10.brusture,cires,gutuiBrusture: Arctium lappa , familia Asteraceae este o plantă erbacee. bianuala, are un rizom vertical, radacina carnoasa, verticala, albicioasa la interior si cafenie la exterior. Tulpina atinge 1-2 m inaltime, pana la 4 cm grosime si este acoperita cu peri. La baza are frunze mari, de cca. 25 cm latime si 40 cm lungime, de culoare cenusie pe fata inferioara, cu margini intregi si petiol de cca. 30 cm. Frunzele superioare sunt mici. Florile au nuante de roz, in forma de cosulete, dispuse in partea superioara a tulpinii.Compoziție chimică.Rădăcina conține inulină , acid palmitic, steric și cofeic, ulei volatil, viatmine din complexul B, nitrat de potasiu, steroli,hormoni vegetali, taninuri și mucilagii. Frunzele conțin fitoncide, arctiină și lapanol.Actiune farmacologica: dezinfectant, depurativ, tonic capilar, hipoglicemiant si coleretic- colagog.Indicii terapeutice: Brusturele prezinta indicatii majore in tratarea intoxicatiilor, reumatismului, dermatozelor, gutei, calculilor renali,diabetului si indicatii minore in tratarea obezitatii, cistitei, bronsitei si constipatiei.Uleiul de brustur este recomandat a fi folosit pentru masaj al pielii capului pentru stimularea cresterii parului.Cires(Prunus avium), familia Rosaceae: Cireșul este un arbore ce atinge înălțimea de 15 - 20 m, . Pomul are o coroană circulară, sferică, tulpinile tinere au scoarța netedă apoi scoarța devine zgrunțuroasă. Frunzele sunt de formă oval alungită, zimțate pe margini și ascuțite la capăt. Florile, de culoare albă, sunt grupate frecvent câte două sau câte patru. Fructele pot fi de culori diferite, cu nuanțe de la roșu spre galben până la negru, ele fiind de formă sferică sau elipsoidală,; în mijlocul fructului cărnos se află un sâmbure rotund, Componentii principali: vitamine (A,B1, C), minerale (calciu, fier, fosfor, clor, magneziu, potastiu, sulf), oligoelemente (zinc, cupru, mangan, cobalt), zahar-levuloza, asimilata de catre diabetici.Proprietati: diuretic, antidiareic, antiinflamator, remineralizant, depurativ, laxativ, sedativ nervos.Indicatii: obezitate, constipatie, reumatism, guta, litiaza urinara, pletora, ateroscleroza, cistita, pielita, pielonefrita, cardiaci, hipertensiune, diaree, hepatopatie, prevenirea imbatranirii.Gutui: Cydonia oblonga. fam.Rosaceae. Este un arbore fructifer Rădăcinile nu se dezvoltă mult în adâncime, fiind dispuse în stratul superficial al solului.Coroana este deasă neregulată. Frunzele sunt simple, cu marginea netedă, lat-ovalate, suprafață tomentoasă (acoperită de peri moi, catifelați, de culoare albă). Mugurii sunt de asemenea tomentoși. Sunt flori mari, solitare, albe sau roz, cu cinci petale.Fructul este o bacă falsă, acoperită de un puf cafeniu. Gutuile coapte au culoare galbenă. . Conținutul –hidrati de carbon,fibre,Ca,Mg,K,CEste antiinflamator,  stimularea poftei de mâncare. problemele hepato-biliare. În cazul hepatitelor cornice,afectiunile digestive.,  diuretic,in departarea mirosului urat al gurii, tratrea afectiunilor respiratorii.  expectorant si calmant in caz de angina, traheita, bronsita, in stadiul incipient al tuberculozei, impotriva intoxicatiilor medicamentoase. In cazul muscaturilor de insecte, In cazul arsurilor si ranilor cu puroi, conjunctivita, blefarita, cistita,  Hemoragiile uterine 11.liliac,linte,mar,par.

Liliac: Syringa vulgaris Familia Oleaceae- este un arbust care atinge o inaltime de 7-8 m. Frunzele sunt in forma de inima, alungite, cu pedunculi lungi,.infloreste in lunile mai-iunieFlorile parfumate sunt asezate in ciorchine, de forme si culori diferite.  Fructele plantei au forma unor capsule alungit ovale, cu seminţe aripate. Compoziţie chimică: florile şi frunzele conţin siringină, manită, siringopicrină, emulsină, invertină, zaharoză.Acţiuni farmaceutice: Scoarţa liliacului manifestă proprietăţi astringente şi tonice, iar frunzele şi florile scad febra şi calmează colicile biliare. Liliacul se poate folosi în anorexie, colici abdominale, diaree, dureri hepatice, febră, reumatism şi slăbiciune fizică durerilor localizate la coloana vertebrată, tratarea anxietăţii, deparazitarea intestinala şi ameliorarea bolilor de rinichi, energizant. În industrie florile sunt utilizate pentru extragerea uleiului eteric folosit în parfumerie.

Linte: Lens culinaris este o plantă anuală leguminoasă, scundă, păroasă, cu frunzele paripenat-compuse ale cărei semințe sunt comestibile..Planta are cca 40 cm iar semințele se găsesc în păstăi semințele sunt în general numai câte două in fiecare păstaie. Lintea conţine fibre, proteine, amidon, glucide, lipide, calciu, sodiu, magneziu, mangan, fosfor, fier, vitamina A, vitamina B, vitamina C. Actiuni farmaceutice: foarte nutritiva, galactogog, energizant, Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, convalescenta, crestere, dispepsii, echimoze, flegmoane, furuncule, mamele care alapteaza pentru marirea cantitatii de lapte, rani, reumatism,micsorarea colesterolului,scaderea zaharului.Mar: Malus domestica , familia Roscaceae. Descriere: Mărul este un arbore cultivat, cu tulpina înaltă până la 10 metri, cu coroana largă, puternică şi ramificată. Frunzele sunt eliptice, obtuze la vârf, dinţate pe margini şi cu faţa inferioară moale-păroasă. Florile sunt albe-roz, grupate în cime de forma unor umbrele. Fructele sunt poame globuloase de mărimi variate, cu o mică adâncitură. compozitie:B1,B2,C,E,K,Ca,Mg,Fe,I. actiune tonica, diuretica, uricolitica, depurativa, antiseptica, intestinala, hipocolesterolemianta si laxativa.merele reglează sistemul digestive ,conduce la stabilizarea florei intestinale şi întărirea sistemului imunitar,favorizează un somn liniştit,creşte capacitatea de concetrare,reduce nervozitatea şi iritabilitatea, dizolvă acidul uric (reumatism, gută),reduce colesterolul şi previne atacurile de cord, dezintoxică organismal, previne apariţia canceruluiPar; Pyrus comunis.Rosaceae.pom de înălțime 10-17 m ; Tulpina dreaptă este învelită co o scoarță cenușie-brună,.Rădăcina sa puternică Pe ramurile stau aranjate alternativ frunze ovale cu margini dințate sau întregi. florile, albe. rareori galben sau roz. fructele mari, cu pulpă zemoasă și dulce. Fructele conțin vitamina A, B2, B6, C, Ca,Na,K,P.stimulează digestia, crescând pofta de mâncare, vitaminizând și mineralizând organismul., scade temperatura, favorizează eliminarea toxinelor din organism, stimulează formarea globulelor roșii și funcțiile organelor. Frunzele sunt recomandate în tratarea afecțiunilor urinare, renale, diabet. Gargara făcută cu macerat de frunze servește la tratarea infecților faringelui, și la amigdalite. Pulberea din scoarța de păr este folosită în combaterea diareei.

12.sculatoare,visin,limba-mielului.

Sculatoare : Dactylorhiza maculate. Fam. Orhidaceae. Tulpina, usor trunchiata si roscata in partea ei superioara, poate avea o inaltime de la 15 cm pana la 65 cm. Frunzele au culoarea verde inchis si, pe fata superioara, au numeroase pete brune. Florile, roz sau rosii, cu pete purpurii dispuse simetric, infloresc din iunie pana in iulie. Compozitie: uleiuri volatile, fitosteroli, rezine, principii active, furocumarine, colina, mucilagii, taninuri, acizi organici. Actiune: afrodisiaca, stimuleaza apetitul sexual, este considerata Viagra, romanesca, vasodilatatoare genitala, stimuleaza activitatea gonadelor si secretia hormonilor sexuali si implicit de excitare a sistemului nervos, combate impotenta, frigiditatea, Indicatii: impotenta, figiditate, sterilitate la femei Contraindicatii: creste valorile tensionale motiv pentru care administrarea la persoanele cu HTA, se face doar la avizul medicului; nu se administreaza femeilor gravide

Visin: Prunus cerasus. Fam. Rosaceae. este un arbore fructifer înălțime 6 m.Are frunze lucioase, dințate pe margine, cu flori albe, fructele globuloase, de culoare roșie-purpurie, cu nuanțe spre negru, acre-dulci.Vișinele conțin zaharuri, substanțe tanoide, proteine, pectine, acizi organici, săruri minerale și vitamine.. Actiune: antiinflamatorie, antianemic prin continutul de vitamine de grup B, fier, magneziu, pigmenti, vitamina C,acidul ascorbic tonifica peretele vascular, fluidifica sangele, scade tensiunea arteriala, glicozide care au rolul de a scadea frecventa si ritmul batailor cardiace, fluidifica secretiile, fiind un bun expectorant, stimuleaza secretia sucului gastric, ateroscleroza, afectiuni venoase , reduce nivelul colesterolului si a zaharului din sange. Indicatii: in stari febrile,faringite, bronsite, astm bronsic, artrite, ateroscleroza, gastrite hipoacide, constipatie, colita de fermentatie si putrefactie, hepatite cronice, litiaza biliara, enteropatii, boli cardio-

vasculare, HTA, combaterea anemiei, tonifierea organismului, stoparea procesului de imbatranire, diabet zaharat, cure de detoxifiere.Limba mielului (Borrago officinalis) este o planta anuala, cu o tulpina inalta, groasa, carnoasa, ramificata si acoperita cu perisori Are frunze ovale, cu margini zimtate, de culoare verde inchis pe fata superioara si verde pal pe margini si fata posterioara, ce este acoperita cu perisori. Inainte de a inflori, inflorescentele, in forma de stea, au culoarea alba sau rosu-roz, dar de obicei sunt albastre. Compozitie chimica.Atat frunzele, cat si florile sunt bogate in minerale diuretice. Planta contine si mucilagiu cu efect demulcent – alina durerile mucoaselor. Uleiul extras din seminte este bogat in acizi grasi nesaturati. nitrat de potasiu, alantoina, rasini, flavone, alcaloizi, acid acetic, calciu, amoniac, mucilagii, taninuri si ulei volatil in cantitati redus.Indicatii terapeutice.Frunzele sunt emoliente si expectorante in caz de tuse, sau afectiuni ale gatului. reumatismului, peritonitei,. Stimuleaza transpiratia si eliminarea urinei tratarea febrei scarlatina, nefrita, , afectiuni nervoase si cardiace, palpitatii.efect diuretic, este depurativ si antiinflamator. 13.schinduf,turta,urzica alba.

Schinduful (Trigonella foenum-graecum), familiei Fabaceae. Frunzele ovale, au aprox. 2 cm lungime și sunt grupate câte trei pe pețiol.Florile sunt mici, alb-gălbui și la bază violet, și sunt poziționate la subțioara frunzelor.Din flori se dezvoltă păstăi subțiri, lungi de 10 cm. Acestea conțin semințe dure, dreptunghiulare sau rombice, de culoare galben-maronie.Întreaga plantă emană un miros puternic, ușor asemănător cu leușteanul..Compoziţie chimică: colina şi trigonelina , lipide sterolice, în compoziţia cărora intră lecitina, fitina şi alte fitosterine, trigliceride ale acizilor linoleic, linolic, oleic şi palmitic; substanţe amare, ulei volatil, taninuri, săruri de fier, magneziu, fosfaţi etc. Seminţele conţin o cantitate mare de substanţe proteice, grăsimi, precum şi mucilagii, saponozide, fitosteroli, taninuri, cumarine, substanţe alcaloidice (trigonelina). Indicaţii terapeuticeSeminţele de schinduf şi preparatele fitoterapeutice derivate sunt indicate în stări de anemie, convalescenţă, astenie fizică şi astenie psihică, nevroze, anorexie şi scăderea colesterolului sanguin şi controlul valorilor glicemiei la persoanele diabetice. anabolizant puternic, antiinflamator , galactogog puternic (măreşte secreţia de lapte la femeile care alăptează), aphrodisiac, diuretic şi depurativ bun, expectorant de intensitate medie, stimulează procesele de regenerare din organism, sursă de vitamina PP, puternic tonic şi stimulent neuromuscular.Turta: Carlina acaulis Fam. Asteracee Este o plantă ierbacee spinoasă, cu o tulpină foarte scurtă. Frunzele spinoase sunt de tip sectat şi formează o rozetă lipită de sol. Florile albe formează inflorescenţe capituliforme şi au un receptacul cărnos.. Compozitie chimica:rizomul si radacinile contin inulina, tanin, rezine, ulei volatil, saruri minerale, etc.Actiune farmacologica: antiinfectios, diuretic, sudorific, stomahic. Cicatrizant al pielii si mucoaselor. Nu da voie sa se inmulteasca microbii. Distruge stafilococii. Mareste cantitatea de urina eliminata contribuind la dezintoxicarea organismului. Favorizeaza sudoratia. Inlatura procesul inflamator. Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: acnee, anemie feripriva, ascita,boli dermatologice, boli de stomac, boli urinare, bronsite, catar bronsic, eczeme, febra, herpes, hipocalcemie, hipomagnezie, impotenta, infectii dermatologice, infectii cu stafilococ auriu, inflamatii cutanate, pecingine, plagi, raceli, rani, sindrom de malabsorbtie, sterilitate, stomacal (tonic), tuberculoza osoasa, tulburari de crestere la copii, ulcere cronice de gamba, viermi intestinali.Urzica alba: Lamium album,fam.Lamiaceae este o plantă erbacee perenă, cu tulpinița în 4 muchii, pe care sunt dispuse frunze opuse, dințate, triunghiular-ovate. Florile sunt alb-labiate (cu 2 buze), dispuse sub formă de guler la subsuoara frunzelor. Acționează decongestiv, ca emolient și expectorant, vasoconstrictor, astringent. Este recomandată la hipertrofii de prostată. Se mai folosește la leucoree, dismenoree, tulburări nervoase la menopauză, catar intestinal, diaree, sângerări nazale. Intern:antiinflamator,antiseptic intestinal foarte puternic, anti malaric mediu,

antireumatic,astringent,colagog,depurativ, diuretic, expectorant, hemostatic răcoritor, reglator bun al activităţii gonadelor (mai ales la femei), tonic general,

14.Contributii la studiul plantelor cu continut de lipide .

SINTEZA, TRANSFORMAREA SI DEPUNEREA LIPIDELORLipidele sunt substante grase simple si complexe, insolubile în apa si solubile în solventi organici :alcoolii si eterul. Lipidele pot fi extrase din toate tesuturile vii. Exista 2 categorii de lipide: simple si complexe.Lipide simple – gliceride, steride si ceride.Gliceridele - sinteza lor are loc în timpul zilei, cel mai frecvent pe suprafata mitocondriilor din citoplasma celulei si se face prin transformarea glucidelor hexoze(glucoza si fructoza) si mai putin a glucidelor pentoze.Steridele – sunt esteri ai acizilor grasi cu sterolii. Exista mai multe tipuri de steroli : sistosteroli (în uleiul semintelor de bumbac, soia, fasole, in, în semintele cerealelor), stigmasterol (în uleiul de soia), brasicosterol (la semintele de mustar si rapita), spinasterol (în semintele de spanac si lucerna), ergosterol (în semintele de secara, cereale, struguri, ciuperci.Ceridele – împreuna cu alte substante (hidrocarburi, parafine, rasini, hidroacizi), se transforma în ceruri, care sunt secretate de cuticula si formeaza un strat subtire pe suprafata frunzelor, florilor si a fructelor, având un rol protector împotriva unei transpiratii excesive si a unor agenti daunatori.Lipidele complexe (lipoide) – se gasesc în plante în proportie de 1-2 % sub forma de glicero-fosfolipide, sfingolipide, glicolipide, gluco-sulfolipide si lipoproteine.

15.bob,castravete,mei:

Bobul:Vicia faba.fam.Fabaceae. plantă leguminoasă,agățătoare,anuală care este cultivată pe întreg Pământul. Sămânța bobului poate varia în funcție de soi dar în general e puțin mai mare decât bobul de fasole.Are culoarea galbenă la recoltare care se schimbă la uscare în brun.Puterea germinativă a bobului durează de la 4 la 6 ani. Bobul conţine mari cantităţi de proteine şi fibre alimentare, calciu, fosfor, fier, magneziu, caroten şi vitaminele A1, B1, B2, C, E. Tecile de bob facute ceai ajuta la guta, reumatism chiar vechi, durerile încheieturilor, nisip urinar sau la vezica biliara. Tulpina, frunzele, florile si pastaile au actiune diuretică si sedativa. sunt recomandate in tratarea afectiunilor aparatului urinar, in colici nefritice, litiaza renala, inflamatii ale prostatei, reumatism.Castravete: Cucumis sativus familia Cucurbitaceae. plantă legumicolă o viță târâtoare de 1,5 – 2 m lungime, care crește agățându-se pe spaliere cu ajutorul cârceilor. Planta are frunze mari care acoperă fructul. Acesta este cilindric, alungit, cu margini rotunjite, și poate crește până la 60 cm, cu un diametru de 10 cm. contine urmatoarele substante chimice: vitaminele A, B, C, sulf, magneziu, oxid de calciu, mucilagii, erepsina. Principalele sale calitati sunt: racoritor, depurativ, dizolvant al acidului uric si al uratilor, diuretic, hipnotic usor, astringent extern, stimuleaza pancreasul sa produca insulina. Uz intern: - artrita, colibaciloza, colici, guta, iritatii intestinale, intoxicatii, litiaza biliara si renala, pecingine, stari subfebrile, temperamente biloase si sangvine, indigestii - se consuma castravetii proaspeti sau murati, suc proaspat.Uz extern:- acnee, cosmetica, dermatoze superficiale, crapaturi ale buzelor, pete pe piele, pistrui, pori dilatati ai fetei, prurit, reumatism, riduri, arsuri solare, tendinite, dureri articulare - fie felii de castravete proapat aplicate direct, fie comprese cu suc proaspat, felii de castravete macerat in lapte.

Mei: Panicum miliaceum.fam poaceae.planta erbacee. Rădăcina este fasciculată, puternic dezvoltată pe orizontală,. Tulpina este erectă, , păroasă, plină cu măduvă. Frunzele, aşezate altern, sunt liniare, , acoperite cu perişori pe faţa superioară.Inflorescenţa este un panicul lung, răsfirat, cu ramuri lungi, iar fructul este o pseudocariopsă, de culoare gălbuie. - boabele de mei au o valoare nutritivă ridicată, cu un conţinut de 10-11% substanţe proteice, 3-4% grăsimi, 8-10% celuloza.Semintele de mei contin pana la 20% proteine, dar si vitaminele A si B, fier si magneziu, siliciu si fosfor. Acidul salicilic continut de mei il recomanda ca supliment alimentar pentru sanatatea parului si a unghiilor.Meiul este folosit ca tratament pentru indigestie, ulcer stomacal si hiperaciditate. Aceasta cereala este recomandata si in alimentatia celor care sufera de anemie, iar compresele cu mei pot fi folosite pentru artroza si guta.

16.nap,naut,orz

Napul Brassica napus, Familia: Brassicaceae este o plantă erbacee, bienală cu înălțimea de până la 50–100 cm, cu tulpina floriferă dreaptă, cilindrică, mult ramificată, acoperită cu perișori.Principalii constituenti cunoscuti:numeroase saruri minerale;calciu, fosfor, potasiu, magneziu, sulf;esenta sulfoazotata; iod; arsenic;zaharuri (7,4%); vitaminele A, B, C;in plus, in frunze, fier si cupru.Proprietati:revitalizant; diuretic dizolvant uric;antiscorbutic;racoritor; emolient.Indicatii:Uz intern:oboseala generala; litiaza renala; guta; cistite; enterite; bronsite, tuse, angine;obezitate; eczema, acnee.Uz extern:degeraturi; abcese, furuncule.Naut: cicer arietinum.fam.Fabaceae. Planta anuala, originara din Asia, la noi in tara, planta de cultura.Tulpina este inalta si dreapta, poate ajunge chiar si la 50 cm. Florile au culoare purpurie, liliachie, galbena sau alba. Nautul infloreste in luna iunie sau in luna iulie. Fructul este o pastaie scurta, ovala, de culoare galben deschis. Semintele sunt globuloase, de culoare galbena, roz, roscata, alba sau neagra.In scop fitoterapeutic se utilizeaa semintele (boabele).Planta contine proteine, lipide, glucide, substante azotate, amidon, vitamina b si B, saruri minerale (potasiu, fosfor, calciu, clor, sodiu, siliciu, magneziu, fier). Nautul are efect diuretic, antiseptic urinar, helmintic, stomahic, tonic.Planta se utilizeaza si in gastronomie pentru prepararea a diverse preparate culinare.Uz intern: oligurie, infectii ale cailor urinare, litiaza urinara, paraziti intestinali, astenie, oboseala fizica si psihica, convalescenta - sub forma de infuzie, decoct.Uz extern: raceli, faringite, nevralgii - sub forma de gargara, cataplasma.Orz: :Hordeum vulgare Fam. Graminae. Orzul are o rădăcină fasciculată slab dezvoltată şi o tulpină în forma unui pai înalt de 30-150 cm. Frunzele sunt verzi-pal, Tulpina se termină cu un spic lung de 4-13 cm, păros pe margine, format din segmente drepte. Fructele au formă fusiformă, umflată la mijloc şi ascuţită la ambele capete. Compozitie chimica: hordeina (alcaloid), maltina, proteine, amidon, celuloza, saruri de calciu, fier, fosfor, magneziu, potasiu, vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C,fibre,enzyme. Actiune farmaceutica: antidiareic, antiinflamator,intareste organismul, potoleste tusea, racoritor, regleaza tensiunea arteriala, stimulator digestiv, stimulator al potentei sexuale, tonic general si al sistemului nervos in special, tonic cardiac ,Se poate folosi in urmatoarele afectiuni: acnee, afectiunile cailor urinare, afectiuni dermatologice, afectiuni hepatice, afectiuni oculare, afectiuni pulmonare, afectiuni tiroidiene, afte bucale, alopecie, angina, anemie, aritmie, artrita, anorexie, astm, ateroscleroza cerebrala,

atonie gastrica si intestinala, avitaminoza, bronsite cronice, cancer, ciroza hepatica, cistite, colecistita, colica abdominala, dereglari hormonale, dermatita,diabet, diaree,dischinezie biliara, eczeme, hepatita cronica, imfarct miocardic,inflamarea plamanilor, imflamatia splinei, insomnie, insuficienta hepatica, laringita, nefrite, obezitate, pancreatita, raceli, rahitism,

17.ovas,patlagele vinete.praz

Ovăzul (Avena sativa)fam Poaceae. Ovăzul este o cereală anuală,Rădăcinile se dezvoltă din diferite regiuni ale plantei, au formă de fascicule, pătrund profund în pământ şi au o capacitate mare de absorbţie a substanţelor nutritive din sol.Tulpina plantei este erectă, are 5-7 internodii goale în interior, este înaltă de 60-100 cm, iar la bază are nişte ramificaţii care dau aspectul de tufă.Frunzele ovăzului sunt plane şi au limbul uşor răsucit de la dreapta spre stânga. Inflorescenţă plantei este un panicul (chiorchine) drept şi lung de 15-30 cm pe care cresc spiculeţe cu 2-3 flori. Compozitie chimica: hidrati de carbon, glucide, albumine, grasimi, potasiu, magneziu, clor, calciu, sodiu, fosfor, fier, caroten, taminele B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E, K, PP, urme de tamina D, un principiu similar foliculinei. Aminoacizii: alanina, arginina, acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, Se indica in urmatoarele afectiuni: afectiuni digestive, afectiuni hepatice, afectiuni neurologice, afectiuni pulmonare, afectiuni splenice, anemie, angina, astenie fizica si psihica, astm, bronsite, cancer, colecistita, colica renala diabet, dureri dentare, dureri intercostale, eruptii cutanate, guta, impotenta sexuala, inflamatii, insomnii, insuficienta tiroidiana, laringita, litiaza urinara si biliara, nevralgii, prurit,psoriazis, regenerarea sangelui, reumatism, spasme musculare, sterilitate,tuse, tuse convulsiva, ulcer varicos, uremie.Pătlăgelele vinete – Solanum melongena.fam.Solanaceae. Pătlăgelele vinete sunt plante anuale. Tulpina este erectă și foarte rezistentă .Florile au culoare violet , sunt așezate câte 1 – 3 pe ramificațiile tulpinii și la subsuoara frunzelor.Fructul este o bacă , având mărimea medie de 200 g , culoarea negru – violet.Vinetele au in continutul lor peste 90% apa, dar si minerale si vitamine din belsug, precum potasiu pentru stimularea inimii, magneziu pentru combaterea stresului, calciu pentru sanatatea oaselor, vitaminele A si C pentru intarirea sistemului imunitar. Grupul de vitamine B, bine reprezentat in patlagelele vinete, creste rezistenta la stres si imbunatatesc starea psihica. De aceea, persoanele care mananca des salata de vinete scapa de insomnii si inving mai usor starile de nervozitate. Indicatii :Datorita proprietatilor vinetelor(antianemic, lazativ, diuretic, calmant, stimulent hepatic si al pancreasului), este indicata consumarea vinetelor pentru anemie, scrofuloza, constipatie, eretism cardiac, insuficienta a secretiei urinare.Praz: Allium porum fam.Aliaceae Prazul are o tulpină falsă groasă, albă, cu o lungime de până la 70 cm, cu frunze verzi alungite, cu o lungime de până la 50 cm. Bulbul subteran este mic și alungit, cu un diametru de 4 - 9 cm. În cel de-al doilea an înălțimea tulpinii se dublează, iar pe vârful tulpinii apar florile și semințele. Prazul este bogat în vitamina C, PP, B6, fier și magneziu..Proprietati:tonic al sistemului nervos, foarte digestibil, diuretic uric,laxative,antiseptic Indicatii - uz intern: reumatisme, anemie, afectiuni urinare,insuficienta urinara,obezitate, aterosclerozaIndicatii - uz extern: abcese,furuncule, retente de urina,hemoroizi,intepaturi de insect, ingrijirea tenului.

18.soia,spanac,fasole,hrean

Soia:: Soia (lat. Glycine max). Planta creste pana la 1 m. Este ierbacee, bogat ramificata cu peri aspri. Frunzele sunt trifoliate si paroase, florile violete pana la albe. Pastaile sunt mici si acoperite cu peri aspri. Soia are urmatorul continut: proteine, grasimi, acizi ,

apa ,celuloza,reziduuri minerale. Mai contine lecitina ,vitamina E, vitamina A, vitamine din complexul B (B1, B2, B6), saruri de calciu, fosfor, fier si potasiu, Soia reduce nivelul colesterolului. Este recomandat persoanelor predispuse la nivelul ridicat al colesterolului si la bolile de inima. Se recomanda la completarea alimentatiei copiilor, nervosilor si la demineralizati.In medicina soia este un produs foarte solicitat pentru capacitatea sa de a:intari sistemul imunitar; reduce hipertensiunea;mentine densitatea osoasa (osteoporoza);controleaza nivelul glicemiei la diabetici;impiedica dezvoltarea celulelor canceroase in anumite zone ale corpului; usureaza simptomele menopauzei .Spanac: Spinacea oleracea. Fam. ChenopodiaceaeEste o plantă anuală ierboasă de legume.Are o tulpină ramificată directă.frunzele Sunt în formă de rozeteCu suprafață netedă.florileSunt mici Unisexuale Grupate în inflorescenţe axilare şi spice terminale. Fructele – se aseamănă în aspect cu nuci ovale.compoz: Vitamine: A, C, E, acidul folic,Antioxidante,Microelemente:Fe, Cu, Se,Macroelemente:Ca, Mg,P,Iod,Celuloză.proprietati:Carminative,Laxativeușoare,Antiinflamatorii,Antiscorbutice,Diuretice,Crește peristaltismul intestinal,Stimulează activitatea glandelor digestive,Promoveazăeliminareatoxinelor,Stimuleazămetabolismul.ind:constipatii,meteorism,anemie hipocroma.obezitate,stress,problem cu vederea,scorbut.Fasole: (Phaseolus vulgaris)fam.Fabaceae. Plantă erbacee anuală, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, albe-verzui, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale, folosite în alimentație, pastaia fasolei de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele care se află în interiorul acestei păstăi.cont:protein,vitcC A,Ca,K,Mg,Fe,P,Zn,acid folic. Tecii de fasole, care contin aminoacizi, acid salicilic, saruri minerale si acid fosforic.act:diuretic,depurative,antispastic.ind:DZ,infectiiurinare,anemie,rheumatism,cicatrizarea ranilor,acne,affect rinichi,affect ginecol.cistite,Hreanul:armoracea rusticana.fam.Brasicaceae. Planta erbacee,perena, rădăcina groasă ,cilindrică, verticală, albă, cărnoasă. Frunzele bazale la hrean sunt cărnoase, lungi.Grupate in rozeta. Ele sunt întregi, crenate pe margini, cu peţiolul bine dezvoltat. Florile mici, albe, tetramere şi cruciforme (au 4petale în formă de cruce), adunate în inflorescenţe racemoase simple. Din ele se dezvoltă fructele, nişte silicule globuloase. Seminţele din silicule sunt rar viabile. Rădăcinile conţin: triglicozizi sulfuraţi(sinigrină), enzime(mirozinaza), acizi minerali (sulfuric, clorhidric,), glucide complexe (celuloză, amidon, inulină), monozaharide (glucoză, fructoză), aminoacizi (aspargină, glutamină), vitamin( B2 ,B1 ,C.), săruri minerale (Na,K,Ca,Mg,P,Fe.).antibiotic,expectorant,bronhodilatatoar,antibacterien,creste tensiunea arterial,vasodilatator coronarian,stimuleaza imunitatea generala a organismului,antiinflamatoar,aphrodisiac,antiparazitar,antianemic,antiscorbutic,diuretic,colagog.ind:reumatism,guturai,tuse,bronsita,tuberculozapulmonara, gastrita,guta,anemie,sinuzita,rinita,paradontoza,stomatita, gripa, raceala. 19.Contributii la studiul plantelor cu continut de vitamine.

CĂTINAFructele de cătină au în compoziţie majoritatea vitaminelor şi mineralelor. Specialistul nostru ne asigură că toate acestea sunt într-o proporţie uşor de absorbit de organism. Cătina este cea mai bogată sursă naturală de vitaminele A şi C. Pe lângă acestea, mai conţine o cantitate importantă din vitaminele E, F, dar şi vitamine din complexul B, P, K. Vitamina D se găseşte într-o cantitate mai mică. Datorită ingredientelor sale, cătina este indicată în convalescenţă, oboseală cronică, în prevenirea şi tratarea răcelii, gripei, guturaiului, dar şi în curele de îngrăşare.5519-112206-18_29_sante5.jpgMĂCEŞELECampioane absolute de vitamina C sunt măceşele. Ca o curiozitate, specialistul nostru precizează că "această vitamină se eliberează prin fierbere", ceea ce înseamnă că vitamina C se regăseşte în

apa în care a fiert fructul. Efectele benefice ale măceşului se datorează şi vitaminelor A, B1, B2 şi K. Pentru că au un conţinut ridicat de vitamina P, preparatele din măceşe reuşesc să menţină buna funcţionare a vaselor capilare, normalizând circulaţia sângelui. Ceaiul de măceşe este recomandat şi în afecţiunile ficatului.5519-112205-18_29_sante4.jpgPORUMBUL150 de grame de porumb acoperă aproximativ 25% din cantitatea de vitamina B1 recomandată unui adult. Pentru că este bogat în vitaminele din grupa B, porumbul are efect asupra bunei funcţionări a sistemului nervos, a muşchilor, a inimii şi asupra producţiei de globule roşii. Specialistul nostru recomandă consumul de porumb şi datorită conţinutului de vitamina E, care protejează împotriva artritei. "Nici prin fierbere şi nici prin conservare, porumbul nu-şi pierde vitaminele", ne asigură doctorul Cristina Bălănescu.5519-112204-18_29_sante3.jpgURZICAVitaminele A, B, C şi K fac din urzică, atât din cea obişnuită, care "ciupeşte" când o culegi, cât şi din cea "moartă" (albă sau roşie), un remediu eficient. Conţinutul o recomandă pentru tratarea hemoragiilor, litiazelor renale, tulburărilor apărute la menopauză. Vitamina A conţinută de urzică îi conferă acesteia proprietăţi benefice şi în tratamentul afecţiunilor dermatologice.5519-112208-18_29_sante7.jpgFRUCTEConsumaţi fructe! Sfatul vine din partea specialistului nostru, care vă recomandă să mâncaţi întotdeauna fructe proaspete. Puteţi alege prunele sau perele pentru conţinutul bogat în vitaminele A şi B sau puteţi opta pentru cireşe, care conţin vitamina E, benefică pentru piele. Coacăzele, murul şi strugurii furnizează vitamina C.Spanacul este un adevărat complex de vitamine. Prin urmare, este recomandat în anemii. Usturoiul este un valoros remediu, conţinând vitaminele B, C, E şi PP. Vitamina C o puteţi asimila din rostopască şi coada calulu

20.mazare,macris

Mazare: Pisum sativum Familia: (Fabaceae) este o plantă ierboasă, cultivată și leguminoasă. Rădăcina sa este pivotantă, cu nodozități. Tulpina este ierboasă și volubilă, însă fără țesut de susținere. Frunzele sunt compuse și se termină cu cârcei.florile. sunt zigomorfe, hermafrodite, pentamere, dispuse câte 2-3 în raceme axilare sau umbelat apropiate. Florile sunt de culoare albă, pestriţe sau puţin violet-roşcate. Polenizarea este autogamă. Fructul este o păstaie dehiscentă,. Sămânţa este sferică, ovoidală, unghiulară, turtită sau cubică, cu suprafaţa netedă sau zbârcită. Cont:glucide (glucoză, zaharoză, levuloză), protide, lipide, fibre (din care aproape jumătate sunt reprezentate de celuloză, cenuşă), vitamine, acizi organici ş.a. Pe lângă utilizarea mazărei în preparatele culinare, se cunoaște și întrebuințarea acesteia ca remediu natural, ajutând în vindecarea și tratarea numeroaselor afecțiuni. Mazărea contribuie la tratamentul osteoporozei, hipertensiunii arteriale, constipației, diabetuluiboli renale.anemii. Mazărea verde mai este recomandată a fi utilizată și în tratarea bolilor renale sau stărilor de epuizare atât fizică cât și psihică. Mazărea uscată este și ea importantă, deoarece asigură organismului necesarul de energie.Macris:Rumex acetone.fam.Polygonaceae.. Macrisul este o planta care atinge un metru si are frunzele alungite, asemeni unor sageti. Radacina e pivotanta, cu un gust amarui-dulceag.florile sint panicule, Fructul este o nucula, in interior avand o singura samanta de culoare bruna inchisa, cu forma triedica. În frunzele de măcriş se conţin acizi citric, malic, cofeic, galic, protocatehic, clorogenic, tartric, vitamine C, B1, B2, A, PP, substanţe tanante şi minerale (fier, potasiu), proteine, zaharuri, la un conţinu de apă de circa . Pulbere de frunze pentru boli de ficat si dezintoxicarea organismului.Adjuvant in boli tumorale maligne si benigne.Stimulent blind al digestiei,ajuta la mentinerea tonusului fizic si psihic.Impotriva acneei.Impotriva hepatitei virale. Astringent in cazuri de dezinterie.Alergii cu urticarii si anemii.Sucul contine oxalat de potasiu ,deaceea nu se recomanda persoanelor care sufera de gastrite cu hiperaciditate.Ulcer gastric si duadenal.

21.Contributii la studiul plantelor cu continut de uleiuri volatile.

Uleiurile volatile sunt produse izolate din plante sau organe ale acestora printr-un procedeu fizic care au o anumita volatilitate (mai mare sau mai mica) si posedă un miros agreabil caracteristic sursei din care provin. Sunt cunoscute si sub numele de uleiuri eterice sau esenţiale, si de obicei denumirea lor este dată de numele popular al plantei din care se extrag. În unele cazuri numele plantei este intraductibil si se foloseşte ca atare pe plan mondial : ylang-ylang, palmarosa, cajeput.[1]Există si denumiri latine care provin din denumirea Latina a plantelor , utilizarea acestora este limitată la domeniul farmaceutic. Pentru un număr relative mic de uleiuri eterice denumirea latină este singura cunoscută: se menţionează uleiul de cascarilla, costus, cordamom, cubeba. În multe cazuri denumirile comerciale nu au legătură cu denumirea plantei însa s-au impus pe plan mondial, intrând in limbajul curent de specialitate: Neroli bigarade (flori de portocal amar), Petitgrain (ramuri, frunze si fructe imature de citrice ), Ho (lemn de Cinnamomum).Cea mai importantă caracteristică a acestor amestecuri, care conferă de altfel si valoarea economică deosebită, o constituie gustul sau gustul specific. Acesta stă la baza utilizării lor in parfumerie, in produse cosmetice si in industria alimentară. Multe uleiuri volatile au calităţi terapeutice deosebite, o parte dintre acestea fiind cunoscute si folosite încă din antichitate.Ca si uleiurile vegetale, cele volatile se găsesc in citoplasma celulelor a circa o treime din plantele cunoscute, dar spre deosebire de acestea, difuzia uleiului prin membranele celulare spre suprafaţa externa a plantei este relative uşoara. Prin evaporare de pe suprafaţa plantei, imprastie in mediu mirosul caracteristic acesteia.[2]Biosinteza substanţelor odorante are loc in frunze unde se afla cea mai mare parte a lor si ramane pana la înflorire. La înflorire uleiurile volatile migrează in flori, iar o parte se consuma in procesul de fecundare. După fecundare acestea se acumulează in fructe si seminţe sau are loc o migrare in frunze, scoarţa si rădăcina. Pe parcursul maturizării plantelor compoziţia uleiurilor volatile se modifica: in plantele tinere acestea conţin in principal hidrocarburi terpenice si compuşi cu molecula mai simpla, in timp ce organele de reproducere conţin uleiuri eterice mai bogate in compuşi oxigenaţi.Deşi rolul lor in organismul vegetal este parţial cunoscut, uleiurile eterice au intrebuintari multiple. Se cunosc mai mult de 3000 de uleiuri volatile care sunt caracterizate fizico-chimic, dintre care numai circa 150 se produc pe scară industrială. Excluzând uleiul de terebentina, producţia mondiala este de peste 20000 tan. Unele dintre acestea sunt produse pe arii geografice restrânse, cu clima potrivită plantelor respective, dar sunt comercializate in toata lumea. Ca ex. se menţionează: uleiul de santal (India si Indonezia), uleiul de patciuli (Indonezia si Malaezia), uleiul de iris (Italia). Uneori, calitatea excepţionala a unui ulei obţinut in anumite condiţii de clima si beneficiind de tradiţie îndelungata in producerea si utilizarea lui, limitează utilizările unui ulei produs din aceleaşi plante in alte zone, netraditionale: uleiul de trandafir din Bulgaria este mult mai apreciat decât cel din Turcia sau Maroc.[3]1.1.1 RăspândireUleiurile volatile sunt relativ răspândite in regnul vegetal, unele familii fiind foarte bogate in astfel de substanţe, atât ca număr de specii cat si cantitativ.De obicei, uleiurile volatile se găsesc in plante superioare (circa 50 de familii) aparţinând unor ordine ale angiospermelor (Asterales, Laurales, Magnoliales, Zimgiberales, etc.) sau gimnospermelor (Pinales), dar se cunosc si ciuperci producătoare de lactone sesquiterpenice si de sesquiterpene volatile, sau alge care elaborează sesquiterpene halogenate.Deşi compuşii terpenici sunt carecteristici regnului vegetal, s-au semnalat câteva monoterpene biosintetizate de bacteriile din sol, de insecte (probabil feromoni), precum si de unele sesquiterpene si diterpene de origine animala.1.1.2 Localizare

Sinteza si acumularea de uleiuri volatile au loc fie in exteriorul plantei, in perii glandulari (Asteraceae, Geraniaceae, Laminaceae, etc.) si in papile, fie in interiorul plantei, in celulele secretorii, in spatiile intercelulare (in canalele secretorii), fie in pungi secretorii (Anacardiaceae, Rutaceae, Myrtaceae).Uleiurile volatile se pot acumula in toate organele plantei, insa in cantitati diferite. Astfel le putem întâlni in : rădăcini, frunze, flori, fructe, lemnul tulpinilor sau in scoarţa.Conţinutul in ulei volatile al plantelor se situează de cele mai multe ori sub 1%, rareori putând atinge15% sau chiar mai mult, in produsul uscat al unor plante.[2]Denumirea de plante aromatice este atribuita acelor specii care conţin o cantitate mai mare de ulei volatil (cel puţin 0.1-0.2%), care au un miros suficient de perceptibil sau care se pretează unei exploatări rentabile economic.In afara de acesta, mai sunt insa si alte specii care, deşi au miros caracteristic, conţin totuşi substanţe terapeutice care intra in compoziţia uleiurilor volatile.[4]1.1.3 BiosintezaBiosinteza substanţelor odorante are loc in frunze, unde se găseşte cea mai mare parte a lor si ramane pana la înflorire.La înflorire, uleiurile volatile migraza in flori, iar o parte se consuma in procesul de fecundare. După fecundare acesta se acumulează in fructe si seminţe sau are loc o migrare in frunze, scoarţa si rădăcina.

22.brad,dafin,leurdaBrad: Abies alba.Pinaceae. Bradul este un arbore de formă conică. La maturitate, poate atinge înalțimea de 50 de metri. Este răspândit în special în climatul temperat, în zonele muntoase. Frunzele sale, veșic verzi, au formă de ace turtite, albicioase pe partea inferioară si verde închis pe cea superioară. Înflorește în perioada mai-iunie. Trunchiul crește foarte drept și prezintă din loc în loc pungi cu rășină. Lujerii bradului sunt netezi și muguri se dispun terminal, câte 3. Conurile sunt verticale, cilindrice, cu bractei vizibile și răsfrânte. Compoziţie chimică: substanţe amare, ulei volatil, acizi rezinici, rezine, fenoli şi acizi aromatici. Acţiune farmaceutică: Bradul are acţiune astringentă, antibiotică şi cicatrizantă. De asemenea, este expectorant şi ajută la fluidificarea secreţiilor bronhice. Bradul are rolul de a calma durerile, de a cicatriza rănile şi de a vitaminiza organismul.ind:Bronsite,infectii urinare,afectiuni renale.faringite,tuse,hemoroizi,gripa,afectiuni dermatologice,problem ginecologice.Dafin: Laurus nobilis. familia Lauraceae. arbore sau arbust, care ajunge până la 10–18 m înălțime, Frunzele au o lungime de 6–12 cm și o lățime de 2–4 cm , cu margini dantelate specific și usor încurbate . Este o plantă cu flori sexuate (plantă dioică) florile mascule și femele fiind dispuse pe organisme distincte ; florile sunt de un galben-verzui pal, de aproape 1 cm diametru, crescute câte 4-5 în umbelă alături de frunză. Fructul este în formă de boabă (bacă) neagră de aproape 1 cm lungime, conținând o singura sămânță.Frunzele contin ulei volatil - bogat in oxizi (cineol) si fenol metil eteri (estragol, eugenol), mucilagii, pectine, tanin, rezine, o substanta amara (lactona) ind:artrite,paralizii,crampe musculare,rheumatism,bronsite,DZ,psoriaz,alcoholism,stomatite,hemoroizi,exeme,dermatite.insomnie.Leurda: Allium ursinum din Familia Liliaceae.Descriere: Leurda este o plantă erbacee, perenă, întâlnită până în regiunea montană. Ea are rădăcini firoase pornite dintr-un bulb îngust de formă ovoidă. Tulpina este dreaptă, înaltă de 10-50cm, pe ea crescând florile. Frunzele au formă ovală şi au 2 nervuri paralele. Florile sunt albe, extinse în stea şi grupate câte 5-20 într-o inflorescenţă.

Fructul are forma unei capsule care de obicei conţine câte o singură sămânţă în fiecare lojă. Seminţele sunt negre şi au tegumentul zbârcit. Planta are miros de usturoi. Compoziţia chimică: Leurda conţine ulei eteric, levuloză, combinaţii sulfurate (sulfură de alil) şi săruri minerale.În tradiţia populară ceaiul din frunze se lua contra bolilor de rinichi. Se mai folosea ca depurativ, antiscorbutic şi diuretic.. Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni intestinale, afecţiuni respiratorii, afecţiuni stomacale, cistite hemoragice, gută, hematurie, hipertensiune, intoxicaţie cu nicotină, mamite hemoragice, mastite sau paraziţi intestinali.

23.mataciune,moloin,negrilica.Mataciune: (Dracocephalum moldavica .fam: labiatelor Mătăciunea este o erbacee aromatică, originară din Siberia. Are frunze lanceolate, florile fiind albastre sau albe. Aceste flori sunt bogate în nectar şi, de aceea, mătăciunea este o foarte bună plantă meliferă.. Compozitie chimica: ulei volatil bogat în citrol, acid cafeic, acetat de geraniol, un principiu amar, taninuri, saruri minerale, celuloza. Vitaminele A, C. Actiune farmaceutica: are actiune antispastica, antiseptica, coleretica, carminativa, stomahica. Excita secretiile gastrice ajutând la favorizarea digestiei, calmeaza durerile de stomac si intestine, ajuta la eliminarea gazelor din organism, ajuta la disparitia infectiilor din intestine. Este un calmant nervos. Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni oculare, atonie gastrica, balonari, colite spastice, colite de putrefactie, diaree, digestie grea, dispepsii, dischinezie biliara, dureri abdominale, greturi, hipoaciditate, indigestii, infectii microbiene, meteorism, nervi, rani, spasme gastro- intestinale, stari de nervozitate, voma.Negrilica .Nigella Sativa, fam.Ranunculaceae . Descriere: Planta anuala-,creste in flora spontana ca buruiana,.Are radacina pivotanta,subtire,tulpina fiind dreapta,scunda,formind o tufa rotunjita elegant,florile apar pe virfurile ramurilor,sint mari si frumoase cu aspect stelat de un albastru-cenusiu.Din ele i-au nastere capsule mari cu peretii subtiri pline cu seminte triunghiulare,deschizindu-se cind fructul este uscat.Frecate intre degete emana o aroma f placuta,deosebita.Intr-o capsula incap cca 220 de seminte. Semintele continind, glucide(glucoza), lipide, proteine, rezine, taninuri, ulei volatil(1,5%), glicozizi, alcaloizi, aminoacizi, flavone, saponine. folosesc pt tratarea astmului bronsic, bronsitei, reumatismului, afectiuni inflamatorii. Nigelona –subst.ce se contine in Negrilica are proprietati antihistaminice, emanogoga, vermifug, carminativ, bronhodilatator, vasodilatator cerebral, antitumoral, galactogog(stimuleaza lactatia), stimuleaza aparitia fluxului menstrual intirziat,ca adjuvant Negrilica se administreaza pacientilor care au suferit paralizii.

Mălinul (denumirea științifică: Prunus padus) este un arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe mirositoare și cu fructe drupe mici, negre, din a cărui scoarță amară se prepară un medicament astringent.Malinul este un arbore indigen de mărimea a Ill a (8-10 m) diseminat in pădurile noastre de la dealuri şi câmpie. Florile sunt albe, grupate în ciorchini pendenţi lungi de 10-15 cm, plăcut mirositoare. Înfloreşte în luna mai.Fructele, denumite măline, sunt mici, de 6-8 mm diametru, negricioase, se coc în iulie.Scoarţa de mălin este folosită în tratarea reumatismului şi a afecţiunilor renale. Gustul fructelor este dulce amărui, astringent, cu o aromă specifica.Se consumă în stare proaspătă sau în preparate paşnice.

24.Telina,asmatui,busuioc.

Telina: Apium graveolens FamApiaceae. Este o plantă cu rizom gros şi cărnos. Tulpina sa aeriană este redusă, iar frunzele sunt mari, penate şi de culoare verde intensă. Florile albe sau roşiatice sunt unite în inflorescenţe umbeliforme lipsite de involucru şi involucel. Compozitie chimica: protide, hidrati de carbon, multe saruri minerale, vitaminele A,B1, B2, niacin, C. Se folosesc atat frunzele cat si radacina.Actiune farmaceutica: antipruriginos, antiseptic, cicatrizant, rezolutiv, tonic., omoara microbii.. Stimulator sexual, regleaza nervii, ajuta si la curatirea arterelor, , diuretic, hipoglicemiant, drenor hepatic, ajuta la afectiunile intestinale, antiinflamator.Ind:: acnee, afectiuni cardiace, afectiuni hepatice, afectiuni oculare, afectiuni ovariene, afectiuni pulmonare, afectiunile splinei, afte, , anxietate, ateroscleroza, astenie fizica si nervoasa, boli de piele grave, bronsite, cancer, cancerul pielii, , diabet, , edeme cardio-renale, eliminarea gazelor intestinale, febra, gripe, guta, hipertensiune, icter hepatic, inapetenta, inflamatii articulare, leucemie, litiaza biliara, litiaza renala si vezicala, nefrite, obezitate, plagi, psoriazis, raceli, raguseala, regenerare sangvina, retentie urinara, reumatism, sterilitate, traheo-bronsite, tumori, ulcer gastric, tuberculoza, ulceratiile gurii, ulcere tegumentare, vanatai, viermi intestinali, vitiligo.Asmatui: Anthricus cerefolium Fam. Apiaceae.Florile sunt albe, sub forma de umbrela. Radacina este pivotanta, subtire, ramificata. Tulpina erecta, cilindrica, de 50-70 cm, este acoperita cu perisori moi. Frunzele sunt diachene tripenat-sectate. Compoziţia chimică: ulei eteric 0,03% compus din glicozidul apiina, metilcavicol, osmorizol, asmarizol, uleiuri grase, substanţe amare, vitamine B, C, săruri minerale, etc. Uz intern:- cistita, stomatite, ulceratii faringiene si bucale, astenie, scorbut, reumatism, guta, litiaza renala, colici hepatice, icter, bronsite, astm umed, afectiuni pulmonare cronice, laringita, edeme, afectiuni canceroase (in special cancer epitelial), pleurezie boli ale rinichilor si ficatului, ajuta la evacuarea bilei, blefarita, afectiuni oculare, purifica sangele – sub forma de dedoct, infuzie.Busuioc:(Ocimum basilicum)Fam.Lamiaceae. Busuiocul este o planta anuala, creste inalta pana de 30 pana la 50 cm, are un miros specific, aromat si placut. Frunzele sunt rotund-ovale, rombice, iar florile sunt albe sau cu tendinte spre rosietic.compoz: - ulei volatil, (camfor, cineol, eugenol, estrargol- pana la 80%, linalol pana la 50%, sitosterol, anetol) saponozide triterpenice, tanoizi, saruri minerale,actiune: antiseptic intestinal, absoarbe gazele din stomac, stimuleaza digestia datorita uleiului volatil, calmeaza colicile, creste secretia de lapte la mamele care alapteaza. Combate greturile si varsaturile inca de la prima administrare. Antiinflamator stomacal si intestinal, dar poate fi folosit si extern ca antiinflamator. Este usor diuretic stimuland digestia. Carminativ, expectorant, Este un bun energizant si febrifug.ind: adenoame, afte bucale si genitale, ameteli, anorexie, astenie nervoasa cu angoase, balonari, bronsita acuta sau cronica, cefalee, colici intestinale, diabet, diaree,epilepsie, eroziuni, febra, gonoree, greata, guturai, infectii urinare, insomnie pe fond nervos, intepaturi de insecte, lactatie leucoree, , mancarimi, menopauza, migrene, negi (tinctura), papiloame (tinctura), raceli, rani, rinite alergice, scabie, spasme stomacale sau abdominale, sterilitate, ulcer gastric, ulceratii cronice, uretrite, vaginite, voma.

25.leustean,maghiran,patrunjel.

Leustean: Levisticum Officinale) familia (Apiaceae) si este originar Leusteanul poate atinge o inaltime de 1,8 metri daca nu este tuns. Tulpina principala este groasa si goala pe dinauntru. De pe aceasta se desprind mai multe ramuri cu frunze de culoare verde inchis si crestate pe margine. Florile sunt de culoare galbena si infloresc pe tot parcursul verii. Din flori vor rezulta semintele, pe care le puteti recolta daca doriti. Compozitie chimica: toate partile plantei contin ulei volatil constituit din terpinol si alte terpene, derivati terpenici cumarinici si furanocumarinici precum si derivati ai acidului ftalic, rezine,

In special in partile subterane sunt prezente grasimi, taninuri, saruri minerale si diferiti acizi organici, intre care alcooli terpenici si esterii lor care au si veroridol. Actiune farmacologica: diuretica. Hipotensiv, sedativ neurogen. Mareste secretiile salivare si gastrice. Regleaza ciclurile menstruale, deci are un efect emenagog si totodata calmeaza durerile. Expectorant pulmonar, normalizeaza scaunele si contribuie la reglarea digestiei. Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni digestive, afectiuni ale glandelor salivare, afectiuni renale, anorexie, bronsite, cicluri menstruale dereglate, colici abdominale la copii, constipatie, debilitate, diaree, dismenoree, edeme cardiace si renale, gaze intestinale, hipertensiune, inapetenta, retentie azotata, stres, tahicardie, traheita.Maghiran: Majorana hortensis Fam. Labiatae. Compozitie chimica: partile aeriene contin ulei eteric 1-1,62% acizi alacanolic si nisolic, acid rosmarinic, acid cafeic, acid clorogenic, carvacrol, flavone (Majorana, rutina, etc), pectine, urme de zaharoza, substante minerale: calciu, potasiu, natriu, fosfor, magneziu, sulf, azot, fier, mangan, cupru, molibden, ulei eteric constituit din topinen, terpinol, linalol, geraniol, cimenol, mentenol, eugenol, carvacrol, charvicol, etc. Vitaminele A si C.Actiune farmaceutica: antiseptic-impiedica inmultirea microbilor, sedativ, combate insomniile, calmant nervos, diuretic, stimuleaza digestia, elimina gazele, calmeaza colicile stomacale, creste diureza, mareste peristaltismul intestinal.Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni renale, alopecie, astenie, balonari, colici intestinale si stomacale, colite de fermentatie, depresie, dispepsii stomacale, dureri reumatice, gastrite hipoacide, insomnii, lipsa poftei de mancare, migrene, nevroze, rani, sciatica, stari nervoase.Patrunjel: Patrunjelul (Petroselinum crispum)fam.Apiaceae. plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cultivată pentru rădăcina pivotantă, albă și pentru frunzele ei aromate, întrebuințate în alimentație și în medicina populară.comp:. Aceasta planta este un complex foarte puternic de vitamine, provitamine, magneziu, calciu, fosfor, potasiu, sulf, cupru, C,B12.aminoacid si clorofila. Ateroscleroza,Hipertensiune ,Hepatita virala, Anorexia. Infectii recidivante, imunitate slabita,Astm ,Litiaza renala, adjuvant in infectia urinara,Boala canceroasa - salatele cu mult patrunjel si sucul de frunze de patrunjel sunt un excelent adjuvant in tratamentul cancerului,Cancer pulmonarFertilitate la femei Dismenoree,Sindrom post-menopauza ,Guta, reumatism ,Imbatranire, efect antioxidant - frunzele de patrunjel contin opt vitamine si numeroase alte substante care previn degenerarea ADN-ului si imbatranirea celulelor, cum ar fi flavonoidele, clorofila, ftalidele ,Anemie, anemie feripriva, deficit de fier. 26.rozmarin,tarhon,ustroi.

Rozmarin; Rosmarinus officinalis.fam.Lamiaceae. Rosmarina este un arbust cu înălțimea 5-20 cmRamurile tinere sunt pufoase.frunze Sunt pe pețiolele foarte scurte, Veșnic verde, Liniare ,Cu capetele tocite,Groase.florile. Sunt colectate în înflorescență — pseudoperieFlorile sunt albastru-violete, ușor pufoase la exterior.fructul Este nucă cu formă rotund-ovoidă, cu suprafață netedă, de coloare maronie. Frunzele, florile și părțile superioare ale lăstarilor conțin uleiul volatil de rozmarinăCompoziția uleiului volatil este: α-pinen (30%), camfen (20%), cineol (10%), borneol, L-camfor, hidrocarburi sesquiterpene (caryophyllene) bornilatsetat, limonen, rășină și amărăciune. Contribuie la producția sucului gastric Are proprietăți coleretice și tonice generale Astringente Analgezice Sedative De vindecarea rănilor Îmbunătățește circulația cerebrală, memoria și vederea.ind: Stres și tensiune nervoasă Perioada de post-accident vascular cerebral.amenoree.impotenta, Răceli căuzate de microorganisme dăunătoare, cum ar fi stafilococ, streptococ, E. coli și drojdie.spasme.Tarhon:Artemisia dracunculus Fam. Asteraceae. Tarhonul este o planta de cultura, perena, semilemnoasa, cu radacini mai putin adanci, dar numeroase si subtiri. Tulpina are o inaltime de 50-100 cm si prezinta numeroase ramificatiiFrunzele sunt linear-lanceolate, glabre, puternic aromate. Florile au culoare alba, galbena, bruna-violacee, sunt mici si grupate in inflorescente de tip calatidin. Fructul este o achena de

dimensiuni foarte mici. Compoz:substante minerale celuloza, substante grase, substante azotoase, pectin, ulei eteric. Componenta principala a uleiului eteric de tarhon este estragolul, care reprezinta 60-70% din total. Frunzele de tarhon mai contin hidrocarburi terpenice, aldehida anisica, acetaldehida, vitaminele B1, C si saruri minerale. combate anorexia, stimuland secretiagastrica;combate reumatismul, fiind foarte bogat in saruri minerale este recomandat in regimul alimentar fara sare;stimuleaza diureza, cu o eliminare masiva de acid uric si toxine;.are un puternic efect stomahic-carminativ (favorizeaza digestia gastrica, calmeaza durerile abdominale si favorizeaza evacuarea gazelor intestinale);regenereaza ficatul; stimuleaza functiile rinichilor;reduce colesterolul. Ustroi:Lat.Allium sativum.familiaLiliaceae(Aliaceae) Este o planta bienala, cu frunze lungi, plate fi flori albe. Bulbul usturoiului contine alicin, enzime, proteine, minerale, vitaminele B si C, lipide, aminoacizi si uleiuri volatile. Usturoiul are actiune vasodilatatoare si hipotensiva, antimicrobiana, antihelmintica si contribuie la prevenirea trombozelor si infarctelor. Planta este utilizata si pentru a inlatura viermii intestinali.:Tromboza, tromboflebita,Cancerul de colon si cancerul gastric,Cancerul de esofag si laringe,Gripa, Infarct miocardic,Diabet,Viermi intestinali,Raceala (rinita, bronsita, laringita produsa de virusul gripal),Ateroscleroza,,Adjuvant in HIV/SIDA,Hipertensiune,Candidabucala,Candidavaginala. 27.Contributii la studiul plantelor cu continut de substante rezinoase si amare.

Plantele amare sunt adjuvante in cura de detoxifiere. Acestea stimuleaza imunitatea, secretiile gastrice, hepato-biliare si intestinale, contribuie la cresterea poftei de mancare si usureaza digestia. Iata cate plante medicinale amare si indicatiile terapeutice:1. Pelinul, combate problemele digestive Planta cu cei mai multi constituenti amari, pelinul, contine ulei eteric, bogat in azulena, tanin si rezine, substante cu efecte antiinflamatoare si cicatrizante. Folosita ca tonic amar, planta stimuleaza secretiile gastrice.De asemenea, pelinul s-a dovedit un foarte bun detoxifiant al organismului si un remediu care inlatura efectele negative ale sedentarismului: digestie dificila, probleme cardiovasculare si respiratorii. Infuzia de pelin se prepara din 5 g de planta si un litru de apa. Se beau cate doua linguri din ora in ora, in timpul zilei. Terapia dureaza 10 zile.Vinul de pelin este un bun remediu pentru tulburarile digestive si-l putem prepara in casa. Se pun 30 g de inflorescente sau de frunze de pelin intr-o sticla de un litru, pe care o umplem cu vin alb. Se lasa leacul la macerat patru zile, apoi se filtreaza. Se consuma cate 50 ml inaintea meselor principale, timp de 15 zile.2. Gentiana creste pofta de mancareProprietatile terapeutice ale gentianei se datoreaza principiilor amare prezente in compozitia radacinii. Preparatele din radacina plantei (infuzia, decoctul, tinctura si siropul) ajuta la buna functionare a ficatului si a bilei si stimuleaza secretiile gastrice, crescand pofta de mancare.Terapeutii recomanda ca preparatele din gentiana sa fie administrate si copiilor (in acest caz, ei consuma o jumatate din doza bauta de adulti). Infuzia se prepara din doua grame de radacina la o cana de apa clocotita. Aceasta se bea in trei prize, inaintea meselor principale.3. Anghinarea, adjuvant in afectiunile cronicePreparatele din anghinare au efecte benefice in afectiunile grave ale ficatului, precum insuficienta hepatica, ciroza, calculii biliari, deoarece stimuleaza producerea si eliminarea secretiei biliare. Efectul diuretic al plantei ajuta la eliminarea ureei si substantelor toxice de la nivelul rinichilor si ficatului.Infuzia si tinctura de anghinare sunt foarte eficiente in afectiunile tubului digestiv (enterite, colite). De asemenea, sunt indicate ca adjuvante in afectiuni cardiovasculare (angina pectorala, hipertensiune arteriala si ateroscleroza). Infuzia se prepara dintr-o lingura de frunze care se oparesc in 500 ml de apa. Dupa racire, lichidul se strecoara si se bea indulcit cu miere..

4. Cicoarea, diuretic si laxative. Datorita substantelor amare continute (inulina si colina), cicoarea are efect purificator, diuretic, laxativ, drenor hepato-biliar. De asemenea, planta reduce nivelul colesterolului „rau" din sange si scade aciditatea gastrica (cate o cana de decoct pe zi).Cicoarea este si un tonic depurative, mareste si fluidifica secretia biliara, antianemic, remineralizant, vermifug si laxativ. Boli in care se utilizeaza: furunculoza si acnee (sub forma de ceai, in amestec cu radacina de brusture si trei-frati-patati), angiocolite, deschinezii biliare, constipatii cronice, tuse, insuficienta cardiaca, seboree, vindecarea ranilor si taieturilor. O cura de doua saptamini cu ceai de cicoare ajuta uimitor la cresterea secretiei de bila, a celulelor hepatice diminuate, mai ales in cazul consumatorilor de alcool.5. Papadia, tonic hepaticPapadia are proprietati diuretice, coleretice, tonice si laxative. Este un aperitiv puternic si se utilizeaza sub forma de tinctura. Se pun cate 20 de picaturi in ceai, de trei ori pe zi. Decoctul se prepara din doua lingurite de frunze si radacini la o cana cu apa. Ceaiul din radacina si flori uscate se lua contra durerilor de ficat, a hemoragiei si pentru circulatia sangelui, in boli de rinichi. 6. Rostopasca stopeaza tumorile Rostopasca este in mod special recomandata persoanelor care sufera de dischinezie biliara (fiere lenesa), pentru cele care au avut sau au hepatita (inclusiv formele virale grave), care au suferit intoxicatii majore, cu repercusiuni negative asupra ficatului.Rostopasca e un adevarat combinat chimic. Stimuleaza activitatea bilei si a ficatului, refacerea celulei hepatice, secretia externa a pancreasului, distruge bacterii si ciuperci parazite, are actiune citostatica (motiv pentru care este recomandata in tratamentul extern al cancerului de piele), este dilatator coronarian, are actune antitumorala. Trateaza constipatia, cataracta, obezitatea, stopeaza tumorile, dispepsia, anemia, anorexia, colesterolul crescut, fierea lenesa, hepatitele.Aceasta planta contine alcaloizi, vitamina C, ulei volatil, substante de natura flavonoidica si saponozide. Astfel ca frunzele rostopascai au actiune sedativa si narcotica asupra centrilor nervosi superiori, relaxeaza musculatura neteda a vaselor de singe, stimuleaza peristaltismul intestinal si contractiile uterine.Extractele din aceasta planta au remarcabile efecte antibiotice. Curata sangele de toxine si ajuta la cresterea numarului de globule rosii . Substanțele rezinoase (REZINELE sau RĂȘINILE)Definiție sunt amestecuri heterogene de compuși cu greutate moleculară mare;Provin din oxidarea și polimerizarea terpenelor; nu au azot în moleculă;Sunt solide sau semisolide;Sunt insolubile în apă; Au miros aromat; Substanțele rezinoase.(REZINELE sau RĂȘINILE)

Clasificare REZINE PROPRIU-ZISE ( conțin terpene polimerizate între care predomină acizii rezinici și esterii lor); OLEO-REZINE ( amestecuri omogene de uleiuri volatile și rezine) - BALSAMURI (esteri ai acizilor aromatici BENZOIC sau CINAMIC cu ALCOOLI REZINICI - GUMI-REZINE (rezine în amestec cu gume) - GLICO-REZINE (esteri glicozidici ai unor acizi grași hidroxilați). Substanțe solide, amorfe, dure sau friabile;Uneori lichide uleioase;Culoare galbenă brun-negricioasă; Miros aromat caracteristic;Insolubile în apă (gumi-rezinele sunt parțial solubile), solubile în alcool și solvenți lipofili;Nu au puncte de topire, prin încălzire se înmoaie și se transformă într-o masă vâscoasă, transparentă. Proprietăți terapeutice cicatrizante, paraziticide: Balsamum peruvianum, Benzoe revulsive: Therebenthina communis antitusive, expectorante: Balsamum tolutanum, Benzoe purgative: Jalapae tuber, Sacammoniae rezina. Therebentina communis- terebentina Oleo-rezina exudată prin fistule naturale sau incizii în scoarța sp. de Pinus.Caractere macroscopice Lichid dens, vâscos, de consistența mierii .Prin consevare se separă în două straturi, cel superior transparent, cel inferior tulbure, granulos (cristale de acizi rezinici).Culoare galbenă.Gust amar-arzător.Miros caracteristic.

28.laptele cucului,papalau,zada,silur.

Laptele cucului: (Euphorbia cyparissias) Familie: Euphorbiaceae, este o planta erbacee, perena, intalnita prin pasuni, Planta are un rizom puternic, oblic, lemnos si ramificat. Tulpinile aeriene sunt stufoase, glabre, la inceput neramificate, apoi cu ramificatii sterile in partea superioara. Tulpinile au culoarea galben-verzui, dar si rosiatice de multe ori si sunt inalte pana la 50 cm. Frunzele plantei sunt inguste si dispuse in spirala. Flori sunt unisexuate si sunt grupate in ciatii . Fructe au forma unor capsule, iar semintele sunt cenusii, rotund-ovalare si mici de 2 mm. Compozitie chimica.Planta contine in latex, euphorbion, cauciuc, guma, rasina, uleiuri grase, uleiuri eterice, amidon, tanin, albumina si alcooli triterpenici.Proprietati terapeutice. latexul extras din laptele cucului se folosea pentru expulzarea negilor si tratarea bataturilor. Modalitatea de folosire este destul de simpla: se rupe planta si cu latexul eliminat se unge localul afectat,.Tratamentul se mai poate aplica si contra pecinginei ,eczemelor, ca vomitiv si ca vermifug. Actiunea vermifuga se bazeaza pe prezenta in latex a enzimelor proteolitice.Papalau: Physalis alkekengi Fam. Solanacee.Este o plantă ierbacee înaltă în jur de o jumătate de metru şi bogat ramificată. Frunzele dispuse cate două au formă ovală şi sunt lung peţiolate. Florile de culoare albă-gălbuie sunt dispuse la subţioara frunzelor şi sunt aplecate în jos.Fructul este o boabă de culoare roşie, de mărimea unei cireşe şi este învelit într-o formaţiune membranoasă ca un lampion, rezultată din transformarea învelişului floral. Are o culoare portocalie.. Compozitie chimica: fructele contin acid citric, substante amare (fisolina), contine alcaloizi, mucilagii, zaharuri, substante minerale, vitamina C. Actiune farmaceutica: contra reumatismului, decongestiva, diuretica, febrifuga, laxativa. Se foloseste doar extern pentru ca intern ar putea produce intoxicatii. Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: dureri diverse inclusiv cele reumatice, furunculoze sau diferite afectiuni ale pielii, intern se va lua cu precautie in litiaze, guta, reumatism.Zada: : Larix decidua Familia : Pinaceae.):este un arbore viguros cu inaltimea de 50 m si grosime uneori de pana la 2 m. Tulpina este dreapta, coronamentul rar-luminos, luherii subtiri. Frunzele sunt aciculare, moi, de culoare verde-deschis, lucioase, toamna galbene dupa ce cad. Conurile sunt ovoidale mici de 4 cm.cont:ulei eteric(borneol).vic C in muguri si ace,tannin,flavonoide,acizi organici.in medicina se foloseste in scorbut,cont terebentina se foloseste in rheumatism,guta,nevralgii,dureri in articulatii,ung cu tereb se folos in bronsite,caile respirat superioare.raceli.Silur; Este o plantă păroasă cu tulpina ramificată de la bază şi frunzele lipsite de peţiol, ovate şi scurt acuminate. Ele au pe laturi 3—6 dinţişori. Florile sunt albe cu linii violete şi cu o pată galbenă pe buza inferioară a corolei alcătuind inflorescenţe laxe. Contin: substante amare, ulei gras, tanin, aneubina, saruri minerale. Proprietatile: stimuleaza eliminarea bilei, antibiotic, stimuleaza digestia si pofta de mancare, hepatoprotector, antiinflamator, reface muschii oculari.Uz intern: - afectiuni gastrice, hepatite, infuzie, tinctura.Uz extern: - inflamatii acute ale ochilor, lacrimarea ochilor, afectiuni oculare, blefarita, conjunctivita.

29. Contributii la studiul plantelor cu continut de heterozide. 29. Contribuții la studiul plantelor cu conținut de heterozide

Heterozidele sunt compuși organici vegetali, cu acțiune diversă, alcătuiți dintr-ocomponentă glucidică și una neglucidică, denumită aglicon (genină), a cărei structură chimică poate fi diferită. Agliconul conferă heterozidelor proprietăți fizice, chimice și farmacologice specifice, condiționînd în cea mai mare măsură utilizarea lor ca substanțe terapeutice. Parteaa glucidică este, de obicei, prezentată de monozaharide, îndeosebi glucoza, ramnoza, galactoza etc. În

componența heterozidelor cardiotonice se conțin glucide specifice – cimaroză, digitoxoză, oleandroză etc.

În funcție de structura chimică a agliconului heterozidelor, se cunosc:

- Tioheterozide sau glucosinulate (sinigrozida în semințe de muștar);

- Cianoheterozide sau heterozide cianogenetice (amigdalozida în migdale amare);

- Heterozide cardiotonice (purpurea, heterozide în degețel roșu);

- Antracenozide (senozidele în siminichie);

- Saponozide: triterpenice și steroidice.

Tioheterozidele prezintă compuși la care legătura glicozidică se stabilește prin intermediul atomului de sulf. Se găsește predominant în speciile de Brassica. Au proprietăți rubefiante și vezicante. Se utilizează sub formă de cataplasme în tratamentul reumatismului.

Heterozidele cianogenetice sunt compuși naturali, care prin hidroliză eliberează acid cianhidric (subst toxică). Acestea din urmă acționează asupra citocromilor și blochează respirația tisulară, fapt ce determină pericolul asfixiei la nivel celular. Se întîlnește în familiile Rosaceae și Fabaceae.

Heterozidele cardiotonice reprezintă un grup de subst cu acțiune cardiotonică specifică. Agliconul acestor compuși determină acțiunea cardiotonică și este derivat de ciclopentanperhidrofenantrenă. Manifestă următoarele acțiuni: majorează capacitatea de lucru a miocardului, asigurînd o activitate mai eficace a cordului. Se conțin în degețelul purpuriu, lînos, ruginiu, în mixandre sălbatice, rușcuță de primăvară, lăcrămioară, strofant, etc.Antracenozidele cuprind o grupă mare de compuși vegetali, la baza cărora stă nucleul antracenic; se întîlnesc în crușin, revent, siminichie, aloe, sunătoare. Acțiunea lor este purgativă, laxativă sau laxativ-purgativă. Se utilizează în calitate de coloranți naturali (culoarea galbenă, portocalie, roșie).\Saponozidele sunt compuși organici complecși, cu caracter heterozidic, ce posedă proprietăți specifice: soluțiile apoase formează spumă din abundență, iar nimerind în sînge, cauzează hemoliza eritrocitelor. Sunt răspîndite îndeosebi la reprezentanții familiilor Dioscoreaceae, Amarylidaceae, Liliaceae, Scrophulariaceae. Saponozidele au acțiune expectorantă, hemolizantă și, în unele cazuri, depurativă.

30.Agava Americana,Iuca ,Ceapa

CeapaЛукAllium cepaAllii cepae bulbusfam. Alliaceae

Descriere : Este plantă mult cultivată în numeroase soiuri. În pamânt are un bulb bine dezvoltat şi bogat în substanţe zaharate şi în antibiotice (fitoncide). Frunzele şi tulpina sunt fistuloase.Florile alb-verzui sunt grupate într-o inflorescenţă globuloasă. Ceapa este bienală sau trienală.

Planta bienala sau trienala, ceapa este una din cele mai des intalnite legume, mai ales in partea de sud si sud-est a tarii.

In scop medicinal se utilizeaza bulbii recoltati la sfarstiul verii. Ceapa se cultiva primavara in luna martie-aprilie si se recolteaza in lunile august sau septembrie sau in luna august si se recolteaza in luna iunie a anului urmator.ceapa contine saruri minerale (sodiu, potasiu, fier, sulf, iod, siliciu, fosfat), principii antibiotice, glucide, lipide, zaharoza, acizi organici, steroli, vitamine (vitamina c, vitamine din grupul b, vitamina E), ulei volatil, saponine.

Are efect antimicrobian, antiinfections, antihelminitic, antibacterian, antiseptic, carminativ, diuretic, expectorant, febrifug, hipoglicemic, echilibrant glandular, antiscrelotic, antitrombozic, vermifug, diuretic, hipotensiv, stomahic, vasodiliatator, stimuleaza imunitate, combate raceala.

• Ceapa este folosita ca si condiment sau aliment in gastronomie. Uz intern: - edeme, pleurezie,diaree, pericardita, ascita, bronsita, tuse, diabet, hipercolesterolemii, arteroscreloza, hpertensiune arteriala, hipercoabulabiliatate, tromboza, anorexie, infectii ale cailor respiratorii superioare, astenie, infectii genito-urinare, prostatita, rahitism, paraziti intestinali, surmenaj, impotenta, boli reumatice - sub forma de infuzie, decoct. Uz extern: - abcese, panaritii, nevralgii dentare, piodermite, arsuri, degeraturi, furuncule, stomatite, plagi, pistrui - sub forma de bai locale, compresa, cataplasma.  Yucca schidigera apartine clasei monocotiledonatelor, ordinul Asparageles, familia Agavaceae. Yucca este o planta originara din Mexic sau Guatemala. Yucca era folosita de populatia maya in urma cu 2000 de ani ca medicament si hrana.                                                 Indienii considera Yucca cel mai frumos arbust al pustiurilor, il idoalizeaza de veacuri si, datorita efectelor sale miraculoase, i-au dat denumirea de "arbore al vietii". A devenit foarte populara prin anii ’60 ca planta de apartament. Yucca, este o planta vivace, foarte rezistenta, care suporta bine gerurile de la noi din tara. Aproape lipsita de tulpina, prezinta un rizom in paman.Frunzele, pe margini alburii, nedintate, tari, filamentoase, de un verde inchis glauscent, sunt dispuse in rozeta densa.Florile campanulate, dispuse intr-o mare panicula romboidala, sunt albe pe dinauntru si verzi pe dinafara. Tija florala, impreuna cu inflorescenta, atinge 0,7-2,5 m. Infloreste in iulie-august. Principiile active cele mai importante ale acestei plante, cu-noscuta si sub denumirea de "arborele vietii", sunt saponinele. Datorita structurii chimice si proprietãþilor fizice speciale, saponinele au multiple efecte benefice orga-nismului uman. Continutul bogat in proteine al extractului de Yucca schidigera are un important efect de crestere a imuni-tatii generale a organismului.Indicatii:Afectiuni cardiovasculare:- hipertensiune arteriala- cardiopatie ischemica, accidente vasculare cerebrale- tulburari de ritm cardiac- varice, ulcer varicos, hemoroiziBoli endocrino-metabolice:- insuficienta tiroidiana, ovariana- obezitate, diabet zaharat tip I si II- dismenoree, menopauza, osteoporoza- hiperuricemie - gutaTumori (benigne si maligne):- ovariene, uterine, mamare, tegumentare- cancer bronhopulmonar, cancer hepatic- cura preoperatorie la pacienþii cu neoplasme reduce dimensiunile tumorale, adenopatiile satelite ºi riscul de metastazareBoli ale aparatului respirator:- gripa, rinite, sinuzite- bronsite acute si cronice, pneumonii 1. Agave americana: Este cea mai cunoscută specie a genului. Are frunzele cărnoase, dispuse în rozetă, cu marginile ridicate, lungi de 1.5-2 m şi late de 18-20 cm, de culoare verde-cenuşie sau verde argintie. În vârful frunzelor are spini de 2-3 cm, de culoare neagră. Florile de culoare galbenă cu lungimea de 8-9 cm sunt grupate în inflorescenţe de tip panicul la capătul tijei florale care este înaltă de 4-5 cm. Cultura Agavelor Se înmulţeşte prin drajoni care se scot de la plantele mamă. Drajonii se plantează în ghivece cu diametrul de 12-14 cm în amestec format din o parte turbă, o parte pământ de frunze şi o parte nisip. Agave se înmulţeşte şi prin seminţe. Lucrările de îngrijire constră în transvazare , fertilizare o dată pe lună în

perioada de creştere activă, cu îngrăşăminte complexe, afânarea substratului şi eliminarea prafului de pe frunze.

Agava este planta originară din Mexic .Frunzele lor au culoarea cenuşie, verde sau verde-albăstrui, iar marginile şi vârfurile au spini. În locul de origine înfloresc la 10-15 ani, spicul floral depăşind 7 m înălţime. În condiţiile de la noi înfloresc mult mai târziu. Puterea tămăduitoare se află în foile sale cărnoase. O foaie de agavâ fiartă, sub formă de ceai, produce o infuzie foarte eficientă în purificarea stomacului şi intestinelor. Planta uscată şi prefăcută în praf este un leac excelent în bolile de ficat, chiar şi în hepatită. Frunzele acestei plante au proprietati depurative, diuretice, antiscorbutice.Radacina si frunzele de la agava-americana au insusiri antisifilitice.In medicina traditionala planta este utilizata ca purgativ si laxativ, impotriva tulburarilor de splina, a infectiilor pielii, furunculelor, nevralgiilor, reumatismului.Frunzele uscate dar si sucul proaspat contine o saponina iritanta si aspra care provoaca salivatie mare, diaree si face sa treaca hemoglobina din globulele rosii in plasma.

Iuca(Yucca) apartine familiei de plante Liliaceae ,Genul Yucca reprezinta unul dintre cele mai remarcabile grupuri de plante florale native din America Centrala. Include in jur de 40 de specii, majoritatea acestora cultivandu-se in sud-vestul Statelor Unite ale Americii si in Mexic. Frunzele sunt dispuse sub forma de manunchiuri, ca la palmieri, iar tulpina este acoperita de urmele frunzelor cazute, planta ajunge pana la 12 m inaltime, iar diametrul manunchiurilor de frunze este intre 50 si 100 cm. Aceasta planta medicinala contribuie la detoxifierea organismului prin proprietatile sale diuretice si contributia la procesele metabolice şi este eficienta in detoxifierea organismului, extrasul de Yucca contine numeroase enzime, saponina, clorofila, antioxidanti si alte substante active. ontine foarte multe vitamine precum A, B2 si C, contine fier, magneziu, mangan, fosfor, seleniu si silicon. Yucca are proprietati benefice si in tratamentul unor boli precum artrita si reumatismul, amelioreaza durerile de cap si inflamatiile. Reduce colesterolul si poate fi de ajutor in boala Addison. Actioneaza favorabil in tratamentul bolilor de piele si ajuta la vindecarea rănilor. Datorita proprietatilor antioxidante yucca scade incidenta carcinoamelor prin eradicarea radicalilor liberi periculosi.

Ceapa Allium cepa Fam. Liliaceea.

Compozitie chimica: vitaminele: B1, B2, B6, E, PP, acid folic. Fitohormoni: auxine, giberline. Enzime: invertaza, oxidaza, peroxidaza, catalaza, lipaza, cistein-liaza, fructozil-transferaze.

Actiune terapeutica:- antiseptic, antibiotic, analgezic, emolient, rezolutiv, revulsiv. Impiedeca inmultirea microbiana, chiar contra stafilococilor, limiteaza durerea sau chiar o suprima. Diuretic puternic, expectorant, antitusiv, antihelmitic, hipoglicemiant, antitrombotic, afrodiziac stimulent al sistemului nervos, hepatic, renal, puternic diuretic, expectorant, vermifug, hipoglicemiant, dizolvant si eliminator al ureei si al clorurilor, afrodisiac, antiseptic si antiinfectios, antalgic (calmeaza durerea), antireumatic se comporta exact ca un antibiotic fata de culturile de stafilococi; este antihelmintic (combate viermii intestinali), vermifug, antisclerogen, antitrombotic,curativ al pielii si al sistemului pilos, antitusiv, emolient si rezolutiv, sedativ, calmant, hipnotic.

31.Diverse specii de sparanghel,de crini. Sparanghel

Asparagus officinalis. Asparagi radices,Fam.Asparagaceae . 31.Diverse specii de sparanghel,de crini

Sparanghelul Asparagus Officinalis fam.Asparagaceae . Sparanghelul este o planta legumicola perena, intalnit sub forma cultivata, dar si in flora spontana - prin luminisuri de paduri, tufarisuri, fanete - sparanghelul face parte din familia liliaceelor. Traieste intre 10 si 20 de ani. Sparanghelul are un rizom puternic, pe care apar mugurii din care cresc lastari. Din acest rizom cresc si radacinile, care sunt dezvoltate, carnoase, consistente. Exista trei varietati de sparanghel, deosebite dupa culoare: alb, verde si rosu. Sparanghelul verde este cel mai comun, cel rosu este foarte rar. Sparanghelul contine o multime de vitamine, inclusiv vitaminele A, E, K, si B6, in cantitati relativ mari. Doar cateva bucati de sparanghel contin 22% din valoarea zilnica recomandata de acid folic, care este responsabil pentru mentinerea sanatatii. Aceasta planta contine cantitati mai mici sau mai mari de minerale esentiale, care includ calciu, fier, potasiu, cupru, mangan si seleniu. Desi sparanghelul este lipsit practic de grasimi, are in componenta cantitati importante de acizi grasi de omega-3.

Antioxidantii - Glutationul care se regaseste in sparanghel, contine 3 aminoacizi, combinat intr-o singura molecula, care serveste ca un puternic agent anti-oxidare in organismul dvs. Impreuna cu antioxidantii vitamina C, vitamina A (beta-caroten), zinc, mangan si seleniu, glutationul din sparanghel lupta impotriva radicalilor liberi care cauzeaza imbatranirea si deteriorarea

celulelor,datorita enzimelor pe care le contine, sparanghelul face reglaje importante in cadrul proceselor metabolice, avand un puternic rol profilactic impotriva multor afectiuni. Sparanghelul are proprietati depurative, asigurand o detoxifiere continua a organismului. Este, de asemenea, un diuretic moderat, dar necesar. Are si efecte calmante si hipoglicemiante, fiind recomandat diabeticilor, celor cu afectiuni cardiovasculare pe fond nervos, convalescentilor, celor care sufera de astenie fizica si intelectuala. Datorita caracterului sau depurativ si diuretic, sparanghelul are efecte pozitive in functionarea rinichiului si a cailor urinare. Este recomandat si in guta, in reumatisme, in afectiuni ale articulatiilor, precum si in afectiuni respiratorii.

Crinul Lilium candidum fam.Liliaceae. Specii si soiuri: Lilium bulbiferum, Lilium candidum, Lilium canadense, Lilium mrtagon, Lilium pardalinum, Lilium pyrenaicum, Lilium specoisum, Lilium tigrinum sau Lilium lancifolium. Crinii au flori de diferite culori: de la alb la galben, la portocaliu, la roz, la rosu, avand petalele indoite sau rasucite si frunzele subtiri. Se deosebesc doua tipuri de Lilium: cele care fac radacini doar de la baza bulbului si cele care -pe langa acestea - radacini care pornesc de la baza unui rizom aflat deasupra bulbului. Petalele (efect cicatrizant, bactericid, calmant, expectorant),- bulbul (calmant pentru afectiuni respiratorii si pentru sistemul nervos),- radacinile (uleiul din radacini maruntite de crin alb in amestec cu ulei de consum pentru tratarea afectiunilor urechii, dar si afectiuni ginecologice), sub forma de infuzie sau decoct de bulb, tinctura de petale.

32.Beșornerie,funchie,tomate,petunie hibrida.Бешорнерия (лат. Beschorneria) — род растений семейства Агавовые, произрастают в Мексике.Род назван в честь немецкого врача и ботаника-любителя Фридриха Вильгельма Христиана Бешорнера (нем. Friedrich Wilhelm Christian Beschorner, 1806—1873)[1]. Beschorneria - "Red Agave Bells" - este un spectaculos, rar Agave relativ descoperit în zonele muntoase reci de Oaxaca din Mexic. Aproape necunoscut în cultivare, planta are un mare potențial horticole, atât pentru frunzele sale dramatice și florile sale extrem de decorative.Masiv peduncul poate creste pana la 10 de metri lungime, cu zeci de flori vii, de clopot în roșu și verde. Numele speciei este incertă, așa că am dat numele de "Red Bells.

Fuchsia este o planta curgatoare, decorativa prin florile catifelate si parfumate, ce atarna asemenea unor cercei pe lastari flexibili. Aceasta planta este indragita mai ales datorita delicatetii si florilor variat colorate, roz, alb, lila, rosu.

Denumirea plantei provine de la numele botanistului german Leonard Fuchs care a trait in secolul al XVI-lea. Aceasta planta face parte din familia Onagraceae si isi are originile in Mexic si America de Sud. Fuchsia poate fi cultivata atat ca planta de interior cat si ca planta de exterior. Procesul de inmultire este unul foarte simplu, realizandu-se pe toata perioada anului, prin butasi de varfuri, cu 2-3 noduri si lungimi de 6-10 cm, care se pun in apa pana in momentul aparitiei radacinilor, sau se inradacineaza adanc, pana la primele frunze, intr-un pamant nisipos, temperatura optima de inradacinare fiind de 15-18 grade Celsius.i

Cele mai frecvente specii de Fuchsia sunt: Fuchsia coccinea, Fuchsia alpestris, Fuchsia bracelinae, Fuchsia brevilobis, Fuchsia campos-portoi, Fuchsia glazioviana, Fuchsia cardinal etc.

Tomate.Descriere: Fruct de culoare rosie, zemos, bogat in vilamine si folosit in alimentatie. Putine te legumicole au cunoscut de-a lungul anilor atatea aprecieri si discutii ca aceasta ta erbacee anuala din familia solanaceelor, ruda cu vinetele, cartoful etc. Ca si acestea din urma, au fost aduse in Europa de catre conchistadorii spanioli si portughezi in secolul al XVI-lea. La inceput au fost tratate cu neincredere de europeni, fiind considerate te otravitoare, vatamatoare pentru corpul omenesc. Cu timpul, li s-au atribuit efecte miraculoase in tratarea unor boli, fiind folosite in spiterii, unde erau conservate in borcane pe care scria "o-trava\". Amestecate cu alte te si cu chimicale, erau folosite mai ales in tratarea glaucomului si erizipelului. De altfel, si in tara noastra, tulpinile si franzele de tomate, fierte, s-au folosit pana de curand in tratarea reumatismului, sub forma unor bai.

Cu timpul, tomatele au inceput sa fie consumate de catre oameni din ce in ce mai mult si, datorita calitatilor nutriti, astazi sunt considerate printre cele mai sanatoase produse alimentare naturale.

Compozitie: 100 g de rosii contin gama caroten, aproximativ 70 mg vitamina Bj, 25 mg vitamina C si cantitati mari de vitamina B2,PP si B6. Cu cat rosiile sunt mai mici ca volum, cu atat cantitatea de vitamina C este mai mare. in rosii se mai gasesc o seric de elemente indispensabile vietii omului, ca: potasiu,clor, sulf,fosfor,fier, calciu,cupru,magneziu, bor, iod, mercur, fluor etc, precum si cantitati mici de acidmalic, acid citric, acid tartric etc., si, in plus, cantitati apreciabile de zahar, aproximativ egale cu cele din pepenele galben, grapefruit, pepene rde, agrise, fragi. Desi au o valoare calorica mica, respectiv 26 de calorii/100 g, datorita bogatiei in vitamine, saruri minerale, microelemente etc., sunt absolut necesare in hrana omului

Indicatii terapeutice: Anorexie, astenie, intoxicatii cronice, oboseala, arterioscleroza, boli reumatice, litiaza biliara si urinara, guta etc. Mod de administrare: Crude, sub forma de salate, si mai ales preparate . Sucul de rosii da rezultate bune in toate afectiunile indicate mai sus. De asemenea, este o importanta sursa de vitamine, acid ascorbic si caroten, de fier si potasiu; servit inaintea mesei, stimuleaza secretiile digesti, este antiacid si favorizeaza secretiile glandelor endocrine; se recomanda in stari de convalescenta si anemii. Sucul de rosii se obtine prin zdrobirea si strecurarea tomatelor proaspete, fara adaugarea de coloranti sau substante conservante. Prin exceptie, cu acordul expres al unor beneficiari, i se poate pune sare si zahar.

Petunia (fam.Solonaceae) este genul de 35 de specii de [1] plante cu flori de origine din America de Sud, strâns legate de tutun, agrișe pelerina, rosii, nightshades mortale, cartofi și ardei iute; în cele din familia Solanaceae. Popular floare cu același nume derivat epitetul de la francezi, care a luat petun cuvânt, care înseamnă "tutun", de la o limbă Tupi-Guarani. Un raport anual, cele mai multe dintre soiurile văzut în grădini sunt hibrizi (P. × atkinsiana, de asemenea, cunoscut sub numele de P. hybrida).

33. Cartof,pecetea lui Solomon,ciulin de deal. Cartoful (Solanum tuberosum) este

o plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate

cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită. Planta este cultivată pentru acești tuberculi

care sunt comestibili, bogați în amidon, motiv pentru care sunt folosiți în alimentație, dar și ca

furaj.Cartofii sunt originari din America de Sud, din regiunea Munților Anzi. În perioada

precolumbiană, în zonele aflate azi în Chile, Peru,Ecuador și Columbia, se cultivau circa 200 de

specii de cartof. După orez, grâu și porumb, cartofii reprezintă a patra sursă de energie

alimentară. Cartofii sunt cultivați în peste 120 de țări și sunt consumați zilnic de peste un

miliard de oameni.[1] În 2007, recolta totală de cartofi a fost de 300 de milioane de tone.[ Cartofii

conțin amidon, vitamina C, fibre, proteine și mult potasiu.[4]Cartoful conține glicoalcaloizi, cum

ar fi solanina și ciaconina. Acești alcaloizi, care protejează planta, se găsesc în special în frunze,

germeni, vlăstari și fructe.[5] Expunerea la lumină, deteriorarea fizică și îmbătrânirea cresc

conținutul de glicoalcaloizi din tuberculi,[6] concentrațiile lor puternice aflându-se imediat sub

piele. Compozitie chimica: contine crud o oxidaza care prin fierbere se distruge- favorizeaza

aprovizionarea cu oxigen. Apa, hidrati de carbon, protide, lipide, saruri minerale de sodiu, calciu,

magneziu, fosfor, fier, mangan, cupru, sulf. Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, E, acid

pantotenic, acid folic, solamina, etc. Actiune farmacologica: nu se consuma

cartofii colorati in verde pentru ca au foarte multa solamina care este toxica. Foarte digest,

aliment plastic util diabeticilor, obezilor, aliment de balast, care inlesneste functiile intestinale,

antiulceros, cicatrizant, topic emolient, calmant si cicatrizant al mucoasei digestive,

antispasmodic. Se foloseste la urmatoarele afectiuni: abcese, acidoza, afectiuni digestive si

ale ficatului, arsuri, artritism, blocaj urinar, constipatie, crampe, crapaturi ale pielii,

demineralizare, dezechilibre ale nutritiei, diabet, dispepsii, dureri migrenoase, edem in

insuficienta renala, erizipel, eruptii ale pielii, flegmoane, furuncule, gastrita, glicozurie,

hemoroizi, hepatism, insomnie, intestine lezate, litiaza in special renala, nevralgii, obezitate,

panaritiu, plagi atone, reumatism, sciatica, scorbut, tuse nervoasa, ulcer gastric si duodenal,

ulcere varicoase.

Pecetea lui Solomon (polygonatum odoratum) este o planta din familia Liliaceae, care creste in Europa si Asia. In Romania se gaseste in padurile de foioase, tufarisuri, de la campie pana in zonele montane, Frunzele cresc infasurate pe tulpina, sunt ovale, verzi uneori cu dungi alburii pe margini si la varfuri, acoperite de perisori pe partea inferioara. Florile apar la subsuara frunzelor, sunt albe si au forma de clopotei, raspandesc un miros dulceag si infloresc in lunile aprilie si mai. Pecetea lui Solomon contine urmatoarele principii active:  glucozizi, taninuri, saruri minerale. Principalele proprietati: astringent, antidot al otravurilor vegetale sau intoxicatii cu metale grele, antiinflamator, hemolitic, antiexematos, antireumatic, purgativ, vomitiv, revulsiv. In scop fitoterapeutic sunt folosite rizomul si radacina, care trebuie recoltate in octombrie. Uz intern:- enurezis,  hernie, hipermenoree, intoxicatii in special cu metale grele – sub forma de tinctura, infuzie. Uz extern:- abcese, afte, contuzii, degeraturi, echimoze, eczeme, furuncule, panaritiu, pete pe piele, pistrui, podagra, reumatism, tromboflebita, varice – sub forma de tinctura, bai cu rizom maruntit, unguent, cataplasma, comprese cu infuzie. Efecte adverse:- Consumul fructelor determina iritatii gastro-intestinale si hemoliza.

Ciulinul (Carduus nutans) este o plantă erbacee din familia Asteraceae. Ciulinul, plantă erbacee bienală, cu tulpina și frunzele spinoase, foarte răspândită în locuri necultivate, în câmpuri și pășuni uscate, pe marginea drumurilor, ce înflorește începând din luna iunie și până în august.

În scopuri medicinale se întrebuințează partea aeriană a plantei, recoltată în perioada înfloririi. Componenții principali - Flavonoide, aminoacizi, antocianozide și derivați orto-dihidroxifenolici. - hepatoprotector datorită existenței aminoacizilor și flavonoidelor. Hepatoprotector în bolile ficatului . Indicatii terapeutice - Ciulinul este un remediu eficient intr-un numar mare de afectiuni precum: afectiuni ale ficatului, afectiuni ale splinei, diverse afectiuni ale vezicii biliare, ciroza, digestie dificila, hemoroizi, hipertensiune arteriala, hepatita cronica, icter, ipohondrie, infectii hepatice, varice, calculi biliari.Frunzele de Ciulin au un puternic efect antioxidant ajutand la scaderea nivelului de colesterol din sange. Complexul de flavonoide din compozitia ciulinului stimuleaza capacitatea de regenerare a celulelor si blocheaza acumularea de toxine in ficat. Scade rezistenta la insulina a celulelor, inhiba cresterea celulelor tumorale la nivelul cervixului si al prostatei, reduce efectele secundare ale chimioterapiei, fiind folosit ca puternic detoxifiant.

34.Molotru comun,armurariu,iedera. Denumire stiintifica: trigonella foenum graecumDenumire populara: fan grecesc, molotru, schindut, sfandig Perioada de inflorire: mai – iunie. Originea si descrierea plantei Schinduful este o planta erbacee din familia leguminoaselor care creste in regiunile cu climat mediteranean ale globului. Are tulpina inalta de 30-50 cm,

ramificata numai la partea superioara, asemanatoare cu a sulfinei si a molotrului albastru cu care se inrudeste.Din florile micute alb-galbui se dezvolta pastai lungi de pana la 10-15 cm care contin seminte.Atat frunzele cat si semintele sunt apreciate pentru aroma puternica, asemanatoare intrucatva cu cea a leustenului, si sunt utilizate in bucatarie.Constituenti de baza In semintele dure de culoare glaben-maronie au fost identificate: proteinele, vitamina C, alcaloizii, sarurile minerale, lizina si L-triptofanul.   Printre conponentii nevolatili, responsabili pentru gustul amar, se numara: furostanol glycosides si cei de potential interes pentru industria farmaceutica: derivatii de sterol, diosgenin si trigonellin. Schinduful contine numai o cantitate infima de ulei esential. Planta trateaza artrita, astumul bronsic, unele boli de piele (rani, eruptiu cutanate etc), durerile de gat si vindeca refluxul gastric. De asemenea, schinduful are o lunga istorie in utilizarea pentru tratamentul bolilor legate de reproducere, pentru a induce forta de munca, pentru afectiunile hormonale si pentru a reduce durerile menstruale. Studii recente au aratat ca schinduful mai contribuie la scaderea nivelului de glucoza si de colesterol din sange si ca este util in cazul bolilor cardiovasculare. Unul dintre cele mai bune si simple remedii impotriva racelii si altor afectiuni ce tin de sistemul imunitar combina schinduful cu mierea si lamaia.

Prezentare generala

Denumirea uzuala: Armurariu (lat. Silybum marianum Gaerth.).Scurta descriere:Armurariu este o planta tepoasa, de vreun metru inaltime, cu tulpini si frunze de un verde sters, cu flori rosietice, care fac niste seminte cu gust amarui. Acest scaiete este printre cele mai utilizate plante medicinale din lume. De ce? Pentru ca in semintele sale se ascund substante cu o extraordinara actiune benefica asupra ficatului. In tara noastra este plantade cultura si creste in zone precum Dobrogea, Oltenia, in sudul Moldovei si in zona Subcarpatilor Sudici. actiune farmaceutica:Semintele de armurariu contin silimarina formata din flavonide, silibina, silidianina, silicristina, betaina hcl, aminoacizi, glicina, cisteina, leucina, tiramina, acid glutamic, 1-2 aminobutiric, polihidroxil cromone, lipide, cu proprietati eupeptice, tonic amare, hepatoprotectoare; actiunea de impiedicare a distructiei si de reconstructie a celulei hepatice.

Recomandari:Uz intern:Hepatita virala A, B si C - Armurariul se ia sub forma de infuzie combinata: 1 litru si jumatate pe zi, vreme de 3 saptamani. Apoi se face o pauza de 15 zile, dupa care armurariul se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia o lingurita de 4 ori pe zi.Icter, insuficienta hepatica - Se administreaza zilnic jumatate de litru de infuzie combinata de armurariu, in cure de doua saptamani, cu o saptamana de pauza.Ciroza hepatica - Se ia sub forma de pulbere cate o lingurita rasa de patru ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 15 zile de pauza.Diskinezie biliara, litiaza biliara - se face un amestec de tinctura de armurariu si tinctura de anghinare, in proportii egale. Se ia din aceasta combinatie o lingurita de patru ori pe zi, de preferinta inainte de mesele principale. Tratamentul e recomandat si in cazul dispepsiei sau al digestiei dificile.Otravire cu ciuperci toxice - se consuma timp de 10 zile din abundenta infuzie combinata de armurariu (minim un litru pe zi), deoarece sustine activitatea hepatica si neutralizeaza direct actiunea unor substante toxice din ciuperci.Intoxicatie cu metanol, cu tetraclorura de carbon, cu metale grele (plumb, mercur), cu medicamente care ataca ficatul - se administreaza timp de o saptamana un litru si jumatate de infuzie combinata de armurariu pe zi. E un tratament adjuvant foarte util pentru protejarea organelor interne si a sistemului nervos.Alcoolism - se fac cure de trei saptamani, cu doua saptamani de pauza, cu infuzie combinata de

armurariu, din care se bea un litru pe zi.Uz extern:Psoriazis - se aplica o data pe zi o cataplasma cu pulbere de seminte de armurariu, pe locurile afectate.

Iedera (hedera helix) iedera este o liana, o planta agatatoare, care poate atinge peste 20 m lungime, care creste spontan in soluri umbroase, cu umiditate crescuta. Frunzele tinere sutn acoperite de peri, sunt palmat 3-5 lobate. Florile sunt carnoase, au culoare galben-verzui sunt de dimensiuni mici si sunt grupate in umbele. Fructul este o baca de culoare violet inchis. iedera se recolteaza in lunile martie sau aprilie sau in luna august. In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele de pe ramurile sterile si lastrii verzi terminali, rareori se folosesc si mugurii.Contine saponine, tanin, glicozizi, flavonozide, steroli, minerale, acizi organici. Iedera are efect antimicotic, expectorant, cicatrizant, antiparazitar, antireumatic, antibiotic, vasodilatator, antidiareic, febrifug, analgesic. Uz intern - boli gastrointestinale, boli hepatice, boli reumatice, inflamatii ale cailor respiratorii (bronsite, traheite, laringite in mod special), migrene, hipertensiune, dismenoree, nevralgii, leucoree, tulburari menstruale - sub forma de infuzie, decoct. Uz extern:- celulita, micoze, veruci, luxatii, arsuri, insolatii - sub forma de infuzie, decoct, spalaturi si bai locale, compresa, cataplasma. Efecte adverse:- Planta este toxica, iar consumul ei se recomanda doar cu avizul medicului. De asemenea, contactul cu frunzele determina alergie sau iritatii de contact, iar consumul fructelor provoaca varsaturi, tremuraturi, migrene, diaree.

35.Ipcarige,plaminarica,scai vinat. Ipcarige (gypsophila paniculat)

Ipcarige (gypsophila paniculat) Planta medicinala intalnita sporadic la noi in tara,in zona de stepa (campia de vest sau zona de sud-est a tarii), pe soluri nisipoase sau pietroase. Ipcarigea are rizomul gros, tulpina ramificata care formeaza tufe sferice de mici dimensiuni. Frunze sunt ascutite spre varf. Florile sunt de mici dimensiuni, culoare alba sau roz. Sunt grupate in inflorescente laxe. Fructul este o capsulacu seminte mici, turtite.In scop fitoterapeutic se folosesesc rizomul si radacinile. Recoltarea se face din luna august pana in luna noiembrie.Planta contine saponozide triterpenice, ulei volatil, saruri minerale, zaharuri.  Ipcarigea are efect expectorant, depurativ, diuretic, cicatrizant. Uz intern: - anemie, astm, boli reumatice, guta, boli hepatice, dischinezie biliara, afectiuni gastrointestinale, infectii ale cailor respiratorii superioare, tuse, paraziti intestinali - sub forma de infuzie, decoct. Uz extern: - plagi, arsuri, eczeme, ulceratii, furuncule, dermatoze, escare - sub forma de cataplasma, comprese si spalaturi locale.

Plămînărica Pulmonaria officinalis fam. Boraginaceae

Planta multianuala paroasa h 30cm, frunzele sunt cu pete deschise, flori actinomorfe cu 5 petale la inceput roze apoi violete, fruct nucula. Sunt folosite frunze ce conţin saponozide, mucilagii, tanin, flavonoide, substanţe minerale, vitamina C şi provitamina A. Plămînărica este o plantă recomandată în ulcer gastric şi diaree, tuse, bronşite, laringite, reumatism. Are rolul de a îmbogăţi conţinutul de magneziu şi vitamină C al organismului. Pentru uz extern, se prepară o infuzie si se fac spălături locale sau se aplică comprese folosite în tratarea şi cicatrizarea rănilor.

Scai vânăt (Eringium planum) este o plantă erbacee din familia Apiaceae, cunoscută sub mai multe denumiri : buruiană de cârtițe, mărăcine, scai albastru, spin vânăt, buruiana zmeului, spin de mucedă, spinul vântului. Scaiul vânăt este o plantă erbacee, perenă, înaltă de 50-60 cm, cu flori violacee dispuse în capitule ovale; răspândită în toate în flora spontană din întreaga țară (în fânețe, pășuni, locuri nisipoase, în locuri necultivate, la marginea, drumurilor și a căilor ferate). Înflorește în lunile iulie și august. În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene ale plantei,

în perioada înfloririi, prin tăierea de la bază în vederea obținerii unui produs cu frunze bazale.Contine: Saponozoide, printre care saniculasaponozida B, care prin hidroliză pune în libertate glucoză și saniculagenol A, eringiumgenol A, B, C, D, barringtogenol C și ringinol A.Proprietati: - fluidifiant al secrețiilor bronșice - espectorant și antiseptic bronșic - diuretic. Indicatii: Intern în bronșite și tuse convulsivă.Extern în combaterea artritei și a dermatofitozei (infecții ale pielii capului, la copii).

36.Nasturel,pir , ventrilica . Năsturelul (latină: Nasturtium officinale) este o specie de plante ierboase acvatice din familia Brassicaceae. Se mai numește șibrâncuță, măcriș de baltă sau năsturaș.Năsturelul are frunzele imparipenat compuse. Florile plantei sunt grupate în inflorescențe situate la partea superioară a ramurilor. Năsturelul înflorește din luna iunie până în septembrie. Fructul este o silicvă cilindrică. Se folosesc frunzele care au proprietăți diuretice, stomahice și antiscorbutice.[1] Planta este utilizată și ca salată. Conține iod și vitamina C. Injecțiile subcutanate (hipodermice) cu suc proaspăt din această plantă au efect de antidot contra nicotinei, ducând și la scăderea glicemiei în diabetul zaharat. Planta este folosită și în tratamentul bolilor de piele.

Pir Elytrigia repens Elytrigiae rhizomata Fam.Poaceae DEscrierePlanta ierboasa perena, in sol formeaza un rizom stolonifer, foarte lung (de cativa metri), ramificat, cu un diametru de cca. 2 mm, de culoare galben lucitor si neted, cu noduri la distanta de cca 5 cm pe care se formeaza frunzulite mici, membranoase, muguri si radacini adventive. Tulpinile aeriene sunt numeroase, de tip pai, cu noduri pronuntate, erecte, glabre, neramificate, inalte de 0,2-1,5 m. Frunzele sunt liniare, cu teaca despicata care inconjoara tulpina, si cu limb lung de 10-20 cm, si foarte inguste (6-9 mm), aspre pe fata si neted pe dos. Nervurile sunt paralele, albicioase si apar asemeni unor dungi lungi de cca 10 cm. Florile sunt amplasate in spice terminale, compuse si sunt grupate in spiculete (din cca cinci flori), dispuse pe doua randuri, in interiorul unei scobituri pe axul spicului. Fructul este o cariopsa de 6-7 mm, infloreste in perioada iunie – august (octombrie). Compozitie chimica : - saponozide, mucilagii, vanilina;- glucide (fructoza, inulina, triticina, inozitol, fructozani); - ulei volatil cu proprietati antimicrobiene;- vitamine (A, B);- acid salicilic;- saruri minerale (potasiu, siliciu, aluminiu, fier, sodiu, calciu). Proprietati terapeutice depurative,detoxifiante,diuretice,sudorifice,antifebrile emoliente,pectorale,antitusive,antibronsitice;- antimicrobiene,antifungice,diaforetice,antialergice; - tonice, remineralizante ale sitemului osos (datorita sarurilor cu siliclu); - hypotensive prin marirea diurezei;- antiinflamatoare ale cailor urinare(datorita sarurilor de K);- racoritoare.Indicatii terapeutice- boli de rinichi si vezica urinara, cistite, pielite, uretrita, litiaza renala, colici nefretice, infectii ale cailor urinare, menopauza, retentie urinara, acid uric in sange, prostata, sifilis;- boli ale aparatulul digestiv, hepatita virala, icter, ascita, calculoza biliara, dischinezie biliara, constipatii, indigestii, intoxicatii, hemoroizi;- boli respiratorii, bronsita, gripa, raceli, guturai, catar respirator, sudoratie, aerofagie, tuberculoza;- reumatism, guta, artrite;- insuficienta cardiaca cu edeme (inclusiv la glezne), hipertensiune, eliminarea toxinelor din sange;- obezitate, celulita, diabet; - boIi de piele, fracturi, eczeme, dermatoze.

Ventrilica (denumire în latină: Veronica officinalis) este o specie de plante din genul Veronica. Popular se mai numește buruiană de perit sau ventricea (Fam.Plantaginaceae). Are efect benefic de detoxificare a organismului uman și la vindecarea eczemelor cronice.[2] Se folosesc

inflorescențele plantelor (mai ales a celor ce cresc la marginea pădurilor), de preferat în ceaiuri combinate cu vârfuri proaspete de urzică. Tulpina târâtoare este păroasă.Frunza este mică, zimțată, având un luciu argintiu, cade ușor la atingere. Florile au culori de la albastru deschis la violet, înflorind în perioada mai-august.

37. Contribuții la studiul plantelor cu conținut de alcaloizi

Alcaloizii prezintă un grup de compuși naturali azotați, cu caracter bazic, rezultați din metabolismul secundar al plantelor, care determină la administrare variate acțiuni farmacodinamice și preponderent poseda toxicitate crescută. Majoritatea alcaloizilor sunt compuși cu atomul de azot heterociclic în inel, mai rar azotul plasîndu-se în catena laterală. Conținutul alcaloizilor în plante variază în limite foarte mari și în funcție de diverși factori de mediu. Gustul alcaloizilor este amar, unii fiind otrăvitori. Sunt bogate în alcaloizi plantele din familiile Solanaceae, Papaveraceae.

După structura chimică alcaloizii se clasifică:- alcaloizi cu azot în catena laterală (efedrina, colchicina și colcamina); - derivați de pirolidină și pirolizidină (platifilina, sracina, senecifilina);- derivați de piridină și piperidină (anabazina, lobelina); - alcaloizi cu inele pirolidinice și piperidinice condensate (hioasciamina, atropina, scopolamina);- derivați de chinolizidină (pahicarpină, termopsină); - derivați de chinolină (chinină, echinopsină); -

derivați de izochinolină (morfina și papaverina);

- derivați de indol (alcaloizi din Secale cornutum, Vinca minor, reserpină, stricnină

- derivați de purină (cofeină).

Alcaloizii au următoarele acțiuni: stimulantă și depresivă asupra sistemului nervos central; simpatomimetică, simpatolitică, parasimpatomimetică, anticolinergică, ganglioplegică asupra sist. nervos vegetativ; anestezică locală; acțiune citostatică, etc.

Majoritatea alcaloizilor sunt foarte toxici, dozele letale fiind foarte mici. Efectele secundare ale alcaloizilor sunt foarte variate, unii alcaloizi determină farmacodependență (cocaina, morfina, cafeina).

38. Ghimpe, Linăriță, Mutătoare

Ghimpe, lat. Xanthium spinosum, fam. Asteraceae.

Plantă erbacee, ce are la bază frunze prevăzute cu spini, trifurcate iar cele tulpinate sunt întregi, alb tomentoase pe partea interioară, nedivizate sau trilobate, cu lobul mijlociu lanceolat, cu flori de culoare gălbuie. Crește în locuri necultivate, pe lângă drumuri și garduri. Înflorește începând cu sfârșitul lunii iunie și până în septembrie.

În scopuri medicinale se întrebuințează părțile aeriene ale plantei, recoltate în perioada înfloririi. Conține: saponine, fitosterili, flavonoide, ulei volatil, acid cafeic, acid clorogenic.

Se indică: Intern în tratamentul adenomului de prostată, prostatitei, cistopielitei și litiazei renale gravelare în fază incipientă, (până la mărimea unui bob de orez) - sub formă de decoct.

Linărița, lat.Linaria vulgaris, fam. Scrophulariaceae.

Linariţa este o plantă medicinală ierboasă cu rădăcini scurte, a cărei tulpină ajunge la înălţimea pînă la 1 m, cu flori galbene aurii, care privite din faţă seamănă cu florile de gura-leului. Pentru fitoterapie, planta se culege în timpul înfloririi, în lunile iunie-octombrie. Dintre substanţele care se găsesc în compoziţia plantei amintim: alcaloizi, flavonoide, acizi organici, zaharuri, pectine, grăsimi şi săruri minerale.

Această plantă este recunoscută pentru proprietăţile sale diuretice şi laxative, ce ajută la eliminarea toxinelor din organism. Aşadar, ceaiul de linariţă este recomandat ca adjuvant în afecţiuni ale căilor biliare, ale splinei şi ale ficatului, în cazurile de constipaţie, pentru tratarea hemoroizilor şi pentru combaterea viermilor intestinali.

Mutătoare, lat.Bryonia alba, fam. Cucurbitaceae.

Are aspectul asemanator unei vite de vie, tulpinile se catara pe tufisuri si copaci, cu ajutorul carceilor, ce pot ajunge la lungimi de cativa metri. Planta este aspra la pipait, acoperita cu peri. Frunzele sunt pedunculate, amintesc de cele ale vitei de vie, sunt impartite in 5 lobi. Florile sunt mici si verzui, cresc in inflorescente si apar in luna mai. Radacina are aspectul unei gulii si este utilizata in scop fitoterapeutic.

Substantele chimice continute de planta sunt: brionicina, luponina,tionospermina, rasini, substante amare, tanin, aminoacizii: citrulina, acid glutamic, uleiuri volatile, substante toxice necunoscute, substante minerale. Proprietatile sale curative sunt: diuretica si purgativa, calmeaza inflamatiile si durerilereumatismale.

Uz intern: constipatie, dureri de cap - sub forma de suc proaspat de radacina, tinctura.Uz extern: inflamatii, alopecie, reumatism - se aplica tinctura pe comprese, se aplica rondele de radacina cruda pe locul dureros, macerat.

39. Narcisă, Scai măgăresc, Untul pămîntului

Narcisa, lat.Narcissus cyclamenus, fam. Amaryllidaceae.

Narcisele sunt cultivat pentru florile lor frumoase, care apar de obicei primavara si in cazuri rare toamna sau iarna.Frunzele sunt bazale, lungi si inguste sau cilindrice. Florile apar fiecare pe cate o tulpina fara frunze, in functie de specie. Florile sunt de obicei galbene sau albe, uneori verzi. Majoritatea narciselor au parfum puternic, dar exista si specii fara parfum. In scop fitoterapeutic se utilizeaza florile si bulbii.

Planta contine: narcisina, alcaloizi, glicozide ale izometonului, alcaloizi (licorenina, gelatina, licorina, narcisidina) care sunt foarte toxice, acizi organici.

Florile si bulbii au efecte calmante, linistitoare, emoliente, dezinfectante, antiseptice, sedative, antitusive, antiasmatice, emetice. Uz intern: diaree, nevroza cardiaca, tahicardie, astm, nevroza, stari de agitatie si anxietate, boli pulmonare, anxietate, tuse convulsiva – sub forma de sirop, decoct, infuzie. Uz extern:rani si leziuni usoare – sub forma de infuzie si sirop.

Scai măgăresc, lat. Onopordon acanthium, fam. Asteraceae.

Frunzele sunt lunguiete, ovale, zimtate pe margini si acoperite cu tepi. Florile sunt numeroase, cresc in varful tulpinii si sunt purpurii, aproape rotunde; infloresc in iulie-august.Dintre substantele chimice ce intra in compozitie: antociani, cumarine, flavone, glucide, alcaloizi (acotina, acoantoidina), ulei volatil, substante minerale.

Principalele calitati ale scaiului magaresc sunt: diuretic, antiinfectios, antibiotic, antiseptic, hipotensiv, colagog, anticancerigen, emolient, expectorant, astringent, ajuta la eliminarea calculilor, cicatrizant extern. Uz intern: cancer de piele, litiaza renala, tuse, ulcer stomacal, ulcer varicos, afectiuni biliare, hipertensiune arteriala - sub forma de decoct, tinctura.

Untul pămîntului, lat.Tamus communis, fam.Dioscoreaceae.

Sub pamant dezvolta o radacina impresionanta, neagra la suprafata si alba in interior, lunga si foarte groasa, cu o consistenta untoasa, de unde si denumirea. Tulpina este lunga si are tendinta de a se catara pe pietre si alte plante, frunzele au forma de inima, sunt verde intens colorate si lucioase. Florile sunt mici, verzui si se observa cu greutate. Fructele apar toamna si sunt bobite colorate rosu- intens. In scop fitoterapeutic este folosita radacina. Untul pamantului este bogat in: saponine, oxalat de calciu, alcaloizi si histamina. Proprietatile acestei plante sunt: antireumatic, diuretic, purgativ, rubefiant. Uz extern: acnee, contuzii, dermatoze purpurice, dureri diverse, echimoze, purpura, reumatism, sinuzita, bronsita - radacina rasa aplicata local (nu pentru timp prea indelungat pentru ca devine iritant), comprese cu infuzie de radacina sau macerat.

40. Contribuții la studiul plantelor cu conținut de compuși fenolici

1.Flavonoidele reprezintă compuși chimici fenolici, de culoare galbenă, cu exprimate caractere P-vitaminice. Se întîlnesc în hrișca, flori de salcîm japonez, Frunze și fructe de coacăz negru, aronie, soc, scoruș, castan etc.

Se clasifică din punct de vedere structural în: flavone, izoflavone, flavonone, flavononoli, antociani. Flavonoidele nu sunt toxice pentru organismul uman. Datorită calităților P-vitaminice micșorează permeabilitatea și amplifică rezistența pereților capilarelor, majoreaza acțiunea acidului ascorbic, posedă acțiune sedative. Se utilizează ca remedii antiinflamatoare, antiulceroase, diuretice. Unele flavonoide sunt hemostatice, se aplică în hemoroizi.

2. Fenolglicozidele reprezintă un grup de glicozide, care au fenolul în calitate de aglicon și, respective, posedă acțiune antiseptică asupra căilor respiratorii, rinichilor și căilor urinare. Se întîlnesc în frunzele de strugurii-ursului și de merișor.

3. Taninuri – reprezintă polifenoli cu masă moleculară mare, denumirea cărora exprimă capacitatea lor de a tăbăci pieile animalelor. Surse naturale de taninuri sunt scoarța de stejar, castan, rizomii de sclipeți, fructele de afin, mălin, semințele de struguri. Taninurile posedă proprietăți antiinflamatoare și bactericide exprimate, bazate pe formarea unei pelicule protectoare proteice. Sunt astringente și au rol hemostatic. Se indică în terapia bolilor contagioase, toxoinfecții, combustii.

4. Cumarinele sunt compuși naturali la baza structurii cărora se află cumarina și izocumarina. Sunt caracteristici plantelor din familiile Apiaceae, Rutaceae, Fabaceae. Cumarinele posedă acțiune spasmolitică, sedative, diuretică, antihelmintică, analgezică, antimicrobiană ș.a

41. Boz, Cerențel, Specii de Dud

Boz, lat. Sambucus ebulus, fam.Caprifoliaceae.

Bozul este o plantă robustă. Tulpina este ierbace, cu frunze penat-sectate, care au un miros neplăcut. Florile bozului au culoarea albă și sunt grupate în formă de umbrelă. Înflorește în luna iunie-august. Fructele sunt bace de culoare neagră și au un miros neplăcut. Planta este recoltată și se folosește mai ales rădăcina, dar și fructele și florile (Sambuci ebuli radix, flos et fructus). Rădăcina conține hemaglutinine, principii amare și saponozide. Florile sunt bogate în glucide, flavone, fitosteroli, acizi grași și triterpene. Fructele conțin antocianozide, acid tartric, acid malic.

Infuzia, decoctul, extractul - toate au proprietăți diuretice, antireumatice, laxative, antiseptice, purgative, antialergice, antiinflamatoare, antitusive, sudorifice.

Cerențel, lat. Geum urbanum, fam. Rosaceae.

Cerențelul este o planta erbacee, perena, intalnita in aglomerari mari in padurile de stejar, la marginea padurilor de fag, la marginea apelor, drumurilor, santurilor. In scopuri medicinale, de la aceasta planta se intrebuinteaza radacina - radix gei - care datorita unei substante chimice numita eugenol are miros placut de cuisoare. Radacina mai contine mult tanin, substante amare etc. Principiile active din Cerentel au actiune astringenta, analgezica, antiseptica. Provoaca strangerea tesuturilor, modereaza secretiile, usureaza cicatrizarea, suprima temporar durerea, usureaza coagularea sangelui, diminueaza sau inlatura spasmele muschilor, modifica mediul inlaturand posibilitatea inmultirii microbilor, impiedica infectiile microbiene si putrefactia.

Dud, lat.genul Morus (M. alba, M. nigra), fam.Moraceae

Dudul, sau agudul, poate ajunge la o înălțime de 15 m, cu tulpina dreaptă, gri, ramificată de la înălțime mică, cu coroana rară. Frunzele de dud sunt subțiri, foarte diferite ca formă, este o plantă dioică. Conține: Tanin, provitamina A, acid folic, aminoacid, vitamina C si antocianozide; acizi (aspartic, folinic, acetic, propionic), arginina, compusi volatili, aldehide, cetone, betacaroten, carbonat de calciu, adenina.

Proprietati astringente, si antidiabetice, iar fructele sunt laxative, utilizate proaspete. Uz intern: diaree si diabet zaharat, gastrite, ulcer gastric si duodenal. Uz extern: angine, stomatite, constipatie, afte.

42. Frasin, Răchitan, Specii de Salcie

Frasin, lat. Fraxinus excelsior, fam. Oleaceae.

Arbore viguros, inalt pana la 35 m, cu frunze penat compuse si fructe simple.

Conține: tanin, glicozizi flavonici si cumarinici, acizi organici, vitamina C. Proprietăți:

diuretic cu eliminare de acid uric; depurativ; laxativ usor; coleretic - colagog; cicatrizant si antiinflamator hemoroidal.

Mugurii de frasin trateaza bolile de ficat si rinichi, iar semintele de frasin au proprietati afrodiziace. Ele se folosesc inclusiv in caz de sterilitate masculina. Mugurii de frasin se folosesc pentru tratarea bolilor care afecteaza caile biliare, caile urinare, ochii si aparatul osteo-articular. Au un efect benefic si in metabolismul lipidelor din organism. Mugurii mai sunt un bun remediu impotriva gutei, a febrei, a colesterolului mare.

Răchitan, lat. Lythrum salicaria, fam. Lythraceae.

Rachitanul este o planta din flora spontana originara din Europa. Tulpina plantei este dreapta, simpla sau ramificata, acoperita cu peri scurti. Frunzele sunt lanceolate, opuse, cele de pe ramuri sunt dispuse altern. Florile sunt grupate in inflorescente terminale si au culoarea rosie- violacee, sunt lungi si infloresc din iunie pana in septembrie.

Dintre elementele chimice continute de aceasta planta se numara: galo-taninuri, salicarina, hidroxid feric,substante de natura flavonoidica, heterozide, pigmenti antocianici, colina, glucoza, amidon, un fitoncid cu activitate antibiotica, substante antibiotice, pectine, carotenoizi, substante minerale, urme de ulei volatil.

Principalele calitati ale rachitanului sunt: antibiotic natural, astringent, antidiareic, inhiba dezvoltarea florei microbiene patogene intestinale si fermentatia intestinala.

In fitoterapie se foloseste partea aeriana a plantei.

Salcie, lat.genul Salix (S. tinctoria, S. populus, S. undulata), fam. Salicaceae.

Tulpina poate fi noduroasă, înălțimea la unele specii poate atinge până la 10-15 metri. Frunzele sunt întregi, dispuse altern pe ramurile elastice, netede. Florile dispuse în amenți drepți. Salcia conține salicina, o substanță asemănătoare acidului acetil salicilic. Pe langa aceasta substanta, coaja mai contine amidon, proteine, lipide, tanin, celuloza, substante minerale,vitamine. Salcia este folosita pentru alungarea durerilor de tot felul. Are efecte tonice, antiseptice si antiinflamatoare, sedative, astringente si antireumatismale. Datorita proprietatilor sale sedative, salcia alunga insomnia. In caz de laringite si faringite este recomandat sa se faca gargara cu ceai de salcie. Pentru rani si ulceratii ale pielii sunt recomandate compresele cu ceai din coaja de salcie

43. Stînjenel, Turiță

Stînjenel, lat. Iris germanica, fam. Iridaceae.

Este o plantă erbacee. Frunzele de la baza tulpinii sunt lungi şi înguste. În vârful tulpinii se găseşte o floare albastru-violet întunecat. Stânjenelul înfloreşte în lunile mai-iunie. Conţine un heterozid flavonic, iridozidul, amidon, glucide etc. Mirosul plăcut este datorat unor cetone (ironele α şi β) care se formează în timpul uscării. Planta are proprietăţi expectorante şi diuretice. Uz intern: inflamarea organelor respiratorii, urinare şi digestive, tuse convulsivă, pneumonii, astm bronşic, cefalee, tuberculoză, dischinezie biliară, constipaţie, simptome menstruale - sub

formă de infuzie, decoct. Uz extern: nevralgii dentare, hemoroizi, arsuri, micoze şi ulceraţii cutanate - sub formă de gargară, băi locale, comprese.

Turiță, lat. Agrimonia eupatoria, fam. Rosaceae.

Florile mici, galbene alcatuiesc, ca si la luminarica, o inflorescenta in forma de ciorchine lung. Intreaga planta este acoperita cu peri moi, frunzele mari pot atinge o lungime de 10 centimetri si sunt penate.

Conține: Tanin de natură catehică, galotanin și elagitanin, cvercetină liberă, hiperină și rutosidă, substanțe amare, ulei volatil, bioxid de siliciu, acid nicotic, vitaminele C și K, acid ursolic. Proprietăți: stimulator al secrețiilor gastro intestinale și măresc apetitul, colagog, lizează calculii biliari, astringent și antidiuretic datorită taninurilor, eupeptic-amar. Intern: în calculoză biliară; în tulburările căilor biliare și gastro-intestinale favorizează eliminarea secrețiilor biliare descongestionând ficatul; în combaterea diareei; în reumatismul articular; urticarie. Extern: în ulcere varicoase, plăgi; afecțiuni ocular.

44. Cicoare, Crețișoară, Mur

Cicoare, lat. Cichorium intybus, fam. Asteraceae.

Plantă erbacee perenă, spontană și adesea cultivată pentru rădăcinile sale din care se extrage un surogat de cafea. În scopuri medicinale se întrebuințează părțile aeriene (Herba Cichorii) ce se recoltează în prima perioadă de înflorire a plantei, in lunile iulie-august, când tulpinile nu au apucat încă să se întărească, rădăcinile (Radix Cichorii) se recoltează în lunile septembrie-octombrie. Conține: În tulpină: cicorină, insulină, arginină, colină, acid cicoric, fier, fosfor, calciu; În rădăcină: lactucină, substanțe triperpenice amare, fructoză, tannin, ulei volatile. Proprietăți: diuretic și laxativ hipoglicemiant, eupeptic-amar și colagog, antitirodian și depurative. Se indică în furunculoză și acnee, dischinezii biliare, constipații cronice, angicolite, hepatite cronice iar cafeaua preparată din această plantă are proprietăți gastrice.

Crețișoară, lat. Alchemilla vulgaris, fam. Rosaceae.

Crețișoara este o plantă perenă, cu flori mici, verzi-gălbui. În scopuri medicinale se întrebuințează părțile aeriene ale plantei, recoltate în lunile iunie-iulie (în perioada înfloririi), în timpul prânzului, în zile însorite, atunci când planta este perfect uscată, prin tăierea întregii părți aeriene de sub rozeta de frunze bazale.

Conține: Saponime, flanovoide, taninuri, substanțe grase formate din acizii palmitic și stearic, fitosteroli și săruri minerale. Proprietăți: astringent, antihemoroidal, antidiareic. Se indică: Extern, infuzia este folosită pentru gargară în stomatite și pentru cicatrizarea rănilor. Extractul de crețișoară are un efect terapeutic complex în tratamentul metroragiilor, în fixarea sarcinilor și în pregătirea intevențiilor chirurgicale ORL.

Mur, lat. Rubus fruticosus, fam. Rosaceae.

Arbust peren cu lăstarii înalți de, cu tulpina arcuită, deseori târâtoare, acoperită de ghimpi drepți. Frunzele sunt palmat-compuse, cu marginile neregulate. Florile sunt albe sau roze, dispuse corimbifer. Fructele sunt cărnoase, roșii și acrișoare la început, negre și dulci când sunt coapte.

Frunzele uscate conțin o cantitate apreciabilă de materii tanate, derivați flavonici, vitamina C, acizi organici (acid malic, acid oxalic, acid tartric, acid lactic), inozitol. Fructele sunt bogate în vitaminele A și C. Acestea mai conțin acid citric, salicilic, pectină, mucilagii, flavonide și inozitol. Actiune farmaceutica: frunzele-astringente, antiseptica, dezinfectante, fac imposibila inmultirea microbilor, modereaza secretiile, provoaca strangerea tesuturilor, antidiareice dezinfectante, stomahic, spasmolitice. Fructele: tonic, astringente, laxative, depurative, nutritive, Regleaza actiunea melaninei fiind utila celor cu dereglari ale acestei substante (vitiligo, etc), reda acuitatea vizuala, reface celulele lezate ale tubului digestiv. Este util in diabet.

45. Nuc, Vinăriță

Nuc, lat. Juglans regia, fam.Junglandaceae.

Nucul este un arbore viguros, care poate ajunge la 30 de metri înălțime. Are trunchiul gros și scoarța netedă, argintiu-cenușie. Are crengi puternice, coroana foarte largă și bogată. Frunzele sunt mari cu margini întregi, glabre. Fructul este drupă sferică, având o singură sămânță, cu două cotiledoane mari, zbârcite, bogate în untdelemn și numită nucă. Semințele conțin foarte puțină apă, protide, grăsimi, hidrați de carbon, săruri de Na, K, Ca, P, vitamina A, vitamina B, riboflavină, niacin, vitamina C. Frunzele conțin taninuri elagice, inozitol, juglonă, cantități mici de ulei volatil. Principiile active pe care le conțin sunt răspunzătoare de acțiunile bactericidă, bacteriostatică, astringentă, ușor hipotensivă, hipoglicemiantă, calmantă, cicatrizantă, emolientă, antitoxică, antisudorală, antieczematoasă și antireumatismală. Datorită acestor efecte se întrebuințează în tratamentul simptomatic al insuficienții venoase, diaree ușoară, descuamările pruriginoase ale capului, afecțiuni dermatologice, contra arsurilor superficiale și puțin întinse, afecțiuni ale cavității bucale și faringiene, cosmetică la colorarea.

Vinăriță, lat. Galium odorata, fam. Rubiaceae.

Planta ierboasa , perena, cu rizom dezvoltat si ramificat. Tulpina este simpla, tetragonala.

Frunzele lenceolate lucitoare, neparoase. Florile albe, pediculate, dispuse in corimbe terminale. Au miros placut. Fructul uscat este acoperit cu peri tari si recurbati. Se folosește planta intreaga, fara radacina. Conține un glucozid , ulei esential, vitamina C. Are acțiuni: antispastic, sedativ, tonic, digestiv, diuretic, antiseptic. Indicatii terapeutice: labilitate psihovegetativa mare, emotivitate, insomnie, agitatie, palpitatie, anxietate, nevralgie, dispepsie, insuficienta hepatica, icter, litiaza renala, hidropizie, edeme.

46. Considerații generale privind etimologia denumirilor științifice ale plantelor medicinale (aportul diferitor botaniști: antici, în evul mediu, Linne și școala lui).

Fiecarei plante descoperite in natura ii corespunde o denumire stiintifica , standardizata prin prevederile Codului International de Nomenclatura Botanica. Adeseori plantele prezinta si una

sau mai multe denumiri “populare”, foarte diferite de la o tara la alta si chiar in cadrul aceleiasi tari, de la o regiune la alta. Un mare merit in introducerea si generalizarea nomenclaturii stiintifice a plantelor ii revine naturalistului suedez Carl Linne ,care la mijlocul secolului al XVII-lea a stabilit si utilizat consecvent in operele sale principiul nomenclaturii binare a speciilor .Conform Codului Internaţional de Nomenclatură, numele ştiinţifice ale grupelor taxonomice (taxonilor) sunt tratate ca nume latine, indiferent de etimologia lor

Sistematica este stiinta care se ocupă cu recunoasterea, denumirea si clasificarea plantelor în grupuri, categorii sau unitati sistematice de diferite valori, numite taxoni. Aceste unitati sunt oranduite ierarhic, după gradul de organizare si inrudire dintre diferitele grupe, într-un sistem de clasificare natural, numit filogenetic.

Metodele de lucru utilizate pentru această clasificare se bazează pe cunostintele de morfologie si anatomie, pe cunoasterea evolutiei si adaptarii plantelor la mediu, dar si pe studierea fosilelor, care permit stabilirea unor legături filogenetice între grupele de plante.

Principalele obiective ale sistematicii sunt legate de: stabilirea unitatilor sistematice (a taxonilor), nomenclatura plantelor (denumirea stiintifică) si de sistemele de clasificare folosite în etapa actuală de dezvoltare a stiintei.

Unităti sistematice (taxoni)

În functie de asemănări si deosebiri, respectiv de gradul de înrudire, plantele sunt grupate în unităti sistematice, numite taxoni. Taxonul de bază în clasificarea plantelor este specia.

O specie este reprezentată de una sau mai multe populatii de indivizi asemănători între ei. Aceasta se caracterizează prin: capacitate de autoreproducere, ocuparea unui anumit areal, răspândire si evolutie proprie.

47. Etimologia denumirilor populare ale plantelor medicinale (etimologie latină, străină, de origine necunoscută).

Primele nume care s-au dat la plante au fost denumirile populare. Acestea au mai multe dezavantaje:

– au valoare regională;

– nu toate speciile au nume popular, uneori numele popular se adresează unui gen întreg,

de exemplu, mărul, ne referim la genul Malus, nu la specie;

– specii, genuri sau chiar familii diferite pot avea acelasi nume popular, ex. Lathyrus tuberosus si Nigritella nigra se numesc popular – Sângele voinicului. Prima este o buruiană, iar a doua o orhidee.

48. Etimologia denumirilor științifice ale plantelor medicinale incluse în programă

Nomenclatura stiintifică (denumirea stiintifică) îsi are originea în latină, suferind un proces de uniformizare în timp, proces impus de necesitatea unei denumiri precise si stabile a plantelor, universal valabilă.

Meritul cel mai mare îi revine botanistului suedez, Carl von Linné, părintele sistematicii, care în 1753 foloseste nomenclatura binară, în limba latină.

Fiecare specie este denumită prin două cuvinte, exemplu: Prunus domestica – prunul. Primul nume, Prunus, reprezintă genul si se scrie cu literă mare, iar al doilea nume, domestica, reprezintă epitetul specific, se scrie cu literă mică si are valoare numai împreună cu genul.

După denumirea speciei se trece numele autorului prescurtat, ex. – Prunus domestica L. Litera L. reprezintă prescurtarea numelui lui Linné. Dacă unei specii i se schimbă valoarea, fiind ridicată la nivel de gen sau coborâtă la varietate, primul autor care a descris taxonul respectiv se trece în paranteză, iar în afara parantezei se trece autorul care a făcut noua combinatie. De exemplu, ciresul, Cerasus avium (L.) Moench, a fost denumit initial de Linné, Prunus avium.

49.Clasificarea ATC utilizata in Nomenclatorul de stat al medicamentelor.

Clasificatorul medicamentelor 6.1. Clasificatorul medicamentelor este utilizat pentru crearea bazelor de date automatizate în domeniul medicamentelor. 6.2. Clasificatorul medicamentelor conţine: - medicamentele incluse în NSM (cu termenul de înregistrare în vigoare); - medicamentele excluse din NSM (la momentul expirării înregistrării), dar permise să fie prezente pe piaţa farmaceutică până la expirarea termenului de valabilitate al medicamentelor, ce au fost importate până la momentul excluderii din NSM; - medicamentele permise pentru import de către Ministerul Sănătăţii în baza alin (7), art.11 al Legii cu privire la activitatea farmaceutică nr.1456-XII din 25 mai 1993. 6.3. Modalitatea ţinerii Clasificatorului medicamentelor se aprobă prin Ordinul Ministerului Sănătăţii. Completarea şi modificarea Clasificatorului se efectuează de Agenţia Medicamentului. 6.4. Clasificatorul medicamentelor se ţine în baza principiilor identice ţinerii NSM şi stipulate în

punctul 3.1. 6.5. Actualizarea Clasificatorului se face automatizat după cum urmează: a) la nivelul central al SIA „NSM” – după aplicarea modificărilor şi completărilor la NSM, Centrul de Informaţie despre Medicamente aplică schimbările respective în Clasificator în aceiaşi zi; b) la nivelul local al SIA „NSM” se utilizează două modalităţi: • agenţii economici ce nu dispun de acces la „Internet” pot obţine la Agenţia Medicamentului varianta actualizată a Clasificatorului pe purtător electronic (dischetă, disc, flash etc.) • agenţii economici care posedă acces la „Internet”, primesc varianta actualizată a Clasificatorului la adresa lor electronică. . Codul ATC (anatomic – terapeutic – chimic). În conformitate cu reglementările OMS, în funcţie de acţiunea lor farmacoterapeutică, medicamentele se clasifică după sistemul ATC – „Anatomical, Terapeutic, Chemical Classification Index”, Oslo, 1985. Conform criteriului anatomic, toate medicamentele sunt clasificate în 14 clase, după locul acţiunii lor în organism: (Alimentary tract and metabolism) – Tractul digestiv şi metabolism; (Blood and blood forming organs) – Sînge şi organe hematopoetice; (Cardiovascular system) – Sistemul cardiovascular; (Dermatologicals) – Preparate dermatologice; (Genito urinary system and sex hormones) – Aparatul genito-urinar şi şi hormoni sexuali; (Systemic hormonal preparation, excl. sex hormones and insulins) – Preparate hormonale sistemice (exclusiv hormoni sexuali şi insuline); (Antiinfectives for systemic use) – Antiinfecţioase de uz sistemic; (Antineoplastic and immunomodulating agents) – Antineoplazice şi immunomodulatoare; (Musculo-skeletal system) – Sistemul musculo-scheletic; (Nervous system) – Sistemul nervos; (Antiparasitic products, insecticides and repellents) – Produse antiparazitare, insecticide şi repelente; (Respiratory

system) – Aparatul respirator; (Sensory organs) – Organe sensitive; (Various) – Varia. În cadrul fiecărui grup preparatele se împart, în baza criteriului terapeutic, în subgrupuri, sau grupe terapeutice (antiulceroase, antiepilepticele ş.a.), iar în cadrul subgrupurilor ele se clasifică după criteriul chimic (derivaţi de imidazol, pregnen derivaţi ş.a.) după cum arată schema ce urmează.

Sistemul cardiovascular - Terapia cardiacă - Terapia miocardului, vasodilatoare - Nitraţi organici - Nitroglycerinum Locul substanţei în grup - Grupul chimic - Grupul terapeutic - Clasa terapeutică - Clasa anatomică - Sub codul C01DA02 - Nitroglycerinum găsim următoarele preparate: Nitro Mack Retard caps. 2,5 mg şi 5,0 mg, Slovakofarma, Slovacia Nitromint comp. 2,6 mg Egis SA, Ungaria .Nitrong comp. 6,5 mg, KRKA, Slovenia .Sustac mite comp. 2,6 mg şi Sustac forte comp. 6,4 mg, KRKA, Slovenia Sustonit mite comp. 2,6 mg şi Sustonit forte comp. 6,5 mg, Polfa SA, Warszawa, Polonia etc.

50.Produse vegetale si fitopreparate de origine autohtona. S-a realizat un studiu al produselor vegetale (PV), speciilor medicinale (SM) şi fitopreparatelor (FT) fabricate în Republica Moldova, cota parte a produselor menţionate în Nomenclatorul de Stat al Medicamentelor, cât şi clasificarea lor conform indicelui farmacoterapeutic şi conţinutului de principii active. Rezultatele denotă că cota parte a fitopreparatelor fabricate în ţară constituie 153 sau 13,23%, produselor vegetale în număr de 75 sau 6,48%, iar a speciilor medicinale - 10 produse sau 0,88%, raportate la numărul total de medicamente fabricate în Republica Moldova. Din 6300 produse medicamentoase incluse actualmente în Nomenclatorul de Stat alMedicamentelor ponderea plantelor medicinale, fitopreparatelor, produselor homeopate, vaccinurile şi serurile constituie 13,95%, conform ordinul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova nr. 770 din 22.11.2010 „Cu privire la clasificarea medicamentelor autorizate în RM”. În rezultatul studiului constatăm că speciile medicinale constituie 3,47%, produsele vegetale ating cota de 15,51%, fitopreparatele-mono- 23,38% şi fitopreparatele-combinaţii respective 57,64%.. Studiul denotă necesitatea extinderii produselor medicamentoase în Nomenclatorul de Stat al Medicamentelor prin numărul de produse vegetale, specii medicinale, cât şi a fitopreparatelor, preponderent celor cultivate şi fabricate în Republica Moldova.

51.Clasificarea fitopreparatelor autorizate in RM dupa continutul principiilor active.

Clasificarea preparatelor alopate conform indicelui farmacoterapeutic include 38 grupe, în top plasându-se: expectorante cu o marjă de 10,9%, sedative constituie 8,83%, dereglări aleaparatului genital – 6,49%, antiseptice – 5,71%, vitaminice – 5,19%, antiinflamatoare – 4,93%,antitusive – 4,67%, dermatologice – 3,89%, terapia ficatului – 3,89% , terapia bilei – 3,37% ş.a(fig. 2).Clasificarea chimică a produselor vegetale şi fitopreparatelor constată că uleiurile volatile deţin 28,77%, compuşii fenolici – 10,18%, alcaloizii–7,3%, heterozide cardiotonice – 6,5%, vitamine – 4,42%, glucide –3,5%, substanţe rezinoase –1,17%, substanţe amare –1,1%,lipide –0,67%, ş,a .Topul plantelor medicinale utilizate mai frecvent cât şi numărul de medicamente în carese regăsesc, pornind de la Ismă bună Mentha piperita L. Lamiaceeae, cu 58 de medicamente din Nomenclatorul de Stat al Medicamentelor şi până la Nalbă mare Althaea officinalis L, Malvaceae.

52. Clasificarea fitopreparatelor autorizate in RM dupa plantele producatoare. Pentru utilizarea plantelor medicinale ca atare (preparate de uz intern sau extern) sau ca extracte în vederea obţinerii de medicamente, ele trebuie sǎ aibǎ o puritate cât mai ridicatǎ. De aceea, nu este indicatǎ folosirea plantelor medicinale care provin din zone industriale sau de

pe terenuri unde s-au combǎtut agenţii patogeni sau dǎunǎtorii cu mijloace chimice.Înainte de folosirea plantelor medicinale sub formǎ de infuzii, decocturi, tincturi, extracte sau alte forme farmaceutice destinate în special uzului intern, plantele se vor spala cu apǎ rece la fel ca fructele sau legumele.Clasificarea preparatelor din plante medicinale, în funcţie de destinaţia utilizǎrii lor, cuprinde douǎ grupe, şi anume:forme terapeutice de uz intern;forme terapeutice de uz extern.

53.Structura sistemului de stat pentru controlul calitatii medicamentelor.

Ministerul Sanatatii si institutiile abilitate de el au urmatoarele atributii: a) expertizeaza, omologheaza, inregistreaza medicamentele, editeazasi tine Nomenclatorul de stat de medicamente; b) controleaza si supravegheaza calitatea medicamentelor; c) exercita activitati de inspectie farmaceutica; d) elibereaza si retrage licente pentru activitati farmaceutice si medico-tehnice; e) furnizeaza informatii despre medicamente; f) exercita supravegherea reactiilor adverse ale medicamentelor(farmacovigilenta); g) efectueaza normarea in domeniul activitatii farmaceutice; h) autorizeaza importul (exportul) de medicamente; i) autorizeaza supravegherea testarilor clinice si aproba rezultatele lor; j) tine evidenta statistica in domeniul activitatii farmaceutice siconsumului de medicamente; k) efectueaza cercetari stiintifico-practice in domeniulmedicamentelor. (5) Ministerul Sanatatii este abilitat sa elaboreze si sa aprobe regulamente privind apartenenta la clasa medicamentelor, standardizarea,omologarea, fabricarea si inregistrarea produselor medicamentoase, inclusiv a celor de origine vegetala.