Director: Ioan Pr\ji[teanu * An IX, FEBRUARIE 2014, nr. 83 * Redactor - [ef: Petru Scutelnicu

CMYK

CMYK

...Tomul pus în circulaţie de pro-fesionistul într-ale arhivisticii literareşi istoriei literaturii, Nicolae Cârlan,îndeplineşte mai multe funcţii. Uncititor, iniţiat însă cât de cât în citirealiteraturii din anii ’50, se va întrebacinstit, şi nu ştim cât de repede i seva putea răspunde, pornind de laforţa unui talent excepţional ca al luiLabiş, în intersecţie cu o epocădominată de toxine ideologice...

...În ce priveşte celălalt text,vocabula clonţ nu e o noutate. Întoamna anului fatidic, Labiş scrie opoezie cu acest titlu, în care versul„clonţul toamnei reci” e posibil săfie o referire ascunsă la una dinobsesiile poetului. Tot metaforic,cuvântul apare, prin sinonim, şi înMuntele cântă într-o imaginememorabilă: „Ţapinele scurmă cuciocul de fier”. În fine, învolburareaapelor deltei din Baladă trec„Peste clonţu-i înalt şi ascuţit alunei lotci”...

...Cei ce l-au numit pe Stalin„părintele popoarelor” erau normalila cap? Dar papagalii roşii ce l-auetichetat pe N. Ceauşescu ca “ge-niul Carpaţilor” erau teferi mintalsau îl batjocoreau în hiperbole stri-dente? Din păcate, derapajulmoral nu este incriminat psihiatric.

....ce iarnă fără de icoană a venit în oraş

soldat alungat din tranşeea Polului Nord

cu jambiera râsului roasă…

R\spunderea pentru opiniile exprimate revine `nexclusivitate autorilor

Revista PLUMB este editat\ dePrim\ria [i

Consiliul local ale Municipiului Bac\u

Cărţile sărbătorilor... 2

Pe urmele lui Labiş 6

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Et in Arcadia ego... 9

ISSN 1841-9437

Camelia Radu, versuri 14

De luat în seamă, acum, cândsuntem în pericol de a fi puşi la zidde armele mediatice: nu uitaţi tre-cutul, valorile, credinţa…

Au trecut mai bine de 35 deani de când la Universitatea Har-vard (SUA), marele scriitor, gândi-tor și dezident rus, AlexandrSoljenițîn (deținător al PremiuluiNobel pentru Literatura acordat în1970), a rostit în fața unui nu-meros public, acel discurs de neui-tat, anticomunist și antioccidental,dar profund umanist și spiritual (ceva fi reprodus în întregime lasfârșitul acestui scurt expozeu),menit să avertizeze asupra declin-ului unei lumi tot mai supusădegradării morale și spirituale, totmai învrăjbită de dominațiasupremă a banului (,,etalonul uni-versal”, ,,criteriul suprem de va-loare”), mai lipsită de repere, devalori…

Despre ,,greșelile de tacticăculturală” ale lui Soljenițîn, așacum de fapt erau catalogate decătre unii autori americani principi-ile care au stat la baza criticilorsale vehemente îndreptate spre pi-lonul occidental, scriitorul șitraducătorul Sorin Lavric, evi-denția următoarele:

,,Prima este că a lezat orgoliulintelectualilor europeni, reproşîn-du-le frica de a-şi recunoaşte sim-patiile comuniste din tinereţe,simpatii din cauza cărora spaţiulcultural dintre Paris şi Berlin a fostdominat în anii `50-`60 deaberaţiile troţkiste ale lui Sartre şiale Şcolii de la Frankfurt. În plus,neputinţa intelectualilor de arecunoaşte că au fost vectorii unorconcepţii socialiste îi împiedică săadmită azi că, fără un proces deconştiinţă obligatoriu, credibilitatealor actuală e viciată. În al doilearînd, Soljeniţîn a iritat cercurile uni-versitare americane, divulgîndu- lecorectitudinea politică şi obtuzi-tatea cu care lansează lozinci detoleranţă egalitaristă, o altăvariantă, în ochii rusului, aaceluiaşi model de omogenizareproferat de biroul politic al luiLenin. În al treilea rând, Soljeniţîna criticat etosul american, afir-mând trei lucruri: 1) în condiţii deliberalism fără limite, omul e con-damnat să-şi piardă sufletul; 2)progresul tehnic nu aduce ridicaremorală; 3) Occidentul nu mai areidealuri de sorginte clasică, pre-ocuparea lui capitală stînd într-oderizorie luptă pentru ţeluri eco-nomico-financiare. Şi cum declinulunei lumi începe cu stingerea va-lorilor ei spirituale, nu e de mirarecă degradarea Apusului e vizibilă.

În al patrulea rând, separareapoliticii de morală, care este prin-cipala trăsătură a conduitei în can-celariile apusene, este falia dincare etosul occidental îşi va tragepieirea”.

În acel discurs fulminant,Soljenițîn a produs multă vâlvă,chiar reacții acide și înfierbântateale publicațiilor americane, care seașteptau doar la o pozițieanticomunistă a acestuia și nu la oanaliză lucidă cu privire lademocrația occidentală, în speță acelei americane, care pentru scri-itorul rus lăsase un gust amar, căciîn accepțiunea lui, societateaoccidentală se înalță în principiu,pe criteriul dreptului, adică negli-jând referințele morale veritabile,acest mod de gândire juridică fiindsupus înțepenirii. De obicei, lumeanu urmează în politică ,,impera-tivele morale, și tot astfel seîntâmplă adeseori în viațasocială”.

Pentru Soljenițîn, libertateaeste o noțiune ce a fost deviată cutimpul spre o dezlănțuire a pasiu-nilor, fiind de partea forțelor răului,pentru ca nimeni să nu-și vadălimitată “propr ia l iber ta te” .“Conștiința răspunderii omului înfața lui Dumnezeu și a societății s-a estompat”, spunea celebrul scri-itor rus. Chiar și în presa liberă,dominanta nu este spre mirareaunora libertatea de opinie, ci dic-tatura modei politice, una care dealtfel și conduce spre o sur-prinzătoare și nedorită uniformitate

de opinii, fapt ce a produs o seamăde controverse în și după mo-mentul discursului.

De asemenea, Soljenițîn aaccentuat și ideea potrivit căreiaideologia dominantă care nu punepe primul plan acumularea debunuri materiale, confortul atât deapreciat, aduce cu sine în Occi-dent și în special în America, o,,moleșeală a caracterului uman,un declin periculos al curajului și avoinței de autoapărare așa cumacestea s-au manifestat în timpulrăzboiului din Vietnam”, sau într-o,,neputință dezorientată în fațaterorismului”.

Sigur că toate aceste aspecteîși au sorgintea într-un umanismantireligios, trăsăturile fiind co-mune în concepția față de lumecare domnește în Occidentul deazi, precum și în comunismul carea mai rămas.

La finalul discursului, Solje-nițîn a afirmat cu toată tăria cămizeria umană a ultimelor deceniiprovine de la ,,acordarea uneiatenții exagerate transformărilorpolitico-sociale, pierzându-se dinvedere Întregul și ValorileSupreme”, și că, singura salvareconstă în redescoperirea valorilormorale, întru înălțarea lor la onouă treaptă de gândire și simțire.

Deși mass-media americanăs-a lansat într-o serie de atacuri fu-ribunde asupra lui Soljenițîn,folosind o multitudine de invectivepătimașe, precum ,,partizan alrăzboiului rece”, ,,fanatic”, ,,misticortodox doctrinar feroce”, ,,roman-tic al politicii” ș.a., alte articole i-auadus elogii: ,,Viața spiritului se aflăîn pericol peste tot în lume. Tre-buie recitit discursul de la Harvardnu ca pe un atac împotrivanoastră, asupra americanilor, ci cape un apel către întrega familie aomenirii”. Iar un comentator politicamerican a ținut să precizezedupă acest discurs: ,,Nicio țarăsănătoasă n-ar accepta în centrulconversațiilor criminalitatea și nar-comania noastră, pornografia,sexualitatea și copiii prea răsfățați.Semănăm cu Sodoma și Gomora.Lăsată de capul ei, libertatea riscăsă ducă la haos. Tot ce a spus eleste adevărat, deoarece, o soci-etate care permite dezvoltareatehnologiei într-un vid moral și eticseamănă cu un om grav bolnav,care este menținut în viață cu aju-torul plămânilor și rinichilor artifi-ciali”…

Un discurs ce va rămâneveșnic întipărit în conștiința tuturorcelor care vor să schimbe ceva dinînfățișarea hâdă a lumii deastăzi… Iar geniul absolut al spir-itu-alității românești, Mihai Emi-nescu, a prevestit, a anticipat înmare măsură, cele ce se întâmplăastăzi în societatea umană:

“Vom avea de-acum înaintedominaţia banului internaţional,impusă de străini; libertatea demuncă şi tranzacţiuni; teoria deluptă pe picior în aparenţă egal, înrealitate inegal. Şi, în aceastăluptă învinge cel pentru care oricemijloc de câştig e bun. Urmare ei,capitalul, care ar trebui să fie şi sărămână ceea ce este prin naturalui, adică un rezultat al muncii şi,totodată, un instrument al ei, e,adesea, ca posesiune individuală,rezultatul unor uneltiri vinovate, aexploatării publicului prin între-prinderi hazardate şi fără trăinicie,a jocului de bursă, a minciunii”.(extras din textele publicate înpresa vremii de Mihai Eminescu).

POVESTEA UNUI DISCURS MEMORABIL...

Ro

mu

lus

Dan

B

US

NE

A

Soljeniţîn

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

Pre]: 3 lei

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB-83 COMENTARIU

* Nimic maifrumos decât oalăturare de cărţi,la început de an,cu şi desprepoezie. CalistratCostin, NicolaeLabiş, CristinaŞtefan – aceastaîn numele unui

cenaclu întreg din spaţiul virtual, nepropun sensibilităţii noastre sensuri şivariante ale expresivităţii Poeziei. Darcât de deosebiţi sunt? Un poet alactualităţii noastre, altul căzut pradă în-tâlnirii dintre inocenţă, talent şi agre-siune ideologică stalinistă, alţii care semanifestă online cu dezinvoltură şiilimitată imaginaţie în spaţiul virtual! Ceşi cât va rămâne, cât se mai poate ex-tinde Poezia?

* Re-versurile lui Calistrat Costin Încă din volumele anterioare,

poetul băcăuan a dat semnalul expre-siei imaginilor nevăzute, ignorate, orienigmatice ale unor situaţii şi tablouriale Cetăţii, cele în contrast izbitor cu as-pectele cunoscute. Creatorul de poezie,cum am şi observat altădată, este şidotat pentru aceasta. Dealtfel, nici nuintră în contrast cu poezia secoluluiXXI; dimpotrivă. Bolgiile realului, adie-rile visului şi strălucirile diamantine alecărţilor fundamentale continuă să nefacă, şi în 2014, cu mâna, din poemelelui Calistrat Costin. Au apărut însă şiunele nuanţări noi, căci procesul cre-ator are totdeauna continuitatea luiinefabilă.

Ca de obicei, C.C. îşi declară net,sfidător chiar, poziţia în lumea sa, înunivers şi în propria existenţă. Copertavolumului, policromă şi violentsuprarealistă, semnată de DionisPuşcuţă, i se potriveşte mănuşă, ex-primând dilema opţiunii dintre înger şiMefisto, deosebiţi doar coloristic, pentrucă anatomic-formal cei doi sunt

aproape identici. Se vede că graficianula citit atent poemele.

Ce impresii generale secristalizează la sfârşitul celor o sută depagini? Poetul nostru rămâne reflexiv şioniric precum înainte, dar se lasă maides parcă, sedus de sarcasm şidezamăgire, defulându-şi amărăciunileprin calambururi şi jocuri lexicale. Cumam mai observat, fixaţia semantică şitextuală nu-i convin poetului, are unspirit deosebit de mobil, ca un Arielcomplet slobod, pornit mereu spre de-scoperiri neaşteptate. Ne gândeam căpoate e aici şi poezia unei vârste, cândomul constată că toate lucrurile au fostspuse, toate cărările bătătorite şi sen-surile existenţei epuizate. Erudiţia, carealtădată catifela parcă imaginarul, acumdevine, parţial, o sursă de încrâncenareşi de asediere a filosofiei secolelor tre-

cute. Socrate, Kant şi Nietzsche, uniiiluminişti parcă n-au fost totdeaunaprevăzători. Volumul începe cu unpoem-replică la Cartea Sfântă, intitulatPace nouă. Ritmica ovală a sintaxei şiasprimea fonetic-fonologică a enun-ţurilor imploră Prinţul Păcii ca „oa-menii să nu mai deprindă «artarăzboiului»”. Prozaismul limbajului facecasă bună cu „realismul cotidian”, iarduritatea imagistică trimite adesea, prindedublare, la autorul „florilor răului” (Îm-blânzire). În acest poem-pamfletbaudelairian, după o violentă con-fruntare cu sine, eul constată că elînsuşi era atât agresorul, cât şi victima:„Crezusem că am (mai) îmblânzit unmonstru, dar / n-am avut noroc, / re-îm-blânzitul am fost tot eu / (A câta oară!).”Într-un alt poem, revine metaforascenei, observându-se cât de spec-taculoasă este iluzia realităţii în actulteatral, atotputernic încă de pe vremealui Shakespeare (Ca în realitate).Adevărul, aparenţele, iluzia şi realulcotropitor se concurează frenetic, su-gerând că, de fapt aşa a fost în toateformele activităţii umane (în justiţie; laaşteptarea trenului într-o garăaglomerată, sau în birtul „pui de lup”):„Avocaţii dreptăţii vor toţi adevărul lor, /avocaţii apărării şi ai acuzării, şi ei / cusperanţele lor, / procurorii tună şifulgeră în numele legii / judecătorii,asemenea, cată să ţină / cumpănadreaptă, / toţi, dar toţi se bat cu pumniiîn piept” (Procese pe cinste); „Bătaiavântului, bătaia ploii, vreme de / câine(ce fiinţă minunată!), vremuri / vremuri /de oameni, peroane, megafoane, be-toane, copertine găurite anume sătreacă [...]” (Călătorie în suc propriu).Dar nimic nu e Ca la circ, unde „Or-chestra bubuie, galop, vacarm, infern, /dresuri de cai mascaţi, câini, lei, şerpi, /capre, jongleri, fete zburătoare, struţi, /pehlivani, măscăriciul îi face pe unii / sărâdă, pe alţii să-şi scuipe în sân, / aratăca dracu (...)”. Funambulesc şi impre-

vizibil, spectacolul lumii se derulează peo scenă uriaşă, unde râsul şi tabloulgrotesc se îngăduie cu tristeţea şi sen-timentul de finis. Îţi mai rămâne doardilema de a te decide, ori nu să-ţidonezi stârvul ştiinţei pentru „progresul”medicinii, ca în Disecţii; mai ales că„Zilele sunt cam la fel / unele cu cele-lalte”, iar pretextul nietzschean al morţiiDemiurgului revine cu aplomb, după ce„crainicul”, care a vorbit primul despreasta „A înnebunit pe loc! / (totuşi a maidus-o un timp, / ce-i drept «legumă»)”(Polemică). Ca poeţii blestemaţi dintr-un alt veac, autorul volumului Pe con-trasens... şi-a pierdut orice speranţă,din moment ce „Ţi-ai părăsit, Doamne,fiul iubit, cel mai iubit, / l-ai lăsat înghearele mulţimii” (Doamne, de ce l-aipărăsit?!). Dar, surprinzător, când totulpărea pierdut într-un suprarealism infer-

nal, ne învăluie tot mai clar un cântecratat, de o tristeţe sfâşietoare, încer-când recuperarea întregului lirism alvolumului de poeme: „A explodat în plinconcert o vioară, / ar fi trebuit pesemneo serie de cântece / făcute ţăndări lacarnavalul lumii / agonizând sub vremi”(În semn de protest).

După cutare poem, în caresuportăm, ca şi eul poetic, invaziabanalităţii, suntem asediaţi de caval-cada cârcotaşă ce răstoarnă în reversaxiomele tezaurului umanitar acumulatprin milenii: fals – „Nu există timp real”;„Cu cât îmbătrâneşti, cu atât înveţi maimult”; „Popoarele există spre a fiînşelate”; „Spectacolul naturii este întot-deauna frumos” ş.a.m.d. (Replici). Teîntrebi ce mai rămâne? Chiar nimic? Base întrevede ceva: acea zeitate aPoeziei: „Prinţ, trac, vlăstar de muză, /îmblânzitor de fiare, / versuitor divin, /martir al fanteziei de-a nu orbi / deplin /la-ntoarcerea-ntre vii / din păguboasavânătoare – / omul acesta minunat / cuinimă de zeu / şi gând imaculat / ne-adăruit legat / un snop de imnuri / şi-ndemnul blestemat / să ne-adăpăm pesăturate / la vama nemuririi / din apamereu proaspăt otrăvită / în balta ne-muririi” (Orfeu). Era singura salvareposibilă.

**) De la Cenaclul literar Lira 21,avem o Antologie de poezie şi proză.Când am mai citit producţiile acesteigrupări, am perceput marca sponta-neităţii, limbajul neologic, precum şilirismul intelectual al acestor slujitori ailiteraturii, legaţi prin creaţie, dar resfiraţiîn toată ţara. Cristina Ştefan a făcut oselecţie inspirată şi generoasă,aşezând într-o carte de aproape cincisute de pagini – apărută cu sprijinulConsiliului Judeţean Bacău, vreotreizeci şi cinci de slujitori ai Poeziei şinouă ai Prozei. Aceşti lirişti – după cumîşi spun ei – au vârste foarte diferite,trăiesc în localităţi dintre Banat şiSuceava, ori între Giurgiu şiMaramureş, dar au în comun – în afarăde ce am scris mai sus – zborul ficţiunii

într-un imaginar al mileniului al treilea,spiritul ludic stimulat de graţie şi reflex-ivitate, precum şi tentaţia inefabiluluisugerate chiar de graficiana cărţii –Anişoara Iordache – ea însăşi autoarede versuri originale, care s-a întrecut pesine în imaginile emblematice ale celorantologaţi; pentru fiecare s-au notatdatele principale – locul şi anul naşterii,studii, debut etc., ceea ce e important,căci, iată, un tânăr poet e pianist la 17ani în Timişoara, iar un alt autor depoeme e septuagenar. E adevărat,apare şi unul din dezavantaje, căci, din-tre ei, pe unii îi ascunde anonimatul in-ternetului, ori acest tip de creaţie, încare individualizarea pare că suferăprin relativa uniformizare stilistică.Sigur, pe unii i-am citit din cărţileapărute, pe care le-am răsfoit cudelectare: Cristina Ştefan, Mariana Za-

vati Gardner, Sorin Coadă, CezarinaAdamescu şi alţii. E un viitor subiect in-citant pentru teoreticienii literari şi psi-hologii creaţiei să analizeze acest tip deliteratură – de la momentul creator pânăla difuzare şi receptarea de către public.Am remarcat poemul Ritual de C. Şt.de la p. 330 şi Nostalgie de M.Z.G. depe p. 410, între altele.

***) Destinul dramatic al unui poetde talent ne revine în atenţie prin volu-mul monumental realizat de cunoscutulseptuagenar – cum îi place să-şi spună– Nicolae Cârlan, băcăuan trăitor înSuceava, arhivist şi istoric literar cubună notorietate, volum intitulat corectşi impresionant Nicolae Labiş - OperaMagna. „Ediţie îngrijită, text stabilit, Cu-vânt înainte, note, precizări şi comen-tarii” de Nicolae Cârlan, în care suntfrumos aliniate 1295 de pagini cu Poeziiantume; Poezii postume; Alte genuri şispecii literare; o bogată Addenda.Referinţe critice (selectiv); evocări şi ex-egeze critice de editorul Nicolae Cârlan,Gheorghe Tomozei şi alţii. Neîndoielnic,această ediţie critică, bibliofilă, cu unaparat critic impresionant şi o listăexhaustivă a ediţiilor parţiale apărute –tânărul poet devenise un clasic la 21 deani şi intrase în manuale – va rămâne,credem, o bornă de hotar, nu doar încunoaşterea unui destin de poet, ci şi înaprecierea vieţii literare postbelice, maiales pentru anii neostalinişti români.

Tomul pus în circulaţie de profe-sionistul într-ale arhivisticii literare şi is-toriei literaturii, Nicolae Cârlan,îndeplineşte mai multe funcţii.

Un cititor, iniţiat însă cât de cât încitirea literaturii din anii ’50, se va în-treba cinstit, şi nu ştim cât de repede ise va putea răspunde, pornind de laforţa unui talent excepţional ca al luiLabiş, în intersecţie cu o epocădominată de toxine ideolo-gic: Poeziade talent poate fi propagandistică?Labiş cântă osanale Cincinalului şi luiStalin, criminalul veacului său (căci l-adepăşit pe Adolf Hitler!);

Ce se întâmplă cu arta adevăratăîn vremuri confuze, ticăloşite (căci într-un text analitic, Alex. Ştefănescu afirmă– e în volum – că Labiş „putea ridicaorice la înălţimea poeziei”);

Cum trebuie, atunci, citite poemelelui Labiş marcate bine de timpul său?(Comunistului; Partidului);

Cât s-a înşelat marea criticăfăcând unele aprecieri despre Labiş celpuţin confuze, ambigue? (G. Călinescu– „poet format”; Tudor Vianu – „poet an-gajat”; Vladimir Streinu – „are orezonanţă luptătoare... ce va lumina şiPoiana Mărului”); poate aceste întrebăris-au mai pus, dar când ai în faţă tot cea scris Labiş, îţi năvăleşte în minte con-fruntarea dintre inocenţă şi viziuneaunui mare talent considerat „fermentulunei grupări insurgente”, care a fostrăpit de „pasărea cu colţ de rubin”.Nicolae Manolescu observă că „loculinocenţei îl ia... sarcasmul, amără-ciunea satirică”, iar Eugen Simion dis-tinge că „are un sens polemic de laînceput”.

Deşi este evident că Labiş e ovictimă a utopiei marxist-leniniste,rămâne întrebarea: Ce îl poate orbi peun mare talent ca să nu întrezăreascăvaloarea estetică a Poeziei?

Dezbaterea va continua... cândva.Masivul volum al lui Nicolae Cârlanoferă o bază de lansare a ei în contextulactual, poate mai lucid, mai detaşat.

...............................................

*Calistrat Costin, Pe con-trasens..., Editura „Ateneul Scriitorilor”,Bacău, 2014

** x x x Antologie de poezie şiproză, Selecţie de Cristina Ştefan, Art-book, 2014

*** Nicolae Labiş, Opera Magna,Ediţie îngrij i tă de Nicolae Câr lan,Editura „Lidana”, Suceava, 2013

Cărţile sărbătorilor de iarnă –

Gri

go

re C

OD

RE

SC

U

PLUMB-83

pagina 3revist\ de atitudine

lecturi

Dintre scriitorii răsăriţi în are-alul spiritului brăilean şi careventilează sporitor toposul bă-tătorit cândva de năbădăioasaChira Chiralina, îi ţin în graţiineconsumate pe poeţii MariaCogălniceanu şi pe Aurel M.Buricea – două nume derezonanţă în literatura noastrăactuală. Le aştept cu înfrigurareapariţiile livreşti şi-i citesc, defiecare dată, cu aceeaşi înfrigu-rare neostoită.

Nu ştiu cât contează îneconomia acestor rânduri exege-tice, dar amintesc aici, fie şi frugal,en passant că poeta a fost ovreme prin apropierea lui Noica şi-a purtat cu filosoful păltinişan ocorespondenţă bogată, cu multeaprecieri şi recunoaşteri dinpartea filosofului. Și mai amintesc,tot aşa trecător şi fără arătărileaferente, că Maria Cogălniceanunu este numai poetă, c-a cercetat,cu rigoare şi discernământ,evoluţia spiritului brăilean, c-aidentificat personalităţile brăilenerisipite prin ţară, le-a apropiat delocul obârşiei lor organizând cu eiîntâlniri publice, întreţinând obogată şi relevantă cores-pondenţă, reconstituind irizărilespiritului brăilean dintr-o epocăapusă, cea interbelică, ventilatăde atâtea personalităţi cople-şitoare, de la Nae Ionescu şi Per-pesicius la Anton Dumitriu şiEdmond Nicolau.

Nu ştiu câte recunoaşteri acunoscut din partea autorităţilorbrăilene, dar poeta MariaCogălniceanu chiar a fost un fer-ment al spiritului brăilean, care aîncercat, atât cât i-a stat înputinţă, să revigoreze câte cevadin vechile tradiţii ale mişcării cul-turale de altădată şi să imprime

locului o direcţie de evoluţierobustă, stenică şi izbăvitoare.

Vorbim însă despre ultima saispravă literară, Năvodulrăspântiilor (Editura Limes,Floreşti-Cluj, 2013), unde regăsimaceeaşi tonalitate sobră şi gravăcu care ne-a obişnuit din volumeleanterioare.

Ceea ce surprinde în aceastănouă alcătuire este varietatea pre-textelor aduse în partitură lirică,înfrigurarea cu care poeta atrageîn năvodul său liric fapte de viaţăobişnuite cărora le extrage sâm-burul semnificaţional, le conferă oimperială demnitate poetică şi le

salvează din cadrele anonimatuluipântecos. Dac-ar fi să admitemideea lui Kant în privinţa celordouă forme apriorice ale sen-sibilităţii umane - spaţiul şi timpul– atunci putem spune şi desprepoezia Mariei Cogălniceanu că seresoarbe cu precădere din înfio-rarea produsă de tărâmurile pecare autoarea le-a străbătut şi le-a asumat afectiv, pasional, fiinţial.Regăsim în volumul său oanumită geografie exotică dincare nu lipseşte Mediterana,livezile cu rodii, coloanele dechiparoşi,de palmieri, iar unul din-tre ciclurile sale lirice, Secvenţebalcanice, chiar se revendică dingeografia balcanică, bătătoritcândva de focoasa Kira Kiralina. Ardeii înşiraţi pe aţă,puşi în şiraguri la uscat

pentru iarnăîmi aduc în privire bazarulcu mirodenii din Istambulşi tânăra hazaică din Moldovadansând cu sâni aproape goi,trăgându-l spre aceşti

doi pepenaşipe bărbatul ţigănos din barul

de noapteimpudoare carnală, colier

roşu-coralmişcându-se pe trupul

umed, încins.Eros cu buze groaseMirosind carnea tânără

a curvuliţei.A! câtă marfă de vânzare!

La Kalinka maia din Istambul.Ce se mai prinde în năvodul

răspântiilor aruncat de MariaCogălniceanu în apele balcanis-mului cosmopolit? Se mai prinde,bunăoară, imaginea Bărăganului,altfel de cum a nemurit-o gândi-torul Vasile Băncilă – care-aizvodit o replică de câmpie la par-adigma plaiului mioritic articulatcândva de Lucian Blaga. Nu maieste imaginea de tipsie prelungităîn infinit, ci un topos impregnat declişeele vieţii moderne.Peisaj impresionist

cu nori gri-argintiişi movile de lut galbenpepeni uriaşi lăsaţi pe bostănărieun căluţ aruncă din copiteparcă s-ar afla la un concurs hipicşi merge elegant dar nupe hipodromul din Vienaci pe lângă o căruţă plină cu saci de îngrăşăminte chimice.

(Imagini suprapuse)Există în poezia Mariei

Cogălniceanu o preferinţă pentrudescriptivism, pentru imagineacolorată, extrasă din observareainsistentă a realului şi mai rar edispusă să scotocească prin inte-rioarele Sinelui, prin propriile salestări de spirit pentru a da seamade condiţia existării şi pentru avedea ceea ce clocoteşte înadânc.

Multe poezii îşi trag esenţadin observarea peisajelor exotice,pe care le-a imaginat sau le-astrăbătut în voiajele sale turistice.Mereu cu pupila deschisă larg,poeta a rămas o atentă observa-toare a ceea ce se întâmplă înjurul său şi mereu dispusă să deaseama liric de felul cum le asumăsubiectiv.

Am creditat-o ca eseistă, caimplicată în reconstituirea spiritu-lui brăilean, aşa cum s-a edificatîn anii de glorie apusă. O creditezacum şi ca poetă şi cred că nouasa plachetă de versuri certifică oaptitudine şi o dispoziţie în-noitoare în imaginarul poeticactual.

Ion

el N

EC

UL

A Maria Cogălniceanu lanăvodul răspântiilor

Atrasă de frumuseţea titlului, dar, maiales de câteva fraze ce mi-au stârnit curiozi-tatea, mi-am luat răgazul necesar pentru aciti recent apăruta carte DINCOLO DE ORI-ZONT, autor Ioana Heidel, volum ce a fosttipărit la Craiova, Editura SITECH, 2013.

Ne aflam la o răscruce de drumuri şi numai ştiam pe care drum să o apuc înapoi sprecasă. Cei trei călăreţi s-au apropiat într-ogoană nebună spre noi. Ne-au înconjurat şis-au rotit de câteva ori în jurul nostru, în timpce praful spulberat mi-a tăiat vederea şi ori-entarea. Nu am avut timp să desluşesc ce seîntâmplase, însă mi-am simţit inimaînjunghiată, în vreme ce mâinile mele întinsete căutau în necunoscut. Abia când ţărâna semai aşezase, mi s-a luminat calea. Amstrăpuns orizontul cu răcnetul şi cu privireaneputincioasă. Dispăruseşi dincolo de ori-zont…

Depăşind abordarea estetică a cărţii,încerc să-mi traduc conţinutul, din punct devedere al cititorului de rând şi constat că la fi-nalul volumului se află o impresionantăexperienţă de viaţă, ţâşnită chiar de la izvor,altfel spus, nu dintr-o închipuire deformată.Prin urmare, conţinutul autobiografic al aces-tei cărţi nu-i scade valoarea literară, cidimpotrivă, lectorul descoperă cu fiecare filăparcursă ipostazele unei adevărate eroine.

Scriitoarea IOANA HEIDEL filtrează cuexageratul simţ al exigenţei noţiunea de timp,

apropierea şi distanţarea, dreptatea şi ne-dreptatea socială, epoca comunistă şipostcomunistă, deportarea saşilor din Ardeal,ajungând la situaţiile limită ce o determină săia decizii şi-n al doisprezecelea ceas. Lecturacaptivează de la primele pagini, cititoruldescoperă pe rând profunzimea, realitatea şifrumuseţea satului de câmpie, acolo undeautoarea a văzut lumina zilei pentru primaoară, farmecul anilor de şcoală şi perioadastudenţiei, obiceiurile din Oltenia şi Ardeal,vorbirea specific oltenească, pun-ctată deproverbe, cariera de inginer la Sighişoara,dublul rol, de mamă şi soţie, viaţa petrecutăprintre saşii din Transilvania… toate as-pectele prezentate oferind lectorului posibil-itatea de a se revedea în anumite ipostaze.

Cartea Ioanei Heidel este, într-un fel saualtul, unică, după cum o viaţă nu seamănă cualta. Pornind pe firul epicului, descoperim ne-mijlocit raportarea la sine, dar în acelaşi timpscriitoarea ancorează în viaţa socială, sem-nalând sărăcia spitalelor din România şi lipsade interes a medicilor, descrie viaţa şi istoriasaşilor din Transilvania, deportaţi în Rusia, nuoricum, ci prin mărturia unor persoane ce autrăit aceste momente, confesiuni ce rămân caun document istoric peste timp. Frazeleample, bine gândite, îl captivează pe cititorşi-l transpun în miezul naraţiunii. Se poatevorbi în cartea Ioanei Heidel de fenomenulactualizării vieţii care trece atât de repede.Vine o vârstă când persoanele sensibile nu-şi pot încheia natura existenţială, fără să laseca mărturie atitudinile de principiu ce le-aumarcat, cu siguranţă, existenţa.

Iată cum apare orizontul temporalităţii încartea Ioanei Heidel, unde ireductibilulcapătă proporţii gigantice, totul este pus şianalizat sub lupă, hotărârile nu deschid per-spective filozofice, ci se confruntă cudificultăţile pe care scriitoarea este capabilă

să le soluţioneze fără şovăire. Ioana Heideldispare dincolo de orizont, ca să revină cuforţe proaspete.

Cei aproape treizeci de ani petrecuţi înGermania, nu fac altceva decât să oînstrăineze pe moment şi să-i dea simultanposibilitatea de a-şi crea propria-i imagine, dea se raporta la întreg universul, de a-şi sporisimţul nuanţelor şi al valorii. Drumul spre ne-cunoscut, metaforic spus Dincolo de Orizont,ne dezvăluie modelul unei exemplare mamecare luptă pentru a salva viaţa unicului fiu, oluptă neobosită până la ultima picătură desperanţă, timp în care îşi foloseşte propriilearme, fără să evite obstacolele, nu puţine canumăr.

Aveam loc spre fereastră. Trenul a pornitşi din ce în ce viteza a crescut, că la un mo-ment dat, cu greu mai puteam urmări naturade afară. Doar când treceam pe lângă un satmai îndepărtat, puteam să desluşesc formacaselor ce rămâneau în urma privirii mele.Hendrich şi-a rezemat capul de mine şi dupăcâteva minute a adormit. Era obosit. Stresulşi trezitul de dimineaţă se simţeau. Am de-schis ochii, lăsându-mă dusă de tren, îngoana lui nebună, pe drumul cel lung, undesoarta ne predestinase să căutăm ceea ce luiHendrich îi lipsise, sănătatea. Eram martorarenaşterii fiului meu, pluteam de fericire,fiindcă şi fără aripi simţeam cumstrăpungeam înălţimile cerului, cumînvingeam imposibilul, dar, mai ales, erammândri că ne decisesem pentru cel mai va-loros din tot ceea ce există. Ne hotărâsempentru viaţă.

Neîndoios, lectura cărţii îi dă cititoruluiposibilitatea de a descoperi pe viu arena deluptă şi dificultăţile pe care autoarea şi, înacelaşi timp, eroina cărţii le depăşeşte cusucces de fiecare dată. Supremaţia voinţei şiîncrederea în propriile forţe o determină săurmeze în Germania INFORMATICA şi ME-DICINA, să se sustragă temporar neliniştii,găsind echilibrul în varii preocupări. Lupta cufortuitul o capacitează… motivul visului, aldestinului, al drumului… apar în volum, zvâc-nind de complementarităţi. Cartea Ioanei Hei-del nu este un capriciu, scriitoareaescaladează civilizaţii, iar spirala drumurilornu o sperie, nu-i anulează hotărârile, ci îideclanşează dorinţa de a şti mai mult.

Adaptarea la noile condiţii de viaţă,printre saşii din Ardeal, unde ajunge datorităcăsătoriei cu un neamţ din oraşul Sighişoara,cât şi în Germania, spre care pleacă cu totriscul, ca să-şi salveze fiul, sunt elemente cetrezesc curiozitatea per-manentă a lectorului.Dimensiunea riscului, a neprevăzutului îl ţinepe cititor cu sufletul la gură, prezentul volumfiind fără putinţa de tăgadă, o sinteză a lupteicu viaţa şi pentru viaţă. Triumfătoare în toateaceste încercări, deloc uşoare, Ioana Heideltrăieşte la finalul cărţii o victorie aparte, bu-curându-se de fiul salvat şi de cei trei nepoţi,timpul având acum o altă măsură.

Structura polifonică a cărţii Dincolo deOrizont pune în lumină resursele interioareale personajului principal, în primul rând,apoi, al naturii umane, în general. Frazelesunt ample, închegate mai mult prin juxta-punere, dialogul probează structura morală apersonajelor, structură ce rămâne aproapeneschimbată. Ajungând la finalul cărţii, m-amsimţit ca un călăreţ singur, purtat pe aripa tim-pului, descoperind câţi oameni ne sunt alăturide-a lungul vieţii, aşa cum de tot frumosspune Ioana Heidel:

Dacă ar trebui să mă adresez vreodatăsemenilor şi bucăţii de pământ străbune, dincare m-am plămădit şi unde mi-au rămasrădăcinile adânc implantate, nu aş ignora săascult glasul inimii, nu aş pregeta să o punpe primul plan pe ea, cea care nu şi-a pierdutde-a lungul vieţii cu nimic din intensitate,mândria de a fi oltean… Ca să încheg ideileacestei cărţi, mi-aţi sărit cu toţii în ajutor, ceice aţi fost destinaţi să-mi treceţi calea şi ceice mi-aţi fost destinaţi să vă întâlnesc. De uniim-am apropiat mai mult, de alţii mai puţin şiau fost momente când am suferit pentru ceice nu m-au meritat.

Arta literară a Ioanei Heidel constă înforţa de persuasiune, în încărcătura afectivăa frazelor ce ajung cu uşurinţă drept la sufle-tul cititorilor, care îşi vor scălda sufletul înapele limpezi ale copilăriei şi tinereţii, vorcălători prin vremuri, ajungând la concluziacă timpul este măsura tuturor lucrurilor.

Elena Adriana RĂDUCAN

DINCOLO DE ORIZONT

revist\ de cultur\pagina 4

PLUMB-83 RECENZII

Că poporul român se trage din daci şidin romani – iată un lucru pe care astăzinu-l mai contestă aproape nimeni. Con-testabil devine că, în halul în care amajuns, la coada întregii Europe, subnivelul bulgarilor şi la paritate cu albanezii(fraţii noştri traci!), mai păstrăm ceva dinvirtuţile străbunilor, pe care le invocăm în-truna. Cu cît degenerăm mai tare, cu atîtne refugiem mai mult în exaltarea com-pensatorie a unui trecut pe care am în-cetat demult să-l mai onorăm,nemaireuşind decît să-l mistificăm osten-tativ, cu o adevărată vocaţie a ridicolului.Căci ridicolul se naşte inevitabil dindiscrepanţa între ceea ce sîntem şi ceeace ne pretindem, între precaritatearealităţii curente şi idealizarea ocoşă aoriginilor. E ca-n vorba aceea cu ţiparulcare se visează balenă. Sau ca în butadalui Nae Ionescu, care-i spusese cîndva luiPetre Ţuţea, cu o notă de cinism profetic:“Măi Petrică, ştii care-i baiul cu tine şi cubăieţii ăştia buni care sînteţi voi, le-gionarii? Voi vreţi să călăriţi România cape un armăsar, dar ea nu-i decît o biatăcatîrcă”...

Dacă, în pofida circumspecţiei de culisea lui Nae Ionescu, legionarii chiarfuseseră pe cale de a preface Româniaîntr-o mîrţoagă mîncătoare de jăratec,acesta nu mai este deloc cazul generaţieide azi. Ratînd “paradigma Eminescu”, ne-am înfundat tot mai mult în “paradigmaCaragiale”, coborînd mistica solemnă aŢării la demagogia vociferantă a“ţărişoarei”, pe al cărei fond precar oriceformă de protocronism împinge ridicolulpînă la grotesc.

Romanomania militant-legitimantă alatiniştilor ardeleni de odinioară (“MamaRoma cea bătrînă/ Mi-a pus arma asta-nmînă...”), pe urmele topos-uluicronicăresc al “trăgănării de la Rîm”, aveamăcar, cu toate excesele ei ilariante, obază istorică certă şi prestantă: măreţiaRomei imperiale, din care şi noi, prinlimbă şi parte prin sînge, ne simţeammlădiţe tîrzii, dar cu aspiraţii aurorale. Ro-manomania avea însă să cedeze locul totmai mult tracomaniei (“Perit-au dacii?”),poate şi pentru că latinitatea o avem încomun cu popoare ilustre, care ne-au ig-norat şi surclasat deopotrivă, creîndu-neun fel de complex al rudei sărace, pe cînddacitatea n-o mai avem în comun cu ni-meni, sau cel mult cu albanezii, pe carene putem permite să-i privim noi pe ei desus...

Descoperirea tardivă a Daciei preis-torice a lui N. Densuşianu, fantezieerudită de proporţii delirante, fără echiva-lent în aria europeană, nu numai că a în-clinat decisiv cumpăna în favoareatracomaniei, dar a creat treptat oadevărată psihoză protocronistă cu izmesianic, a cărei concluzie ultimă şisupremă, în virtutea unei logici sublim-paranoide, stipulează că România este“buricul pămîntului”, matca şi nodul în-tregii istorii şi civilizaţii universale, iar noisîntem, în ciuda aparenţelor tot maipăduchioase, adevăratul “popor ales”,tocmai de aceea aspru duşmănit de oîntreagă conspiraţie ocultă cu tentaculeplanetare, în care capul răutăţilor îl con-stituie desigur evreii, ca unii ce-şi vădperi-clitate prin noi, “traco-geto-dacii”providenţiali, cele două temeiuri majoreale mitologiei lor naţionale: primatulmonoteist şi elecţiunea divină.

Un domn (care mi-a şi propus să-idevin editor, după ce a primit refuzul politi-cos al Academiei!) a descoperit recent, dealtfel, că Edenul biblic nu s-a aflat nicide-cum în “ţara dintre fluvii”, ci colea subCeahlău, de unde au şi roit neamurile,umplînd pămîntul. Este îndeobşte ştiut căenigmaticul Kogaionon, muntele sacru aldacilor, a fost şi rămîne centrul universu-lui, iar creştinismul însuşi nu-i decît oafacere tîrzie a restului lumii, pentru că, înce ne priveşte, noi am avut toate datelelui esenţiale (revelaţia, monoteismul, iu-birea, asceza, sacerdoţiul, jertfa, învierea,nemurirea) cu mult înainte de Hristos, în

religia iniţiatică a lui Zalmoxis, ale cărei“mistere” nu-s cu nimic mai prejos deSfintele Taine ale Bisericii...

Nu mică mi-a fost mirarea să constatdeunăzi că nimeni altul decît un fost colegal meu de liceu, om rezonabil şi cum-secade din cîte-mi amintesc, cu onestecompetenţe economico-financiare, edi-tează mai nou o “foaie de istorie şicivilizaţie carpatică”, numită Rădăcini, încare semnează “toată floarea cea vestită”a protocronismului traco-român. De-acolose poate afla, printre altele, că neamulnostru a fost “dreptcredincios” încă de la“facerea lumii”, că Sf. Andrei – care, aşazicînd, venise să vîndă castraveţi lagrădinari – n-a prea trebuit “să forţezenota”, fiind ajutat în propovăduire de înşişi“preoţii zalmoxieni”, că Apollo serăstignise cu mult înainte de Hristos (pe ogemă tracă de proveninenţă neprecizată,înfăţişîndu-l pe zeul crucificat, ar sta scris:ORPHEOS VAKKANKOS, ceea ce, dupăA. Bucurescu, autorul Daciei secrete, s-ar tălmăci: “Cel jelit s-a înălţat/a înviat”),că baladele noastre populare (cu Mioriţaîn frunte) reprezintă, dacă eşti priceput săle citeşti în cheie originară, adevărate“Evanghelii ale geto-dacilor” ş.a.m.d.

La peştera lui Pahomie (sic), “cătreCheile Olteţului” (unde s-ar afla“încăperea în care Zalmoxis s-ar fi retraspentru cîţiva ani”), un popă din Drăgăşani,după ce “a scos patrafirul din geantă, l-asărutat cu închinăciunea cuvenită şi a puscădelniţa în balans cruciş [?!], lăsînd fumde tămîie pe vatra oamenilor dinstrăvechime”, a psalmodiat acest pomel-nic sui generis (citez selectiv, căci e foartelung): “Fie pomeniţi în vecii vecilor toţiconducătorii dintîi ai neamului nostru,Preotesele-Mari, Marii-Preoţi, Regii-Preoţi, Regii şi toţi Cîrmuitorii care s-aujertfit pentru apărarea supuşilor, întruaşteptarea Mîntuitorului nostru Iisus Hris-tos: Ram, apărătoarea pelasgilor vechi,anii 8000; Dakia din Ceahlău, anii 3000;...Pantazalia, regina Amazoanelor, anii 753î. Hr.;... Driligisa, Mare Preoteasă şiregină, anii 1900 î. Hr.; Bendis – zisă şiArtemis, anii de domnie 1900 î. Hr.” etc.Şi după ce, conform regulilor lumeşti alecurteniei, au fost astfel pomenite mai întîi“strămoaşele”, iată-i şi pe “strămoşi”: “Zal-moxis, Preotul-Zeu, anterior lui Zaratus-tra...; Ahile, trăitorul în templul de peInsula Şerpilor; Abaris, preot mitic hiper-boreean, sec. X î. Hr; Apollo – fie pomenit;Spargapeites, sec. V î. Hr.;... Sarmis, craidac căsătorit cu Getuza (Getuţa) [aha!],crăiţă;... Dromichetes, rege geto-dac, sec.VI-III [sic]...” şi tot aşa, pînă la tragicul De-cebal! În orice caz, este pentru prima oarăîn istoria creştinismului cînd un preotcreştin (ortodox!) se roagă pentrupomenirea unor zeităţi păgîne ca Bendis-Artemis, Zalmoxis sau Apollo!!!

Dar cîte altele nu mai sînt de aflat! Căteoremele lui Pitagora şi Thales îi aparţin,de fapt, lui Zalmoxis. Că Ra, vechiulnume egiptean al Soarelui, se regăseşteîn românescul de origine tracă Ră-sărit(cînd soarele, adică, “sare pragul tene-brelor”), al cărui antonim ar fi de fapt Ră-pus (simplificat profan în actualul apus).Că Ovidiu, exilat între geţi, nu numai căscria în limba locului, dar cam uitaselatineasca de acasă... De altfel, se ştie,latina nu-i decît o derivaţie tîrzie a limbiioriginare din spaţiul carpato-danubiano-pontic, ca şi celelalte limbi impropriu nu-mite “indo-europene”, cînd de fapt mi-stoate de origine pelasgică sauhiperboreeană...

În contextul atîtor duioase fantas-magorii, elucubraţiile unei VioricaEnăchiuc, pe marginea enigmaticuluiCodex Rohonczi, la care ne-am referit cualtă ocazie [vezi aici!], devin aproapenişte exerciţii de pertinenţă!

Om părea noi, în România manelizatăde astăzi, nişte codaşi şi nişte pîrliţi, dar,vedeţi dumneavoastră, dacă ne trimitecineva “la origini”, ne ducem direct înEden...

Răzvan CODRESCU

CĂLĂTORIE ÎN "BURICUL PĂMÎNTULUI"

Remarcabilprofesor deliceu, cu osolidă pregătirep e d a g o g i c ă ,Liviu Chiscop,are o activitatep u b l i c i s t i c ăș i literară deaproape o jumă-

tate de secol. Ne-am învecinat, une-ori, semnăturile în paginile unorpublicații școlare, îndeosebi în „Limbași literatura română” și am avut bucu-ria să colaborăm la alcătuirea unuimanual de Literatură pentru copii,Editura Grigore Tabacaru, Bacău,2000, a cărui utilitate a fost subliniatăîn recenziile ce i-au fost consacrate.În deceniile care au urmat, activitateasa didactică și literară a înregistratsuccese prin publicarea unor cărți, pecare reviste pedagogice și literare le-au comentat elogios prin condeiulunor filologi universitari și critici literaride recunoscută competență.

Cartea de față este, așa cum și-o definește autorul, la „confiniile di-dacticii cu știința literaturii”. Pentru

unii, care nu au tangență cu școala șicatedra de limba și literatura română,cuvântul didactic poate părea unul deminimalizare a importanței. Nu esteînsă așa, pentru că mari critici din pe-rioada interbelică, profesori de liceu,au fost și autori de ediții școlare șimanuale didactice; înțeleg prin ex-punere didactică un discurs critic sis-tematic, logic și limpede. O pagină decritică sau istorie literară din „clasicii”acestor discipline ale științei literaturiidovedesc convin-gător aceste carac-teristici. Capitolul consacrat capodop-erelor poeziei populare românești:Miorița și Meșterul Manole, intitulatDestine tragice în mitologiaromânească este exemplar din acestpunct de vedere; la acesta s-ar maiputea adăuga, având aceleași carac-teristici Cronologia unui destin(Eminescu) și Tabelul cronologic ceînsoțește prezentarea lui Radu Gyr.

Destinele literare urmăresc într-operspectivă diacronică, în cele optcapitole ale cărții, etape importantedin istoria literaturii române, al cărorspecific se conturează prin scriitoriemblematici, reprezentativi pentru pe-rioadele respective. Deși le sub-intitulează „portrete și medalioaneliterare”, unele articole au dimensiu-nile unor studii și sunt veritabile resti-tuiri literare. Portretele șimedalioanele literare sunt ocazio-nate, de obicei, de aniversări șicomemorări și de aceea ele nu-șipropun să aducă neapărat interpretărioriginale, ci să rememoreze biografiiexemplare, puse sub semnul unorcaracterizări esențiale: Un corifeu alȘcolii Ardelene (Samuil Micu), Un

ctitor al României moderne (MihailKogălniceanu), Un mesianicvizionar (Nicolae Bălcescu). Nici înacestea nu lipsește accentul ce-iconferă personalității literare valoareși individualitate din perspectiva con-tem-poraneității: din opera luiKogălniceanu corespondența estepartea cea mai rezistentă din punctde vedere literar; Nicolae Bălcescu neapare ca un ctitor al limbii române li-terare, prin arta prozei sale istorice.

Evocarea destinelor tragice seface într-o tonalitate cald-afectivă:Sihleanu este un „destin meteoric”,Traian Demetrescu, citat de Bacoviaîntr-unul din poemele sale („Trec cor-bii, ah! corbii poetului Tradem”) este„un poet damnat”. Două studii, dinacest capitol, capătă valoare de„restituiri literare”, într-un pronunțatton justițiar. Un poet sacr i f icatpe altarul iubirii de neam: MihaiEminescu reface ca într-un documen-tat și detaliat roman cronologic aceaperioadă controversată din biografialui Eminescu, 1883-1889. Două lu-cruri sunt de reținut din studiul luiLiviu Chiscop: programele și ma-nualele școlare trebuie să cuprindă nunumai pe poetul Eminescu, ci șiprozatorul de o surprinzătoare moder-nitate, anticipând modalități narativedin proza contemporană, și gazetarul–, pe care-l numește cu convingere„cel mai mare ziarist din culturaromână”. Liviu Chiscop, întemeiat pecontribuțiile biografice consacrateacestei perioade și datorate unorexegeți precum Theodor Codreanu,N. Georgescu, Tudor Nedelcea,conchide că Eminescu, gazetarul dela „Timpul” a devenit incomod și pen-tru politica versatilă a conservatorilor(„Și mai potoliți-l pe Mihai Eminescu!”)care au căutat (și au reușit) să-l mar-ginalizeze, iar prin tratamentul barbarși inadecvat al bolii sale i-au grăbitsfârșitul. Cu studiul despre Radu Gyr,autorul deschide o discuție desprepoezia carcerală românească, uncapitol important al liricii contempo-rane românești, al cărui reprezentanteste acest „Homer al închisorilor co-muniste”, și al cărui poem, Ridică-te,Gheorghe, ridică-te Ioane este, fărăexagerare, una din capodoperelepoeziei patriotice și autorul areperfectă dreptate când consideră căar trebui să-și ocupe locul cuvenit înmanualele școlare de liceu.

O mențiune aparte merită acelestudii, portrete și medalioane literare,în care Liviu Chiscop se ocupă descriitorii din zona Bacăului sau alcăror destin biografic este într-un felsau altul legat de acest oraș. Aici i sepotrivesc cuvintele înțelepte ale croni-carului Neculce: „Și alte nume n-or fiștiut istoricii străini, ca să lepomenească toate… Că mulți istoricistrăini… nu le știu toate câte se facîntr-alt pământ. Tot mai bine știu ceide loc, decât cei străini”. Aici seremarcă acribia documentară a is-toricului literar, cultul exactității. Dealtfel pasiunea pentru cercetareaacestor scriitori se vede și dinmențiunea de la subsol că paginilerespective fac parte din monografii încurs de apariție: așa sunt contribuțiiledocumentare referitoare la debutulfolcloristului Tudor Pamfile, despredestinul frământat al unui scriitor uitatTitus Hotnog, despre viața și activi-tatea lui Grigore Tabacaru, închinateculturii, dar mai ales despre dramatur-gul Ion Luca – un adevărat „caz” în li-teratura română;

..................................................* Liviu Chiscop, Destine literare.

Portrete şi medalioane, Bacău, Edi-tura „Rovimed Publishers”, 2014

(Continuare în pag. 6)

O carte „la confiniile didacticiicu știința literaturii”*

Ion

BU

ZA

ŞI

pagina 5revist\ de atitudine

PLUMB-83

Epigrama,ca „speciea poezieilirice, depropor ț i ir e d u s e ,

care satirizează elementelenegative ale unui caracter ome-nesc, ale unei situații etc. și carese termină cu o poantă”, con-form DEX, prezintă din ce în cemai mult interes literar în spațiuldintre Tisa și Nistru, de laCarpați la Marea Neagră.Această „buturugă mică a liter-aturii” care se scrie de pestedouă milenii, va dăinui, dupăcum spunea oratorul romanMarcus Fabius Quintialianus,născut în anul 35 e.n. că „Maibine pierzi un prieten decât uncuvânt de spirit”, fiindcă „Majori-tatea cuvintelor de spirit suntspuse pentru a doua oară”,după cum afirma Voltaire, adicăperla de înțelepciune nu sepierde niciodată, transmițându-se generațiilor următoare, lu-cruri citate de distinsulepigramist piteștean, contempo-ran cu noi, Nicolae Petrescu încartea O antologie a epigrameiromânești.

Cel care a deschis drumulepigramei a fost poetul latinMarțial, în primul secol al mile-niului întâi, iar primul epigramistromân a fost Nicolaus Olahus(1493-1568).

Creatorul de literaturăsatirico-umoristică, în general, șiepigramistul, în special, râde deviciile sale și de ale celor din jur,în scopul îndreptării acestormetehne. Modul în care seprezintă situația, în care sescoate în evidență subiectul decriticat, diferă de la epigramist laepigramist, iar poanta, acea ex-plozie finală, nu e la îndemânaoricui, nu vine la comandă, efloarea rară, e ceea ce facediferența valorică dintre cre-atori, considerând, bineînțeles,că toate celelalte condiții im-puse unei epigrame sunt în-deplinite: rimă perfectă, ritm,adresă precisă, muzicalitate etc.Am reamintit mai sus definițiaepigramei, iar în continuarevoi reda câteva răspunsuri laîntrebarea: „CE ESTE EPI-GRAMA?”, răspunsuri formu-late epigramatic de către mariiepigramiști clasici și contempo-rani: Epigrama-i o rachetă/ Carepoate-ajunge-n lună,/ Când,drept rampă de lansare,/ Îșialege-o poantă bună/ (GeorgeZarafu); În grădina poeziei,/ Epi-grama-i trandafirul/ Care îșiînalță firul/ Plin cu ghimpiiironiei./ (Sorin Beiu): Epigra-ma-i muză calmă,/ Care, -atuncicând se ivește,/ Te alintă blândc-o palmă/ Și cu alta tecârpește/ (Dimitrie Jega). Ex-emplele ar putea continua, căaproape nu este epigramistcare să nu fi încercat să for-muleze o definiție al obiectuluimuncii sale. Din exemple s-avăzut că poanta nu trebuiedescoperită de cititor (ascul-tător) din primele versuri, ci înversul al patrulea, iar dacă sepoate, în ultimul cuvânt alcatrenului. Altfel spus, cititorulsă fie trimis prin conținut pe oanumită direcție, ca în final săurmeze surpriza, după cumspuneam, referindu-mă la

epigramă: Neprevăzută poatefi,/ Surpriza vine ca o țeapă/Deci ea se poate defini:/ Prin„unde dai și unde crapă”!/

S-au scris milioane de epi-grame diverse, au fost tratatemii de teme, de poante, darfiecare autor a avut contribuțiasa originală, astfel, epigramistulse respectă prin a-i respecta pecititori. Închei cu un catren, fărăa descuraja pe cei care dorescsă scrie epigrame: Pe al umoru-lui teren,/ Remarca e de pus înramă:/ Ușor se scrie un catren,/Dar mult mai greu o epigramă!

Redau câteva catrene (epi-grame) scrise de subsemnatul,fără a fi luate drept exemple,desigur, oricărui lucru gatafăcut, în permanență i se poateaduce completări, ajustări, iarca un sfat ar fi acela, anume că,o epigramă scrisă la un momentdat, va trebui să nu fie datăpublicității imediat, ci lăsată săse așeze precum vinul nou,fiindcă după un timp, în anumitesituații i se pot aduceîmbunătățiri.

ROMÂNIE, MÂNDRĂFLOARE

O floare este țara toată,Un trandafir sau o lalea,Iar unii spun că e mușcată...Văzând câți au mușcat din ea.

DE SĂRBĂTORI

Fumul gros inundă casa,Vinul curge în pahare,Iar de la un timp doar masaSe mai ține pe picioare.

„COLAC PESTE PUPĂZĂ”

Se vede-un fapt ce nu-i pe plac,Dar s-a extins ca un flagel:Cât e românul de sărac,Mai dă și lenea peste el.

AVATARURILE ISTORIEI

Bătrânii ar putea să spunăCe-au tras sărmanii moldoveniCă s-au culcat cu: Noapte bună!Și s-au trazit cu: Dobrâi deni!

EXTINDEREA CORUPȚIEI

La noi se minte ne-ntrerupt,Azi nu se întrevăd minuni,Căci a ajuns a fi coruptȘi detectorul de minciuni.

DUPĂ REFORMĂ

S-a depășit o grea etapă,Schimbată e a noastră viață:Eram la margine de groapăȘi am făcut un pas în față!

NEÎNȚELEGERI NAȚIONALE

E-o situație cumplită,Dar nimeni nu vrea să asculte:Moldova-n două-i împărțită,Iar România în mai multe.

NEREGULĂ

În al vieții tainic rostNu pricep anomalia:Că înmormântezi un prost,Dar nu poți stârpi prostia!

MARTIE

E luna când s-agită norii,S-adună ciutele în cete,Vin rândunelele, cocoriiȘi berzele în sat. La fete.

PLEDOARIE PENTRU EPIGRAMĂ

Vas

ile L

AR

CO

După spusele „făurarului”Radu Cârneci, poeţii sunt„purtătorii de cuvânt ai lui Dum-nezeu pe pământ”.

În luna februarie, denumire cevine de la cuvântul latin

,,februum”, lună în care pe data de 15 avea loc ritualulde purificare ,,Februa”, zi a steagului în Canada, lunăcunoscută în Finlanda ca fiind a perlelor ,,helmikuu”, iarpe tărâmurile mioritice ca drept luna lui făurar, care seamalgamează în sinceritatea ametistului, vehiculând înpeisajul anotimpurilor, demnă şi acţionând dezinteresatăîn favoarea primăverii, lună în care violetele, simbol almodestie, răsar pe mormintele sfinţilor şi virginelor, înaceastă lună au văzut lumina zilei, mai mari sau maimici slujitori ai condeiului.

Începâd cu Nicuale Gane, născut pe 1 februarie1838 şi continuând cu Nicolae Breban, despre al căruiroman, Nicolae Manolescu spunea: ,,Un romanexcepţional este Bunavestire a lui Nicolae Breban:dens, de mari viziuni satirice, scris cu vervă, sarcastic,grotesc, stilistic inepuizabil şi original”, mulţi alţii au cetifi-cate de naştere parafate în februarie.

Zodiacal, care vărsători, care peşti, ar cam fi de re-marcat: “prinsul” Petru Popescu, Constantin RădulescuMotru, fost preşedinte al Academiei Române, ,,scriitorulţăran”, I.C.Vissarion, Violeta Lăcătuşu, Vasile Cârlova,cel care a scris doar cinci poezii şi a introdus în literaturaromână tema preromantismului european, DenisaComănescu, cu a sa carte de pe noptieră, dar şi MirceaVulcănescu, cel care afirma că: ,,Fără religie şi istorici-tatea lui Iisus lumea e un imens pustiu de sare şicenuşă”, Anton Bacalbaşa, tatăl lui ,,Moş Teacă”, SandaStolojan, Mircea Radu Iacoban, nonconformistulrevoluţionar fără de certificat, Liviu Ioan Stoiciu, DanielCristea Enache, Mircea Maliţa, Timotei Cipariu, NagyIstván, Tudor Muşatescu şi Eugen Barbu, care din“groapa” lui ar îndrepta dreptatea dacă ea ar fi o sârmă.

Şi lista ar putea continua… şi de ce nu ar continua?S-au mai născut în februarie: Alexandru Davila, cre-

atorul dramei istorice în versuri ,,Vlaicu Vodă”, Otilia Ca-zimir, Boris Crăciun, Grigore Alexandrescu, GrigoreVieru, cel ce visa să treacă Prutul la fraţii săi, în vremece alţii doreau să meargă pe Lună, Dumitru Ţepeneag,teoreticinul onirismului literar, Vasile Spiridon, AlexandruToma (Solomon Moscovici), insipidul Flastaff,,,introducătorul” realismului socialist şi al stalinismuluiîn literatura română, Rusalin Mureşan, Petre Stoica,Alexandru Condeescu, Aurelian Titu Dumitrescu,însoţitorul lui Nichita Stănescu în ,,Antimetafizica”, MihaiUrsachi, Titel Constantinescu, Doina Ruşti, dar şi ElenaGronov-Marinescu, Gheorghe Şincai, reprezentant alŞcolii Ardelene, Dan Petrescu, revoluţionar înainte de16 decembrie 1989, Mircea Maliţa, Geo Bogza, teoreti-cianul avangardei şi creatorul poemului ultragiant, de-dicat servitoarei ,,cu pântecul mirosind a ceapă şi apătrunjel” şi ,,cu sexul ca o mâncare de pătlăgelevinete”, intuind invidia incomensurabilă a burghezelormironosiţe, în a căror pudrieră şi-ar fi slobozit lichidulsecretat de rinichi, Bogdan Petriceicu Haşdeu, cel careîn al doilea cânt din drama romantică ,,Răzvan şi Vidra”,înşurubează răzbunarea în trunchiul bunătăţii:,,Răzbunarea cea mai crudă este când duşmaul tău/Esilit a recunoaşte că eşti bun şi dânsu-i rău!” şi nu în ul-timul rând, Titu Maiorescu, întemeietorul Junimii, fonda-torul arhicunoscutei teorii sociologice a ,,formelor fărăfond”, fost prim-ministru al României, fondator al Aca-demiei Române şi fost ministru de interne (nemergătorla ,,branconaj”), cel cu vorbele deştepte la el, de genul:,,Păzeşte-te a doua zi după succes!”.

Nedrept ar fi să nu amintesc de talentaţii şideosebiţii mei colegi, membrii ai USR-Filiala Bacău:Constantin Blănaru, profesor, prozator şi critic literar, IonLupu, în bătălie necontenită cu istoria şi cu cei ce suntcontra ,,Lupilor”, Constantin Th. Ciobanu, fondatorulmanifestării ,,Zilele G. Călinescu” de la Oneşti,Preşedintele fondator al Fundaţiei Naţionale ,,G.Călinescu” şi declarat ,,International man of the year”-1999-2000- de către ,,The International Biographical ofCambridge-England”, Constantin Severin, cel care a in-trodus în filosofia culturii conceptual de ,,post-literatură”,iar în arta contemporană conceptul de ,,expresionismarhetipal”, Vasile Sevastre-Ghican, cel ce ne învaţă,,fericirea de a urla în gând” într-o lume de ,,moloz şioase” în care el are menirea de a străjui la ,,vămile ne-somnului”, Nicolae Tăicuţu, a cărui cea mai de temutpiatră este cuvântul, Dan Iacob, privilegiatul din preajmalui Noica şi ,,maestrul” Radu Cârneci, gândind „ce ier-buri fi-vom”:

,,…ce ierburi fi-vom, ce pământ duios, ce glezne săruta-vom luminos,ce fiare îmblânzi-vom, ce azur vom răsturna în chipul nostru purce ierburi fi-vom, ce pământ duios!...”.

Tăifăsuitorilor cu Divinitatea, abordării magistrale.Trăitorilor „făurari”, viaţă lungă înconjuraţi de

muzele Euterpe, Thalia, Melpomene, Calliope şi Erato.Iaca m-am dat inteligent, mai bine mă înţelepţeam

şi livram subiectul altuia, ca să mă înjure de ziua mea!

Printre scriitori şi litere

Mir

cea

BO

STA

N Meserie

Iţic şi Ion, prieteni de când lumea,Oameni sociabili, harnici,Şi la locul lor,Ce-au pornit în viaţăDe la ac şi aţă,Într-o zi cu ceaţăŞi cu draci în ea,S-au certat năvalnic şi neacademicPledând fiecare pentru meseria sa.Iţic, mare pişicherŞi recunoscut fin bijutierŞi Ion, al nostru, destoinic oier.Toată tevatura s-a iscat din pofte Simplu, dar şi forte.Cum că doamna Leana,Lui Ion nevastă,Ar fi vrut să poarteDoi cercei identici, făuriţi din aur,Chiar de domnul Iţic,

meşter mare faur, Chipeşei consoarte.Şi într-un timp record, fără ezitare,Stabiliră amănunte pentru demarare.Care e modelul,Cum să fie piatra,Cât de dantelat fi-va filigranul,Care-i aliaju’,Câtă greutatea.Şi-n vârful tocmelii, Când află Ion, cam cât îi gramaju’Declină ofertaŞi-ncepu tapaju’:-Bine, dragă Iţic,Tu mă crezi tâmpit, dobitoc şi fraier,Chiar aşa de prost şi de neşcolit?Cum pe-aşa lucrare mică,

ba chiar de nimic,Să plătesc o oaie, un ţap fără barbăŞi un miel mai mic? Nu-i cam scumpă treaba,

te întreb, nu zic?-Nu, răspunse Iţic, foarte înţepat.Sigur că nu-i scumpă.Păi, am calculat:Munca-i migăloasă şi-i destul

de multă, Materialu’-i bun,Iar montatul pietrei nu îl fac pe drum.Timpul este bani, Ca să las mai ieftin,Doar să fiu nebun.-Cum, măi, dragă frate, Prost mă crezi în toate?Dacă vrei să afli,Pot să fac mai ieftin,

poate chiar mai bun!-Bine, măi, Ioane,Fă precum doreşti,Dar, în ce priveşte arta-n meserieiN-ai să reuşeşti să mă păcăleşti.Şi să ştii matale,Că de drag de artăMierea n-o să curgă De la musca moartă.Şi pornit la lucru,Ion se căzni, dar fiind un zero

în această branşă,Nu mare ispravă din mâini îi ieşi.Şi cum mare brânză nu prea reuşiRuşinat, spre Iţic, la drum o porni,Pentru a-şi cere scuze şi-a

se spovedi.-Ei, zise Iţic, când îi căzu-n vedere,Care-i etapa-n lucru la mândre

giuvaiere?Ion, jenat şi acru recunoscu spăşit,Că-i slab în astă meserie,Chiar dacă oaia poate fi catalogată

ca bijuterie.Adică, ce mai tura-vura,Că el e prost şi Iţic ştie!

Mircea Bostan

februarie

revist\ de cultur\pagina 6

PLUMB-83

Ion Filipciuc, atunci când îipică o idee, îi face o adâncăplecăciune, subordonându-i-seîn gândire şi în faptă, până olămureşte, până îi dă, adică, as-pectul lamurei. Aşa s-a întâmplatcând muza i-a şoptit că n-ar firău să scrie o carte des-preNicolae Labiş, ceea ce s-a şi în-tâmplat, volumul purtând titlul„Trudind peniţa” sub vrajapăsării „cu clonţ de rubin” (Bi-blioteca „Mioriţa”, CâmpulungBucovina, 2013). Ce-a făcut neo-bositul bucovinean? S-a dus peurmele poetului, acest puersenex care, conform celor spusede Adrian Dinu Rachieru, „a în-tinerit poezia” noastră prin aceeacă „a spart gheaţa pro-letcultismului” (Eternul adoles-cent – Nicolae Labiş, vol. Poeţidin Bucovina, Ed. Helicon,Timişoara, 1996), descoperindcă numele viitorului poet e înreg-istrat în actele de stare civilă cuforma Neculai, după cel albunicului patern, o abatere de lauzanţa creştinească, numelepruncului, având în vedere datanaşterii, ar fi trebuit să fie maidegrabă Andrei. Căutarea prinarhive nu se opreşte aici.Cercetările autorului dau laiveală aspecte ale munciiînvăţătorilor din perioada post-belică, înregimentaţi politic pânăîn măduva oaselor, ori alesalarizării acestora. Părinţii poe-tului primesc în mână, în aprilie1956, de exemplu, 1632 lei, învreme ce, în vară, fiul lor, autoral cărţuliei Puiul de cerb, Edi-tura tineretului, 40 p., încaseazădrepturi de autor în sumă de6586 lei.

Plecarea spre alte zări a po-etului coincide cu un proces dematurizare în galop, unul din mo-mentele de referinţă reprezen-tând Conferinţa tinerilor scriitoridin Moldova (toamna anului1950), pentru copilandrul dedoar cinci-sprezece ani, după I.Filipciuc, cea dintâi spălare acreierului, în gura mare şi cu fas-tul convingător. Cu aceasta, amajuns la problematica încălcită adebutului, pe care hâtrul autor dela Câmpulungul Bucovineiîncearcă s-o… descâlcească înmanieră proprie, descoperindstarturi poetice labişiene în…serie. Primul, după cele de-clarate de Constantin Ilioaia, fostprofesor şi director al Liceului„Nicu Gane” din Fălticeni (MihaiSultana Vicol – Vânătorulpăsării cu clonţ de rubin, Edi-tura Opera Omnia, Iaşi, 2004), eintitulat debut… în bejenie, lavremea când Neculai se afla cumama în refugiu prin ţinutulArgeşului, pentru ca îndru-mătorul şcolarului venit de laMălini, dascăl la acelaşi liceu,profesorul Vasile Gh. Popa(Nicolae Labiş, elev laFălticeni, Suceava, 2012) săpropună un debut fălticenean.Acelaşi adolescent, recitândnişte versuri, zice-se proprii, la o

manifestare culturală din Câm-pulung, în prezenţa scriitoruluiDragoş Vicol, ar avea parte deun debut regional sau câmpu-lungean. Ceva mai devreme, în1949, trimisese nişte povestiri larevista „Licurici” din Bucureşti şie probabil să fi colaborat şi la „Pi-onierul”, precum tovarăşii dedrum Norman Manea sau FlorinMugur. Colecţiei lipsindu-i multenumere între 1949 şi 1955, citi-torul de astăzi e în mare pagubă,mustăceşte I. Filipciuc, deoarecear fi putut să afle şi un faimosdebut voios de pionier iscălitNeculai Labiş. Autorul maicontabilizează un debut folcloris-tic, prin participarea lui Labiş laConcursul republican de limbaromână (1951), unde elevul dinFălticeni improvizează niştetexte folclorice şi obţine premiulcel mare. Urmează menţionatetrei debuturi publicistice: 1. în 31decembrie 1950, cu poezia Re-publicii Populare Române(ziarul „Lupta Poporului” dinSuceava, în anul următor coti-di-anul schimbându-şi de două orititulatura, mai întâi „FăcliaSucevei”, apoi „Zori noi”); 2. înAlmanahul „Iaşul nou” din de-cembrie 1950, apariţie amâ-natăpentru ianuarie 1951, cu Fii dârzşi luptă, Nicolae! 3. în „Viaţaromânească” din iunie 1951, cupoezia Gazeta de stradă, eveni-mentul fiind prezentat de bi-ografii poetului ca adevăratuldebut sau măcar debutulbucureştean. În sfârşit, privitor lacel editorial, I. Filipciuc pune lu-crurile la punct, în sensul căprima carte publicată de Labiş ePuiul de cerb (sfârşitul lunii mai1956), urmată de Primele iubiri(octombrie 1956), ambele laEditura tineretului.

Cercetătorul se apleacă şiasupra operei poetice, oprindu-

se la Moartea căprioarei şi lacea dictată de pe patul desuferinţă al spitalului – Pasăreacu clonţ de rubin. Privitor laprima, se menţionează că în nicio altă poezie arta lui nu s-aobiectivat încă într-o asemeneamăsură, niciodată n-a mai atinsacest grad de interiorizare apeisajului. Crearea atmosfereisolem-ne, de săvârşire a unuisacrificiu ritual, ca şi zugrăvireafăpturii aeriene a căprioarei şifineţea pătrunderii psihologice apoetului. Într-un capitol intitulatPuşca şi cureaua… învăţătoruluiEugen Labiş, I. Filipciuc infirmărăspicat, pe baza unuiraţionament, la care subscriem,

precum că poemul ar fi avutpunctul de plecare într-oexpediţie cinegetică „la ceasoprit de lege şi de datini”, la carear fi participat şi Nicolae. Fiindvorba de braconaj, e puţin pro-babil ca un slujbaş al statului şidevotat partidului să-şi permităluxul de a trage cu puşca la vre-mea aceea, când vigilenţeirevoluţionare a turnătorilor şi om-niprezentei şi omnipotenteisecurităţi nu le scăpa adeseorinici măcar o şoaptă. Focul dearmă, răscolind pădurile, şi celde-al doilea foc, „înfricoşat”, iatăceva extrem de riscant, impru-dent şi periculos. Autorul credecă Labiş a avut, mai degrabă, casursă de inspiraţie, două pove-stiri: În pădurea Petrişorului deMihail Sadoveanu şi Bra-conierii, aflată în paginile „Bu-covinei literare” din Cernăuţi, iarversurile sale nu fac altcevadecât să depună mărturie că ri-tualul a fost săvârşit şi povestescpentru a înştiinţa comunitatea căjertfa a fost primită de către di-vinitatea diriguitoare a universu-lui.

În ce priveşte celălalt text,vocabula clonţ nu e o noutate. Întoamna anului fatidic, Labiş scrieo poezie cu acest titlu, în careversul „clonţul toamnei reci” eposibil să fie o referire ascunsăla una din obsesiile poetului. Totmetaforic, cuvântul apare, prinsinonim, şi în Muntele cântăîntr-o imagine memorabilă:„Ţapinele scurmă cu ciocul defier”. În fine, învolburarea apelordeltei din Baladă trec „Pesteclonţu-i înalt şi ascuţit al uneilotci”. E pusă în discuţie, în acestcontest, părerea lui CezarIvănescu, potrivit căreia pasărea„e steaua roşie în cinci colţuri, si-nistra stilizare emblematicătruvabilă pe Kremlin şi pe toateclădirile-sedii ale ComitetelorCentrale din ţările europene ocu-pate de sovietici (…)” (CezarIvănescu, Stela Covaci – Timpulasasinilor, Ed. Libra, Bucureşti,1997). I. Filipciuc, după ce treceîn revistă simbolistica păsării şi arubinului din culturile omenirii şicâteva vise ale poetului, ajungela concluzia că „pasărea cu clonţde rubin” este o constantăpsihică a copilului şi, dacă Labişvorbeşte pe patul spitalului derăzbunarea păsării, trebuie să-lcredem pe cuvânt şi să căutămadevărul din vorbele sale, săvedem ce rău a săvârşit poetulacestei păsări (…). Concluzia arfi că pasărea răzbunătoare dincoşmarul poetului de la Mălini seaflă în cârdul păsărilor din bas-mele noastre populare şi nu-iputem lărgi anvergura semni-ficaţiei peste tărâmul politicii…partidelor comuniste. Autorul econvins că pe Labiş l-a pierdutabsenţa unei mari iubiri care l-aadus într-un punct critic devasta-tor, când sentimentul de ură i-aucis iubirea, după cum el însuşimărturiseşte în versuri de o maregravitate: „Mi-a murit iubirea (...)/Mi-a murit şi-i strigoi şi-nrăstimpuri revine/ Şi ţăruş nu-ipot bate între coaste…”

Nu ştim în ce măsură avemîn faţă nişte clarificări, impresia ecă, dimpotrivă, numărul sugesti-ilor se înmulţesc, hrănind„îmbielşugat” o legendă vie şipoate că-i mai bine aşa…

Ion

ŢIC

AL

O

“Trudind peniţa” pe urmele poetului Nicolae Labiş

Redactor - [ef adjunct: GHEORGHE IORGASecretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI

Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:DUMITRU BR|NEANU, DORU CIUCESCU, GHEORGHE UNGUREANU, DAN SANDU,

ELENA PÂRLOGConsilier grafic\: IOAN BURLACU Corectur\: ELENA SCUTELNICU

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/7- Bac\u: Tel/fax redac]ie: 0234/ 57 86 02

Ilustrații revistă: Mircea Nour, Radu MihaiE-mail: revista_plumb@yahoo.com;

Consiliul editorial:Președinte:

CALISTRAT COSTIN

membri:OVIDIU GENARU, DORU KALMUSKI,

GHEORGHE NEAGU, GRIGORE CODRESCU,VIOREL SAVIN, ION TUDOR IOVIAN

talent prolific și recunoscut în perioada interbelică, fireindependentă, preferând singurătatea și izolarea înorașe de provincie, scriitorul a intrat după 1950, într-uncon de umbră ce se întindea până la o nedreaptăuitare. Probabil că a contribuit la aceasta și tempera-mentul său incomod, pentru dramaturgii perioadei pro-letcultiste care nu-i suportau răbufnirile polemice și-lconsiderau un dramaturg desuet. Îmi amintesc că prinanii ’60 într-o revistă literară am citit o epigramă caresugerează cât de inadecvată era judecata criticăaplicată dramelor istorice ale lui Ion Luca: „Ai fi un dra-maturg perfect/ Căci ai în mâini două a tale/ Te cheamăIon, te cheamă Luca/ Dar nu te cheamă Caragiale”.

Contribuțiile biografice sporesc în semnificații prinutilizarea paralelei literare. Acestea sunt de asemenea,pagini în care limpezimea disocierilor și afinităților estepregnantă. Aspectele biografice din destinul dramatical lui Ion Luca sunt urmărite și în alte secțiuni ale cărții– ca „neobosit animator cultural”, sau avatarurile bi-ografice din perioada postbelică și capătă osemnificație aparte prin paralela cu N. Iorga, afinități șidivergențe. Cu proteica sa personalitate, N. Iorga a ex-ercitat o influență decisivă asupra dramaturgului IonLuca: în primul rând prin pasiunea cultivării teatrului deinspirație istorică (istoria antică, universală și mai alesnațională), înființarea unor instituții culturale sauteatrale menite să contribuie la culturalizarea maselorîn perioada interbelică. În fond, Ion Luca îl urma pemarele istoric, pe cărturarul enciclopedic în câtevadirecții pe care Liviu Chiscop le subliniază și care n-auprea stat în atenția istoricilor literari: precursor al teatru-lui de amatori, al teatrului în aer liber (la Universitateadin Vălenii de Munte), doctrinar de teatru și chiar regi-zor, după mărturiile unor actori și oameni de teatru.Paginile acestea ale lui Liviu Chiscop se situeazăalături de acelea ale lui Valeriu Râpeanu, unul dintrepuținii admiratori statornici ai dramaturgului Ion Luca,având convingerea că postumitatea îi va fi maifortunată decât anii de început ai proletcultismului.

Există între aceste capitole subtile legături și prelun-giri. Destinele tragice din poezia românească (Alexan-dru Sihleanu, Traian Demetrescu, Mihai Eminescu,Radu Gyr) le reîntâlnim în „obsedantul deceniu”, dupăsintagma caracterizantă și faimoasă a lui Marin Preda– prin prezentarea lui Bacovia și Arghezi ca poeți mar-tiri, supraviețuitori ai naufragiului proletcultist, poețiprezentați și ei prin revelatoare „itinerarii existențialeparalele”.

Pentru completarea tabloului acestor destine literare,urmărite aici doar într-o succintă enumerare, săadăugăm dramaturgia națională: B. P. Hașdeu, VasileAlecsandri și Barbu Delavrancea; dramaturgulmonodist, expresivă caracterizare pentru AlexandruDavila, autorul unei singure drame istorice – și maiales Nicolae Iorga – a cărui dramaturgie este pe ne-drept trecută în planul secund al uriașei sale opere is-torice; să urmărim „destinele folcloristice” (S. FloreaMarian, George Murnu, George Coșbuc și Tudor Pam-file) sau acei cărturari care s-au ilustrat „prin apostolatși mecenat pe tărâm social-cultural”: Iacob Negruzzi, C.Mille, C. Sandu Aldea ș.a., reînviați prin expresivemedalioane literare care evidențiază patriotismul lor pil-duitor și actualitatea unor convingeri literare și culturale.Destine literare este cartea unui profesor-scriitor, carestăpânește modalități variate de expunere istorico-literară și cuprinde nuclee ale unor exegeze mai amplepe care, suntem convinși, Liviu Chiscop le va publicaîn următorii ani.

(Continuare din pag. 4)O carte „la confiniile didacticiicu știința literaturii”*

cărţi

PLUMB-83

pagina 7revist\ de atitudine

ECOURI...

PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA

PLUMB

BIBLIOTECA

PLUMB

Romulus Dan BUSNEA,POVESTEA UNUI COLŢDE RAI

Cine n-alăcr imat c i t indpoezia lui Coşbuc„Trei, Doamne, şitoţi trei”?! Îşiplângea bătrânul,

feciorii căzuţi în luptă împotriva turcilor.Dar se împăca cu gândul că Dumnezeuîi luase băieţii, speranţa zilelor sale,pentru ţară, pentru pământul din carerăsăriseră ca nişte brazi.

Cum să nu lăcrimăm pentru ceişapte care au înfruntat, nu mişelia tur-cului, ci propria noastră netrebnicie? Şinu e vorba de o netrebnicie, pur şi sim-plu, ci de una organizată, făloasă şiplină de ifose, bine pregătită pentru tim-pul în care nu se petrece nimic. Că alt-fel ....

Cineva ar putea spune că vinovatar fi numai şi numai pilotul care ar fi tre-buit să nu pornească cu un aparatdovedit cu probleme şi pe o vremepotrivnică, ori să-şi fi întrerupt drumul laSibiu. Şi poate că aşa este. Dar cum arfi putut proceda pilotul acela încercat al-tfel decât a făcut-o, când era dominatde conştiinţa că drumul lui însemna sal-varea unor vieţi? Şi-a pus speranţa înpropria îndemânare şi în Dumnezeu.Care a hotărât altfel.

S-a întâmplat ce s-a întâmplat. Asurvenit momentul de cumplităcumpănă, clipa în care o puzderie deinstituţii, oameni şi conştiinţe trebuiau,aveau datoria, erau plătite să intre înacţiune, să se trezească şi să nu-şigăsească liniştea până nu dădeau decapătul drumului lor, până când nuaveau siguranţa că şi-au împlinit dato-

ria şi pot răsufla ori reveni la ceaşca decafea sau de ceai pe care oabandonaseră. Aveau cum, aveau cuce, aveau o multitudine de variante lacare ar fi putut apela, pentru ca ceea ces-a întâmplat să nu evolueze către o

catastrofă. Dar au lăsat-o la voiaîntâmplării, fiindcă tuturor celor implicaţile-a lipsit simţul datoriei, al profesiona-lismului şi, mai ales, omenia şiconştiinţa propriei lor importanţe în nu-meroasele verigi ale lanţului întreg,preferând să lase ceea ce depindea deei şi de munca lor, pe alţi umeri, pe alterăspunderi. Nici nu trebuiau săpărăsească biroul sau fotoliul pe carestăteau.

Din nefericire, toată istoria poartăizul atâtor alte întâmplări din spaţiulromânesc, din societatea noastră,pretins modernă, europeană. Evoluată.Nu uitaţi că totul a început şi s-a petre-cut în plină zi de lucru, când serviciileerau în timpul programului, fără scuzacă au rămas pe seama „ofiţerului deserviciu”. Dar s-a acţionat ca în junglă,o junglă a neputinţelor şi a indiferenţeicondamnabile, în care ne aflăm.

S-au achiziţionat aparatură şi mij-loace costisitoare care ar fi trebuit săacţioneze prompt şi fără greşeală. Nuse poate şti (poate se va afla !) dacă eleaveau calitatea preţului plătit ori nu eradecât o afacere bine mascată, dacătotul funcţiona la parametrii cunoscuţi,dacă se făceau periodic exerciţii desimulare a catastrofelor, dacă... dacă...

Primul ministru a numit (areconştiinţa împăcată!) un şef de celulăde criză, ales cam la întâmplare, doarca să fie, fără experienţa situaţiilor decriză, probabil după principiul „văzândşi făcând”. Iar puzderia de organisme,ROMATSA, Poliţia, ISU, SRI, Armata,reţeaua de telefonie mobilă, prefecturileşi câte altele, au procedat identic. Aulăsat pe alţi umeri propriile lor sarcini.Sigur că se vor găsi justificări, va fiinvocată litera legii, foarte probabil şi eaidioată şi discutabilă ignorând, con-damnabil şi neiertător, propria menire:s-o facă alţii! Singura lege de care eranevoie, Legea Conştiinţei, adormise.Somn adânc, fără vise. Din care n-amai putut fi trezită. Tocmai la momentulcatastrofei.

Nu vă faceţi griji, nu se vadeclanşa valul de demisii de onoare,cum ar fi drept, pentru că ar trebui săînceapă cu primul ministru, cu tot cabi-netul şi puzderia de şefi de departa-mente şi servicii, îmbuibaţi, bine plătiţişi cu maşina la scară. Toţi îşi vor ex-prima regretul că istoria s-a petrecut întimpul mandatului lor (splendid, felicităridomnule Radu Stroe, dacă era pe vre-mea lui Tăriceanu sau Boc n-aţi mai

avut ce regreta!), prefecţii celor douăjudeţe încă se vor mai întreba pe alcărui teritoriu s-a produs nenorocirea şi,probabil, că se va găsi vinovată vreosecretară care se dusese să-şi facănevoile şi a ratat telefonul capital.

S-ar putea spune: „au murit DOARdoi. Puteau să moară toţi şapte. Tre-buie să privim şi partea bună a lu-crurilor. Este, totuşi, un succes, de carenu se poate face abstracţie”. Vor urma,domnilor, şi altele, fiţi fără grijă. Nu eprima oară când se întâmplă aşa ceva.Orice analiză, oricât de serioasă şi binedocumentată nu va folosi la nimic şinimănui. Ne-am speriat puţin cu seriade cutremure mici care anunţă alteledevastatoare. Este în firescul lucrurilor.Am dat ceva semne că vom face şi vomdrege, vom pregăti populaţia şiinstituţiile dar am abandonat repejor şidefinitiv.

Rădăcina răului este preastufoasă, prea adânc înfiptă în pământ,în profilul modern şi european, globa-lizat, ca să mai putem pretinde că sun-tem evoluaţi. Nu noi suntem evoluaţi, cipădurarii şi ţăranii aceia neşcoliţi, dinvârful muntelui, care au acţionat în vir-tutea singurei legi moştenită de lapărinţi, pe care o ştiu şi o cultivă: legeaomeniei. Până şi faptul că şi-au dat depe ei hainele, că şi-au scos căciulile învreme de iarnă şi că au pândit ca vic-timele acelea, care nu erau ale lor, sănu cadă pradă animalelor sălbatice, areo valoare colosală, de necuprins,valorează mai mult decât titlurile şiagoniselele atâtor funcţionari nedemnişi incapabili. Din nefericire, cu sutele.

Domnule prim-ministru, a-i numieroi pe cei implicaţi, ar fi o eroare! Pen-tru simplul fapt că nu şi-au dorit-o.Puneţi mai degrabă, să se întocmeascăo „Listă a Ruşinii Naţionale”, cu numeletuturor celor care n-au mişcat un degetpentru semenii lor. Nu uitaţi să vărezervaţi primul loc!

Şapte pentru eternitate! Doi dintreei au păşit în ea. Păcat pentru vieţile lor,curmate înainte de vreme. Ceilalţi vorrămâne marcaţi pe viaţă. Nu este posi-bil altfel. Dar nu am nici cea mai micăîndoială că după ce se vor însănătoşi –cum le dorim, din suflet - nu vor ezitasă păşească iar pe cărările salvatoarede vieţi. Chiar cu conştiinţa că lucruriles-ar putea repeta.

Ce păcat că sunt tot mai puţini ceicare cunosc, ştiu ce înseamnăconştiinţă şi acţionează.

Scrisoare deschisă

ŞAPTE PENTRU ETERNITATE

Vir

gil

RĂ

ZE

ŞU

Cartea doam-nei Ioana Ior-d a c h e - B a l t a g ,„Viaţa, într-o

poveste” (Ed. Egal, Bacău,2013) esteo carte document, natura fiind unabiografică.

Unanim apreciată de presa literarăbăcăuană, cartea exprimă, ca trăsăturăfundamentală, capacitatea autoarei dea îmbina, fără efort, o varietate de stărisufleteşti în felurite modalităţi stilistice.Prima parte a cărţii, „Întoarcere în timp”,este un elogiu sentimental aduscopilăriei cu obiceiuri, jocuri naive, micievenimente şcolare, diverse întâmplăripetrecute în satul Furcenii Vechi, aflatîn Moldova de Mijloc, la 7-8 km de mu-nicipiul Tecuci. Trecutul şi prezentuladuc în faţa lectorului mutiple elementeale realităţii, felii de viaţă, cu un anumefarmec şi candoare. Fără sofisticăristilistice, paginile scrise sunt sin-cere, la persoana întâi, singular.

Frazarea este scurtă, alertă, iar person-ajele putem să le clasificăm în douăcategorii: infantile şi, cele mai multe,mature. Aflăm peste tot o fină ironie, oconfesiune în care autoarea arată, atâtpropria ei poveste de viaţă, cât şi dramaunei generaţii care nu poate fi uitată.

Doamna Ioana Iordache-Baltag,chiar dacă se află la a doua apariţieeditorială, dovedeşte maturitate în ceeace scrie şi are darul de a te ţine într-ocontinuă tensiune, reuşind să ofere citi-torului vorba dulce, moldovenească, unstil consacrat în literatura română deCreangă, Sadoveanu, Alecsandri etc.

Este recreată o lume plină desemnificaţii, iar ceea ce o deosebeştede alte cărţi este tocmai artaportretistică realizată. Autoarea aratăadmiraţie faţă de personaje, fie că suntvecini, rude, prieteni sau politicieni şi ceeste interesant, toate aceste personaje,noi, cititorii realizăm că ele trăiesc înaceastă carte. Există o tradiţie, cu ori-gini în folclorul românesc, în care ima-ginea femeii integre, devotate, ajunsăla o vârstă, înaintată, impunătoare, pecare te poţi bizui în momente cruciale,devine un simbol al unei lumi simple,dar esenţiale pentru păstrarea unei

existenţe demne şi cinstite. Aşa esteprezentată în carte, Grigorina Baltag,mama autoarei, care, singură şi cu multefort îşi creşte cei trei copii. Soţul, Bal-tag Dumitrache, caporal, moare pefront, în anul 1944, la cotul Donului, înurma unui bombardament aviatic.

A doua parte a cărţii,”Paşi printimp”, este legată, în mare parte, deoraşul Bacău. În iulie 1963, autoareaeste adoptată de urbea lui Bacovia,când devine învăţătoare la Şcoala nr.10 din localitate. Având, cu certitudine,vocaţie scriitoricească, domna IoanaIordache-Baltag consemnează, dis-punând de un registru larg de informaţii,pagini interesante legate de istoriaoraşului Bacău, şi anume: StradaDomnească, Cartierul nou, Piaţacentrală, Gara, Şcoala nr. 10 etc.

Astăzi, când genul memorialisticeste clasificat în fel şi chip, ceea cerealizează scriitoarea Ioana Iordache-Baltag, cu răbdare, perseverenţă şi ta-lent narativ, este o reuşită a genului.Cartea beneficiază şi de o postfaţă de„zile mari”(opt pagini) realizată, cudăruire şi mult profesionalism, de dom-nul profesor universitar doctor IoanDănilă.

Viaţa, într-opoveste

Nic

ola

e M

IHA

I

Gheorghe UNGUREANU,Gustul pâinii şi al vieţii

Iuliana Caraghin, Despre iubire, moarte...

Ioana Iordache Baltag, VIATA...

Doru KALMUSKI, Patru meditații despre...

pagina 8 revist\ de cultur\

PLUMB-83

De câţiva ani, nu prea mulţi,cam zece, citesc scrieri ale autorilorevrei de limbă română. Am o oare-care insaţiabilitate pentru acestelecturi şi mi-am format convingereacă ele îmi relevă mult mai bine şimai corect lumea în care am trăit cutoţii, o vreme, dar şi pe cea în caretrăiesc eu acum. Ei au avantajul căprivesc de la o distanţă care le per-mite o atitudine obiectivă, ceea cepentru mine, oricât m-aş strădui, nueste posibil, fiind fatalmente impli-cat realităţii din imediata apropiere.Dar, uneori se petrec şi evenimentepuţin ciudate care îmi dau senti-mentul că o logică superioară inter-vine discret pentru a mă bucura câtmai mult de aceste lecturi. Astfel,zilele trecute, bunul meu prieten,Roni Căciularu, scriitor de forţă şisubtil comentator al evenimentuluidin imediata apropiere sau a celuinevăzut dar prezent, a publicat ofrumoasă recenzie a volumului Cal-endele măgarilor. I-am mulţumit,însă surpriza avea să vină din altăparte. Primesc un telefon de ladomnul Ivan Lungu, până atunci,pentru mine, un necunoscut, caremă roagă să-i trimit şi domniei salecartea deoarece îi plăcuse foartemult prezentarea. Desigur, a douazi, am pus cartea la poştă iar pesteîncă trei zile am primit şi eu douăcărţi ale domnului Lungu. Primadintre ele, cronologic vorbind, esteMaimuţele de dincolo de amintiri,volum apărut la editura 24:ORE dinIaşi, editură aparţinând lui AdiCristi, un alt prieten unde ca redac-tor de carte apare Ana Parteni,soţia, şi ea o bună prietenă. Cerculpare a se închide şi iată cum oa-meni necunoscuţi până la oanumită dată se văd înlănţuiţi într-un şir de evenimente care-iapropie, spulberând distanţele şidecalajele temporale, ca într-un felde vrajă al cărei scop este să-i în-drume spre cunoaşterea reciprocăşi, de ce nu, spre noi legături de pri-etenie. Într-o lume în care ura parea fi singurul liant între oameniaceste evenimente ţin cumva de unfel de miracol, semn că Preabunulne ajută să ne regăsim în fireanoastră de lumină dar depindefoarte mult de noi ce cale alegem.

Am făcut această mică digre-siune fiindcă în carte vom găsi per-sonaje uimitoare dintre aceleacare, trăind într-o lume a furiei ne-bune, au reuşit totuşi să se ridicedeasupra ei. Dar să nu anticipez.

Titlul cărţii poate părea puţinstraniu dacă autorul, care acum adepăşit şapte decenii de viaţă cufolos trăită, nu ne-ar lămuri încă dela început că este vorba de una dinprimele amintiri ale copilului, am-intire care dăinuie în subconştientca fiind una din cele mai fericite, dinacea fericită primă copilărie. Pentrucă, din păcate, această copilărie nuavea să ţină prea mult, iarîncercările prin care trece naratorul,cât se poate de cumplite, vor curmabrutal genul acela de amintiri încare prietenii, un câine Axi,purceaua Ţila, o broască ţestoasăsau vajas pogacsa, o prăjiturăfăcută special de bunicuţa pentrunepoţelul ei, sunt tot atâtea surse

de bucurii. Dar şi a privi din pătuţultău o statuetă despre care ţi-o poţiima-gina implicată într-o mulţimede mistere fiind ea cam la fel destranie şi acum când, chiar dacăintrăm pe site-urile de informare,parcă tot nu aflăm taina ei. Vechiulsimbol budist al evoluţiei spiritualeprin eliminarea impactului senzorialnu este prea simplu de descifrat.Doar bunicii naratorului par a ştimai multe dar deocamdată tacsurâzând cu blândeţe. Poate nueste vremea descifrărilor ci doar apoveştilor…

Nici amintirea interiorului sina-gogii, acolo unde este dus de bunicîn vederea pregătirii pentru viaţă nupoate lăsa copilul indiferent.Uriaşă, solemnă, aurită, cu aerulacela special al oricărui locaş decult, unde ştii că se produc unelelucruri pe care tu nu le cunoşti încă,vor impresiona atât de mult pecopilul de atunci încât mulţi anidupă, va privi cu aceeaşi sfântă în-fiorare, la glorioasele vestigii alesinagogii peste care au trecut nunumai anii ci şi necazurile. La fel capeste oameni. Şi dacă orga maicântă încă este şi acesta un semncă prostia sau răutatea nu pot fibiruitoare într-o lume în care avemputerea unor amintiri frumoase.

Dar ne aflăm în acel secol încare nebunia a pus stăpânire inclu-siv pe bruma de raţiune numităsimplu bun simţ şi lumea frumoasăa copilăriei a fost spulberată, fărăsă poţi pricepe de ce. Groaza şinesiguranţa zilei de mâine sunt sin-gurele certitudini ale acelor zile. Deneînţeles pentru copilul de atuncicum oamenii pot dispărea, cumfamilii întregi, peste noapte, devindoar subiect de discuţii în şoaptă şicum, dintr-un reflex de apărare, oa-menii stau cu bagajele pregătite lauşă. Pentru ce? Pentru orice!

Pentru tot ce poate fi mai rău!Şi aici, în acest context, repet, deneînţeles pentru toţi cei care nul-au trăit, am admirat modul în care,în câteva fraze, autorul redă staturamonumentală a unui personajaproape incredibil. Este vorba demătuşa Bőzsi. O femeie tânără şifrumoasă. Care a fost dusă înlagăr. La Auschwitz! Pentru mi-lioane de oameni aici se încheietotul. Odată cu viaţa. Dar pentrumătuşa Bőzsi este un început, pen-tru că ea reuşeşte să scape (altmiracol?) din acest iad inventat deoameni şi se reîntoarce acasă. Uneufemism desigur, pentru că numai are casă. Îi fusese confiscată!Însă, oricum, printre ai ei. Are 33 deani şi 35 de kilograme (între timp semai îngrăşase cum le spune earudelor venite să o vadă!). Spre to-

tala nedumerire a celor din jurul eivorbeşte cu o stranie detaşare şi onefirească linişte despre incredi-bilele grozăvii prin care trecuse.Nu, nu este deloc vorba de vreodereglare psihică, şi aceasta abso-lut firească şi de înţeles în context,ci de o ridicare deasupra nefericirii.În română există un termen carenici nu cred că nu ar exista şi înebraică, având în vedere funda-mentele comune ale religiilorcreştină şi iudaică: mântuire! Adicăînălţarea spirituală în acea zonăangelică de unde mizeriileomeneşti au o cu totul altăperspectivă. Iar mântuirea prinsuferinţă este un atribut al tuturorcelor aleşi. Nu am reuşit, neavânddestul talent, să creionez cu atâtaputere personajul în doar câtevafraze cum a făcut-o autorul şi chiarcer iertare cititorului pentru neîn-demânarea mea, rugându-l săcitească originalul.

Dar după ce am citit despreacest incredibil personaj mi-am puso întrebare. Oare de ce lumea esteplină de statuile ecvestre a tot felulde criminali cu săbiile scoase, desemnele nemuririi unor vedete decinema sau fotbalişti (nu am nimicîmpotriva lor!) sau de busturile unorpresupuşi legislatori ale căror leginu cred că au adus pacea sau feri-cirea pentru că, probabil, am fi ob-servat. Şi nu-mi aduc aminte să fivăzut vreodată statuia unui om, unom simplu, nu un profet, care, prinsuferinţă, s-a înălţat, cu moarteapre moarte călcând cum spune untropar din scripturi. Îmm, să fie oarede vină firea noastră cea plină deumbre şi întunecimi? Dacă esteaşa atunci un bun remediu este,fără îndoială, lectura acestui min-unat volum din care nici nu mai am-intesc multe, multe, poveştiminunate, pentru a nu vă lipsi defascinaţia şi tihna unei cărţi bunedin toate punctele de vedere. Pen-tru că veţi afla şi despre oguvernantă austriacă al cărei gestde a merge cu familia la care lucraîn lagăr pare, acum, în lumeanoastră individualistă şi meschină,absolut de neînţeles. Vom mai citişi despre dedesubturile unui „mit”al anilor ’50, aceia în care auzim şiacum că la conducerea ţării erauevreii. Ivan Lungu ne va convinge,prin propriile sale experienţe deviaţă, ce a însemnat de fapt asta!Dar şi mai mult, aflăm poveşti,foarte adevărate, despre oameniicu care autorul se întâlneşte dupăce emigrează în Israel. Unii foartepitoreşti, calzi, apropiaţi, generoşi,alţii, mde, aşa cum sunt mai pestetot, cu felurite tare sau apucături(nerecunoştinţa fiind una destul derăspândită). Plină de umor şiduioşie este şi aventura familieiLungu în căutarea unui căţel.Impresionantă mai ales prin con-traponderea unor caractere umanecu comportamentele acelor fiinţepe care tindem a le considera infe-rioare, doar pentru că nu lecunoaştem îndeajuns. Autorul areinteligenţa însă şi forţa naraţiuniipentru a ne purta prin toată lumea,dar şi prin medii culturale diferitedoar pentru a ne convinge călumea este aşa cum o facem noioamenii. Iar dacă, de multe ori dămvina pe divinităţi, mai mult au maipuţin luminoase, este doar pentru ane găsi o scuză, puţin credibilă, avinovăţiei noastre. Ivan Lungu, pri-etene, îţi mulţumesc pentru bucuriaacestei cărţi!

CU IVAN LUNGU PRINTRE AMINTIRI

Mih

ai

BA

TOG

-BU

JEN

IŢĂ

Recomandată drept „scriitor, poet, jur-nalist, eseist şi grafician (în „notele” dinvolumul de versuri FLOARE MICĂ, 2009),licenţiată în psihologie şi master în ştiinţeleeducaţiei, CAMELIA IULIANA RADU scrieîn cartea de faţă o poezie de rafinament,având exact însuşită ştiinţa discursului liricde efecte sigure. Din însăşi paginaţia,NEGRU DE IARNĂ îşi are poemele titulateîn... dedesubturi, încât trama prozodică înloc să debuteze de la un „indicativ” oare-

care, cum se obişnuieşte, debuşează într-un cuvânt tematic de natură a luminaintenţiile autoarei, poemele – multe foarteingenioase – trebuind a fi lecturate dinsprefinal, de la „marca” din subsolul textelor.Evident volumul se cere citit cu atenţie şisuperioară înţelegere, spre reală delectare!Poeta – în ciuda unui anume ermetism desubstanţă scientistă – are vocaţia, talentulrostirilor esenţiale. Iată câteva, reprezen-tând tot atâtea invitaţii la lectură: „uneori,puterea recurge la autodevorare pentru ase menţine”; „oamenii care nu pun preţ pesingurătate o trăiesc aşa cum beau apă”;„de ce să fi visat Dumnezeu un om dacă leavea pe toate? / iar dacă a făcut-o, cum îţipermiţi să dispreţuieşti ceva după care şiDumnezeu a jinduit”; „Uneori vedem univer-sul invers de parcă mintea ar juca alba-nea-gra cu instinctele noastre” ş.a.m.d. A nu secrede că din recuzita Cameliei Iuliana esteabsent sentimentul, căldura umană fără decare pagina de poezie adevărată ar fidescărnată, dezvrăjită! Poeta compune cudiscreţie, de teamă parcă de a nu producedulcegării, şi o poezie de dragoste: „ascunsîn cutele lumii tu eşti acolo, rătăcind foameanoastră”; „încă mai cred că tu şi eu ne vomvedea în mireasmă”. Între nu puţineimprovizaţii lexical-sintactice derutante,uneori părând a decurge la voia hazardului,desluşim şi o inspirată „artă poetică”: „cândscrii nu te gândi ce înţelege fiecare / nu petine te va citi ci pe ei plecaţi să cunoascălumea, / tu eşti un pretext oarecare, / cândscrii nu te gândi ce înţelege fiecare / nu tegândi”!... NEGRU DE IARNĂ – cartesaturată de inteligente percepţii, încărcatăde tristeţi şi melancolii frizând setea deînstrăinare, de fugă dintr-o lume ostilă(„unde să mă duc, unde să respir, încotrosă-mi caut un cuib de iarnă, / eu călătorclandestin al nopţii de odinioară?”) însem-nând, prin cele mai împlinite piese, otreaptă înaltă a scrisului unei poete aflate laun apogeu de vârstă şi de creaţie.

...NEGRU DE IARNĂ

Cal

istr

at C

OS

TIN

lecturi

PLUMB-83

revist\ de atitudine pagina 9

PROŞTII ŞI PROSTIA

Prostul

Cu pospaiul lui de carte,Vrea morţiş în rang să salte,Dar, prost fiind, neştiind bob,

Ajunge doar... snob.

Tot prostul

Are-un fel hidos de-a râde,De tembel, de ipocrit,Chiar şi-atuncea când surâdeAre un surâs rânjit.

Şi iar prostul

Mă deranjează când observCă intră-n vorbă fără rost;Mi-explică unul, clar, cu nerv:-Păi, dumneata nu vezi că-i prost?

Prostia

Niciodat’ n-o să disparăŞi asta mă-ngrijoreazăPentru că, din cale-afară,Prostia proliferează.

Şi amicul meu Romeo G. Secbac

Jale-amară mă cuprindeCând văd prostia imundăCum, ca râia, se întinde,Peste noi, şi ne inundă.

Despre unii proşti

Proştii ce trec drept deştepţiAu prins şpilul cum să facăŞi atunci, când nu te-aştepţi,Ei ştiu cum şi cât să tacă.

Vechii greci obişnuiau să sefălească cu prilejul întîlnirilor amicalecu isprăvile făcute în ultima vreme.Separe că aveau o deosebită sensibili-tate la frumosul natural ceea ce a per-mis să făurească, mai tîrziu,monumente sculpturale ce sunt siacum admirate. Pesemne, erau pro-fund impresionaţi de farmeculpeisajului arcadian, încît s-au întrecuta-l lăuda cu fiecare ocazie, rostindextaziaţi: “Şi eu am fost în Arcadia!”De bună seamă, regiunea idilizatăcontrasta cu sumbra Laconie. Poatecă în vremea lui Pindar şi Hesiodnatura unor regiuni greceşti aveasclipiri paradisiace, căci la jumătateaveacului XX scriitorul Octavian Palervizitează Arcadia şi are o indispoziţieemoţională, este decepţionat să vadă,la coborîrea din autobuzul rablagitnişte dealuri cu păşuni arse de soare,cu pîlcuri sporadice de arbuştipiperniciţi, zărind pe coclauri şi miciturme de oi şi capre.

Un asemenea loc anost, banall-a determinat să se întoarcă repedeînţelegînd că mitul este o purăinvenţie a unor minţi infantile, îm-bibate de entuziasm naiv. Dar şi altelocuri au devenit faimoase prinfrumuseţe naturală frapantă. Nu spunitalienii să vezi Napoli apoi să mori?O legendă pretinde că un sultanotoman ar fi refuzat să viziteze oregiune edenică din Iordania de astăzitemîndu-se că va pierde şansa de ase bucura odată de deliciile oferite deparadisul celest.

Şi românii, asemeni grecilor an-tici exclamă cu entuziasm: şi eu amfost în Deltă! Despre „mirifica Deltă„s-au pronunţat elogios şi mulţi turiştistrăini iar naturaliştii o considerăunică. Unii esteticieni rostesc că fru-

mosul este în mintea omului, nu doarîn lucrurile contemplate. Mihai Ralearelata o întîmplare amuzantă cu unţăran de la Cheile Bicazului. Se aflaîn compania unor oaspeţi sovieticicare veniseră la noi cu treburi speci-fice şi acum vizitau locuri vestite peplai mioritic. Admirau şi comentaufenomenul geologic impresionantunde i-a călăuzit Ralea în scop recre-ativ.

Întîlnind un localnic, Ralea îlîntreabă dacă este încîntat de măreţiapiscurilor şi a prăpăstiilor aflate aici.”Hm, nişte chetroaie! Nici iarbă pentrucapre nu creşte pe ele.”... zicenepăsător omul. De aici intelectualulversat trage concluzia că ţăranii ausimţ pragmatic ascuţit, nu manifestăefuziuni lirice ca orăşenii ce străbatastfel de meleaguri ”sublime”. În fond,omul născut într-un cadru natural mi-nunat este indiferent la aspectul es-tetic fiindcă s-a obişnuit. Pentru elmediul înconjurător este banal, fiindmediu de vieţuire,nu de contemplareestetică. Prin urmare, frumosul se aflăîn ochiul ce priveşte dacă omul esteinstruit. Cel neşcolit poate recepta închip confortabil farmecul mediuluiînsă i se pare ceva banal, firesc.Considerăm că tot ceea ce vedem şisimţim este normal, nu teoretizăm, deobicei. Omul lovit de intemperii în chippermanent ştie că natura esteimprevizibilă, deopotrivă bună şi rea.O furtună năpraznică dezlănţuită „dinsenin” ne-ar zdruncina înclinaţiaidilizantă relativ la o panoramămontană agreabilă pe vreme bună.Decisivă rămîne cultura în receptareaestetică. Imaginaţia umană a creatmereu obiecte de artă tot mai sofisti-cate. Incontestabil, la orăşeniprimează frumosul artificial în timp ceţăranii rămaşi „în sînul naturii„preţuiesc latura utilitară a lucrurilor.”Cum s-ar zice, ei împletesc utilul cuplăcutul, nu apreciază arta pură,gratuită. Probabil, strămoşii neoliticiau devenit la un moment dat capabilia depăşi utilitarul strict prin asocierea

unor motive decorative lucrurilor cre-ate în scop practic. Propensiuneaartistică s-a ivit ca o consecinţă aexersării, homo faber devenind şihomo esteticus. Dar se pesupune căornamentaţia de pe unele artefacte aavut iniţial conotaţii magice. Expri-marea simbolică a fost expresiavizibilă a dezvoltării psihice. Laturaestetică s-a îmbinat cu conţinutulmagic al mesajelor. În stadiul adamic,infantil, omul gîndea în eresuri şi vor-bea prin mituri. Predomina intuiţia înorice acţiune pînă la apariţia vorbiriiarticulate, elaborate.

Dealtfel, mentalitatea magică stăla temelia tuturor religiilor. Şi acum„religiile universale” au ritualuri mag-ice care se materializează în ritualurisi felurite rituri. Unii se mîndresc cuintuiţia lor sclipitoare, percutantă lamomentul optim, scutindu-i de adesfăşura un raţionament obositor,complicat. Chiar se cred singuriiinteligenţi. Au orgoliul vizionarului,profetului înzestrat cu har divin. Dese-ori devin şarlatani, impostori, păcălindlumea cu minciuni sfruntate. Întrevizionari şi savanţi s-a impus o rivali-tate acerbă. Între predica vehementă,plină de imprecaţii şi blesteme şi de-mersul logic bazat pe argumentedemonstrate va fi mereu polemicăspectaculoasă. Ce-i drept, nimeni nueste obligat să creadă o afirmaţie fărătemei.

Gîndirea preponderent intuitivăeste impulsivă, persuasivă siimperativă. E tipică religiilor revelate,care cer supunere totală dar şi discur-sului politic de tip totalitar. Pentru ast-fel de lideri mulţimea căreia i se cereascultare fără preget este o turmă, omasă amorfă ce trebuie modelată şicondusă. Un exemplu de profet şiconducător autoritar a fost bibliculMoise. După ce sacerdotul s-a sepa-rat de rege, socotindu-se superior,ales de zeul tribului,Iehova,conflictuldintre sacru şi profan s-a accentuat,luînd uneori amploare sîngeroasă.Pînă şi unii preşedinţi au purtat nimbde aleşi ai Destinului. Incredibil parefenomenul de sacralizare a liderilorpolitici chiar şi în unele democraţii. De

regulă, ei sunt reticenţi, nu-şi etaleazăostentativ vanitatea dar în dictaturi seexhibă deşănţat şi admit cu îngîmfaresă fie adulaţi în delir la orice ocaziefestivă. Împotriva acestui derapaj psi-hic în masă stă numai raţiunea critică.În regimuri politice de extremădreaptă şi stîngă liderii supremi seetalează la festivităţi de consacrare şiomagiere ca nişte zei întrupaţi. Ca-marila din preajmă îi proslăveşte dininteres cu perfidie ce mimează since-ritatea. Să nu ne mirăm că propa-ganda oficială debitează invariabilplatitudini şi elucubraţii. Interesul esteindestructibil, inseparabil de propa-ganda sforăitoare. Faraonii eraueducaţi într-o atmosferă mistică şi secredeau zei personificaţi. De ase-meni, toţi autocraţii antici şi medievali.Dar este ridicol ca în zilele noastre sămai creadă cineva o asemeneaparascovenie. Şi totuşi mai suntautocraţi cu ifose de zei încarnaţi.Mentalitatea magică îl însoţeşte peom ca umbra. Încă mai vedem şiacum oameni parşivi ce vorbesc de„monarh de drept divin”.

De ce ar zice un om integrumintal că este monarh de dreptdivin?! Evident, şiretenia perversă îidefineşte pe asemenea inşi. Nu setem de ridicol.

Cei ce l-au numit pe Stalin„părintele popoarelor” erau normali lacap? Dar papagalii roşii ce l-auetichetat pe N.Ceauşescu ca “geniulCarpaţilor” erau teferi mintal sau îlbatjocoreau în hiperbole stridente?Din păcate, derapajul moral nu esteincriminat psihiatric. Propagandiştiioribili ce au îndoctrinat tinerii inocenţispun că şi-au făcut meseria, suntsenini şi aroganţi. În ultimii 20 de anis-au metamorfozat în analişti politiciimpertinenţi, lozincari. De obicei,morala este considerată pur şi simpluprostie. România nu este o terraincognita ca un trib din junglaamazoniană pentru a ne lăsa prostiţide marii mitomani care s-au dedat lamîrşăvii în dictatură dar susţin că suntanalişti politici onorabili acum. Ar fifost cazul să fie decenţi, nu fanfa-roni, impostori, demagogi.

ET IN ARCADIA EGO

Co

nst

anti

nV

OR

NIC

EA

SA

Ro

mic

ă C

. GH

ICA

epigrame

Gheorghe PALEL

UN CORB DE CATIFEA

Un corb de catifeaRoteşteVăzduhuri anonimeDespre careAm scris.

Satyrii răspundCă încă nu am venit,

Însă corbul mătăsosCroncăne:

- Nu vă îngrijoraţi,Vine-n curând!

ESTUAR

Estuar fermecatPOEZIAIncantaţie solară, Imensităţi – Dialog cu apele, Cerul şi pământulTăcere şi hohotResemnare şi luptă!

Lance cu două vârfuri,Aripă,Diamant şi cenuşă –Efemer şi eternitate

Prăbuşire şi zborIzvoare,Etern estuarPOEZIA.

PASERI DE FUM

Paseri de fumOrgă celestă vibrândAcorduri despre legi şi călimări.

CerulSperanţăDăinuind prin noriSuperb ocean albastru uneoriNingând ca-n basme vechi lasărbătoriPlouând în toamna Duşilor cocori.

UN AMURG

E un amurg fără seamănPe zăriSiluetele Cavalerilor de Ivoriu

trec seniorial spre depărtăriÎntr-un alaiIluzoriu.

Respir un parfum scump şi rar,E ceasul poveştilor toate.Zeii?Beau ambrozie şi nectarDin cupe de azur înstelete.

atitudini

Unui medicUn pacient, firavul, Mai răspândeşte zvonulCă nu consulţi bolnavul,Ci doar comisionul.

Unui arendaş

Ne porţi ca iubitor de artePrin sălile conacului,Să ne arăţi în raft o carte:Cultura... păstârnacului.

Debutant în epigramă

Umorul tău, pe rând, adunăRăzleţe vorbe împreună,Având un mod deprins în estAcela de a fi... mod-est.

Bătrâneţea unei fabule

Eu lucrez ca o furnică,Zilnic prin oraş cutreier,Strâng şi bani, căci am o fiică Măritată cu un greier.

Unor medici

Vreţi de la noi ghemotoaceleBanilor dulci ca siropul,Căci steto-SCOPULSCUZĂ MIJLOACELE.

Eu

gen

SF

ICH

I

revist\ de cultur\pagina 10

PLUMB-83

EDGAR ALLAN POE (1809-1849)

CORBUL- aşezat în limba română de Radu Cârneci

Cândva, într-un adânc de noapte, stând peste înnegrite şoapteDin prăfuite cărţi străvechi, cu înţeles tulburător, Cum somnu-mi pătrundea în gând, deodat’-am auzit bătând, Abia de-am auzit bătând la uşa-nchisă din pridvor.Mi-am zis: „E, poate, -un călător la uşa-nchisă din pridvor.Desigur, doar un călător.”

Nu! n-am să uit acel târziu! Era-n decembrie, pustiu, Iar jarul din cămin scădea scăzând lucirile-n covor.Tânjeam spre zori, spre-al zilei drum, supus tristeţii ca şi-acumCitind în cărţile de fum şi retrăind-o pe Lenore, Minunea fără-asemănare, ce îngerii îi spun LenoreÎn cer răpita mea Lenore.

Perdelele-n mătase grea – iar purpuriul lor foşnea –Mă-nfiorau ca-ntr-un mister de suflet ameninţătorŞi, inima a-mi domoli, îmi tot spuneam că: „Poate fiVrun călător ce ar dori să-i fiu cumva găzduitor;Da, rătăcit în miez de noapte, dorind a-i fi găzduitorE doar atât: un călător”.

O clipă n-am mai aşteptat şi-n mare zor am cutezat: „Hei, domnule, ori doamnă, – am zis –, iertaţi-mă topit de dorGândeam la ea ca un proscris şi, picotind, nu v-am deschis, Dar aţi bătut uşor, ca-n vis, la uşa-nchisă din pridvor.“Şi-am tras zăvorul ruginit, scrutând adâncul din pridvor:Beznă! dar nici un călător.

În prag, o vreme, am rămas, fără vedere, fără glas, Sperând, visări am înălţat cum n-a-ndrăznit vrun muritor;Ca un mormânt tăcerea sta şi-ntreg pământul tot aşa, Ci, numai un cuvânt vibra gândit: cuvântul sfânt, Lenore, Ce-l murmurai, şi-ntr-un ecou se-ntoarse şoapta mea: Lenore!Fu, doar, ecoul călător?!

Când înlăuntru-am revenit, de dor şi temeri mistuit, Din nou am auzit bătând! acum bătând cutezător:„Ceva se-ntâmplă – mi-am zis – poate e vrun canat ce lemnu-şi bate!?Ah, toate astea sunt ciudate şi-mi sapă-n sânge-adânc fior, Vreau taina asta s-o dezleg, să scap de-acest nebun fior,Poate-i doar vântul călător!“

Fereastra, larg, o am deschis! şi, ca într-un fantastic vis, Pătrunse-un corb bătrân, venind din vremi adânci, în straniu zborŞi, ca un rege sau regină, purtându-şi neagra lui lumină, Sus, lângă uşă, sub lumină, se aşază cutezătorPe bustul zeei Pallas şi mă sfredelea cutezător, El, tenebrosul călător.

Priveam la el: era urât şi grav, şi mă simţii că râd:Sta plin de ifos, nemişcat, voindu-se dominator.I-am zis: „Deşi ţi-e creasta cheală, totuşi pătruns-ai cu-ndrăzneală, Corb insolent, trufie goală, trimis al Nopţii sfidător.Ci, care-i princiarul nume ce-ţi dete Iadul sfidător?!Răspunse Corbul: „Nevermore“.

Mult mă uimi rostirea clară la acea pasăre barbară, Chiar dacă nu părea decât un geamăt ameninţător;Fiindcă, s-ar putea susţine că s-a văzut – de către cine?O pasăre-fantasmă, cine, ca piază-rea lângă uşcior, Pe al zeiţei bust, acolo, Corb hâd pe bust lângă uşcior, Spunându-şi, singur, „Nevermore“?

Da, singur şi fără de gând, în cioc o vorbă doar având, Iar altceva ne-mai-simţind în cugetu-i croncănitor;Tăceam, tăcea precum o stană, fără-a mişca măcar o pană, Şi-atunci mi-am zis în şoaptă vană: „Alţi prieteni, ieri, plecară-n zbor, În zori şi el se va cam duce precum speranţele, în zbor“.Dar Corbul zise: „Nevermore“.

Rămas-am, sincer, interzis de un răspuns aşa precis, Şi m-am gândit: ”Acest cuvânt e moştenirea-i, aspru dorDe la vrun peregrin bătrân supus destinului hapsân, Care l-a biciuit păgân cu-acest refren sfâşietor, Speranţelor un bocet, doar, acest refren sfâşietor, Nefericitul „Nevermore“.

Dar, fiindcă fiara-păsărească îmi făcea ochiul să zâmbească, Mi-am tras fotoliu’-n faţa uşii, spre chipu-i ameninţătorŞi, sprijinit în catifele, legam simţirile-ntre ele, Imaginându-mi şi-alte rele, pe care Corbul cobitor, Această pasăre fatală, mi le va spune cobitorCu vorba-soartă „Nevermore“.

Voiam asemeni desluşiri fără să-i fac destăinuiriAcestui, fără suflet, Corb, care, cu ochiul scrutător, Mă răscolea profund şi, încă, privirea-mi – de dureri adâncă –Mi-o înclina, ca-ntr-o poruncă, pe catifeaua pernelorCe nu vor mai fi mângâiate – alintul dulce-al pernelor! –De cea plecată-n veci: Lenore.

Atunci mi se păru, pe clipă, o-ntămâiere în risipăDin tainice căţui purtate de blânzi Serafi în pas sonor;„Netrebnice – mi-am zis – de sus, chiar Dumnezeu, Prea bun, ţi-a pusBalsam în suflet, leac adus spre-a ta uitare de Lenore:Bea plinul cupei de licoare şi uit-o, uit-o pe Lenore!“Dar Corbul zise: „Nevermore”.

„Profet pocit, duh necurat, oracol, vraci încrâncenat, Chiar că Satana, ori Furtuna, pe ţărmu-acest’neprimitorTe-a lepădat prea-urgisit pustiului de-aici vrăjit, Şi casei mele te-a ivit, ci, spune-mi, fii alinător, Dacă în Galaad găsi-voi acel balsam alinător?”Răspunse Corbul: „Nevermore!”

„Să-ţi fie-acest blestem, plecarea, pasăre-drac, iar depărtareaSă te cuprindă-n noaptea nopţii şi-n a’lui Pluto pentru nor!, Iar pana neagră a minciunii – te du cu ea! – dă-o furtuniiŞi lasă-mă-n lumina lunii, pieri de pe bust, cenuşă-n zbor, Ah, smulge-ţi pliscu-amar din mine! te du şi spulberă-te-n zbor!“Răspunse Corbul: „Nevermore”.

Şi de-atunci tot stă aşa!, nicicum dorinţa-i de-a zburaDe pe-al Palladei bust zeiesc; stă nemişcat şi pânditorŞi-n ochii-i care scânteiază zăreşti un demon ce visează, Iar lampa, sumbru, proiectează nestinsa-i umbră pe covorŞi sufletu-mi n-o să se smulgă din umbra-vrajă din covorSpre-a se-nălţare: „Nevermore!”...

Edgar - Allan POE s-a născutla Boston, în 1809. Părinţii, actoriambulanţi au murit de ftizie. A fostcrescut şi educat de un negustor.Studii în Anglia şi America (liceulla Richmond, universitatea–neterminată – la Charslottesville şiVirginia). Fire ciudată, imaginaţieextraordinară, fantast -macabră.

Viaţă dezordonată,extravagantă, sub-minată de alcoolism şimizerie. Fascinaţiamorţii şi a purităţii. Sestinge în 1849, în urmaunui atac de deliriumtremens. Opera sa decalitate artistică ex-cepţională, sinteză aunor tendinţe contra-dictorii, a spirituluicritic şi evazionismu-lui.

Atât poeziile, câtşi „povestirile extraor-

dinare“ au deschis drum în lite-ratura modernă simbolismului şisuprarealismului. Geniu sumbruşi nefericit, având asemănare cumarele Baudelaire, care l-a şitradus excepţional.

„Aleg «Corbul» ca fiind celmai cunoscut poem al meu.

Scopul meu ar fi sădovedesc că niciun moment dincompunerea lui nupoate fi pus peseama unui acci-dent sau uneiintuiţii, că lucrareaa înaintat, pas cupas, spre formadefinitivă, cu pre-cizia si consec-venţa rigidă a uneiprobleme de mate-matică.”

(Edgar Allan Poe)

ANNABEL LEEDemult, într-o ţară, lângă o mare

- De-atunci ani mulţi or fi -Trăia o fată - vă amintiţi? -

Şi se numea ANNABEL LEE,Iar fata aceasta trăia visând

Să o iubesc, să mă poată iubi.

Eram un copil doar, şi ea o copilăÎn ţara de lângă marea cea gri;

Ci dragostea noastră era peste dragoste:Eu şi minunea ANNABEL LEE!

Şi-atunci, serafimii de sus începurăIubirea a ne-o pizmui.

Şi pentru aceasta (e vreme de-atunci!)În ţara mării se năpusti

Un vânt năpraznic şi o îngheţăPe iubita mea ANNABEL LEE;

Iar bogatele-i rude îndat' o purtarăDe la mine în altă zare,

Şi un mormânt îi durarăÎn ţara aceea de lângă mare.

Da, gloata îngerilor invidioasăLa fericirea noastră râvni -

Cu siguranţă, aceasta fu cauzaŞtiu toţii, altceva nu putea fi,

Că vântul pornit din norul de noapteO îngheţă şi-o ucise pe ANNABEL LEE.

Dar dragostea noastră a fost mai puternicăDecât a celor mai bătrâni decât noi,Decât a celor mai înţelepţi decât noi,

Şi nici îngerii din cerul de slavă,Nici demonii din marea de lavă

N-au reuşit sufletul a-mi despărţiDe cel al frumoasei ANNABELL LEE.

Şi azi, aurie, luna mi-aduceVisări cu minunata ANNABEL LEE

Şi-n stelele scânteind revăd ochiiMereu prea-frumoasei ANNABEL LEE,

Şi astfel, în marea nopţii înaltă, mă culc lângă eaDraga mea taină, mireasa mea,

În cavoul acela din ţara mării,Țara cu mormântul în care stă ea.

*********************************

liric\ universal\

PLUMB-83

pagina 11revist\ de atitudine

atitudini

Carol I nu agrea balurileparticulare

Regele Carol I şi Regina Elisa-beta nu mergeau la nici un bal şi nicinu călcau în casele oamenilor şi nicila Legaţii. Prinţii moştenitori Ferdi-

nand şi Maria au rupt cu această regulă, şi au păstrat obiceiulde a merge la cine îi invita… O singură dată era să secoboare Regele Carol până a cinsti cu prezenţa sa un balparticular. După ani de străduinţă Grigore Şuţu obţinuseaceastă înaltă favoare. Cu câteva zile înaintea balului Regelea aflat, însă, că la balurile lui Şuţu “canişul “ casei, ospurcăciune de dulău alb cu părul creţ, apărea în mijloculsaloanelor purtând în spinare un coş cu flori şi alte “obiecte”

de cotilion. Or pe căţel îl chema Cărluţă, şi toată lumea îi dacu Cărluţă în sus şi cu Cărluţă în jos – şi atât a fost de ajunspentru ca Regele să se facă bolnav, să nu mai meargă labal şi să jure în barbă că nu-l va mai prinde nimeni săfăgăduiască aşa ceva. Şi Carol I s-a ţinut de cuvânt.

O “recomandare” a lui Tudor ArgheziÎn mai multe rânduri Tudor Arghezi a povestit despre de-

sele solicitări ale scriitorilor tineri care îi cereau recomandaţiipentru obţinerea unui post. Medicul – memorialist Emil Do-rian, în Jurnal din vremuri de prigoană. 1937 – 1944,(Bucureşti, 1996), relatează o asemenea întâlnire a lui TudorArghezi cu Zaharia Stancu.

Iată ce îi povesti Tudor Arghezi lui Emil Dorian desprevizita lui Zaharia Stancu: “ Era un tânăr care fusese învăţătorpe la ţară şi scria versuri, amestec de rural şi citadinism. Mi-a plăcut fiindcă avea nişte ochi verzi, se legăna aşa (îi imitamişcarea din şolduri) şi când l-am văzut sculamentos şi

dulce, i-am spus: - Ce e, Stancule ?

-Apăi, uite maiestre, cam trag pe dracu de coadă. Mi-ar trebuio funcţie. Poate mi-aţi da o recomandaţie ca să capăt unpost acoperit, de agent de siguranţă.

- Cum ? Pâine de asta vrei să mănânci ? Mai bine sămănânci c…t ! Ieşi afară! “

*În 1943 “temperatura” lui Hitler începu să scadă [Prima

anecdotă a anului 1943, despre Hitler, apărută chiar înprimele zile suna, cam aşa: “ Hitler e bolnav grav, suferind,între altele de o temperatură prea joasă, vreo 34 de grade.Medicii consultaţi nu pot descurca lucrurile. Este chemat unmedic evreu, care îl examineză cu atenţie.

- Was fehlt ihm, Her Docktor? (Ce-i lipseşte dom-nule doctor?)

- Ii lipsesc două grade – spuse doctorul: Leningradşi Stalingrad ! “

TRECUTUL PRIN ANECDOTE (28)

Ioan

MIT

RE

A

Am cititpe net (prinbunăvoinţa pri-etenului TraianPândaru) un do-cument referitorla criza actualădin România (darşi din Europa).Textul ar fi fost

preluat (nu ştim nici de cine, nici cât decorect) din scrierile unui jurnalist şi is-toric recunoscut ca profesionist (A. Ma-juru). Analiza stării de fapt de la noi (înbună parte, credibilă) este prefaţată cuavertismentele “livrate” recent de două“cassandre”: una politică – franţuzulJean-Marie Le Pen, şi alta politologică– americanul George Friedman, şef alunei agenţii de analiză geopolitică.Primul ne sfătuieşte să ne apărăm“pământul” contra străinilor: pentru căeste prea bogat şi frumos, ni-l vor lua!Dacă naţionalistul francez se gândeştela câte pământuri ne-au mai fost “luate”,cu tratatul, cu diktatul sau, şi mai sim-plu: cu japca, putem înţelege îngrijo-rarea sa, să-i zicem, prietenească. Aldoilea personaj vrea să ne calmezeavântul spre Vest (oricum, mult dimi-nuat!), sfătuindu-ne să ne conservăm“suveranitatea”, deoarece “nici NATO şinici UE nu vor avea grijă de România”.Cum se vede, cam ştie analistul că“ţărişoara” noastră a avut mereu partede “protecţie”, când de voie, când denevoie! Sunt realităţi istorice pe caretrebuie să le judecăm la rece, fără com-plexe. Cred că nu trebuie să ne pier-dem cumpătul, ci să punem încumpănă ceea ce cred binevoitoriistrăini despre noi cu ceea ce noi înşineştim şi am învăţat pe pielea noastră. Seînţelege, nu putem ignora nici ce se pe-trece în jur. Este adevărat că Europa nuplesneşte de fericire în ultimii ani. Darcând i-a fost bine Dumneaei, exceptândscurta perioadă zisă "belle epoque"(înainte de primul război mondial)?Aşadar, construcţia europeanăîncepută la puţin timp după ultimaconflagraţie mondială nu este doar uncapriciu al politicienilor. Primul efort decreare a unei "uniuni" europenecreştine l-a făcut Carol cel Mare (sec.IX), când apăruse ameninţarea Islamu-lui. O încercare similară pare să fi fostrestaurarea imperiului roman în formacreştină a Sfântului Imperiu romano-german, în zona centrală a Europei.Apoi a venit teribila ciumă din sec. XIV,care a redus cu o treime populaţia Con-tinentului. Procesul de definire aidentităţilor statale capătă amploare,mai ales prin războaie sângeroase, in-clusiv acelea religioase, ce au dreptprimă cauză nevoia de reformare lanivelul conştiinţei, al spiritualităţii. Mer-sul spre civilizaţie este lent, păduchiimişună în perucile şambelanilor până înepoca premodernă, săpunul era pentrumulţi un moft. Chiar şi Napoleon,obişnuit cu “parfumul” sudorii de cal, îiscria iubitei câte un bileţel de genul: "Nute spăla că vin" (!). Vajnicul călăreţ parea fi preluat ideea Europei unite (prinforţa armelor!) de la înaintaşul său,Charlemagne. Fără succes! Europacontinuă să aibă şi după el mai multecentre de putere, ceea ce face să fie

brăzdată de evenimente belicoase cenu rezolvă nimic. Cele două măcelurimondiale determină pe câţiva politicienisă reia vechea idee a statelor unite aleEuropei, care să elimine conflictele lo-cale şi să contracareze expansionismulrusesc în forma lui ideologizată –bolşevismul (o doctrină foarte tentantăpentru sărăcime şi pentru intelectualiicreduli, cititori pasionaţi de vechi utopii).Războaiele mondiale şi pierderea im-periilor coloniale au avut dreptconsecinţă crizele economice. Se parecă după fiecare catastrofă, Europa agăsit, totuşi, forţa necesară renaşteriidin propria cenuşă. Sigur că resurseleei energetice sunt limitate, ceea ce oexpune şantajului rusesc (hidrocar-burile!), dar liberalismul economic oface să poată concura (încă!) cu impe-rialismul “roşu”, rusesc sau chinezesc.În concluzie, nu cred că partida estepierdută pentru Europa. În ce priveşteRomânia, aş crede că şi cetăţenii ei ceimai lucizi îşi pot da seama destul debine despre propriile probleme. N-o fifranţuzul Le Pen vreo Mafalda! Sunt deacord că trebuie să negociem ferm cuorice partener extern, dar fără a agitaostentativ, “cu legitimă mândriepatriotică” (cum clama propagandacomunistă) steagul decolorat al"idependenţei" ceauşiste. Aceasta nuera decât un drog bun de adormit"patrioţii" cu burţile goale... “Masele” în-doctrinate cu retorică naţionalistă nubănuiau că discursurile scorni-ceşteanului urmăreau distragereaatenţiei de la realitatea dură: industri-alizarea la galop a ţării o făcusedependentă şi de capitalul din Vest, şide resursele energetice şi materiileprime ruseşti. Ideea de modernizare aţării era corectă. Din păcate, a fostminimalizată, dacă nu complet ignorată,necesara punere în acord a direcţiilorde dezvoltare economică cu resurseleproprii, materiale şi umane. Logic ar fifost să foloseşti la maxim ceea ce ai,prin forţe proprii sau cu ajutorul altora.Iar în cazul din urmă, nu oricum! Privindspre ce se întâmplă acum în ţară, au-torul articolului are dreptate: mai pericu-los decât spionajul străin este ministruldedulcit la comisioane grase şi la chel-tuieli exorbitante (făcute neapărat înMonaco!). Dar pe demnitarii de acestsoi nu ni-i impun străinii ci, culmea! îialegem noi! Până la urmă, conformpanseului bimilenar, fiecare popor areconducătorii pe care şi-i merită: îivotează la patru ani, în multe cazuri cusublimă inconştienţă, amăgit cu o bereşi-un cârnat! Când aleşii îşi fac legicare îi apără de braţul Justiţiei,alegătorii observă asta, dar nu ies înstradă ca să ceară alte legi. Românulnu se implică; el aşteaptă fie o minune,fie o intervenţie dinafara (vin americanii,vin chinezii, eventual marţienii!). Pânăsă ne spună dl. Friedman că n-o să nepoarte de grijă NATO şi UE, trebuie săconstatăm că este necesar să neapărăm de noi înşine şi să ne facemcurat singuri în propria ogradă! Darnumai uniţi şi conştienţi că de noi de-pinde aproape totul, inclusiv ştiinţafolosirii conjuncturilor favorabile. Pânănu vom gândi cu propriul cap şi nu vommerge la urnă în cunoştinţă de cauză,România nu va avea cap. Dar unul bine“tratat”, ca să nu se altereze, ştiut fiindcă peştele de la cap se-mpute!

Prin voi înşivă…

Gh

eorg

he

DR

ĂG

AN

N. 21 februarie 1964, înComăneşti, judeţul Bacău. Poetă. FiicaElenei (n. Curea) şi a lui Ion Stănilă,muncitori, a copilărit în oraşul lui TristanTzara, unde şi-a început studiile, ab-solvind cursurile primare şi gimnazialeale Şcolii Generale Nr. 5 din cartierulGăzărie (în prezent, „Tristan Tzara“,1970-1978). Prima treaptă liceală ourmează la clasa de biologie-chimie aLiceului „Vasile Alecsandri“ din Bacău(actualul Colegiu Naţional, 1978-1980),iar cea de a doua la clasa de laborantea Liceului Industrial Moineşti (azi,Colegiul Tehnic „Grigore Cobălcescu“,1980-1982). Aici, sub înrâurirea profe-soarei Mariana Corfu descoperă cuadevărat poezia şi marea literatură, în-cepe să scrie versuri, participă laolimpiade, citeşte asiduu, debutează cupoezie în săptămânalul Steagul roşu(1980). Condiţia modestă a familiei nu-i permite să-şi ducă visul mai departe,aşa că se angajează ca laborantă, lu-crând mai întâi la Schelade Petrol Moineşti (1980-1985) şi, apoi, la DistribuţieGaze din aceeaşi localitate(1985-1990). Continuă săscrie şi, în 1985,redebutează, de dataaceasta în revista decultură Ateneu. Odată cuschimbările postdecem-briste renaşte şi ideea dea-şi continua studiile, iardin toamna anului 1990 estudentă a Facultăţii deFilologie a Universităţiibăcăuane, secţia română-franceză. E remarcată decriticul şi istoricul literarConstantin Călin, de acărui erudiţie e fascinată,care-i selectează o parte dintre creaţiişi le publică în coloanele suplimentuluiSinteze. Obţine licenţa în 1995, cu lu-crarea Jurnalul lui Titu Maiorescu(îndrumător, prof.univ.dr. Pavel Florea),din acelaşi an devenind profesoară delimba şi literatura română în cadrulŞcolii Poduri, judeţul Bacău. Începândcu noul an şcolar ocupă acelaşi post laCatedra de limba română a Şcolii Nr. 1din Moineşti (actualmente, „ŞtefanLuchian“), iar din 1997 e titulară la Ca-tedra de specialitate a Liceului Teoretic„Spiru Haret“ din municipiul copilăriei.Se perfecţionează continuu, obţinând,rând pe rând, definitivatul în învăţământ(1998), gradele didactice II (2004) şi I(2007), masterul în Ştiinţe literare şi cul-turale în cadrul Universităţii „VasileAlecsandri“ din Bacău (2005-2007), cuo lucrare importantă: Simboluri şi coduriliterare în opera lui Vasile Lovinescu(îndrumător, prof. univ. dr. Vasile Spiri-don). Pe lângă activitatea de la clasă, afost o prezenţă activă la manifestărilecultural-literare organizate în cadrulliceului şi la Biblioteca Municipală„Ştefan Luchian“, participând cu poezieşi eseu la importante confruntări lite-rare, jurizate de nume de prim rang aleculturii române (Fănuş Neagu, CezarIvănescu, Adrian Dinu Rachieru, TudorOpriş, George Bălăiţă, Aurel Rău, MarinMincu, Marius Tupan, Laurenţiu Ulici).A fost distinsă, astfel, cu premiile unorprestigioase reviste literare şi publicaţii,

între care amintim: Convorbiri literare(pentru interpretarea critică a opereieminesciene la Concursul „PorniLuceafărul...“, ediţia a XVII-a, Botoşani;pentru poezie la Festivalul Naţional dePoezie „Gheorghe Pituţ“, ediţia a IX-a,Beiuş), Porto Franco (idem, la Concur-sul „Porni Luceafărul...“, ediţia a XVIII-a), Hyperion (1997, pentru poezie laacelaşi concurs), Unu (idem, 1999), An-titeze (Concursul Naţional de Poezie„Nicolae Labiş“, ediţia a XXXIV-a), Ju-nimea Moldovei de Nord (FestivalulNaţional de Poezie „Gheorghe Pituţ“,ediţia a IV-a), Radio XXI (FestivalulInternaţional „Lucian Blaga“- 2004),Monitorul de Bacău (pentru poezie, laFestivalul-Concurs Naţional de CreaţieLiterară „Avangarda XXI“, 1997). Laacestea se adaugă distincţiile şi premi-ile altor concursuri de creaţie, cum ar fiFestivalul de Poezie şi Proză Scurtă„Magda Isanos-Eusebiu Camilar“ (ediţiaa III-a, 1998), Concursul de Inspiraţie

S p i r i t u a l - C r e ş t i n ă„Izvorul Tămăduirii“ (Edi-ţia I, 1999), Concursul deCreaţie „George Ba-covia“, 1998), FestivalulNaţional de Creaţie„Mihai Eminescu“, ediţiaa III-a, 2002, ConcursulNaţional „Pavel Dan“,eseu, 2007) ş.a. Deşi aobţinut pentru volume înmanuscris Premiul al III-lea la Concursul Naţionalde Poezie „GeorgeCoşbuc“ - 1998 şi Pre-miul al II-lea la ConcursulNaţional de Poezie „Cu-vinte potrivite“ (ediţia aXX-a), a debutat editorialdoar în urma câştigării

Concursului Naţional de Poezie „Nico-lae Labiş“, când Grupul EditorialMuşatinii şi Bucovina viitoare i-a publi-cat placheta Palimpsest cu intertext(Suceava, 1999). Acesteia i-au urmatvolumele de poezie Ochiul Minervei(Editura Studion, Bacău, 2005) şi Îngeridecapitaţi (Editura Corgal Press,Bacău, 2011), precum şi exegeza deTermeni de stilistică şi de poetică a tex-tului (Editura Grafit, Bacău, 2007),realizată în colaborare cu profesoareleEcaterina Creţu, Coca Alexandrescu,Rodica Hanu şi Valeria Ojog. Poemelepremiate sau alte grupaje de poezie auvăzut, de asemenea, lumina tiparului înpaginile publicaţiilor deja amintite ori încele ale revistelor şi ziarelor Amurgsentimental, Cartea, Credinţa ortodoxă,Flacăra, Luceafărul, Plumb, 13 Plus, 7zile din 7, dar şi în antologiaLampa-doforii (Editura Morel, Bucu-reşti, 2001). A scris, totodată, prefaţavolumului Abecedar în versuri deVasile Iscu Lăcătuşu (Editura Egal,Bacău, 2000), a fost lector de carte lavolumul Jerbele toamnei de DidinaPostelnicu-Luca (idem, 2004) şipregăteşte pentru tipar o nouă carte depoezie şi studiul dedicat lui Vasile Lovi-nescu, monarhul ascuns de la Fălticeni,a cărui creaţie e mai puţin cunoscutăazi, deşi unele dintre volume au fostreeditate în ultimul timp.

Cornel GALBEN

Aniversări: Veronica Stănilă-Moisoiu

revist\ de cultur\pagina 12

PLUMB-83

„- Bărbaţii să iasă! Rămânîn odaie femeile. Ele vor înteţifocul în vatră. Vor încălzi apaîn cazane de tablă, să fie cevamai fierbinte ca ploaia de vară.Să poată ţine cotul în ea fărăcumva să se ardă! Faceţilumină! Mai multă lumină, săvezi până şi bobul fasolei ros-togolit pe marginea mesei

‘nainte să cadă în oală! Aduceţi lămpile toate! Aprindeţişi candela Sfintei…! Aduceţi ştergare, pânzăici şioghialuri curate, săpun şi rachiul cu miere, ghinţurafiartă, foarfecele, ghemul cu aţă! Staţi-mi în preajmă!Învăţaţi cum se pot ajuta trupurile şi sufletele celorsărmani la vremi de restrişte! Iară tu, dragă Marie,ascultă la cele ce îţi voi spune de acum înainte! Fă cumţi-oi zice: strigă, răcneşte, vaită-te, dar nu te jura că n-ai să mai naşti niciodată! Trage aer în tine! Struneşte-ţi baierele pântecului! Împinge ce ai înăuntru!Forţează-te aşa cum ai merge „afară cu udul”! O datăşi încă o dată! Hai s-o luăm de la capăt! Cântă, roagă-te! Uite-l că vine! Mulţumim Ţie Doamne! Prelinsă spretâmple sudoarea ce izvora din profunzimile frunţiiîntovărăşindu-se cu lacrimile ochilor părând uneori căîşi vor ieşi din orbite, scrâşnetul dinţilor, gemetele,strigătele, încordările burţii, a braţelor şi picioarelortinerei zbătându-se în durerile facerii au dispărut maiapoi într-o singură clipă, trosnetul lemnelor mistuindu-se în flăcările focului, ticăitul pendulului atârnat înperete la capătul patului luându-le locul, în timp ce mi-nunea naşterii fătului s-a desăvârşit printr-un ţipăt ce-a părut că străbate zările de la un capăt la altul,deschizând drumul unui hohot de plâns al copiluluiorăcăind între palmele mele şi zâmbetul abia perceputal tinerei mame ce-şi tremura buzele, istovită, amulţumire ducându-şi degetele mâinilor către faţadevenită senină. Primeşte şi te bucură de fructuldragostei tale! Cuprinde-l în braţe, descoperă-ţi sânulşi lasă-l să sugă în voie spre împlinirea tainelor vieţii!Să vă trăiască, să crească şi să vă fericească! Sprijinîn casa voastră să fie odorul pe care, iată, moşit ţi-ldăruiesc în grijire! i-am spus lăuzei, în acelaşi gând cufemeile ce alături de mine au asistat la naşterea unuibăiat, mai mare dragul.

În timpul acesta, uşa camerei, deschizându-sesingură s-a izbit violent de perete. În mijlocul ei, însă,nu se afla nimeni. Lămpile au pâlpâit, mai, mai să sestingă. Din sala alăturată doar vocile bărbaţilor seauzeau limpede, bucurându-se de izbânda naşteriifătului. Afară viforul iernii vuia, purtând pe sub streşiniurgia vântoasei, peste coama şindrilei spulberând, înrafale, zăpada. În depărtări păru că s-aude urletul uneihaite de lupi, a pustie ori scâncet de câine bezmetecîn prag de turbare. Ceva se întâmplă! a spus atunciuna dintre femeile aflate de faţă. Ceva nu e bine!Aprindeţi o lumânare-n fereastră pentru a vesti ursi-toarele! Să vină degrabă! Să nu se deoache legaţi lagâtul copilului o sforicică din lână vopsită în roşu! acompletat, pare-mi-se alta, aflată în preajma lăuzei. Iarmamei, citeşte-i vecină, că eşti mai aproape, dinPsaltirea de colo! s-au îndemnat, rând pe rând,nevestele făcându-şi, cu degetele împreunate a rugă,pe loc, semnul crucii, în numele Tatălui, al Fiului şi alSfântului Duh, bolborosind rugăciunea cea care alungăspiritele rele! E vântul!? îndrăznise, atunci, careva sărupă tăcerea. Un semn de la ceruri!? venise, apoi, opărere. De-ar fi doar atâta! se îngrijorase Matilda. Potfi zânele!? a spus şi Ilinca. Sau poate că duhul!?Ferească-ne sfântul! Puşchele pe limba matale! aucontinuat să-şi spună părerile cele prezente. Plecatul…e bine? am întrebat şi eu la o vreme. Trăieşte, din câtese ştie! mi-a răspuns nu mai ştiu care din cele ce măînsoţeau în noaptea aceea. Adă ulcica să stingemcărbunii! propuse în cele din urmă bătrâna ce se pri-cepea la desfăcut farmecele. Astfel, rând pe rând şi-auspus fiecare gândurile, în timp ce stăteau şi vgheau lacăpătâiul tinerei mame cu fătul în braţe căzută în som-nul odihnitor după naştere. În timpul amiezii, conformobiceiului s-a pregătit masa aşteptând ursitoarele înnumele cărora bucatele au fost împărţite celor de faţă,zânele arătându-se numai în visele mamei, ale moaşeişi ale viitoarei nănaşe a băiatului. ”

- Aşa s-a petrecut naşterea celui de faţă, aşa mi-a fost povestită de mama, aşa v-am spus-o şi eu, pen-tru că aşa erau cunoscute şi apoi folosite, pe vremuri,asemenea practici! Acum mă iertaţi! Mă duc să măculc! Iar tu, dragule… ai grijă! Treci pe la mine oricâtde târziu ai veni! Vom face gogoşi ca pe vremuri…!

...................................................*Gheorghe Ungureanu, Gustul pâinii şi al vieţii,

fragment din romanul cu acelaşi nume, 2014

Bărbaţii să iasă! Motto:

“Adevaratulgospodar î[iface vara

sanie [i iarnacar’’

Dinspre lunca Bistri]ei un val decea]\ înv\luie {erb\ne[tiul ca o ninsoare,ceea ce înseamn\ c\ iarna-i pe aproape.Prin gr\dini s-o strâns p\pu[oii, bostanii,fasolea, barabulele [i alte roade alep\mântului. Doar glugile de strujani, cani[te turle de schit, se mai z\resc prin câtevreo cioc\l\i[te, semn c\ acel gospodarare vac\, oi sau cal. P\mântul, dup\ os\pt\mân\ de ploi putrede, de toamn\târzie, o-nghe]at tun. Prin pomii gola[idoar vr\ghiile [i chi]igoii se mai adun\ ̀ ngrupuri zgomotoase, temându-se de vre-mea rea care-i a[teapt\. Prin salcâmii dinfundul gr\dinii, dinspre islazul Bistri]ei,ciorile vin [i se duc `ntr-o larm\ denedescris. Cine-o avut puterea dar [ispirit de bun gospodar [i-o arat gr\dina,iar pe la col]uri, capete sau pe sub garduriau s\pat pentru ca `nghe]ul s\ digere atâtbulg\rii, cât [i fel de fel de d\un\tori [ialte g=ng\nii, ca s\ nu mai zic de om\tulcare, prin topire, p\trunde mai mult `np\m=nt, asigur=nd apa necesar\ cul-turilor. Peste noapte s-a-nte]it ninsoarea,a[a `nc=t `n zori, z\pada era p=n\ la ge-nunchi. Oamenii `n]elep]i [i harnici [i-auprocurat `nc\ din var\ lemne, le-au t\iatcu beschia `n curm\turi scurte, le-au de-schicat [i stivuit sub [opron, amu numaic=t le iau [i le pun pe foc. La casa omuluieste necesar\ orice scul\ sau unealt\.Cum `i amu iarna, toporul, fier\str\ul [i-n primul r=nd lopata de lemn sau de tegol\cuit, pentru f\cut p=rtie c=nd ninge [icea de fier, pentru c=nd om\tul se`nt\re[te. Pentru tras om\tul de pe cas\ [ide pe celelalte acareturi, `i este necesar\cociorva cu coada lung\. Rozmarin aveatot ce-i trebuia `n ograd\ [i gr\din\, pen-tru orice anotimp: h=rle], grebl\, sap\,secer\, furc\, coas\, roab\, c\rucior mare[i mic. Deasemenea dispunea de tot nece-sarul de scule: ciocan, cle[te, cuie, patent,suvac, b\rdi]\, [paclu, metru det=mpl\rie, foarfece pentru vie [i pomi,scar\ simpl\ [i dubl\. Megie[ii nu aveaunici de unele, unii din nepricepere, al]iidin pricina lenii [i a b\uturii. I-a[ amintidoar pe T\r=]\, Vijelie [i Caln\u. Ace[tia[i `nc\ vreo c=]iva, de c=te ori le trebuiavreo scul\, veneau la Rozmarin s\ cear\.La-nceput, timp de vreo c=]iva ani, `i`mprumuta pe to]i, `ns\ ace[tia ,,uitau’’s\ aduc\ lucru’ `napoi. A[a c\, Rozmarin”o-n]\rcat b\laia”, refuz=nd s\-i maiajute, spun=ndu-le c\ s\-[i fac\ ori s\-[icumpere ce au nevoie.

- Ce bine de tine vecine, ai orice un-ealt\ [i-nc\ mai multe de acela[i fel.

-Da’voi de ce nu v\ cump\ra]i osap\, o furc\, un topor [i ce v-ar mai tre-bui?

-Ei, ce spui tu, cum s\ dau at=]iabani pe o unealt\ care nu-mi trebuie dec=to dat\ pe an, dup\ care este aruncat\ prinograd\?

-Da’ berea-i bun\?-Da’ cum s\ te a[ezi la mas\, f\r\ un

bidon mare de bere?

Iarna la Şerbăneşti

Gh

eorg

he

UN

GU

RE

AN

U

Teo

do

rR

OZ

NO

VAN

U

proză

Ca orice metropolă, Havana ("Habana", cum spun local-nicii) are zone de pus în vitrină, dar şi de ascuns sub preş, iarPiaţa Revoluţiei ("Plaza de la Revolución") intră în majoritateacircuitelor turistice ale capitalei cubaneze. Pe o suprafaţă de72000 de metri pătraţi, loc pentru o asistenţă de peste un milionde oameni, unde "el lider maximo" a ţinut discursuri deproslăvire a politicii partidului unic şi de înfierare a acţiunilorţărilor inamice, tunătoare, în loc să aud sloganuri de genul: "VivaFidel Castro!", am auzit o înjurătură inedită pentru mine,stuepfiantă, rostită în spaniolă, franceză şi engleză, ca să fieînţeleasă de cât mai mulţi din cei prezenţi: "Chupa mi culo, FidelCastro!", anevoie de tradus…

Ora 7,00. Pe post de ceas deşteptător, telefonul din camerahotelului a sunat:

- "Buenos dias!"- "Buenas dias… ăăă… buenos dias, gracias!" am răspuns

eu, făcând la început o greşeală elementară în limba spaniolă,de începător, deoarece "dia" este o excepţie, deşi se termină cu"a", cuvântul este de gen masculin.

M-am sculat febril, cu gândul să nu întârzii la "the city tourof Havana", pentru care "the pick up" era prevăzut la ora 8,30.Era prima dimineaţă petrecută în cea mai mare insulă din MareaCaraibilor şi înainte de toate am ieşit pe balcon, de unde se de-schidea o largă panoramă a avenidei Maceo, denumită neoficialMalecón (Dig), cu două benzi de circulaţie pe fiecare sens,esplanadă întinsă pe o lungime de opt kilometri de-a lungulcoastei maritime a Havanei (…)

În dreapta, la circa doi kilometri, orizontul era mărginit defarul ("el faro") înalt de 48,5 metri construit pe zidul casteluluiCei Trei Regi Magi din Morro ("Castillo de los Tres Reyes Magosdel Morro"), cea mai veche fortăreaţă din Cuba, far devenitalături de clădirea Capitoliului şi statuia de bronz Giraldilla unuldintre simbolurile Ha-vanei.

La stânga vedeam oparte din conglomeratulde clădiri imposante alecartierului Vedado, dintrecare se distingea ceamai înaltă din tot oraşul,"edificio Focsa", cu cei121 metri înălţime, având38 etaje şi 373 aparta-mente. Trotuarul opus eramărginit de un dig deprotecţie înalt cam 1,50metri şi gros de circa unmetru, care în ziua aceeapărea inutil, valurile fă-când un clipocit abia per-ceptibil la contactul cublocurile stâncoase, aco-perite pe alocuri de muşchi veşnic verzi. La orizont, un vaporse îndrepta spre nord-est, poate spre Miami, aflat doar la odistanţă de aproximativ 370 de kilometri, pe celălalt ţărm alStrâmtorii Florida, prin mijlocul căreia trece Tropicul Racului.

Deşi era ianuarie, atmosfera părea estivală, de iulie-august,unul din motivele pentru care plecasem de la frigul hibernal dinRomânia, cu destinaţia Cuba, după ce am traversat o mareparte din Europa şi tot Oceanul Atlantic.

…Am coborât la parter pentru micul dejun ("desayuno"), cu-rios să iau contact cu bucătăria locală. Am citit meniul ("menú")din care doar denumirile în spaniolă sunau cât de cât cubaneze:"ensarte de embutidos y quesos" (frigăruie cu mezeluri şibrânzeturi), "tarta de atún" (tartă cu ton), "rollito de jamón yqueso" (rulou de jambon şi brânză). Satisfacţia cea mai maremi-a provocat-o papaia, fructul cu pulpa roz-oranj, deosebit desuculentă şi de dulce, caracteristic tuturor ţărilor de la tropice.

La masa alăturată stătea un bărbat de vârstă miljocie, cupărul negru şi fir gros, ca al chinezilor, destul de lung pentru a fidat pe spate, cu o faţă de european, albă ca smântâna, ochialbaştri, buze groase, lipsit biologic de barbă şi mustăţi, destulde înalt, îmbrăcat cu un tricou roşu cu mâneci scurte pe carescria Salvador Allende.

Am intrat în vorbă cu el în engleză şi, spunându-i că suntdin România, a început să-mi vorbească în limba lui MihaiEminescu, ba chiar utilizând bucureştinisme: p-acilea, p-acolo!

- Mă cheamă Fideloso Alejandro Castrado. Tatăl meu,membru al Partidului Comunist Chilian, a fost împuşcat în searazilei de 11 septembrie 1973…

- 11 septembrie?- Da, a mai fost une fel de "nine-eleven", înainte de cel din

2001. În acea zi, în palatul La Moneda înconjurat şi bombardatde forţele armate conduse de generalul Augusto José RamónPinochet Ugarte, conducătorul loviturii de stat, s-a întâmplat omare tragedie: preşedintele comunist Salvador Allende, dupăce a ţinut o cuvântare la radio, s-a sinucis cu un pistol automatAK-47, pe patul căruia era scris: "Bunului meu prieten SalvatorAllende, de la Fidel Castro".

(Continuare în pag. 13)Doru CIUCESCU

Lozincă inedită în "Plaza de la Revolución"*

foto: Mircea Nour

PLUMB-83

pagina 13

proz\

revist\ de atitudine

- Am auzit că apoi generalulPinochet a dizolvat partidelepolitice, instituind o dictaturămilitară, el autoproclamându-sedrept "şef suprem al naţiunii".

- Aşa este. Apoi, la ordinul lui,au fost torturaţi peste 28000 şiomorâţi aproape 3000 deopozanţi politici, printre care şitatăl meu.

- Ooo, ce grozăvie! am ex-clamat.

- Mama mea a reuşit să fugăde acasă, luându-mă şi pe mine,eu având atunci doar şase ani.Am traversat Munţii Anzi şi junglaamazoniană din Brazilia. Aşa amajuns în San Paulo, de unde unvas sovietic ne-a luat, iar pe noine-a lăsat în portul Constanţa. LaBucureşti am învăţat în limbaromână (…) În 1978 am plecat înFranţa…

- De ce?- Mama mea începuse să fie

alergică la dictatura cu portretul"geniului Carpaţilor" pe primapagină a tuturor ziarelor şi man-ualelor şcolare, precum şi culungile cozi din faţa "alimenta-relor".

- Am înţeles.- Cum spuneam, am plecat

în Franţa, unde am beneficiat deajutorul unor organizaţii neguver-namentale pentru refugiaţi. Dupăce am absolvit Şcoala Superioarăde Mine din Paris, am plecat înCanada, unde acum lucrez la ocompanie minieră. Am venit într-un concediu de două săptămâniîn Cuba pentru a scăpa de frigulde minus 20 de grade Celsius.Soţia a rămas acasă cu cei doicopii ai mei, care trebuie sămeargă la şcoală.

- Pinochet a murit, am încer-cat să scurtez biografia domnuluiFideloso.

- Pinochet a fost înlăturat dela putere pe 11 martie 1990 şi amurit la 91 de ani, pe 10 decem-

brie 2006, în urma unui atac decord, fără a fi suferit vreo con-damnare judecătorească pentrucrimele comise.

…Ora 9,15. Împreună cudomnul Fideloso aşteptam auto-carul pentru turul oraşului Ha-vana, dar... aveam nevoie derăbdare. Recepţionerul ne-aliniştit:

- Dacă autocarul nu vinepână la ora 9,30, voi da telefon laagenţia de voiaj respectivă.

- Agenţia este privată sau destat, a întrebat domnul Fidelosotot în engleză, ca să înţeleg şi eu.

- Toate companiile din Cubaaparţin statului, inclusiv hotelul"Terral" în care locuiţi.

- Aaa… aşa se lucrează lastat în toată lumea, cu viteză

redusă! a remarcat cetăţeanulcanadian.

-"Terral" are vreo semni-ficaţie în limba spaniolă? l-am în-trebat pe omul de la recepţie, casă schimb subiectul vădit stânje-nitor pentru el.

- "Terral" este briza venitădinspre uscat, dinspre "tierra"cum se spune în spaniolă, spremare, în timp ce briza în sens in-vers se numeşte "brisa".

- Puteţi să ne spuneţi careeste salariul dumneavoastrălunar? l-a întrebat domnul Fide-loso.

- Ăăăă… circa 400 de peso,adică 16 peso convertibili…ăăă… 16 euro

- Aşa de puţin! am exclamatîntr-un glas eu şi canadianul.

-Măcar noi, cubanezii,rămânem cu mândria că pesoulconveribil este mai mare decâtdolarul american, a intervenit într-o engleză stâlcită un taximetrist,care aştepta un client în holulhotelului, eu nedându-mi seamadacă a vorbit serios ori a glumit.

-Am mai văzut mândriaaceasta la ruşii din Siberia, petimpul lui Mihail Sergheevici Gor-baciov, când rubla era mai maredecât dolarul american, dar, spreuimirea şi nemulţumirea multorade acolo, mai mică decât gulde-nul olandez, moneda unei ţărimult mai mici ca teritoriu, mi-ascăpat o remarcă.

- Ăăă… a venit autocarul pecare îl aşteptaţi, ne-a anunţatrecepţionerul, mulţumit, se pare,că s-a terminat aceastăconversaţie (...)

…Autocarul s-a oprit într-oparcare situată în apropiereaintersecţiei dintre strada ("calle")Aranguren şi bulevardul("avenida") Paseo. Lume multă,în special turişti cu brăţară de "allinclusive".

Am auzit fragmente dinprezentarea în engleză a ghidei:

-Piaţa Revoluţiei, fosta PiaţaCivică, este pe locul 31 în lumeca mărime (…) În mijlocul pieţei

se observă MonumentulJosé Marti. Turnul, înformă de stea cu cincicolţuri, are o înălţime de109 metri, după un proiectal arhitectului EnriqueLuis Varela (…) Alături segăseşte o statuie înaltă de18 de metri a lui JoséMarti, realizată pe loc desculptorul cubanez JuanJosé Sicre (…)

- Se văd douăportrete murale enorme, aremarcat un turist.

- Cel mai depărtateste portretul argentinian-

ului Ernesto Rafael Guevara de laSerna, cunoscut mai mult sub de-numirea de Che Guevara. Alăturieste scris: "Hasta la victoriasiempre!", adică "Până la victoriaeternă!". Este una dintre expresi-ile favorite ale cunoscutuluirevoluţionar internaţional. În planmai apropiat este portretul altuirevoluţionar, mai puţin notoriu, alcubanezului Camilo Cienfuegos.Inscripţia alăturată conţine cuvin-tele: "Vas bien, Fidel". În traduc-ere liberă ele înseamnă: "Aidreptate, Fidel" sau "Tu eşti bine,Fidel". Este răspunsul dat pe 8ianuarie 1959 de Camilo Cienfue-gos, când Fidel Castro, imediatdupă o cuvântare, l-a întrebat:"Voy bien, Camilo?", adică, în tra-ducere liberă: "Am dreptate,

Camilo?" ori "Sunt bine, Camilo?"Ambele monumente murale aufost realizate de sculptorulcubanez Enrique Ávila (…)

…Împreună cu domnul Fide-loso am urcat pe scările care ducla statuia lui José Marti. De acoloam avut o privelişte de aproape300 de grade a Pieţei Revoluţiei.

Doar în prezenţa mea, dom-nul Fideloso a dorit să facă un ex-pozeu, de pe locul unde a ţinutatâtea şi atâtea cuvântări FidelCastro, imitând pe cât posibil pe"el lider maximo", dar în limbaengleză:

- Fosta "Plaza Civica" estedorită a fi de către actuala şilunga guvernare comunistăcubaneză ca un loc unde atât lo-calnicii, cât şi vizitatorii străini săfie impresionaţi cât de mult posi-bil prin dimensiunile ei şiconstrucţiile megalomane ridicateîn mijlocul şi în jurul ei, simboluriatât ale luptei pentru inde-pendenţa Cubei, cât şi alerevoluţiei de trecere de la capital-ism la comunism.

Ajuns la acest moment alcuvântării, domnul Fideloso s-aoprit, întrebându-mă în spaniolă:

- "Voy bien, señor Doru?",- "Vas bien, señor Fideloso",

am răspuns eu tot în spaniolă.- "Bravo, bravo, very well

done!" s-a auzit o încurajare dinpartea unor turişti, care s-au opritca să asculte insolita cuvântare.

Domnul Fideloso a continuatîn engleză, cu mai mareelocvenţă:

- Guvernarea lui Fidel CastroFidel Alejandro Castro Ruz, primsecretar al Partidului Comunistdin Cuba înte 3 decembrie 1965şi 19 aprilie 2011, preşedinte alConsiliului de Stat şi de Miniştriîntre 2 decembrie 1976 şi 24 fe-bruarie 2008, precum şi cea asuccesorului şi, totodată a frateluisău, Raúl Modesto Castro Ruz,care i-a preluat toate funcţiile, s-au folosit într-o manieră dusă laextrem de aspiraţiile naţionalepentru a-i face pe cubanezi săfacă trecută cu vederea sărăciaaproape generalizată din ţară.

- "Bravo, bravo, very welldone!" s-a auzit din nou o încura-jare din partea grupului de turişti,care se mărise între timp.

Spre surprinderea tuturor, cufaţa mascată şi pantalonii lăsaţi lanivelul genunchilor, un om aapărut în intervalul dintre domnulFideloso şi turişti, arâtând cudegetul spre o parte mai moale acorpului său şi strigând:

- "Chupa mi culo, Fidel Cas-tro!", "Suce mon cul, Fidel Cas-tro!", "Suck my ass, Fidel Castro!"

Apoi, ciudatul revoluţionar adispărut din raza vizuală tot aşade rapid cum a apărut.

Eu, mânat de curiozitateacelui care vrea să scrie o cartedespre Cuba, l-am întrebat înlimba română pe domnul Fide-loso, pentru confirmare:

- "Suge-mi fundul, Fidel Cas-tro!" Chiar aşa a strigat omulacela?

- Ăăă… da, a răspuns cana-dianul cu greutate, încă în starede perplexitate.

- Te simţi bine, domnule Fi-deloso?

- "Voy bien, señor", arăspuns el în spaniolă, mult maiînviorat.

......................................(* Fragmente din volumul în

lucru "Bătrânul şi Cuba")

Lozincă inedită (Continuare din pag. 12)

N\scut la Craiova `n februarie 1840, Maiorescuva `ntruchipa prin spiritul s\u, nu doar o provincie, cispiritul rom=nesc ̀ nsu[i, f\c=nd din ideal [i din scrier-ile lui o posibilitate, dar [i o confirmare a uniriiprovinciilor rom=ne[ti ̀ ntr-un teritoriu absolut, pe care`l putem defini ca fiind limba rom=n\ literar\. LaMaiorescu nu ̀ nt=lnim doar un spirit literar f\r\ cusur,dar unul `n aceea[i vec in\ ta te cu a l poetuluiEminescu, ceea ce ne face s\ credem c\ `n arti-colul despre Eminescu privind dezvoltarea expre-sivit\]ii rom=ne[ti a f\cut o referin]\ nu doar laEminescu, ci [i la sine.

Maiorescu azi `nseamn\ cel devenit prinmi[carea ideilor din mi[carea literar\ [i chiar politic\[i actualitatea ideilor lui dezvoltate `n oper\, `n Dis-cursuri... Problema actualit\]ii lui Maiorescu este`ntruc=tva similar\ actualit\]ii lui Eminescu. ~n arti-colul ce i-l dedica lui Eminescu dup\ moartea luig\sim punctele tari ale culturii maioresciene. Emi-nescu l-a confirmat pe Maiorescu `n ideea maiores-cian\. El a recunoscut `n Eminescu cultura [iposibilitatea artistic\.

Maiorescu este necesar pentru c\ exprim\ idealulunei societ\]i echilibrate [i pentru c\ ̀ n cultur\ trebuies\ func]ioneze adev\rul. {coala de ast\zi are `nMaiorescu un sus]in\tor prin tot ceea ce a scris pentruprogresul adev\rului. Exemplul lui Maiorescu este [iîn prezent `n interpretarea culturii ca o stare de pro-gres spiritual `n acord cu adev\rul [i `n urm\rirea luif\r\ preget. Ca ministru Maiorescu sus]ine ̀ nfiin]areade [coli s\te[ti pentru a pune bazele `nv\]\m=ntului [ir\sp=ndirea culturii `n mediul rural [i pentru a reducedin perimetrul analfabetismului [i supersti]iilor. In-diferent de fr\m=ntarile prin care trece ast\zi`nv\]\m=ntul rom=nesc, Maiorescu r\m=ne acela[ireper fundamental printre at=tea alte personalit\]i lacare se raporteaz\ [coala.

Convingerea lui Maiorescu era c\ printr-o cul-tur\ dezvoltat\ organicdin seve proprii, `n mar-ginile unei s\n\toasetradi]ii, un popor progre-seaz\ continuu ̀ nscriindu-se cu a sa contribu]ieproprie la patrimoniuluniversal al valorilor.Inevitabil se vor produceinterferen]e `ntre culturana]ional\ [i cultura euro-pean\.

A-l t\g\dui acum peMaiorescu ar fi un gestingrat, oarecum asem\n\-tor celui din perioada pro-

letcultist\. A-l nega nu e posibil, a-l zeifica ar fi unlucru de prost gust, a-l consulta ca autor [i martor esteo cale ra]ional\.

Ast\zi, ca [i ̀ n prima parte a vie]ii marelui critic,rela]ia ]\rii noastre cu Occidentul presupune [i spiritcritic [i adaptabilitate [i m\suri adecvate `n educa]iatinerilor, precum [i un sistem de m\suri de integrare`ntr-o concep]ie mai larg\ a devenirii omului. Ast\zidrepturile omului, ca [i statul de drept sunt valori re-cunoscute, dar `n secolul al XIX-lea rom=nii abia aureu[it s\ adopte o constitu]ie inspira]i tot de modelulapusean. ~n consecin]\, Maiorescu nu t\g\duiaadaptarea la felul de a fi al Occidentului, ci sugeraadoptarea celor mai adecvate m\suri [i nu copierea peteren nepreg\tit a institu]iilor apusene.

Desigur, aceasta cerea timp [i, de altfel, `nsu[itimpul [i evolu]ia realit\]ilor au mers `ntr-o direc]iebun\. Dar [i gre[elile care au intervenit, ca s\ nu maivorbim de sincopa comunist\ au dereglat enorm mer-sul firesc al societ\]ii. ~n perspectiva aceasta criticis-mul maiorescian se impune a fi preluat, desigur, cuechilibru [i `n termeni adecva]i.

Maiorescu, ca figur\ reprezentativ\ a criticismu-lui rom=nesc, nu poate fi trecut cu vederea, iar ideilelui sunt, de departe, unele dintre cele mai binevenite`n dezvoltarea spiritului critic, garan]ie sigur\ a pro-gresului ̀ n toate domeniile. Or, tocmai lipsa spirituluicritic sau prezen]a lui lipsit\ de discern\m=nt, `ncura-jarea mediocrit\]ilor sunt metehne ale timpului pe care`l travers\m, care ne dep\rteaz\ vizibil de intransi-gen]a maiorescian\.

Maiorescu, azi

Ioan

ILIE

Ş

pagina 14 revist\ de cultur\

PLUMB-83

Mai frumoasă

Eşti mai frumoasă decât aşteptareachiar când eu o iau pe arătură –

Cineva nu-mi dă astâmpăr, ştii tu,parcă-mi îngrop cărţile în grâu –

În fiecare fruct ca şi-n viaţa meacreşte o scorbură subţire, subţire…

Drogat cu sângele tău în derivă,navighez prin venele deschise ale Poeziei!

Eşti mai frumoasă ca aşteptarea meacând culeg flori de trandafir sălbatic.

Jâlţul de blană

Pe jâlţul în formă de carteunde îmi număr bătăile inimii,recitesc suferinţele tânărului werterşi lotte mă strigă-n grădină –

Poate se miră cum de stejarulmai poartă încă sunet în frunza uscată,cum vârfu-i printre sârmele electricepare-un cap de şarpe zburător –

Şi iată-mă-s în jâlţul de blanădepănând cărarea copilărieicare-ncet se rupe-n Râpa Zbanculuiunde cireş înflorit am văzut viscolind –

Nici vorbă de iarnă, doar floare-ide ger pe pânză de-alcool coborândcu tine deodată, domniţă, spre jâlţulvăzut către seară din vârful de plop!

Vânătoare

Mai aproape decât aproapele, ce-i?Zăpada mieilor acoperă/descoperăfâşia de purpură unduind cătreuşa bisericii în noaptea de înviere –

Mai departe decât departele, ce-i?Ochiul pe ceas, gheara strângând clipaCând nu mai ştii să mori ca un vânătorcu prada în braţe într-o prelungă mirare.

Pânza de păianjen- Se dedică confraţilor mei, poeţii -

Scrisul meu nocturn e chiar crizastrăzii ancorată-n subsolurimai adânci decât însăşi cârciumademult abandonată de poeţii urbei –

Nu poate fi manuscris miezul cuvintelorcăzute-n iarba fără trupul de ceaţăpe care amurgul pune punct într-o lectură neterminată –

Nu se poate – sau se poate – muri din senin

când îngerul strigă pietrei să se ridicecând tatăl meu nu confundă niciodatăcarul ce se pierde de cel ce se apropie –

Femei goale plângând pe străzi de trestieastea-s versurile noastre melancolizândintrarea/ieşirea din bisericile goaleprin care literele putrezesc odată

cu rugăciunile –

Pânza de păianjen planează peste totn-are nici început nici capăt, are doar firulde praf rămas dintr-un fluture care putea fisemnul unui manuscris ce încă mă caută.

Demult

Demult am rătăcit stejarul care-mi tăia cărarea dinspre cerDemult nu mai strig cine mă cautăcu vreascurile propriilor mele versuri!

Sterian VICOLValeria MANTA TĂICUŢU

Poeme cu îngeri şi ceaţă

1.

i-am spus îngerului: apără-mă, nu mă lătra,când ies pe poartă cu mănuşi de piele

şi cheia în buzunar,nu-mi mirosi cizmele, nu fi câine,fii înger păzitor, învaţă-mă cum să fiu invizibilăcând trec pe lângă madame B., madame O. saumadame B., cotoroanţele acelea mirosind a tămâieşi a mâncare de post, cu ochii încă ageri criticând totce văd şi gura pungă de-atâtea rugăciunifii înger, învaţă-mă să cred în veşnicie,în post şi-n rugăciuni, să nu mă mai doară genunchiide-atâta timp irosit, poartă-mă cu tineîntr-o margine de unde să pot privi înapoi,înlăuntru, fără patimă şi frică, fii înger,fii înger!

2.

prin pâclă vine câinele cu cercel în ureche,toată cenuşa din el trece în mine,în acest crematoriu pentru nopţi şi cuvinte

numai bune de ars,latră prelung câinele nopţii, devoratorul de umbrefurişate pe lângă zid;la intersecţie, s-a oprit un gând, ca să deaprioritate altui gând,pe străzi, noaptea, ies numaigândurile politicoase, celelalte umplu cearceafurile cu strigăte şifonate;câinele cu cercel în ureche traversează gândul carecedează galben, sub becul ecologic de pe stâlp,intră, stăpâne, cât timp oasele melemai au măduvă, intră şi hai să aşteptăm un poemsă ne secere pe amândoi, să ne scalde înnegru profund pentru somn.

3.

ceaţa de aici şi ceaţa de dincolo acoperăaceleaşi lumini fără ochi,aceleaşi degete lipite de eticheta sticlei cu agheasmă,siluete cocârjate intră în crucişi-n mănunchiurile de busuioc de care atârnă, rece,respiraţia înecaţilor de peste zi,în ziduri, şarpe cu pene de cenuşă, rugăciuneamiroase a timp,strat peste strat, mărturie sonoră a singurătăţii noastrepe pământul ca o colivă uriaşă.

4.

liliacul doarme, visând că i-au crescut bulgări de zăpadă pe crengi,bulgări alb-argintii, beteală pentru Crăciunulcu umbre de sănii pe umbre de drumn-am mai simţit, cum nici el, mireasmaacrişoară a sărbătorilor dospite în târg,ieşind pe ferestrele oferitevalurilor de ceaţă şi manelelor;ne strângem rădăcinile, eu şi tufa de liliac,le înfăşurăm în cernoziomul de Bărăgan, sperândcă vom mai prinde o primăvară, căvom rezista celor ce zac în pământori se pregătesc să crească din văzduhulprea plin de ritmuri, păsări negre şichemări cenuşii,să dormi, să visezi, să strângi, să speri, să rezişti:verbe golite de sens în anotimpul ca o pedeapsănemeritată.

lirice

(din volumul Negru de iarnă)

ce iarnă fără de icoană a venit în oraş soldat alungat din tranşeea Polului Nord cu jambiera râsului roasă…

dansăm? întreabă frigul pe mine stăpân flexibil şi trist de parcă

între dinţii de ger i-ar chicoti năuc un rest de lumină şchioapă dansăm - îi răspund şi mă ascund sub şalul nopţii dansăm înflorat

ce iarnă tăcută a venit în oraş bate la uşă

iar eu îi deschidvântul îmi fură din gând

doar ochii bărbatului timp mai negri

mai albi ca vidul din zgură

flamura morţii a uitat într-un pom flamură vieţii coboară

(soldatul iernii)

tăciunii s-au stins în lună au rămas doar hârtoape de cerrând pe rând cad

şi ies pe partea cealaltă corpurile inutile înfăţişările minore în careşi-au poleit visele trecătorii prin noi

zgâriem feţele aerului căutăm adevărul sporim tăişul cu o iarnă

ochii acoperiţi de eşarfe tânguitoare nuntesc

pe umeri fulgii

ne ademenesc într-un cocon recompun erorile în modele noi alte realităţi alte eşafoade...

(strategii)

complicate rețele acoperă atelierul nopțiibobinaje străvechi alternanteîși preschimbă tăcerile în intersecțiidin loc în locgăuri negre absorb cu o viteză uluitoaretoate firele necunoscutului înfricoșător

adun în zona mea omătulprăvălesc în întunericul dospitortoată iarna

mai întâi neștiința apoi spaimadupă care vine carnea și peste se adună senzoritraseeo plasă febrilă de instanțetrieri conspirații

în atelierul întunericului malaxoarele se mișcă tot mai încetgândesc tot mai greoinu știu ce se întâmplă aud vuietul unui râu subteranieșind departe rupând din maluriaud transformările reliefului agonia o hartă secretă mereu în schimbare

(circuite)

Camelia Iuliana RADU

PLUMB-83

pagina 15revist\ de atitudine

Pentru iubitorii de jazz sinu numai, programul“Gershwin and More…classic and jazz for violinand piano” propus de bine-cunoscutul Duo ungar AntalZalai (vioară), acompaniatde Jozsef Balog la pian,înseamnă un regal muzicalşi reîntâlnirea cu doi artişti

de marcă. Născut în Brooklyn, New York la 25 sep-tembrie 1898, autorul celebrei Rapsodii albastre,al Concertului în fa, al nemuritorului “American laParis” şi al operei Porgy and Bess, Gershwinmoare la Beverly Hills (California) în 11 iulie 1937.În programul de la Sala “Ateneu” – itinerat în Oneşti,Bârlad şi alte oraşe – Zalai şi Balog ne vor delectacu : G. Gershwin - T. Huillet: Rapsodia albastra,Keith Jarrett: Elegie pentru vioara si pian, G.Gershwin - J. Heifetz: Trei preludii, H. Provost -J. Heifetz: Intermezzo, K. Weill - J. Heifetz: "Mackthe Knife", M.Ponce - J. Heifetz: Estrellita, F. Vale- J. Heifetz: Ao pe da fogueira "Deep River", W.Kroll: Banjo and Fiddle, G. Gershwin - I. Frolov:Porgy and Bess Fantasia.

Descris ca fiind „un violonist excepţional, cu otehnică perfectă, ton frumos, autentică fineţemuzicală şi maturitate, precum şi o personalitatenobilă” de către legendarul violonist Igor Oistrah,Antal Zalai este unul dintre cei mai incitanţi şi ex-presivi artişti de pe scena muzicală internaţională.Exponent al celor mai rafinate tradiţii - stabilite decătre cei mai mari violonişti ai secolului 20, Antaleste un reprezentant unic al soliştilor tineri din ziuade azi.

Născut în 1981 la Budapesta, Antal a fost re-cunoscut de timpuriu ca fiind un copil minune, cuextraordinare abilităţi muzicale.

La vârsta de 11 ani a interpretat Concertul pentruvioară în La major a lui Mozart alături de Orchestrade Cameră Franz Liszt. După ce l-a auzit inter-pretând, Loránd Fenyves, fostul lider al OrchestreiFilarmonice din Israel, l-a descris ca fiind „un tânărartist care are deja un sunet distinctiv de vioară. Elîl iubeşte pe Mozart, iar Mozart îl iubeşte la rândullui”.

Antal Zalai este câştigător al celor mai presti-gioase concursuri internaţionale de vioară, dintrecare amintim Concursul Internaţional de VioarăRegina Elisabeta (Belgia), Concursul Internaţionalde Vioară din Indianapolis (SUA), ConcursulInternaţional de Vioară Fritz Kreisler (Austria), Con-cursul Internaţional de Vioară George Enescu (Ro-mania), Concursul Internaţional de Vioară HenrykSzeryng (Mexico), Concursul Internaţional deVioară Paganini-Moscow (Rusia), ConcursulInternaţional de Vioară Rodolfo Lipizer (Italia), Con-cursul Internaţional de Vioară Tibor Varga (Elveţia),Concursul Internaţional de Vioară Sion-Valais(Elveţia) şi Concursul Internaţional de VioarăValsesia Musica (Italia) şi a cântat alături de celemai faimoase orchestre din lume şi sub baghetaunor dirijori renumiţi la nivel mondial.

József Balog, cel cu care se armonizeazăexcepţional, s-a născut în 1979 la Budapesta, fiindunul dintre cei mai talentaţi pianişti ai generaţieisale. Sub îndrumarea tatălui său, el a început săstudieze pianul la vârsta de patru ani. A luat diplomăpentru muzică de cameră la Universitatea deMuzică Franz Liszt (Budapesta). Studiile sale uni-versitare s-au desfăşurat sub conducerea prof.Jenő Jandó;

Pianist de concert. József interpretează lucrăriale compozitorilor neglijaţi, cum ar fi Burghardt,Bentzon şi Tansman, şi, de asemenea, abordeazăîn concertele sale muzica jazz şi propriile saletranscripţii.

Ca student a luat parte la multe concursuri demuzică, clasându-se pe primele locuri la mai multecompetiţii naţionale. De asemenea, a obţinut pre-miul I la Competiţia Internaţională de Pian Bartók-Liszt (Budapesta 2001), Marele Premiu laConcursul de Muzică Tansman Aleksander (Lodz2002), al doilea la Concursul Internaţional deMuzică Brahms (Pörtschach 2004), premiul specialal „presei”, pentru cea mai bună interpretare aSonatei pentru Pian Liszt la Concursul Internationalde Pian Franz Liszt (Utrecht 2005), premiul întâi laConcursul Internaţional de Pian Franz Liszt (Pécs2007) şi premiul al doilea în cadrul ConcursuluiInternaţional de Pian Soliva Carlo (Casale Monfer-rato 2008).

De-a lungul carierei sale a evoluat alături de or-chestre celebre din lume. Din 2003 predă pian şicanto la Universitatea de Muzica Franz Liszt(Budapesta).

GERSHWIN FOREVER

Oza

na

KA

LM

US

KI

ZA

RE

A

O nouă galeriede artă în BacăuDin 30 ianuarie 2013 o nouă ga-

lerie privată a pătruns pe piaţabăcăuană, respectiv Galeriile Karodin strada Oituz nr 45, vis-à-vis debenzinăria R.M.B

Astfel, înfruntând frigul şi vre-murile obscure şi nesigure, spaţiulmicuţ şi cochet s-a doveditneîncăpător pentru iubitorii de artăsau curioşii veniţi să vadă expoziţiainaugurală a artistului Luci (Ion) Mi-halache, să îi cunoască pe propi-etarii Carmen şi Costel Ţinteanu,să fie alături de prietena lor MihaelaBăbuşanu Amalanci consultantulcultural şi organizatorul evenimen-tului sau doar mânaţi de o fireascăcuriozitate.

Cuvântul de deschidere a fostrostit de poeta Mihaela BăbuşanuAmalanci care a urat bun venit tu-turor celor prezenţi, a salutat des-chiderea acestui nou spaţiu privatdedicat artei exprimându-şi spe-ranţa că va deveni un loc propicesocializării artistice, colaborarării

reciproc avantajoase, a evidenţiatoportunitatea unei astfel de expoziţiiinaugurale subliniind meritele incon-testabile ale artistului Ion Mihalacheşi faptul că reuşeşte să succite in-teresul publicului şi a urat viaţă câtmai lungă şi activă Galeriilor şi ma-

gazinului de antichităţi Karo.Prezentarea a fost preluată de

maestrul Ilie Boca care a remarcatcă “această nouă galerie, care sedeschide alături de mai vechile ga-lerii de artă «Velea» ale lui Gheo-rghe Franț, transformă aceastăzonă într-un adevărat Cartier Latin”.

De asemeni, maestrul Ilie Boca a

subliniat valoarea incontestabilă alucrărilor arătându-se încântat şiplăcut surpins de permanentul zbu-cium creator al artistului Ion Miha-lache.

A urmat Constantin Ţinteanu,proprietarul Galeriilor, care, emo-ţionat şi fericit a declarat: ”Am doritsă împărtășim din iubirea noastrăpentru artă și sperăm ca acestproiect să prindă în rândul artiștilorplastici băcăuani pe care îiașteptăm într-o colaborare artisticăreciproc avantajoasă.”

Luci / Ion Mihalache a preferat sălase lucrările să vorbească în loculşi se pare că aceasta a fost ceamai bună alegere expoziţia bu-curându-se de un real succes.

Pentru cei interesaţi să vizitezeGaleriile Karo şi să vadă lucrările luiIon Mihalache îi putem anunţa căprogramul este de luni până vineriîntre orele 10-17 şi sâmbăta întreorele 10-17.

În anumite situații, proprietariisunt dispuşi, după un prealabil apeltelefonic, să deschidă şi duminica.

M. B-A

Într-un decor tipic primăvăratec, cu colinde, surle, tobe,„mădămi” şi artificii şi-a făcut intrarea pe scena istoriei unnou an. Va fi acesta mai bogat ca cel care a trecut? Cesurprize politice, economice şi sociale se vor produce înaces an? Traiul ..., traiul de zi cu zi al românului de rândva fi mai bun? Va fi mai bine, va fi mai rău? Va fi pace,linişte în lume? Unde vor mai lovi teroriştii, dar hakerii?Tehnologia ce surprize mai oferă? Iată doar câteva dinîntrebările care la începutul oricărui an frământă minteaumană. Şi totuşi semnele noului an nu sunt dintre cele maibune, dacă ar fi să ne orientăm după una din cele maicunoscute urături – pluguşorul copiilor. Iată pe scurtconţinutul: iarna grea , omătul mare/ semne bune anulare./ semne bune din belşug/ de sub brazda de la plug.Dacă acesta e un adevăr recunoscut de zeci de generaţii,fiindcă pluguşorul vine din memoria noastră ancestrală,atunci anul acesta are puţine motive să fie unul bogat,având în vedere că a debutat în plină primăvară. Nicipomeneală de omăt! Gerul Bobotezei a fost un adevărt„regal„ de lumină şi căldură, de parcă evenimentul a avutloc direct la Iordan. Jumătatea lunii ianuarie ne-a surprinstotal nedumeriţi şi năuciţi, cu temperaturi de peste 10grade. Staţiunile montane sunt cu un picior în groapă, dinlipsă de turişti. În sud pomii se pregătesc să înflorească,iar iarba are miros dulce de primăvară. Când nimeni numai spera la ceva bun s-a produs şi minunea. Şi ca deobicei, iarna ne-a surprins nepregătiţi, lovind în punctelecele mai vulnerabile, cele din sudul ţării. Troiene cât casa,viscole cu vânturi de aproape o sută km/oră. Temperaturide gerul Crăciunului, drumuri blocate, oameni înzăpeziţi,victime ale frigului. Un scenariu care se repetă aproape laindigou an de an, în timp ce autorităţile promit noi şi noimăsuri ca situaţia să nu se mai repete. Şi aşa mi-amamintit spusele lui nea Vasile, hâtrul meu ţăran celocuieşte în micuţa sa casă construită în dulcele stil clasicromânesc, altădată mândria locului şi care printre viloaielece o înconjoaă pare o măsea cariată: „ce credeai, dum-neta, că nu mai vine omătu? Păi nu ştii matale că abiaamu după cinşpe’ a lunii a intrat luna lui ianuarie pe ceriu!Ianuarie când vine pe ceriu vine cu omăt şi ger, nu ca de-cembrie, lună şugubaţă, domnule! Mărturisesc că nu măaşteptam la o astfel de lecţie de astronomie şi meteorolo-gie, dar ea vine din profunda înţelepciune şi experienţă apoporului nostru! Păcat că în nebunia aceasta tehnologicăam aruncat la gunoiul istoriei, experienţe ancestrale ce şi-au dovedit valabilitatea zeci de generaţii!

Parcă ca un făcut, încă odată bunul simţ şi însuşireanativă de orientare a omului simplu de la munte, a mai datun bobârnac tehnologiei de ultimă apariţie privind ori-entarea în spaţiu în condiţii de mediu dificile. În Românicanoastră, a cădea elicoptere, avioane, MIG-uri, accidentebanale de circulaţie, inundaţii în cele mai neaşteptatelocuri, sunt ceva obişnuit, aproape banal. Şi totuşi... carea fost motivul faţă de isteria care a cuprins, mass-mediadar şi poporul? A căzut un avion şi au murit doi oameni.Altădată au căzut avioane (amintiţi-vă accidentul da laBaloteşti) şi au murit mult mai mulţi oameni! Ce facediferenţa în acest accident faţă de altele? Probabil înprimul rând misiunea. În al doilea rând modul de implicarea autorităţilor în găsirea aparatului şi salvarea victimilor.În al treilea rând, atitudinea celor responsabili faţă desituaţia în sine. Îmi vin în minte efectele fatalităţii admirabilsurprinse de Montainge: „binele obştii cere să trădăm, săminţim, să ucidem,,. Oricum minciuna le cuprinde petoate, iar când vine vorba de politicienii noştri sunt maeştriîn a-şi justifica lipsa de implicare, incompetenţă saulaşitatea. Echipajul avea în componenţă şi doctori, misi-unea fiind de a salva vieţi. Iar salvarea unei vieţi merită tot

efortul posibil. Dar aceştia din salvatori au devenit victime.Paradoxal, salvatorii aveau nevoie să fie salvaţi! Dar cinesă intervină? Încă odată pasivitatea autorităţilor, lipsa decoordonare şi invidia dintre instituţii, vechea problemă amentalităţii noastre - cine să fie șeful, fac victime!Autorităţile de supraveghere a traficului aerian, dar şi celecare trebuie să asigure comunicarea eficientă întreinstituţii, îşi plasează responsabilitatea de la una la alta.Şi în timp ce efective de la ISU, de la Smurd şi Salvamontumblă besmetici prin păduri şi râpi în căutarea avionuluiprăbuşit, coordonaţi de cel mai incompetent comitet decriză instituit vreodată ca structură guvernamentală, dotatcu aparatură de ultimă generaţie de supraveghere a trafi-cului aerian, de comunicare telefonică prin 112, de coor-donare a structurilor cu atribuţii în domeniu, cu coordonatede localizare date „mură în gură” de către unul dintre doc-torii accidentaţi, trei munteni dintr-un sat din apropiere,reuşesc ca pe timpul dacilor sau a evului mediu, luândinformaţia de pe televizor, să ajungă primii la victime şi sădea primul ajutor şi să le salveze. Probabil că, în loculsutelor de milioane de euro, cheltuiţi din banii noştri, pen-tru tot felul de echipamente care de care mai sofisticate şiprobabil tot ineficiente (lipsa materialului uman), bani careintră în buzunarele a tot felul de rude şi prieteni ale politi-cienilor, ar trebui constituite echipe locale de salvare,dotate cu busole, telefoane cu manivelă câini dresaţi şi cucâte un general făcut la apelul de seară. Aceste echipes-ar dovedi mai eficiente şi foarte puţin costisitoare. Atâttimp cât structuri de acest gen vor fi conduse de oameninumiţi pe criterii politice (ducători de mape, amante sauamanţi, rude şi prieteni, lipitori de afişe etc) şi nu de oa-meni competenţi, meseriaşi cu experienţă, lăsaţi la vatrădin cauza culorii politice, şansele de a atinge normalitateasunt utopice, iar astfel de evenimente vor fi tot maifrecvente. O cauză o reprezintă semnalele de orgoliu şigâlceavă permanente date de cei trei lideri, semnale cesfârtecă societatea, dar şi managementul instituţiilor.Acum un mileniu şi ceva în Constantinopol lumea creştinăse împărţise între cei trei sfinţi părinţi, cu privire la cel maivaloros. Simţind pericolul unor tensiuni ce ar fi putut de-genera în conflicte sociale, cei trei părinţi au dat dovadăde mare înţelepciune, unindu-şi eforturile (participândîmpreună la liturghii) şi menţinând astfel pacea socialăîntre creşini. Poate ar trebui să înveţe şi liderii noştri dinastfel e experienţe. Mai multă lectură nu strică!

Ziua Culturii Române a fost sărbătorită în spiritul şibogăţia ei. Sărbătoarea închinată poetului naţional, e prilejde pioasă rememorare şi trăire spirituală. Generaţiiletinere participă parcă mai activ la astfel de evenimente.Parcă redescoperă profunzimea geniului eminescian. Dinpăcate, la noi, această sărbătoare rămâne una dedicatăaproape exclusiv lui Eminescu.Cu această ocazie ar tre-bui aduse în atenţia publică şi alte personalităţi care aujalonat evoluţia culturii naţionale. Eu încă mai cred că tre-buie să ne găsim şi echilibrul spiritual alături de cel politic.Cu această ocazie s-a cinstit cum se cuvine şi memoriascriitorilor băcăuani: Octavian Voicu, Aurora Barcaru,George Bacovia şi alţii. Felicitări organizatorilor! Ziua UniriiPrincipatelor a fost sărbătorită cu respectul cuvenit şi lanoi, la Bacău. Felicitări pentru punerea în valoare acontribuţiei unioniştilor băcăuani, printre care şi ţăranul IonAbabei, care nu a avut şansa lui moş Ion Roată, de unCreangă care să-l imortalizeze în bronzul istoriei.Generaţia de politicieni paşoptişti care au făcut UnireaPrincipatelor sunt modele demne de studiat şi urmat decătre actuala clasă politică mânată mai mult de propriaîmbogăţire decât binele poporului. Într-adevăr nu-l putemcontrazice pe Eminescu: „Tot ce-a fost ori o să fie/ Înprezent le avem pe toate...Poate într-o zi, şi la noi nor-maliatatea va deveni „normală”

Până atunci să auzim de bine!

Dumitru BR|NEANU

DE LA UN GÂND LA ALTUL -13-

opinii

revist\ de cultur\pagina 16

CMYK

CMYK

Cultura investițională între ficțiune și rațiune

Asistăm în prezent la marele succes de casă al producțieicinematografice americane “Lupul de pe Wall- Street”, dorit șiapreciat a fi o introspecție nemiloasă a rapacității și lipsei de

etică ridicate la rangde sistem - sistemulpiețelor bursiere – încare poți să câștigimult și foarte repededar… dacă e să neluăm după personajullui Di Caprio… riști să-ți pierzi sufletul!!!. Evi-dent, ca mai toatefilmele, acesta este in-spirat de un caz real șimulte din scenele

acestui film (interzis celorsub 18 ani!?) se preapoate să se fi întâmplat înrealitate dargeneralizările sunt pericu-loase atunci cânddenaturează ansamblulunui sistem până la oformă caricaturală.

Din aceastăperspectivă, apreciem cautilă pentru comunitatea financiară dar și spirituală a Bacăuluiși o altă perspectivă a piețelor financiare, cea rațională și etică.Dovada acestei abordări este povestea de succes a Societățiide Investiții Financiare MOLDOVA SA, sintetizată în însăși siglași legenda adoptată la împlinirea, în 2012, a 20 de ani de trendascendent în planul performanței și al dezvoltării corporatiste.Aceasta, pe fundamentul unor acumulări continue în sfera cul-turii investiționale, într-un proces dinamic de aliniere la cele maibune practici din domeniu.

“De peste șapte veacuri, bourul veghează asupra Moldovei.De peste douăzeci de ani SIF Moldova se asigura că investițiileacționarilor săi stau sub semnul taurului. Țara Moldovei stă subsemnul bourului încă de la începuturi. Vreme de peste șaptesecole, bourul - mândria pădurilor din Răsăritul Europei - a ve-gheat asupra destinelor moldovenilor, în vremuri de pace saude război. Steagurile şi pecețile cu semnul bourului ne-au statalături și ne-au dat forța să mergem mai departe de fiecare dată,să trecem peste toate greutățile și să fim mai mult decât am fost.

Din 1990, bourul Moldovei a revenit pe stema României șiduce mai departe povestea vitejilor și vrednicilor locuitori ai

acestor locuri. Din 2012, SIF2 Moldova alătură numelui său, cumândrie, semnul bourului. După cum ne-am obișnuit acționariiși partenerii, ne vom strădui în continuare să le răsplătim încre-derea. Pasionații de mitologie bursieră știu că taurul, strănepotulfalnicului bour, este simbolul puterii financiare, simbolul creșteriivalorii acțiunilor și în final al bunăstării. Rămânem atașați valo-rilor noastre istorice și, inspirați de imaginea consacrată a tren-dului ascendent de piață, ne legăm identitatea vizuală de bourulMoldovei. Aceasta emblemă amintește de tradițiile acestor locuriși arată misiunea noastră de a identifica noi oportunități decreștere pentru investițiile companiei, pentru profitul și încre-

derea acționarilor noștri.”…și povestea a continuat în paradigma raționalității, în care

deciziile investiționale s-au bazat pe elementele concrete, debază, ale culturii investiționale, din care amintim analizafundamentală a emitenților de valori mobiliare, coroborată cuanaliza tehnică a evoluției cotațiilor titlurilor, creșterea treptatăa anticorpilor la efectele crizei financiare, concretizată într-unsistem performant de management al riscurilor și în final, inte-grarea procesului decizional într-un sistem informatic dezvoltatin-house. Aceste abordări au permis implementarea unui ma-nagement activ al portofoliului, care asigură optimizarea dina-mica a structurii acestuia și în final maximizarea beneficiilorinvestitorilor în acțiuni SIF 2. Relevantă în acest proces este di-namica din ultimii ani a structurii portofoliului de active sau a ex-punerii sectoriale a portofoliului de acțiuni (ca procent dinvaloarea totală a activelor administrate).

Rezultatul abordării raționale și echilibrate a politiciiinvestiționale și a politicii de dividend a permis realizarea unuivolum de investiții (premisa a randamentelor viitoare) în pe-rioada 2009 – 2013, de 615 mil. RON și a unor beneficii (divi-dende) pentru acționari în valoare totală de 315 mil. RON pentruperioada 2009 – 2012.

Dincolo de cifrele și graficele care pot fi relevante dar “reci”din perspectiva unei persoane care dorește să se apropie deacest domeniu (domeniu care, spre deosebire de filmul de box-

office invocat mai sus, nu este interzis celor sub 18 ani), apre-ciem că elementele tehnice din cadrul culturii investiționale,trebuie completate cu acumulări din sfera unei științe recent dez-voltate și anume economia comportamentală, care încearcă săclarifice și mecanismele psihice care stau la baza deciziilorinvestiționale și a deciziilor de orice natură adoptate pe par-cursul vietii. Dar despre… detalii ale culturii investiționale șimecanismelor psihice ale deciziilor adoptate în lumea piețelorfinanciare vom putea vorbi într-o întâlnire viitoare cu cititoriinoștri…

În dialog cu d-nul dr. ing. ec. COSTEL CEOCEA -Președinte Director General SIF Moldova SA