UNIVERSITATEAALEXANDRU IOAN CUZA

Facultatea de Filosofie şi Ştiiinţe Social-Politice Marketing Politic şi Comunicare

Dincolo de vălul prejudecăţilor.

Mentalitatea islamică

Masterandă: Gurzun Claudia

Cuprins:

Argument

1. Introducere în religia islamică

1.1 Cinci stâlpi de bază în Religia Islamică

1.2 Coranul- ultima carte sfântă

1.3 Fapte şi lucruri interzise în Religia Islamică

2. Rolul femeii în islam

2.1 Femeia în Islam versus femeia creştină

2.2 Discriminarea femeilor în general

2.3 Egalitate sau concepţii greşite?

Concluzii

Bibliografie

 “O, oameni buni , soţiile voastre au anumite drepturi asupra voastră şi voi aveţi anumite drepturi asupra lor.Purtaţi-vă bine şi fiţi buni cu ele , pentru că ele sunt partenerele şi sprijinul vostru.”

(Profetul Mohamed în discursul său de adio de la ‘Arafah)

Argument

În Occident, islamul este considerat simbol prin excelenţă al subordonării femeilor, fiind

aşadar un subiect de actualitate, deseori întalnit în mass-media, idee total opusă de cea din Orient.

Am ales această temă în primul rând pentru a arăta diferitele păreri cu privire la rolul femeii în

religia islamică, iar în al doilea rând pentru a-mi îmbogăţi cunoştinţele despre această religie –

interes care mi-a fost stârnit odată cu vizionarea de curând al unui film dramă, inspirat din fapte

reale: The Stoning of Soraya M regizat de Cyrus Nowrasteh, un film inspirat din cartea cu acelaşi

titlu a jurnalistului franco-iranian Freidoune Sahebjam, publicată în 1994. Povestea se petrece în

anul 1986, când „instaurarea Republicii Islamice în Iran a însemnat revenirea dominaţiei patriarhale,

autoritatea deplină a bărbatului. Doar acesta avea dreptul la divorţ, în urma căreia îi revenea custodia

exclusivă a copiilor. În mod diferit, femeile, doar mergând pe stradă, riscau să fie încadrate într-o

serie de infracţiuni penibile de la amenzi până la biciuirea publică ori chiar închisoarea”1.

În derularea filmului este prezentată o femeie care, închisă într-o societate tributară evului

mediu, dar cu mintea evoluată mult înaintea celorlalti, alege să povestească unui ziarist în cele mai

profunde detalii modul în care fusese ucisă nepoata sa cu pietre, în ziua anterioară. Soraya, căci

despre ea este vorba, este condamnată pe nedrept la moarte pe motiv de adulter, fiind lovită până la

ultima suflare cu pietre chiar şi de tatăl, respectiv băieţii ei. La sfârsitul filmului este precizat că şi în

ziua de azi se practică această formă de pedepsire în unele zone. Vizionându-l, am încercat să înţeleg

cultura ce ţine de islamism, deşi pedeapsa cu moartea este totuşi o formă extremă de sancţiune şi

mai exact, de ce în acest secol femeile încă au un statut inferior bărbaţilor sau de ce nu sunt

recunoscute drepturile femeilor aşa cum sunt recunoscute drepturile bărbaţilor.

Subiectul prezentei lucrări abordează în primă fază o introducere în religia islamică, urmând

partea în care am evidenţiat rolul femeii conform culturii si religiei în discuţie. Pentru a marca acest

fapt, am comparat pe scurt femeia musulmană cu femeia creştină occidentală. De asemenea, lucrarea

de faţă atinge poate cea mai sensibilă parte cu referire la statusul femeii musulmane în societatea

islamică deoarece în ciuda faptului că islamul pune femeia pe un piedestal cu un statut personal şi

social respectabil, aceasta nu s-a bucurat niciodată de acest lucru. 1http://unibuc.academia.edu/IuliaMarin/Papers/1454916/ Lapidarea_Sorayei_M_The_Stoning_of_Soraya_M._2008_regizor_Cyrus_Nowrasteh_ (accesat la 11.11.2013, ora 12: 05)

Cap. I Introducere în religia islamică

Islamul este o religie monoteistă, concept fundamental fiind unicitatea lui Dumnezeu, numit

Allah, fondată în secolul VII d.Hr. în peninsula Arabă, pe teritoriul actual al Arabiei Saudite. În

arabă „islam”, înseamnă renunţare la sine şi supunere totală faţă de Allah. Cuvântul „Allah” se

referă la acelaşi Dumnezeu al evreilor şi creştinilor. A spune că Allah este Dumnezeul arabilor este

echivalent cu a spune că „God” este Dumnezeul Americanilor. Totuşi, musulmanii- chiar dacă nu

vorbesc araba- preferă să folosească cuvântul Allah (doar islamul folosind acest termen).

Fondatorul acestei religii este profetul Mohamed (Muhammed = cel lăudat).2 Relaţia dintre

Mohamed şi Dumnezeul lui este una pe verticală: Dumnezeu este Unul, judecător drept şi

atotputernic, a cărui judecată va fi cumplită pentru cei păcătoşi; omul trebuie să se supună şi să se

lase cu totul în voia lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a descoperit lui Mahomed ca ultimului dintre

profeţii Săi şi îl cheamă să propovăduiască arabilor monoteismul.3

În următoarele două secole după apariţie, această religie s-a răspândit în Africa de Nord,

Spania, Siria, Persia şi India. În secolele următoare, islamul se răspândeşte în Europa, Balcani,

Africa sub-sahariană şi Asia (vezi Anexa 1). Unul din motivele răspândirii rapide a islamului îl

reprezintă doctrina islamică: islamul este o religie deschisă tuturor, toţi musulmanii aparţin unei

comunităţi care nu face distincţie de rasă, naţionalitate etc. Declaraţia de credinţă a unei persoane

este suficientă pentru convertirea la islam, şi aceasta nu trebuie confirmată de autorităţi religioase.4

Această religie „este bazată pe textul religios cunoscut sub numele de Coran”5, astfel, „este

ultima religie universală, aparută după iudaism si creştinism, deja cunoscute în Arabia antică.”6

Aşa cum se întâmplă în cazul romanilor sau evreilor, islamul „vede în evenimentele istorice

episoade ale unei istorii sfinte. Spectaculoasele victorii militante dobândite de primii califi au

asigurat de la început, supravieţuirea si apoi triumful islamului”7, însă, după moartea profetului,

islamul se regăseşte în trei ramuri principale de credinţă: islamul sunnit, Shiit, kharidjit. 2 El a trăit în sec. VI d.Hr. în Arabia şi făcea parte din puternicul trib al coraisiţilor care aveau în grijă lor marele sanctuary kaaba din Mecca. Bogat prin căsătorie, Mohamed are posibilitatea să călătorească multş datorită afacerilor comerciale, şi să cunoască, astfel marile religii monoteiste, creştină şi mozaică.3 http://resurseislamice.blogspot.ro/2010/02/islamismul.html, accesat la 25.11.2013, ora 14:024 http://www.islam-abc.ro/islamul.aspx, accesat la 25.11.2013, ora 14:465 Daniel Ungureanu, Islamul şi provocarea ideologică a islamismului, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” , 2010, p. 1566 Yves Thoraval, Larousse-Dicţionar de civilizaţie musulmană, apud: Daniel Unguranu, op. cit., p. 158

În ceea ce priveşte viaţa de familie, normele pentru ordinea în viaţa comunităţii „consideră

căsătoria elementul fundamental”8. Spre deosebire de alte religii care interzic căsătoria cu mai multe

femei, poligamia este o caracteristică a dreptului islamic al familiei: „Coranul (4,3) admite

posibilitatea ca un bărbat să aibă patru soţii în acelaşi timp, adăugând însă imediat că e mai bine să

aibă o singură soţie dacă le este teamă ca nu vor fi drepţi cu ele”9. Acest fapt s-a înţeles într-un sens

larg, astfel încât „soţiile trebuie să fie tratate în mod egal nu doar din punct de vedere moral și

afectiv, ci în oricare altă privinţă”10, fapt nu tocmai respectat cu desăvârşire. Astăzi, sunt cu mult mai

puţine cazurile de poligamie, monogamia câştigând din ce în ce mai mult teren.

De asemenea, în eforturile lor de a înţelege Islamul, cercetătorii separă adesea religia de

originile ei sociale. Ei descriu diversitatea teologică din cadrul Islamului, istoria lui filosofică sau

prezintă Islamul ca pe o călătorie spirituală interioară. Nimeni nu a analizat originile acestei religii a

lumii din punct de vedere sociologic. Acest lucru se datorează, în primul rând faptului că, această

religie nu a fost cu adevărat prezentă în Europa de Vest până de curând, fiind subiect de cercetare

doar pentru un cerc mic, exclusivist, de orientalişti clasici ale căror descoperiri erau nuanţate de

metodele folosite sau de interesele personale.

Lewis şi Pryce Jones comentează trei caracteristici strâns legate de lumea mentală a

Islamului tradiţional. După ei, identitatea cultural-religioasă a musulmanilor se caracterizeată prin:

● mentalitate autoritarist-ierarhică („şeful este atotputernic; ceilalţi nu pot decât să se supună”);

● identitate de grup ( “grupul este totdeauna înaintea individului”- dacă nu faci parte din trib eşti

tratat cu suspiciune sau nu eşti luat în serios);

● mentalitate patriarhală şi cultura vinovăţiei (femeia are funcţie de reproducere şi trebuie să se

supună membrilor de sex masculin ai familiei; dacă nu reuşeşte să facă asta, atrage asupra familiei ei

ruşinea).11

Pentru a înţelege aceste principii care guvernează societatea islamică -şi dacă le supunem

unor analize putem afirma că sunt de condamnat- trebuie să nu mai emitem prejudecăţi despre islam

ci să căutăm sursele, leagănul de provenienţă a acestei religii, de asemenea, să încercăm să fim

obiectivi şi să nu le supunem unor interpretări raportate la stilul modern

7 Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. III, traducere de Cezar Baltag, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988, p. 878 Giovanni Filoramo (coord.), Istoria religiilor, vol. III, traducere de Hanibal Stănciulescu, Iaşi, Editura Polirom, 2009, p.2119 Ibidem, p. 21210 Ibidem11 http://inliniedreapta.net/lumea-islamului/, accesat la 25.11.2013, ora 15:20

1.1. Cinci stâlpi de bază în religia islamică

Obligaţiile rituale ale oricărui musulman, de ieri şi de astăzi, sunt definite prin

expresiile "stâlpii islamului". Nicicând şi niciunde, un musulman nu poate spera la mântuire dacă nu

îndeplineşte aceste obligaţii.12 Obligativitatea acestor cinci "stâlpi" pentru orice credincios

musulman este consemnată într-o tradiţie (hadith) atribuită lui Mahomed, aflat într-un dialog cu unul

dintre adepţii săi.13

Sahada-mărturisirea de credinţă

La illaha illa Allah ua anna Mahomedan rasulu Allah ( Mărturisesc că nu există alt Dumnezeu în

afară de Allah şi Mahomed este trimisul său)- aceasta este principala modalitate prin care

musulmanii îşi afirmă apartenenţa la religia islamică. Mărturisirea de credinţă este omniprezentă în

viaţa musulmanului.14

Salah- rugăciunea

Rugăciunea este dovada practică a credinţei. Musulmanii fac rugăciune de 5 ori pe zi. Rugăciunile

se efectuează în cele 5 momente importante ale zilei şi se numesc în funcţie de acele momente când

ea trebuie efectuată. Rugăciunea se efectuează în direcţia Al-Kaaba (Casa sfântă) aflată în Mekka.

Religia islamică interzice rugăciunea la Mahomed, alţi profeţi sau îngeri.

Hajj- pelerinajul la Mekka

Orice musulman care are capacitate financiară şi o bună stare de sănătate este obligat să efectueze

măcar o dată în viaţă acest pelerinaj. Al-Kaaba (casa lui Allah) este o clădire cubică cu un etaj şi se

susţine că a fost construită de Adam şi reconstruită mai târziu de profetul Ibrahim şi fiul său Ismail.

Postul din luna Ramadan

Luna Ramadan reprezintă a noua lună a calendarului Islamic şi comemorează luna în care

profetul Mahomed a primit revelaţia de la Dumnezeu. Timp de 30 de zile musulmanii adulţi trebuie

să postească din zori până la apusul soarelui. Aceasta presupune abstinenţa de la mâncare, băutură,

fumat şi relaţii conjugale în timpul orelor de post. Religia islamică stabileşte postul ca un mijloc de

purificare, un exerciţiu de auto control şi o dovadă de credinţă.

Zakat- dania rituală

12 http://www.islam-abc.ro/5stalpi.aspx, accesat la 26.11.2013, ora 15:5013 Nicolae Achimescu, Stâlpii religiei islamice, http://www.crestinortodox.ro/secte-culte/stalpii-religiei-islamice-72878.html, accesat la 03.12.2013, ora 18:3414 Shaykh Muhommad, The Pillars of Islam, http://islamqa.info/en/ref/13569, accesat la 03.12.2013, ora 19:05

În limba arabă cuvântul zakat înseamnă purificare, curăţire. Religia islamică stabileşte plata daniei

ca modul de a păstra averea curaţită de lacomie şi avariţie. Dania rituală este obligatorie de 2,5 %

din valoarea veniturilor.15

Aceşti cinci piloni reprezintă piatra de temelie a vieţii unui musulman. Aceşti piloni oferă structura

solidă şi „programul de formare”16 pentru binele şi succesul întregii omeniri.

1.2. Coranul- ultima carte sfântă

Coranul este ilustrat ca un cod relevat religios şi social, de aici şi un caracter juridic definit

printr-o lege numită shari`a, care se aplică doar comunităţii credincioşilor. Începand cu secolul XIX,

Sharia este influenţată puternic de sistemul legal occidental. Unele ţări (Turcia) abandonează

complet Sharia, pe când altele o adapteazî (interzicând poligamia spre exemplu). Majoritatea

specialiştilor în Sharia cred că aceasta poate fi adaptată conditiilor lumii moderne fără a abandona

spiritul legii islamice. Astfel de sisteme judiciare moderne bazate pe Sharia sunt folosite spre

exemplu în Arabia Saudita şi Iran. Un număr mic de autorităţi locale în Africa continuă încă să

aplice Sharia tradiţională.17

Sunna este un al doilea izvor de credinţă şi cuprinde spusele şi faptele profetului Mohamed,

prezentate ca reguli de conduită.

Coranul are 114 capitole, numite "sura", compuse din versete, acestea fiind numerotate. Aproape

toate capitolele încep cu "în numele lui Allah cel Milos şi Milostiv! (bism Allah al-Rahman al-

Rahim)".18 Coranul începe cu sura urmatoare, care este folosită în fiecare din cele 5 rugăciuni

zilnice:

1.În numele lui Allah cel Milos şi Milostiv! 

2.Slavă lui Allah, Stăpânul Lumilor! 

3.Cel Milos şi Milostiv! 

4.Stăpânul Zilei de-apoi! 

5.Numai Ţie ne rugăm şi numai în Tine avem nădejde! 

15 Understanding Islam and the Muslims, http://www.saudiembassy.net/about/country-information/Islam/understanding_Islam.aspx, accesat la 03.12.2013, ora 19:2816 The five pillars of Islam, http://www.iisna.com/articles/pamphlets/the-five-pillars-of-islam/, accesat la 03.12.2013, ora 18:5017 http://www.islam-abc.ro/sharia.aspx, accesat la 26.11.2013, ora 16:2818 http://www.islam-abc.ro/coran.aspx, accesat la 26.11.2013, ora 15:58

6.Călăuzeşte-ne pe noi pe calea cea dreaptă; 

7.Calea celor care se bucură de mila Ta! Nu calea celor asupra căora se varsă mania Ta şi nici calea

celor rătăciţi!

Musulmanii recunosc originea divină a Bibliei, însă consideră că aceasta a fost schimbată în

timp de oameni, şi de aceea folosesc doar Coranul, care a fost păstrat în forma practic neschimbată

de la Mahomed până astăzi. Coranul a fost revelat în peste 20 de ani, fiecare capitol fiind dictat de

Mahomed (Coranul este cuvântul lui Allah iar Mahomed doar un intermdiar) şi scris imediat de

scribi. Deoarece Coranul este o continuare a cărţilor evreieşti şi creştine anterioare, dar şi o corectare

a greşelilor introduse de oameni în aceste cărţi, multe din poveştile biblice sunt repetate în Coran,

inclusiv unele despre Iisus, de obicei cu subtile modificări. Sau, în unele cazuri (când e vorba de

Iisus) modificări importante - Coranul respinge categoric ideea că Allah şi-ar putea împărţi

divinitatea cu fii sau fiice. De asemenea, în Coran se spune că Allah îşi protejează profeţii, inclusiv

în faţa suferinţei fizice şi că Iisus a fost ridicat la cer înainte să fie pus pe cruce.

Coranul este considerat a fi ultima carte sfântă, făcut pentru stadiile cele mai avansate ale

societaţii şi valabilă până la sfârşitul lumii, având rolul de a stabili legea, morala şi teologia islamică.

1.3. Fapte şi lucruri interzise în Religia Islamică

Lucrurile interzise sunt numite haraam şi cele permise halaal. Acest sistem al alucrurilor

permise şi interzise este mai complicat şi include şi lucruri rele dar nu total interzise (Makruh) şi

lucruri recomandate dar nu obligatorii (Mustahab).19

Printre altele, religia islamică interzice: carnea de porc, carnea animalelor care au murit natural,

băuturile alcoolice, drogurile (în cazul în care nu sunt folosite ca medicament), vânătoarea ca sport,

cultivarea drogurilor şi a tutunului, adulterul, prostituţia, divorţul fără motiv sau ameninţarea cu

divorţul, maltratarea soţiei, neascultarea părinţilor, dispreţul, aroganţa, minciuna, superstiţiile,

vrăjitoria, înşelăciunea, blestemele, invidia, specula, împrumutul cu dobandă, jocurile de noroc,

sinuciderea, mita, risipa, bârfa şi indiferenţa în relaţiile umane.

Cele 10 porunci au o importanţă la fel de mare în islam ca în iudaism sau creştinism - deşi nu au

aceeaşi formă.

19 http://www.islam-abc.ro/lucruri-interzise.aspx, accesat la 27.11.2013, ora 15:53

Cu toate acestea, multe lucruri nu sunt interzise în mod absolute, când musulmanul se află

într-o situaţie dificilă şi nu are de ales, unele lucruri devin permise.

Cap. II Rolul femeii în islam

Ca model de femeie credincioasă, este Khadija, prima soţie a profetului Mahomed, fiind

considerată „mama islamului” în sensul în care a fost prima persoană care a acceptat şi a crezut în

profeţiile soţului, alegând islamul ca singură religie şi mod de viaţă20. Averea sa a fost folosită

pentru cauza islamului, suportând o imensă tensiune şi suferinţă.

Legislaţia islamică i-a acordat o grijă deosebită femeii musulmane, în scopul protejării

demnităţii ei şi ridicării la o poziţie înaltă prin impunerea strictă a îmbrăcăminţii şi a podoabelor.

Acest fapt nu constituie o limitare a libertăţii sale, ci a avut scopul de a o apăra, astfel încât să nu

ajungă într-o situaţie umilitoare. Astfel, prin acoperirea capului cu vălul, ea este sobră şi

credincioasă. Unii îi admit umanitatea, dar consideră că femeia a fost creată pentru a-l servi, umilă

pe bărbat. Coranul explică egalitatea esenţială, de natură spirituală, dintre cele doua sexe. De

asemenea, se evidenţiază aici şi rolul important ca mamă în creşterea şi îngrijirea copilului. Ca fiică,

a avut de suferit în primă fază, deoarece tradiţia permitea ca tatăl să o vândă sau chiar mai rău, să o

îngroape de vie sub diverse motive. De aceea, s-a poruncit ca fiica sa fie tratată ca un cadou de la

Dumnezeu, la fel ca un fiu.

Ca soţie, islamul afirmă că femeia e cea mai mare comoară pe care un bărbat o poate avea în

viaţa sa, după cum profetul Mahomed spune: „ Cea mai mare comoară pe care o poate păstra un

bărbat? O soţie bună. Dacă el se uită la ea, se binedispune, dacă îi porunceşte ceva, ea se supune şi

dacă este departe de ea, aceasta îi rămâne fidelă”. De asemenea,în cadrul familiei, religia consideră

munca femeii de a avea grijă de nevoile bărbatului şi de a-şi creşte copiii bine un act de adorare21.

Femeia musulmană are dreptul de a lucra înafara căminului, la un serviciu adecvat naturii,

preocupărilor şi capacităţii sale şi care nu îi afectează feminitatea. Munca ei este legală, având

20 Dar-us-Salam, Great Women of Islam, http://www.islamswomen.com/articles/khadijah_bint_khuwaylid.php, accesat la 27.11.2013, ora 16:4321 Madrasa In’aamizzah, Guidance for the Muslim Wife – Social Conduct, http://www.shariahprogram.ca/women-islam/social-conduct.shtml (accesat la 26.11.2013, ora 17:30)

anumite limite şi condiţii, în special când ea sau familia ei are nevoie de acest serviciu în mod

special. Nevoia de a munci nu este limitată doar la aspectul financiar. Poate fi şi o nevoie

psihologică, precum cea a unei femei inteligente, cu studii, care nu este măritată, sau a unei femei

care este măritată, care nu are copii sau are mult timp liber şi îşi doreşte să fie utilă comunităţii sale.

Prin urmare, putem deprinde de aici si dreptul la educaţie al femeilor.

2.1. Femeia în islam versus femeia creştină

Desigur că există diferenţe foarte mari în societăţile în care trăiesc femeile musulmane şi

femeile creştine, de la modul de a se îmbraca şi până la modul de a gândi si de a se comporta în

societate. Referindu-ne la acestea din urmă, ne gândim la un stil de viaţă occidental în care femeia

îşi proclamă drepturile ca egale cu cele ale bărbatului şi le câştigă legislativ prin Convenţia

Internaţională cu privire la Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Împotriva Femeii. Se

cunoaşte aşadar fenomenul de emancipare a femeii creştine, occidentale, care îşi revendică

libertatea, independenţa şi detaşarea de vechile mentalităţi. Opus acestor idei, societatea orientală,

adeptă religiei islamice, consideră că s-ar produce un dezechilibru în comunitate dacă femeile îşi

schimbă atitudinea şi comportamentul de supunere.

Privim cu reţinere şi ni se pare ciudată viaţa femeilor din Orient, dar este oare aşa? Oare sunt

mai libere femeile occidentale decât cele orientale?

În Orient avem de a face cu femeia secolelor XVIII-lea şi începutul secolului XIX-lea – din punct de

vedere al fineţii feminine, a respectului pentru familia întemeiată, iar din punct de vedere intelectual,

se pot mândri cu personalităţi excepţionale. În schimb, femeia occidentală şi-a pierdut din

feminitate, din fineţea şi din pudoare. A deveni femeie la o vârstă fragedă a devenit ceva foarte

normal, iar a îţi face de cap fără a fi trasă la răspundere a devenit de asemenea atât de firesc că nu

mai are nici o importanţă. Liderul suprem din Iran, Ayatollahul Ali Khamenei, susţine că „Islamul

preţuieşte femeia, în schimb Occidentul o abuzează”22. Drept dovadă a acestui argument, liderul

iranian dă exemplu maniera în care femeile din Occident sunt folosite în campaniile publicitare:

„femeia este tratată efectiv ca şi o marfă, ca şi un produs în plus. Dacă vă uitaţi la revistele publicate

în Occident veţi vedea felul în care se promovează o marfă alături de poza unei femei goale. Puteţi

să vă imaginaţi o injurie mai mare adusă femeii?”23, precizează acesta.

22 http://www.tinericrestini.ro/blogs/4190/74936/islamul-pre-uie-te-femeia-occi, accesat la 25.11.201323 idem

Am putea aduce în discuţie şi femeia orientală în spaţiul occidental pentru că nu puţine sunt

femeile care emigrează în Europa sau America. Totuşi, acestea îşi păstrează cu stricteţe îndatoririle

faţă de religie şi de familie.

De remarcat este faptul că studiile arată o creştere din ce în ce mai mare a convertirilor femeilor la

religila islamică, fie datorită căsătoriilor cu musulmani, fie e doar un fel de „modă”.

2.2. Egalitate sau concepţii greşite?

În general, la nivelul tuturor societăţilor umane, femeile au constituit subiectul a nenumărate

prejudecăţi. Imaginea stereotipă a femeii musulmane acoperite, ignorantă şi sechestrată în casă de

către soţ sau tată este asociată frecvent islamului, conceput ca o religie primitivă şi anacronică, care

continuă să oprime cu cruzime femeia într-un secol în care semenele ei şi-au câştigat dreptul la

independenţă şi libertatea de a-şi arăta nuditatea în public. Cei care i-au negat femeii musulmane

drepturile şi valoarea sunt cei care ţin strict la tradiţie, în special cei din vest. Islamul este

caracterizat ca o religie a moderaţiei, a căii de mijloc, oferind egalitate spirituală între femei si

bărbaţi.

Musulmancelor nu le este permis să participe la adunări sau să vorbească cu alti bărbaţi

înafara rudelor apropiate. Sunt pedepsite dacă încalcă această regulă, aşa cum sunt pedepsite cu

moartea dacă acestea comit adulter. De asemnea, cuvântul femeii nu este admis, chiar dacă aceasta

are dreptate pentru că ea este considerată „proprietatea tatălui înainte de căsătorie, iar după căsătorie,

devine proprietatea soţului. Controlul tatălui este total, el poare face ceea ce îşi doreşte inclusiv să o

vândă”24. Femeia nu îşi poate vinde fiica şi doar bărbatul o poate logodi. Totodată, femeii nu îi este

îngăduit să se închine în acelasi loc de rugăciune împreună cu familia.

Se poate vorbi şi de conceptul de moralitate a discriminării, mai ales când este vorba de

poziţia de conducere. Se spune că este imoral ca femeia să ocupe asemenea funcţii. Un alt exemplu

este redat de normele care interzic în Arabia Saudită ca femeile „să conducă automobilul, iar când

câteva femei au încercat să şofeze în semn de protest, poliţia religioasă a fost cea care a intervenit”25.

24 Sherif Abdel Ayizm, Femeia în Islam versus femeia în tradiţia iudeo-creştină. Mit şi realitate, p. 26, http://www.arci.ro/wp-content/uploads/carti/femeia.pdf (accesat la 26.11.2013, ora 21:14)25 Michael Banton, Discriminarea, traducere din engleză şi introducere la ediţia română de Cristina Chiva, Bucureşti, Editura DU Style, 1998, p. 21

Deci, discriminarea femeilor în statele islamice reprezintă o problemă gravă a lumii

contemporane. Prin urmare, apare întrebarea cum poate fi rezolvată sau dacă poate fi rezolvată

această problemă? Consider că această rezolvare nu constă numai în intervenţiile provenite din Vest,

ci trebuie căutată chiar în inima soscietăţii islamice, mai exact la partea feminină. Acest statut

inferior al femeilor nu se datorează islamului, ci societăţii. De fapt, discriminarea împotriva femeilor

este o problemă a umanităţii în general. Este adevărat că femeile sunt egale cu bărbaţii, însă numai

din punct de vedere spiritual, doar în faţa lui Allah. În societate fiecare are un rol cu totul diferit.

Ceea ce vreau să specific, este faptul că, atâta timp cât această mentalitate conform căreia această

egalitate dintre bărbaţi şi femei ar duce la destrămarea societăţii nu se schimbă, îm vine foarte greu

să cred că suferinţele pe care trebuie să le suporte femeile vor dispărea. Nu susţin că va fi un proces

uşor, deoarece relaţia cu credinţa este una foarte stânsă, orice se întâmplă în societate are legătura cu

religia- nu există o delimitare între religie şi ceea ce ţine de domeniul politicului.

Desigur, aici putem susţine cu tărie faptul că unele trăsături evidente în Occidentul modern lipsesc

în ţările orrientale. Una dintre ele este ideea de evoluţie. Deşi unii oriental împărtăşeau ideea de

schimbare sau de dezvoltare contiguă, nici unul nu avea conceptul de evoluţie- ideea că ceva care

vine mai tărziu este superior lucrului pe care îl înlocuieşte.26

După cum spuneam, pentru a putea rezolva sau mai eexact diminua aceată problem a

discriminării, impulsul trebuie să provină din partea femeilor. Acestea nu trebuie să se izoleze de

bărbaţi, ci din contră. Nu refugiul într-un spaţiu securizat va sparge barierele impuse de societate, ci

implicarea activă şi înfruntarea obstacolelor.27 Bineînţeles că au fost scrise diferite cărţi, article, au

fost realizate diferite emisuni, interviuri, filme, pe această temă în care rolurile principale au

aparţinut unor femei (The stoning of Soraya M sau Men without Women28), însă este nevoie de mai

multă iniţiativă şi implicare. Se doreşte schimbarea, însă să o facă alţi, noi privim de la televizor.

În concluzie, susţin că ceea ce percepem noi ca pe o nedreptate şi abuz despre condiţia femeii

în religia islamică este defapt o reglementare a normelor, care variază de la o zonă la alta. Femeia

are un rol important în societate, iar supunerea ei faţă de tată sau de soţ este o formă de conduită 26 Hajime Nakamura, Orient şi Occident: o istorie comparată a ideilor, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 53627 Dima Florina Irina, Femeia iraniană- între realitate şi propaganda ficţiunii, http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/femeia-iraniana-realitate-propaganda-fictiunii, accesat la 27.11.2013 ora 17:1028 http://www.shahrnushparsipur.com/, accesat la 27.11.2013, ora 17:19

care duce la echilibru în societate. Desigur, aceste lucruri sunt mai puţin bine văzute de către

occidentali, care au o altă mentalitate, o altfel de dezvoltare comunitară.

Toată lumea îşi permite să emită prejudecăţi despre islam, ridicate la rangul de sentinţe universal

valabile, dar prea puţini se documentează apelând la sursele islamice originare.

Lumea orientală, are şi va avea ceva, ACEL CEVA APARTE, care oricât de mult au vrut şi insistă

să îl schimbe occidentalii nu va reuşi.

Bibliografie:

Banton, Michael, Discriminarea, Bucureşti, Editura DU Style, 1998

Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. III, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, 1988

Filoramo, Giovanni (coord.), Istoria religiilor, vol. III, Iaşi, Editura Polirom, 2009

Ungureanu, Daniel, Islamul şi provocarea ideologică a islamismului, Iaşi, Editura Universităţii

„Alexandru Ioan Cuza” , 2010

Siteografie:

http://www.islamswomen.com

http://www.shariahprogram.ca

http://www.arci.ro

http://unibuc.academia.edu

http://www.tinericrestini.ro