Bianca, materialul de pornire pentru lucrarea ta este:

- Didactica de clasa a X-a

- Cursul atasat de teoria si metodologia instruirii!!! ( Pag.6 ,...)

Procesul de învăţământ se derulează în mod probabilistic, ca rezultat al unei succesiuni

aleatoare de factori aleatori, didactica urmărind să determine care este posibilitatea cea mai

eficientă de îmbinare a acestor factori într-o situaţie concretă.

Învăţământul funcţionează ca un sistem, cu o structură complexă, un ansamblu de

componente interdependente, care acţionează ca un tot unitar:

flux de intrare (structură: resurse umane, resurse materiale, resurse spirituale, resurse de

timp);

procesul de învăţământ (predare – învăţare – evaluare);

flux de ieşire (produs: promoţii de absolvenţi formaţi, educaţi).

Conexiune inversă

În raport cu procesul de învăţământ, celelalte componente ale sistemului sunt considerate

factori, condiţii, cauze, care influenţează atât predarea, învăţarea, cât şi evaluarea, determinându-

le calitatea şi eficienţa. Acest sistem are un caracter deschis, în sensul că funcţionarea lui depinde

de influenţa unor factori de ambianţă, de mediu, de context şi orice modificare a uneia dintre

componente alterează funcţionarea tuturor celorlalte. Un element definitoriu este conexiunea

inversă, ce semnalează eventualele discrepanţe între rezultatele obţinute şi cele anticipate şi

aşteptate, această informaţie fiind utilizată pentru a ameliora din mers procesul de învăţământ,

pentru optimizarea funcţionării, îmbunătăţirea rezultatelor, corectarea greşelilor, depăşirea

dificultăţilor de învăţare.

Caracteristicile procesului de învăţământ:

Caracterul bilateral - este dat de prezenţa celor doi factori umani

de grup: profesorul/profesorii şi elevii. Didactica tradiţională acorda

Flux de ieşire

Flux de intrare

Proces de învăţământ

atenţie predării, fiind axată pe teoria instruirii, iar didactica actuală este

centrată pe învăţare şi se fundamentează pe teoriile învăţării. D’Hainaut

afirma: „se acordă atenţie în primul rând omului care merge pe drum şi

numai în al doilea rând drumului pe care merge acesta.” Astfel, predarea

devine activitatea prin care profesorul organizează şi creează situaţii de

învăţare pentru elevi.

Interdependenţa informativ - formativ – decurge din faptul că

informarea presupune transmiterea unui cuantum de cunoştinţe, în timp de

formarea presupune dezvoltarea potenţialului bio-psihic al elevilor pe baza

conţinuturilor transmise.

Reglarea – autoreglarea – procesul de învăţământ este iniţiat prin

comanda dată de profesor, sub forma cunoştinţelor transmise şi a

sarcinilor adresate elevilor, iar controlul are loc prin conexiune inversă,

care informează profesorul despre nivelul la care elevul îşi îndeplineşte

sarcinile. Această funcţionare a procesului de învăţământ pe bază de

comandă şi control are la început rol reglator, iar pe măsură ce se

stabilizează interacţiunea profesor-elev apare autoreglarea.

"Reuşita actului de învăţare este influenţată de condiţiile / factorii interni şi cei externi

ai învăţării". (poti sa folosesti acest scurt comentariu ca si concluzii - sau ca o parte din

argument)

Asemenea reuşitei în orice activitate, reuşita în învăţarea şcolară, este şi ea condiţionată

de influenţa combinată a unor factori externi şi interni. Dintre factorii externi ( sociopedagogici)

cu rol esenţial în determinarea reuşitei şcolare menţionez: structura instituţională a sistemului de

învăţământ, tehnologia didactică, metodologia predării, sistemul de cerinţe instructiv-educative,

pregătirea şi calităţile profesorului, precum şi familia, pregătirea părinţilor etc.

Ca factori interni (biopsihologici), cu cel mai important rol în condiţionarea

randamentului şcolar se impun a fi menţionaţi: motivele învăţării, aptitudinile, trăsăturile de

personalitate ale elevului (la care se alătură: vârsta, dezvoltarea fizică, starea sănătăţii).

Referitor la factorii biopsihologici, se impune menţiunea că, în ansamblul lor, un loc

important îl ocupă factorii de ordin somato-fiziologic, dezvoltarea fizică, starea de sănătate,

echilibrul fiziologic. Observaţiile medicale au evidenţiat importante influenţe ale dezvoltării

fizice asupra activităţii şcolare. Starea generală a sănătăţii îşi pune şi ea amprenta asupra puterii

de muncă şi rezistenţei la efort. Activitatea de învăţare este, aşadar, influenţată de echilibrul

fiziologic dat, de modul în care se realizează funcţiile vitale ale organismului (metabolism,

glande endocrine, respiraţie, circulaţie etc.), precum şi de starea generală a sistemului nervos şi a

analizatorilor. Influenţa dificultăţilor de ordin fiziologic asupra activităţii şcolare se exprimă prin

reducerea capacităţilor de mobilizare şi concentrare.

Reuşita activităţii de învăţare presupune un anumit nivel de dezvoltare şi funcţionare a

proceselor intelectuale. De asemenea o motivaţie pozitivă puternică favorizează obţinerea unor

performaţe şcolare ridicate, motivaţia îndeplinind, deci, rolul de activator şi dinamizator în

reuşita şcolară a elevilor. Specifică activităţii de învăţare este motivaţia cognitivă care cuprinde

printre altele: trebuinţa de informaţie, curiozitatea perceptivă, curiozitatea epistemică, trebuinţa

de perfecţionare etc.

Deci, reușita actului educațional depinde în mare măsură de factorii interni și externi ai

învățării.

BIBLIOGRAFIE:

Cerghit I., Neacşu I., Negreţ-Dobridor I., Pânişoară I. O., Prelegeri pedagogice,

Editura Polirom, Iaşi, 2001.

Cerghit, I., Radu,T.I., Popescu, E, Vlăsceanu, I., Didactica, E.D.P., Bucureşti,

1998

Cucoș Constantin, Pedagogie- Ediția a II-a, Editura Polirom, Iași. 2006

Iucu R., „Instruirea şcolară”, Editura Polirom, Iaşi, 2001;

Şchiopu, Ursula, Verza, E., - Psihologia vârstelor, E.D.P., Bucureşti, 1991;

Soitu, L. Pedagia comunicarii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995