenilă17 menţionează că prevenţia vizează o polit ică comprehensivă de promovare a integrări i sociale a t ineri lor; oferirea asistenţei speciale şi introducerea unor programe spe -cial izate, pe baze experimentale, în şcoală, în organizaţi i spor tive şi de t ineret pentru o mai bună integrare a t ineri lor care au dif icultăţi serioase în acest domeniu; întreprinderea unor măsuri tehnice şi contex tuale pentru a reduce opor tunităţi le de a comite infracţiuni de către t ineri .

Recomandarea Rec (2003) 20 cu privire la noile modalităţi de tratare a delinc venţei juvenile şi rolul justiţiei juvenile18 menţionează că „sistemul tradiţ ional de justiţ ie penală nu este

13 Par. 36-39, Principi i le Naţiunilor Unite pentru prevenirea delincvenţei juvenile (Principi i le de la R iyadh).14 Par. 40-44, Principi i le Naţiunilor Unite pentru prevenirea delincvenţei juvenile (Principi i le de la R iyadh).15 Declaraţia de la Salvador privind Strategiile Complexe pentru Provocările Globale: prevenirea infracţiunii şi sistemele de justiţie penală şi dezvoltarea acestora în lumea în schimbare, Congresul 12 al Naţiunilor Unite privind Prevenirea Criminalităţii şi Justiţia Penală, Salvador, Brazilia, 12-19 aprilie 2010. 16 Par. 35, Declaraţia de la Salvador privind Strategii le Complexe pentru Provocări le Globale: prevenirea infracţiunii ş i s istemele de justiţ ie penală şi dezvoltarea acestora în lumea în schimbare.17 Recomandarea Nr. R (87) 20 a Comitetului de Miniştri către Statele Membre privind reacţi i le sociale la delincvenţa juvenilă.18 Recomandarea Rec (2003) 20 cu privire la noile modalităţi de tratare a delincvenţei juvenile şi rolul justiţ iei juvenile, adoptată de Comitetul de Miniştri la 24 septembrie 2003.


capabil, izolat, să ofere soluţi i adecvate privind tratamentul delincvenţi lor juvenil i , în vir tutea faptului că nevoile sociale şi educaţionale ale acestora diferă de cele ale adulţ i lor; . . . reacţi i le la delincvenţa juvenilă trebuie să poar te un caracter multidiscipl inar ş i multistructural care să vizeze varietatea de factori ce joacă un anumit rol la diferite nivele ale societăţi i : individual, cel al famil iei , al societăţi i ş i al comunităţi i ; . . .că majoratul juridic nu coincide în mod imperios cu majoratul personalităţi i , în aşa fel încât infractori i adulţ i necesită alt t ip de inter venţie, diferit de cel aplicabil în cazul minori lor; unele categori i de infractori minori , cum ar f i membrii minorităţi lor etnice, femeile t inere şi cei care comit infracţiuni în grup pot avea nevoie de programe speciale de inter venţie”.

Obiectivul de bază al justiţ iei juvenile, al măsuri lor conexe de abordare a justiţ iei juvenile, trebuie să f ie: de a preveni comiterea şi recidiva faptelor de natură penală; de a (re)social iza şi a (re)integra in-fractori i , ş i de a se preocupa de necesităţi le ş i interesele vic t imelor 19. Sistemul de justiţ ie juvenilă trebuie privit ca un component al unei strategii mai largi de prevenire a delincvenţei juvenile, care ţ ine cont de contex tul larg al famil iei , şcol i i , vecinătăţi i ş i grupului de persoane în interiorul căruia are loc comiterea faptei . În vederea contracarări i infracţiunilor grave, violente şi comise persistent de minori , statele membre trebuie să elaboreze o gamă largă de sancţiuni ş i măsuri de natură comunitară care ar f i novatori i , ef ici-ente (dar propor ţionale). Acestea trebuie direct să vizeze compor tamentul infracţional, dar ş i necesităţi le făptuitorului.

Măsuri le comunitare trebuie să-i implice pe părinţi i sau tutori i minorului (cu excepţia cazuri lor în care acest lucru nu este productiv), iar ori de câte ori este posibil ş i adecvat se cere a media, a recupera şi a compensa prejudiciul cauzat vic t imei. Părinţi i (sau tutori i ş i curatori i) trebuie încurajaţi să f ie conştienţi ş i să accepte responsabil itatea pe care o au în legătură cu compor tamentul infracţional al copii lor lor minori . Părinţi lor ş i tutori lor trebuie să l i se ceară să frecventeze cursuri de instruire şi consultare, pentru a asigura ca copilul să meargă la şcoală, astfel ajutând structuri le of iciale să implementeze sancţiunile şi măsuri le comunitare20.

Punctul 21 al recomandări i prevede că „reacţia la delincvenţa juvenilă poar tă un caracter planif icat, coordonat şi real izat de par teneriatele locale care cuprind autorităţi le publice - cheie: poliţ ia, probaţiunea, ser vici i le de asistenţă socială pentru t ineri , autorităţi le judiciare, de amplasare în câmpul muncii , de învăţământ, de educaţie, sănătate şi de asigurare cu spaţiu locativ, precum şi sectorul de voluntariat ş i cel privat. Asemenea par teneriate trebuie să-şi ia răspunderea pentru real izarea scopului clar definit ş i anume: oferirea instruiri i iniţ iale şi continue; planif icarea, f inanţarea şi prestarea ser vici i lor; stabil irea standardelor ş i monitorizarea real izări i lor; împăr tăşirea informaţiei ( în conformitate cu cerinţele juridice privitoare la protecţia informaţiei ş i secretul profesional, ţ inând cont de atribuţi i le specif ice ale structuri lor respective); evaluarea ef icienţei ş i distribuirea informaţiei referitoare la cele mai reuşite practici21.

Recomandarea Rec (2003) 21 cu privire la par teneriatul în prevenirea infracţiunii22 recunoaşte că uti l izarea numai a justiţ iei penale tradiţ ionale şi a măsuri lor de executare a legi i nu s-a dovedit a f i suficient de efectivă în reducerea numărului ş i impactului problemelor infracţionale con-temporane. Situaţia infracţională şi preocuparea tot mai sporită de problemele infracţionale contribuie la sentimentul de insecuritate trăit de mulţi oameni în Europa, care în cazuri ex treme poate f i asociat

19 Pct. 1, Recomandarea Rec (2003) 20 cu privire la noile modalităţi de tratare a delincvenţei juvenile şi rolul justiţ iei juvenile.20 Pct. 10, Recomandarea Rec (2003) 20 a Comitetului de Miniştri al Statelor Membre cu privire la noile modalităţi de tratare a delincvenţei juvenile şi rolul justiţ iei juvenile.21 Pct. 21, Recomandarea Rec (2003) 20 a Comitetului de Miniştri al Statelor Membre cu privire la noile modalităţi de tratare a delincvenţei juvenile şi rolul justiţ iei juvenile.22 Recomandarea Rec (2003) 21 cu privire la par teneriatul în prevenirea infracţiunii , adoptată de către Comitetul de Miniştri al Consil iului Europei la 24 septembrie 2003, la cea de -a 853-a întrunire a prim-miniştri lor.

11

cu pierderea încrederi i în autorităţi le polit ice, în lege şi instituţi i le responsabile de executarea ei ş i care, ulterior, poate conduce la l ipsa de toleranţă, el iminare şi xenofobie. Cercetări le au demonstrat că, în cadrul abordări lor tradiţ ionale, dezvoltarea şi implementarea strategii lor de prevenire a infracţiunii cu implicarea societăţi i ş i a autorităţi lor locale sunt potenţial ef iciente şi valoroase. Abordarea efectivă de prevenire pentru reducerea infracţiunii ş i a daunei asociate trebuie să implice stabil irea relaţi i lor de par teneriat între actori i- cheie respectivi la toate nivelele – naţional, regional ş i local – pentru a aborda în t imp scur t, mediu şi lung cauzele şi posibil ităţi le infracţiunii , să reducă riscuri le pentru potenţialele vic t ime şi prin urmare să contribuie la cal itatea vieţi i prin sporirea siguranţei în societate. Conform Recomandări i cu pri-vire la par teneriatul în prevenirea infracţiunii , par teneriatul reprezintă metoda de sporire a per formanţei în real izarea unui scop comun, prin asumarea responsabil ităţi i comune şi prin schimbul de resurse între diferiţ i agenţi publici sau privaţi , colectivi sau individuali . Par teneri i vor acţiona împreună fără pierderea identităţi i profesionale separate, fără umbrirea inacceptabilă sau i legală a puteri lor ş i intereselor lor ş i fără pierderea responsabil ităţi i .

Prevenirea infracţiunii reprezintă inter venţia în cazuri penale şi probleme înrudite, pentru a re -duce riscul apariţ iei lor, evoluţiei ş i al gravităţi i consecinţelor potenţiale. Prevenirea este orientată spre siguranţa socială – situaţie în care oamenii , în mod individual sau colectiv, sunt l iberi faţă de numărul real ş i perceput al r iscuri lor de pe urma infracţiunii ş i conduita respectivă, sunt suficient de apţi de a înfrunta riscuri le la care sunt supuși, sau dacă nu le pot înfrunta fără ajutorul cuiva, sunt protejaţi suficient de consecinţele acestor r iscuri , astfel încât pot duce o viaţă normală culturală, socială şi economică, pot să-şi aplice aptitudinile şi să se bucure de bunăstare şi de ser vici i adecvate. Siguranţa socială poate f i obţinută doar prin implicarea par teneri lor-agenţi i , f ie individuali sau colectivi , care pot inter veni împreună, direct sau indirect, în cazuri le de infracţiuni ş i probleme înrudite, sau care pot faci l i ta aceste inter venţi i .

Pentru a crea un cadru general adecvat al par teneriatelor, este necesar ca f iecare stat:

• să recunoască faptul că responsabil itatea pentru prevenirea infracţiunilor trebuie să f ie răspândită pe larg în societate şi abordări le de par teneriat constituie mij loace practice de împăr tăşire a responsabil ităţi i ş i de uti l izare a diferitelor resurse;

• să asigure un cadru legal adecvat care să permită, dar să nu constrângă par teneriatul, ş i să revizuiască noua legislaţie şi regulamentele propuse, care au impact asupra par teneriatului în pre -venirea infracţiunii ;

• să creeze o idee mai amplă printre polit ic ieni, administratori , practicieni, businessul privat, public ş i presă privind cauzele şi efectele diverse ale infracţiunii ; privind numărul de activităţi pentru prevenirea infracţiunii ;

• să asigure ca pregătir i le pentru par teneriat să f ie în mod cuvenit spri j inite de consultaţi i , par-ticipare a cetăţenilor ş i răspundere democrată sau profesională şi ca schimbul de informaţie între membrii diferitelor relaţi i de par teneriat să corespundă cu protecţia drepturi lor omului, inclusiv protecţia informaţiei personale;

• să identif ice unele polit ic i ş i practici publice care în mod specif ic sunt adecvate pentru activitatea de par teneriat în prevenirea infracţiunii ş i agenţi i le ş i instituţi i le responsabile de aceasta (spre exemplu: s istemul de executare a legi i ş i cel de justiţ ie penală, bunăstare socială, încadrare în câmpul muncii , ocrotire a sănătăţi i , învățământ, cultură şi plan orăşenesc);

• să exploreze scopul, ş i să specif ice l imitele constituţionale şi practice, pentru implicarea în par teneriatele de prevenire a infracţiunii în cadrul s istemului de justiţ ie formal (penal ş.a.);


• să exploreze scopul, ş i l imitele, pentru implicarea sectorului privat în par teneriate locale şi naţionale, f ie ca organizaţi i umbrelă sau companii individuale;

• să stabilească hotarele dintre ce este adecvat şi ce nu este adecvat pentru iniţ iativele colective de creare a formei de „control social” care implică cetăţeni, pentru a evita vigi lenţa şi excluderea socială;

• să întreprindă acţiuni pentru a crea şi st imula par teneriatele la diferite nivele ( internaţional, naţional, regional ş i local), să se asigure că ele sunt bine proiectate, în conformitate cu Constituţia, moderne şi contribuie la prevenirea infracţiunii în mod eficient şi acceptabil ;

• să recunoască, în primul rând, necesitatea implicări i autorităţi lor locale şi a societăţi i locale în activităţi le de prevenire a infracţiunii , dacă e prevăzut de Constituţie, ca iniţ iatori ş i par ticipanţi ;

• să spri j ine alocarea de resurse suficiente, pentru a crea şi a menţine relaţi i le de par teneriat, precum şi să sporească ef icacitatea lor;

• să prezică efectele noilor tehnologii ş i ale schimbului social- economic la dezvoltarea infracţiunii ş i , în acelaşi t imp, să recunoască impactul potenţial pozit iv sau negativ asupra preveniri i infracţiunii ş i par teneriatului, ş i să acţioneze respectiv;

• să recunoască faptul că opinia, f i lozofia şi retorica noţiunii de par teneriat trebuie să f ie practice dacă scopul este de a obţine şi spri j ini benefici i reale în prevenirea infracţiunii ;

• să supravegheze motivarea, educaţia şi instruirea personalului, ş i mobil izarea responsabil ităţi i so-ciale în instituţi i le private şi publice, la par ticipanţi voluntari ş i cetăţeni de rând;

• să acumuleze şi să facă accesibi le cunoştinţe şi informaţie credibilă şi valabilă şi să faci l i teze schimbul exper tizei practice şi a experienţei între actori în domeniul par teneriatelor în prevenirea infracţiunii cu respectarea confidenţei profesionale şi a informaţiei ;

• să promoveze studiul şt i inţi f ic ş i evaluarea abordări i par teneriatelor în prevenirea infracţiunii în termeni de operaţiune, rezultate şi legit imitate;

• să încurajeze dezvoltarea unei baze de cunoştinţe sistematice şi de rigoare a par teneriatului; să împăr tășească, răspândească şi să aplice cunoştinţele la nivel naţional ş i internaţional; să spri-j ine abordarea bazată pe probe, inovativă, evoluţionară şi de îmbunătăţire, care se poate adapta schimbări lor.

La nivel naţional, Guvernul trebuie să-şi asume obligaţia de a coordona iniţ iativele în dezvoltarea şi implementarea polit ic i lor ş i strategii lor de prevenire a infracţiunii ş i de siguranţă socială (spre exemplu, prin crearea consil i i lor naţionale de prevenire a infracţiunii , adoptând programe de prevenire a infracţiunii etc.). Guvernul trebuie, de asemenea, să faci l i teze o coordonare adecvată între autorităţi le polit ice la nivel regional ş i local. Coordonarea efor turi lor ş i iniţ iativelor polit ice, precum şi planif icarea strategică, consti-tuie o cerinţă care nu este l imitată la începutul par teneriatului, c i trebuie să f ie efectuată pe bază continuă pentru a permite dezvoltarea soluţi i lor la problemele ce apar şi chiar, în unele cazuri , anticiparea lor.

Pregătir i le de par teneriat implică inovare, tendinţă creativă şi o oarecare asumare a r iscului. Ast-fel, orice cadru legislativ trebuie mai degrabă să permită decât să restrângă posibil itatea de adaptare la circumstanţe locale şi la condiţ i i modif icate. Stabil irea par teneriatelor poate f i spri j inită practic la nivel local prin metode precum dezvoltarea modelelor de acorduri ş i de contracte pentru executarea anumitor iniţ iative şi , dacă e posibil, desemnarea unor coordonatori remuneraţi . Relaţi i le de par teneriat pot să

13

înceapă la diferite etape de identif icare şi soluţionare a problemelor infracţionale. La iniţ ierea unei relaţi i de par teneriat, este necesar de a identif ica dist inct natura problemelor ce urmează a f i soluţionate şi de a determina dacă există metode adecvate de prevenire sau dacă pot f i dezvoltate asemenea metode.

Trebuie depuse efor turi pentru a menţine, ş i a monitoriza în acest mod, toate condiţ i i le benefice create în baza par teneriatului. Trebuie adoptate practici de bună supraveghere cu privire la revizuirea, monitorizarea şi at ingerea scopuri lor, metodelor, planuri lor de acţiune etc. Trebuie întreprinşi paşi pen-tru a asigura f luctuaţia minimă (sau optimă) a indivizi lor în par teneriate, pentru a spori ef icienţa (prin posibil itatea schimbului de cunoştinţe comune) şi a menţine încrederea. Membrii par teneriatelor tre -buie instruiţ i continuu pentru a asigura competenţa şi a faci l i ta adaptarea la schimbări le considerabile în activităţi le par teneriatelor ş i ale organizaţi i lor par te. Schimbul cuvenit de informaţie între membrii anumitor par teneriate trebuie să f ie faci l i tat prin dezvoltarea protocoalelor de protejare a informaţiei , confidenţial itate şi respectarea legislaţiei privind drepturi le omului ş i , în special, obligaţi i le profesio-nale ale par teneri lor individuali . Este necesară dezvoltarea mecanismelor de efectuare a revizuiri lor ş i de acţionare conform noilor contex te, în consultaţie cu toţi par teneri i ş i cu alte persoane afectate de activităţi le par teneriatului.

Ghidul Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei pentru Justiţie Prietenoasă Copiilor23, deşi face referinţă în principal la procesele judiciare şi la alternativele la astfel de procese, reiterează impor tanţa cooperări i dintre diferiţ i actori în cadrul reacţiei la delincvenţa juvenilă, menţionând că trebuie să f ie încurajată cooperarea dintre diverşi profesionişt i pentru a obţine o înţelegere comprehensivă a copi-lului , precum şi o evaluare a situaţiei lui juridice, sociale, emoţionale, f iz ice şi cognit ive. Se recomandă a crea un cadru comun de evaluare pentru profesionişt i i care lucrează cu sau pentru copii (cum ar f i jurişt i i , psihologii , medici i , poliţ işt i i , lucrători ai ser viciului pentru imigrare, lucrători social i ş i mediatori) în cadrul proceselor sau inter venţi i lor care includ sau afectează copii i , pentru a oferi susţinerea necesară celor care iau decizi i le, permițându-le să ser vească în cel mai bun mod intereselor copilului într-un caz anumit.

23 Ghidul Comitetului de Miniştri al Consil iului Europei pentru Justiţ ie Prietenoasă Copii lor, adoptat de Comitetul de Miniştri la 17 noiembrie 2010 la reuniunea 1098 a Delegaţi lor Miniştri lor; Capitolul IV, Justiţ ia prietenoasă copii lor înainte de, în t impul şi după procesele judiciare, A. Elemente generale ale justiţ iei prietenoase copii lor, 5. Abordare multidiscipl inară.


I.2. ANGA JAMENTE ÎN DOMENIUL PRE VENIRII DELINC VENŢEI J U V E N I L E Î N D O C UM E N T E L E N AŢ I O N A L E D E P O L I T I C I

Hotărârea Guvernului nr. 566 din 15.05.2003 despre aprobarea măsurilor speciale pentru combaterea şi profilaxia criminalităţii în rândurile minorilor24 prevedea multiple acţiuni relevante domeniului, precum: crearea ser vici i lor de informare (telefoane de încredere), în scopul asigurări i accesu-lui copii lor implicaţi în activităţi antisociale, pentru primirea unui ajutor profesional ş i spri j in psihologic ( în condiţ i i le confidenţial ităţi i) ; desfăşurarea activităţi lor de publicitate a măsuri lor ş i rezultatelor de com-batere şi profi laxie a delincvenţei juvenile, publicarea ar t icolelor cu tematica respectivă, organizarea unor lecţi i educative pentru copii ş i părinţi ; organizarea măsuri lor de per fecţionare a măiestriei profesionale a colaboratori lor de poliţ ie preocupaţi de combaterea delincvenţei juvenile; majorarea alocaţi i lor pentru famil i i le socialmente vulnerabile, instruirea asistenţi lor social i pentru lucrul cu copii i af laţi în dif icultate, acordarea diferitor ser vici i de menţinere a minori lor în famil ie; crearea ser vici i lor de alternativă pen-tru îngri j i rea copii lor din famil i i dezorganizate (famil i i în care sunt depistate cazuri de abuz de alcool, întrebuinţare a substanţelor stupefiante, de maltratare a copii lor etc.); crearea centrelor raionale şi munici-pale de consil iere a copii lor cu compor tament deviant în scopul reabil itări i ş i reintegrări i lor în societate; crearea grupelor multidiscipl inare pentru organizarea t impului l iber al minori lor; organizarea şi st imularea par ticipări i special işt i lor din domeniul dreptului (avocaţi , poliţ işt i , judecători) la orele de “Educaţie civică”, “Noi ş i legea” în instituţi i le de învăţământ; antrenarea elevilor predispuşi spre comiterea delic telor în activităţi ex tracurriculare şi ex traşcolare pe interese; crearea pe lângă autorităţi le administraţiei publice locale a consil i i lor pentru protecţia drepturi lor copilului , în care să activeze cel puţin doi exper ţi în do-meniu; codif icarea reglementări lor legislative şi normative în domeniul protecţiei copilului ş i famil iei ; per fecţionarea sistemului de combatere şi profi laxie a delincvenţei juvenile; elaborarea actelor normative privind aplicarea standardelor de cal itate pentru ser vici i le de protecţie a copilului ş i famil iei ; elaborarea regulamentului-tip cu privire la ser vici i le de protecţie, îngri j i re ş i dezvoltare a copilului af lat în dif icul-tate; elaborarea metodologiei de identif icare a copilului af lat în dif icultate; elaborarea mecanismelor de prevenire a intrări i copilului în sistemul rezidenţial de îngri j i re ş i de reintegrare în famil ia biologică, fa-mil ia ex tinsă sau alte forme de îngri j i re de t ip famil ial ; per fecţionarea cadrului legal referitor la grupuri le vulnerabile de copii (copii supuşi abuzului ş i negli jări i) , care pot determina situaţia de dif icultate a aces-tora; elaborarea mecanismelor de recuperare şi reintegrate socială a copii lor af laţi în dif icultate, inclusiv a t ineri lor deţinuţi în sistemul penitenciar. Hotărârea prevedea o cooperare mai strânsă între ministere şi depar tamente, autorităţi ale administraţiei publice locale, instituţi i de educaţie şi protecţie a copii lor, f i ind stabil it drept termen de executare perioada 2003-2007. Unele acţiuni per tinente domeniului au fost reiterate în Strategia naţională privind protecţia copilului şi familiei25, Strategia pentru tineret26, Planul naţional de acţiuni “Educaţie pentru toţi” pe anii 2004-200827.

24 Hotărârea Guvernului nr. 566 din 15.05.2003 despre aprobarea măsuri lor speciale pentru combaterea şi profi laxia criminalităţi i în rânduri le minori lor, publicată la 23.05.2003 în Monitorul Ofic ial nr. 087, ar t. 600.25 Hotărârea Guvernului nr. 727 din 16.06.2003 despre aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia copilului ş i famil iei , publicată la 27.06.2003 în Monitorul Ofic ial nr. 126, ar t. 774.26 Hotărârea Guvernului nr. 1541 din 22.12.2003 privind aprobarea Strategiei pentru t ineret, publicată la 01.01.2004 în Monitorul Ofic ial nr. 006, ar t. 37.27 Hotărârea Guvernului nr. 527 din 21.05.2004 despre aprobarea Planului naţional de acţiuni “Educaţie pentru toţi” pe anii 2004-2008, publicată la 28.05.2004 în Monitorul Ofic ial nr. 083, ar t. 665.

15

Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008 prevedea într-un capitol dist inct referitor la drepturi le copilului : per fecţionarea proceduri lor de inter venţie judiciară în cazuri le în care sunt implicaţi copii ; adaptarea programelor de educaţie generală şi profesională, a programelor de reabil itare psihosocială în lucrul cu copii i implicaţi în sistemul de justiţ ie, cu cei af laţi în detenţie; dezvoltarea şi consolidarea structuri lor locale responsabile de protecţia copilului ş i famil iei , încadrate într-un sistem unic; elaborarea mecanismelor de acreditare a instituţi i lor, organizaţi i lor publice şi organizaţi i lor non- guvernamentale pentru prestarea ser vici i lor de asistenţă socială pentru copil ş i fami-l ie; crearea şi dezvoltarea ser vici i lor comunitare pentru copii i ş i famil i i le aflate în situaţi i deosebit de dif i-ci le; per fecţionarea sistemului de colectare a datelor statist ice despre copil ş i famil ie ş i analiza sistematică a datelor segregate pentru toate domenii le acoperite de Convenţia cu privire la drepturi le copilului , cu accent asupra grupuri lor de risc; pregătirea sistematică a special işt i lor care lucrează pentru şi cu copii i ( judecători i , avocaţi i , angajaţi i din cadrul organelor de ordine, funcţionari i publici , cadrele didactice, cad-rele medicale, asistenţi i social i , reprezentanţi i organizaţi i lor non- guvernamentale), în domeniul drepturi-lor copilului ; editarea de materiale informative şi metodice în domeniul drepturi lor copilului ; promovarea programelor anuale de sensibil izare a opiniei publice în domeniul protecţiei copii lor: copii i în instituţi i , copii i cu dizabil ităţi , copii i străzi i , copii i maltrataţi/traf icaţi”28.

Strategia naţională de consolidare a sistemului judecătoresc29 includea „eficientizarea siste -mului de justiţ ie pentru minori” printre cele nouă componente strategice 30. Au fost identif icate patru obiec-tive/activităţi specif ice: evaluarea necesarului de personal ş i de spaţi i pentru instrumentarea şi judecarea în cele mai bune condiţi i a cauzelor în care sunt implicaţi minori – vic t ime sau infractori ; per fecţionarea cadrului legislativ în domeniul protecţiei drepturi lor minori lor prin elaborarea unor propuneri de regle-mentare unitară pentru simplif icarea proceduri lor ş i sporirea garanţi i lor procesuale acordate minori lor în cadrul examinări i cauzelor cu implicarea lor, precum şi în procesul aplicări i pedepselor faţă de minori ; special izarea judecători lor ş i a altor categori i de personal din sistemul judecătoresc în cadrul cursuri lor de formare ce vor f i organizate la nivelul Institutului Naţional al Justiţ iei ; crearea infrastructuri i pentru funcţionarea în bune condiţi i a justiţ iei pentru minori .

Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008-201131 stabileşte printre măsuri le prioritare „prevenirea criminalităţi i în rândul minori lor prin aplicarea unui complex de măsuri ş i programe speciale pentru minori ş i famil i i le acestora, care locuiesc într-un mediu cu risc infracţional sporit, ceea ce generează consumul de droguri ori promovarea unei culturi infracţionale32; evaluarea necesarului de personal ş i de spaţi i pentru instrumentarea şi judecarea în cele mai bune condiţi i a cauzelor în care sunt implicaţi minori – vic t ime sau infractori ; îmbunătăţirea cadrului legislativ în domeniul protecţiei drepturi lor minori lor prin elaborarea unor propuneri de reglementare unitară pentru simplif icarea proceduri lor ş i sporirea garanţi i lor procesuale acordate minori lor; crearea infrastructuri i pentru funcţionarea în condiţ i i adecvate a justiţ iei pentru copii , prin special izarea judecători lor ş i a altor categori i de personal din sistemul judiciar ş i crearea unui centru de documentare şi informare accesibi l profesionişt i lor în materie de justiţ ie juvenilă”33.

28 Hotărârea Parlamentului nr. 415 din 24.10.2003 privind aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturi lor omului pentru anii 2004-2008, publicată la 28.11.2003 în Monitorul Ofic ial nr. 235, ar t. 950.29 Strategia naţională de consolidare a sistemului judecătoresc şi Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de consolidare a sistemului judecătoresc, aprobate prin Hotărârea Parlamentului nr. 174-XVI din 19 iul ie 2007.30 Strategia naţională de consolidare a sistemului judecătoresc şi Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de consolidare a sistemului judecătoresc, Anexă, punctul 7.31 Legea nr. 295 din 21.12.2007 pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008-2011, publicată la 29.01.2008 în Monitorul Ofic ial nr. 18-20, ar t. 57.32 Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008-2011, pct. 1.1.3 vi).33 Strategia Naţională de Dezvoltare pe anii 2008-2011, pct. 1.2.3.


Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008-201134 de asemenea prevede anumite acţiuni per tinente preveniri i del incvenţei, specif icând drept acţiuni crearea par teneriatului poliţ ie - comunitate pentru identif icarea eventualelor probleme şi soluţionarea lor în comun; evaluarea implementări i proiectelor-pilot; ex tinderea procesului de implementare a Strategiei privind activitatea poliţ ienească comunitară la nivel naţional.

Acţiuni prioritare în domeniul justiţ iei pentru copii se conţin şi în Planul Naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2011-201435, inclusiv „eficientizarea sistemului de justiţ ie pentru minori : instruirea judecători lor ş i procurori lor cu privire la ex tinderea aplicări i pentru mi-nori a măsuri lor alternative la detenţie; asigurarea implementări i prevederi lor legale ce obligă organele de urmărire penală şi instanţele de judecată să sol icite organului de probaţiune întocmirea referatului presentenţial de evaluare psihosocială a personalităţi i bănuitului, învinuitului sau inculpatului minor; monitorizarea aplicări i legislaţiei în cauzele cu implicarea minori lor ş i elaborarea recomandări lor pe mar-ginea încălcări lor depistate; organizarea activităţi lor de instruire continuă a actori lor implicaţi în procesul penal cu par ticiparea minorului ( judecător, procuror, avocat, consil ier de probaţiune, of iţer de urmărire penală, pedagog etc.) prin intermediul desfăşurări i unor seminare mix te cu accent pe standardele şi pro-ceduri le justiţ iei pentru minori , abil ităţi le ş i cunoştinţele specif ice pentru lucrul cu minori i ; dezvoltarea ser vici i lor comunitare pentru prevenirea delincvenţei juvenile36”.

Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-202037 prevede că beneficiari ai educaţiei incluzive sunt toţi copii i , indiferent de starea materială a famil iei , mediul de reşedinţă, apar tenenţa etnică, l imba vorbită, sex, vârstă, de apar tenenţa polit ică sau rel igioasă, starea de sănătate, de caracterist ici le de învăţare, de antecedente penale, inclusiv: copii i or fani, abandonaţi , l ipsiţ i de îngri j i re părintească; copii i din famil i i le defavorizate; copii i instituţionalizaţi ; copii i străzi i ; copii i ş i t ineri i în confl ic t cu legea; copii i ş i t ineri i supuşi violenţei; copii i ş i t ineri i care consumă droguri , alcool, alte substanţe toxice; copii i cu dif icultăţi de învăţare şi comunicare.

Planul de eficientizare a comunicării poliţiei cu societatea civilă pentru perioada 2011-201238 prevede „crearea unui ser viciu video-media în cadrul DIP pentru producerea spoturi lor ş i f i lmelor de scur t metraj, a emisiunilor TV de prevenire a criminalităţi i ş i de promovare a imaginii MAI şi subdivizi-unilor subordonate; organizarea şi desfăşurarea de către subdiviziunile teritoriale ale poliţ iei a întruniri lor cu cetăţenii , în colectivele de muncă, organizarea şedinţelor tr imestriale de dare de seamă a şefi lor de post ş i of iţeri lor operativi de sector faţă de cetăţeni în local ităţi le deser vite, organizarea şedinţelor cu autorităţi le administraţiei publice locale; organizarea şi desfăşurarea de către subdiviziunile teritoriale ale organelor afaceri lor interne a reuniunilor cu corpul didactic ş i t ineretul studios din cadrul instituţi i lor de învăţământ preuniversitar ş i universitar, în scopul diminuări i fenomenului infracţional ş i al promovări i imagini i poliţ iei ; desfăşurarea campanii lor de prevenţie a criminalităţi i ş i a compor tamentului antisocial ş i deviant, în par teneriat cu ONG şi mass-media, atrăgând proiecte şi fonduri ex trabugetare; desfăşurarea întruniri lor în comun cu reprezentanţi i biserici i or todoxe întru promovarea înaltelor valori morale şi spiri-tuale în rândul populaţiei ; pur tarea negocieri lor cu posturi le TV şi radio privind pregătirea şi difuzarea

34 Hotărârea Guvernului nr. 191 din 25.02.2008 pentru aprobarea Planului de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008-2011, publicată la 29.02.2008 în Monitorul Ofic ial nr. 42-44, ar t. 257.35 Hotărârea Parlamentului nr. 90 din 12 mai 2011 cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturi lor omului pe anii 2011 - 2014, publicat la 22.07.2011 în Monitorul Ofic ial nr. 118-121, ar t. 331, data intrări i în vigoare 12.05.2011.36 Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturi lor omului pe anii 2011-2014, capitolul 3, Consolidarea justiţ iei ş i a instituţi i lor pentru protecţia drepturi lor omului, Obiectiv : Ef icientizarea sistemului de justiţ ie pentru minori .37 Hotărârea Guvernului nr. 523 din 11.07.2011 cu privire la aprobarea Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020, publicată la 15.07.2011 în Monitorul Ofic ial nr. 114-116, ar t. 589.38 Planul de ef icientizare a comunicări i poliţ iei cu societatea civi lă pentru perioada 2011-2012, aprobat prin ordinul MAI nr. 193 din 7 iul ie 2011.

17

unei emisiuni săptămânale cu privire la prevenirea criminalităţi i ş i r idicarea nivelului culturi i juridice a populaţiei ; amenajarea şi amplasarea în preajma localuri lor administraţiei publice locale şi sectoarelor de poliţ ie a panouri lor informative privind activitatea poliţ iei , care să conţină datele de contact ale şef i lor de post ş i comisari lor, telefoanele şi adresele electronice de încredere etc. ; organizarea de către şefi i de post ş i of iţeri i operativi de sector a întruniri lor în car t ierele locative, în preajma administraţiei publice locale etc. pentru explicarea măsuri lor necesare de prevenire a criminalităţi i ş i protecţie a cetăţenilor, impor tanţa comunicări i la poliţ ie a tuturor delic telor ş i incidentelor comise etc.” Similar, Planul de acţiuni al MAI în domeniul drepturilor omului pentru anul 201139 prevede printre acţiunile care ar duce la ef icientiza-rea sistemului de justiţ ie pentru minori ş i dezvoltarea ser vici i lor comunitare pentru prevenirea delincvenţei juvenile (regulamentul- cadru al echipelor multidiscipl inare elaborat, regulamentul- cadru al ser viciului minori al poliţ iei modif icat).

Astfel, documentele naţionale de polit ic i includ doar sporadic prevederi per tinente obiectivului de prevenire a delincvenţei juvenile, acestea însă nu denotă o suficienţă în spectrul de acţiuni ş i o abordare strategică în real izarea obiectivului de prevenţie.

39 Planul de acţiuni al MAI în domeniul drepturi lor omului pentru anul 2011, aprobat prin ordinul MAI nr. 203 din 20 iul ie 2011.


I.3. PRAC TIC A ALTOR STATE ÎN PREVENIREA DELINC VENŢEI JUVENILE

Australia cunoaşte mai multe modele de prevenţie. În statul Vic toria, începând cu anul 1999, au fost experimentate o serie de strategii de prevenţie, care implică mai multe ministere. Astfel, în Depar ta-mentul de Justiţ ie a fost creată o entitate, intitulată Prevenirea Infracţionalităţi i care a fost responsabilă de dezvoltarea Strategiei pentru străzi ş i case mai s igure, 2002-2005. Ca efect, au apărut strategii multi-sectoriale, ce implicau ser vici i le de justiţ ie, sănătate, educaţie, poliţ ie ş i autorităţi le locale, de asemenea comunităţi le locale şi oamenii din aceste comunităţi . Ulterior, în baza acestui exemplu, ş i alte state aus-tral iene au dezvoltat asemenea strategii40.

În vederea dezvoltări i programelor de prevenţie, monitorizări i ş i evaluări i acestora, Guvernul Aus-tral iei a cooperat strâns cu Institutul Austral ian de Criminologie, o entitate de cercetare cu f inanţare din fonduri publice. De asemenea, au fost susţinute f inanciar o serie de proiecte de cercetare în diverse do-menii conexe, precum inter venţi i le primare, activitatea poliţ iei , combaterea violenţei împotriva femeii , prevenirea criminalităţi i în comunităţi le de băştinaşi etc.

La moment, funcţionează mai multe programe de prevenţie primară pentru anumite categori i de beneficiari . Este de menţionat că multe dintre programele de prevenţie se desfăşoară cu copii i în şcoală şi sunt destinate formări i unui mediu educaţional adecvat şi reduceri i compor tamentelor nedorite ale elevi lor, precum ar f i violenţă asupra semenilor, abandon şcolar, sustrageri ş i distrugeri ale proprietăţi i , consum de droguri etc.41 Alte programe se desfăşoară în comunitate şi cu resursele comunităţi i , precum ar f i cele de susţinere socială a famil i i lor, de terapie din par tea unor echipe multidiscipl inare, de vizite ale t ineri lor în locuri le de detenţie, de ocupare a t ineri lor după ore, de pregătire pentru perioada vacanţei42 etc.

Se înregistrează o scădere considerabilă a numărului de cazuri judecate de instanţele pentru copii ş i ca efect al efor turi lor de diversif icare (diversion, dejudiciarizare) la fazele incipiente ale proceduri i . În toate regiunile există instanţe special izate în cauze cu implicarea copii lor 43. Măsuri le de diversif icare cele mai frecvent uti l izate sunt: conferinţe famil iale; instanţe şi programe pentru dependenţi i de droguri ş i alcool; echipe mobile în domeniul justiţ iei juvenile; programe speciale pentru băştinaşi ş i indigeni; programe ale asistenţi lor social i pentru famil i i le vulnerabile; programe desfăşurate în mediul şcolar ş i educaţional; programe ale mentori lor (frate/soră mai mare) etc.44. Datorită ţ ineri i unui set complex de date statist ice dezagregate (vârsta făptuitori lor, categori i de infracţiuni săvârşite, motivele şi scopul faptelor etc.), se reuşeşte a adapta permanent programele de prevenţie şi inter venţie primară în cauzele cu impli-carea copii lor del incvenţi .

Brazilia a lansat un nou program de securitate publică în 2007, ce implică 94 de măsuri struc-

40 Handbook on the crime prevention guidelines. Making them work. Criminal Justice Handbook series. United Nations, 2010, p. 31.41 Review of effective practice in juvenile justice. Repor t for the Minister for Juvenile Justice. Noetic Solutions Pty l imited, Januar y 2010, p. 31-55.42 Megan K. Beckett, Current-Generation Youth Programs. What Works, What Doesn’t and at What Cost?, Rand Education, 2008, p. 3-23.43 http://www.aic.gov.au/criminal_justice_system/cour ts/juvenile.aspx44 Kelly R ichards, Juvenile’s contact with the criminal justice system in Austral ia, Austral ian Government, Austral ian Institute of Criminology, p. 68-94; http://www.aic.gov.au/documents/E/F/0/%7BEF09BB44-FC3D-41BD-81CD-808DE9D0DF99%7Dmr07.pdf

19

turale şi programe locale. Responsabil de domeniu este Ministerul de Justiţ ie, dar programul presupune cooperare cu alte ministere în domenii specif ice. Măsuri le structurale implică şi modernizări în activitatea poliţ iei ş i a ser viciului penitenciar. Direcţi i le strategice sunt:

• „teritoriul de pace”, semnif icând: faci l i tarea unui management integrat al ser vici i lor publice; o coordonare mai bună între ser vici i le publice, inclusiv între poliţ ie ş i organizaţi i le societăţi i c ivi le; stabil irea unor comitete de securitate publică pentru a identif ica problemele majore în domeniu şi a întreprinde măsuri le necesare; sensibil izarea publicului referitor la drepturi le sale şi rolul pe care î l are în obţinerea siguranţei publice; ser vici i pentru persoane vulnerabile precum tineri ş i femei; instruirea funcţionari lor din domeniul ordini i publice şi justiţ iei referitor la respectarea drepturi lor ş i l iber tăţi lor; centre de mediere de confl ic te şi de asistenţă juridică etc. ;

• integrarea famil iei ş i t ineri lor, semnif icând: asistenţă şi instruire a t ineri lor expuşi la violenţă domestică sau urbană; ser vici i de integrare pentru t ineri i care se întorc din ser viciul mil itar obliga-toriu; instruire şi sensibil izare pentru prevenirea traf icului de f i inţe umane; instruire şi abil itare a deţinuţi lor pentru reintegrare postdetenţie etc. ;

• siguranţa şi sociabil itatea, semnif icând: programe de ajutorare a car t ierelor orăşeneşti subdezvol-tate; proiecte educaţionale speciale şi intensive pentru anumite grupuri ale populaţiei ; proiecte culturale cu implicarea bibl ioteci lor, muzeelor, centrelor pentru t ineri etc.45.

În baza abordări i naţionale, f iecare autoritate locală a dezvoltat măsuri specif ice şi adiţ ionale de prevenire a infracţionalităţi i . Spre exemplu, în Sao Paulo, aceste măsuri au cuprins: crearea depar tamen-tului municipal de polit ic i sociale şi securitate publică; formarea unui consil iu interagenţi i ş i instituţi i de polit ic i sociale şi securitate publică; întocmirea hăr ţi i infracţionalităţi i ; îmbunătăţirea cooperări i dintre poliţ ia locală şi centrală; interdic ţia de vânzare a băuturi lor alcoolice de la 23.00 la 6.00; crearea poliţ iei comunitare; proiecte ocupaţionale pentru t ineri în comunitate; proiecte terapeutice pentru t ineri în şcoli ; instalarea camerelor de supraveghere; inspecţi i regulate în spaţi i le ş i teritori i le cu risc sporit pe har ta infracţionalităţi i ; campanii de dezarmare a populaţiei c ivi le, de educare a copii lor să nu uti l izeze jucări i asemănătoare armelor şi de educaţie privind dauna alcoolului46.

Canada a adoptat o strategie de prevenire a infracţionalităţi i în anul 1998, ca par te integrantă a strategiei de siguranţă publică. A fost format un centru de prevenire a infracţionalităţi i în cadrul Ministeru-lui Siguranţei Publice, care are misiunea de a coordona polit ici le şi de a susţine f inanciar diversele programe locale de prevenire a criminalităţi i . Elementele - cheie ale strategiei vizează:

• documentarea pentru prevenirea infracţionalităţi i printre grupuri le vulnerabile (cercetarea fenomenului, identif icarea persoanelor din grupul de risc, formularea de programe pentru diferite categori i de beneficiari) ;

• înlăturarea factorilor criminogeni (la nivel individual, de familie, cerc de prieteni, şcoală, comunitate);

• implementarea de programe pentru categori i de persoane din grupuri le de risc, evaluarea şi adap-tarea acestor programe (ex. t ineri i , grupuri le infracţionale organizate ale t ineri lor, comunităţi le de indigeni etc.);

• consolidarea capacităţi lor comunităţi i ş i special işt i lor ce lucrează în domeniu47.

În implementarea strategiei , Centrul cooperează cu o multitudine de instituţi i guvernamentale, 45 Handbook on the crime prevention guidelines. Making them work. Criminal Justice Handbook series. United Nations, 2010, p. 36.46 Handbook on the crime prevention guidelines. Making them work. Criminal Justice Handbook series. United Nations, 2010, p. 77.47 Vezi: http://www.publicsafety.gc.ca/res/cp/res/ssincps-amosnpc- eng.aspx


neguvernamentale şi cu sectorul privat.

În apri l ie 2003 a fost pus în vigoare Actul privind justiţ ia penală în privinţa t ineri lor. Menirea acestui document este să reducă rata încarcerări i t ineri lor ş i să asigure reacţi i comunitare la infracţiuni ş i del ic te. Se intenţionează a implica cele mai diverse ser vici i comunitare în tratamentul delincvenţei48. Astfel, „ justiţ ia serioasă trebuie implicată în cazuri serioase”, iar pentru cazuri minore se preferă măsuri de excludere a copii lor din sistemul tradiţ ional de justiţ ie ş i implicarea ser vici i lor din comunitate. În acest scop, se recomandă organelor de poliţ ie ş i procuratură să excludă copii i del incvenţi din sistemul tradiţ ional de justiţ ie prin conferinţe cu par ticiparea vic t imei, a părinţi lor ş i a membrilor comunităţi i 49. Drept principi i fundamentale ale justiţ iei în cauzele cu implicarea copii lor sunt considerate: infractori i minori trebuie deţinuţi ş i trataţi separat de adulţ i ; reabil itarea şi nu represia trebuie să f ie baza de inter venţie legislativă şi judiciară în cazuri le cu implicarea copii lor; s istemul de justiţ ie trebuie să evite la maxim dezvăluirea identităţi i minorului, deoarece prin aceasta se poate dăuna procesului de reabil itare; s istemul de justiţ ie trebuie să f ie bazat pe respectarea interesului superior al copilului50.

China a adoptat Legea privind prevenirea delincvenţei juvenile în anul 199951 care are drept scop asigurarea bunăstări i f iz ice şi mentale a minori lor, cult ivarea unei conduite bune a minori lor ş i prevenirea efectivă a delincvenţei juvenile. Educaţia şi protecţia trebuie să f ie baza prevenţiei , iar un compor tament inadecvat trebuie prevenit ş i corectat prompt (ar t.2). Autorităţi le locale sunt responsabile şi trebuie să preia coordonarea prevenţiei , iar ministerele, depar tamentele, instituţi i le justiţ iei , organizaţi i le societăţi i c ivi le, grupuri le sociale relevante, şcoala, famil ia, consil i i le orăşeneşti , consil i i le săteşti ş.a. trebuie să par ticipe şi , respectiv, sunt responsabile de prevenirea delincvenţei juvenile prin crearea unui mediu social adecvat pentru dezvoltarea f iz ică şi mentală a minori lor (ar t.3). Guvernele locale au misiunea: de a elabora planuri le de prevenire a delincvenţei juvenile; de a organiza şi coordona activitatea ser vici i lor de siguranţă publică, educaţie şi cultură, mass-media, industria ş i comer ţul, afaceri le civi le, administrarea justiţ iei ş i alte instituţi i relevante; de a verif ica progresul în implementarea legii ş i a planuri lor de acţiuni de preve -nire a delincvenţei juvenile; de a sintetiza şi împăr tăşi bunele practici în domeniu.

Şcoala este responsabilă de educaţia copii lor de vârstă şcolară pentru a nu admite încălcarea de către aceştia a legi i (ar t.7). O responsabil itate majoră este pe seama părinţi lor (nu se admite lăsarea fără supraveghere, iar în caz dacă părinţi i sunt divor ţaţi , ambii poar tă răspundere pentru eventuala încălcare a legi i de către minor). Oricare abatere de la prevederi le legale trebuie imediat rapor tată autorităţi lor responsabile, care vor reacţiona prompt. Minori i sunt obligaţi nu doar să respecte legea, dar ş i să contri-buie la prevenirea încălcări i legi i de către alţ i i . Legea prevede sancţiuni dure pentru toţi actori i (publici ş i privaţi) care nu îş i îndeplinesc atribuţi i le de prevenire a delincvenţei juvenile52.

Germania de asemenea practică o diversitate de modele de prevenţie a delincvenţei juvenile. Spre exemplu, în 1995, în Saxonia de Jos a fost instituit Consil iul de Prevenire a Crimei, care are drept scop reducerea ratei infracţionalităţi i ş i îmbunătăţirea sentimentului de securitate şi s iguranţă al cetăţenilor. Drept obiective ale consil iului sunt: consolidarea preveniri i infracţionalităţi i la nivel municipal; dezvoltarea de programe şi concepte şi crearea condiţ i i lor pentru implementarea acestora; promovarea unor standarde de per formanţă în activităţi le de prevenire; oferirea unui contex t de schimb de bune practici ; susţinerea reţelelor în domeniu; cooperarea cu structuri le din afara landului; încurajarea par ticipări i comunităţi i în

48 The evolution of Juvenile Justice in Canada. The international cooperation Group – Depar tment of Justice Canada, p. 30; http://www.justice.gc.ca/eng/pi/icg- gci/j j2-jm2/jj2-jm2.pdf49 Canada’s Juvenile Justice Law and Children’s R ights. Nicholas Bala, p. 3.50 Canada’s Juvenile Justice Law and Children’s R ights. Nicholas Bala, p. 5. http://www.ibcr.org/editor/assets/conference/13bala_eng.pdf51 Legea Republici i Populare Chineze privind prevenirea delincvenţei juvenile, 1999; http://www.novexcn.com/juvenile_delinquency99.html52 Legea Republici i Populare Chineze privind prevenirea delincvenţei juvenile, 1999; http://www.novexcn.com/juvenile_delinquency99.html

21

prevenirea infracţionalităţi i etc. Acest consil iu include 250 de organizaţi i naţionale (ministere, depar ta-mente, asociaţi i) ş i 210 organizaţi i locale 53. Consil iul real izează proiecte din bani publici (proiecte bazate în comunitate, stabil irea reguli lor de management al proiectelor în domeniul preveniri i del incvenţei, reguli de evaluare a proiectelor în acest domeniu etc.)54. Atenţie deosebită se acordă proiectelor de cooperare între diferite instituţi i statale şi proiectelor implementate în şcoală55.

SUA au creat Consil iul Naţional de Prevenire a Infracţionalităţi i , care are misiunea de a ajuta oa-menii , famil i i le acestora şi comunităţi le ca să trăiască în siguranţă. Consil iul elaborează instrumentele necesare pentru a înţelege infracţionalitatea, dezvoltă metodologii de elaborare şi implementare a strate -gii lor de prevenire a infracţionalităţi i , formulează metodologii de implicare a comunităţi lor în prevenirea infracţionalităţi i . De asemenea, consil iul coordonează activitatea instituţi i lor locale implicate în preveni-rea infracţionalităţi i prin elaborarea de publicaţi i ş i materiale instructive pe diverse teme, elaborarea pro-gramelor ce pot f i implementate în şcoală şi comunitate, prin instruirea special işt i lor implicaţi în prevenire, prin susţinerea reţelei practicienilor din domeniul preveniri i infracţionalităţi i 56.

Printre programele elaborate şi implementate sunt:

• sigur şi înţelept în şcoală (educă elevi i privind siguranţa în şcoală, implică o multitudine de actori în garantarea siguranţei în şcoală)57;

• celebrarea comunităţi lor s igure58, desfășurarea lunii de prevenire a infracţionalităţi i 59;

• cercul respectului (rezolvarea confl ic telor ş i prevenirea delincvenţei)60;

• cluburi de interese (ex: McGruff Club – instruirea t ineri lor cum să se protejeze de infracţiuni, cum să reacţioneze în caz de infracţiune, cum să se implice în prevenirea infracţiunilor la nivel de comunitate, cum se interacţionează cu poliţ ia ş i alte instituţi i din comunitate în prevenirea infracţiunii)61;

• t ineri i , criminalitatea şi comunitatea (program de instruire a t ineri lor referitor la r iscuri le asoci-ate ale infracţionalităţi i , abil ităţi de soluţionare a unor situaţi i preinfracţionale, de reacţionare la infracţiuni, de luptă împotriva unor factori criminogeni)62;

• asigurarea accesului la ser vici i de protecţie a vic t imei, a populaţiei vulnerabile63.

O mare par te din aceste programe se referă şi la copii i ş i t ineri i care deja sunt în confl ic t cu legea64.

53 Vezi: http://www.lpr.niedersachsen.de/nano.cms/de/Aktivitaeten?XAction=Details&XID=6254 Handbook on the crime prevention guidelines. Making them work. Criminal Justice Handbook series. United Nations, 2010, p. 31.55 Stevens Alex, Kessler Isabel, Gladstone Ben, A review of good practices in preventing juvenile crime in European Union, European Crime preven-tion network, European Communities, Februar y 2006, p. 27.56 Vezi: http://www.ncpc.org/about57 Vezi: http://www.ncpc.org/programs/be -safe -and-sound- campaign58 Vezi: http://www.ncpc.org/programs/celebrate -safe - communities59 Vezi: http://www.ncpc.org/programs/crime -prevention-month/about60 Vezi: http://www.ncpc.org/programs/circle - of-respect/about- circle - of-respect61 Vezi: http://www.ncpc.org/programs/mcgruff- club62 Vezi: http://www.ncpc.org/programs/teens- crime -and-the - community/about-tcc63 Vezi: http://www.ncpc.org/programs/utvi-164 Vezi: H. Ted Rubin., J .D., M.S.W., Juvenile Justice. Policies, Practicies and Programs. Civic Research Institute, p. 23-33.


FACTORII DETERMINANŢI AI DELINCVENŢEI JUVENILE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

II.1. T E O R I I L E C R I M I N O LO G I C E P R I V I N D D E L I N C V E NȚA J U V E N I L Ă Ș I R E A L I TAT E A D I N R E P U B L I C A M O L D OVA

Firește, nu poate exista o teorie unanim acceptată privind fenomenul delincvenței juvenile care să ofere soluți i exhaustive. Aceasta din considerentul că omul, ca f i inţă bio-psiho-socio- culturală, este rezultatul unei s inteze originale şi i repetabile între potenţial ităţi le dobândite şi achiziţ i i le din mediul so-ciocultural. După cum se menționează în l i teratură, probabil cea mai potrivită atitudine în rapor t cu teori i le privind delincvența juvenilă este cea în conformitate cu care teori i le şt i inţi f ice sunt paradigme asemenea jocuri lor puzzle, care construiesc din f iguri specif ice o anumită imagine a real ităţi i ; alte jocuri operează cu alte f iguri , pentru a reda o imagine par ticulară a acel iaşi lumi.

Totuși , întregul arsenal de teori i criminologice, elaborat de rațiunea umană pe parcursul istoriei , stă la temelia soluți i lor pe care trebuie să le găsim pentru a ț ine sub control acest fenomen, care se numește delincvența juvenilă. Vom obser va că cea mai mare par te din teori i îș i găsește confirmare în real itatea din Republica Moldova, neafectând, însă, un adevăr care ne impune ca f iecare caz, în care un copil intră în confl ic t cu legea, să f ie tratat în mod individual luându-se în considerare toate circumstanțele par ticulare.

Fenomenul delincvenţei juvenile este influențat de procese ce au loc la nivel macrosocial, cum ar f i urbanizarea intensivă, migrația, sărăcia, inegalităţi le nejusti f icate legal ş i moral, sf idarea şi ignorarea problemelor reale, corupţia şi dispreţul guvernanţi lor ş i de mulți alț i factori . La nivel individual, aceste fenomene îș i găsesc reflectare în f iecare om.

O perspectivă raţionalistă asupra crimei ş i pedepsei se conturează la sfârşitul secolului al XVII I-lea, promovată de către Cesario Beccaria, care aplică principiile Iluminismului în sistemul penal. Funcţia justiţ iei este de a proteja l iber tăţi le individuale. Pedeapsa ar avea scopul de a provoca fr ica de sancţiune.

În secolele XVII-XVII I , reprezentanţi i f i losofiei engleze concepeau delincvenţa ca pe o abatere nativă de la reguli le de conduită. În acest contex t, moralitatea şi imoralitatea erau considerate caracteris-tici native ale psihicului.

Asemănătoare cu această concepţie este şi teoria lui Cesare Lombroso, conform căreia criminalul, caracterizat printr-un şir de st igmate de degenerare, vine pe lume l ipsit de orice simţ moral. El va formula teza criminalului înnăscut, ratat genetic, degenerat.

În categoria teori i lor constituţiei criminogene intră şi teorii de factură genetică . Justi f icarea unor astfel de teori i provine din faptul că geneticienii au constatat că în cazul del incvenţi lor abateri le de la cariotipul normal sunt mai frecvente. De aici ş i ipoteza unei componente genetice a delincvenţei.

II.

23

Cele mai vechi tentative de explicare psihologică a delincvenţei atribuie criminalului o personalitate apar te. Conform acestora, delincventul este un psihopat, un „degenerat” mental, care a moştenit anumite calități psihice ce î l determină la o conduită antisocială.

Conform altei teori i (psihanalitice), copilul vine pe lume ca o f i inţă pur instinctivă, guvernată de principiul plăceri i , căruia i se vor opune treptat exigenţe ale principiului real ităţi i . Compor tamentul delincvent este determinat de prezenţa unor confl ic te infrapsihice ale copilăriei ; traumele de la această vârstă vor avea consecinţe pe întreaga durată a vieţi i . Analizele de orientare psihanalit ică atribuie tânărului del incvent o structură nevrotică, manifestată prin confl ic te intra şi interpersonale, generate de momentele constituiri i supraeului. Carenţele afectivităţi i materne sau absenţa identif icări i cu tatăl ar genera trauma-tisme care reapar la vârsta adolescenţei sub forma crizei de identitate, generatoare de acte impulsive şi agresive proiectate asupra celor din jur.

Un factor esenţial al dezvoltări i personalităţi i unui copil î l reprezintă climatul familial . Acest cl imat poate f i pozit iv sau negativ, având ca efect compor tamentul copii lor influențat de către părinți . Cadrul ideal în care un copil se poate dezvolta normal este: părinţi calmi, înţelegători , afectuoşi, destul de maleabil i în rapor turi le lor cu el, fără să dea dovadă de slăbiciune. Un climat nefavorabil poate f i determinat de: l ipsa de autoritate din par tea mamei, l ipsa de acord între părinţi asupra problemelor de autoritate, l ipsa de calm şi de stabil itate în compor tamentul părinţi lor, intoleranţa părinţi lor faţă de unele manifestări ale copilului , aplicarea de pedepse corporale şi de privaţiuni, r idicarea voci i ş i ameninţări le.

În cadrul prezentei cercetări s-a constatat că în unele dosare penale părinți i f igurau ca organizatori ai infracțiunilor, în care erau implicați ș i propri i i lor copii . Îndeosebi aceasta s-a obser vat în infracțiunile de sustragere a bunuri lor.

Tradiț ional se susținea că famil ia dezorganizată constituie cauza compor tamentului deviant. Ac-tualmente această concepţie se consideră depăşită. S-a demonstrat că, de fapt, nu structura famil iei este vinovată de compor tamentul deviant, c i carenţele pe care le are f iecare t ip de famil ie dezorganizată.

Studii le asupra delincvenţei juvenile au arătat că, în mare măsură, atmosfera din famil i i le dezorga-nizate, l ipsa autorităţi i părinteşti , a controlului ş i a afecţiunii acestora i-au determinat pe copii să comită anumite fapte antisociale.

Există unele famil i i care, deşi sunt , ,organizate”, se caracterizează prin accentuate stări confl ic tuale. Aceste stări pot f i de intensitate diferită şi se pot întinde pe diferite perioade de t imp.

Confl ic tul dintre părinți contribuie la dezorganizarea famil iei ş i împiedică real izarea funcţi i lor f i reşti ale acesteia.

Severitatea excesivă , cu multe rigidităţi , cu interdic ţi i asociate cu brutal itate, cu comenzi ferme pline de ameninţări îş i lasă puternic amprenta asupra copilului . Menţinerea copilului într-un cl imat hiper-sever determină, treptat, modif icări în dimensiunea atitudional-relaţională a personalităţi i minorului, care se manifestă prin stări apatice, revoltă, protest, acesta transformându-se din vic t imă în agresor.

Dacă severitatea excesivă reprezintă o exagerare a exercitări i rolului parental prin impunerea totală a voinţei părinţi lor ş i l imitarea posibil ităţi lor de exprimare ale copilului , permisivitatea excesivă creează în mod exagerat condiţ i i de apărare a acestuia împotriva posibilelor pericole. Părinţi i depun efor turi mari pentru a-și proteja copilul, chiar într- o manieră exagerată.

Una din consecinţele imediate ale exercitări i unei atitudini superprotectoare este detaşarea dintre imaginea de sine şi posibil ităţi le reale ale copii lor.


Cercetări le criminologice au studiat ş i rapor tul dintre struc tura familiei , educaţia primită de minor şi del incvenţă. Acest factor este relativ, studiindu-se în rapor t cu obiceiuri le, rolul jucat de famil ie ca grup social în f iecare societate.

În cadrul prezentei cercetări , s-a constatat că de fapt cl imatul famil ial este un factor esențial pentru controlul asupra delincvenței juvenile în Republica Moldova. Exper ți i consideră că pentru real itatea din țara noastră un cl imat famil ial mai sever contribuie mai mult la abținerea de la comiterea anumitor fapte, decât o permisivitate excesivă.

În cea mai mare par te, faptele delincvente s-au obser vat în famil i i cu un singur părinte. În cazul de față, a fost vorba nu numai de famil i i divor țate, sau unde unul din părinți a decedat, dar ș i de acele famil i i în care un părinte este plecat la muncă peste hotare.

Situați i ș i mai alarmante sunt în cazuri le în care ambii părinți sunt plecați , iar copii i sunt lăsați în gri ja frați lor ș i a surori lor mai mari , a bunici lor sau a rudelor.

În unul65 din studii le efectuate în acest domeniu se constată că, spre exemplu, în mun. Chişinău 41% din copii i inter vievaţi au af irmat că mama este plecată peste hotare, iar 35,7% – tatăl. Din rândul persoanelor evaluate, 35% au declarat că părinţi i sunt plecaţi mai bine de 5 ani, 17,4% din părinţi sunt plecaţi în străinătate de 1-3 ani. În 34,5% din respondenţi i din Chişinău s-a stabil it că nu s-a efectuat o delegare clară a responsabil ităţi lor parentale, după plecarea părinţi lor la muncă.

S-a constatat că în Chişinău efectiv nu există ser vici i special izate pentru copii i ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, aceştia benefici ind de ser vici i le oferite în general copii lor af laţi în dif icul-tate. De regulă, în cazul în care părinţi i pleacă peste hotare, asistentul social nu este anunţat. În acelaşi studiu remarcăm că doar 4,8% din copii comunică zi lnic cu părinţi i af laţi peste hotare, 71,5% dintre copii i inter vievaţi declară că după plecarea părinţi lor le l ipseşte dragostea părintească, la 61,7% dintre copii le l ipseşte comunicarea, iar 22,7% simt l ipsa educaţiei .

Factori i negativi care influențează asupra copii lor ai căror părinţi sunt plecați peste hotare conduc la faptul că aceştia devin consumatori de alcool sau de droguri ; frecventează baruri ş i discoteci fără a f i supravegheaţi ; au stări de depresie, de agresivitate; sunt incapabil i să-și gestioneze banii ; manifestă un compor tament inadecvat vârstei .

Cu referire la cazuri le menționate mai sus sunt necesare anumite precizări .

În situați i le privind famil i i le uniparentale, în care unul din părinți nu locuiește împreună cu copii i din motive de divor ț sau din cauza decesului, infracțiunile săvârșite de copii ț in mai mult de domeniul sustrageri lor, fapt cauzat inclusiv de sărăcie.

În situați i le când părinți i sunt plecați la muncă peste hotare, infracțiunile ț in de încălcarea ordini i publice, leziuni corporale ș.a.

Au fost constatate și s ituați i neordinare, spre exemplu un copil a început a comite fapte delincvente aflând ca părinți i săi sunt adoptivi , chiar dacă avea condiț i i de viață normale.

Teori i le învăţării sociale a del incvenţei acordă o impor tanţă deosebită social izări i , considerând că un compor tament delincvent se învaţă aşa cum se învaţă şi compor tamentul conformist, prin interme -diul social izări i , prin interiorizarea modelelor, a normelor, valori lor ş i tehnici lor de compor tament.

65 Vezi: „Ser vici i sociale oferite copii lor s inguri acasă”, Studiu Comparativ Iaşi-Chişinău privind situaţia copilului s ingur acasă, Asociaţia Alterna-tive Sociale, an. 2009.

25

Teori i le psihologice au o mare pondere în etiologia crimei, alăturându-se factori lor biologici ş i celor social i . Există opini i potrivit cărora factori i psihici au un impact mai mare comparativ cu restul fac-tori lor criminogeni. Situația se explică prin faptul că factori i biologici ş i social i pot acţiona doar dacă se întâlnesc cu factori i psihici ş i dacă aceștia sunt interiorizaţi ş i însuşiţ i de factori i psihici , astfel încât primii trezesc nevoi, dorinţe şi planuri mintale care se pun apoi în aplicare. Cercetarea factorului psihic impune o tratare a fenomenului din perspectiva psihiatriei ş i a criminologiei . Studii le au demonstrat rolul activ al instinctelor, dorinţelor, tendinţelor, emoţi i lor în motivarea întreprinderi i oricărei acţiuni umane, inclusiv a acţiunilor criminale.

În criminologie și în psihologie s-a acordat o mare impor tanţă caracterului, acesta f i ind definit ca una din trăsături le generale şi de bază ale omului, ce îş i are sursa în complexul de trăsături privind trebuinţele, tendinţele, emoţi i le ş i sentimentele care alcătuiesc elementele componente psihice dinamice ale omului.

Caracterul uman este impor tant pentru a cunoaşte modul de ierarhizare a dorinţelor f iecărui subiect, dar el s ingur nu poate f i mobil infracţional. Pe lângă caracter acţionează şi factori i psihici de cunoaştere – percepţie, memorie, gândire, astfel încât viaţa emotiv-activă este orientată de intel igenţă, caracter ş i personalitate.

Crimele sunt fapte determinate de anumite mobiluri ş i scopuri . Pe lângă conţinutul psihic al aces-tor acţiuni, un loc impor tant î l are forma psihică de desfăşurare a acestor activităţi criminale, care este determinată de temperament . Acţiunea criminală poate lua diferite forme dinamice care caracterizează modul de manifestare.

Personalitatea reprezintă sinteza tuturor elementelor care contribuie la formarea unui individ. Încer-când o sistematizare, ce are la bază criterii medico-legale şi criminologice, se face o diferenţă între compor ta-mentul deviant – când se referă la abaterile de la normele sociale, compor tamentul aberant – când se referă la aspectele psihopatologice şi compor tamentul antisocial – când se referă la aspectele judiciare.

Inteligenţa este cal i f icarea cal itativă a capacităţi i de gândire şi se manifestă prin sesizarea a ceea ce este esenţial, prin capacitatea individului de a se adapta la împrejurări noi, de a rezolva situaţi i noi pe baza experienţei acumulate anterior. Se deosebeşte de la individ la individ, chiar dacă gradul numeric de intel igenţă este acelaşi , profunzimea, celeritatea, creativitatea, t ipul de intel igenţă diferă de la om la om.

În cadrul cercetări i s-a constatat că unele infracțiuni au fost săvârșite de minori af lați în stare de ebrietate alcoolică sau sub influența substanțelor narcotice. Această problemă rămâne destul de acută pentru Republica Moldova. Chiar dacă există anumite programe de stat privind lupta cu narcomania și al-coolismul infanti le, acestea nu și-au real izat pe deplin obiectivele. Este necesar de remarcat că statist ici le, în acest sens, nu pot reflecta întotdeauna real itatea, deoarece starea de ebrietate la comiterea infracțiunii necesită a f i probată, fapt ce nu este posibil în toate cazuri le.

Există anumite teorii ale imitaţiei conform cărora delincvența este considerată un produs al imitaţiei , rezultate din contactul repetat cu alţ i del incvenţi . Potrivit acesteia, copilul, obser vându-i pe cei lalţ i , codează informaţia despre compor tament şi o foloseşte drept ghid în acţiunile sale ulterioare. Experimentele au arătat că simpla expunere la modele agresive amplif ică tendinţele agresive ale obser va-torului. Imitarea modelului depinde în bună măsură de mecanismele de întărire, sancţiune sau recompensă pentru conduita agresivă, de modelul adecvat statusului sexual.

Exper ți i au adus drept exemplu un caz când un copil deja condamnat de patru ori pentru diferite infracțiuni a declarat că dorește să f ie ca tatăl său, care are deja șapte condamnări ș i este un l ider criminal.


Conform teoriei asocierilor diferenţiale , se consideră că criminalitatea nu este nici înnăscută şi nici nu rezultă din dispoziţ i i le psihice dobândite, ci este învăţată în cursul social izări i , prin interacţiune şi comunicare, aşa cum este învăţată şi respectarea legilor. Prin interacţiunea cu semenii lor copii i îş i pot dezvolta atitudini ş i valori , care î i fac mai mult sau mai puţin dispuşi să se conformeze normelor sociale. Așadar, devianţa este un rezultat obişnuit al prezenţei unei subculturi deviante, în care oamenii învaţă norme şi compor tamente antisociale. Toţi oamenii pot învăţa valori ş i norme numite antisociale; ceea ce contează este frecvenţa contactelor cu aceste valori ş i norme, durata, intensitatea lor ş i vârsta la care au loc aceste contacte. Copii i , având o experienţă mai mică, sunt mai vulnerabil i la influenţele care conduc spre un compor tament delincvent. Această influență poate f i exercitată pe mai multe căi – compor tamentul criminal se învaţă, se real izează în interacţiunea cu alte persoane, este rezultatul influenţelor exercitate de către anumite grupuri ș.a.

În cadrul inter viuri lor s-a constatat că unii copii au săvârșit anumite fapte pentru a se conforma cu cei lalț i din echipă. Situația famil ială și școlară a acestor copii era favorabilă, dar dorința de a f i în rând cu semenii lor i-a determinat să par ticipe la o faptă sau alta. Aceasta a fost determinată și de tendința de a f i ca și cei lalț i , dar probabil ș i de faptul că întâmplător s-au aflat în locul respectiv la momentul respectiv, fapt ce confirmă și teoria situațională.

Au fost constatate și cazuri de altă natură. Unii copii implicați în diferite echipe cu un compor ta-ment deviant doreau, cât de repede posibil, să f ie supuși ser viciului mil itar pentru a putea ieși din anturajul respectiv.

Conform teoriei situaţionale , se consideră că analiza situaţi i lor oferă un răspuns adecvat la problemele legate de geneza deviației . În această concepţie, s ituaţia reprezintă ansamblul circumstanţelor ex terne care precedă şi însoţesc comiterea unui act deviant şi care fac ca acest act să f ie mai mult sau mai puţin real izabil. Cultura deviantă însuşită constituie o posibil itate care se actualizează atunci când există circumstanţe favorabile.

Vecinătatea este, alături de famil ie, mediul primar al copilului . Prin aceasta se înţeleg atât vecini i de locuinţă, de stradă, de car t ier, cât ş i copii i din strada respectivă, din car t ier. Criminologia a semnalat corelaţia ce există între infracţionalitate şi anumite car t iere, în care locuiesc pe o suprafaţă restrânsă mai multe famil i i . Mediul urban creează premise pentru dezvoltarea unui mediu viciat, în care minori i sunt vic t ime. Din această perspectivă, del incvenţa juvenilă apare ca un fenomen urban, generat de procesele de dezvoltare socială ce -şi au baza în: migrări le de populaţie din mediul rural spre mari le oraşe, izolarea socială, caracterul impersonal al relaţi i lor interumane, slăbirea controlului social exercitat de famil ie.

Teoria rezistenţei la frustrare combină perspectiva psihologică cu cea sociologică. Frustrarea este definită ca o „stare emoţională negativă, ce apare la privarea individului sau a grupului de drepturi le cuvenite, la neîmplinirea unor aşteptări ş i speranţe, ori ca efect al nesatisfaceri i unor trebuinţe”.

Teoria controlului social susține că delincvenţa juvenilă este determinată în mod esenţial de eşecul social izări i , manifestat prin incapacitatea famil iei , a şcoli i ş i a comunităţi i de a impune confor-mitatea. Unul din factori i care st imulează delincvența este și insuficiența instrumentelor ex trașcolare de educație.

În unul din rapoar tele întocmite în baza studiului efectuat privind ser vici i le sociale destinate copi-i lor rămaşi fără îngri j i rea părintească în urma migraţiei66 s-a constatat că polit ic i le ş i ser vici i le autorităţi lor publice şi ale altor actori social i , care au ca grup-ţintă copii i rămaşi fără îngri j i rea părintească sunt puţin

66 Rapor t de Studiu „Situaţia copii lor rămaşi fără îngri j i rea părinţi lor în urma migraţiei” real izat de CIDDC cu supor tul f inanciar al UNICEF-Moldova, an. 2006.

27

dezvoltate sau chiar l ipsesc. Deşi a fost studiată situaţia copii lor rămaşi fără îngri j i rea părintească, datele obţinute sunt relevante şi pentru studiul nostru.

Actualmente, în local ităţi le mari funcţionează centre comunitare, f inanţate de Fondul de Investiţ i i Sociale, care acordă în mare par te ser vici i educaţionale copii lor care întâmpină dif icultăţi în activitatea şcolară. În local ităţi le mici astfel de centre l ipsesc.

Conform aceluiaşi studiu67, cele mai accesate ser vici i de către copii sunt cele propuse de şcoală. În opinia unor exper ţi , şcoala nu pregăteşte copii i pentru a face faţă riscuri lor ş i provocări lor cotidiene ale vieți i , axându-se pe oferirea de cunoştinţe şi mai puţin pe dezvoltarea unor abil ităţi care le -ar permite să se descurce independent. În plus, unii profesori nu au pregătirea psihologică şi at itudinea cuvenită pentru a satisface necesităţi le de comunicare şi supor t ale copii lor. Cercetări le constată că o par te din copii nu este mulţumită de diversitatea şi cal itatea ser vici i lor ex traşcolare prestate în şcoală. Unii administratori susţin că în prezent instituţi i le de învăţământ se confruntă cu o serie de probleme de ordin f inanciar, ceea ce nu le permite să organizeze mai multe activităţi în afara programului. Totodată, ei menţionează că şcoala ar f i capabilă să se ocupe mai mult de copii , dacă administraţia publică locală ar f inanţa activităţi le ex traşcolare.

Exper ţi i UNICEF consideră că l ipsa opor tunităţi lor de organizare a t impului l iber este una din cele mai mari probleme ale t ineri lor din Republica Moldova. În unele local ităţi copii i beneficiază de anu-mite activităţi destinate ocupări i t impului l iber. Totuși , l ipsa resurselor materiale, inclusiv remunerarea insuficientă a persoanelor responsabile de organizare, duce la dispariţ ia sau ineficienţa unor atare activități .

De remarcat, de asemenea, că actualmente nu există o strategie de promovare a spor tului ș i a modului sănătos de viață.

Adepți i teoriei subculturilor deviante susţin că „subcultura” apare ca reacţie de protest faţă de normele şi valori le societăţi i , cuprinzând indivizi care au sentimentul că le sunt blocate căi le de supravieţuire şi ascensiune socială. În urma inter viuri lor, s-a constatat că pentru mulți copii imaginea lumii interlope este pl ină de romantism. Unii copii doresc să ajungă la închisoare deoarece consideră că aceasta este o scoală care le va ajuta în viață pentru a se real iza. După cum afirmă ei înșiși , această imagine a lumii interlope și-au creat- o din povestir i le altora, din f i lme, emisiuni TV etc.

S-a constatat, de asemenea, că actualmente există o influență a lumii interlope majore asupra minori lor, care se manifestă și în locuri le de detenție a minori lor, chiar dacă acestea sunt separate de cele ale majori lor. Au fost remarcate unele reguli ale subculturi i criminale existente în locuri le de detenție a majori lor ș i în penitenciarul pentru copii . Majori i fac tot posibilul pentru a avea control asupra copii lor cu un compor tament delincvent, af lați în l iber tate. Anterior a fost adus drept exemplu un caz când minorul a comis mai multe infracțiuni pentru a se al inia tatălui său, care era un recidivist cu șapte condamnări .

Influenţarea modului de viaţă de către mass-media poate avea şi efecte nocive, în special asupra adolescenţi lor, af laţi într- o continuă căutare de sine. Pericolul emisiunilor cu scene violente nu creează agresivitatea, dar contribuie la transformarea ei în violenţă, acolo unde ea există deja.

S-a menționat mai sus că mulți copii ș i-au creat o imagine romantică despre delincvență și închi-soare, la aceasta contribuind și emisiuni, f i lme etc. Actualmente sunt în derulare mai multe proiecte ce au ca scop protecția copilului de emisiuni cu caracter violent, această abordare f i ind însă insuficientă pentru reducerea impactului negativ pe care î l are mass-media asupra factorului criminogen.

Explicarea condiţiilor care dau naştere sărăciei a generat elaborarea a numeroase teorii crimino-

67 Idem .


logice. Economia de piaţă determină strati f icarea socială, prin polarizarea societăţi i în săraci ş i bogaţi , micşorându-se pătura socială mij locie. Deseori copii i , provenind din famil i i cu posibil ităţi materiale re -duse, dar care le oferă stric tul necesar, îş i creează complexe de reală inferioritate faţă de colegii lor de vârstă cu posibil ităţi materiale mai mari .

Se va obser va în statist ici le prezentate pe parcursul lucrări i că în cea mai mare par te faptele pentru care sunt condamnați copii ț in de sustrageri ( îndeosebi fur turi). Motivele unor asemenea infracțiuni pot f i diverse, dar la baza lor în marea majoritate stă l ipsa de resurse, f ie că este vorba de necesități stringente, f ie că este dorința de a poseda ceva ce are și vecinul sau colegul de școală.

Eficiența măsurilor aplicate față de delincvenții juvenili are o mare impor tanță pentru pre -venirea ulterioară a faptelor delincvente comise de aceștia sau de alț i semeni. Actualmente, mecanismele penale permit aplicarea unor măsuri ef iciente față de delincvenți i juvenil i pentru a preveni comiterea repetată a actelor infracționale. Totuși , real izarea acestei activități întâmpină anumite impedimente.

În cadrul unor cercetări , ce aveau ca obiectiv analiza activităţi i ser viciului de probaţiune (I . Dolea, V. Popa, V. Rotaru, V. Zaharia, Rapor t de monitorizare a activități lor de probațiune în Republica Moldova, Chișinău, IRP, 2011), se constată că aproape jumătate din consil ieri i de probațiune inter vievați consideră că f inanţarea adecvată a ser viciului de probaţiune este aspectul care are nevoie de îmbunătăţire primordială. Mai mult de jumătate din consil ieri au indicat că nu au posibil itatea să inter vieveze beneficiari i în condiţ i i de confidenţial itate, iar 4% din consil ieri au notat că uneori biroul le este ocupat şi atunci sunt nevoiţ i să discute cu beneficiari i pe coridor.

Fi ind rugaţi să identif ice necesităţi le concrete pe care le au în acest domeniu, în ordinea descreşteri i , au fost menţionate: l ipsa accesului la internet, l ipsa unui transpor t sau a combustibi lului pentru transpor t, insuficienţa calculatoarelor (de exemplu, există un calculator la 5 persoane), precum şi nevoia de mij loace tehnice, calculatoare, imprimantă, internet, telefon corporativ. Mai puţin consil ieri i au indicat astfel de necesităţi cum ar f i : abonarea la Monitorul Ofic ial , scaune, blanchete, deser virea tehnică a calculatorului, rechizite de birou, baza de date “acces”, bază de date penitenciar, hâr tie, t imbre poştale etc.

Un alt impediment în activitatea ef icientă este considerată pregătirea neadecvată a angajaţi lor ser viciului de probaţiune. Ulterior, ș i practicienii din cadrul organelor de drept au menţionat această problemă. Aproape 43% din consil ieri reclamă existenţa acesteia.

O problemă, indicată mai puţin de către consil ieri (numai 8%), este managementul ineficient al ser viciului . În cadrul sondajului a fost relevat că această problemă poate f i mai mare decât se percepe.

Printre alte impedimente au fost menţionate l ipsa unei baze de date a sancţiunilor contravenţionale, l ipsa unei colaborări mai strânse cu alte organizaţi i , răspunsuri întârziate din par tea instanţelor ş i a organelor poliţ iei la interpelări le/demersuri le înaintate de Ser viciul de probaţiune.

În ceea ce priveşte ef icienţa sancţiunilor aplicate, printre cauzele nerespectări i condiţ i i lor stabil ite de instanţe judecători i inter vievaţi au menţionat faptul că condamnaţi i privesc aplicarea ar t.90 CP ca pe o l ipsă a sancţionări i , l ipsă a unui control ş i , deci , condamnaţi i nu iau în serios acest lucru, iar uneori nu înţeleg în ce constă aplicarea ar t icolului respectiv.

Referitor la probaţiunea postpenitenciară, s-a constatat că persoanele condamnate ar avea nevoie şi de formarea unor abil ităţi care le -ar ajuta să aibă o viaţă socială normală. Printre acestea ar f i , în primul rând, programe psihosociale de adaptare. Fi ind întrebaţi despre implicarea în astfel de programe, părerea beneficiari lor probaţiunii s-a împăr ţit aproximativ în păr ţi egale, majoritatea totuşi indicând că ar f i de acord să se implice în programe de acest gen.

29

II.2. D I N AM I C A F E N O M E N U LU I D E L I N C V E N Ţ E I J U V E N I L E Î N R M Ş I PA RT I C U L A R I TĂŢ I L E AC E S T E I A

Neajunsuri le inerente crizei socio- economice, care completează dif icultăţi le de dezvoltare a personalităţi i , de adaptare şi integrare socială, sporesc evident vulnerabil itatea generaţiei t inere şi amplif ică r iscul depravări i . Incapacitatea unora dintre minori de a atinge standardele impuse de societate se manifestă sub forma delincvenţei juvenile. Problemele delincvenţei juvenile au o identitate proprie. Cu repercusiuni dezastruoase pentru societate în ansamblu, acest fenomen este de o actualitate stringentă, având dimensiuni ş i implicaţi i profunde, deosebit de sensibile la procesele schimbări lor sociale. Gradul înalt al „activismului” infracţional al minori lor din Republica Moldova î l denotă diverse date statist ice oficiale naţionale şi internaţionale.

Conform datelor ONU, la nivel mondial circa 30% din toţi t ineri i , inclusiv minori , par ticipă la diferite acţiuni i l ic ite, iar 5% comit crime periculoase. Până în anii ‘90 Republica Moldova s-a aflat printre l ideri în ce privește creşterea incidenţei del ic telor în societate, totodată plasându-se pe locul de frunte între ţări le ex-sovietice, după delincvenţa minori lor ş i t ineri lor.

Sinteza datelor of iciale actuale ale statist ici i internaţionale privind unii indicatori ai infracţionalităţi i în ţări le Europei atestă că Republica Moldova îş i menţine poziţ ia în categoria statelor cu rata înaltă a infracţiunilor grave: cazuri le de viol (6,2 cazuri la 100 mii persoane în 2006), depăşind valoarea medie pentru ţări le lumii (5,2 cazuri), iar incidenţa cazuri lor de omor la 100 mii persoane plasează Moldova pe a doua poziţ ie, după Rusia, în ierarhia ţări lor din vecinătate (f igura 1) .

Figura 1. Rata cazurilor de viol, omor şi jaf la 100 mii persoane, în unele ţări din Europa

*Valori le indicate sunt pentru anul 2004 în cazul Bulgariei ş i pentru anul 2000 în cazul Rusiei .

0

2

4

6

8

10

12

14

16

0

20

40

60

80

100

120

Bulg

aria

Mol

dova

Rom

ânia

Repu

blica

Ce

hă

Polo

nia

Rusia

Belar

us

Ucra

ina

Rată v ioluri (2006*) Rată omoruri (2008) Rată jaf uri, 2006 (axa din stânga)


Figura 2. Ponderea minorilor acuzaţi în unele ţări din Europa

Sursa : St. Harrendor f, M. Heiskanen, St. Malby (eds.), International Statist ics on Crime and Justice . United Nations Off ice on Drugs and Crime (UNODC), Helsinki 2010, p.38-49; 96-101. Available at: http://www.unodc.org

Totodată, Moldova rămâne pe o treaptă înaltă în ce privește ponderea minori lor în totalul per-soanelor acuzate. Astfel, deşi în majoritatea ţări lor Europei se înregistrează un trend descrescător (negativ) al minori lor în totalul acuzaţi lor pentru anii comparaţi 1996-2006 (-2,6% – valoarea medie pentru ţări le Europei), în Moldova acesta este unul pozit iv, 5% în 2006 faţă de 1996. Conform studii lor ş i estimări lor autohtone în domeniu, nivelul criminalităţi i printre adolescenţi este de 1,5 ori mai înalt decât printre celelalte grupuri de vârstă ale generaţiei t inere(f igura 2) .

Evaluarea statist ică a dinamici i infracţionalităţi i juvenile din ult imii 15 ani (1995-2010) reflectă faptul că din efectivul total de persoane care au comis crime, f iecare a şaptea este un minor cu vârsta de 14-17 ani, iar din numărul total de infracţiuni înregistrate anual aproape f iecare a treisprezecea a fost comisă de un minor de vârsta respectivă. Evoluţia criminalităţi i în cazul minori lor a fost una specif ică în anii 2000-2005, remarcându-se valori foar te înalte: rata infracţiunilor săvârşite de minori ajungând la 1014 cazuri la 100 mii populaţie68 de vârsta 14-17 ani în 2002, iar în anul 2004 culminând printr- o creştere semnif icativă a numărului minori lor culpabil i rapor taţi la 100 mii persoane de vârsta respectivă – 1135. Ulterior, până în anul 2009, se obser vă o tendinţă de scădere a acestor indicatori , însă în 2010, pe fundalul infracţionalităţi i din Republica Moldova, din nou se înregistrează o creştere a delic telor săvârşite de copii sau cu par ticiparea lor (1353 de cazuri în rapor t cu 1143 de cazuri în anul 2009), precum şi a numărului de minori implicaţi (1586 de minori în rapor t cu 1358 în 2009). Calculele arată că incidenţa acestora la 100 mii copii cu vârsta de 14-17 ani este cu 19,3% (sau cu 144 de cazuri) ş i , respectiv, cu 20,4% (sau cu 130 de persoane) mai mare decât indicatori i relevaţi pentru anul 2009 (f igura 3) .

68 În secțiunea prezentă, calculele privind incidenţa (rata) indicatori lor infracţionali juvenil i (numărul infracţiunilor/numărul minori lor) la 100 mii populaţie de vârsta 14-17 ani sunt efectuate pentru numărul mediu al populaţiei stabile, conform datelor of iciale, acesta f i ind un indice demografic mai corect.

5

-6

-0.8-2.6

4.6

-7.1

-10

-5

0

5

10

15

20

Mol

dova

Rom

ânia

Rusia

Belar

us

Valo

area

med

ie pe

ntru

țăril

e Eu

rope

i

Bulg

aria

Repu

blica

Cehă

Ponderea minorilor în totalul de persoane acuzate, 2006 (%)Trendul nr. minorilor acuzați, 1996-2006 (%)Fete în totalul minorilor acuzați, 2006 (%)

31

Figura 3. Dinamica indicatorilor infracţionalităţii juvenile, anii 1995-2010

Sursa : Calculele autorului privind rata infracţiuni/minori la 100 mii populaţie sunt efectuate pentru numărul mediu al populaţiei stabile de vârsta 14-17 ani conform datelor of iciale din Banca de date a Biroului Naţional de Statist ică (BNS). // www.statist ica.md.

În dinamica anilor, ponderea infracţiunilor comise de minori în numărul total de infracţiuni osci lează descendent, după cota maximă atinsă în anul 2004 (9,6%), ajungând la 4,1% în anul 2010, iar ponderea minori lor în efectivul total de infractori descreştere până la 9,6% în ult imii doi ani faţă de valoarea înregistrată în 2004 – 17,6%. Însă, cu toate acestea, este simptomatic faptul că, deşi în tota-lul infracţionalităţi i ponderea delincvenţei juvenile aparent este în scădere, numărul minori lor implicaţi rămâne a f i destul de mare, prevalând în rapor t cu numărul infracţiunilor comise de aceştia, ceea ce indică spre creşterea probabilă a numărului de infracţiuni săvârşite în grup de către minori (f igura 3) .

Fie că sunt autori sau complici , copii i sunt implicaţi în săvârşirea diferitelor t ipuri de infracţiuni. Cele mai frecvente infracţiuni comise de minori sunt fur tul, tâlhăria şi jaful, cota f iecăreia atingând în medie pe an circa 12% din totalul actelor i l ic ite de acest t ip înregistrate în inter valul evaluat. Dacă până în 2005 fur turi le depăşeau după ponderea lor (16,5%) actele de tâlhărie şi jaf, atunci în anii ce urmează situaţia se inversează, ult imele prevalând semnif icativ atât prin rata lor în totalul infracţiunilor (tâlhări i le culminând în anul 2006 cu 20,4%, iar jafuri le în 2007 cu 15,9%), cât ş i prin traiectoria sinusoidală pe care o parcurg până în 2010. Menţionăm că, în condiţ i i le reduceri i infracţiunilor mai puţin grave săvârşite de către minori , este alarmant faptul că în ult imii ani rămân practic fără schimbări sau chiar înregistrează o uşoară creştere pe treapta ierarhică infracţională crimele grave, precum violul, vătămările intenţionate şi omorul (f igura 4) .

2928

2684 29

76

2508 27

80

2538

2087

1770

1502

1143 13

58

2326

2193 23

30 2520

2442

3032

2629 29

29

2599

3187

2612

2160

1815

1554

1353 15

86

1007 1014

864

990948

809

710633

508

638

780724

875916

865

1043

998 895

1135

976

837

728655

601

745

0

200

400

600

800

1000

1200

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

pers

oane

la 10

0000

pop

ulaţ

ie

0

200

400

600

800

1000

1200

2928

2684 29

76

2508 27

80

2538

2087

1770

1502

1143 13

58

2326

2193 23

30 2520

2442

3032

2629 29

29

2599

3187

2612

2160

1815

1554

1353 15

86

1007 1014

864

990948

809

710633

508

638

780724

875916

865

1043

998 895

1135

976

837

728655

601

745

0

200

400

600

800

1000

1200

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

pers

oane

la 10

0000

pop

ulaţ

ie

0

200

400

600

800

1000

1200

2928

2684 29

76

2508 27

80

2538

2087

1770

1502

1143 13

58

2326

2193 23

30 2520

2442

3032

2629 29

29

2599

3187

2612

2160

1815

1554

1353 15

86

1007 1014

864

990948

809

710633

508

638

780724

875916

865

1043

998 895

1135

976

837

728655

601

745

0

200

400

600

800

1000

1200

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

pers

oane

la 10

0000

pop

ulaţ

ie

0

200

400

600

800

1000

1200

2928

2684 29

76

2508 27

80

2538

2087

1770

1502

1143 13

58

2326

2193 23

30 2520

2442

3032

2629 29

29

2599

3187

2612

2160

1815

1554

1353 15

86

1007 1014

864

990948

809

710633

508

638

780724

875916

865

1043

998 895

1135

976

837

728655

601

745

0

200

400

600

800

1000

1200

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

pers

oane

la 10

0000

pop

ulaţ

ie

0

200

400

600

800

1000

1200

2928

2684 29

76

2508 27

80

2538

2087

1770

1502

1143 13

58

2326

2193 23

30 2520

2442

3032

2629 29

29

2599

3187

2612

2160

1815

1554

1353 15

86

1007 1014

864

990948

809

710633

508

638

780724

875916

865

1043

998 895

1135

976

837

728655

601

745

0

200

400

600

800

1000

1200

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

pers

oane

la 10

0000

pop

ulaţ

ie

0

200

400

600

800

1000

1200

Minori care au comis infracțiuni (persoane)

Minori care au comis infracţiuni la 100 000 populaţie de vârsta 14-17 ani

Infracțiuni savârșite de minori (cazuri)

Infracţiuni săvârşite de minori la 100 000 populaţie în vârstă de 14-17 ani


Figura 4. Ponderea infracţiunilor comise de minori în totalul actelor ilicite, după tipul infracţiunii, 2000-2010 (în %)

Figura 5. Ponderea minorilor în numărul total de persoane care au comis crime, după tipul infracţiunii, 1996-2010 (în %)

Sursa : Banca de date a Biroului Naţional de Statist ică // www.statist ica.md; Infracţionalitatea în Republica Moldova. BNS, Chişinău, 2010. Informaţia este prezentată fără datele din raioanele din par tea stângă a Nistrului .

În totalul subiecţi lor culpabil i , pe întregul inter val de referinţă, minori i se repar tizează cu pon-deri medii de circa 22% printre infractori i care au săvârşit fur turi ş i jafuri ; de 12-15% – violuri , acte de tâlhărie şi huliganism, şi de până la 6% în cazul omorului, vătămări i intenţionate grave şi crimelor legate de droguri . Către anul 2010 se obser vă o creştere a ponderi i minori lor implicaţi în jafuri ş i tâlhări i (17,7% faţă de 16,6% în 2009), violuri (11,5% faţă de 10,7%) şi huliganism (9,6 faţă de 7,3%). În descreştere

02468

10121416182022

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Total infracţiuni Omor Vătămări intenţionate graveViol Furt JafTâlhării Huliganism Crime legate de droguri

0

4

8

12

16

20

24

28

32

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Total minori Omor Vătămări intenţionate graveViol Furt Jaf şi tâlhăriiHuliganism Crime legate de droguri

33

constantă, după anul 2000, este ponderea minori lor implicaţi în crimele legate de droguri care, culminând cu aproape 11% în anii 1999 şi 2000, în ult imii patru ani se menţine de circa 2% în totalul infracţiunilor de acest t ip (f igura 5) .

Figura 6. Ponderea minorilor în totalul persoanelor care au comis infracţiuni, după categorii de infracţiuni (în %)

Sursa : Banca de date a Biroului Naţional de Statist ică // www.statist ica.md

Repar tizarea infracţiunilor pe categori i t ipologice evidenţiază încă o dată caracterul grav al unor delic te comise de către minori ş i adolescenţi . Astfel, în ult imii şase ani, se înregistrează o tendinţă ascendentă a numărului de minori implicaţi în infracţiuni contra securităţi i publice şi a ordini i publice. În 2010, ponderea minori lor în astfel de cazuri a crescut de două ori (constituind 8,4%) faţă de anii 2008-2009. Tot mai frecvent, minori i sunt implicaţi într- o serie de fapte penale care atentează la viaţa şi sănătatea persoanei. Aici , cota minori lor în totalul persoanelor culpabile osci lează de la 4,2% în 2006 la 3,7% în 2010 ( f igura 6) . Caracterist ică pentru anii evaluaţi este şi diversif icarea „por tofol iului” minori lor del incvenţi prin implicarea în noi t ipuri de infracţiuni, cum ar f i : răpirea mij loacelor de transpor t, în anul 2010 f i ind reţinuţi aproape de două ori mai mulţi adolescenţi în asemenea cazuri comparativ cu 2009, din ei trei pătrimi f i ind persoane în vârstă de 16-17 ani; precum şi infracţiunile în sfera economică, debutând în 2010 cu o pondere de 3,4% din totalul persoanelor culpabile la această categorie.

În dinamica anilor de referinţă, remarcăm o micşorare evidentă a ponderi i minori lor condamnaţi pentru fur t cu circa 38%, de la 72,1% în 2000 la 45,1% în 2010. Trezeşte îngri jorare, însă, ascensiunea ponderi i minori lor condamnaţi pentru infracţiuni grave, precum violul (circa 7% în 2010 faţă de 1% în 2000), jaful (circa 14% faţă de 8,3%), infracţiuni legate de droguri (circa 4% faţă de 1%). Deşi prezintă o diminuare nesemnificativă către anul 2010, totuşi cu o tendinţă generală de creștere pentru perioada evaluată se înscriu şi minori i condamnaţi pentru acte de huliganism (8,3% în 2008 faţă de 3,6% în 2000) şi omor (2,9% în 2009 faţă de 0,8% în 2000).

În această ordine de idei, întrucât minori i sunt implicaţi în tot mai multe infracţiuni grave, a cres-cut, respectiv, ponderea celor condamnaţi la privaţiune de l iber tate, de la 9,8% din totalul minori lor condamnaţi în 2000 până la 22,4% în 2009, diminuându-se relativ către anul 2010 până la 18%. O altă confirmare a faptului că infracțiunile comise de minori capătă o cruzime din ce în ce mai mare este şi

0

5

10

15

20

25

2006 2007 2008 2009 2010

Infr acţ iuni contr a secur i tăţ ii publ ice şi a or dini i publ i ce Infr acţ iuni contr a vieţ i i şi sănăt ăţ i i per soanei

Infr acţ iuni contr a pat rimoniului

Infr acţ iuni contr a sănăt ăţ i i publ ice şi convieţui ri i soc iale Infr acţ iuni în domeniul t r anspor turi lor

Infr acțiuni în sfer a economică


ponderea persoanelor deţinute pentru omor în totalul minori lor deţinuţi , care s-a majorat de la 8,3% (3 cazuri) în 2000 până la 41,7% (10 cazuri) în 2010.

Structura infracţionalităţi i juvenile are, totuşi , un caracter special în interiorul său. Cota majoră revine fur turi lor, constituind anual circa 2/3 din infracţiunile înregistrate în rândul minori lor ş i f i ind mult mai mare comparativ cu cea în numărul total de infracţiuni (tabelul 1) . Urmează jafuri le, în medie f iecare a treisprezecea infracţiune sau peste 7% anual, ş i crimele legate de droguri , c irca 3%. Atrage atenţia faptul că în ult imii doi ani numărul infracţiunilor legate de droguri a rămas constant, iar efectivul minori lor care au comis aceste infracţiuni s-a micşorat. Conchidem că infracţiunile legate de narcomanie ar putea căpăta o caracterist ică nouă, cum ar f i comiterea de către o singură persoană a mai multor infracţiuni sau comi-terea repetată a infracţiunii .

Tabelul 1. Tipul infracţiunilor săvârşite de către minori, 2000-2010

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

TOTAL

minori persoane 3032 2629 2929 2599 3187 2612 2160 1815 1554 1353 1586

infracţiuni cazuri 2928 2684 2976 2508 2780 2538 2087 1770 1502 1143 1358

Fur tpersoane 2163 1945 2119 1758 2301 1928 1537 1207 1040 879 1044

cazuri 2177 2074 2283 1893 2085 1893 1518 1252 1001 726 888

Jafpersoane 238 201 234 164 211 192 171 188 157 155 165

cazuri 213 164 210 155 166 177 137 138 117 108 114

Huliganismpersoane 116 91 156 128 132 97 85 77 55 45 63

cazuri 75 75 97 101 89 82 69 55 52 51 46

Crime legate de droguri

persoane 185 98 115 93 105 74 78 43 30 36 27

cazuri 108 82 88 84 74 71 71 37 26 33 33

Tâlhăriipersoane 74 58 44 43 42 32 27 24 27 20 21

cazuri 75 47 38 30 30 30 31 17 27 20 20

Omorpersoane 22 17 17 24 13 20 11 15 11 8 2

cazuri 18 14 14 17 12 17 9 11 12 8 8

Vătămări intenționate

grave

persoane 19 14 21 19 13 15 11 22 8 12 17

cazuri 17 11 10 14 39 13 42 49 11 8 14

Violpersoane 26 21 26 31 44 19 24 28 25 18 30

cazuri 14 14 17 25 28 23 26 24 30 18 26

Alte infracțiuni persoane 189 184 197 339 326 235 216 211 201 180 217

Sursa : Banca de date a Biroului Naţional de Statist ică. // www.statist ica.md

Informaţia este prezentată fără datele din raioanele din par tea stângă a Nistrului .

35

După gradul pericolului social, în structura delincvenţei minori lor, aproape 3/4 din delic te sunt clasate ca infracţiuni periculoase, iar f iecare a zecea infracţiune – foar te periculoasă. La 100 de crime săvârşite de către copii , în medie revin 2,3 crime grave. Este alarmant faptul că în condiţ i i le reduceri i nivelului general al criminalităţi i juvenile, totuşi în ult imii doi ani au fost înregistrate mai multe cazuri de vătămări intenţionate grave şi reţinuţi mai mulţi adolescenţi pentru comiterea de viol. De regulă, aceste infracţiuni sunt săvârşite de către minori în vârstă de 16-17 ani, deși îngri jorează incidenţa copii lor cu vârstă mai fragedă (14-15 ani) în comiterea vătămărilor intenţionate grave (f igura 7 . În zece ani, frecvenţa actelor de viol ş i a minori lor implicaţi este în dinamică, de la 0,6% înregistrate în 2000 a crescut la 1,9% în 2010.

O altă caracterist ică ce conturează criminal itatea juvenilă este ponderea del ic telor comise de mi-nori în grup (structurat sau ocazional) ş i recidiva în rândul unor categori i de adolescenţi . Deşi din anul 2000, ce culminează prin cota înaltă a infracţ iunilor săvârşite de către minori în grup – peste 43%, se atestă o descreştere a acesteia până la 16% înregistrate în 2009, în anul 2010 se remarcă o tendinţă ascendentă – ponderea infracţ iunilor comise de minori în grup constituind deja 19,1% ( f igura 8) . În l i teratura de special i tate se atestă că trei din cinci infracţ iuni săvârşite de către minori sunt comise în grup. Grupuri le organizate de minori infractori săvârşesc agresiuni deosebit de periculoase. Se constată o trecere mult mai rapidă în t imp de la infracţ iuni uşoare la cele grave, precum şi minuţioasa premeditare a faptelor antisociale.

Recidiva minori lor este în creştere dublă în ult imii doi ani, de la 4,5%, valoarea cea mai mică înregistrată în anul 2008, la circa 10% în 2010. Se cunoaşte că gravitatea actelor i l ic ite se amplif ică şi prin starea subiectului în momentul comiteri i infracţiunii : ebrietate, euforie provocată de consumarea droguri lor etc.

Figura 7. Minori care au comis vătămări intenţionate grave, 2005-2010 (în %)

Sursa : Banca de date a Biroului Naţional de Statist ică. // www.statist ica.mdNotă informativă „Situaţia copii lor în Republica Moldova în anul 2010”. BNS, 2011.


0%

20%

40%

60%

80%

100%

2005 2006 2007 2008 2009 2010

14-15 ani

16-17 ani


Figura 8. Ponderea infracţiunilor săvârşite de minori, după tipul infracţiunii (în % faţă de totalul crimelor săvârşite de minori)

Sursa : Banca de date a Biroului Naţional de Statist ică. // www.statist ica.md Notă informativă „Situaţia copii lor în Republica Moldova în anul 2010”. BNS, 2011.


În cazul minori lor, obser văm o descreştere a ponderi i infracţiunilor săvârşite sub influenţa al-coolului de la circa 8% înregistrate în 2000 la 1,3% în anul 2010, dar ş i a infracţiunilor săvârşite sub influenţa droguri lor de la 3,7% la 0,1%. În pofida acestei diminuări , alarmează faptul că pe fundalul creşteri i infracţiunilor săvârşite în grup şi repetat de către minori , este probabilă sporirea delic telor ş i a numărului de minori care au săvârşit actele i l ic ite conștient, intenţionat sau premeditat.

În termenii caracterist ici lor sociodemografice ale minori lor del incvenţi , se evidenţiază că în propor ţie mai mare culpabil i de săvârşirea crimelor rămân a f i persoanele în vârstă de 16-17 ani – circa două treimi din minori . Incidenţa copii lor de această vârstă la 100 mii populaţie de 16-17 ani se menţine destul de mare în anii de referinţă (1995-2010), în medie pe an revenind 1061 de copii în confl ic t cu legea. Osci lând puternic de -a lungul anilor, acest indicator înregistrează cote foar te înalte în anul 2000 (1382 de minori la 100 mii populaţie de 16-17 ani) ş i în 2004 (1315 minori), după care urmează o scădere constantă, în 2009 f i ind cea mai mică rată din ult imii 15 ani – 774 minori la 100 mii copii de vârsta respectivă. Cu toate acestea, anul 2010 se remarcă printr- o tendinţă de creştere simptomatică (cu circa 18%) a incidenţei adolescenţi lor culpabil i în vârstă de 16-17 ani – 944 de minori la 100 mii copii de vârsta respectivă (f igura 9) .

Lumea infracţională juvenilă se reînnoieşte semnif icativ, numărul minori lor de vârstă mai fragedă (14-15 ani) f i ind şi el în ascensiune în ult imii ani. Rata infracţionalităţi i acestei categori i de vârstă nu diferă, după traiectoria sa în anii evaluaţi , de cea a minori lor mai mari : urmând cinci ani (2005-2009) de scădere constantă, dar relativ mai mică, în anul 2010 se înregistrează o creştere de 21% faţă de anul 2009, la 100 mii populaţie de 14-15 ani revenind în medie 519 minori care au comis infracţiuni. Astfel, remarcăm profi lul tot mai tânăr al mediului infracţional juvenil ce indică o implicare a persoanelor chiar de pe banca şcolară, iar aceasta, evident, se soldează cu abaterea lor de la valori le sociale impor tante în viaţă şi decăderea morală.

43.341.6

32.029.7

28.522.5

21.018.2

17.0 16.0

19.118.5

16.7 15.713.1

9.5 9.5 9.17.5

4.5

8.8 9.6

3.7 3.1 3.0 3.3 2.7 2.8 3.2 2.1 1.7 0.10

5

10

15

20

25

30

35

40

45

%

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Infracțiuni săvârșite în grup Infracțiuni săvârșite repetat

Infracțiuni săvârșite sub in�uența alcoolului Infracțiuni săvârșite sub in�uența drogurilor

37

Figura 9. Dinamica indicatorilor infracţionalităţii juvenile, pe grupe de vârstă şi ani, 1995-2010

Sursa : Calculele privind rata minori lor infractori la 100 mii populaţie sunt efectuate pentru numărul mediu al populaţiei stabile pe grupe de vârstă 14-15 ani/16-17 ani în perioada de referinţă, conform datelor of iciale din Banca de date a Biroului Naţional de Statist ică. www.statist ica.md; Copii i Moldovei. BNS, Chişinău, 2008, p.110.


Este simptomatic faptul că, drept rezultat al l ipsei de supraveghere (în condiţi i le materiale precare mulţi părinţi f i ind plecaţi la muncă peste hotare), numeroși minori sunt atraşi în delic tele ce f isurează regu-li le de convieţuire socială (cerşetorie, prostituţie, vagabondaj, narcomanie, alcoolism etc.), influenţându-le negativ dezvoltarea.

Unele diferenţieri între aceste două grupe de vârstă sunt delimitate în ierarhia şi t ipologia infracţiunilor săvârşite: minori i în vârstă de 14-15 ani sunt implicaţi mai mult în comiterea fur turi lor, în medie peste 80% anual, ş i a jafuri lor, c irca 8%, pe când cei în vârstă de 16-17 ani pe lângă fur turi (circa 63% în anii de referinţă), săvârşesc mai multe acte de jafuri , huliganism, tâlhări i – în medie pe an, f iecare al şaselea minor din cei culpabil i . Totodată, pentru cea de -a doua categorie de vârstă, se obser vă o incidenţă mai mare în săvârşirea infracţiunilor legate de droguri . După o creştere bruscă, în anul 1999, ce a culminat cu ponderea de 10,2% a minori lor culpabil i de asemenea infracţiuni, în ult imii patru ani indicatorul respectiv s-a aflat în descreştere, revenind la valoarea de 2,4% în 2010 (f igura 10) .

548 488

620 625 630711

660

797743

941

801

687637

504409

519

1021 968

11441231

1114

1382

11291198

1042

1315

1130

970

811792

774

944

0

500

1000

1500

2000

2500

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

pers

oane

pers

oane

la 10

0 00

0 po

puaţ

ie

Minori în vârstă de 14 - 15 ani care au comis crime (axa din dreapta)

Minori de 14 - 15 ani care au săvârșit crime la 100 mii populație în vârsta respectivă

Minori în vârstă de 16 - 17 ani care au comis crime (axa din dreapta)

Minori de 16 - 17 ani care au săvârșit crime la 100 mii populație în vârsta respectivă


Figura 10. Ponderea minorilor infractori pe grupe de vârstă şi unele categorii de crime (în %)

Sursa : Banca de date a Biroului Naţional de Statist ică. // www.statist ica.md; Copii i Moldovei. BNS, Chişinău, 2008

În ult imii zece ani infracţionalitatea juvenilă îş i schimbă puţin profi lul obişnuit după caracterist ica pe sexe, în dinamica indicatori lor infracţionali este evidentă tendinţa persistentă de creştere a infracţiunilor comise de către sau cu implicarea fetelor, de la 5,6% în totalul infracţiunilor săvârşite de minori în anul 2000, la 12,7% în 2010. Efectivul de fete în totalul minori lor culpabil i este în ascendenţă constantă, atingând propor ţia de 9,5% în 2010 comparativ cu 6% de acum zece ani (f igura 11) .

Figura 11. Ponderea infracţiunilor săvârşite de minori, după sex (în % faţă de totalul infracţiuni lor săvârşite de minori)

16 -17 ani 14 - 15 ani

85.284.4

79.482.182.584.887.7

84.780.1

75.277.4

82.877.778.680.880.5

5.3

7.8

9.4

10.3

9.7

7.3

6.0

7.2

5.6

5.6

6.6

5.7

11.1

7.9

2.9

2.5

3.9

2.8

2.1

2.0

1.8

3.3

3.3

1.7

1.6

3.4

2.4

1.6

2.7

1.5

0 20 40 60 80 100

1995

1998

2001

2004

2007

2010

Furturi Jafuri Huliganism Tâlhării Infracţiuni legate de droguri

69.367.565.065.362.964.2

65.964.1

59.159.4

61.963.8

58.560.157.658.7

8.6

9.3

9.1

11.3

8.4

8.2

8.6

8.5

6.8

7.3

7.7

9.3

9.8

11.4

12.4

10.9

5.1

5.3

6.1

4.6

4.8

4.8

4.4

6.6

6.0

5.7

5.1

4.3

5.6

4.7

3.6

5.1

2.4

2.3

10.2

9.1

5.9

6.4

5.9

5.5

4.3

5.6

3.6

2.7

3.7

2.4

0102030405060708090

Furturi Jafuri Huliganism Tâlhării Infracţiuni legate de droguri

9.4

9.3

5.6 5.0 5.3 8.8 8.7 11.2 9.9 7.4 9.3 10.1 12.7

94.4

95.0

94.7 91.2

91.3

88.8

90.1

92.6

90.7

89.9

87.3

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Inf racţiuni comise de f e te Inf rac ţiuni c om ise de băieți

39

Figura 12. Ponderea fetelor în numărul total de minori care au comis infracţiuni, pe grupe de vârstă ( în %)

Sursa : Infracţionalitatea în Republica Moldova. Biroul Naţional de Statist ică, Chişinău, 2010; Banca de date a Biroului Naţional de Statist ică. // www.statist ica.md

Informaţia este prezentată fără datele din raioanele din par tea stângă a Nistrului

O par ticularitate evidentă însă, în cazul contingentului feminin, este creşterea anuală simptomatică a ponderi i fetelor de 14-15 ani în totalul grupei de vârsta respectivă al minori lor del incvenţi (f igura 12) . Astfel, în anul 2009 aceasta aproape că s-a dublat faţă de anul 2008, iar în 2010, deşi a scăzut, a rămas totuşi la un nivel mai înalt în rapor t cu ponderea fetelor de 16-17 ani. Totodată, în analiza infracţionalităţi i generale pe sexe remarcăm că, deşi ponderea băieţi lor minori în totalul infractori lor masculini s-a di-minuat de la circa 16% înregistrate în anul 2000 la 9,7% în 2010, ponderea fetelor minore în numărul total de femei care au comis infracţiuni s-a mărit. Dacă până în anul 2008 infracţionalitatea ca fenomen apărea în rândul băieţi lor la vârste mai t inere decât în rândul fetelor, atunci după 2008 infracţionalitatea feminină se apropie de par ticularităţi le de vârstă a celei masculine, în cazul categoriei de vârstă 14-17 ani.

În acelaşi t imp, spre deosebire de indicatori i infracţionalităţi i în general, în cazul minori lor am putea spune că pentru fete factorul urban are un impact mai mare în vederea creşteri i nivelului de infracţionalitate decât pentru băieţi . Evaluarea subiecţi lor del incvenţi după mediul de reşedinţă denotă faptul că, spre de -osebire de băieţi , fetele implicate în săvârşirea infracţiunilor, într- o pondere mult mai mare, provin din mediul urban, peste 57% anual din totalul fetelor culpabile în inter valul anilor analizaţi (2000-2010), spre deosebire de acelaşi indicator în cazul băieţi lor (48%), şi cunoaşte o creştere semnif icativă în anul 2010 (61,6%). Obser văm, totodată, că în anul de referinţă factorul urban impune o creştere semnif icativă, de peste 10 p.p. ş i în cazul băieţi lor (f igura 13) .

8.6

7.9 9.

3

13.0

9.9

8.7 7.

0

9.4 7.1 9.

4

6

5.2

6.5

9.5

7.6

9.68.7

7.4

9.3 9.0 9.5

0

2

4

6

8

10

12

1420

00

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

%

Fete cu vârsta 14 - 15 ani

Fete cu vârsta 16 - 17 ani

Ponderea f etelor (14 - 17 ani) în num ărul total de m inori c are au c om is inf rac ţiuni


Figura 13. Minori care au comis infracţiuni, după sex şi mediul de reşedinţă (în %)

Sursa : Calculele conform datelor din Banca de date a Biroului Naţional de Statist ică. // www.statist ica.md


Rata fetelor delincvente la 100 mii populaţie feminină în vârstă de 14-17 ani din mediul rural rapor tată la acelaşi indicator din mediul urban arată că în perioada anilor 2000-2010 fetele din mediul urban au comis infracţiuni în medie de 2,2 ori mai multe decât cele din sate, pe când băieţi i din oraşe, în medie de 1,5 ori mai des decât cei din sate. În anul 2010, aceste valori sunt mai mari pentru ambele sexe: de 3,1 ori în cazul fetelor ş i de 2,7 ori în cazul băieţi lor (tabelul 2) .

Tabelul 2. Minori care au săvârşit infracţiuni, după mediul de reşedinţă al infractorului

Fete care au săvârşit infracţiuni Băieţi care au săvârşit infracţiuni

persoane la 100 mii minore persoane la 100 mii minori

urban rural urban rural Total urban rural urban rural Total

2000 110 73 199 83 128 1325 1524 2317 1692 1935

2001 75 64 135 71 96 1187 1303 2064 1419 1667

2002 96 93 174 104 131 1177 1563 2059 1703 1840

2003 138 108 251 123 172 982 1491 1732 1644 1678

2004 115 127 217 150 175 1220 1725 2217 1967 2063

2005 127 125 252 154 192 932 1428 1777 1703 1732

2006 115 72 236 92 148 1029 944 2033 1169 1502

2007 92 43 199 56 110 962 719 2025 906 1326

2008 99 46 235 62 124 747 662 1713 858 1167

2009 65 57 168 80 111 600 631 1490 848 1074

2010 93 58 259 85 145 845 590 2256 830 1322Sursa : Calculele conform datelor din Banca de date a Biroului Naţional de Statistică. // www.statistica.md. Rata minorilor infractori este calculată pentru numărul mediu al populaţiei stabile de vârsta 14-17 ani a RM, pe sexe şi mediul de reşedinţă, în anii de referinţă.


60.1

54.0

50.8

56.1

47.5

50.4

61.5

68.1

68.3

53.3

61.6

39.9

46.0

49.2

43.9

52.5

49.6

38.5

31.9

31.7

46.7

38.4

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

FETE

Urban RuralUrban Rural

46.5

47.7

43.0

39.7

41.4

39.5

52.2

57.2

53.0

48.7

58.9

53.5

52.3

57.0

60.3

58.6

60.5

47.8

42.8

47.0

51.3

41.1

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%

BĂIEŢI

41

Conform sintezei statist ice, totuşi trebuie să remarcăm că, deşi în ult imul deceniu sunt evidente schimbări semnif icative privind implicări le delincvente în rândul fetelor, infracţionalitatea acestora rămâne a f i mai scăzută față de cea în rândul băieţi lor, indiferent de mediul de reşedinţă. Calcularea ratei minori lor culpabil i pe sexe atestă că băieţi i comit de 9,1 ori mai des infracţiuni decât fetele: în anul 2010 la 100 mii populaţie feminină de vârsta 14-17 ani reveneau 145 de fete care au săvârşit infracţiuni, pe când acelaşi indicator în cazul băieţi lor este de 1322 de minori .

Analiza pe mediul de reşedinţă al minori lor în confl ic t cu legea permite să obser văm că dacă în interiorul grupului de minori , până în anul 2005, ponderea celor din mediul rural prevala semnif icativ, atunci din 2006 situaţia se inversează, minori i din mediul urban constituind, în anul 2010, deja 59,1% din totalul minori lor culpabil i ( f igura 14) .

Figura 14. Dinamica ponderii minorilor care au săvârşit infracţiuni, după mediul de reședinţă, 2000-2010

Sursa : Calculele autorului conform datelor din Banca de date a Biroului Naţional de Statist ică. // www.statist ica.md


Un alt profi l se conturează însă în rapor t cu efectivul total al infractori lor, unde ponderea minori lor de la sate se menţine mai mare după anul 2002, în comparaţie cu cea a minori lor din orașe. În anul 2010 se înregistrează chiar o creştere cu 2 p.p. a ponderi i minori lor din mediul rural în totalul infractori lor, pe când cota minori lor din mediul urban este în descreştere în ult imii doi ani.

Infracţionalitatea minori lor din mediul urban este semnif icativ mai mare decât cea din mediul rural cu peste 34% or, la 100 mii populaţie de 14-17 ani din mediul urban, anual, în medie pentru inter valul evaluat, revin 1107 minori del incvenţi . În anul 2010 acest indicator culminează prin valoarea sa din ult imii zece ani, revenind 1280 de minori culpabil i la 100 mii persoane din mediul urban, ş i prezintă o creştere de 34% faţă de acelaşi indicator înregistrat în anul 2009. În mediul rural însă, rata minori lor infractori înregistrează o scădere aproape dublă începând cu anul 2005 (942 de minori) până în 2007 (490 de mi-nori), menţinându-se apoi pe o traiectorie relativ constantă în ult imii patru ani ( f igura 15) .

15.0 15.914.9 14.8 15.2

12.211.0 11.5

12.5

9.2 8.4

15.1 15.6 16.217.8

19.9

16.9

14.512.5

11.510.1

12.1

0

5

10

15

20

25

30

35

0

10

20

30

40

50

60

70

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Urban, % din nr. total al minorilor infractori (axa din stânga) Rural, % din nr. total al minorilor infractori (axa din stânga)

Ponderea minorilor din mediul urban în nr.total de persoane ce au comis infracţiuni

Ponderea minorilor din mediul rural în nr.total de persoane ce au comis infracţiuni


Figura 15. Minori care au comis infracţiuni, după mediul de reşedinţă, 2000-2010

Sursa : Calculele autorului privind rata minori lor infractori la 100 mii persoane după mediul de reşedinţă sunt efectuate pen-tru numărul mediu al populaţiei stabile a RM conform datelor of iciale din Banca de date a Biroului Naţional de Statist ică. // www.statist ica.md, Informaţia este prezentată fără datele din raioanele din par tea stângă a Nistrului .

În dinamica a zece ani, evaluarea teritorială a delincvenţei juvenile pe zone de dezvoltare demonstrează că ponderea cea mai înaltă a delic telor săvârşite de minori o deţine Zona de Centru (în medie 25% anual), mun. Chişinău plasându-se în top prin incidenţa infracţiunilor săvârşite de minori ş i marcând un trend l iniar relativ constant, cu o uşoară creştere către anul 2010. Infracţionalitatea juvenilă în Zona de Nord se remarcă prin apogeul pe care î l at inge în anul 2004, f i ind astfel pe prima poziţ ie în totalul infracţiunilor săvârşite de minori (27,3%), apoi printr- o descreştere anuală semnif icativă până în anul 2009 (11,9%), după care o reluare a poziţ iei de la începutul decadei (16,5%). În acelaşi t imp, în perioada de referinţă se evidenţiază tendinţa ascendentă a infracţionalităţi i juvenile înregistrată în mun. Bălţ i – de la 5,2% în 2000 la 14,3% în 2010. Cota infracţionalităţi i juvenile în Zona de Sud a ţări i se menţine mai joasă pe un inter val frecvenţial în medie de până la 15% anual ( f igura 16) .

Figura 16. Ponderea infracţionalităţii juvenile pe zone de dezvoltare şi principalele municipii în totalul infracţiunilor săvârşite de către minori (în %)

0

5

10

15

20

25

30

35

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Nord Centru Sud UTA Găgăuzia Mun. Chişinău Mun. Bălţi

1435

1262

1273

1120

1335

1059

1144

1054

846

665

938

1597

1367

1656

1599

1852

1553

1016

762

708

688

648

1276

1117 1132

1004

1235

1030

1151 1126

987

842

1280

896

754

915 8951073

942

640

490 467 471 464

100

300

500

700

900

1100

1300

1500

1700

1900

100

300

500

700

900

1100

1300

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

pers

oane

pers

oane

la 10

0000

pop

ulaţ

ie

Minori infractori, mediul urban (axa din dreapta) Minori infractori, mediul rural (axa din dreapta)

Minori care au săvârșit crime la 100 mii populaţie de vârsta 14 - 17 ani, mediul urban

Minori care au săvârșit crime la 100 mii populaţie de vârsta 14 - 17 ani, mediul rural

43

Figura 17. Ponderea infracţionalităţii juvenile pe zone de dezvoltare şi principalele municipii în totalul infracţiunilor (în %)

Sursa : Calculele autorului conform datelor of iciale din Banca de date a Biroului Naţional de Statist ică. // www.statist ica.md Informaţia este prezentată fără datele din raioanele din par tea stângă a Nistrului .

În această ordine de idei, menţionăm că imaginea zonelor teritoriale, precum și a fenomenu-lui infracţionalităţi i juvenile pe care -l înregistrează, diferă nuanţat după poziţ ia pe care se plasează în numărul total al infracţiunilor săvârşite. Astfel, în zece ani, cota cea mai mică se menţine în mun. Chişinău pe un inter val de la 7,2% (în anul 2002) în descreştere până la 2,3% (în 2010) din totalul infracţiunilor înregistrate aici . Din 2000 până în 2007 regiunea UTA Găgăuzia excelează prin ponderea pe care o au delic tele săvârşite de minori ( în medie, circa 16% anual) în totalul infracţiunilor din regiune. În anii ce urmează, până în 2010, aceasta înregistrează un trend regresiv, pe când mun. Bălţ i , începând cu anul 2008, se poziţ ionează în top cu o pondere medie de 10,5% în ult imii trei ani (f igura 17) .

Evaluând rata criminalităţi i juvenile în diferite unităţi administrativ-teritoriale, constatăm că în ult imii c inci ani (2006-2010) în nordul republici i se înregistrează cea mai înaltă intensitate a infracţiunilor săvârşite de minori – în medie pe anii evaluaţi câte 218,6 infracţiuni la 100 mii populaţie de vârsta 0-17 ani. Zona de Centru şi cea de Sud, însă, nu depăşesc media pe ţară. O par ticularitate evidentă pentru anul 2010 este creşterea nivelului criminalităţi i juvenile în Zonele de Centru şi de Nord ale ţări i ( f igura 18) .

Deşi în republică, până în 2009, se obser vă un trend descrescător nesemnif icativ, intensitatea infracţiunilor săvârşite de minori este în dinamică spectaculoasă în cazul unor local ităţi precum: Anenii Noi ş i Ocniţa, înregistrând o creştere a nivelului criminalităţi i juvenile de 2 ori mai mare sau cu circa 51% în 2010 faţă de indicatorul respectiv în 2006; Bălţ i , Teleneşti ş i Criuleni – de 1,5 ori mai mare sau cu peste 34% în anii comparaţi ; Floreşti – de 1,2 ori mai mare sau cu circa 15%. Analiza comparativă a ratei infracţiunilor săvârşite de minori între anii 2006 şi 2010, pe unităţi administrativ-teritoriale, scoate în evidență faptul că anual în circa 12 local ităţi nivelul criminalităţi i juvenile depăşeşte media generală pe ţară, care constituia 196,4 infracţiuni la 100 mii de persoane de 0-17ani. De menţionat că dintre aces-tea cinci local ităţi – mun. Bălţ i , Basarabeasca, UTA Găgăuzia, mun. Chişinău, Râşcani – alarmează prin poziţ i i le constante pe care se menţin în l istă pe întreaga perioadă de cinci ani. Remarcăm că, în anii de referinţă, doar raioanele Nisporeni, Leova şi Briceni se plasează printre local ităţi le cu nivel minim al criminalităţi i juvenile ( f igura 19) .

0

5

10

15

2020

00

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Nord Centru Sud UTA Găgăuzia Mun. Chişinău Mun. Bălţi


0

50

100

150

200

250

300

350

400

2006 2007 2008 2009 2010

infr

acţiu

ni la

100

mii

pers

oane

de 0

-18

ani

Total RM Nord Centru Sud UTA Găgăuzia

Figura 18. Infracţiuni comise de minori la 100 mii persoane cu vârsta 0-18 ani, pe zone de dezvoltare

Sursa : Banca de date a BNS. // www.statist ica.md

Figura 19. Rata infracţiunilor comise de minori la 100 mii populaţie cu vârsta 0-18 ani, pe raioane

Sursa : Banca de date a BNS. // www.statist ica.md


Intensitatea infracţiunilor săvârşite de minori la 100 mii persoane cu vârsta 0-17 ani este în scădere în mun. Chişinău, astfel capitala ţări i , deşi concentrează cel mai mare efectiv al populaţiei t inere, inclusiv al copii lor de 0-17 ani (circa 18% din totalul pe republică), din anul 2006 înregistrează un trend constant descrescător al acestui indicator.

0

100

200

300

400

500

600

700

800

Mun.B

ălţi

Basar

abea

scaAn

enii N

oiOc

nița

Ungh

eni

Telen

ești

Mun.C

hişină

uUT

A Găg

ăuzia

Făleş

tiFlo

reşti

Criul

eni

Râșca

niTo

tal R

MEd

ineţ

Dubă

sari

Cant

emir

Dond

uşen

iTar

aclia

Ialov

eni

Ştefan

Vodă

Droc

hiaGl

oden

iSo

roca

Cahu

lCă

lăraşi

Rezin

aCim

işlia

Brice

niLe

ova

Sâng

erei

Orhe

iCă

uşen

iStr

ăşeni

Nisp

oren

iHâ

nceșt

iŞo

ldăne

şti

infr

acţiu

nila

100

mii

pers

oane

de 0

-18

ani

2006 2010

45

Nivelul criminalităţi i juvenile în unităţi le administrativ-teritoriale ale ţări i înregistrează diferențe substanțiale. Astfel, în 2010, cel mai înalt nivel înregistrat în mun. Bălţ i – 740 de infracţiuni la 100 mii persoane de 0-17 ani – depăşea de 74 de ori cel mai mic nivel al criminalităţi i juvenile, înregistrat în raionul Hânceşti (10 infracţiuni la 100 mii persoane) şi , în medie, de 11 ori incidenţa marcată în raioanele Nisporeni, Străşeni, Căuşeni, Orhei, Sângerei, Leova, Briceni, ce înregistrau mai puţin de 100 de infracţiuni la 100 mii persoane de 0-17 ani. Într-un singur an, din 2009 până în 2010, intensitatea infracţiunilor săvârşite de minori în mun. Bălţ i a crescut de 1,7 ori sau cu 40%.

În inter valul anilor 2006-2010, practic în f iecare a doua local itate nivelul criminalităţi i juvenile s-a micşorat. Deosebit de semnif icativ acesta a scăzut în raioanele Hânceşti , Nisporeni, Străşeni, Căuşeni, Călăraşi ş i Cahul.

Sinteza statist ică a indicatori lor infracţionali juvenil i din ult imii zece ani scoate în evidenţă tren-dul descendent al minori lor condamnaţi , micşorându-se aproximativ de cinci ori în 2010 (410 persoane) comparativ cu anul 2000 (1934 de persoane), precum şi ponderea acestora în totalul persoanelor condam-nate – de două ori în anii de referinţă.

Tabelul 3. Numărul minorilor condamnaţi şi deţinuţi, 2000-2010

Minori condamnaţi Minori deţinuţi

total (persoane)

ponderea mino-ri lor în totalul

condamnaţi lor, %

la 100 mii persoane în

vârstă de 14-17 ani*

total , persoane

dintre care, fete

ponderea fetelor în

totalul deţinuţi lor minori , %

2000 1934 11,2 665 36 2 5,6

2001 1894 11,1 643 58 6 10,3

2002 2160 11,5 736 79 6 7,6

2003 2099 12,2 723 109 10 9,2

2004 1774 13,9 632 35 2 5,7

2005 1888 13,4 705 70 5 7,1

2006 1316 10,6 510 138 14 10,1

2007 662 6,8 266 92 4 4,3

2008 445 6 188 24 3 12,5

2009 477 6,2 212 33 6 18,2

2010 410 5,2 193 35 3 8,6

Sursa : Banca de date a Biroului Naţional de Statist ică. // www.statist ica.md*Calculele autorului sunt efectuate pentru numărul mediu al populaţiei stabile a RM pe anii de referinţă conform datelor oficiale ale BNS.


Astfel, până în 2006, din efectivul total al condamnaţi lor, în medie f iecare a noua persoană era în vârstă de 14-17 ani, urmând apoi o descreştere mult mai semnif icativă, în 2010 deja f iecare a douăzecea persoană condamnată era minoră. În medie, la 100 mii minori în vârstă de 14-17 ani revin 187 de minori condamnaţi . În decursul ult imei decade, coeficientul antecedentelor penale pentru populaţia de vârsta 14-17 ani a înregistrat o descreştere continuă, aproximativ de trei ori din anul 2000 până în 2010 (tabelul 3) .


Figura 20. Ponderea minorilor condamnaţi în unele ţări din Europa, (%)

Sursa: UNECE Statistical Division Database //www.unice.data/

Menţionăm că, într- o evaluare comparativă cu datele disponibile pentru ţări le din vecinătate, se evidenţiază că Republica Moldova, din anul 1980 practic până în 2005, avea ponderea cea mai înaltă a minori lor condamnaţi în efectivul total al persoanelor condamnate, iar către 2008 aceasta se plasa deja în urma ţări lor respective ( f igura 20) .

În funcţie de t ipul infracţiunii , distribuţia minori lor condamnaţi nu diferă de specif icul general al infracţionalităţi i juvenile. Cea mai mare par te de infracţiuni care au dus la condamnarea minori lor sunt, după cum urmează: fur turi le, jafuri le ş i tâlhări i le, actele de huliganism şi viol.

Ponderea deţinuţi lor minori în totalul persoanelor deţinute nu depăşeşte în medie anual 1%, excepţie face însă anul 2006, înregistrând cea mai mare valoare din zece ani – 2,1%. Cât priveşte grupul propriu-zis, în ult imii opt ani s-au înregistrat f luctuaţi i pronunţate şi aparent haotice atât ale numărului total al minori lor condamnaţi în penitenciare, cât ş i ale distribuţiei de gen. Astfel, din anul 2003 către anul 2004 numărul minori lor deţinuţi s-a redus de trei ori (de la 109 persoane la 35), ca apoi să urmeze o creştere semnif icativă până la 138 de persoane către anul 2006, după care din nou a inter venit o scădere evidentă la 24 de persoane, în 2008. Către anul 2010, efectivul minori lor deţinuţi prezintă o tendinţă de creştere, înregistrându-se 35 de persoane. Ponderea fetelor în rândul minori lor deţinuţi la fel a f luctuat destul de instabil, înregistrându-se atât creşteri , cât ş i descreşteri majore. În inter valul de zece ani, efec-tivul maxim al fetelor în totalul deţinuţi lor minori a fost înregistrat în 2006 (14 din 138, sau 10,1%). Cu toate acestea, deşi ulterior s-a înregistrat o micşorare a numărului total de deţinuţi minori , ponderea fetelor aflate în detenţie este în ascensiune, nivelul cel mai mare f i ind atins în 2009 – 18,2% (sau 6 din 33 de persoane). În anul 2010 ponderea fetelor în numărul total al minori lor deţinuţi a fost de 8,6% (sau 3 din 35 de persoane).

Este bine cunoscut faptul că delincvenţa juvenilă, nu în ultimul rând, este însoţită de frecvente fenomene ale absenteismului şi abandonului şcolar. Din totalul de minori care au comis infracţiuni în 2010, 85,7% sunt persoane neîncadrate în sistemul de educaţie. Cu referire la statutul social al minorilor implicaţi în săvârşirea infracţiunilor, conform datelor prezentate de organele de ordine [6] se stabileşte că pentru anul 2010: 40,2% fac par te din famili i vulnerabile; circa 22% provin din famili i monoparentale; 8% din famili i cu mulţi copii; circa 26% sunt din categoria celor rămaşi fără îngrij irea unuia sau a ambilor părinţi, ca urmare a plecării acestora la muncă peste hotare; 4,2% sunt beneficiari ai instituţii lor rezidenţiale.

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

1980 1990 1995 2000 2005 2008

Moldova Belarus România Rusia Ucraina

47

O caracterist ică specif ică a delincvenţei minori lor este gradul mare de latenţă pe care î l posedă (nu sunt descoperite şi înregistrate toate delic tele acestei categori i de vârstă). Din această cauză, exper ţi i în domeniu apreciază că nivelul real al criminalităţi i minori lor este de 2-3 ori mai mare decât cel înregistrat. Considerăm că imposibil itatea stabil ir i i s ituaţiei reale a delincvenţei juvenile este completată şi de inexactitatea parametri lor demografici ai populaţiei , ţ inându-se cont de faptul că un număr mare de cetăţeni sunt emigraţi peste hotarele republici i . Se constată că delincvenţa minori lor ş i a t ineri lor este cu mult mai „sensibilă” la metodele de luptă cu ea, la intensitatea controlului din par tea famil iei , instituţi i lor educaţionale, ser vici i lor sociale, a societăţi i decât criminalitatea adulţ i lor, c irca 80% din infracţiuni se comit în apropierea locului de trai ş i de studii .

Conchidem că potenţialul pericolului pe care î l prezintă un minor sau un tânăr este în funcție de mai multe componente, între care vom găsi atât personalitatea, cât ş i s ituaţia în care se află, atât proble-mele trecutului lui , cât ş i cele din prezent, atât aspectele ce ţ in de individ, cât ş i cele care apar ţin grupului în care s-a încadrat sau în care trăieşte în prezent. Delincvenţa juvenilă constituie o problemă socială complexă, a cărei cunoaştere şi explicaţie trebuie să stea la baza măsuri lor de polit ică socială şi penală. Actualmente, problemele educări i , adaptări i ş i , în special, ale promovări i generaţiei t inere devin ex trem de presante şi dif ic i le, nerezolvarea lor conducând la consecinţe ireversibi le pentru conduita copii lor ş i t ineri lor. Diminuarea cauzelor ş i a condiţ i i lor, care generează sau favorizează manifestări le antisociale în rândul minori lor ş i t ineri lor, sol icită elaborarea unor modele etiologice predictive capabile să surprindă complexitatea diferitor factori del ic togeni. În acest sens, toate măsuri le întreprinse trebuie să se rapor teze cel puţin la trei niveluri : macrosocial, microsocial ş i individual.


II.3. FAC TO R I D E T E R M I N A NȚI A I D E L I C V E NȚE I J U V E N I L E Î N R E P U B L I C A M O L D OVA

Asistenţa şi protecţia copii lor af laţi în confl ic t cu legea, dezvoltarea de polit ic i ş i practici de justiţ ie pentru copii ajustate la standardele europene rămân a f i exigenţe stringente pentru ţara noastră. Profesionişt i i care lucrează cu şi pentru copii sunt chemaţi, prin prisma responsabil ităţi lor lor profesionale, să cunoască esenţa, categori i le ş i cauzalitatea delincvenţei juvenile pentru a contribui la prevenirea ei , pentru a inter veni prin oferirea de ser vici i centrate pe categoria dată de beneficiari .

Analiza unor rezultate obţinute în cadrul prezentului studiu scot în evidenţă faptul că devianţa şi del incvenţa juvenilă reprezintă expresia unui ş ir de acţiuni ş i conduite care contrastează puternic cu normele de convieţuire existente în cadrul famil iei , instituţi i lor, societăţi i . Cunoaşterea factori lor ce favorizează apariţ ia delincvenţei juvenile este ex trem de valoroasă atât pentru reuşita activităţi lor de prevenţie, cât ş i a celor de inter venţie în asistenţa multidiscipl inară a copii lor. Prin noţiunile de cauză, pricină, factor sau factor cauzal avem în vedere acele fenomene, circumstanţe şi condiţ i i care provoacă, generează, determină, contribuie şi înlesnesc apariţ ia, dezvoltarea şi consolidarea diferitelor forme ale compor tamentului deviant.

Comparând concepţi i le circumscrise subiectului justiţ iei pentru copii , constatăm că în l i teratura de special itate delimităm o multitudine de noţiuni fundamentale care se întrepătrund: devianţă, del incvenţă, del incvenţă juvenilă, justiţ ie pentru copii , dezordine socială, anomie, patologie socială, criminalitate, con-fl ic t social, confl ic t valoric, normativitate, conformism, conduite social dezirabile/indezirabile etc. Toate aceste concepte derivă dintr- o noţiune mai generală – ordinea socială, ş i de asemenea toate sunt corelate şi coordonate de caracterul compor tamentului uman, de forma pe care o preia acţiunea indivizi lor în soci-etate şi de rapor tul acestora la s istemul de valori .

Exper ţi i în domeniu implicați în studiu au scos în evidenţă varietatea manifestări lor del incvenţei juvenile, invocând fur turi le (21,2%), agresivitatea (11,5%) şi folosirea băuturi lor alcool ice (9,6%) drept indicatori relevanţi (tabelul 4) .

Tabelul 4. Manifestări ale delincvenţei în rândul copiilor din R. Moldova, în viziunea experţilor

Nr. Variante de răspuns Frec venţa răspunsurilor – %

1 Agresivitate 11,5%

2 Cruzime 3,8%

3 Util izarea droguri lor 5,8%

4 Folosirea băuturi lor alcoolice 9,6%

5 Viaţa sexuală t impurie 1,9%

6 Tâlhărie 3,8%

7 Fur t 21,2%

49

8 Compor tament antisocial 7,7%

9 Înfăptuirea crimelor 1,9%

10 Violenţă 3,8%

11 Încălcarea contravenţi i lor, legilor 7,7%

12 Vagabondaj 5,8%

13 Cerşit 3,8%

14 Inadaptare la norme 3,8%

15 Abandon şcolar 3,8%

16 Nu ştiu 1,9%

17 Nu răspund 17,3%

Studiul real izat ne -a permis să constatăm că evoluţia delincvenţei juvenile este favorizată de următoarele categori i de factori :

Familia reprezintă mediul primar de social izare a copilului cu impact puternic asupra modelări i compor tamentului ş i formări i orientări lor valorice. Dintre factori i care pot per turba dezvoltarea armonioasă a adolescentului, famil ia este factorul cel mai influent. Procesul social izări i , al încorporări i normelor şi valori lor sociale, transformări i lor în modele de compor tament începe odată cu apariţ ia copilului în famil ie. Astfel, copii i incluşi în studiu au ex teriorizat înţelegerea şi aprecierea rolului famil iei ş i , preponderent, al părinţi lor în educaţia lor ş i determinarea propri i lor compor tamente: , ,Părinţi i sunt cei care ne îndreaptă pe drumul corect ş i ne ajută când întâmpinăm greutăţi . Famil ia este cel mai scump lucru pe care î l poate avea un om”. (E2_F8_cl.10); , ,Famil ia este baza tuturor porniri lor unui om. Ea te învaţă şi te îndrumă la unele lucruri”. (E2_F37_cl.9); , ,Alături de părinţi nu şt im de nevoi ş i de etapele dure ale vieţi i pe care urmează să le trecem. Părinţi i sunt cele mai scumpe persoane dăruite de Dumnezeu”. (E2_F63_cl.10); , ,Părinţi i sunt steaua de la orizont ce ne ghidează zi ş i noapte”. (E2_F66_cl.12).

Modelele de social izare oferite de famil ie, s istemele relaţionale intrafamil iale capătă, în acest con-tex t, rezonanţă semnif icativă în formarea conşti inţei morale a personalităţi i în devenire: , ,Părinţi i sunt persoanele după care mă conduc, ei sunt un exemplu de bună conduită şi educaţie”. (E2_F71_cl.12_tata). Concomitent, unii copii incluşi în studiu valorif ică supor tul ş i ghidarea primită de la părinţi , dar invocă şi responsabil itatea personală în luarea decizi i lor ş i/sau preluarea unui model compor tamental: , ,Părinţi i î ţ i dau multe poveţe, te ajută la greu, dar ult imul cuvânt rămâne să-l spui tu”. (E2_F64_cl.12_mama).

Nivelul de şcolarizare al părinţi lor, stocul lor informaţional, corelate cu competenţele parentale, lasă amprentă asupra modului de social izare a copii lor incluşi în studiu. Astfel, copii i af laţi în confl ic t cu legea au crescut şi s-au educat în famil i i unde mama şi/sau tata au studi i superioare în 4,0% din cazuri , mamele având, mai frecvent, studi i primare/medii incomplete (absolvite 8-9 clase) – 32,0% din cazuri , iar taţi i au studi i le respective în 15,0% din cazuri ( f igura 21) . Un număr mare de copii nu cunosc nimic despre nivelul studi i lor propri i lor părinţi (24,0% în cazul mamelor şi 30,0% în cazul taţi lor).

Frecvent, s istemele relaţionale intrafamil iale (copii- copii , copii-părinţi , adulţ i-adulţi) sunt marcate de existenţa unei stări de spirit specif ice, cu sentimente de izolare, frustrare şi insatisfacţie individuală. Neînţelegeri le dintre membrii famil iei biologice şi/sau ai famil iei ex tinse scot în evidenţă cele mai t ipice erori în strategii le educaţionale practicate de către părinţi i copii lor cu compor tament deviant par ticipanţi în studiu: oferirea modelelor de compor tament indezirabil, abuz, discipl inarea violentă prin bătaie, hipersolicitarea în real izarea unor sarcini , l ipsirea copilului de iniţ iativă şi de l iber tate în luarea decizi i lor, minimalizarea şi/sau negarea capacităţi lor copilului .


Figura 21. Studiile părinţilor copiilor aflaţi în conflict cu legea intervievaţi

Figura 22. Rata frecvenţei neînţelegerilor/certurilor în familia copiilor aflaţi în conflict cu legea

Rezultatele studiului, ref lectate în f igura 22 , dovedesc că unii copii investigaţi sunt frecvent mar-tori ai unor scene de cear tă între părinţi . Ei nu beneficiază de o educaţie ef icientă, de un mediu optim de dezvoltare. De cele mai multe ori , aceştia provin din famil i i socialmente vulnerabile, dezorganizate, inadaptate social, cu adic ţi i , cu unul sau ambii părinţi l ipsă. Această constatare derivă şi din viziunile exper ţi lor, care au scos în evidenţă profi lul famil iei din care provine copilul cu manifestări compor tamen-tale delincvente (tabelul 5) .

Manifestări le compor tamentale antisociale derivate din carenţe ale influenţei educative în perioa-da copilăriei , dacă nu sunt înlăturate prin acţiuni educative ef iciente, modelate în funcție de situație, duc la stabil izarea unor deprinderi negative care, actualizate în condiţ i i social- economice nefavorabile, pot

0% 10% 20% 30% 40%

Fără studii

Primare/medii incomplete

Medii complete

Medii profesionale

Superioare

Nu știu/nu pot răspunde

Nu am acest părinte

Tata

Mama

8%

25%

27%

8%

15%

8%

9%

Întotdeauna (zilnic, de câteva ori pe săptămână)

Foarte rar (de câteva ori pe an)NȘ/NRFoarte des (o dată în săptămână)Deseori (de câteva ori pe lună)Uneori (o dată în lună)Niciodată

51

genera devianţă şi chiar infracţiune.

Cauzele frecvente ale neînţelegeri lor/cer turi lor din famil ie sunt determinate, în viziunea copii lor incluşi în studiu, de l ipsa mij loacelor f inanciare (banilor) pentru trai/neajunsul de bani (41,0%), consumul de alcool (20,0%), l ipsa unui loc de muncă stabi l/şomajul (19,0%). Concomitent, unii copii au af irmat că părinţi i se cear tă şi din cauza lor sau a altor copii din famil ie, invocând drept motive neascultarea din par tea copi i lor (34,0%), discuţi i le privind creşterea şi educarea copi lului/lor (21,0%).

Figura 23. Cauze ale fugii de acasă a copiilor aflaţi în conflict cu legea

Tabelul 5. Caracteristicile familiei din care provine copilul cu manifestări comportamentale delincvente, în viziunea experţilor

Nr. Profilul familiei Frec venţa răspunsurilor %

1 Familie social vulnerabilă 48,1%

2 Familie dezorganizată 26,9%

3 Indiferenţa părinţi lor faţă de copii 11,5%

4 Familie numeroasă 1,9%

5 Familie unde părinţi i consumă alcool, droguri 36,5%

6 Familie ce uti l izează metode barbare de educare 5,8%

7 Familie cu părinţi plecaţi peste hotare 17,3%

8 Părinţi în detenţie sau cu antecedente penale 9,6%

9 Familie monoparentală 23,1%

10 Familie îndestulată 1,9%

11 Părinţi şomeri 3,8%

Relațiile tensionate cu părinții

Relațiile nefavorabile cu frații

Așa -mi cereau prietenii

Dorința de a � independent

Pentru a mă juca

Am fugit la prieten

Să nu lucrez

Relații tensionate cu unchiul

NR

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%


În opinia exper ţi lor, copilul cu manifestări compor tamentale delincvente provine din famil i i so-cial vulnerabile (48,1%), famil i i unde părinţi i consumă alcool, droguri (36,5%), famil i i dezorganizate (26,9%). Carenţele educative în cazul acestor persoane se manifestă prin l ipsa de stabil itate şi continuitate a influenţelor educative. Dacă în perioadele t impuri i copilul are l iber tatea să încalce frecvent normele sociale, prin natura situați i lor cu care el vine în contact, atunci el capătă posibil itatea de a parcurge traiec-toria evoluţiei infracţionale de la încălcări mici spre crime mari .

Studiul real izat scoate în evidenţă faptul că minori i fug din famil i i le în care cl imatul psihologic este nefavorabil. Majoritatea copii lor af laţi în confl ic t cu legea incluşi în studiu au măr turisit că fuga de acasă este un compor tament f iresc pentru ei , invocând drept cauze ale fugii de acasă relaţi i le tensionate cu părinţi i (53,8%), relaţi i le nefavorabi le cu fraţi i (9,6%), relați i le tensionate cu unchiul (1,9%). Aflaţi la vârsta când relaţi i le cu semenii ş i gaşca de prieteni sunt prioritare, unii adolescenţi au motivat fuga de acasă prin specif icul vârstei : , ,aşa-mi cereau prieteni i”(21,2%), , ,dorinţa de a f i independent” (19,2%). Generaţia tânără delincventă de cele mai multe ori provine din famil i i caracterizate printr-un nivel scăzut socio- economic şi cultural; condiţ i i precare de locuinţă şi confor t, dar nu sunt excluse şi cazuri le famil i i lor cu condiţ i i chiar prea bune, în care cresc copii foar te răsfăţaţi ; cadrul pl in de agresivitate şi alcoolism, pro-miscuitate morală şi sexuală, medii dominate de legea pumnului, unde for ţa f iz ică primează, toleranţa f i-ind o slăbiciune, iar cel slab şi s ingur primeşte întotdeauna corecţia de la cei mai mulţi ş i mai puternici etc.

Condiţiile fundamentale ale vieţii sociale constituie un alt factor care determină compor ta-mentul juvenil. Dereglarea normelor sociale ca efect al unor schimbări sociale devine factor determinant în mecanismul cauzal al del incvenţei juvenile. Scăderea funcţiei de social izare şi controlul slab exercitat de comunitate şi vecinătate asupra minori lor, destabil izarea ordini i sociale şi a coeziunii grupuri lor datorită eterogenităţi i populaţiei ş i varietăţi i normelor de conduită condiţ ionează percepţia eronată a normelor so-ciale, a viziunii asupra vi itorului. Cauzele sociale, în majoritatea lor, cuprind cal itatea vieţi i ş i a condiţ i i lor materiale şi economice nefavorabile. Investigaţia ne permite să concluzionăm că, în situaţia schimbări lor actuale, cauzele sociale primează în explicarea conduitei del incvente a minori lor ş i t ineri lor: c irca 37% din totalul copii lor inter vievaţi au menţionat bunăstarea celor apropiaţi ca f i ind for ţa motrice în orientarea lor în viaţă, având statut de scop prestabil it, iar 23% au indicat independenţa şi l iber tatea proprie, banii ş i s i tuaţia materială f i ind indicate de 13% din respondenţi . Caracterist ici le obţinute se suprapun semnif icativ cu cauzele diverse ale compor tamentului deviant, testate prin studiul asupra t ineri lor infractori , ş i îș i au rădăcinile în sistemul complex şi instabil al statului.

Aceste constatări derivă şi din , ,por tretul societăţii din care fac par te” elaborat de către delincvenţi i juvenil i ş i copii nondelincvenţi . Ambele categori i de copii incluşi în studiu descriu ţara de orig-ine drept una săracă, cu oameni indiferenţi , corupţi , cu norme sociale dereglate şi justiţ ie nefuncţională: , ,Ţara noastră e izolată prin sărăcie şi speranţă nulă”. (E1_B6_cl.11); , ,Ţara aceasta e prea întunecată de corupţie, nepăsare faţă de lege”. (E1_B15_cl.10_tata); , ,Aş vrea mult ca în ţară să dăinuie dreptatea, binele. În prezent în ţară dăinuie corupţia şi nedreptatea”. (E1_F14_cl.10); , ,Societatea noastră este bolnavă. În ţara noastră e prea multă corupţie”. (E1_F31_cl.9).

Răspunsuri le par ticipanţi lor la studiu denotă că delincvenţa juvenilă poate f i tratată şi ca o consecinţă a „conflictelor culturale” existente între diferite categori i ş i grupuri ale societăţi i . Confl ic tele culturale sunt „produse naturale ale diferenţieri i sociale care, la rândul ei , determină apariţ ia unor gru-puri sociale variate, f iecare caracterizându-se prin moduri de viaţă specif ice şi printr- o necunoaştere sau înţelegere greşită a normelor sociale şi a codurilor culturale străine”. Transformarea unei culturi dintr-un tip omogen în cel eterogen este însoţită de creşterea situaţi i lor de confl ic t: , ,E un lucru foar te trist, neplăcut şi de multe ori chiar tragic când persoane nevinovate sunt condamnate, ş i invers, când infractori i periculoşi sunt îndreptăţiţ i ş i el iberaţi”. (E2_F70_cl.12); , ,La noi toţi infractori i sunt la l iber tate, iar unele persoane nevinovate au fost închise”. (E_F12_cl.10); , ,La noi în ţară sunt foar te multe crime, ş i totul depinde de

53

stat, deoarece nu se ia în seamă situaţia gravă a criminalului”. (E2_F61_cl.10).

În același t imp, copii i inter vievaţi manifestă regret ş i frustrare în legătură cu faptul că studii le, cal ităţi le personale şi dorinţa de schimbare nu-ţi asigură un vi itor , ,…Înveţi , dar post de lucru nu poţi găsi”. (E2_F12_cl.10_mama); , ,O societate fără persoane care să contribuie la soluţionarea problemelor ei nu poate exista”. (E2_F8_cl.10); , , În ţara noastră este nevoie de persoane profesioniste. Indiferenţa cetăţenilor față de viaţa comunităţi i provoacă situaţia de azi . Aici , în ţară, populaţia nu are posibil itate să-și real izeze ideile spre prosperarea ţări i”. (E2_F11_cl.10_ambii); , ,Şt im cu toţi i că în viaţă nu e aşa de simplu să ajungi un om cinstit ş i cult, deoarece acum banii sunt la putere, ei î ţ i hotărăsc vi itorul”. (E2_F60_cl.10); , ,Societatea este l ipsită de posibil ităţi , numai cei tari capătă, iar cei s labi de f ire doar vor privi la cei lalţ i . … Într- o ţară atât de l imitată în real izarea aspiraţi i lor t ineretului, este foar te dif ic i l să reuşeşti”. (E2_F79_cl.12).

În baza rezultatelor obţinute, susţinem că nivelul psihosocial este de o impor tanţă deosebită în înţelegerea fenomenului del incvenţei juvenile. Dintre componentele acestui nivel, problema famil ială a dobândit locul central, motiv ce sintetizează rezultatele cu privire la s ituaţia famil i i lor din care provin copii i del incvenţi . În orice sistem social, modul în care se real izează social izarea în famil i i influenţează decisiv compor tamentul individului. Fără absolutizarea acestei concepţi i , î i putem aprecia valabil itatea, mai ales în ceea ce priveşte analiza cal ităţi i de social izare în viaţa de famil ie a tânărului. Conchidem că dif icultăţi le materiale, contradicţi i le ş i confl ic tele individuale sau colective cu care se confruntă adolescenţi i ş i t ineri i generează, în mare par te, del incvenţa juvenilă.

Rezultatele arată că inter vievaţi i s imt starea de anomie care apare ca urmare a , ,ruperi i” sol idarităţi i sociale la nivelul instituţi i lor sociale mediatoare (famil ia, şcoala, biserica, comunitatea etc.), care nu mai pot asigura integrarea normală a indivizi lor în colectivitate, neavând norme clare. Anomia afectează copii i ca grup social prin ruperea echil ibrului ordini i sociale, prin sentimentul de dezorientare rezultat din con-fruntarea cu noua situaţie. Indivizi i sunt aruncaţi într- o situaţie inferioară celei anterioare şi , în consecinţă, unii dintre ei nu se mai supun reguli lor impuse de societate, din ex terior, iar societatea, la rândul ei , nu mai este capabilă să-şi impună normele. În aceste condiţ i i , adesea, copii i dezvoltă percepţii proprii privind norma de convieţuire socială de care se conduc : , ,Luptă pentru o viaţă mai bună. Să câştigi peste tot în favoarea ta. Să poţi să te descurci în orice s ituaţie, să şt i i cum să te aperi , să-ţi aperi opinia. Pentru a avea o viaţă mai bună şi un vi i tor prosper trebuie să f i i un om cit i t, intel igent, descurcăreţ, s incer, c inst it”. (E2_F34_cl.9) ; , ,Capacitatea de a ier ta ş i nedorinţa de a te răzbuna”. (E2_F80_cl.12_tata).

Unii copii incluşi în studiu posedă raţionamente adecvate în rapor t cu propri i le capacităţi ş i aspiraţi i , având percepţi i clare asupra vi itorului ş i st i lului de viaţă propriu: , ,Viaţa nu e atât de lungă ca să o iroseşti pentru ură. Orice scop pe care aş vrea să-l real izez nu trebuie să întreacă măsura posibil ităţi lor, adică să nu recurgă la ceva ce ar putea dăuna altora. Bine faci , bine găseşti . În goană după real izări să nu te pierzi pe t ine însuţi”. (E2_F37_cl.9); , ,Cum îţ i construieşti viaţa, aşa şi o trăieşti . Normele sociale de care mă conduc în viaţă sunt cele care au fost puse la baza educaţiei de către părinţi…că trebuie să f iu persoană responsabilă de vi itorul meu şi al apropiaţi lor mei”. (E2_F 68_cl.12); , ,Norma…de la părinţi , ei m-au învăţat să spun adevărul, să fac bine, chiar dacă cineva mi-a făcut vreun rău, să desprind din orice situaţie numai ce e bun, să-i st imez pe toţi cei care ne înconjoară”. (E2_F71_cl.12_tata); , , În viaţă doar prin muncă poţi deveni cineva, în orice situaţie munca se află la baza succesului. O persoană cu scopuri bine definite şi dragoste de muncă, cu siguranţă va ajunge unde îş i doreşte şi c ine doreşte”. (E2_F73_cl.12).

Inter vievaţi i au evidenţiat legătura dintre cultură şi criminalitate prin procesul învăţării sociale. Astfel, frecvenţa actelor delincvente variază în funcţie de un set larg de indicatori cum sunt: sexul, vârsta, clasa socială, categoria socio-profesională etc.


Studiul ne -a permis să identif icăm şi anumite categori i de copii ş i grupuri neprivi legiate, denumite subgrupuri del incvente, ale căror norme şi valori sunt în contradicţie cu cele ale societăţi i . Condiţ i i le de apariţ ie a acestor subculturi del incvente sunt:

• dezvoltarea economică mai redusă;

• existenţa unor bariere şi interdic ţi i sociale;

• prezenţa unor nivele sociale cu situaţie periferică;

• existenţa unei stări de spirit specif ice, cu sentimente de izolare, frustrare şi insatisfacţie individuală.

Subcultura a fost definită ca o subdiviziune a modelelor culturale la care par ticipă o par te din gru-puri le sociale. Aceste subculturi apar ca o reacţie de protest faţă de normele şi valori le societăţi i , grupând indivizi care au sentimentul că le sunt blocate posibil ităţi le ş i mij loacele de acces spre valori le ş i bunuri le sociale. Rezultă că orice subcultură include un set de valori ş i norme diferit de cel al societăţi i , uneori f i ind chiar în contradicţie cu sistemul de valori dominante de contraculturi .

Un alt factor î l constituie rezistenţa la frustrare ca structură interioară a individului, considerată a f i structură socială ex ternă, ş i o structură psihică interioară, care acţionează ca mecanism de protecţie în calea frustrări i ş i agresivităţi i tânărului. Structura sau rezistenţa internă este alcătuită din grupuri le sociale în care minorul este integrat ş i , prin aceasta, este social izat (famil ie, vecinătate, prieteni), ş i care oferă posibil itatea dobândiri i unui status, asigurări i unor mij loace legit ime de real izare a scopuri lor, identif icări i cu grupul etc.

Structura sau rezistenţa interioară capătă o impor tanţă şi o semnif icaţie apar te în anumite mo-mente, reprezentând o adevărată matrice care asigură copilului conşti inţa identităţi i de sine şi a imagini i despre sine în rapor t cu alte persoane sau grupuri , convingerea orientări i spre scopuri dezirabile şi toleranţa la frustrare. Dacă una sau mai multe componente ale celor două structuri l ipsesc, minorul este predispus să devieze de la normele de convieţuire socială, comiţând acte cu caracter delincvent. Respondenţi i au scos în evidenţă faptul că normele de convieţuire de care se conduc cel mai mult în viaţă sunt axate pe st ima celor mai în vârstă (29%), respectarea principiului , ,Nu-ţi faci s ingur, nu-ţi face nimeni” (28%), respectarea principiului , ,Nu fă altuia ceea ce nu vrei să ţ i se facă ţ ie” (26%). În același t imp, unii copii incluşi în studiu au remarcat că nu se conduc de norme (17%) sau că respectă principi i le , ,Numai cel care riscă câştigă” (9%) şi , ,Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi” (7%). Rezultatele pun în evidenţă poziţ i i le de ex tremă ale adolescenţi lor manifestate prin structura socială ex ternă şi structura psihică interioară, care acţionează ca mecanisme de protecţie în calea frustrări i ş i a agresivităţi i lor.

Explicarea delincvenţei juvenile de pe această poziţ ie scoate în rel ief mai întâi faptul că: statu-tul socio- economic modest ş i chiar scăzut, prezenţa unor venituri mici obţinute cel mai des prin muncă necali f icată, dif icultăţi le materiale de ordin famil ial nu explică singure apariţ ia unor simptome de social izare negativă şi nici a unor tendinţe de compor tament i l ic it al copii lor din astfel de famil i i .

Astfel, şcoala , un alt mediu foar te impor tant pentru dezvoltarea copilului , începând să real izeze o social izare individuală în funcţie de par ticularităţi le de vârstă şi instruire ale t ineri lor, nu poate acoperi întotdeauna deficitul educativ al unor elevi datorită f ie diferenţelor de status famil ial, f ie celor de nivel cultural sau moral existente între diferite t ipuri de famil i i .

55

Figura 24. Autoaprecierea reuşitei şcolare de către copiii incluşi în studiu

Lipsa social izări i primare, a discipl inei ş i a educaţiei completează formele compor tamentului devi-ant la care poate recurge copilul, ş i anume: la minciună, la ş iretenie, la ură, la fur t, la agresiune etc. În zona de risc se plasează şi copii i neşcolarizaţi .

Datele cercetări i demonstrează că reuşita şcolară este autoapreciată ca f i ind bună şi foar te bună de către 5,2% şi , respectiv, 28,9% din subiecţi ; aproape f iecare al doilea îş i apreciază reuşita ca f i ind „satisfăcătoare” (53,6 %), iar 12,4% – „nesatisfăcătoare” ( f igura 24) .

Figura 25. Reuşita şcolară a copiilor incluşi în studiu

Deşi, în general, se arată satisfăcuţi de reuşita şcolară, constatăm că majoritatea absolută a co-pii lor incluşi în studiu au reuşita şcolară joasă sau medie. Astfel, note de 3 ş i 4 primesc frecvent 29,9% şi , respectiv, 49,5% din subiecţi , iar note de 5 ş i 6 primesc des 43,3% şi , respectiv, 38,1% din copii i încadraţi în studiu. Note ce atestă o reuşită şcolară bună şi stabilă sunt primite frecvent de un număr mic

5%

29%

54%

12%

0%

Foarte bună

Bună

Satisfăcătoare

Rea/nesatisfăcătoare

Foarte rea

0% 10% 20% 30% 40% 50%

Nota 1

Nota 2

Nota 3

Nota 4

Nota 5

Nota 6

Nota 7

Nota 8

Nota 9

Nota10


de respondenţi : nota 8 a fost indicată de 5,2% din copii , notele 9 ş i 10 de 3,1% şi , respectiv, 2,1% dintre subiecţi ( f igura 25) .

Din totalul persoanelor inter vievate doar 18,6% nu au fugit niciodată de la lecţ i i , pentru restul această conduită devenind mai mult sau mai puţin proprie: rar (21,6%), foar te rar 17,5%, deseori (28,9%), foar te des (12,4%). Cel mai puternic argument al evadări lor de la lecţi i a fost mediul relaţional al minorului sau al tânărului, care exercita presiuni directe asupra compor tamentului său: petreceam timpul cu grupul de prieteni/semeni (gaşca) (43,0%); fumam/consumam băuturi alcool ice cu prieteni i (17,7%); petreceam timpul în internet- cafe/săl i le de jocuri electronice/jocuri de noroc (13,9%); ajutam părinţi i (26,6%).

Activitatea practicată în t impul orelor şcolare abandonate este depar te de a f i normală şi pozit ivă, aici predominând conduitele predelincvente şi del incvente: 21,5% din respondenţi petreceau t impul vagabondând ; 10% – furau, jefuiau . Unii respondenţi au menţionat că în acest t imp ei lucrau (13,9%) sau ajutau părinţi i (26,6%), iar circa 12,7% prin alte opţiuni au indicat: practicarea spor tului , v iz ionarea f i lmelor, odihna şi distracţia .

Tabelul 6. Opinia experţilor cu privire la cauzele cele mai frecvente care conduc la comiterea infracţiunilor de către minori

Procente Variante

69,2% lipsuri le materiale

59,6% dezorganizarea din cadrul famil iei

50% carenţele educative şi afective din famil ie

73,1% absenţa unuia sau a ambilor părinţi , ca rezultat al migraţiei de muncă

7,7% educaţia necorespunzătoare în şcoli

15,4% l ipsa unei protecţi i sociale adecvate din par tea statului

48,1% condiţ i i le de trai

50% desfrâul social (alcoolismul, droguri le, prostituţia etc.)

46,2% abandonul şcolar

53,8% influenţa mediului de prieteni

13,5% influenţa negativă a mass-media

3,8% modif icarea legislaţiei , schimbarea proceduri i

1,9% lipsa unei pedepse adecvate faptei

1,9% nefrecventarea instituţi i lor culturale

1,9% controlul din par tea organelor statale

1,9% nelimitarea accesului la internet şi jocuri violente

Sunt mai multe mecanisme, care în manifestări le lor ex treme favorizează preluarea compor tamen-tului del incvent. Unele din ele sunt îndreptate spre just i f icarea motivaţiei , acestea f i ind cele mai evidente pe parcursul investigaţi i lor noastre asupra t ineri lor del incvenţi :

57

a) negarea real ităţi i (apărarea proprie de real itatea neplăcută prin refuzul categoric de a o accepta);

b) raţionalizarea ( încercarea de a-şi demonstra că conduita sa este raţională şi justi f icată);

c) proiectarea (atribuirea cal ităţi lor ş i tendinţelor morale sau amorale altor persoane);

d) reprimarea (refuzul de a conştientiza gânduri le periculoase deja pătrunse în conşti inţă);

e) intelectual izarea (reprimarea trăir i lor neplăcute cu ajutorul manipulări lor logice) etc.

Componenta socială a delincvenţei juvenile o reprezintă disfuncţi i le anumitor procese din cadrul unor micromedii sociale structurale, ocazionale, cum ar f i : anturajul de prieteni, grupuri le de referinţă, grupuri le stradale predelincvente etc. De regulă, aceste micromedii , unele constituite spontan, altele or-ganizate şi structurate, se compun dintr-un număr diferenţiat de indivizi , cel mai des, din elevi care au abandonat şcoala, t ineri care au terminat deja şcoala, însă nu au nicio ocupaţie ori din elemente vicioase şi parazitare, care reuşesc să atragă în anturajul lor o serie de t ineri cu serioase tulburări de compor tament şi în rândul cărora se prol i ferează şi se practică concepţi i ş i deprinderi subculturale.

Pentru societatea noastră sunt necesare elaborarea unor modele etiologice predictive capabile să surprindă complexitatea diferitor factori del ic togeni. În acest sens, toate măsuri le întreprinse trebuie să se rapor teze cel puţin la trei niveluri : macrosocial, microsocial ş i individual. Studiul real izat, precum şi analiza l i teraturi i de special itate permit să constatăm că indivizi i del incvenţi au o mentalitate care î i face să accepte această postură. Optarea subiectului tânăr pentru actul i l ic it, din mai multe variante posibile de conduită, chiar ş i în cazul conştientizări i s ituaţiei , se explică, în primul rând, prin atitudinea morală şi juridică a personalităţi i , prin sistemul ei de valori .


II.4. RISCURI ŞI INCIDENŢE ÎN PRELUAREA CONDUITEI DELINCVENTE A COPIILOR RĂMAŞI FĂRĂ SUPRAVEGHERE ÎN URMA MIGRAŢIEI PĂRINŢILOR

Impactul migraţiei de muncă a părinţi lor asupra nucleului afectiv, valoric ş i moral al copii lor rămaşi acasă cu cer t itudine se face resimţit astăzi prin diverse manifestări compor tamentale deviante. O primă reflectare a fenomenului este evidentă prin sinteza datelor statist ice existente privind incidenţa migraţiei asupra t inerei generaţi i a Republici i Moldova, profi lul famil i i lor cu copii ş i migranţi , precum şi prin trecerea în revistă a studii lor efectuate în abordarea subiectului.

Pentru multe famil i i de moldoveni plecarea unor membri ai famil iei către pieţele de muncă ex terne şi existenţa din sursele câştigate de aceştia a devenit un mod normal de viaţă. Amploarea şi creşterea în intensitate a migraţiei în Republica Moldova scot tot mai mult în evidență consecinţele negative ale fenomenului cu repercusiuni atât la nivel microsocial, cât ş i macrosocial, influenţând negativ capitalul uman. O consecinţă cu riscuri de lungă durată pentru vi itoarea generaţie este numărul ascendent al mino-ri lor ai căror părinţi pleacă la muncă în străinătate. Copii i din aceste famil i i , în special cei cu ambii părinţi plecaţi , sunt deosebit de vulnerabil i . Deseori , minori i sunt lăsaţi în gri ja rudelor, a vecinilor, iar uneori chiar fără supraveghere. Adolescenţi i af laţi în astfel de situaţi i , dar care dispun de resurse băneşti esenţiale primite de la părinţi , sunt deosebit de expuşi r iscuri lor sociale.

Spre deosebire de restul ţări lor din Europa, în Republica Moldova fenomenul copii lor separaţi de unul sau de ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate a atins unul din cele mai înalte niveluri . Deşi l ipsesc estimări concludente privind numărul general de copii în vârstă de 0-18 ani afectaţi de fenomenul în cauză, datele oficiale prezentate de instituţi i le de resor t permit conştientizarea problemei ca f i ind una alarmantă.

Astfel, preluând datele Biroului Naţional de Statist ică (BNS), constatăm că în f iecare a cincea gospodărie cu copii cel puţin un membru este plecat peste hotare. Două treimi din aceste gospodări i sunt în mediul rural. În funcţie de numărul de copii , gospodări i le cu migranţi se repar tizează după cum urmează: 52,0% reprezintă gospodări i le cu un singur copil, 38,2% cele cu doi copii , restul f i ind cu 3 copii ş i mai mulţi . Totodată, rapor tat la t ipul gospodăriei casnice, peste o treime din gospodări i le cu copii ş i migranţi constituie cupluri le famil iale cu copii , ponderea acestora f i ind în creştere în ult imii c inci ani ( f igura 26) . Întrucât migraţia duce deseori ş i la destrămarea famil i i lor, aceasta completează factori i catal izatori ai devieri lor compor tamentale şi psihice ale minorului.

59

Figura 26. Profilul gospodăriilor cu copii şi migranţi (în %)

Sursa: Cercetarea bugetelor gospodăriilor casnice. BNS, 2007, 2008, 2009. Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2010. BNS, 2011. // www.statistica.md

În contex tul celor examinate, remarcăm şi ponderea înaltă a migranţi lor de muncă, având cel puţin un copil de vârstă preşcolară care rămâne în afara gri j i lor educaţionale părinteşti ş i a armoniei spirituale famil iale. Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât educarea la vârsta t impurie a copilului este o premisă a social izări i primare pozit ive şi a evoluţiei unei generaţi i sănătoase moral. Analiza comparativă a rezulta-telor Anchetei For ţei de Muncă pentru patru ani (2007-2010) şi a datelor disponibile prezentate de BNS evidenţiază că în medie pe anii evaluaţi f iecare a cincea persoană în vârstă de 20-49 de ani, declarată plecată la lucru peste hotare, are cel puţin un copil de vârstă preşcolară (tabelul 7) .

Tabelul 7. Persoane în vârstă de 20-49 de ani declarate plecate la lucru peste hotare, care au cel puţin un copil de vârstă preşcolară, anii 2007-2010

2007 2008 2009 2010

TOTAL migranţi în vârstăde 20-49 de ani (mii persoane)

335,6 268 250 265,7

Persoane care au cel puţin un copil de vârstă preşcolară (mii persoane)

58,9 55,6 48,9 36,6

dintre care ( în %):bărbaţi 76,4 76,6 73,6 74,0

femei 23,6 23,4 26,4 26,0

urban 30,4 31,5 29,0 22,7

rural 69,6 68,3 71,0 77,3

Sursa: Datele Biroului Naţional de Statistică // Forţa de muncă şi şomajul în Republica Moldova. BNS, Chişinău, 2008; 2009; 2010.

Distribuţia gospodăriilor cu copii, 2006-2010

Distribuţia gospodăriilor cu migranţi, după numărul de copii în gospodărie

Distribuţia gospodăriilor cu copii şi migranţi, după tipul gospodăriei

78.4

52.445.3 50.5 48.9 52

35.341.6

38.4 39.3 38.2

12.3 13.1 11.1 11.8 9.8

3 şi mai mulţi copii 2 copii 1 copil

32.5 35.2 34.6 34.5 38.2

67 64.2 64.7 64.9 61.1

2006 2007 2008 2009 2010

Alte gospodării cu copii Părinte singur cu copii

22.4 23.5 25.5 20.1 21.6

77.6 76.5 74.5 79.9 78.4

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

2006 2007 2008 2009 2010

Gospodării cu copii şi fără migranțiGospodării cu copii şi migranţi

2006 2007 2008 2009 20100

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100


Circa 2/3 din această categorie de migranţi sunt din mediul rural, iar 3/4 constituie bărbaţi i . Alar-mant este faptul că, indiferent de reşedinţă sau sex, marea majoritate a migranţi lor de muncă, cu cel puţin un copil de vârstă preşcolară, au o famil ie întemeiată, conform stări i c ivi le practic 99 la sută sunt persoane căsătorite. Carenţele educative devin şi mai evidente în l ipsa implicări i materne în creşterea şi dezvoltarea zi lnică a preşcolarului, iar r iscuri le ulterioare ale devieri i compor tamentale a copilului sunt probabile pe măsura absenţei îndelungate a mamei. În această ordine de idei, din datele statist ice oficiale deducem că incidenţa migraţiei femeilor care au cel puţin un copil de vârstă preşcolară este semnif icativ mai mare în sate (cota atinsă în anul 2010 f i ind de 27,6%) decât în oraşe (19,3%) şi prezintă o creştere continuă în mediul rural.

Dacă migraţia pentru muncă este direct afectată de cauzele imediate (dorinţa părinţi lor de a obţine venituri mai bune pentru ameliorarea statusului material ş i economic al famil iei), fenomenul „copii lor s inguri acasă”, numiţi ş i „or fani social i” sau „or fani ai migraţiei” este mai degrabă influenţat de cauzele subiacente, care se referă, pe de o par te, la ser vici i le sociale de bază, iar pe de altă par te, la cunoştinţele vagi, at itudinile şi practici le atât ale famil i i lor, cât ş i ale comunităţi i cu privire la fenomen şi la drepturi le copii lor.

Deşi estimări le of iciale privind numărul real al copii lor care cresc fără unul sau ambii părinţi , ca urmare a migraţiei de muncă, sunt sporadice, nesistematice şi probabil ist ice, la scară naţională, potrivit datelor Ministerului Educaţiei ş i ale consil i i lor pentru protecţia drepturi lor copilului , efectivul copii lor de vârstă şcolară (7-18 ani) afectaţi de migraţia părinţi lor este în creştere în ult imii ani ( f igura 27) . La f inele trimestrului I al anului 2010 estimări le of iciale arătau că din numărul total de copii de vârstă şcolară (7-18 ani) circa 84.207 minori erau fără supravegherea părinţi lor. Dintre aceştia, în medie anual la 1/3 ambii părinţi sunt migranţi de muncă în afara ţări i , iar 2/3 sunt copii care au cel puţin un părinte plecat. În anul 2009, ponderea copii lor de vârstă şcolară, care aveau cel puţin un părinte migrant de muncă, a cuprins deja o treime din totalul elevi lor.

Figura 27. Copii de vârstă şcolară (7-18 ani) ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă peste hotare

Sursa: Conform datelor Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova şi ale Biroului Naţional de Statistică.

0

5

10

15

20

25

30

35

0

20

40

60

80

100

120

140

160

2005

2006

2007

2008

2009

2010

, tr.I

%

Copii de vârstă şcolară care au cel puţin un părinte plecat la muncă peste hotare, mii persoane Ponderea acestora în numărul total de elevi, %

61

Fără o specif icare a categoriei de vârstă, potrivit declaraţi i lor of iciale, în primul semestru al anului 2011 se estima cifra de circa 150 de mii de copii care au cel puţin un părinte plecat la muncă peste hotare, totuși autorităţi le presupunând că numărul real este cu mult mai mare [1].

Evident, numărul of icial al copii lor „or fani ai migraţiei” este subevaluat. Dif icultatea analizei ş i estimări i complexe şi reale a fenomenului este dublată de l ipsa datelor veridice, s istematice şi recente, fapt determinat de mecanisme de monitorizare slab dezvoltate, în special la nivel local. Or, în procesul de identif icare a „copii lor s inguri acasă” atât părinţi i , cât ş i autorităţi le au anumite responsabil ităţi . De obicei , însă, în l ipsa cunoştinţelor necesare, părinţi i deseori nu declară intenţia lor de a emigra nici autorităţi lor sociale locale, nici altor instituţi i , cum ar f i şcoala, iar autorităţi le, la rândul lor, duc l ipsa mecanismelor necesare pentru asigurarea informări i ş i furnizări i de date.

Revenind la datele oficiale, conform Ministerului Educaţiei , la 01.04.2010, media estimată pe republică arăta că din totalul copii lor de vârstă şcolară (7-18 ani) 12,2% au rămas fără supravegherea unuia sau a ambilor părinţi . Acest indice este relativ mai mare în sudul republici i (13,2%) comparativ cu centrul (12,1%) şi nordul ţări i (11,7%). Totodată, din totalul copii lor rămaşi fără supravegherea părinţi lor ca rezultat al migraţiei de muncă cea mai mare cotă revine centrului, c irca 41,4%, comparativ cu nordul – 35,7% şi sudul republici i – 22,9% ( f igura 28) .

Figura 28. Repartizarea copiilor rămaşi fără supravegherea părinţilor ca rezultat al migraţiei, pe zone economico-geografice, la 01.04.2010

Sursa: Calculele autorului în baza datelor Ministerului Educaţiei al RM.

Evaluarea teritorială a fenomenului migraţiei de muncă a părinţi lor scoate în evidenţă faptul că întreg teritoriul republici i este afectat. Cu excepţia municipiului Chişinău, care se diferenţiază prin cele mai mici valori înregistrate – circa 3% din copii rămânând cel puţin fără supravegherea unui părinte – situaţia la nivelul unităţi lor administrativ-teritoriale este dramatică ( f igura 29) .

Prezentarea succintă a datelor existente evidenţiază situaţia deloc prielnică pentru dezvoltarea atât

35.7 36.933.6

41.439.1

45.7

22.9 24.020.8

0

10

20

30

40

50

Total copii rămaşi fără supravegherea părinţilor

Copii rămaşi fără un părinte Copii rămaşi fără ambii părinţi

NORD CENTRU SUD


0510152025

0%20%

40%

60%

80%

100%

NisporeniŞtefan Vodă

DrochiaCiadâr-Lunga

CimişliaRâşcani

TeleneştiUngheni

LeovaRezina

CantemirAnenii Noi

GlodeniSângerei

OcniţaCăuşeni

HânceştiTotal RM

BasarabeascaIaloveni

DonduşeniFloreştiSoroca

CălăraşiFăleşti

BriceniTaracliaStrăşeni

CahulEdineţ

DubăsariOrhei

Şoldăneştim.Bălţi

CriuleniVulcăneşti

m.Chişinău

Fără

supr

aveg

herea

ambil

or pă

rinţi

Fără

supr

aveg

herea

unui

părin

te

Total

copii

răma

şi fără

supr

aveg

herea

părin

ţilor

(axa

din d

reapt

a)

% din totalul copiilor de 7-18 ani

Figu

ra 2

9. P

onde

rea

copi

ilor d

e vâ

rstă

şcol

ară

răm

aşi f

ără

supr

aveg

here

a pă

rinţil

or, î

n pr

ofil

terit

oria

l la

dat

a de

01.

04.2

010

Surs

a: Ca

lculel

e aut

orul

ui ef

ectu

ate î

n ba

za d

atelo

r ofic

iale a

le M

inist

erul

ui Ed

ucaţ

iei al

RM

.

63

a unei famil i i sănătoase, cât ş i a copilului . Şi dacă în majoritatea local ităţi lor un spri j in socio-psihologic pentru copii este faptul că rămân în supravegherea cel puţin a unui părinte, o analiză mai complexă trage un semnal de alarmă privind evoluţia fenomenului migraţiei de muncă a părinţi lor ş i r iscuri le pe care le provoacă în defavoarea propri i lor copii . Or, la nivelul multor raioane, astăzi se constată o pondere înaltă a copii lor rămaşi fără supravegherea ambilor părinţi . Astfel, s ituaţia este deosebit de îngri jorătoare în cen-trul ş i sudul republici i – Anenii Noi, Cimişl ia ş i Teleneşti , unde peste trei pătrimi din copii au rămas fără supravegherea ambilor părinţi , ca rezultat al migraţiei de muncă. Un alt grup de local ităţi , precum Orhei, Donduşeni, Şoldăneşti , Sângerei ş i Vulcăneşti , înregistrează f iecare, în medie, o cotă de 50% din totalul copii lor rămaşi fără îngri j i rea cel puţin a unui părinte. În 14 unităţi administrative, efectivul copii lor rămaşi fără ambii părinţi osci lează între 30% și 40%.

Până în prezent, condiţ i i le de viaţă ale copii lor rămaşi fără îngri j i re părintească sunt sub un semn de întrebare, deşi primele date referitoare la s ituaţia acestora au fost colectate la nivel naţional în anii 2004-2005. De regulă, copii i sunt lăsaţi în gri ja rudelor apropiate, în special a bunici lor sau a vecinilor, ceea ce nu compensează dragostea, afecţiunea şi spri j inul necesar în dezvoltarea, social izarea şi integrarea lor. Un argument ce completează gravitatea acestui fenomen în Republica Moldova î l prezintă situaţia în care, în dinamica ult imilor zece ani, practic anual are loc majorarea numărului de copii luaţi la evidenţă de organele tutelare, cauza principală f i ind plecarea la muncă peste hotare a părinţi lor. Astfel, din anul 1996 până în anul 2008, numărul copii lor tutelaţi a crescut cu 33,4%. Totodată, potrivit datelor MMPSF, la data de 31 decembrie 2010, la evidenţa organelor de resor t se aflau circa 15 mii de copii rămaşi fără îngri j i re părintească, dintre care peste 10 mii de copii au fost plasaţi în ser vici i le de t ip famil ial. De altfel, cercetări le autohtone (HelpAge International, 2010; MMPSF, 2011) relevă rolul ex trem de impor tant al persoanelor în etate în suplinirea părinţi lor plecaţi temporar peste hotare, a responsabil ităţi lor ş i obligaţi i lor acestora. Datele denotă că pe întregul subeşantion al gospodări i lor cu multe generaţi i cu membri ai famil iei plecaţi la lucru peste hotare, în 45,1% din cazuri copii i sunt în gri ja părintelui rămas în ţară, iar în 51,3% copii i rămân în gri ja unei persoane în etate (bunică/bunic). Surprinzător este faptul că şi în cazuri le în care unul dintre părinţi este prezent, destul de mare este numărul gospodări i lor în care copii i rămân în responsabil i-tatea bunici lor ş i nu a părintelui af lat în ţară – 35,6%. De regulă, se întâmplă atunci când peste hotare este plecată mama copii lor. În nouă din zece cazuri (91%) persoanele în etate suplinesc funcţi i le în l ipsa ambilor părinţi plecaţi . Cu toate acestea, din numărul total de cazuri , tutela sau curatela asupra copii lor o deţin doar persoanele din 34,7% de astfel de gospodări i . În majoritatea cazuri lor, 2/3 din copii rămân în afara oricărei forme de protecţie. Aceasta implicit conduce la r iscuri suplimentare pentru copil, drepturi le căruia nu pot f i protejate de îngri j i tor în mod legal.

Complexitatea trăir i lor prin care trec copii i lăsaţi acasă ca urmare a migraţiei unuia sau a ambi-lor părinţi , amprentele acestora asupra integrităţi i psiho-morale şi sociale a minorului, precum şi r iscu-ri le compor tamentale predelincvente imediate şi cele delincvente de durată se reflectă deja în statist ica infracţională ( f igura 30).

Astfel, dacă ne referim la statutul social al minori lor implicaţi în săvârşirea infracţiunilor, conform datelor organelor de ordine se evidenţiază că un sfer t din subiecţi i culpabil i sunt din categoria celor rămaşi fără îngri j i rea unuia sau a ambilor părinţi . Dintre aceştia, f iecare al patrulea are ambii părinţi plecaţi , propor ţie ce se arată a f i în creştere în prima jumătate a anului 2011 în comparaţie cu anul 2010.


Figura 30. Statutul social al minorilor implicaţi în săvârşirea infracţiunilor pentru anul 2010 şi pentru I-a jum. 2011 (în %)

Sursa: Calculele autorului în baza datelor Ministerului Afacerilor Interne al RM din Nota informativă cu privire la starea delincvenţei juvenile şi activitatea serviciilor minori în perioada de 6 luni ale anului 2011 // www.mai.md/content/8656; în perioada de 12 luni ale anului 2010 // www.mai.md/content/7007

Rezultatele empirice ale studiului de asemenea semnalează consecvenţa mutaţi i lor compor ta-mentale în rândul minori lor, ca urmare a migraţiei de muncă a unuia sau a ambilor părinţi . Rezumând rezultatele inter viuri lor cu exper ţi i , constatăm că un sfer t dintre special işt i i inter vievaţi indică migraţia părinţi lor peste hotare drept o par ticularitate ce caracterizează delincvenţa juvenilă în prezent în RM. În delimitarea cauzelor determinante în comiterea infracţiunilor de către minori marea majoritate (circa 3/4) plasează pe primul loc „absenţa unuia sau a ambilor părinţi ca rezultat al migraţiei de muncă”. Fiecare al şaselea exper t din cei inter vievaţi în experienţa sa profesională a întâlnit cazuri când copilul cu manifestări compor tamentale delincvente provenea dintr- o famil ie cu părinţi plecaţi peste hotare. Așadar, în rapor t cu situaţia pentru ult imul an de activitate, f iecare al doilea exper t a af irmat că a avut în medie cel puţin 4 minori cu un părinte în afara ţări i , iar f iecare al cinci lea special ist – cel puţin câte 3 minori cu ambii părinţi plecaţi .

Reflectând asupra par ticularităţi lor devieri lor compor tamentale ale copii lor „rămaşi s inguri acasă”, special işt i i indică îndeosebi conduitele parazitare „consumul de alcool, droguri , ţ igări/desfrânarea”, pre -cum şi „abandonarea şcoli i/a domicil iului”, „vagabondajul” (câte 1/4 dintre exper ţi i inter vievaţi). Por tre -tul psihosocial al acestor minori se caracterizează, potrivit exper ţi lor inter vievaţi , prin „egocentrism şi agresivitate compor tamentală”, „iresponsabil itate” şi „l ipsa educaţiei ş i a valori lor”. Marea majoritate a special işt i lor a subliniat că principalele fapte i l ic ite pe care le comit aceşti minori sunt fur turi le, jafuri le ş i tâlhări i le.

Studiul reflectă incidenţa mare a subiecţi lor care au părinţi plecaţi peste hotare. Fiecare al trei lea dintre minori i del incvenţi inter vievaţi a indicat că are sau a avut în ult imii 3 ani părinte/părinţi la muncă în afara ţări i . Fiecare al şaptelea avea unul sau ambii părinţi migranţi , la momentul inter viului ( f igura 31) .

40%

8%

22%25,7%

Familii vulnerabileFamilii cu mulți copiiFamilii monoparentaleInstituţii rezidenţialeRămaşi fără îngrijirea unuia sau ambilor părinţi (ca urmare a migraţiei de muncă)

38,8%

10%

24%

2,5% 1% 0,3%

24%

Familii vulnerabile

Familii cu mulţi copii

Familii monoparentale

Instituţii rezidenţiale

Centru de plasament

Case de tip familie

Rămaşi fără îngrijirea unuia sau ambilor părinţi (ca urmare a migraţiei de muncă)

4%

Anul 2010 I-a jum. 2011

65

Figura 31. Ponderea respondenţilor minori cu părinţi migranţi

De regulă, jumătate din minori i af laţi în astfel de situaţi i erau în gri ja părintelui rămas acasă, iar f iecare al trei lea – în gri ja bunelului ş i/sau a bunici i (f igura 32) . Un sfer t dintre minori nu au fost de acord cu decizia părintelui/părinţi lor de a f i lăsaţi în gri ja persoanei indicate. Cu toate acestea, în mare par te alături de persoana îngri j i toare, indiferent cine era aceasta, minori i se simţeau protejaţi ş i erau în relaţi i bune sau foar te bune. Totuşi , se evidenţiază că în cazul copii lor af laţi în locuri le de detenţie la momentul inter viului , în rapor t cu respondenţi i af laţi în l iber tate, sentimentul de nesiguranţă resimţit alături de îngri j i tor era mai intens, dar ş i cel de l iber tate obținut în urma plecări i părinţi lor. În această categorie de minori s-a constatat ponderea relativ mai mare a celor aflaţi în gri ja bunici lor, fraţi lor sau a altor persoane. Par ticularităţi le sentimentale similare sunt mai evidenţiate şi în cazul respondenţi lor adolescenţi în vârstă de 16-17 ani, precum şi al celor din mediul urban.

Figura 32. Persoanele responsabile de minori în lipsa părintelui/părinţilor migranţi

Deliberând asupra situaţiei copiilor aflaţi în dificultate ca urmare a plecării părinţilor la muncă peste hotare, atât în cadrul interviurilor individuale, cât şi în cadrul discuţiilor focus-grup realizate cu asistenţii şi lucrătorii sociali comunitari, experţii au indicat importanţa incontestabilă a prezenţei părinţilor în dezvoltarea şi

8%

11%

64%

17%

Mama6%

18%

45%

31%

Tata

Da, lucrează în prezent Da, a lucrat în ultimii 3 ani

Nu (sau a lucrat cu mult timp în urmă) NR

Da, lucrează în prezent Da, a lucrat în ultimii 3 ani

Nu (sau a lucrat cu mult timp în urmă) NR

45,5

33,3

6,1

6,1

3,0

3,0

3,0

0% 10% 20% 30% 40% 50%

În grija unuia din părinţi care nu este peste hotare

În grija bunelului/bunicii

În grija unui frate/soră minor

La internat

În grija unui frate/soră major

În grija rudelor care nu locuiesc cu noi

În grija nimănui, sunt mare şi îmi port singur de grijă


educaţia copilului, indiferent de calitatea relaţiilor şi de gradul de rudenie al îngrijitorului cu care acesta rămâne:

„. . .Totuşi , părinţi i nu trebuie să-și lase copi i i cu bunici i . Bunica-i dă o educaţie, dar părinţi i alta. Este o dragoste între f i ică ş i mamă, spre exemplu, ş i o dragoste apar te între bunică şi nepoată. Acum se s imte diferenţa între copi i . Nu trebuie despăr ţiț i copi i i de părinţi ”. (FG_LS_1);

„Se schimbă educaţia copi i lor care sunt lăsaţi sub tutela bătrâni lor. Nu ascultă de bunici , nu au nici fr ică, nici ruşine. Consumă băuturi alcool ice. Se bazează că părinţi i le vor trimite bani ş i de aceea nu ascultă de bunici”. (FG_AS_2);

„Dragostea de mamă n- o schimbă şi n- o înlocuieşte nimeni, nici bunelul, nic i bunica, nici străbunelul. . . Aşa este s ituaţia, părinţi i sunt nevoiţ i să plece ş i să-i lase cu bunici i , dar copi i i sunt traumaţi pe viaţă.. .f i indcă în perioada de adolescenţă este foar te greu, concepţi i le sunt diferite. Ceea ce o să le dea părinţi i , bunici i nic iodată n- o să le dea” . (FG_PO_3).

În majoritatea cazurilor, inter vievaţii au accentuat un punct comun – lipsa supravegherii copilului, inclusiv în timpul său liber, de către părinte, acesta fiind plecat peste hotare, precum şi absenţa unei ocupaţii compor tă un risc sporit pentru dezvoltarea conduitelor deviante în rândul minorilor „or fani ai migraţiei”:

„. . .să analizăm altfel, dacă ar f i cu părinţi i , mama sau tata i- ar c it i o car te, ar ieşi la pl imbare, . . . ar f i o altă atitudine. Dar aşa, când rămâne cu bunica, ea este bucuroasă dacă nepotul a mâncat, are haine curate ş i l- a trimis la şcoală. Dar ce face el la şcoală, cu ce se ocupă, nimeni nu şt ie ş i nic i nu se interesează. De aceea la noi au apărut aşa de mulţ i narcomani ş i tâlhari” . (FG_PO_3);

„Migraţia a avut un efect mai mult negativ decât pozit iv, f i indcă multe famil i i s- au distrus, mulţ i co-pi i lăsaţi fără o educaţie ş i fără dragostea părintească depl ină sunt într- o s ituaţie foar te grea”. (FG_AS_2).

Se conturează, de asemenea, că absenţa îndelungată a părintelui/părinţi lor completează factori i ce caracterizează profi lul famil ial al gospodări i lor cu copii ş i migranţi , indicând direct spre deficienţe compor tamentale ulterioare ale generaţiei t inere. Astfel, părintele/părinţi i f iecărui al doilea respondent dintr- o famil ie cu migranţi l ipsea/u de un an şi mai mult. Cea mai mare par te a minori lor care au co -mis repetat fapte i l ic ite, c inci din şase subiecţi , aveau de un an şi mai mult cel puţin un părinte plecat. Rapor taţi ş i la t ipul faptei comise, se evidenţiază că în medie f iecare al cinci lea minor, culpabil de o infracţiune sau alta, avea părintele l ipsă mai mult de un an. Studiul denotă că ponderea unor astfel de cazuri este relativ mai mare în rândul minori lor care la momentul inter vievări i deja se aflau în penitenciare, aceasta demonstrând de fapt probabil itatea dezvoltări i conduitei deviante a copii lor lăsaţi t imp îndelungat fără supravegherea părinţi lor ş i , respectiv, săvârşirea acţiunilor i l ic ite, inclusiv a celor grave, pasibi le de privare de l iber tate. Putem constata că situaţia se anunță a f i alarmantă pentru vi itor odată ce, la scară generală, studii le naţionale actuale arată că în cazul a o treime din copii durata medie a absenţei părinţi lor ca urmare a migraţiei este de un an şi mai mult.

Cer t este faptul că în perioada formări i personalităţi i este imperativă par ticiparea nemijlocită a părinţi lor la procesul de educaţie a copii lor. În cazul copii lor cu părinţi migranţi , cel puţin comunicarea zi lnică despre problemele cu care se confruntă minorul rămas fără supraveghere, dar ş i gradul de înţelegere a acestora de către părinte pot asigura o coeziune mai strânsă a relaţi i lor, pe de o par te, ş i o atenuare a dif icultăţi lor apărute pentru copilul rămas acasă, pe de altă par te. În rândul minori lor inter vievaţi în cadrul cercetări i , legătura cu părintele/părinţi i af laţi peste hotare era menţinută, de regulă, prin intermediul telefonului zi lnic sau săptămânal de f iecare al trei lea copil. Frecvenţa comunicări i este diferită în funcţie de părintele plecat, două treimi din subiecţi discutând zi lnic cu mama migrantă şi semnif icativ mai rar cu tatăl migrant; în funcţie de mediul de reşedinţă, cei de la sate având un contact comunicativ mai frecvent în rapor t cu minori i din mediul urban.

67

Literatura de special itate elucidează că l ipsa unui părinte sau a ambilor determină apariţ ia carenţelor afective relative, relaţi i le părinţi lor cu copilul f i ind rare, provizoriu rupte. Efectele carenţei afective sunt cu atât mai grave şi mai ireversibi le, cu cât mai mică este vârsta copii lor atunci când părinți i pleacă. De altfel, în cadrul studiului cu minori i del incvenţi s-a constatat că intensitatea discuţi i lor cu părintele/părinţi i plecaţi este sau a fost semnif icativ mai mică pentru minori i care la momentul inter viului deja se aflau în locuri le de detenţie, aceştia în schimb indicând o frecvenţă mai înaltă a „comunicări i” prin banii primiţi lunar şi chiar săptămânal, precum şi prin diverse colete transmise de către părintele migrant.

Deşi conform percepției generale a populaţiei s ituaţia copii lor migranţi lor s-ar îmbunătăţi semnif i-cativ odată cu transferul banilor acasă de către părinţi , studii le autohtone real izate nu cer ti f ică o creştere considerabilă a nivelului de trai al copii lor. Estimări le pe baza CBGC 2006-2010 [7] arată că nivelul sărăciei copii lor cu cel puțin un părinte plecat peste hotare este de 2,7 ori mai mic decât în cazul copii lor cu părinți i prezenți în gospodărie ( f igura 33) . Cu toate acestea, după cum am menţionat, consecinţele pentru copii i lăsaţi acasă în gri ja unui s ingur părinte, a famil iei ex tinse sau a bunici lor sunt grave, întrucât nu pot f i compensate costuri le emoţionale şi r iscuri le sociale pe care le generează despăr ţirea copii lor de părinţi i plecaţi peste hotare. Mai mult, deși datele obiective atestă îmbunătăţirea standardelor de viaţă în cadrul gospodări i lor dependente de emigranţi , în par ticular în local ităţi le rurale, conform indicatori lor ce se referă la gradul de sărăcie al copii lor, creşterea economică înregistrată în perioada ult imilor zece ani nu a avut un impact pozit iv deosebit asupra lor.

Figura 33. Ponderea gospodăriilor sub pragul sărăciei absolute (în %)

Sursa: Abordări ale excluziunii sociale în Republica Moldova. Aspecte metodologice şi analitice. BNS, Chişinău, 2010.

În contex tul celor abordate, drept argument sunt şi rezultatele studiului privind minori i af laţi în confl ic t cu legea. Deşi majoritatea copii lor inter vievaţi explică migraţia părinţi lor la muncă peste hotare prin condiţ i i le materiale precare şi l ipsa locuri lor de muncă în ţară, marea majoritate din cei cu părinţi migranţi au indicat că viaţa lor nu s-a schimbat în bine după plecarea părinţi lor, dimpotrivă, un sfer t din minori îş i apreciază situaţia ca devenind „mai rea” şi „mult mai rea” ( f igura 34) . Diferenţe semnif icative în rândul minori lor în funcţie de caracterist ici le sociodemografice nu se atestă, cu toate acestea copii i din mediul rural ş i cei cu vârsta între 14 şi 15 ani într- o pondere mai mare resimt starea lucruri lor ca f i ind neschimbată sau mai rea. De menţionat că minori i care la momentul inter viului se aflau în locuri le de detenţie şi-au apreciat s ituaţia drept semnif icativ mai crit ică spre deosebire de respondenţi i af laţi în l iber tate, f iecare al trei lea indicând că viaţa lui a devenit mai rea sau mult mai rea.

18,615,3

31,9

27,228,6

20,8

0

5

10

15

20

25

30

35

2006 2007 2008

Gospodări i cu migranţi Gospodări i fără migranţi De�citul median al resurselor copii lor sub 18 ani


Figura 34. Autoaprecieri privind viaţa după plecarea părintelui/părinţilor peste hotare

Evident, nesatisfacerea unei game de necesităţi specif ice copii lor, cum ar f i cele de securitate, afecţiune şi s iguranţă, explică trăir i le afective negative ale copii lor rămaşi s inguri ca rezultat al migraţiei . Schimbări le ce se produc în dezvoltarea emoţională şi socială a acestor copii au un impact enorm asupra cursului vieţi i ş i asupra situaţiei lor psihologice. La scară naţională, mai multe cercetări cal itative arată că minori i rămaşi „singuri acasă” din cauza migraţiei părinţi lor suferă de sărăcie emoţională, iar per formanţele lor şcolare sunt mai joase. Totodată, circa două treimi din copii i cu părinţi migranţi evidenţiază că simt acut l ipsa dragostei părinteşti , precum şi a comunicări i/discuţi i lor cu părinţi i . Sentimentul de singurătate în absenţa unuia sau a ambilor părinţi devine problema majoră. Situaţia este resimţită mult mai stresant în cazul l ipsei pi lonului emoţional din cadrul famil iei – mama – şi ca rezultat al multitudini i de sarcini ce cad pe umeri i copii lor odată cu plecarea mamei. Aceşti copii sunt frustraţi ş i impuşi spre maturizare precoce, iar studii le recente, precum şi discuţi i le tematice cu exper ţi i , atestă că există multe situaţi i în care o asemenea maturizare este considerată de către minori drept un moment potrivit pentru a încerca diverse compor tamente deviante.

Absenteismul şcolar, care are un caracter specif ic în Moldova, vine ca o primă reflectare a r iscuri lor compor tamentale predelincvente ale copii lor, impuse de plecarea la muncă peste hotare a unuia sau a ambilor părinţi . Deşi statist ic numărul copii lor care nu frecventează deloc şcoala este redus, numărul celor care frecventează rar şcoala este mare. Un studiu real izat în 128 de local ităţi rurale din Republica Moldova (Institutul de Şti inţe ale Educaţiei , 2007) atestă că în topul principalelor cauze ale nefrecventări i şcol i i este faptul că părinţi i sunt plecaţi ş i că negli jează educaţia copii lor (35,1%).

Reflectând asupra rezultatelor studiului efectuat cu subiecţi i minori af laţi în confl ic t cu legea, constatăm că anume carenţele afective şi erori le în educație cauzate de migraţia de muncă a părinţi lor sunt un indicator direct al schimbări lor compor tamentale ale copilului , l ipsa controlului din par tea ma-turi lor faci l i tând devieri le compor tamentale morale şi valorice ( f igura 35) . Practic f iecare al doilea minor inter vievat a indicat că după plecarea părintelui/părinţi lor se simte mai l iber ş i poate face ceea ce doreşte, dar ş i mai independent/de sine stătător. Aproape o treime dintre minori au fost copleşiţ i de multitudinea de sarcini ş i gri j i cu care nu erau obişnuiţ i în perioada în care părinţi i se aflau acasă. Ca urmare a absenţei unuia sau a ambilor părinţi plecați la muncă peste hotare, f iecare al trei lea minor a autoapreciat că a de -venit mai dezordonat şi neascultător, mai mult de un sfer t au început să fumeze şi/sau să obțină rezultate mai proaste la învăţătură, iar o par te din ei a început să consume alcool. Se evidenţiază că autopercepţia sentimentului de independenţă resimţit după migraţia părintelui/părinţi lor, precum şi a t impului l iber apărut, este mai intensă în cazul respondenţi lor urbani, pe când pentru restul poziţ i i lor valori semnif icativ mai mari înregistrează minori i din mediul rural, dar ş i adolescenţi i cu vârsta de 16-17 ani. Explicaţia aces-

12%

12%

46%

27%

3%

Mult mai rea

Mai rea

Nu s-a schimbat

Mai bună

Mult mai bună

69

tor deosebiri rezidă, în mare par te, în par ticularităţi le vieţi i de la oraş şi a celei de la sat, opor tunităţi le oferite în petrecerea t impului l iber, acestea f i ind, de regulă, nule în mediul rural, precum şi în încărcătura casnică, mai mare pentru minori i de la sate.

Figura 35. Autopercepţiile minorilor intervievaţi privind schimbările comportamentale proprii după plecarea părintelui/părinţilor la muncă peste hotare

O par ticularitate sesizată, ce vine încă o dată să accentueze rolul substanțial al famil iei , în spe-cial al mamei, în dezvoltarea armonioasă a copilului , este dezvăluită de respondenţi i af laţi la momentul inter viului în penitenciar/izolator. Autoanalizându-se, aceştia au indicat, spre deosebire de cei af laţi în l iber tate, frecvenţa semnif icativă a tuturor schimbări lor compor tamentale inter venite ca urmare a plecări i unuia sau a ambilor părinţi peste hotare. Or, conform rezultatelor, se atestă că deşi , pe de o par te, s ituaţia materială a copii lor se schimbă pozit iv, în special în urma plecări i mamei, pe de altă par te, în l ipsa aces-teia, se agravează considerabil devieri le compor tamentale indicate de către minori : dezordonare şi neas-cultare, insuccese la învăţătură, consum frecvent de alcool ş i ţ igări . Totodată, se constată că incidenţa comiteri i pentru prima dată a faptelor i l ic ite, printre minori i inter vievaţi , este semnif icativ mai mare în cazul copii lor al căror părinte plecat era mama, precum şi în cazul absenţei ambilor părinţi . Aproape 15% dintre minori i care au comis fur turi aveau ambii părinţi plecaţi peste hotare, par ticularitate înregistrată şi la trei din nouă minori culpabil i de omor. Un detal iu impor tant ce se evidențiază este că în cazul celor care au ca părinte migrant tatăl, incidenţa săvârşir i i infracţiunilor grave este mai mare.

În baza studiului analit ic prezentat, dar ş i a rezultatelor empirice obţinute nemijlocit de la minori i af laţi în confl ic t cu legea, se constată impactul profund al migraţiei de muncă în diminuarea funcţiei educative a famil iei , r iscuri le latente şi manifeste ale devieri lor compor tamentale ale copii lor af laţi în dif icultate, ca urmare a migraţiei cel puţin a unui părinte, dar ş i consecinţele cu caracter ireversibi l pentru dezvoltarea armonioasă a unei generaţi i . Evident, insuficienţa dezvoltări i afective a copilului , asupra căreia atenţionează majoritatea psihologilor, în cazul de faţă ca urmare a migraţiei părinţi lor, poate provoca instabil itate emoţională, evaluări neadecvate ale sinelui ş i mediului ambiant, imaturitate sentimentală, precum şi tulburări caracteriale al căror rezultat este controlul insuficient al compor tamentului, opoziţ ia ş i negarea normativităţi i sociale, egocentrismul, agresivitatea, deformări le nevoilor, dorinţa unor graţieri fără depunerea de efor t adecvat. Copii i învaţă compor tamentele din medii le în care trăiesc, iar acestea sunt private de afecţiune parentală şi patternuri educaţionale.

42,4

39,4

30,3

30,3

27,3

24,2

24,2

9,1

6,1

0% 10% 20% 30% 40% 50%

Mă simt mai liber/pot face ceea ce -mi doresc

Am devenit mai independent /de sine stătător

Am mai multe griji ca înainte (îngrijirea fraţilor, lucrul în gospod. etc.)

Am devenit mai dezordonat şi neascultător

Am început să fumez

Am mai mult timp liber

Obțin rezultate mai proaste la învăţătură

Am început să consumi alcool

Mă îmbolnăvesc mai des


Complexitatea implicaţi i lor, a consecinţelor, precum şi dinamica riscuri lor la care sunt expuşi copii i lăsaţi acasă de părinţi ca rezultat al migraţiei , cer soluţi i coordonate şi ef iciente. Aceasta devine o pro-vocare nu doar pentru autorităţi , c i ş i pentru societatea civi lă, reprezentată de ansamblul de organizaţi i neguvernamentale implicate într-un fel sau altul în analiza fenomenului sau în inter venţi i directe în spri-j inul copii lor afectaţi . Pe plan internaţional, această categorie de copii a fost semnalată destul de târziu, abia în anul 2009 de Rapor torul Special al Naţiunilor Unite privind Drepturi le Migranţi lor. La nivel naţional, prin Hotărârea Guvernului Republici i Moldova nr. 450 din 2 iunie 2010 a fost aprobat Planul naţional de acţiuni cu privire la protecţia copii lor rămaşi fără îngri j i rea părinţi lor pentru anii 2010-2011, care prevede dezvoltarea, implementarea şi monitorizarea diverselor acțiuni de identif icare şi de protecţie a acestei categori i de copii în scopul asigurări i respectări i drepturi lor lor, intensif icări i măsuri lor de prevenire a fenomenului, asigurări i condiţ i i lor optime pentru dezvoltarea multi laterală a copii lor.

Deocamdată, acţiunile în domeniu rămân a f i sporadice ori rezumându-se, în mare par te, la colectarea datelor statist ice şi efectuarea studii lor analit ice asupra fenomenului. Menţionăm că o acţiune impor tantă, planif icată pentru anul 2012 de către MMPSF, în scopul s istematizări i datelor cu privire la numărul copii lor rămaşi fără supraveghere, inclusiv ca urmare a migraţiei de muncă a părinţi lor, este real izarea unui recensământ al copii lor rămaşi fără îngri j i re părintească. Imperativitatea acestuia în Re -publica Moldova este incontestabilă, or, este evident faptul că la momentul actual statul nu dispune nici de date complete şi nici de mecanisme reale de monitorizare şi evaluare a fenomenului. Dincolo de cifrele ce reprezintă estimări naţionale asupra numărului de copii afectaţi de acest fenomen, real itatea concretă a acestor copii reclamă formularea unor recomandări per tinente care să conducă la implementarea efectivă a unor măsuri în beneficiul tuturor copii lor din RM, în special al celor mai vulnerabil i , marginalizaţi sau excluşi .

În acest contex t, examinând posibilele forme de responsabil izare a părinţi lor/părintelui care pleacă la muncă în străinătate şi îş i lasă copilul/copii i fără supraveghere, aceasta mărind riscul devieri lor compor tamentale, atât în cadrul inter viuri lor, cât ş i în urma discuţi i lor focus- grup, exper ţi i îş i axează recomandări le, în special, pe necesitatea aplicări i unor pedepse (amendă sau chiar privare de l iber tate); plasarea oficială a copilului/copii lor sub tutela unei persoane responsabile; intensif icarea activităţi i asistenţi lor social i privind controlul famil i i lor cu migranţi . Totodată, se impune necesitatea unor acţiuni ce s-ar reflecta asupra întregii societăţi , precum ar f i crearea condiţ i i lor de trai pentru populaţie şi dezvoltarea locuri lor de muncă în ţară, informarea sistematică despre riscuri le devieri lor compor tamentale ale mino-ri lor în urma migraţiei părintelui/părinţi lor, iar ca măsuri ex treme sunt enunţate „adoptarea unei legi ce ar interzice plecarea peste hotare a părinţi lor cu copi i minori”, sau chiar „ închiderea hotarelor”.

De regulă, instituţi i le comunitare nu sunt preocupate de situaţia copii lor ai căror părinţi sunt plecaţi peste hotare, iar ser vici i le educaţionale oferite de şcoală şi cele pentru t impul l iber sunt puţinele care se adresează în special copii lor, indiferent de situaţia famil ială. Prevenirea separări i copilului de famil ie ş i a efectelor migraţiei părinţi lor asupra copilului af lat în stare de vulnerabil itate trebuie să devină scopul imperativ al polit ic i lor sociale, în special în domeniul protecţiei copilului .

Pe lângă măsuri le speciale necesare privind securitatea socială a acestor copii , dar ş i cea naţională în ideea preveniri i efectelor care ar putea afecta dezvoltarea armonioasă a noilor generaţi i , este indicat ca toţi actori i – părinţi , autorităţi publice locale, organizaţi i ale societăţi i c ivi le, educatori ş i profesori , vecini , rude, grup de prieteni – să f ie incluşi în aplicarea acestora.

71

MODALITĂŢI SOCIO-JURIDICE DE CONTROL ŞI DIMINUARE A DELINCVENŢEI JUVENILE ÎN RM

III.1. S P E C I F I C U L P O L I T I C I LO R D E CO N T R O L S O C I A L D I N R E P U B L I C A M O L D OVA Ş I E F I C AC I TAT E A Î N P R E V E N I R E A, D I M I N UA R E A D E L I N C V E N Ţ E I Ş I R E C U P E R A R E A M I N O R I LO R D E L I N C V E N Ţ I

Societatea contemporană este caracterizată de o mulţime de procese sociale şi avansări pe treptele dezvoltări i socio-umane, stabil itatea şi s iguranţa reprezentând aşteptări le de bază ale cetăţenilor unui sau altui stat. Statul este constituit din mai multe sisteme, orientate spre asigurarea ordini i publice, a integrităţi i f iz ice a cetăţenilor ş i , desigur, a bunăstări i sociale.

Politicile de control social din Republica Moldova se regăsesc în ansamblul de măsuri şi activităţi realizate de instituţii pentru a răspunde necesităţilor persoanei și familiei în vederea preveniri i compor ta-mentelor delincvente, depăşiri i unor situaţii criminogene, preveniri i marginalizării şi excluziunii sociale. Elementul de bază în promovarea unei reforme coerente în domeniul preveniri i şi diminuării delincvenţei juvenile este dezvoltarea unui sistem diversif icat şi integrat de ser vicii sociale la nivel de comunitate. Aceste ser vicii au menirea de a mobiliza comunitatea în dezvoltarea mecanismelor locale de control social. Dez-voltarea sistemului integrat de ser vicii sociale ţine de conceptul descentralizării şi dezvoltări i comunitare, care are ca scop crearea bunăstării generale pentru toţi membrii comunităţii . Dezvoltarea comunitară este un domeniu nou, circumscris tendinţei manifeste de creştere în ultimii ani a par ticipării societăţii civile la viaţa socială, de implicare a comunităţilor în calitate de actori activi în soluţionarea problemelor de actualitate.

Cadrul normativ al Republici i Moldova clasif ică ser vici i le sociale în următoarele t ipuri : ser vici i sociale primare, ser vici i sociale special izate, ser vici i sociale cu special izare înaltă 69. Ser vici i le sociale pri-mare se acordă la nivel de comunitate tuturor beneficiari lor ş i au drept scop prevenirea sau l imitarea unor situaţi i de dif icultate, care pot cauza marginalizarea sau excluziunea socială. Ser vici i le sociale special izate sunt acele ser vici i care implică inter venţia special işt i lor ş i au drept scop menţinerea, reabil itarea şi dez-voltarea capacităţi lor individuale pentru depăşirea unei s ituaţi i de dif icultate în care se află beneficia-rul sau famil ia acestuia. Ser vici i le sociale cu special izare înaltă sunt ser vici i le prestate într- o instituţie rezidenţială sau instituţie special izată de plasament temporar, care implică un şir de inter venţi i complexe, ce pot include orice combinaţie de ser vici i sociale special izate, beneficiari lor cu dependenţă sporită şi care necesită supraveghere continuă (24/24 ore).

69 Hotărârea Guvernului nr. 1512 din 31 decembrie 2008 pentru aprobarea Programului naţional privind crearea sistemului integrat de ser vici i sociale pe anii 2008-2012.

III.


În Republica Moldova de problema copii lor af laţi în confl ic t cu legea se ocupă mai multe ministere, depar tamente, comitete şi consil i i , iar uneori responsabil ităţi le pentru aceeaşi problemă sunt divizate între mai multe structuri .

Consiliul Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului , instituit în 1998 – organ abil itat cu funcţi i de promovare, coordonare şi monitorizare a polit ic i lor de protecţie a copilului . Consil iul este condus de viceprim-ministrul care patronează problemele sociale. Din componenţa Consil iului fac par te reprezentanţi ai organelor administraţiei publice centrale şi locale, funcţionari publici al căror domeniu de activitate cuprinde problemele copii lor.

Ministerul Justiţiei care este responsabil atât pentru elaborarea şi per fecţionarea legislaţiei în domeniu, cât ş i pentru întreţinerea în detenţie a minori lor condamnaţi prin decizie judecătorească.

Ministerul Afacerilor Interne este unul din cele mai implicate ministere în domenii le ce ţ in de controlul ş i profi laxia infracţionalităţi i . Conducători i subdiviziunilor organelor de poliţ ie au obligaţia să includă în planuri le de lucru problemele privind profi laxia contravenţi i lor ş i infracţiunilor în rândul mino-ri lor; să asigure controlul asupra par ticipări i subalternilor la depistarea persoanelor minore care încalcă legea, a părinţi lor ş i altor persoane ce favorizează comiterea delic telor de către minori ; să întreprindă măsuri pentru creşterea profesională a lucrători lor de poliţ ie care se ocupă cu combaterea infracţionalităţi i juvenile.

Dintre subdiviziunile subordonate Ministerului cu activităţi în domeniul preveniri i ş i controlu-lui del incvenţei juvenile menţionăm Direcţia generală pol iţ ie ordine publică , ce include în structura sa organizatorică Direcţia profi laxie . Această direcţie este structurată în câteva secţi i :

• Secţia minori diri jează subdiviziunile respective din comisariatele teritoriale în vederea aplicări i măsuri lor educative faţă de minori i cu încl inaţi i infracţionale şi din famil i i cu risc criminogen; activizează şi îndrumă activitatea de prevenire şi stopare a prostituţiei , por-nografiei , propagări i sadismului ş i cultului violenţei; organizează examinarea petiţ i i lor ş i sesizări lor, a publicaţi i lor în mass-media cu privire la moralitatea obştească.

• Secţia inspectori de sector are sarcina de a organiza activităţi le inspectori lor de sector vis-a-vis de prevenirea infracționalismului în rândul populaţiei , evidenţierea şi înlăturarea condiţ i i lor ce favorizează săvârşirea infracţiunilor ş i contravenţi i lor administrative, de a coordona folo-sirea for ţelor ş i mij loacelor poliţ ieneşti la menţinerea ordini i publice. Inspectori i de sector, potrivit ordinelor ş i dispoziţ i i lor interioare ale MAI, sunt obligaţi să ţ ină evidenţa şi să imple -menteze măsuri de prevenire a delincvenţei juvenile, în special în cazul copii lor care provin din famil i i marcate de risc criminogen sporit (famil i i unde se consumă excesiv alcool, droguri , unde frecvent au loc cer turi cu aplicarea violenţei intrafamil iale, inclusiv asupra copii lor).

Constatăm că exper ţi i incluşi în studiu au apreciat în propor ţie de 28,8% drept satisfăcătoare acti-vitatea de prevenire desfăşurată de către inspectoratele şi comisi i le pentru minori (tabelul 8), 15,4% din ei au menţionat drept foar te slabe efor turi le depuse de către angajaţi i acestor instituţi i . Alte cal i f icative ce scot în evidenţă carenţele în activitatea inspectoratelor ş i comisi i lor pentru minori în vederea preveniri i del incvenţei juvenile, enunţate de exper ţi , sunt: nesatisfăcător – 7,7%, super f icial – 7,7%, insuficienţă a implicări i , formalitate – 1,9%. Doar 5,8% din exper ţi i par ticipanți la studiu au apreciat activitatea de prevenire desfăşurată de către inspectoratele şi comisi i le pentru minori drept destul de bună, iar 1,9% – drept foar te bună.

73

Tabelul 8. Opinia experţilor privind activitatea de prevenire desfăşurată de către inspectoratele şi comisiile pentru minori (răspunsuri multiple)

Nr. Variante Frec venţe Procente

1 Satisfăcătoare 15 28,8%

2 Insuficientă 1 1,9%

3 Implicate destul de mult 1 1,9%

4 Abia fac faţă 1 1,9%

5 Mai trebuie de lucrat 1 1,9%

6 Destul de bună 3 5,8%

7 Foar te bună 1 1,9%

8 Trebuie de muncit mult ş i intens 1 1,9%

9 Nesatisfăcătoare 4 7,7%

10 Foar te slabă 8 15,4%

11 Un nivel mediu 1 1,9%

12 Super f icială 4 7,7%

13 Un lucru bine -venit 1 1,9%

14 Doar formală 1 1,95

15 Nu răspund 4 7,7%

Începând cu anul 2004, prevenirea şi combaterea delincvenţei juvenile cu apor tul colaboratori lor MAI ia o nouă amploare, f i ind impulsionată de Ordinul nr. 400 din 10.11.2004 , ,Cu privire la organizarea activităţi i ser vici i lor pentru minori ale comisariatelor de poliţ ie”, emis de Ministerul Afaceri lor Interne al Republici i Moldova. În conformitate cu Legea nr. 416-XII din 18.12.1990 cu privire la poliţ ie, Legea nr. 123-XV din 18.03.2003 privind administraţia publică locală, Legea nr. 338-XII I din 15.12.94 privind drepturi le copilului , Hotărâri le Guvernului nr. 844 din 30.07.1998 cu privire la structura organizatorică, l imita efectivului, nr. 1059 din 27.09.2004 cu privire la aprobarea modif icări lor ş i completări lor ce se operează în unele hotărâri ale guvernului ş i nr. 139 din 20.02.2001 cu privire la aprobarea Regulamentului poliţ iei municipale, întru organizarea ef icientă a activităţi i de combatere a delincvenţei juvenile, a fost aprobat Regulamentul-tip al secţiei ( inspectoratului), ser viciului , biroului ş i grupului pentru minori al comisariatului de poliţ ie, modelele f işelor de post ale efectivului respectiv şi instrucţiunile cu privire la or-ganizarea activităţi i secţiei ( inspectoratului), ser viciului , biroului ş i grupului pentru minori în comisariatul de poliţ ie, cu anexele respective.

Printre alte instituţi i responsabile de generarea şi implementarea polit ic i lor de control social în Republica Moldova, de prevenirea, diminuarea delincvenţei juvenile şi recuperarea minori lor del incvenţi sunt:

• Ministerul Educaţie i prin Direcţia management preuniversitar la nivel central , iar la nivelul raional ş i/sau municipal prin Direcţia generală învăţământ, t ineret ş i spor t este implicat în activităţi ce ţ in de educaţia copii lor.

• Ministerul Sănătăţii prin intermediul Direcţiei ocrotiri i sănătăţi i mamei ş i copi lului , iar la nivel raional prin Direcţia sănătate publică acoperă problemele legate de sănătatea grupuri lor sociale în cauză. De asemenea are în subdiviziune centre medicale special izate în problemele


alcoolismului, narcomaniei ş i toxicomaniei, care tratează inclusiv persoanele condamnate de instanţele judecătoreşti la tratament for ţat împotriva alcoolismului, narcomaniei ş i toxico-maniei .

• Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei , de a cărui competenţă ţ ine polit ica de spri j inire a famil i i lor cu copii , cu accent special pe cele vulnerabile şi af late în situaţi i de risc, este responsabil pentru elaborarea, promovarea şi implementarea polit ic i i naţionale de protecţie socială.

• Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului din Chişinău şi Secţi i le Famil ie ş i Tineret din mun. Bălţ i din cadrul Direcţiei învăţământ, t ineret ş i spor t.

• Depar tamentul de Statistică și Sociologie are în gri jă evaluări le ş i statist ici le, inclusiv privind delincventa juvenilă şi , implicit, monitorizarea situaţiei acestei categori i de copii .

Aceste instituţi i au o pondere diversă în real izarea controlului social ş i prevenirea delincvenţei juvenile. În opinia exper ţi lor, activitatea instituţi i lor cu atribuţi i în real izarea justiţ iei juvenile în Republica Moldova este foar te ef icientă în propor ţie de 23,1% în cazul avocaţi lor, în propor ţie de 11,5% în cazul instanţelor judecătoreşti ş i de 7,7% în ce privește procuratura (tabelul 9) . Ef icienţa activităţi i avocaţi lor în real izarea justiţ iei juvenile în Republica Moldova a fost apreciată de exper ţi drept bună în propor ție de 38,5%, 26,9% din respondenţi au atribuit cal i f icativul , ,ef icientă” activităţi i procuraturi i , iar 25,0% din exper ţi i incluşi în studiu au apreciat drept ef icientă activitatea instanţelor judecătoreşti . Ef icienţa activităţi i poliţ iei în real izarea justiţ iei juvenile în ţara noastră a fost remarcată doar de 15,4% din exper ţi , cei lalţ i indicând eficienţa minimă (63,5%) sau l ipsa totală a acesteia (19,2%). Mai mult de jumătate din exper ţi i inter vievaţi au apreciat drept puţin ef iciente şi efor turi le procuraturi i ş i ale instanţelor judecătoreşti în real izarea justiţ iei juvenile.

Tabelul 9. Opinia experţilor privind eficienţa activităţii instituţiilor ce au atribuţii în realizarea justiţiei pentru copii în Republica Moldova (răspunsuri multiple)

Foar te eficientă

Eficientă Puţin eficientă

Deloc eficientă

Nu răspund

1. Poliţia 15,4% 63,5% 19,2% 1,9%

2. Procuratura 7,7% 26,9% 51,9% 9,6% 3,8%

3. Instanţele judecătoreşti

11,5% 25,0% 53,8% 5,8% 3,8%

4. Avocaţii 23,1% 38,5% 28,8% 5,8% 3,8%

5. Altele 15,4% 63,5% 19,2% 1,9%

Cauzele ineficienţei activităţi i instituţi i lor ce au atribuţi i în real izarea justiţ iei pentru copii în Republica Moldova sunt determinate de par ticularităţile personalului angajat. Astfel, 63,5% din exper ţi i inter vievaţi au specif icat drept cauză a ineficienţei instituţi i lor angajaţi i nemotivaţi , indiferenţi , 42,3% din respondenţi au remarcat l ipsa de profesionalism, 21,1% indicând selecţia greşită a personalului care lucrează în aceste instituţi i (tabelul 10) .

Exper ţi i au enunţat ş i cauzele ce derivă din specif icul s istemului, menţionând: cadrul legal nu este sufic ient de bun (55,8%); l ipsa de resurse sufic iente (48,1%); corupţia (38,5%).

75

Tabelul 10. Opinia experţilor privind cauzele ineficienţei activităţii instituţiilor ce au atribuţii în realizarea justiţiei pentru copii în Republica Moldova (răspunsuri multiple)

Procente Variante

55,8% Cadrul legal nu este suficient de bun

42,3% Lipsa de profesionalism

63,5% Angajaţi nemotivaţi , indiferenţi

21,1% O selecţie greşită a personalului care lucrează în aceste instituţi i

38,5% Corupţia

48,1% Lipsa de resurse suficiente

23,1% Comunicarea defectuoasă între ele

1,9% Personal insuficient, volum mare de lucru

1,9% Lacune în legislaţie

1,9% Atitudinea iresponsabilă

1,9% Nu se iau minori i la evidenţă

1,9% Cadrele au nevoie de un salariu mai mare

1,9% Nu răspund

Un rol apar te în prevenirea şi soluţionarea delincvenţei în rândul copii lor revine organizaţiilor internaţionale şi neguvernamentale care contribuie la îmbunătăţirea cadrului legislativ în domeniul justiţ iei juvenile şi drepturi lor copilului prin supor tul tehnic (exper ţi internaţionali ş i naţionali) oferit Guvernului la elaborarea şi modif icarea actelor normative, prin consolidarea resurselor umane în dome -niu şi dezvoltarea ser vici i lor/formelor alternative de prevenţie şi inter venţie în delincvenţa juvenilă. O contribuţie substanţială au programele implementate de UNICEF-Moldova, Fundaţia Soros-Moldova, Insti-tutul de Reforme Penale, f i ind programe de pionierat în acest domeniu. Organismele respective se implică activ în soluţionarea problemei delincvenţei juvenile, t ind să asigure funcţionalitatea justiţ iei pentru copii conform cerinţelor ş i standardelor internaţionale, real izează un intens proces de mediatizare a situaţiei în care se află minori i del incvenţi din Republica Moldova.

Tabelul 11. Opinia experţilor privind acţiunile prioritare ce trebuie întreprinse pentru a face mai eficientă prevenirea delincvenţei în rândul minorilor (răspunsuri multiple)

Procente Variante

34,6% Ridicarea nivelului profesional al reprezentanţi lor organelor de drept

53,8% Elaborarea şi implementarea programelor cu caracter social anticipativ cu implicarea comunităţi i (colaborare, oferirea operativă a informaţi i lor etc.)

40,4% Per fecţionarea procesului de resocial izare a minori lor del incvenţi în special

13,5% Desfăşurarea activă a campanii lor de sensibil izare a opiniei publice

32,7% Înlăturarea prejudecăţi lor faţă de minori i în confl ic t cu legea şi oferirea şansei de reinte -grare prin diverse activităţi ce le -ar permite implicarea acestora în comunitate

26,9% Pregătirea şi implicarea voluntari lor în programele de asistenţă socială şi consil iere


67,3% Crearea ser vici i lor comunitare pentru copii care provin din famil i i dezorganizate şi social vulnerabile (centre de zi , centre de plasament temporar ş.a.)

59,6% Desfăşurarea măsuri lor culturale şi educative pentru copii ş i t ineri ce le -ar asigura petrecerea ef icientă a t impului l iber

55,8% Formarea culturi i juridice în rândul copii lor, t ineri lor ş i maturi lor prin organizarea orelor/seminarelor special izate

Pentru amplif icarea activităţi lor de prevenire a delincvenţei juvenile apare necesitatea de proiec-tare şi implementare a unor acţiuni prioritare, care ar spori ef iciența acestui proces. Exper ţi i inter vievaţi (tabelul 11) au pledat, preponderent, pentru crearea ser vici i lor comunitare pentru copii i care provin din famil i i dezorganizate şi social vulnerabile (67,3%), desfăşurarea măsuri lor culturale şi educative pentru copii ş i t ineri , ce le -ar asigura petrecerea ef icientă a t impului l iber (59,6%), formarea culturi i juridice în rândul copii lor, t ineri lor ş i maturi lor prin organizarea orelor/seminarelor special izate (55,8%), elabo-rarea şi implementarea programelor cu caracter social anticipativ cu implicarea comunităţi i (53,8%) şi per fecţionarea procesului de resocial izare a minori lor del incvenţi (40,4%).

Actualmente, în soluţionarea cazuri lor de delincvenţă juvenilă sunt implicaţi mai mulţi factori de decizie :

• Organele de urmărire penală. În scopul preveniri i contravenţi i lor ş i infracţiunilor în rândul minori lor, factori i de răspundere ai Birouri lor penr tu Minori pot deschide dosare de evidenţă profi lactică a minori lor: el iberaţi din locuri le de recluziune; condamnaţi , în privinţa cărora a fost amânată executarea sentinţei ; condamnaţi condiţ ionat; copii lor absolviţ i de răspundere penală în urma unor legi privind amnistia; bănuiţ i de comiterea unei infracţiuni, dar nefi ind în stare de arest în perioada anchetei prel iminare; celor care au diagnosticul „drogdependenţă”, inclusiv întorşi din preventori i le curativ- educative; condamnaţi lor penal de judecată la pedepse neprivative de l iber tate.

• Instanţele judecătoreşti. În 2005, Consil iul Superior al Magistraturi i ş i Procurorul General au desemnat judecători ş i procurori special izaţi în urmărirea şi judecarea cauzelor cu minori . Stabil irea cadrului răspunderi i penale a minori lor (odată cu adoptarea noului Cod Penal ş i implementarea reformelor în justiţ ie) instituie un regim sancţionator special pentru minori caracterizat prin: prioritatea măsuri lor educative faţă de pedepse, excluderea minori lor de la pedeapsa cu moar tea sau de la detenţia pe viaţă, reducerea termenului de încercare în cazul când pedeapsa este suspendată condiţ ionat sau sub supraveghere, reducerea duratei pedepsei executate în cazul l iberări i condiţ ionate.

La moment, asistenţi i social i din ţara noastră se pot implica activ în soluţionarea problemei delincvenţei juvenile prin prestarea ser vici i lor existente în domeniu şi dezvoltarea unor ser vici i noi. Fără a intenţiona să real izăm o inventariere deplină a tuturor ser vici i lor sociale existente în acest domeniu vom remarca instituţi i le care activează ef icient. În municipiul Chişinău desfăşoară o activitate fructuoasă Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului , constituită în anul 1999 în cadrul Primăriei , având totodată şi cal itatea de organ executiv al autorităţi i tutelare în municipiu. În cadrul direcţiei sunt prestate mai multe ser vici i , inclusiv ser vici i axate pe justiţ ia pentru copii : ser viciul juridic; ser viciul protecţia copilului în confl ic t cu legea; ser viciul social- educativ comunitar, alte ser vici i .

Centrul de plasament temporar pentru minori pe lângă MAI – ser viciu special izat indepen-dent din cadrul Ministerului Afaceri lor Interne – se ocupă de îngri j i rea temporară a copii lor de la 3 până la 18 ani l ipsiţ i de îngri j i rea părinţi lor. Centrul activează în prezent în baza Regulamentului aprobat prin

77

Ordinul Ministrului de Interne din 31 mai 2002.

În Centru sunt plasaţi copii în vârstă de la 3 până la 18 ani, care au fost abandonaţi , ai căror părinţi sunt decedaţi , necunoscuţi , puşi sub interdic ţie, declaraţi dispăruţi fără veste prin hotărârea instanţei judecătoreşti , decăzuţi din drepturi le părinteşti , copii asupra cărora nu a fost instituită tutela, af laţi în situaţi i excepţionale, dacă părinţi i sau unul dintre aceştia pun în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morală a copilului prin exercitarea în mod abuziv a drepturi lor părinteşti sau prin neg-li jare gravă în îndeplinirea obligaţi i lor de părinte, îndreptaţi la şcoli speciale pentru copii ş i adolescenţi cu deficienţe de compor tament, până la executarea hotărâri lor judecătoreşti , care au părăsit famil ia ş i au nevoie de ajutor ş i protecţie din par tea statului, care au părăsit şcol i le speciale, alte instituţi i pentru copii , în vârstă de până la 14 ani, care au comis acţiuni social periculoase şi necesită izolare urgentă, până la ex-ecutarea hotărâri lor judecătoreşti , care s-au prezentat personal sol icitând ajutor, copii care au fost reţinuţi vagabondând pe teritoriul altor state şi care au fost repatriaţi în ţară prin intermediul organelor de poliţ ie, copii cetăţeni ai altor state rătăciţ i , depistaţi vagabondând pe teritoriul Republici i Moldova.

O gamă diversă de ser vici i pentru copii i af laţi în confl ic t cu legea se acordă în Centrele de plasa-ment temporar, care activează la nivel central ş i teritorial. O experienţă deosebită au acumulat, în acest sens, Centrul de plasament temporar al copii lor în situaţi i de risc „Casa Gavroche” din Chişinău şi Centrul de plasament temporar al copii lor în situaţi i de risc „ Drumul spre casă” din Bălţ i .

Un alt t ip de ser vici i sociale î l reprezintă Centrele de Justiţie Comunitară din Chişinău, Bălţi, Soroca, Edineţ, Ungheni, Cahul, Rezina, Făleşti , care au drept scop oferirea ser vici i lor de reintegrare socială a ex- deţinuţi lor în comunitate. Centrul îş i propune atingerea următoarelor obiective:

• Asigurarea şi respectarea drepturi lor persoanelor el iberate din detenţie;

• Diminuarea pericolului de comitere a noi infracţiuni, concomitent cu însuşirea normelor şi valori lor prosociale;

• Adaptarea ex- deţinuţi lor la mediul social ş i famil ial, continuarea studii lor ş i angajarea profesională;

• Acordarea de asistenţă psihosocială postpenală.

Activitatea de reintegrare socială postpenitenciară desfășurată de Centrele de Justiţ ie Comunitară prevede resocial izarea prin adaptarea minorului la condiţ i i le vieţi i în l iber tate: condiţ i i dif ic i le pentru ex-deţinuţi , l ipsa spaţiului locativ, dif icultăţi de angajare în câmpul muncii , l ipsa actelor de identitate, relaţi i tensionate cu membrii famil iei , probleme de sănătate f iz ice şi psihice etc. Consil ierul de reintegrare în comun cu persoana el iberată din detenţie, care se adresează la Centru, stabilesc un program de inter venţie psihosocială, în funcție de problemele şi nevoile identif icate.

În majoritatea comunităţi lor rurale din ţara noastră, însă, formele de protecţie socială de care beneficiază minori i cu conduite predelincvente şi del incvente şi ser vici i le sociale de care beneficiază mi-norul af lat în confl ic t cu legea sunt subdezvoltate (tabelele 12, 13) .

Exper ţi i antrenați în studiu consideră că cel mai frecvent se administrează supravegherea şi rein-tegrarea ca forme de protecţie socială a copii lor în confl ic t cu legea (30,8%) şi ser vici i le educativ-profi-lactice (32,7%). Majoritatea absolută a exper ţi lor (76,9%) nu şt iu despre existenţa a astfel de forme de protecţie socială pentru minori i cu conduite predelincvente şi del incvente în comunitatea în care activează.


Tabelul 12. Opinia experţilor privind formele de protecţie socială de care beneficiază minorii cu conduite predelincvente şi delincvente în comunitatea în care activează


1 Dreptul de reeducare 1 1,9%

2 Consil iere juridică 1 3,8%

3 Consil iere psihologică 1 5,8%

4 Asistență socială 8 21,2%

5 Plasarea în centre 1 23,1%

6 Ajutor material 0 0

7 Protecţia drepturi lor copilului 1 25%

8 Ajutor umanitar 0 0

9 Nu există ajutor pentru minori 1 26,9%

10 Evidenţa la ser vici i le competente 1 28,8%

11 Supraveghere şi reintegrare 1 30,8%

12 Ser vici i educativ-profi lactice 1 32,7%

13 Plasament temporar în instituţi i 0 0

14 Nu ştiu 23 76,9%

15 Nu răspund 12 40 %

La fel de slab sunt dezvoltate şi ser vici i le sociale de care beneficiază minorul af lat în confl ic t cu legea (tabelul 13) . Doar 15,4% din exper ţi af irmă că copii i beneficiază de ser vici i de asistenţă socială, iar 9,6% din exper ţi susţin că minorul af lat în confl ic t cu legea beneficiază de ajutor social. Gama de ser vici i pentru minori i af laţi în confl ic t cu legea este foar te săracă şi subdezvoltată.

Tabelul 13. Opinia experţilor privind serviciile sociale de care beneficiază minorul aflat în conflict cu legea


1 Per fectarea actelor 1 1,9%

2 Angajare în câmpul muncii 0 0

3 Consil iere 1 1,9%

4 Reeducare 0 0

5 Puțini se corectează 1 1,9%

6 Ser vici i de la ONG 1 1,9%

7 Discuți i cu minori i , părinți i 1 1,9%

8 Nu beneficiază de nimic 5 9,6%

9 Ser vici i de asistență socială 8 15,4%

10 Ajutor material 5 9,6%

11 Protecţia drepturi lor copii lor 1 1,9%

12 Ser vici i de probațiune 2 3,8%

79

13 MAI 1 1,9%

14 Plasarea în instituţi i 2 3,8%

15 Nu ştiu 10 19,2%

16 Nu răspund 13 25,0%

Opinii le ş i at itudinile copii lor incluşi în studiul privind controlul social ş i modelele de tratament al del incvenţei juvenile denotă l ipsa diferenţelor de gen în opini i . Atât băieţi i , cât ș i fetele au poziţ i i de ex tremă centrate pe justiţ ia socială şi pedeapsa infractorului. Băieţi i af irmă că , , în faţa legi i toţ i trebuie să f ie egal i , indiferent de categorie socială, avere ş i v iz iune pol it ică. Cel care a comis o nelegiuire trebuie să stea după grati i ”. (E1_B2_ cl.11); , ,dacă are cea mai mică şansă să o ia de la început, e foar te necesar ca soar ta af lată în mâini le judecătorului să f ie tratată astfel. . .”. (E1_B1_cl.11) ; , ,voi f i mai aspru în şef ia statului ş i voi pedepsi foar te crunt cazuri le de corupţie. La pedeapsă: mita aş egala- o cu omorul. Aş judeca ex trem de sever criminalitatea”. (E1_B50_cl.10) ; , , i- aş judeca pe cei care iau mită, până la 25 de ani. Aş pedepsi cu moar tea pentru violuri ş i omoruri . I- aş judeca pe cei care prezintă violenţă în famil ie pe un termen de la 5 la 15 ani. Pentru traf icul de f i ințe umane, aş confisca tot ce deţine persoana. Pentru vânzarea de droguri aş împuşca acea persoană”. (E1_B16_cl.10) . Fetele susţin că , ,cei vinovaţi de crime grave să f ie pedepsiţ i cât mai sever, iar cei el iberaţi să f ie permanent în atenţia autorităţi lor, să f ie controlaţi ca să nu comită alte crime”. (E1_F7_cl.10) ; , ,Aş pedepsi pe cei vinovaţi după toată cruzimea legi i ”. (E1_F10_cl.10_mama) ; , , l- aş pedepsi pe cel care nu ţ ine cont de legi , cel care încalcă drepturi le altora. Nu aş ier ta oamenii care au comis o crimă şi au luat vieţ i omeneşti ”. (E_F32_cl.9); , ,aş f i cu mult mai severă la apl icarea pedepsei celor care au săvârşit crime, violuri , traf ic de f i inţe etc. , i- aş pedepsi pe cei ce iau mită”. (E1_F67_cl.10_mama).


III.2. PA RT E N E R I AT S O C I A L S AU CO M U N I TA R P R I V I N D CO N T R O LU L A S U P R A D E L I N C V E N Ţ E I J U V E N I L E Î N R E P U B L I C A M O L D OVA

Din perspectivă teoretică, par teneriatul social nu are o definiţ ie exactă70. Noţiunea dată se axează pe trei orientări , care vin să-i explice esenţa. Prima orientare se referă la par teneriatul social prin co-laborarea dintre business/angajatori , pe de o par te, ş i angajaţi ş i s indicate, pe de altă par te. Definiţ ia par teneriatului social este specif ică pentru polit ica socială corporatistă (de ex., în ţări ca Japonia, Marea Britanie, SUA etc.).

Cea de -a doua accepţie a par teneriatului social reflectă colaborarea dintre diferite instituţi i ş i ac-tori în cadrul unui proces decizional dist inct. Colaborarea respectivă este compatibilă cu obiectivele şi principi i le dezvoltări i comunitare, conform cărora cetăţenii , membrii comunităţi i , administraţia publică locală, sectorul asociativ ş i agenţi i economici local i sunt par teneri activi nu numai în acţiunile de dez-voltare, dar ş i în procesul de luare a decizi i lor, care privesc vi itorul comunităţi i .

A treia orientare a par teneriatului social mizează pe colaborarea dintre diferiţ i actori comunitari , care au scopuri compatibile cu obiectivele de dezvoltare ale comunităţi i . Conform acestui concept, diver-sitatea proiectelor de dezvoltare comunitară este perpetuată graţie unităţi i ş i responsabil ităţi i mai multor instituţi i locale şi , desigur, coeziunii membrilor comunităţi i . Abordarea par teneriatului exclusiv în contex-tul dezvoltări i comunitare permite valorif icarea potenţialului par teneriatului comunitar. Evident, uti l izarea unui sau altui termen nu ţ ine numai de preferinţele individuale. Pentru a f i obiectivi , este necesar să analizăm experienţa unui stat în promovarea par teneriatului social, rapor tată la real izarea obiectivelor de dezvoltare. Dacă analizăm experienţa Republici i Moldova în implementarea programelor de dezvoltare comunitară, atunci putem afirma cu cer t itudine că par teneriatul comunitar devansează par teneriatul so-cial. Însă, pentru a evita confuzia noţiunilor vom recurge la s intagma par teneriat social bazat pe comuni-tate sau par teneriat comunitar.

Definim par teneriatul social ca par teneriat comunitar atunci când acesta are loc într- o comu-nitate, în care membrii comunităţi i îş i asumă destinul comun, depun efor turi în mod conştient şi volun-tar, ceea ce are impact şi benefici i directe asupra comunităţi i . În fond, par teneriatul pentru dezvoltare comunitară există atunci, când se insistă asupra par ticipări i ş i împuternicir i i locale, există conducere şi includere planif icată, se consolidează abil ităţi le locale şi colective, spri j inindu-se pe antreprenori i local i .

R O LU R I L E AU TO R I TĂŢ I LO R C E N T R A L E Ş I A L E C E LO R LO C A L E Î N E L A B O R A R E A P R O G R AM E LO R CO M U N I TA R E

Roluri le autorităţi lor centrale şi ale celor locale necesită o diferenţiere mai clară. Aceasta ar în-semna că autorităţi le centrale sunt responsabile pentru elaborarea polit ic i lor, standardelor, cadrului legal pentru polit ică şi standarde, evaluare, iar autorităţi le locale vor f i responsabile de elaborarea programelor comunitare şi prestarea ser vici i lor în conformitate cu standardele şi polit ica naţională, legislaţie şi reieşind

70 Pistrinciuc V., Modele de dezvoltare comunitară prin promovarea par teneriatului social // Par teneriat social – imperativ al bunăstări i , FISM – Chişinău, 2005.

81

din necesităţi le locale71. Asemenea programe pot f i dezvoltate şi puse în aplicare în baza unor par teneriate durabile cu ONG.

În l iteratura de special itate sunt evidenţiate următoarele t ipuri de instituţi i care prestează ser vici i de asistenţă socială: guvernamentale, non- guvernamentale (sectorul nonprofit), private, famil i i , grupuri de iniţ iativă.

Pentru prestarea diverselor t ipuri de ser vici i se colectează impozitele locale şi se formează bugetul local. Însă deseori volumul bugetului nu este suficient pentru prestarea ser vici i lor de cal itate numai cu par ticiparea structuri lor de stat. Situaţia dată poate f i schimbată prin modif icarea funcţiei de bază a ser-vici i lor de stat locale, transformându-le din centre de prestare a ser vici i lor în coordonatori ai prestări i ser vici i lor. Aceasta va conduce la reducerea nivelului cheltuiel i lor din buget, datorită atrageri i surselor suplimentare de f inanţare, efor turi lor depuse de către voluntari ş i micşorări i volumului de cheltuiel i pentru întreţinerea aparatului funcţionari lor de stat. În urma procesului respectiv, se creează condiţ i i pentru dez-voltarea sectorului privat ş i acordarea ser vici i lor necomerciale. Încurajarea adoptări i deciziei la nivel local contribuie la ex tinderea responsabil ităţi i instituţi i lor comunitare pentru ser vici i le locale.

R O LU L S E C TO R U LU I N O N P R O F I T Î N D E Z VO LTA R E A S E RV I C I I LO R S O C I A L E CO M U N I TA R E

Un pas impor tant în depăşirea acestui fenomen de confundare a responsabil ităţi lor este adoptarea Legii asistenţei sociale nr. 547-XV din 25 decembrie 2003. În lege este menţionat faptul că la f iecare nivel – central, teritorial ş i local – este necesară o colaborare între administraţia publică şi societatea civi lă. Astfel, ar t.12 al in.(5) l i t.(c) prevede că una din atribuţi i le principale ale Depar tamentului de asistenţă socială este „colaborarea cu autorităţi le publice locale şi cu reprezentanţi i societăţi i c ivi le”. De asemenea, în ar t.13 al in.(2) expres se menţionează că „Direcţi i le municipale de asistenţă socială şi secţi i le raionale de asistenţă socială şi protecţie a famil iei , în comun cu autorităţi le administraţiei locale şi în colaborare cu reprezentanţi i societăţi i c ivi le, real izează polit ica de asistenţă socială şi asigură aplicarea legislaţiei la nivel teritorial”. Totuşi , în condiţ i i le în care nu există un cadru pentru funcţionarea legislaţiei în ceea ce priveşte prestarea ser vici i lor de asistenţă socială, experienţele punctuale devin tot mai costis itoare şi ef icienţa lor este în scădere.

Punctul crit ic al dezvoltări i ser vici i lor sociale în momentul de faţă î l reprezintă inexistenţa unui mecanism funcţional prin care ser vici i le de asistenţă socială prestate de organizaţi i le neguvernamentale să completeze ser vici i le publice (de stat). Ba mai mult, l ipseşte o strategie naţională bine determinată pentru promovarea unui par teneriat între ONG-uri ş i administraţia publică. Este nevoie să se asigure ser vici i lor sociale o anumită constanţă structurală şi funcţională, iar nu să f ie lăsate să f luctueze în rapor t cu resursele disponibile, cu configuraţia mentalităţi lor ş i a s istemului de putere şi influenţă locală.

Din experienţa mondială şi , de asemenea, din cea naţională rezultă că ser vici i le sociale, pentru a f i ef iciente, trebuie să se dezvolte pe asumarea responsabil ităţi lor de către structuri le locale şi naţionale. Organizarea la nivel local, înalt descentral izat, trebuie să se îmbine cu încadrarea într- o strategie polit ică, instituţională şi profesională naţională.

Or, după cum menţionează Elena Zamfir, principiul teritorial ităţi i trebuie să stea în centrul organizări i s istemului de ser vici i de asistenţă socială. Ser vici i le au ca bază teritoriul, mai exact comunitatea locală. Aici se găsesc parametri i contex tului social- economic în care oamenii trăiesc, problemele cu care se confruntă, dar ş i , în mare măsură, soluţi i le ş i resursele. Mobil izarea resurselor colective este o problemă vitală şi de cele mai multe ori este asigurată de societatea civi lă sau de aşa-numitul sector ter ţ iar. Din acest

71 Luana Miruana Pop, Dic ţionar de polit ic i sociale. - Editura Exper t, Bucureşti , 2004, pag. 250.


motiv, ser vici i le de asistenţă socială trebuie să f ie dezvoltate la nivelul de bază al local ităţi i .

În susţinerea acestei idei poate f i adus şi ar t.14 din Legea asistenţei sociale, care se referă la rolul autorităţi lor administraţiei publice locale în organizarea asistenţei sociale la nivel local, în care de asemenea este prevăzută implicarea societăţi i c ivi le. Spre deosebire de celelalte nivele structurale în care societatea civi lă avea un rol consultativ, la nivel local rolul societăţi i c ivi le preia o formă mai practică, deoarece în ar t.14 al in.(2) este menţionat că „autorităţi le administraţiei publice locale pot înf i inţa, inde -pendent sau în par teneriat cu reprezentanţii societăţii civile, instituţii şi ser vicii specializate de asistenţă socială”.

În Republica Moldova există exemple pozit ive de par teneriat între ONG-uri ş i administraţia publică locală. Totuşi , această cooperare este la nivel embrionar, impunându-se necesitatea de a stabil i nişte pi loni pentru dezvoltarea unui par teneriat constructiv; acest imperativ este determinat şi de adoptarea anumi-tor polit ic i de stat care trebuie implementate în practică. Este necesară elaborarea unor mecanisme de cooperare care să pună în aplicare prevederi le legale atât din domeniul asistenţei sociale, cât ş i privind dezvoltarea societăţi i c ivi le. Formele de cooperare şi par teneriate pot f i foar te diferite.

Consultanţa autorităţilor publice cu ONG-urile este esenţială, chiar ş i atunci când aceasta nu conduce nemijlocit la f inanţarea directă a ONG-uri lor de către stat. Acest proces duce la înţelegerea că ambele sectoare (cel guvernamental ş i cel neguvernamental) se completează reciproc pentru o funcţionare corectă a societăţi i prin controlul ef icient al problemelor sociale. În f inal, adoptarea unor mecanisme bune de f inanţare a ONG-uri lor este esenţială pentru a asigura o cooperare efectivă între aceste două sectoare.

Există mai multe modele de consultanţă între ONG-uri ş i administraţia publică locală şi centrală, recomandabile pentru Moldova. Iniţ ial, este necesar de menţionat că ONG-uri le deţin o informaţie comprehensivă privind problemele cu care se confruntă populaţia unei comunităţi . Din aceste considerente exper tiza ONG-uri lor poate avea o valoare ex traordinară pentru dezvoltarea polit ic i lor guvernamentale. Implicarea societăţi i c ivi le în procesul de luare a decizi i lor este un element esenţial al unei administrări publice efective şi prestări i ser vici i lor publice coerente. Potrivit unor special işt i în planif icarea dezvoltări i comunităţi i , care include în sine şi dezvoltarea ser vici i lor sociale, ONG-uri le sunt printre grupuri le -ţintă care trebuie implicate în procesul de planif icare72.

Conform ar t.14 al in.(1) din Legea asistenţei sociale, autorităţi le publice locale trebuie să „analizeze problemele sociale, să iniţ ieze studierea şi analiza situaţiei în sfera socială pe teritoriul sub-ordonat şi , în baza rezultatelor obţinute şi pornind de la posibil ităţi le f inanciare reale”, acestea „adoptă şi dezvoltă strategii locale de spri j in al persoanelor defavorizate, aprobă programe de asistenţă socială şi exercită control asupra real izări i acestora”73. Altfel spus, aceste planuri trebuie să cuprindă diagnoza problemelor sociale ale comunităţi i locale şi modalităţi le de acţiune pentru soluţionarea lor. Planuri spe -ciale pot f i dezvoltate ca răspuns la identif icarea unor probleme sociale prioritare. Reuşita procesului de identif icare şi soluţionare a problemelor sociale din comunitate în mare par te depinde de colaborarea sub formă de consultanţă dintre organismele statale şi cele neguvernamentale.

Consultările dintre ONG-uri şi APL pot să preia formă informală sau formală în funcţie de scopuri le pe care păr ţi le doresc să le obţină.

Consultanţa informală este o activitate care se desfăşoară în absenţa determinări lor ş i cadrelor instituţionale oficiale. Termenul informal poate f i substituit cu noţiunea de neoficial. Consultanţa informală

72 Indriksone Andra, Non-Governmental Organizations – par tners in local development. Centrul pentru Polit ic i Publice – Providus. Latvia, 2003. - http://www.policy. lv/index.php?id=101501&lang=en73 Legea asistenţei sociale nr. 547-XV din 25 decembrie 2003.

83

t inde să ia forma conferinţelor, seminarelor, meselor rotunde ca modalităţi de faci l i tare a dialogului.

Este impor tant de şt iut că în funcţie de obiectivele înaintate şi forma consultanţei informale va f i deferită. Conferinţele sunt reuniri cu scopul de a dezbate şi de a lua decizi i asupra unor probleme curente şi de perspectivă şi preiau forma unor expuneri în public ale opini i lor asupra unei teme. Un exemplu ar putea f i organizarea unei conferinţe la nivel raional privind problema dezinstituţionalizări i copii lor l ipsiţ i de gri ja părintească. Seminarele sunt cercuri de studii în cadrul unei organizaţi i care urmăreşte per fecţionarea cal i f icări i profesionale. Ca exemplu poate f i organizarea unor cursuri de pregătire a special işt i lor din Direcţia învăţământ şi protecţie a copilului privind lucrul social cu copii i dezinstituţionalizaţi . Mesele rotunde se organizează cu scopul de a pune în discuţie anumite probleme, cei prezenţi f i ind sol icitaţi să par ticipe activ la găsirea soluţi i lor adecvate. De exemplu, în cadrul unei primări i se poate organiza o masă rotundă pentru a pur ta discuţi i în ceea ce priveşte posibil ităţi le de deschidere a unui centru de t ip famil ial pentru copii i dezinstituţionalizaţi .

Astfel, scopul consultanţei informale rezidă în dezvoltarea unei cooperări mai bune între păr ţi atunci când ele doresc să dezvolte o polit ică de soluţionare a unei probleme cu care se confruntă comu-nitatea/societatea. Legea asistenţei sociale şi Strategia Naţională privind protecţia copilului ş i famil iei , Strategia de reformă a sistemului de asistenţă socială ar putea constitui un temei legal pentru motiva-rea reprezentanţi lor structuri lor statale să par ticipe la astfel de activităţi . Actele normative enumerate menţionează şi evidenţiază, de fapt, impor tanţa antrenări i organizaţi i lor neguvernamentale, în cal itate de par teneri social i , în elaborarea programelor de asistenţă socială.

Consultanţa semiformală şi cea formală

Există anumite circumstanţe, cum ar f i calamităţi le naturale, sociale, care ar putea determina ONG-uri le ş i guvernele să intensif ice dialogul dintre ele. În mod special, cunoştinţele special izate ale unei organizaţi i neguvernamentale pot promova şi asigura o dinamică a acţiunilor comunitare şi care pot să f ie uti l izate de către guvern în t impul crizelor sociale. Situaţia când un ONG poate să presteze o consultanţă semiformală administraţiei publice locale poate f i reprezentată prin două aspecte impor tante:

• exper tiza ONG-uri lor uti lă pentru luarea deciziei• capacitatea ONG-uri lor de a implica, a mobil iza comunitatea74.

Guvernul poate să decidă că existenţa şi experienţa unui ONG sunt esenţiale în exercitarea polit i-ci lor sale într-un anumit domeniu, în cazul în care acesta cunoaşte despre existenţa organizaţiei respective. În această ordine de idei, sunt impor tante campanii le de promovare a diferitelor organizaţi i ş i a ser vici i lor pe care acestea le prestează. Unirea în al ianţe şi coaliţ i i pe anumite domenii de activitate sporeşte credi-bil itatea şi viabil itatea succesului în domeniu. După cum a fost menţionat mai sus, datorită atributelor unei organizaţi i neguvernamentale, cum ar f i teritorial itatea şi implicarea în soluţionarea problemelor comu-nitare, ONG-uri le au capacitatea să mobil izeze dinamismul populaţiei la nivel local ş i de aceea asigură o implicare mai bună a comunităţi i pentru a face faţă unei s ituaţi i de criză.

Baza legală pentru reglementarea unei astfel de colaborări în Moldova o constituie în primul rând Legea asistenţei sociale nr. 547-XV din 25 decembrie 2003, care în ar t icolele 6(4) şi 13(2) st ipulează că programele de asistenţă socială se elaborează de către autorități le administraţiei publice centrale şi locale şi se coordonează cu Ministerul Muncii , Protecţiei Sociale şi Famil iei . În elaborarea acestor programe sunt antrenate, în cal itate de par teneri social i , organizaţi i le neguvernamentale, persoanele f iz ice şi juridice din ţară şi din străinătate, instituţi i le de cult recunoscute în Republica Moldova şi reprezentanţi i societăţi i c ivi le. Tex tul legi i nu delimitează forma colaborări i dintre reprezentanţi i societăţi i c ivi le ş i Ministerul Mun-

74 Newman Caroline L. Comparative Study of NGO/Government Par tnerships.


ci i , Protecţiei Sociale şi Famil iei , consil iul raional ş i administraţia publică locală, oferă spaţiu practicări i consultanţei semiformale, în mod special prin acordarea exper tizei în vederea luări i anumitor decizi i în domeniul vieţi i sociale. De asemenea, în acest caz poate f i aplicată Hotărârea Guvernului Republici i Mol-dova despre aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia copilului ş i famil iei nr. 727 din 16.06.2003, Monitorul Ofic ial al Republic i i Moldova nr. 126-131 din 27.06.2003

Consultanţa formală constituie cel mai înalt nivel de consultare între ONG-uri ş i Guvern, denumit „procesul par ticipativ”. Spre deosebire de consultanţa informală şi cea semiformală, consultanţa formală necesită anumite forme pentru a f i considerată legală şi valabilă, sau altfel spus este pătrunsă de formal-ism75. Formele pe care le preia acest t ip de consultanţă, în cea mai mare par te, sunt acorduri de colaborare şi dispoziţ i i , hotărâri , decizi i luate f ie la nivel naţional, f ie local. Acest proces are loc în primul rând la nivel local, unde ONG-uri le ş i comunităţi le locale sunt implicate în luarea decizi i lor la nivelul respectiv. Consultanţa formală este un mecanism care permite comunităţi lor să par ticipe direct la democratizarea societăţi i . Şi ceea ce este cel mai impor tant e că „procesul par ticipativ” deseori duce la contractarea ONG-uri lor pentru prestarea ser vici i lor sociale76.

Reglementarea juridică naţională a unui asemenea t ip de consultanţă este prezentă la două nivele: naţional ş i local, în funcţie de aria de acoperire a acţiunilor ce rezultă din par teneriatul stabil it.

Legea asistenţei sociale în ar t. 21 prevede existenţa unei comisi i discipl inare în cadrul Ministerului Muncii , Protecţiei Sociale şi Famil iei , al cărei regulament se aprobă de către acesta77. Din considerentul că activitatea comisiei respective are tangenţe cu elaborarea anumitor standarde, activitatea acesteia s-ar putea ex tinde, iar în componenţa ei să f ie incluşi ş i reprezentanţi ai societăţi i c ivi le. Astfel ar f i evitată necesitatea de creare a unei noi substructuri în cadrul ministerului nominalizat.

Finanţarea ONG-urilor de către administraţia publică centrală şi locală

În experienţa internaţională se obser vă o tendinţă de angajare a ONG-uri lor în prestarea ser vici i lor de asistenţă socială. Această practică poate f i real izată f ie prin oferirea anumitor granturi de către guvern, f ie prin încheierea unui contract între instituţi i le de stat ş i organizaţi i neguvernamentale.

Pentru stat, ş i respectiv pentru contribuabil i , cheltuiel i le pentru spri j inirea organizaţi i lor neguver-namentale care prestează ser vici i sociale ar f i mult mai mici decât cele necesare pentru crearea, organiza-rea şi susţinerea unor ser vici i propri i . Realitatea este confirmată de experienţa statelor din vest, care au avut posibil itatea să compare şi să facă o alegere.

Finanţarea directă presupune oferirea de granturi din par tea statului pentru implementarea unui anumit proiect, în cazul nostru de prestare a ser vici i lor sociale, dar totodată nu este mai puţin impor tantă şi acordarea anumitor subsidi i pentru ser vici i le special izate.

75 Dic ţionarul explicativ al l imbii române, 1998.76 Newman Caroline L. Comparative Study of NGO/Government Par tnerships.77 Legea asistenţei sociale nr. 547-XV din 25 decembrie 2003.

85

III.3. PARTICUL ARITĂŢI ALE PROCESULUI DE RESOCIALIZ ARE A COPIILOR AFL AŢI ÎN CONFLIC T CU LEGEA

Transformarea infractorului într-un cetăţean conformist, resocial izarea lui este un proces complex şi foar te impor tant pentru societate, îndeosebi pentru generaţia tânără, care constituie şi o reflectare a gradului de ef icacitate a metodelor uti l izate în acest scop, a funcţionalităţi i instituţi i lor implicate şi a caracterului rezultatelor obţinute.

În prezent, resocial izarea are mai multe sensuri : educaţie reînnoită şi adaptată la un individ care a pierdut în total itate sau par ţial beneficiul primei educaţi i ; educare în baza metodelor netradiţ ionale când cele curente nu sunt ef iciente; ansamblu de instituţi i ş i metode uti l izate în cazul individului (copilului) inadaptat, al cărui compor tament nu este compatibil cu viaţa în societate; readaptarea care presupune o restructurare par ţială sau completă a personalităţi i ; reabil itare; social izare. Sensuri le expuse au în comun faptul că se referă la o inter venţie instituţională şi metodologică asupra individului, în cazul nostru a minorului, pentru a-i schimba sau a compensa ceva în domeniul compor tamentului.

În Republica Moldova, de procesul de resocial izare a minori lor cu conduite delincvente este legată direct întreaga activitate formativ- educativă, care se desfăşoară sau trebuie să se desfăşoare în cadrul instituţional responsabil de problema copii lor af laţi în confl ic t cu legea. Acesta include mai multe min-istere (Ministerul Afaceri lor Interne, Ministerul Educaţiei , Ministerul Tineretului ş i Spor tului, Ministerul Muncii , Protecţiei Sociale şi Famil iei), depar tamente şi centre. Ca urmare a pedepsei atribuite minorului del incvent, privarea de l iber tate f i ind anterior cea mai frecventă sancţiune inclusiv pentru copii , un rol impor tant în activitatea de resocial izare revenea instituţi i lor penitenciare. Întrucât în activitatea practică a instituţi i lor ş i organelor din domeniu încercarea de a cult iva cal ităţi pozit ive condamnatului nu a dat rezul-tatele aşteptate, odată cu reformarea sistemului sancţional-penal, procesul de resocial izare se rapor tează şi la formele alternative de constrângere a delincvenţi lor minori , bazate pe implementarea principi i lor justiţ iei restaurative, care în prezent iau amploare graţie ef icienţei lor educaţionale. Cu referire la minori i ş i t ineri i del incvenţi , special işt i i în domeniu consideră că cel care săvârşeşte o infracţiune, oricât de gravă ar f i aceasta, nu este şi nu poate f i considerat în genere ca nerecuperabil ş i s ituat în afara procesului educativ, c i dimpotrivă, trebuie implicat mai mult în acest proces.

În l i teratura de special itate se arată că ef icienţa procesului de resocial izare este determinată de o complexitate cauzal- condiţionată de factori general i ş i par t iculari . Totodată, factori i general i se determină în rapor t cu situaţia social- economică din ţară (real izarea dreptului la studii , la muncă, asigurarea cu locuinţă, primirea unui ajutor social), iar factori i par ticulari , specif ic i – în rapor t cu situaţia sistemului corecţional-penal.

Conţinutul procesului de resocializare, practic, nu poate depăşi nivelul actual de educaţie, cultură, aspiraţi i şi civil izaţie al întregii societăţi. Finalitatea spre care se tinde, adică aceea ca minorul să execute pedeapsa fără a i se altera personalitatea şi compor tamentul, iar după ispăşirea acesteia să-şi manifeste opţiunea de a duce o viaţă respectând legea şi normele sociale, constituie o problemă a modelului de educaţie în societatea actuală, iar soluţionarea ei nu stă doar în faţa instituţi i lor specializate, ci a întregii


societăţi. În prezent sunt întreprinse anumite iniţiative organizaţionale şi legislative78 care au determinat atât creşterea gradului de umanizare a mediului penitenciar, cât şi adoptarea unor noi strategii de executare a pedepselor penale. Cu toate acestea, problemele ce ţin de desfăşurarea unui proces de resocializare efi-cient rămân a f i actuale.

În Republica Moldova, controlul efectiv asupra delincvenţei juvenile, precum şi reducerea ei depind foar te mult de activitatea normală şi ef icientă a instituţi i lor penitenciare. Un argument al acestei af irmaţi i se regăseşte şi în rezultatele studiului efectuat în mediul minori lor af laţi în confl ic t cu legea, precum şi al exper ţi lor din domeniu.

Figura 36. Repartizarea minorilor intervievaţi după sancţiunile primite (în %)

Astfel, repar tizarea minori lor implicaţi în studiu, după pedeapsa primită, evidenţiază încă preponderenţa sancţiunii clasice precum este privarea de l iber tate (1/3 dintre minori i inter vievaţi), unde f inal itatea resocial izări i este însoţită de efectele negative ale detenţiei , dar ş i condamnarea condiţ ionată (24%), care prin sporadicitatea sau chiar l ipsa supravegheri i ş i a monitorizări i postpenale special izate scade şansele de resocial izare a minorului.

Pe de altă par te însă, nu putem omite şi creşterea în ult imii ani a ponderi i formelor alternative la detenţie în sancţionarea minori lor. În cadrul studiului, pentru f iecare al cinci lea inter vievat a fost aplicată probaţiunea, iar pentru 6% dintre respondenţi – munca în folosul comunităţi i . Practici le pozit ive ale ţări lor dezvoltate demonstrează că reuşita procesului de resocial izare şi de reinser ţie socială depinde de ca-pacitatea structuri lor ex trapenale. Se constată că activitatea de reintegrare a minori lor af laţi în confl ic t cu legea se real izează mai bine atunci când resocial izarea lor are loc în instituţi i cu regim de semil iber tate sau chiar sub forma l iber tăţi i , cu condiţ ia ca şi metodele de reeducare să f ie elaborate în mod diferenţiat ş i individualizat, pe baza unei abordări interdiscipl inare – juridice, psihopedagogice şi sociologice.

Indiferent, însă, de practici le pozit ive ale altor ţări în resocial izarea minori lor, în Republica Mol-dova, deşi se percepe în mare par te ef icienţa alternativelor la detenţie, acestea sunt mai puţin acceptate

78 Organizarea asistenţei moral- creştine în penitenciare, inclusiv din par tea cultelor care în mod serios s-au implicat în predicarea moralei creştine în penitenciare; asigurarea accesului nel imitat al deţinuţi lor la bibl ioteci le din unităţi ; audierea emisiunilor radio şi vizionarea celor tele -viziate, creând astfel condiţ i i mai bune pentru informarea deţinuţi lor, ocuparea t impului ş i , implicit, diminuarea tensiunilor la nivelul grupuri lor; sunt anulate interziceri le ce întrerup legături le sociale, restric ţ i i le privind corespondenţa, sancţiunile ce le interziceau condamnaţi lor întrevederea cu rudele apropiate; se intenţionează organizarea de baze spor tive în penitenciare pentru uzul condamnaţi lor etc.

37%

24%

22%

6%

4%

1%

1%

5%

0% 10% 20% 30% 40%

Privarea de libertate/închisoarea

Condamnare condiţionată

Aplicarea probaţiunii

Munca în folosul comunităţii

Supravegherea de către un matur

Nu am ajuns la pedeapsă

Arest preventiv

NR

87

la nivelul modelelor de tratament aplicate copii lor cu devieri compor tamentale. De altfel, nemijlocit în rândul exper ţi lor, a căror activitate este rapor tată la minori i del incvenţi , se nuanţează un conser vatism dic tat de vechiul s istem de sancţionare şi resocial izare a copii lor în confl ic t cu legea, în care măsuri le de bază erau cele aplicate într-un mediu impus prin privarea de l iber tate. Aplicarea sancţiunilor neprivative de l iber tate, axate pe negocierea dintre delincventul minor şi vic t imă şi pe prestarea de către minor a unor activităţi sociale în folosul comunităţi i pe o anumită perioadă de t imp, au fost cel mai puţin indicate de către exper ţi i inter vievaţi .

Modelele de tratament al del incvenţei juvenile şi de resocial izare a minori lor del incvenţi , cele mai indicate pentru Republica Moldova şi care sunt oferite de către exper ţi , sunt axate pe măsuri de inter venţie cu caracter educativ şi sancţiuni neprivative de l iber tate. Exper ţi i inter vievaţi au apreciat drept cele mai bune modele de tratament al del incvenţei juvenile şi de resocial izare a minori lor del incvenţi pentru ţara noastră aplicarea măsuri lor educative ş i terapeutice cu personal special izat faţă de minori i cu compor tament del incvent (51,9%), sancţionarea penală a faptelor prin internarea minorului în anumite centre ş i inst ituţi i speciale de reeducare (28,8%), apl icarea sancţiuni lor neprivative de l iber tate, axate pe negocierea dintre del incventul minor ş i v ict imă şi pe prestarea de către minor a unor activităţi sociale în folosul comunităţi i , pe o anumită perioadă de t imp (15,4%).

Figura 37. Opinia experţilor privind cel mai indicat model de tratament şi resocializare a minorului aflat în conflict cu legea (în %)

Reflectând asupra ef icienţei unor instituţi i în real izarea justiţ iei juvenile, special işt i i inter vievaţi oferă cel mai mare punctaj poliţ iei , declarând că activitatea ei în acest domeniu este ef icientă, pe când instituţi i le special izate cu atribuţi i directe în desfăşurarea justiţ iei juvenile – procuratura, instanţele judecătoreşti , avocaţi i – sunt plasate în descreştere, indicându-se un nivel inferior al ef icienţei ( f igura 38(a)). Pe lângă conser vatismul prezent în percepţie, la care s-a făcut tr imitere mai sus, printre factori i ce influenţează rezultatele vizate putem presupune un grad scăzut de cunoaştere de către exper ţi a sarcini lor ş i funcţionalităţi i instituţi i lor antrenate în real izarea justiţ iei juvenile, de asemenea o percepere teoretico-metodologică incompletă a conceptului justiţ ie juvenilă. Drept cauze ale ineficienţei în real izarea justiţ iei juvenile de către instituţi i le menţionate sunt enunţate: „nemotivarea şi indiferenţa angajaţi lor”, c irca 2/3 din cei inter vievaţi ; imper fecţiunea cadrului legal, în opinia f iecărui al doilea exper t, precum şi l ipsa de resurse suficiente şi de profesionalism ( f igura 38(b)) .

0 10 20 30 40 50 60

Aplicarea măsuri lor educative și terapeutice cu personal special izat față de minori i cu compor tament delincvent

Sancționarea penală a faptelor prin internarea minorului în anumite centre și instituți i speciale de reeducare

Aplicarea sancțiunilor neprivative de l iber tate, axate pe negocierea dintre delincventul minor și vic t imă și

prestarea de către minor a unor activități sociale în folosul comunități i , pe o anumită perioadă de t imp


Figura 38. Opinia experţilor privind activitatea instituţiilor cu atribuţii în realizarea justiţiei juvenile

* media aritmetică calculată a scalei ordinale pentru toţi experţii

În aceeaşi ordine de idei, responsabil itatea maximă pentru resocial izarea/corectarea minori lor af laţi în confl ic t cu legea este acordată de către marea majoritate a exper ţi lor (circa 3/4) poliţ iei . Imediat după aceasta, dar de un număr mult mai mic de special işt i , sunt plasate ser vici i le de asistenţă socială (f iecare al trei lea inter vievat), instanţele judecătoreşti ş i procuratura.

Figura 39. Opinia experţilor privind instituţiile responsabile de resocializarea minorilor aflaţi în conflict cu legea (în %)

Conform opiniei dominante calculate privind gradul de ef icienţă pe care î l poate avea o instituţie în procesul corecţional, niciuna dintre cele enumerate nu a fost clasată ca „foar te ef icientă”. Totuşi , un grad de ef icienţă mai mare exper ţi i inter vievaţi î l atribuie, după cum urmează: famil iei , şcol i i ş i poliţ iei . Ser vici i le de asistenţă socială şi ser viciul de probaţiune, care de fapt prin f inal itatea lor ghidează reuşita resocial izări i , sunt clasate ca f i ind mai puţin ef iciente la acest capitol.

A* B

E�cienţa în activitatea instituţiilor ce au atribuţii în realizarea justiţiei juvenile

Poliţia

Procuratura

Instanţelejudecătoreşti

Avocaţii

deloc e�cientă foarte e�cientă

Cauzele ine�cienţei activităţii instituţiilor respective0 120 2 34060

Angajaţi nemotivaţi, indiferenţi

Cadrul legal nu este su�cient de bun

Lipsa de resurse su�ciente

Lipsa de profesionalism

Corupţia

Comunicarea defectuoasă întreinstituţiile implicate

O selecţie greşită a personalului celucrează în aceste instituţii

4

0 10 20 30 40 50 60 70 80

Poliţia

Serviciile de asistenţă socială

Instanţele judecătoreşti Procuratura

FamiliaServiciul de probaţiune

Administraţia publică locală

Şcoala Societatea civilă

Comunitatea în care locuieşte

89

Figura 40. Repartizarea opiniei experţilor privind eficienţa diferitelor instituţii în realizarea procesului corecţional al minorilor ((A), media aritmetică calculată a scalei

ordinale) şi a metodelor educaţionale aplicate minorilor delincvenţi ((B), (în %)

Obser văm că printre cele mai ef iciente metode educaţionale aplicate în prezent, la nivel autohton, copii lor în confl ic t cu legea exper ţi i inter vievaţi clasează: discuţi i le/convorbiri le, munca neremunerată şi implicarea în diverse activităţi a minori lor. Aici , asistenţa şi consil ierea sunt poziţ ionate în descreştere. Ambiguitatea în repar tizarea instituţi i lor ş i metodelor educaţionale după eficienţa în procesul corecţional permite să remarcăm un lapsus definiţ ional în cunoştinţele despre acestea, dar ş i o necunoaştere evidentă a situaţiei la zi privind metodele aplicate în lucrul cu minori i af laţi în confl ic t cu legea, o treime dintre exper ţi nu au putut să aprecieze sau să se pronunţe referitor la mecanismul de reeducare a minori lor fo-losit în republică. Lipsa informaţiei se înregistrează şi în ce priveşte local itatea concretă în care activează, f iecare al doilea inter vievat nu a putut oferi un răspuns (pe motiv că „nu este la curent/nu ştie”) ce pro-grame educaţionale sunt aplicate la nivelul comunităţi i sale. De regulă, conform opini i lor expuse, aces-tea se l imitează la organizarea activităţi lor ex traşcolare (discuţi i , seminare, mese rotunde) şi consil ierea psihologică. Totodată, constatăm că ser viciul psihologic comunitar orientat către copii i în confl ic t cu legea este foar te sporadic, o treime dintre exper ţi au indicat că acesta nici nu există la nivelul local ităţi i în care activează, iar unii special işt i au menţionat că în mare par te este integrat în activităţi le psihologului şcolar sau ale ser vici i lor de asistenţă socială.

În aceeaşi ordine de idei, cu referire la formele de protecţie socială de care beneficiază copilul cu compor tament delincvent sau predelincvent, a fost enunţat, în principal, lucrul cu asistentul social, mai puţin ajutorul ş i consil ierea juridică. Printre ser vici i le sociale orientate către minorul în confl ic t cu legea cele mai frecvente sunt ser vici i le de asistenţă socială, ajutorul material, rareori consil ierea şi discuţi i le cu copii i ş i părinţi i . Unii exper ţi , însă, au constatat că în real itate aceşti copii nu beneficiază de anumite ser vici i sociale.

Chiar dacă procesul de resocial izare a minorului del incvent este unul complex, real izarea acestuia este foar te impor tantă pentru societate. Doar o coordonare a factori lor subiectivi interni cu circumstanţele obiective ex terne formează baza sol idă a unui proces optim de resocial izare a infractori lor. În cazul nostru, rata înaltă a recidivei infractori lor, inclusiv în rândul minori lor, constituie un indicator dinamic al l ipsei atât a unui model de corecţie ef icient, cât ş i de reintegrare socială postpenală.

E�cienţa instituţiilor în realizarea procesului corecţional

1234

Familia

Şcoala

Poliţia

Serviciile de asis.socială

Serviciul de probaţiuneInstanţele judecătoreşti

Procuratura

Comunitatea în care locuieşteAPL

Societatea civilă

f. e�ciente deloc e�ciente

Cele mai e�ciente metode educaţionale aplicate delincvenţilor minori

0 5 10 15 20 25

Discuţii şi convorbiri

Munca neremunerată/implicarea

Asistenţă şi consiliere

Supravegherea

Responsabilizarea părinţilor/educarea

Internarea în centre de reeducare

Condamnarea condiţionată

Amendarea

Programe de resocializare şi reeducare

A B


Astfel, în termenii rezultatelor studiului cu minori i af laţi în confl ic t cu legea, indicatori i obiectivi , precum frecvenţa antecedentelor penale denotă o disfuncţionalitate a mecanismului de resocial izare a minori lor or, se constată că peste 55% dintre minori i inter vievaţi au fost deja subiecţi în săvârşirea unor infracţiuni.

Figura 41. Repartizarea minorilor intervievaţi după antecedentele penale

Mai mult, prin contex tul întrebări lor-f i ltru se scoate în evidenţă o pondere şi mai mare a minori lor care au recidivat cel puţin o dată prin compor tamentul lor del incvent, doar o treime din minori af lându-se pentru prima dată în contact cu organele de drept, ca rezultat al săvârşir i i unui act del ic tual. Fiecare al patrulea minor respondent s-a aflat în vizorul organelor de drept deja de 3 ori ş i mai mult, iar f iecare al trei lea – cel puţin o dată.

Figura 42. Repartizarea minorilor după frecvenţa contactelor cu organele de drept ca urmare a încălcărilor/săvârşirii unui delict (în %)

În opinia exper ţi lor, l ipsa unui cadru adecvat de resocial izare a minori lor în urma procesului de judecată (minori i f i ind categorisiţ i ş i marginalizaţi de către comunitate), absenţa unei persoane special-izate care să-i supravegheze pe parcursul ispăşiri i pedepsei, neinformarea cu privire la r iscul pe care î l presupune încălcarea repetată a legi i (de regulă, minori i nu conştientizează fapta antisocială săvârșită) etc. sunt condiţ i i ce completează arsenalul lacunelor procesului de reeducare şi faci l i tează creşterea ratei de recidivă a minori lor.

DA 55%

NU, este pentru prima dată

45%

35

21

15

25

4

0% 10% 20% 30% 40%

Niciodată/este pentru prima dată

S-a mai întâmplat o dată

S-a mai întâmplat de 2 ori

De 3 ori şi mai mult

NR

91

Figura 43. Opinia experţilor cu privire la factorii determinanţi ai recidivei în rândul minorilor (în %)

Este impunătoare recunoaşterea de către exper ţi a rolului famil iei (peste 80% din exper ţi) , al educaţiei ş i al mediului (circa 3/4) în formarea trăsături lor psihosociale ale copilului . Astfel, putem con-sidera sursă a distorsiunii personalităţi i unui minor – l ipsa de repere valorice cer te şi de orientări coerente şi dist incte, care în anumite condiţ i i duce la căderea minorului în spaţiul del incvenţei.

Figura 44. Autoaprecieri ale minorilor privind stările/sentimentele resimţite de ei în momentul comiterii delictului

A

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90

Relaţiile din familie

Strada/cartierul

Condiţiile de traiLipsa unor programe comunitare de petrecere a

timpului liber pentru copii şi tineri Activitatea nesupravegheată din timpul liber

Ine�cienţa programelor de reeducare şi resocializare

Ine�cienţa pedepsei anterioare

Şcoala/lipsa supravegherii în şcoală

Atitudinile, etichetarea şi marginalizarea din partea celorlalți

Lipsa supravegherii şi controlului postpenal

0 10 20 30 40

Frică

Indiferenţă

Ură

Nimic

Furie

Adrenalină

Invidie

BucurieDorința de a cunoaște ceva nou

Ruşine

NR

Sentimentele avute în urma comiterii delictului


B*

* media aritmetică estimată a scalei ordinale, după frecvenţa comiterii delictelor

Caracterist ic majorităţi i minori lor del incvenţi inter vievaţi este faptul că evenimentele negative de viaţă au o frecvenţă sporită în perioada premergătoare comiteri i infracţiunii . În această ordine de idei, menţionăm că aproape jumătate din minori îş i apreciază copilăria ca f i ind „nici frumoasă, nici urâtă”, iar f iecare al zecelea ca f i ind „urâtă şi foar te urâtă”. În acelaşi t imp, referindu-se la toate aspectele vieţi i sale, f iecare al doilea minor se consideră „nu prea fericit ş i foar te nefericit”. Atât minori i care au recidivat, cât ş i cei care se aflau în faţa organelor de drept pentru prima dată, s-au autoapreciat ca f i ind mai degrabă „nefericit decât fericit”. Totuşi , sentimentul de nefericire este mai intens printre minori i cu antecedente penale repetate ( f igura 44 (b)) .

În funcţie de vârstă, constatăm că delincvenţi i minori manifestă trăsături vol it ive slab dezvoltate, care sunt ghidate de condiţ i i le ş i factori i din ex terior, comiterea infracţiunii în mare par te f i ind rezul-tatul relaţiei cu mediul ocazional; imaturitate afectiv-motivaţională şi morală. Agresivitatea deseori este generată de frustrarea resimţită permanent, de dezamăgiri le trăite în famil ie sau în instituţia de ocrotire și , în mare măsură, de sentimentul nedreptăţi i ş i inechităţi i sociale. Din datele studiului obser văm că amal-gamul sentimentelor avute în momentul comiteri i crimei este foar te contradictoriu: pe de o par te, minori i au încălcat legea, deşi la moment erau copleşiţ i de fr ică (38%), şi aici devine evidentă influenţa grupări lor de semeni sau a unor persoane mature care prin diverse constrângeri pot impune săvârşirea unui sau altui del ic t, pe de altă par te însă, emoţi i le negative precum ura, furia, invidia şi în mare par te indiferenţa au al imentat momentul comiteri i crimei (peste 41%) .

Condiţ i i le predominante în resocial izarea efectivă a minori lor af laţi în confl ic t cu legea sunt strâns legate şi de promptitudinea interioară şi dorinţa de a depăşi aspectele compor tamentale negative. Atitu-dinea copii lor af laţi în confl ic t cu legea faţă de fapta comisă şi faţă de pedeapsă este determinată atât de par ticularităţi le individuale psihologice şi de sistemul de valori , cât ş i de experienţa delic tuală. Reacţia mi-nori lor la pedeapsa primită, acceptarea şi deschiderea par ticipativă la întregul proces dau nuanţă specif ică reuşitei procesului corecţional. În această ordine de idei, aprecierea corectitudini i pedepsei primite arată o acceptare a acesteia, practic f iecare al doilea inter vievat considerând că este una corectă în rapor t cu fapta comisă, pe când 30% susţin că este una prea dură. În acelaşi t imp, f iecare al cinci lea minor nu a putut- o cal i f ica, întâmpinând dif icultăţi ş i în aprecierea ef icienţei acesteia ( f igura 45 .

Au mai comis anterior fapte

Nu au mai comis anterior

foarte nefericit 1 2 3

Autoaprecierea minorului privind sentimentele de fericire

fericit

93

Figura 45. Aprecierile minorilor privind eficienţa sancţiunii/pedepsei primite ca urmare a comiterii delictului

Menţionăm că minori i asupra cărora a fost aplicată probaţiunea, munca neremunerată în folosul comunităţi i , supravegherea de către un matur (părinte, poliţ ist, tutore) în marea majoritate apreciază pedeapsa primită ca una corectă, la fel ca şi f iecare al doilea minor condamnat condiţ ionat ( f igura 46) . În general, alternativele la detenţie sunt considerate de către minori ca ef iciente în corectarea conduitei , mar-ea majoritate a subiecţi lor indicând că pedeapsa î i ajută să înţeleagă greşel i le compor tamentale comise. Evident, în cazul pedepsei privative de l iber tate, aprecierea ef icienţei este mult inferioară. Diferenţe sem-nif icative în aprecierea pedepsei primite apar şi în funcţie de vârstă: copii i de 16-17 ani în mai mare măsură consideră sancţiunea primită ca f i ind puţin sau deloc ef icientă.

Figura 46. Opinia respondenţilor minori şi a experţilor intervievaţi privind eficienţa sancţiunilor în corectarea conduitei delincvente (media aritmetică calculată a scalei ordinale)

55%

12%

13%

20%

Foarte e�cientă / mă ajută să înţeleg că am avut o conduită greşităPuţin e�cientăNu este e�cientă deloc / mă in�uenţează negativNu ştiu /Mi-e greu să răspund

49%

30%

21%

Este una corectă Este prea durăMi-e greu să răspund

11 22 33 44

Privarea de libertate/ închisoarea




Supravegherea de către un matur

Privarea de libertate/ închisoareaSupravegherea de către anumite persoane



Amendarea părinţilor

Internarea într-un centru de reeducare


foarte e�cientă deloc e�cientă foarte e�cientă

E�cienţa pedepselor/sancţiunilor în corectarea conduitei delincvente la minori (opinia experţilor)

E�cienţa sancţiunii primite în corectarea conduitei proprii (respondenți minori în co�ict cu legea)

Pedeapsa primită Ef ic iența pedepsei în corectarea conduitei minorului

A B


În ciuda recunoaşteri i teoretice a impor tanţei sancţiunilor alternative la încarcerare şi , în special, a ef icienţei muncii neremunerate în folosul comunităţi i , ref lecţie acceptată inclusiv de majoritatea exper ţi lor inter vievaţi ( f igura 46(bv)) , conform mediei aritmetice calculate a scalei ordinale, printre subiecţi i minori se constată o apreciere mult mai scăzută a ef icienţei acesteia. Presupunem că acest fapt este al imentat de frustrarea resimţită de minor ca urmare a etichetări i din par tea comunităţi i , dar ş i de pregătirea şi infor-marea incompletă a comunităţi i privind rolul pe care î l are în faci l i tarea adaptări i minorului ş i corectări i conduitei sale. Este evident că în practică există încă multe obstacole pentru o acceptare şi apreciere penală matură şi o spri j inire adecvată de către legislativ, justiţ ie ş i public în general.

Figura 47. Autoaprecierea de către minori a sentimentelor resimţite în urma pedepsei primite (în %)

Resocial izarea indivizi lor del incvenţi este un proces amplu şi foar te complicat, ce presupune o renovare, ocrotire, formare şi direcţionare a relaţi i lor sociale impor tante ale delincventului pe parcursul ispăşiri i pedepsei ş i de -a lungul perioadei iniţ iale din viaţa lui după ispăşirea acesteia. Totodată, precum se poate constata din rezultatele studiului ( f igura 47 , este impor tant ca prin reabil itarea minorului să se faci l i teze depăşirea stări lor iminente ca urmare a pedepsei primite, cu consecinţe minime pentru person-alitatea acestuia. De altfel, pe lângă gradul înalt de nesiguranţă remarcat în autoaprecieri le minori lor, printre cele mai frecvente stări/sentimente ce le resimt ca urmare a pedepsei, sunt: frustrarea (17%) şi furia (16%), singurătatea (14%) şi indiferenţa (13%). În medie, pentru f iecare al unsprezecelea minor inter vievat este caracterist ică disperarea şi starea depresivă.

Activitatea desfăşurată de către persoane special izate atât în scop de prevenţie şi profi laxie a conduitei del incvente în rândul minori lor, cât ş i în inter venţi i le de resocial izare, corectare în perioada ispăşiri i pedepsei ş i de reintegrare postpenală a copilului a devenit astăzi o necesitate. În reorientarea compor tamentală a minorului este foar te impor tantă influenţa pe care o au persoanele cu care contactează. Evident, prin specif icul său psihosocial, minorul af lat în dif icultate este influenţat uşor. Conform rezulta-telor studiului ( f igura 48) , doar consil ierul de probaţiune a fost nominalizat ca având pentru majoritatea (peste 2/3 din minori i inter vievaţi) influenţă pozit ivă, în t imp ce ponderi mult mai mici revin poliţ istului de sector, profesori lor ş i dir igintelui , psihologului din şcoală, asistentului social din comunitate. Mai mult, în medie, f iecare al zecelea minor aflat la momentul inter viului în l iber tate a indicat că poliţ istul de sec-tor, profesori i ş i dir igintele î l influenţează negativ, iar o mare par te dintre aceștia i-a clasat ca f i ind fără influenţă în reorientarea lor compor tamentală.

0 5 10 15 20 25 30 35Frustrare

Furie

Singurătate

Indiferență

Disperare

Stare depresivă

Plictiseală

Bucurie

Preocupare față de ceilalți

Libertate

Mi-e greu să răspund

95

Figura 48. Aprecierile minorilor privind influenţa persoanelor cu care comunică asupra reorientării lor comportamentale (în %)

*Diferenţa față de 100% reprezintă persoanele cărora le-a fost greu să facă aprecieri.

Pentru f iecare al doilea minor aflat la momentul inter viului într-un mediu impus, drept sursă pozit ivă în reorientarea compor tamentală sunt indicaţi alţ i deţinuţi , f ie prieteni, f ie în general ( f igura 49) . Mult mai puţin, însă, minori i au indicat influenţa pozit ivă a psihologului ş i personalului din instituţie. Totodată, f iecare al şaptelea consideră că gardienii ş i şef i i de sector î l influenţează negativ. Deşi menţionat de un număr mic de minori , ș i asistentul social este perceput de către unii ca având influenţă negativă.

Figura 49. Aprecierile minorilor privaţi de libertate privind influenţa persoanelor cu care comunică asupra reorientării lor comportamentale (în %)

*Diferenţa față de 100% reprezintă persoanele cărora le-a fost greu să facă aprecieri.

76,9

67,3

63,5

63,5

42,3

38,5

36,5

26,9

23,1

11,5

7,7

1,9

9,6

7,7

1,9

11,5

7,7

3,8

9,6

7,7

21,2

9,6

23,1

19,2

17,3

28,8

0 20 40 60 80 100

Părinţii

Consilierul de probaţiune

Rudele apropiate (frate/sora, buneii)

PrieteniiColegii de şcoală

Poliţistul de sector

Profesorii şi dirigintele

Psihologul din şcoalăAsistentul social din comunitate

Victima infracţiunii

(respondenții minori a�ați în libertate)

Pozitivă Negativă Nu au in�uenţă Nu contactez cu aceste persoane

52%

46%

38%

33%

29%

29%

23%

6%

6%

15%

13%

6%

6%

15%

15%

15%

23%

19%

15%

17%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%

Alţi deţinuţi prieteni

Alţi deţinuţi în general

Psihologul

Gardienii

Şeful de sector

Administaţia instituţiei în general

Asistentul social

(respondenții minori din mediul impus)

Pozitivă Negativă Nu mă in�uențează Nu contactez cu aceste persoane


Putem constata o apropiere dintre copii af laţi în detenţie, aceasta intensif icând riscul unei resocial izări greşite. Or, precum se evidenţiază în l i teratura de special itate şi este justi f icat prin diverse studii , pentru deţinuţi i minori penitenciarul este mai degrabă o universitate a criminalităţi i decât o şcoală a reeducări i . Manifestând evident tendinţa de a se grupa în conformitate cu interesele comune, în mediul carceral minori i aspiră spre poziţ i i recunoscute în cadrul grupului, demonstrând astfel cunoașterea regu-li lor neformale.

Cunoaşterea, de la o anumită amplitudine şi profunzime, cenzurează conduita individului, menţinând- o în zona de acceptare socială, de aceea nu putem nega faptul că o educaţie morală şi de drept ef icientă orientată către minori constituie una din garanţi i le preveniri i recidivei. Ambele presupun dezvăluirea conţinutului normelor morale, care se bazează pe valori le general-umane şi pe dezvoltarea social-morală naţională a societăţi i ; explicarea legislaţiei ş i formarea culturi i juridice, a st imei faţă de lege; cult ivarea deprinderi lor de respectare a normelor juridice; dezvoltarea capacităţi lor de a rezolva problemele vieţi i fără încălcarea legi i .

Reflectând prin rezultate empirice, 2/3 dintre minori i inter vievaţi ş i-au declarat s imţul vinovăţiei ş i al responsabil ităţi i pentru acţiunile săvârşite ( f igura 50) . Cu toate acestea, un sfer t dintre subiecţi i studiului se autopercep ca f i ind nevinovaţi de cele comise, precum şi fără responsabil itate proprie. Un fapt îngri jorător evidenţiat este gradul foar te scăzut al asumări i vinovăţiei ş i al s imţului responsabil ităţi i printre minori i culpabil i de săvârşirea crimelor grave, precum ar f i omorul ş i tentativele de omor, violul, infracţiunile legate de droguri .

Figura 50. Autoaprecierile minorilor privind responsabilitatea proprie şi culpabilitatea asumată pentru cele săvârşite (în %)

Dintre minori i inter vievaţi , jumătate au af irmat că în momentul comiteri i infracțiunii erau conştienţi de faptul că săvârşesc un act i l ic it, iar 3/4 au indicat că „le pare rău pentru cele comise”. În același t imp, o corelaţie a răspunsuri lor după fapta comisă din nou indică l ipsa autocontrolului, recunoaşteri i culpabil ităţi i ş i autopedepsiri i ca f i ind mai evidente în categoria delincvenţi lor culpabil i de crime cu grad sporit de peri-culozitate (viol, omor, tentativă de omor şi vătămări intenţionate grave). Astfel, f iecare al doilea a indicat că nu era conștient în acel moment de comiterea unei infracţiuni, fapt amplif icat ş i ca rezultat al stări i de afect, ebrietate, droguri , iar printre minori i culpabil i de omor/tentative/leziuni corporale grave unul din doi a indicat că nu-i pare rău pentru săvârşirea crimei. O pondere mai mare a minori lor cu grad inferior

51%

67% 66%

73%

32%

25%21%

18%17%

8%13%

9%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

Erai conşt ient (înţelegeai) defaptul că comiţi un act i l ic it

Te consideri vinovat de ceea ce ai comis

Îţ i asumi responsabil itatea pentru fapta comisă

Îţ i pare rău pentru cele comise

DA NU Mi-e greu să răspund

97

de culpabil itate şi remuşcare pentru compor tamentul lor se regăseşte şi printre cei care au săvârşit jafuri ş i tâlhări i . Nivelul înalt al nesiguranţei ce se remarcă în autoaprecieri le unor adolescenţi î i plasează mai degrabă printre cei cu un simţ al culpabil ităţi i ş i autopedepsiri i mai inferior, atenuat prin mecanisme de autoapărare.

Putem afirma că agresivitatea minori lor este dic tată de caracterist ici le mediului în care trăiesc şi de indiferenţa societăţi i . Pentru această categorie de vârstă, actele comise sunt centrate mai frecvent pe acumularea materială. În marea majoritate, minori i atribuie altora culpabil itatea şi responsabil itatea pen-tru acţiunile lor indezirabile. Carenţele socio- educative explică l imbajul sărac şi argoul caracterist ic sub-culturi i mediului ocazional sau mediului impus. Comunicarea minori lor este dominată de enunţuri scur te şi s imple, deseori f i ind resimţit ş i un sentiment de nesiguranţă.

Aproape f iecare al trei lea minor are o atitudine pozit ivă faţă de sine însuşi , în t imp ce 22% se percep negativ. Situaţia este alta dacă se rapor tează la vic t ime, persoana/persoanele care au suferit de pe urma faptelor săvârşite de ei : în t imp ce pentru 29% a fost greu să-şi exprime atitudinea faţă de acestea, doar f iecare al cinci lea minor a manifestat o atitudine pozit ivă, iar f iecare al doilea una negativă sau indiferentă ( f igura 51) .

Figura 51. Autoaprecieri ale minorilor privind atitudinea faţă de sine însuși şi faţă de victime (în %)

O impor tanţă deosebită în influenţa educativă asupra personalităţi i infractorului minor, în pro-cesul de resocial izare, prezintă lucrul individual exercitat în baza studieri i personalităţi i minorului, evidenţi indu-se infracţiunea comisă, vârsta, studii le ş i alte par ticularităţi ale condamnatului. În munca educativă individuală delincventul trebuie să f ie convins că în ceea ce s-a întâmplat cu el este de vină doar el însuşi ş i nimeni altul. Faptul e cu atât mai impor tant, cu cât o mare par te a minori lor ş i t ineri lor sunt gata să învinuiască de ceea ce l i s-a întâmplat toată lumea, rudele, prietenii , colegii .

Metodele şi tehnici le de lucru cu minori i , caracterist ice întregului proces de resocial izare, grupate după scopul urmărit, constituie un instrument de inter venţie. Printre principalele tehnici uti l izate – auto-evaluarea, consi l ierea; inf luenţa pozit ivă; terapia cognit ivă – este necesar de statuat o serie de modalităţi de recuperare bine determinate şi argumentate, prin implicarea nemijlocită a special işt i lor cărora le revine un rol apar te în lucrul cu copilul af lat în dif icultate. De altfel, pe lângă principiul „f iecare colaborator este educator”, obligatoriu în lucrul cu delincvenţi i minori ş i în desfăşurarea muncii educative, un loc apar te ocupă cunoştinţele din domeniul psihologiei ş i asistenţei psihosociale penale şi postpenale. Astăzi , rolul

62%

22%

7% 9%

21%

28%22%

29%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

Pozitivă Negativă Indiferentă Mi-e greu să răspund

Faţă de tine însuţi Faţă de persoana/persoanele ce au avut de suferit de pe urma conduitei/faptelor tale


psihologiei ş i al asistenței sociale penitenciare devine tot mai evident şi în rapor t cu o altă problemă foar te actuală – micşorarea termenului de detenţie, folosită pe larg în ţări le înalt dezvoltate. Cu toate acestea, deosebit de complicată rămâne a f i elaborarea unui model statist ic de evaluare a activităţi i special istului în asistenţa socială în contex tul relaţi i lor multiaspectuale (sistemul penitenciar, asistentul social, rudele) orientate spre un singur subiect (minorul af lat în confl ic t cu legea).

La nivel autohton, reflectând prin rezultatele empirice, putem constata o implicare şi o par ticipare sporadică a persoanelor special izate în discuţi i le ş i vizitele cu programe educative orientate către minori i del incvenţi . După comiterea infracţiunii , respondenţi i minori au menţionat, practic 3/4, că niciodată nu au comunicat cu asistentul social, f iecare al doilea nu a discutat vreodată cu psihologul, profesori i ş i poliţ istul de sector. Totuşi , din grupul de special işt i cu care intră în contact minorul af lat în confl ic t cu legea se evidenţiază o inter venţie mai s istematică a consil ierului de probaţiune, peste 34% întreţinând discuţi i lunare cel puţin o dată, iar 5% şi mai des. Totodată, mai mult de un sfer t din respondenţi comunică cel puţin lunar cu poliţ istul de sector ş i profesori i . În cazul minori lor af laţi într-un mediu impus, inter venţia personalului din instituţie evident că este mai frecventă.

Figura 52. Reflecţiile minorilor privind frecvenţa intervenţiilor diferitelor persoane, inclusiv specialişti, în procesul de resocializare

*Diferenţa față de 100% reprezintă persoanele cărora le-a fost greu să facă aprecieri

La nivel famil ial, odată cu creşterea gradului de rudenie al persoanei în rapor t cu minorul se intensif ică şi frecvenţa discuţi i lor ş i/sau a întâlniri lor: cel mai des minori i întreţin discuţi i cu mama, dintre ei f iecare al trei lea o face zi lnic sau cel puţin o dată pe săptămână, f iecare al patrulea – 1-2 ori pe lună. De asemenea, cel puţin o dată pe săptămână sau zi lnic 1/3 din respondenţi au indicat că discută cu fratele/sora şi cu prietenii din „gaşcă”. Din răspunsuri le minori lor se evidenţiază că cea mai frecventă formă de co-municare cu părinţi i ( în special mama), fraţi i/surori le, consil ierul de probaţiune, dar ş i prietenii din „gaşcă” este prin întâlniri/vizite sau discuţi i la telefon.

Este cunoscut faptul că st igmatizarea persoanelor cu devieri compor tamentale îş i pune amprenta

19

24

30

34

42

44

45

48

49

52

54

56

70

10

9

10

7

10

6

5

26

34

12

8

9

9

5

16

20

8

12

3

1

11

15

5

7

10

6

2

8

9

3

25

28

4

20

20

18

15

18

3

14

9

3

0 20 40 60 80

Mama

Personalul instituţiei în care te a�i

Consilierul de probaţiune

Fraţii/surorile

Prietenii/din „gaşcă”

Tata

Bunicul/bunica

Colegii de şcoală

Alte rude


Profesorii

Psihologul

Asistentul social comunitar

Niciodată De câteva ori pe an O dată sau de două ori pe lună Cel puţin o dată pe săptămână Zilnic

99

şi pe ef icacitatea procesului de resocial izare şi reintegrare în t imp a minorului af lat în confl ic t cu legea. În Republica Moldova comunitatea se manifestă indiferent faţă de reforma penală, devenind mai mult o for ţă de rezer vă şi de apărare faţă de aparatul statal.

În această ordine de idei, prezintă interes autoaprecieri le subiecţi lor minori inter vievaţi privind atitudinea celorlalţ i faţă de sine după comiterea faptelor i l ic ite. Astfel, f iecare al doilea minor a manifestat nesiguranţă în aprecierea atitudini i din par tea celor care -l înconjoară. Un nivel mai ferm al răspunsuri lor este evident doar în rapor t cu mama şi fraţi i/surori le minori lor. Aici , alegerea minori lor poate f i explicată desigur prin rolul ş i implicarea, în special a mamei, în creşterea şi educarea copilului .

Figura 53. Aprecierile minorilor privind atitudinea celor din jur faţă de sine (media aritmetică calculată a scalei ordinale, pentru toţi respondenţii)

Calcularea mediei aritmetice a scalei ordinale şi del imitarea opiniei dominante pentru toţi respondenţi i ne permit să obser văm că minori i percep atitudinea diferitelor persoane din anturajul apro-piat faţă de sine ca f i ind negativă sau, în cel mai bun caz, rămânând neschimbată, aceasta atribuindu-se prioritar doar prietenilor din „gaşcă”. De altfel, sursele de special itate constată că profi lul psihosocial al del incventului minor se conturează pronunţat luându-se în consideraţie specif icul acestei perioade de vârstă – comunicarea cu semenii – delincvenţi lor f i indu-le caracterist ică o tendinţă evidentă de a se grupa. Aderarea la grupele neformale, de cele mai multe ori cu orientare deviantă, se produce în confor-mitate cu interesele comune, drept contradicţie faţă de restric ţ i i le părinţi lor.

În viziunile prospective vizavi de atitudinea celorlalţ i faţă de sine după ispăşirea pedepsei ş i reve -nirea în comunitate, minori i nu au aşteptări prea mari de la comunitate că î i va accepta. Marcaţi de un grad înalt de nesiguranţă în acest sens, respondenţi i presupun manifestarea atitudini i pozit ive în special din par tea famil iei (2/3), rudelor ş i prietenilor (1/3). În medie, f iecare al nouălea minor consideră că cei din jurul său vor manifesta atitudini negative faţă de el, sau, în cel mai bun caz, indiferență.

1 2 3 4 5

Prietenilor / din „gaşcă”

Poliţistului de sector / din comunitate

Fratelui/surorii

Buneilor

Mamei

Colegilor de şcoală

Tatălui

Vecinilor

Profesorilor

Altor rude (unchi, mătuşă)

mult mai rea a rămas acelaşi mult mai bună


Figura 54. Aprecierile prospective ale minorilor privind atitudinea celor din jur după ispăşirea pedepsei (în %)

Deşi în mare par te copii i af laţi în confl ic t cu legea percep necesitatea și ef iciența măsuri lor de prevenire şi/sau corectare a conduitei del incvente în rândul minori lor, obser văm, totuşi , că un sfer t dintre minori i inter vievaţi nu susţin impor tanţa acestora, făcând trimitere doar la dorinţa şi decizia proprie (a copilului af lat în astfel de situaţie) de a se corecta sau nu.

Tabelul 14. Opinia minorilor privind măsurile necesare şi eficiente în corectarea comportamentului delincvent şi prevenirea încălcării normelor sociale de către semeni

(răspunsuri multiple)Măsuri necesare %

1. Discuţi i individuale şi s istematice ale copii lor cu psihologul ş i/sau asistentul social

37

2. Nu sunt necesare astfel de măsuri , totul depinde de copil, când va dori – singur se va corecta, inclusiv eu

26

3. Implicarea în diverse activităţi de caritate/ajutor al bătrânilor, copii lor or fani, copii lor ş i persoanelor cu anumite deficienţe

18

4. Organizarea şi implicarea acestor copii în diverse activităţi în t impul l iber 16

5. Supravegherea şi controlul stric t din par tea unei persoane 14

6. Implicarea psihologului ş i/sau asistentului social în discuţi i s istematice cu părinţi i ( îngri j i torul) copilului

14

7. Organizarea şi implicarea la ore/lecţi i destinate informări i ş i explicări i privind conduita corectă în societate şi consecinţele încălcări i normelor sociale

13

8. Pedeapsa f iz ică 12

60,4

60,4

35,4

35,4

27,1

16,7

10,4

10,4

6,3

4,2

6,3

2,1

8,3

8,3

2,1

4,2

8,3

14,6

12,5

14,6

12,5

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Părinţii

Fratele/sora

Rudele

Prietenii

Colegii

Oamenii din comunitate

Profesorii

Pozitivă Negativă Indiferentă Mi-e greu să răspund

101

9. Rezolvarea confl ic telor din famil ia în care trăieşte copilul prin ajutorul ş i implicarea persoanelor special izate

9

10. Îmbunătățirea stări i materiale a famil iei 7

11. Izolarea de cei lalţ i 4

Întrucât atitudinea crit ică faţă de sine este slab dezvoltată la delincvenţi i minori , ei nu văd necesi-tatea de a-şi corecta compor tamentul ş i trăsături le negative. Manifestând tendinţa de a trăi cu ziua de azi , ei consideră că totul se va rezolva de la sine şi nu trebuie să depună efor turi pentru aceasta. De multe ori , ei vin doar cu cerinţe şi deloc nu doresc să se implice în rezolvarea problemelor propri i . În acest sens, menţionăm că este prioritar de a acorda atenţie dezvoltări i s imţului responsabil ităţi i : odată învăţaţi să coopereze, vor creşte şansele ca minori i af laţi în confl ic t cu legea să ceară ajutor angajaţi lor de la centrele de justiţ ie comunitară, of ici i le de ocupare a for ţei de muncă sau asistentului social din teritoriu.

Întru real izarea reinser ţiei sociale a minori lor reeducaţi ş i pentru a se evita recidivele, resocial iza-rea trebuie să se bazeze pe anumite principi i şt i inţi f ice, îndeosebi pe cele psihosociologice şi pedagogice 79 st ipulate şi în actele internaţionale de bază pentru optimizarea procesului de resocial izare (Reguli le ş i standardele minime ale administrări i justiţ iei juvenile – Reguli le de la Beij ing; Reguli le de la Tokyo; Prin-cipi i le de la R iyadh).

Figura 55. Reflecţiile experţilor privind acţiunile necesare pentru optimizarea procesului de resocializare a minorilor în conflict cu legea şi prevenirea recidivei

(în %, răspuns multiplu)

Cu cer titudine, în prim plan trebuie pusă asistenţa socială antepenală şi postpenală. Astfel, în ve -derea stabil ir i i unor modalităţi concrete de estimare a rezultatelor resocial izări i , s-ar putea iniţ ia o serie de măsuri de organizare internă în penitenciar, care să vizeze posibil itatea înlocuiri i „culturi i del incventului” cu cea a vieţi i sociale normale, proces specif ic domeniului de asistenţă socială. Diverse studii ale mediului impus arată că minori i sunt mai predispuşi spre o colaborare cu asistenţi i social i decât cu inspectori i de 79 Ne referim aici la principiul inter venţiei precoce, unul din principi i le de bază, care susţine ideea că un delincvent ocazional sau un pre -delincvent poate f i reeducat mai uşor decât un recidivist; principiul individualizări i măsuri lor, acţiunilor ş i metodelor de reeducare, completat ş i rapor tat la principiul personalităţi i , care st ipulează că sancţini le aplicate minori lor trebuie să f ie modelate conform gravităţi i del ic telor comise, circumstanţelor personale şi at itudini i relevate de minor; principiul coordonări i ş i continuităţi i acţiunilor de reeducare şi reinser ţie socială a mino-ri lor ş i t ineri lor; principiul continuări i acţiunilor educative şi de spri j inire psihosocială şi economică a minori lor ş i t ineri lor reeducaţi .

În�inţarea unor ser vicii social-psihologice comunitare

Introducerea unor măsuri educ-le de cooperare, asigurându-se un control optim al procesului de resocializare a minorilor

condamnaţi, dar şi a celor ce şi-au ispăşit pedeapsa

Crearea unui sistem de instruire ce i-ar asigura pe minorii în con�ict cu legea în obţinerea studiilor generale medii

Direcţionarea resurselor comunitare (administraţia locală, ONG, grupuri voluntare etc.), în procesul reeducativ al infractorilor

minori

Realizarea controlului post executoriu sistematic

63,5

51,9

51,9

40,4

13,5

0 20 40 60


poliţ ie.

Crearea unui s istem de instruire (inclusiv diverse centre de readaptare pe lângă instituţi i le peniten-ciare) ce le -ar asigura minori lor ş i t ineri lor posibil itatea de obţinere a studii lor generale medii , profesion-al-tehnice şi de recal i f icare.

Identif icarea tuturor resurselor comunitare: administraţia locală, ONG, grupuri voluntare etc. , care pot f i direcţionate către procesul reeducativ al infractori lor ş i , în special, de reabil itare a minori lor del incvenţi .

Evident, cea mai complexă componentă a procesului de resocial izare este reinser ţia socială a mi-nori lor del incvenţi , deoarece de reuşita acesteia depinde statutul social al tânărului redat societăţi i . Ac-tualmente, real izarea reintegrări i sociale pentru infractori i minori ş i t ineri , ş i cei af laţi la prima abatere reprezintă cheia progresului ş i competenţei în justiţ ia penală.

Tabelul 15. Acţiuni necesare ce ar putea contribui la reintegrarea (reinserţia postpenală) minorului aflat în conflict cu legea (experţi, răspuns multiplu)

Acţiuni necesare de realizat: %

în familie

Educarea şi valorizarea respectului 28,8

Control din par tea părinţi lor/implicarea în diverse activităţi interesante copilului

21,2

Consil iere/Lucrul cu psihologul 9,6

Susţinerea morală/acordarea atenţiei 9,6

în şcoală

Prin educare 21,2

Activităţi în afara orelor 13,5

Obligativitatea studii lor medii 9,6

Responsabil izare/pregătirea pentru viaţă 3,8

Programe de sensibil izare a minori lor 5,8

Activităţi de prevenire a discriminări i 5,8

Supraveghere 5,8

Lucrul cu psihologul 3,8

Formarea la elevi a unei baze culturale, morale şi juridice 1,9

în comunitate

Acceptarea şi susţinerea persoanei 11,5

Informarea despre nondiscriminare 9,6

Activităţi de petrecere a t impului l iber/centre culturale 5,8

Exemple pozit ive/prezentarea reguli lor de compor tament 3,8

Crearea ser vici i lor 7,7

Implicarea în reeducare/resocial izare 3,8

Finanţare şi angajare 3,8

În cazul minori lor privaţi de l iber tate, o componentă a procesului de reabil itare este pregătirea pen-tru l iberare, care are drept scop spri j inirea acestora în vederea unei cât mai bune reintegrări sociale. Ideea centrală a pregătir i i pentru l iberare este aceea că detenţia constituie doar o etapă din viaţa deţinuţi lor ș i

103

că ea trebuie folosită cât mai ef icient în scopul recuperări i sociale a acestora. Astfel, devine tot mai evident faptul că justiţ ia nu poate f i administrată în afara comunităţi i pe care trebuie să o ser vească. Reintegrarea în societate a deţinuţi lor minori este astăzi nu doar o problemă a ser viciului penitenciar, c i a întregii societăţi , iar real izarea ef icientă a reintegrări i poate contribui la consolidarea morală a societăţi i , la redu-cerea numărului de recidive şi , respectiv, la adaptarea minorului la cerinţele pe care le impune societatea la momentul actual.

Vechiul ș i înțeleptul dic ton „este mai bine să previ i decât să pedepseşti” devine un imperativ în cazul activităţi i de reeducare a copilului af lat în confl ic t cu legea. În unanimitate se susține faptul că, din punct de vedere şt i inţi f ic, educarea şi mai ales reeducarea individului trebuie să înceapă devreme. Astăzi , însă, minorul del incvent destul de des poate f i găsit în stradă, fără „a beneficia” de tratament sau chiar de măsuri de educaţie elementare. La etapa actuală, activitatea instituţi i lor cu atribuţi i directe faţă de minori i del incvenţi este orientată mai mult spre organizarea lucrului de prevenire şi doar foar te puţin spre activitatea de reeducare.

Figura 56. Persoanele specializate care au discutat cu minorii, odată ce ultimii au manifestat devieri comportamentale (în %)

Studiul arată că circa 2/3 dintre minori i inter vievaţi au avut discuţi i , vizavi de compor tamentul manifestat, cu unele persoane special izate, precum dirigintele, psihologul la şcoală, poliţ istul de sector, asistentul social. Totodată, f iecare al trei lea minor, care avea deja o experienţă infracţională, a fost în afara vreunei atenţi i din par tea profesori lor, părinţi lor sau a altor persoane special izate.

Vorbind despre prevenirea conduitei del incvente primare sau repetate, apare o discrepanță: pe de o par te, comunicarea cu potenţial i i del incvenţi se real izează într- o măsură mai mare sau mai mică, iar pe de alta, incidenţa antecedentelor penale săvârşite de minori repetat evidenţiază că aceasta f ie se face târziu în t imp, depăşind vârsta problematică a minorului, f ie este l ipsită de regularitate şi ef icienţă. În rapor t cu vârsta respondenţi lor, menționăm că cei care au fost luaţi la evidenţa organelor de drept la 16-17 ani au avut par te de mult mai puţine discuţi i ş i inter venţi i ale persoanelor special izate.

Vârsta fragedă la care minori i au contactat pentru prima dată cu organele de drept (f iecare al trei lea respondent având la acel moment mai puţin de 14 ani sau între 14 și 15 ani) indică necesitatea unui mecanism de prevenire care să pornească din famil ie ş i şcoală, inclusiv prin corelarea diverselor activităţi de consil iere, comunicare, monitorizare sistematică a minori lor af laţi în dif icultate şi cu devieri compor-tamentale primare.

35

37

21

10

9

2

0% 10% 20% 30% 40%

Nu a discutat cu nimeni, niciodată

Dirigintele

Psihologul la şcoală


Asistentul social

Directorul şcolii


Figura 57. Vârsta respondenţilor minori la primul contact cu organele de drept

Oscilarea ratei del incvenţei juvenile şi tendinţa de creştere a acesteia în prezent indică spre o disfuncţionalitate a instituţi i lor statului. Cu referire la instituți i le ce se fac responsabile de indicatori i înalţ i ai del incvenţei juvenile, exper ți i plasează famil ia pe scala cea mai înaltă, căci aceasta prin educaţia, atitudinea şi dedicaţia în creşterea copilului are rolul major în formarea primară şi dezvoltarea sănătoasă a personalităţi i lui . Prin atribuţi i le sale, şcoala, ca mediu imediat în continuitatea social izări i copilului ş i definit ivări i personalităţi i lui , este poziţ ionată după famil ie, ca f i ind în mare măsură responsabilă de devieri le compor tamentale ale minori lor. Pe scală apropiată sunt indicate ser vici i le de asistenţă socială şi poliţ ia.

Figura 58. Opinia dominantă a experţilor privind instituţiile responsabile de rata actuală a delincvenţei juvenile

(media aritmetică calculată a scalei ordinale pentru toţi intervievaţii)

33%

31%

35%

1%

Mai puţin de 14 ani 14-15 ani 16-17 ani NR

Instanţele judecătoreşti

Serviciul de probaţiune

Societatea civilă

Comunitatea

APL

Parlamentul

Guvernul

Poliţia Serviciile de asistenţă

socialăŞcoala

Familia

1 2 3 4 5deloc în mică măsură în f. mare măsură

105

În topul instituţi i lor implicate în prezent în activitatea de prevenire a delincvenţei juvenile, inclusiv în local ităţi le în care activează, exper ţi i au indicat cel mai frecvent: poliţ ia (2/3 din exper ţi) , ser vici i le de asistenţă socială şi şcoala (f iecare al doilea inter vievat), direcţia minori ş i moravuri ş i administraţia locală (primăria) (un sfer t din inter vievaţi). În acelaşi t imp, apreci ind activitatea de prevenire desfăşurată de către inspectorate şi comisi i le pentru minori , f iecare al doilea inter vievat a indicat că aceasta este insuficientă şi nesatisfăcătoare.

De altfel, interesant este faptul că famil ia ş i mass-media sunt plasate de către exper ţi la sfârșitul l istei instituţi i lor implicate în prevenirea delincvenţei juvenile.

Figura 59. Aprecierile experţilor privind instituţiile şi specialiştii implicaţi în prevenirea delincvenţei juvenile (în %, răspuns multiplu)

Printre special işt i i cu atribuţi i directe în activitatea de prevenire cel mai frecvent sunt menţionaţi profesori i , inspectori i pentru minori , asistenţi i social i , psihologii ş i poliţ işt i i . Conform opini i lor exper ţi lor, se constată că mult mai puţin (sau deloc) în acţiunile profi lactice sunt implicaţi actori i comunităţi i , precum special işt i i în problemele t ineri lor ş i cei în domeniul drepturi lor copilului , directori i de şcoală şi primari i , care considerăm că, dimpotrivă, ar trebui să inter vină sistematic ş i direct, prin acţiuni bine determinate şi orientate către categori i le vulnerabile de minori . Cu atât mai mult cu cât astăzi , la ecuaţia clasică a factori lor determinanţi ai del incvenţei juvenile din Moldova, se adaugă migraţia de muncă peste hotare a părinţi lor ş i , respectiv, efectivul copii lor rămaşi fără supraveghere în majoritatea local ităţi lor. Evident, în condiţ i i le în care se accentuează problema copii lor af laţi în dif icultate şi ca urmare a l ipsei de supraveghere din cauza migraţiei de muncă a părinţi lor, este necesară o colaborare mai amplă între organele de poliţ ie, administraţia locală şi instituţi i le de resor t (şcoli le, inspectoratele şcolare, fundaţi i le de t ineret, Minis-terul Educaţiei , Ministerul Tineretului ş i Spor tului etc.). Pe plan legislativ, trebuie reorganizat s istemul de ocrotire a minori lor80, adaptat real ităţi lor actuale.

Este paradoxal faptul că, deşi conform percepţi i lor famil ia este în foar te mare măsură responsabilă de indicatori i înalţ i ai devieri lor compor tamentale, rolul ş i implicaţia părinţi lor în prevenirea acestora rămâne a f i inferior. Totodată, exprimându-și opinia cu privire la instituți i le ce ar trebui implicate în re -80 La 23 mar tie 2004, de către Ministerul Afaceri lor Interne în colaborare cu Ministerul Educaţiei a fost elaborat un plan comun de acţiuni privind combaterea criminalităţi i juvenile, conform căruia sarcina prioritară este monitorizarea şi evaluarea situaţiei copii lor rămaşi fără supravegherea maturi lor, cu acordarea asistenţei sociale.

0204060

Instituţii implicate în prevenirea delincvenţei juvenile

Poliţia

Asistenţa socialăŞcoala

Direcţia minori şi moravuri

Primăria

Serviciul de probaţiune

Centrul pentru drepturile copilului

ONG-uri

Comisii pentru minori

Tutela/curatela

Procuratura

Familia

Mass-media

10 20 30 40

Specialişti implicaţi în prevenirea delincvenţei juvenile

Profesori

Inspectori pe minori

Asistent social

Psihologii/psihiatrul

Poliţişti

Consilieri de probațiune

Procurori/judecători

Specialişti în probl.tinerilor

Specialişti în domen. drept.copilului

Directorul şcolii/primarul

Părinţii

O�ţerul de urmărire penală


organizarea și ef icientizarea activităţi lor de prevenire, special işt i i inter vievaţi se plasează pe o poziţ ie contradictorie indicând famil ia, dar ş i societatea civi lă, la nivelul de jos al ierarhiei . În medie, f iecare al patrulea a indicat prioritar: şcoala, organele administrative, asistenţa socială. Putem presupune că, în percepţia exper ţi lor, impor tanţa mică a famil iei în etapa de prevenţie a devieri lor compor tamentale în rândul minori lor este din l ipsa conlucrări i directe cu părinţi i ş i implicări i acestora, atât de necesară. Pe când social izarea primară, precum şi cea secundară se real izează în/şi alături de famil ie, care trebuie să f ie responsabilă pentru educaţia şi orientarea compor tamentală a copii lor.

Conform rezultatelor studiului, exper ţi i susţin necesitatea ef icientizări i acţiunilor de prevenire a delincvenţei juvenile. În opinia lor, acestea trebuie să f ie orientate prioritar spre: crearea diverselor ser vici i comunitare, în special pentru copii i din grupele de risc; ocuparea t impului l iber al copii lor prin desfăşurarea activități lor culturale şi educative; formarea culturi i juridice în rândul copii lor, dar ş i al maturi lor, prin or-ganizarea seminarelor special izate; implicarea comunităţi i în elaborarea şi implementarea programelor cu caracter social anticipativ (cooperare, informare ş.a.); sensibil izarea populaţiei privind problematica preveniri i del incvenţei prin implicarea voluntari lor din comunitate în programele de asistenţă socială şi consil iere; organizarea diverselor campanii în scopul înlăturări i prejudecăţi lor ş i et ichetări lor faţă de mi-nori i în confl ic t cu legea.

Figura 60. Opinia experţilor privind acţiunile prioritare ce trebuie întreprinse pentru a eficientiza prevenirea delincvenţei în rândul minorilor (în %, răspuns multiplu)

Crearea serviciilor comunitare pentru copii ce provin din familii dezorganizate şi social vulnerabile (centre de zi,

centre de plasament temporar ş.a.)

Desfăşurarea măsurilor culturale şi educative pentru copii şi tineri ce le-ar asigura petrecerea e�cientă a timpului liber

Formarea culturii juridice în rândul copiilor, tinerilor şi maturilor prin organizarea orelor/seminarelor specializate

Elaborarea şi implementarea programelor cu caracter social anticipativ cu implicarea comunităţii (colaborare,

oferirea operativă a informaţiilor etc.)

Perfecţionarea procesului de resocializare a minorilor delincvenţi în special

Ridicarea nivelului profesional al reprezentanţilor organelor de drept

Înlăturarea prejudecăţilor faţă de minorii în con�ict cu legea şi oferirea şansei de reintegrare prin diverse activităţi

ce le-ar permite implicarea acestora în comunitate

Pregătirea şi implicarea voluntarilor în programele de asistenţă socială şi consiliere

Desfăşurarea activă a campaniilor de sensibilizare a opiniei publice

67,3

59,6

55,8

53,8

40,4

34,6

32,7

26,9

13,7

0 20 40 60

107

Tabelul 16. Căile de optimizare a politicii de prevenire a delincvenţei juvenile, în opinia experţilor

Acţiuni necesare de desfăşurat prin implicarea:

Comunităţii Informarea, sensibil izarea şi mobil izarea opiniei publice

Activități culturale şi educative de promovare a valori lor morale

Programe sociale

Deschiderea centrelor/organizarea t impului l iber

Conlucrarea dintre societate şi instituţi i

Integrarea minorului în societate/atenţia şi gri ja faţă de el

Ser vici i socio-psihologice/crearea ONG

APL Programe de reeducare/implicare în diverse activităţi

Susţinere f inanciară

Măsuri de control ş i susţinere a şcoli lor ce lucrează cu minori i

Centre pentru copii/cercuri de interese

Ajutor psihosocial ş i diverse ser vici i special izate

Conlucrare

Mass-mediei Informarea şi sensibil izarea opiniei publice privind consecinţele delincvenţei

Difuzarea programelor educative

Control asupra informaţi i lor agresive

Promovarea unui mod de viaţă prosocial/exemple pozit ive

Societăţii civile Implicarea în diverse activităţi (de înlăturare a indiferenţei sociale; promovare a normelor, legilor; de informare privind consecinţele)

Elaborarea proiectelor comunitare

Educarea

Crearea ser vici i lor orientate spre famil i i le vulnerabile şi lucrul cu acestea

Personale Discuţi i/sfaturi/îndrumări

Informarea şi implicarea în activităţi ex traşcolare

Cercetarea f iecărui caz în par te

Programe socio-psihologice

Lucru profi lactic cu minori i

Organizarea traininguri lor, seminarelor; Implicarea în proiecte

Educarea propri i lor copii

Sesizarea organelor competente

În multitudinea acţiunilor ce trebuie întreprinse pentru prevenirea şi combaterea delincvenţei juve -nile, o reflecţie mai aprofundată privind nivelele de inter venţie, evidențiază drept imperativă dezvoltarea polit ic i lor sociale cal itative şi ef iciente orientate spre copii ş i t ineri . De asemenea, par ticiparea societăţi i ş i implicarea în procesul preventiv şi recuperativ al minorului cu devieri compor tamentale este stringentă pentru optimizarea şi reuşita acestuia.


CONCLUZII

1. Fenomenul delinc venţei juvenile este persistent în Republica Moldova. Din 1358 de infracţiuni comise de către minori în anul 2010, 888 au constituit fur turi , 114 jafuri , 46 huliganism, 33 infracţiuni legate de droguri , 26 violuri , 20 tâlhări i , 8 omoruri . Pe parcursul a 8 luni ale anului 2011, au fost înregistrate 846 de infracţiuni comise de către minori . Se atestă o anumită scădere la capitolul omoruri comise de către minori ş i cu par ticiparea acestora, f i ind înregistrată o creştere la capitolul infracţiuni legate de droguri , fur turi . Majoritatea (~70%) infracţiunilor săvârşite de către minori sunt contra patrimoniului. La comiterea a celor 846 de infracţiuni au par ticipat 1071 de persoane, dintre care 954 de băieţi ş i 117 fete.

2. Copiii care încalcă legea provin, de cele mai multe ori, din familii social vulnerabile , fami-l i i dezorganizate, famil i i care negli jează copii i , famil i i numeroase, famil i i în care părinţi i consumă al-cool sau droguri , famil i i ce uti l izează metode barbare de educaţie sau încearcă să discipl ineze violent propri i i copii , copii cu părinţi plecaţi peste hotare sau cu părinţi care au antecedente penale, famil i i monoparentale sau cu părinţi şomeri, famil ia constituind un element primar de social izare a copilului cu impact direct asupra evoluţiei acestuia. Actele delincvente săvârşite de minori sunt determinate de st i luri educative defectuoase ce le -au fost aplicate şi care au pus amprente majore în procesul de formare a personalităţi i .

3. Prevenirea delinc venţei juvenile cere efor turi din par tea întregii societăţ i pentru ca aceasta să asigure o dezvoltare armonioasă a adolescenţi lor, cu respect pentru propria personalitate încă din copilărie.

4. În optimizarea activităţilor de prevenire şi combatere a flagelului infracţional accentul trebuie pus pe desfăşurarea activităţilor culturale şi educative , inclusiv prin organizarea ob-ligatorie a orelor, seminarelor juridico- educative ( începând cu clasele primare) referitoare la pericolul social al actelor i l ic ite, consecinţele şi sancţiunile ce le presupun etc.

5. Imperativitatea educaţiei juridice şi morale o putem rapor ta atât la specificul perioadei de vârstă a minorilor, când se intensif ică formarea conşti inţei ş i conduitei morale şi a celei de drept, cât ş i la real itatea de astăzi , când în special copii cu compor tament delincvent declară că dacă ar f i cunoscut legea şi consecinţele încălcări i ei , n-ar f i încălcat- o niciodată. Se constată un simţ al responsabil ităţi i mai scăzut, iar, în l ipsa informări i juridice, nivelul de conştientizare a pericolului social ş i a consecinţelor faptelor anomice săvârşite este subdezvoltat sau l ipseşte în general.

6. Se constată că mecanismului preventiv din ţară îi sunt proprii anumite disfuncţionalităţi ce fac tr imitere la l ipsa de par ticipare şi integrare în acţiunile de prevenire, în primul rând a famil iei , dar ş i a mass-mediei , acestea lăsând amprente deosebite în reflectarea compor tamentală a minori lor prin modele directe de conduită oferite zi lnic.

7. Drept cele mai bune modele de tratament al delinc venţei juvenile şi de resocializare a minorilor delinc venţi pentru ţara noastră sunt considerate: aplicarea măsuri lor educative ş i terapeutice cu personal special izat faţă de minori i cu compor tament del incvent, sancţionarea penală

109

a faptelor prin internarea minorului în anumite centre ş i inst ituţi i speciale de reeducare, apl icarea sancţiuni lor neprivative de l iber tate, axate pe negocierea dintre del incventul minor ş i v ict imă şi pe prestarea de către minor a unor activităţi sociale în folosul comunităţi i , pe o anumită perioadă de t imp.

8. Reacţia la delinc venţa juvenilă trebuie să poar te un caracter planificat, coordonat şi să fie realizată de par teneriatele locale care cuprind autorităţi le publice - cheie: poliţ ia, ser vici i le de asistenţă socială pentru copii ş i t ineri , de plasare în muncă, de învăţământ şi educaţie, sănătate, autorităţi le judiciare, probaţiunea, precum şi sectorul de voluntariat ş i cel privat.

9. Sistemul de justiţie pentru copii trebuie privit ca un pilon al unei strategii mai largi de prevenire a delinc venţei juvenile care ţ ine cont de contex tul larg al famil iei , şcol i i , vecinătăţi i ş i grupului de persoane în interiorul căruia are loc comiterea faptei .

10. Documentele naţionale de politici , precum Hotărârea Guvernului nr. 566 din 15.05.2003 de -spre aprobarea măsuri lor speciale pentru combaterea şi profi laxia criminalităţi i în rânduri le minori lor, Strategia naţională privind protecţia copilului ş i famil iei , Strategia pentru t ineret, Planul naţional de acţiuni “Educaţie pentru toţi” pe anii 2004-2008, Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturi lor omului pentru anii 2004-2008, Strategia naţională de consolidare a sistemului judecătoresc, Strategia naţională privind acţiunile comunitare pentru susţinerea copii lor af laţi în dif icultate pe anii 2007-2014, Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008-2011 şi Planul de acţiuni privind implemen-tarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008-2011, Planul naţional de acţiuni cu privire la protecţia copii lor rămaşi fără îngri j i rea părinţi lor pentru anii 2010-2011, Planul Naţional de Acţiuni în domeniul Drepturi lor Omului pentru anii 2011-2014, Planul de ef icientizare a comunicări i poliţ iei cu societatea civi lă pentru perioada 2011-2012, Planul de acţiuni al MAI în domeniul drepturi lor omului pentru anul 2011, Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020 includ prevederi per tinente obiectivului de prevenire a delinc venţei juvenile, acestea însă nu denotă o suficienţă în spectrul de acţiuni şi o abordare strategică în real-izarea obiectivului de prevenţie.

11. Instituţiile publice responsabile de domeniu au lansat şi desfăşoară diverse acţiuni orientate spre diminuarea fenomenului delinc venţei juvenile, unele în par teneriat cu organizaţi i ale societăţi i c ivi le. Astfel, se înregistrează cazuri le, se iau la evidenţă minori i , se lucrează cu făptuitori i ş i vic t imele, cu famil i i le acestora, se desfăşoară anumite activităţi în instituţi i le de învăţământ, în centre pentru copii . Totodată, se constată o lipsă de coerenţă între efor turile diferitelor instituţii. În cele mai multe cazuri , nu există par teneriate durabile şi ef iciente, nu toţi actori i responsabil i se implică cu dil igenţă, există o deficienţă de ser vici i la nivel de comunitate care ar răspunde nevoilor copii lor ş i t ineri lor. Chiar dacă se constată o tendinţă pozit ivă de redimensionare a atitudini i actori lor din sistemul de justiţ ie, aceştia nu îş i identif ică încă rolul impor tant pe care î l au şi în domeniul preveniri i del incvenţei.


RECOMANDĂRI

1. Asigurarea de către toate instituţiile statului a orientării activităţii lor spre îmbunătăţirea accesului copiilor, tinerilor şi familiilor lor la diverse opor tunităţi prin dezvoltarea capacităţi i acestora de a-şi revendica drepturi le, de a avea un compor tament responsabil ş i de a par ticipa activ la procesele de luare a decizi i lor.

2. Dezvoltarea infrastructurii pentru petrecerea eficientă a timpului liber , inclusiv centre multi funcţionale pentru copii ş i t ineri ş i de practicare a modului sănătos de viaţă.

3. Intensificarea lucrului preventiv la nivel local, elaborarea planurilor de acţiuni focusate pe prevenire-inter venţie în special pentru persoanele din grupul de risc, pentru a le implica în activităţi non-formale, spor t, programe sociale, pentru a le oferi noi direcţi i ş i posibil ităţi ş i prom-ovarea unui simţ puternic de incluziune socială .

4. Integrarea obiectivului de prevenire a delinc venţei juvenile şi a acţiunilor din documentele naţionale de polit ic i în planuri le de acţiuni ale ministerelor ş i autorităţi lor publice cu atribuţi i în domeniu.

5. Asigurarea coerenţei ac tivităţi lor de prevenire a delincvenţei juvenile prin formarea, actual-izarea şi valorificarea par teneriatelor locale în prevenirea delinc venţei , cu implicarea unei diversităţi de actori comunitari .

6. Implicarea mass-media în prevenirea delincvenţei juvenile şi promovarea pe larg a practici lor pozi-tive în domeniu.

7. Garantarea că ser viciile de protecţie a copilului sunt receptive şi inter vin prompt în cazul abateri lor comise de copil, ca f i ind circumstanţe excepţionale din viaţa lor. Sistemul trebuie să f ie pregătit ş i pentru situaţi i în care copilul este ex trem de problematic pentru ser vici i , prea mic pentru sistemul de justiţ ie sau a abandonat şcoala. Ser vici i le trebuie să f ie capabile să evalueze prompt şi rapid de ce inter venţie este nevoie pentru a depăşi problema.

8. Diversificarea iniţiativelor de inter venţie socială precum asistarea părinţi lor ş i a famil i i lor ai căror copii sunt cu un compor tament deviant de către psihologi, personal abil itat în domeniu; orga-nizarea echipelor de supor t din voluntari pentru patrulare în locuri publice; implementarea practici i de paneluri de mediere pentru copii i care au comis infracţiuni; asistenţa copii lor în dif icultate de către special işt i instruiţ i în domeniu.

9. Implicarea activă a actorilor din sistemul de justiţie în acţiunile de prevenire a delinc venţei juvenile, prin împăr tăşirea practici lor din sistemul de justiţ ie.

10. Oferirea delinc venţilor juvenili a posibilităţii de a deveni conştienţi de prejudiciul cauzat de ei , de a ajunge să înţeleagă compor tamentele acceptate de societate şi responsabil izarea t ineri lor prin reconectarea lor la ser vici i ş i opor tunităţi care vor îmbunătăţi şansele şi speranţele lor de viaţă.

111

11. Implicarea tuturor instituţiilor la nivel local , cu responsabil ităţi în domeniul protecţiei dreptu-ri lor copilului , în procesul de identif icare a copii lor cu părinţi migranţi (ser vici i le publice de asistenţă socială, şcoala, poliţ ia) ş i crearea unui mecanism de coordonare a procesului respectiv de către secţi i le de asistenţă socială şi protecţie a famil iei .

12. Evaluarea de către ser viciile de asistenţă socială a situaţiei de risc a tuturor copiilor cu părinţi migranţi în momentul identif icări i acestora, inclusiv evaluarea capacităţi lor persoanelor în gri ja cărora sunt lăsați , aceştia reprezentând o categorie vulnerabilă de copii af laţi în situaţie de risc.

13. Implementarea şi consolidarea mecanismelor de monitorizare şi rapor tare la nivel local , cu accent pe ser vici i le publice de asistenţă socială, prin elaborarea unui mecanism unitar care să faci l i teze transferul de date şi de informaţi i atât pe orizontală – de la instituţi i le locale spre secţi i le de asistenţă socială şi protecţie a famil iei , cât ş i pe ver ticală – de la secţi i le respective spre Direcţia protecţie a famil iei ş i drepturi lor copilului ş i spre Consil iul Naţional pentru Protecţia Drepturi lor Copi-lului ; întărirea capacităţi i ser vici i lor publice de asistenţă socială la nivel naţional.

14. Aplicarea unei metodologii de referinţă unitare a cazurilor între instituţi i le statului în ve -derea unei reacţi i rapide şi ef iciente de inter venţie.

15. Creşterea gradului de informare, sensibilizare şi conştientizare a efectelor negative ale migraţiei asupra copiilor de către toţi factori i implicaţi (părinţi ş i populaţie în general): desfăşurarea unor campanii atât pentru sensibil izarea societăţi i faţă de problematica şi r iscuri le asoci-ate migraţiei la muncă în străinătate, cât ş i faţă de prevederi le legislative şi obligativitatea respectări i lor. Evident, aceasta trebuie să cuprindă atât părinţi i af laţi deja în străinătate, cât ş i pe cei care intenţionează să plece.

16. Crearea unor modele de tratament al delinc venţei juvenile şi de resocial izare a minori lor del incvenţi , axate pe măsuri de inter venţie cu caracter educativ şi sancţiuni neprivative de l iber tate.

17. Avocaţii parlamentari:

• să menţină atenţia asupra domeniului prevenţiei del incvenţei juvenile prin monitorizarea situaţiei ş i a ser vici i lor oferite copii lor în situaţi i dif ic i le;

• să includă informaţia relevantă delincvenţei juvenile şi a ser vici i lor oferite copii lor în ra-por tul anual de activitate al instituţiei .

18. Parlamentul:

• să monitorizeze s istematic , inclusiv în cadrul audieri lor publice par ticipative cu implicarea organizaţi i lor societăţi i c ivi le ş i a avocaţi lor parlamentari , implementarea documentelor naţionale de pol it ic i ce ţ in de prevenirea delincvenţei juvenile;

• să adopte măsuri le legis lative necesare pentru responsabil izarea actori lor implicaţi în pre -venirea sau în conexiune cu fenomenul delincvenţei juvenile;

• să prevadă alocarea resurselor necesare pentru activităţi le de prevenire a delincvenţei ju-venile.

19. Guvernul:

• să asigure cooperarea interministerială, cu implicarea instituţi i lor academice şi de cercetare în elaborarea, acreditarea şi evaluarea programelor locale-model de prevenire a del incvenţei


juveni le, cu abordări inovative care ar lua în consideraţie par ticularităţi le de vârstă şi de interese ale grupului-ţintă (spre exemplu: programe de motivare a t ineri lor infractori , pro-grame contra abuzului sexual, programe de împăcare şi mediere, programe de reducere a violenţei în şcoală, programul de susţinere proximă/vecini i) ;

• să monitorizeze sistematic, în l imita competenţei, implementarea documentelor naţionale de polit ic i ce ţ in de prevenirea delincvenţei juvenile;

• să asigure ţ inerea unei baze de date integrate cu informaţi i dezagregate referitor la copii i în dif icultate, inclusiv copi i i care au comis abateri de la lege ;

• să examineze opor tunitatea înaintări i propuneri lor legis lative în vederea consol idări i răspunderi i agenţi lor economici pentru comercial izarea către minori a băuturi lor alcool ice ş i a răspunderi i agenţi lor economici, precum şi a părinţi lor pentru aflarea minori lor fără supraveghere în zone de agrement în perioada nocturnă;

• să elaboreze şi să propună adoptarea cadrului normativ-juridic (inclusiv reglementări le privind atribuţi i le/competenţele instituţi i lor, formele şi procedura de inter venţie) privind copi i i în confl ic t cu legea af laţi sub vârsta minimă de răspundere penală, conform celor mai bune practici în domeniu;

• să asigure planif icarea resurselor necesare pentru activităţi le de prevenire a delincvenţei juvenile.

20. Ministerul Afacerilor Interne:

• să ia măsuri le necesare în vederea monitorizări i stric te de către poliţ ia locală a locuri lor vulnerabile, a contex telor infracţionale unde t ineri i consumă droguri , alcool;

• să elaboreze materiale metodice ce pot f i ut i l izate de către inspectori i pentru minori în activităţi de prevenţie, desfăşurate în par teneriat cu autorităţi le publice locale şi instituţi i le de învăţământ preuniversitar.

21. Ministerul Educaţiei:

• să asigure supor t didactic ş i metodic inst ituţi i lor de învăţământ preuniversitar în vederea desfăşurări i activităţi lor de prevenire a delincvenţei, inclusiv în cadrul orelor de clasă, dirigenţie şi al orelor de educaţie civică;

• să asigure implicarea activă a profesori lor, în cooperare cu asistenţi , lucrători social i ş i părinţi în cazul în care copii i au un compor tament deviant, precum şi în caz de absenteism sau abandon şcolar.

22. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei:

• să elaboreze recomandări metodice privind implicarea mai activă a asistenţi lor ş i lucrători lor social i în soluţionarea situaţi i lor dif ic i le pentru copii i ş i t ineri i în situaţi i de risc ş i par tic i-parea în cadrul echipelor mult idiscipl inare de prevenire a delincvenţei juvenile;

• să asigure evaluarea periodică a disponibi l i tăţ i i de servici i pentru categoria dată de benefi-ciari ş i să adapteze ofer ta de ser vici i .

113

23. Ministerul Justiţiei:

• să asigure ca ser viciul de probaţiune să dispună de programele de lucru cu minori i del incvenţi , benefic iari ai serviciului de probaţiune ;

• să asigure implicarea consi l ieri lor de probaţiune în dezvoltarea programelor locale de protecţie a copilului ş i famil iei .

24. Autorităţile publice locale:

• să asigure funcţionalitatea servici i lor de depistare ş i protecţie a copi i lor în s ituaţi i dif ic i le;

• să susţină Consi l i i le locale pentru protecţia drepturi lor copi lului , echipele mult idiscipl inare ş i par teneriatele locale de prevenire a del incvenţei juveni le;

• să dezvolte, în baza recomandări lor metodice, programe locale de prevenire a del incvenţei ;

• să ofere servici i sociale conforme nevoi lor categoriei date de beneficiari .

25. Organizaţiile neguvernamentale:

• să dea dovadă de o mai mare transparenţă şi sol idaritate în prevenirea delincvenţei juvenile;

• să accepte cu precădere în cal itate de benefic iari ai ser vici i lor oferite copii i în situaţi i dif ic i le, inclusiv copi i i în confl ic t cu legea ;

• să par ticipe activ ş i să ofere exper t iza de care dispun în dezvoltarea unor programe locale de protecţie a copilului ş i famil iei ;

• să monitorizeze accesibi l i tatea, diversitatea şi cal itatea servici i lor oferite copii lor în situaţi i dif ic i le ş i copii lor în confl ic t cu legea.

26. Instituţiile media:

• să asigure diseminarea celor mai bune practic i de prevenire a delincvenţei juvenile;

• să par ticipe la acţiuni de interes public în spri j inul copii lor în situaţi i dif ic i le.


BIBLIOGRAFIE

1. Abordări ale excluziunii sociale în Republica Moldova. Aspecte metodologice şi analit ice. BNS, Chişinău, 2010.

2. Banciu, D., Rădulescu, S.M., Voicu, M. Introducere în sociologia delincvenţei juvenile. – Bucureşti : Editura Medicală, 1990. – 218 p.

3. Butoi, I . , Butoi, T. Tratat universitar de psihologie judiciară: teorie şi practică, Editura Pinguin Book, Bucureşti , 2006. – 420 p.

4. Consolidarea legături i dintre migraţie şi dezvoltare în Moldova. Chişinău, 2010.

5. Copii i Moldovei. Biroul Naţional de Statist ică, Chişinău, 2008.

6. Cosnier, J . Ura şi formele violenţei / Jacques Cosnier / Introducere în psihologia emoţi i lor ş i a sentimentelor. – Iaşi : Editura Polirom, 2002. – p. 71-83.

7. Criminalitatea în Republica Moldova: starea actuală, tendinţele, măsuri le de prevenire şi de combatere. – Chişinău, Academia „Ştefan cel Mare” a MAI, 2003.

8. Deteşan, A., Fiscuci, C. , Racolţa, N. Modif icarea compor tamentului infracţional al t ineri lor ş i minori lor care au comis fapte penale. – Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2003. – 280 p.

9. Efectele migraţiei ş i remitenţelor în zonele rurale ale Moldovei ş i Studiul de caz privind ges-tionarea migraţiei în Polonia. CASE, Chişinău, 2008.

10. Evaluarea reformei sistemului de îngri j i re a copilului ş i asistenţă tehnică pentru consultarea subregională – Moldova. Chişinău, 2009.

11. Femei şi bărbaţi în Republica Moldova. Biroul Naţional de Statist ică, Chişinău, 2009.

12. Hudiţeanu, A. Devianţa compor tamentală la elevi . Cunoaşterea, prevenirea şi soluţionarea devieri lor compor tamentale ale elevi lor. – Sibiu: Editura Psihomedia, 2001. – 210 p.

13. Infracţionalitatea în Republica Moldova. Biroul Naţional de Statist ică, Chişinău, 2010.

14. Lopez Emil io Mira Y. Manual de psihologie juridică. – Bucureşti , Editura Oscar Print, 2007. – 314 p.

15. Moldova îş i numără copii i rămaşi fără părinţi . /din 2011-05-20 // http://info-prim.md/?a=10&nD=2011/05/20&ay=38666

16. Necesităţi le specif ice ale copii lor ş i vârstnici lor lăsaţi fără îngri j i rea membrilor de famil ie plecaţi la muncă peste hotare. Chişinău, 2011.

115

17. Nota informativă cu privire la starea delincvenţei juvenile în perioada de 12 luni ale anului 2010. // http://www.mai.md/content/7007

18. Nota informativă cu privire la starea delincvenţei juvenile şi activitatea ser vici i lor minori în perioada de 6 luni ale anului 2011 // www.mai.md/content/8656; Nota informativă cu privire la starea delincvenţei juvenile şi activitatea ser vici i lor minori în perioada de 12 luni ale anului 2010 // www.mai.md/content/7007

19. Rapor tul Naţional de Dezvoltare Umană. Republica Moldova de la excluziune socială spre o dezvoltare umană incluzivă. UNDP, Chişinău, 2011.

20. Sărăcia copii lor în Republica Moldova. Rapor t Exper t-Grup, Chişinău, 2008.

21. Situaţia copii lor rămaşi fără îngri j i rea părintească în urma migraţiei . Rapor t de studiu. – UNICEF, CIDDC, Chişinău, 2006.

22. Ser vici i sociale oferite copii lor s inguri acasă. Studiu comparativ Iaşi ş i Chişinău 2009. Iaşi , 2009.

23. St. Harrendor f, M. Heiskanen, St. Malby (eds.), International Statist ics on Crime and Justice. United Nations Off ice on Drugs and Crime (UNODC), Helsinki, 2010.

24. Studiu privind impactul migraţiei ş i al remitenţelor asupra situaţiei copii lor ş i persoanelor în etate din gospodări i le cu multe generaţi i . Rapor t HelpAge International, Chişinău, 2010.

25. Uniunea Europeană acordă asistenţă pentru famil i i le de migranţi din Moldova. //din 2011-07-20// http://www.ecoul.md/view_ar ticle.php?id=458

26. Violenţa în societatea de tranziţ ie. Chişinău, Centrul editorial al Univ. de Criminologie, 2003.

27. Батку И., Мартынчик Е. Социально-правовые фак торы преодоления антиобщес твенного поведения подрос тков, Кишинев, 1988.

28. Исаев Д.Н. Социальная девиация как фак тическая ценнос тно-нормативная модель; Социально-политический журнал социально гуманитарное знание Научно- образовательное изд., № 6, 2001, с.148-160.

29. Корчагина И.И., Пишняк А.И., Малкова М.А. Фак торы семейного неблагополучия и механизмы профилак тики социального сиротс тва. Москва, 2010.

30. Cафуанов Ф.С. Аффек т: судебно-психологический экспертологический анализ // Психологический журнал. – Москва, 2001, т. 22, № 3, с. 15-25.


ABREVIERI

CP - Codul Penal al R. MoldovaDIP – Depar tamentul Instituţi i lor PenitenciareMAI – Ministerul Afaceri lor InterneMMPSF – Ministerul Muncii , Protecţiei Sociale şi Familei ONU – Organizaţia Naţiunilor UniteONG- Organizaţie NonguvernamentalăRM – Republica MoldovaUNICEF - Moldova – Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii ș i Famil ie, reprezentanţa Moldova

fenomenul delincvenŢei juvenile În republica moldova · 2014. 9. 22. · iniţiativelor legate de...

Documents