FEMINISMUL- ESENŢA UNEI IDENTITĂŢI UITATE

Gabriela Schimbeschi

Nevoia de afirmare şi emancipare a femeilor în plan social şi cultural, a dat naştere unei forme

de manifestare feministă, care să le permită femeilor un loc în societate. Femeile au ocupat

întotdeauna poziţiile inferioare într-o organizaţie, fără a avea şansa de a accede pe scara înaltă

a societăţii.

După Primul Război Mondial, femeilor li s-a oferit posibilitatea de a ocupa un loc de muncă

în industria armamentului şi muniţiei, fiind forţa principală de muncă din spatele frontului.

Dacă până în prima jumătate a secolului al XIX-lea principalele îndeletniciri ale femeilor erau

cea de menajeră şi în domeniul agricol, spre perioada interbelică, condiţia femeii se schimbă,

iar feminismul înregistrează progrese. Femeile obţin drept de vot, iar un semn vizibil al

libertăţilor cucerite de femei este prezent şi în modă: apariţia tunsorilor bob, trecerea de la

rochiile pompoase şi desuete, la apariţia fustelor deasupra genunchiului. În Franţa, femeile au

reuşit să obţină recunoaşterea cererilor lor care vizau adoptarea unor legislaţii de

reglementarea a condiţiilor de muncă. La sfârşitul secolului al XX-lea, mişcarea feministă îşi

pierde din consistenţă, însă rămân actuale multe din obiectivele sale. Progrese considerabile

s-au făcut în privinţa participării femeilor pe piaţa muncii, precum şi în viaţa politică, însă

egalitatea de şanse dintre bărbaţi şi femei rămâne o problemă de actualitate.

Termenul de „ feminism” reprezintă lupta pentru drepturile şi libertăţile femeilor şi susţinerea

cauzei necesităţii unei reglementări în ceea ce priveşte relaţiile de gen, care nedreptăţesc

şansele de afirmare a femeilor. Feminismul este un curent răspândit în Europa în a doua

jumătate a secolului al XIX-lea, ale cărui idei de fond nu au fost acceptate din diferite motive.

Spre exemplu, feministele indiene îl resping, deoarece îl consideră de factura imperialistă,

care reflectă experienţele anterioare ale femeilor din Occident sau din Europa. În România,

semnificaţia termenului este înţeleasă dintr-o perspectivă negativă şi nepotrivită a unei

societăţi postcomuniste. Deşi multe femei activează în organizaţii şi asociaţii de promovare a

imaginii sexului frumos, acestea refuză să-şi facă publică înclinaţia şi apartenenţa la

feminism. Afirmarea şi răspândirea curentului au favorizat înfiinţarea unor domenii noi de

cercetare, care au condus la o creştere a independenţei femeilor atât în viaţa privată, cât şi în

viaţa socială şi politică. În timpul regimului comunist, mişcarea feministă nu s-a putut

dezvolta din cauza restricţiilor şi intoleranţei ideologiei, care avea ca fundament principiul

egalităţii dintre oameni. Femeile au fost asuprite într-o măsură mai mare decât bărbaţii, prin

politica pronatalistă, prin controlul forţat al reproducerii şi menţinerea unei familii patriarhale,

cu tatăl stăpân absolut.

1. FEMINISMUL ACADEMIC

Caracteristicile unui astfel de tip de feminism sunt alterate şi privite într-o manieră

negativistă. Femeile din mediul universitar sunt considerate surse ale problemelor societăţii,

persoane care îi tratează pe cei necunoscători cu superficialitate şi aroganţă. Astfel de reacţii

au avut drept consecinţă asupra gândirii femeilor în ceea ce priveşte procesul de dobândire a

autorităţii. În cadrul unei universităţi, femeile sunt marginalizate şi obţin cu dificultate

posturile influente. Un asemenea dezavantaj îl au într-un mediu dominant masculin, cu un

simţ competitiv dezvoltat şi cu o structură ierarhică bine stabilită. Atât în America de Nord cât

şi în Europa de Vest, afirmarea femeilor cu o conştiinţă feministă şi integrarea lor în centrele

universitare a început acum 30 de ani. În ţările ex-comuniste din Estul Europei, influenţa

feminină a cunoscut un traseu lent după 1990. Astăzi, însemnătatea activistelor feministe se

extinde la nivelul cooperării cu organizaţii naţionale şi internaţionale pentru realizarea unor

medii culturale cu accent pe politică, economie, probleme familiale, discriminare.

2. FEMINISMUL LIBERAL

Orientarea politică numită liberalism este caracteristică societăţii democratice şi are ca

fundament drepturile omului, cele mai importante dintre ele fiind dreptul la viaţă, la

proprietate, dreptul la libertate. Un rol important în teoretizarea liberalismului feminin l-a

constituit John St. Mill în lucrarea „ Despre libertate” şi „ Aservirea femeilor” 1869. Acesta

considera că ambele sexe dispun de conştiinţa propriei raţiuni, fiind capabile să îşi urmărească

propriile interese, să fie independente. Un obstacol în calea femeilor de a accede la poziţii

înalte şi politică, îl reprezintă stereotipurile create de societăţile tradiţionale, care impun

laturei feminine statutul de casnică şi o dependenţă cât mai mare faţă de bărbaţi. Deşi Mill

pătrează diviziunea pe sexe în sectorul forţei de muncă, el apreciază că femeile trebuie să aibă

şansa alegerii libere între rolul de soţii şi mame şi o carieră profesională.

J.J Rousseau era de părere că femeile trebuie să rămână în sfera privată de roluri de soţii şi

mame, pentru a păstra legătura între bărbat şi natură, în lucrarea „ Emile sau despre educaţie”.

Liberalismul feminin doreşte să producă o reformă prin care să elimine sexismul din educaţie

şi din practicile instituţionale şi să promoveze valori ca integritatea, corectitudinea, respectul.

3.