factorii etiologici ai sanatatii

7/28/2019 Factorii Etiologici Ai Sanatatii

1/8

Factorii etiologici ai sntii

Sanatatea ca si boala, recunoaste o serie de factori care o determina. Ca si

in cazul bolii acestia pot fi numiti factori etiologici. In linii mari, factorii

etiologici ai sanatatii, numiti si factori sanogeni, pot fi grupati in: factori interni,externi, psihici si spirituali.

Factorii interni si/sau genetici pot avea o influenta decisiva in producerea

anumitor boli sau afectiuni, cunoscute in general sub denumirea de boli

congenitale si genetice sau ereditare. In acest sens pot fi exemplificate unele

boli datorate disfunctiilor genitale ca si intoxicatiilor materne sau

dismetaboliilor grave ca hemoglobinopatiile ereditare, talasemiile,

fenilalfacetonuria etc. in care rolul factorilor genetici este hotarator. Numarul

acestor boli, in prezent, este relativ limitat.

Factorii genetici au o importanta mult mai mare in determinarea unor

predispozitii fata de actiunea unor factori externi, constituind elemente care sunt

susceptibile sa conduca la aparitia unor afectiuni. Potrivit unei ipoteze,

formulate la inceputul anilor 1990, intre instabilitatea genomica si riscul

individual de dezvoltare al neoplaziilor maligne este depistata frecvent o

legatura cauzala. In desfasurarea multistadiala a procesului malign,

evenimentele mutationale indeplinesc un rol esential. Se afirma ca instabilitatea

genomica determinata genetic sporeste semnificativ riscul aparitiei cancerului.

Aceasta instabilitate este sustinuta cu ajutorul mutagenilor marker prin numarul

mare de aberatii cromozomiale spontane ca si de sensibilitatea exacerbata a

cromosomilor la influentele mutagene. Hipersensibilitatea ar fi determinata de

disfunctia unuia sau a mai multor sisteme enzimatice ce conditioneaza

integritatea structurala a moleculei de ADN in cadrul unor procese vitale:

replicarea si recombinarea, progresiunea prin ciclul celular, transcrierea

mesajului genic.

Noxele ambientale intervin asupra materialului genetic determinand prin:

mutatii, deletii, rearanjari, amplificari genice, hipometilari ale ADN-ului defectestructurale. 'Rata imperecherilor gresite' genereaza instabilitate si cresterea

riscului malign evidentiat mai ales la nivel rectocolonic (sindromul Lynch 1),

endometrial, ovarian, gastric, pancreatic, laringian, al cailor urinare (sindromul

Lynch 2). Modificarile moleculare pot fi evidentiate cu mult timp inaintea

aparitiei bolii clinice in cazul acestor sindroame ca si al altora.

In acelasi timp, sunt autori care confirma, prin date de laborator, ca exista

gene de protectie impotriva cancerului. Aceste afirmatii sunt confirmate de

datele epidemiologice care arata ca: nu toti fumatorii fac neoplazi pulmonareasa cum nu toti cei cu regimuri alimentare dezechilibrate fac neoplazi de colon.


2/8

Roland Wolf si colab. (Ninewells Hospital, Dundee, Regatul Unit) au studiat

comportamentul enzimei glutation S transferaza (GST) si o subclasa a acestei

enzime (pi) care are un rol important dovedit - de antioxidant. Aceasta enzima

ar putea sa devina un important marker al susceptibilitatii la cancer. Alti

cercetatori (Universitatea Edinburg, Regatul Unit) au studiat - epoxidhidrolazamicrozomala - si au constatat ca 5% din populatia generala au o forma mai putin

activa a acestei enzime, iar cei care fac neoplasm de colon au deficitul enzimatic

(mentionat) de 20%.

Factorii etiologici externi pot actiona asupra organismului, se mai numesc

si factori de mediu sau factori ecologici. Ecologia este stiinta care studiaza

relatiile dintre organisme si mediul lor inconjurator. Asa cum s-a spus, existenta

predispozitiei la boala nu se manifesta clinic in lipsa factorilor de mediu.

Acestia se constituie, adesea, in factori de declansare ai suferintei. Ca urmare,boala este expresia relatiei interactive dintre factorii interni si cei externi.

Interventia acestor factori poate fi evidentiata cu multa usurinta cand actiunea

este directa si factorul este singular, de exemplu in cazul bolilor infectioase

(febra tifoida este produsa de bacilul Eberth, dizenteria este produsa de bacilii

din genul Shiga etc.) sau in cazul interventiei unor factori chimici cum ar fi: CO

(intoxicatia cu monoxid de carbon), NH3 (intoxicatia cu amoniac), CS4

(intoxicatia cu sulfura de carbon), intoxicatia cu cianuri etc. Cand actiunea este

insa indirecta, sau factorii de interventie sunt multipli, diferentierea rolului

fiecaruia este foarte dificila asa cum este cazul bolilor cardiovasculare care au,

de regula, o etiologie multifactoriala.

In acest sens a aparut o noua notiune, cea de ecologie umana - ce are ca

obiectiv modificarea, in bine, a efectelor factorilor de mediu, in final,

obtinandu-se imbunatatirea raporturilor dintre om si mediu in vederea

ameliorarii vietii si a nivelului de trai. Actualitatea acestor probleme este

evidenta intrucat omul a reusit, prin progresul tehnico-stiintific, sa slabeasca

legaturile care il fixau, de secole, de factorii naturali - rezultatul constand in:

imbunatatirea traiului, prelungirea vietii, inmultirea nemaiintalnita a populatiei.

Pe de alta parte, progresele civilizatiei si explozia demografica, pericliteazasanatatea omenirii prin: poluarea alimentelor, a apei si a aerului, toxicomaniile

extinse, riscul permanent al razboiului chimic, bacteriologic si atomic. Problema

viitorului, se pare ca este insuficient evaluata, tocmai prin latura cea mai

importanta - aceea a biologiei umane. Omul a depins dintotdeauna de factorii de

mediu (Dumnezeu a creat intai mediul si la sfarsit omul) dar, niciodata ca acum,

acestia n-au fost situati la distante atat de mari in cadrul interconditionarilor,

dorite, pozitive.

Studiile epidemiologice, si nu numai, arata clar ca sanatatea omului estedependenta de intreaga atmosfera, hidrosfera, litosfera, biosfera - ca si de


3/8

actiunile societatii din care el face parte integranta (civilizatia tehnica si

economica, cultura, arta etc.). Toate acestea justifica interesul actual pentru

ecologie. Dezvoltarea, urbanizarea si civilizatia in ansamblu a dus la alterarea

conditiilor de munca si de viata (poluare psihica, biologica, chimica, sonora,

radioactiva) fiind incriminata in patologia mediului dar implicit si in patologiaomului. O serie de riscuri mari sunt prevazute ipotetic a afecta viitorul omenirii.

Ele decurg din modificarile genetice ale plantelor, din introducerea agentilor

chimici in alimente (pentru diverse scopuri: cresterea timpului de pastrare,

organoleptizarea etc.), din tendinta de reducere a resurselor naturale de energie,

din degradarea mediului cu efecte directe asupra calitatii climei, din degradarea

mesajului scris si vorbit, din manipularea prin media etc.

In prezent si per ansamblu, omenirea pare sa se situeze pe o treapta

superioara din punct de vedere economic, social si biologic. Indicatorul major alconditiilor actuale de mediu este starea de sanatate a populatiei, sigur vazuta din

unghiuri foarte pozitive si care este masurata prin: dezvoltarea staturo-

ponderala, morbiditate si mortalitate, durata medie de viata. Dar nu sunt luate in

discutie costurile economico-financiare ca si cele ce nu pot fi contabilizate -

suferintele (personale, de familie si de grup).

Ecologia prin caracterul sau de stiinta integrativa, ofera elemente si metode

adecvate de evitare a greselilor in interdependenta om-mediu, include nu numai

mediul natural ci si pe cel artificial, in care sunt inclusi atat factorii fizico-

chimici, biologici cat si cei psiho-sociali, economici, culturali etc. - factori ce

conditioneaza sanatatea si bunastarea omului atat direct cat si indirect. Ecologia

a depasit limitele biologiei, ea fiind revendicata de: sociologi, tehnologi,

urbanisti, geografi, economisti etc. Interesul fiecaruia nu trebuie suspectat de

intentia de competitie si de excludere a celorlalti competitori - in vederea intrarii

in posesia unui nou domeniu - ci este vorba dimpotriva de - o aplecare

deliberata - in fata ecologiei.

Progresele biologiei din ultimele decenii (descoperirea cadrului genetic,

sinteza proteinelor, fecundarea in vitro, ingineria genetica, transplanturile etc.)deschid orizonturi largi in ceea ce priveste viata - dar toate acestea trebuie sa

tina seama de esenta Divina a omului - altfel, totul este un mare nimic. Marii

savanti ai lumii acesteia exprima pareri, uneori contradictorii, in ceea ce

priveste locul si importanta stiintifica a ecologiei, astfel:

- biologul Y. Huxley - aprecia locul biologiei si ecologiei intre celelalte

stiinte ca fiind - cele mai importante dintre stiintele din lumea moderna;

- biologul - Ludwing von Bertalanffy - dezvoltand teoria sistemelor - acontribuit la intelegerea organizarii lumii vii;


4/8

- matematicianul Norbert Viener - creatorul ciberneticii, a conceput

ecologia ca pe o stiinta unificatoare a tuturor stiintelor;

- Marx - afirma ca - in timp, stiintele naturii vor ingloba stiintele despreom, dupa cum stiintele despre om vor ingloba stiintele naturii, totul fiind o

singura stiinta, iar aceasta este o mica parte din Datul Divin - dupa cum spun cei

intelepti.

Clasificarea factorilor externi sau de mediu se poate face dupa mai multe

criterii, astfel:

- dupa calitatea lor principala - fizica, chimica, biologica;

- dupa provenienta lor: naturala sau artificiala;

- dupa actiunea predominant exercitata pe organismul uman: sanogeni si

patogeni.

Actiunea factorilor de mediu se poate exercita:

- direct asupra indivizilor expusi;

- indirect prin modificarea altor calitati ale mediului sau pe descendenti (de

exemplu - actiunea cronica a plumbului);

- acut (la doze mari);

- cronic (de regula, in acest caz dozele sunt moderate si expunerile

repetate).

Factorii psihici - sunt adesea minimalizati, si cu toate acestea tot mai multe

voci acuza poluarea psihica a lumii ca fiind cauza importanta de patologie,cauza ale carei remedii nu sunt la indemana cultivatorilor de bine. Manipularea

prin media, diversiunile politice cu largi implicatii sociale, cultivarea

inconstientei hranirii - pana la a considera obezitatea ca pe boala ce trebuie

tratata prin medicamente compensate, cultivarea excesului sexual - pana la a

considera prostitutia ca pe ceva normal etc. - lasa plagi mari si greu de vindecat

cu atat mai mult cu cat este afectat, prioritar, tineretul. Din nefericire, de cele

mai multe ori vindecarea psihologica este considerata ca apartinand, aproape

exclusiv, psihiatriei. Din greseala in greseala!


5/8

Factori spirituali - nu au mai fost luati de multa vreme in considerare. In

ultimii ani, dezvoltarea medicinii complementare si alternative a reintrodus

importanta si studiul acestora. Din pacate insa, medicina alopata nu-i ia inca in

discutie desi este demonstrata frecventa importanta a bolilor fara etiologie ca si

a vindecarilor miraculoase.

Factorii sanogeni au actiune favorabila asupra sanatatii, ei contribuind la

consolidarea acesteia, pe cand factorii patogeni contribuie la alterarea ei. Rolul

factorilor din mediu trebuie cunoscut in vederea inlaturarii sau cel putin a

limitarii actiunii lor nefavorabile. Prezenta factorilor patogeni nu intotdeauna

este generatoare imediata de boala. Frecvent, afectiunile apar dupa o foarte

lunga perioada de actiune a factorilor patogeni asupra organismului expus.

Astfel, factorii patogeni din mediu se constituie in factori de risc. In igiena,

cunoasterea si diminuarea factorilor de risc are o deosebita importanta siconstituie cea mai valoroasa activitate pentru pastrarea si promovarea sanatatii.

Sanatatea reprezinta elementul de baza in intreaga activitate individuala si de

grup, premiza progresului spiritual, economic si social.

Medicina omului sanatos are ca baza medicina de familie, care, in calitate

de specialitate integrativa trebuie sa cunoasca si sa ia masuri fata de fiecare

individ al colectivitatii. Aceste masuri se refera la: protectia fata de factorii

patogeni ai mediului, utilizarea factorilor naturali pentru fortificarea

organismului, educatia sanitara, gerontoprofilaxia, eliminarea gerontofobiei si

tanatofobiei etc.

Sub noile conditii ale inceputului de secol XXI, igiena se confrunta cu un

fenomen nou si anume acela al contaminarii universale a mediului, al

interactiunii acute dintre mediul poluat si organism (vezi poluarile chimice,

radioactive, virusul Ebola, HIV). Noile tehnologii create, noile tipuri de

expuneri la noxe fizico-chimice (frecvent cu efecte necunoscute pe termen lung)

pun probleme de reglare si adaptare a organismului, la o dezvoltare conditionata

atat pe generatia prezenta cat si pe generatiile viitoare. Alaturi de aceste feluri

de poluare trebuie luate in seama poluarile - realizate de media - poluari cuimpact deosebit - pe psihic si de aici o serie intreaga de boli datorate

dereglarilor neuro-endocrine. Deocamdata aceste situatii sunt analizate sporadic

in unele tari: Japonia (sindromul tulburarilor de vedere la copii in urma

vizionarii unor filme cu efecte luminoase deosebite), America (crimele produse

de copii in urma vizionarii unor filme cu astfel de subiecte etc.).

In acelasi timp, noile situatii au dus la dezvoltarea medicinei. S-au

dezvoltat astfel metodele de laborator fizic si biochimic, s-au dezvoltat metode

de tratament chirurgical si farmaceutic, au aparut noi discipline, s-au creat noiservicii sociale si de sanatate. Cu toate ca se inregistreaza o mai mare incidenta


6/8

a bolilor cronice, pentru care nu exista inca o solutie optima de tratament, Igiena

vine sa precizeze, pe cat posibil, rolul jucat de mediu in starea de sanatate a

populatiei si masurile ce pot fi luate de om in propriul lui folos. In acest sens si

vizand numai un aspect al mentinerii sanatatii, Seneca preciza ca: romanii isi

spalau in fiecare zi mainile si picioarele pentru curatenia necesara dupa munca,dar baie completa faceau numai o data la opt zile.

I.2. SCURT ISTORIC

La fel ca si evolutia medicinei in ansamblu, Igiena s-a impus la inceput

prin metode empirice, guvernate frecvent de autoritatea bisericii si a dogmelor

religioase. Daca omenirea ar fi tinut seama de acestea, multe rele n-ar mai fi fost

dar, in virtutea acumularii de cunostinte despre natura si corpul uman, despre

sinteze si manuirea produselor chimice, a aparut medicina ca profesie. Aceasta aconstituit o etapa noua si in ceea ce priveste dezvoltarea igienei ca domeniu de

sine statator. Acest fapt a condus la aparitia primelor reguli, principii si norme

de igiena. Perioada medicinii hipocratice s-a caracterizat ca o perioada ce a pus

bazele igienei individuale.

Odata cu dezvoltarea sistemului statal roman, au aparut si s-au dezvoltat

cetatile si castrele, caracterizate prin aglomerari umane importante si, ca

urmare, au inceput sa se manifeste tot mai frecvent, epidemii devastatoare.

Contracararea acestor fenomene a constituit o noua etapa in dezvoltarea igienei.

S-a trecut, astfel, de la medicina individuala la medicina de grup, au aparut,

s-au impus si s-au dezvoltat functiile sociale ale igienei. Pentru a permite o

dezvoltare corespunzatoare a colectivitatilor umane, in aceasta etapa istorica au

fost construite importante lucrari igieno-edilitare:

- apeducte pentru aprovizionarea cu apa (la Roma prin constructia si

exploatarea celor 14 apeducte se asigurau la un moment dat pana la 500 litri apa

/om /zi);

- bai publice (terme) care au ajuns, sub domnia imparatului Diocletian, saaiba mii de cabine, completate cu sali de gimnastica si masaj;

- cimitire - romanii fiind primii care au reglementat inhumarea cadavrelor.

In aceiasi perioada, pe teritoriul locuit de geto-daci se construiau, de

asemenea, insemnate lucrari de igiena edilitara. Sunt demne de remarcat

folosirea cisternelor de mare capacitate pentru apa de baut si a apelor termale in

scopuri terapeutice.


7/8

Conceptia fundamentala a antichitatii referitoare la individ era reflectata

intr-un dicton cu un real continut stiintific care enunta mens sana in corpore

sano conceptie la fel de valabila si astazi.

La daci, la romani cat si la greci, importanta igienei personale si publice, inmentinerea sanatatii individuale si colective, era o prerogativa de stat. In plus,

regulile privind constructiile, alaturi de regulile generale de igiena trebuiau

respectate. Astfel, Vitruvius, un invatat roman, mentiona ca: acestea trebuiau

amplasate in locuri salubre ferite de ceata, de inghet, orientate spre acele puncte

ale cerului care nu sunt nici friguroase, nici calduroase, ci temperate in

amplasarea lor sa se evite vecinatatea mlastinilor, caci, daca la rasaritul soarelui

adierile diminetii vor ajunge la oras vor raspandi, cu suflul lor, in corpul

locuitorilor emanatiile otravitoare Arhitectii antici recomandau orientarea

strazilor in asa fel incat vanturile sa le aeriseasca si sa nu creeze disconfortcetatenilor iar atelierele trebuiau sa fie astfel construite incat fumul sa nu vina

peste locuinte. Ei trebuiau sa cunoasca regulile de igiena ca si variatiile cerului,

proprietatile aerului si ale locurilor salubre ori pestilentiale, calitatile apei etc.

caci fara cunoasterea tuturor acestora nu era posibil atunci, ca si acum, sa

vorbesti despre sanatatea mediului si deci despre sanatatea oamenilor

Precaritatea conditiilor igienico-sanitare cat si marile deplasari de

populatie, consecinte ale deselor razboaie, au facut din evul mediu perioada

celor mai mari epidemii (epidemia de ciuma din sec. al XIV-lea a omorat peste

30 milioane de europeni). S-a impus astfel, reconsiderarea igienei si aparitia

primelor masuri cu caracter rational cum ar fi: instituirea carantinelor, angajarea

medicilor pentru urmarirea problemelor de sanatate sociala (ca medici de stat),

controlul sanitar al activitatilor sociale si aparitia politiei sanitare, introducerea

legislatiei sanitare etc.

In perioada secolelor XVI-XVIII apar si se fundamenteaza elemente

hotaratoare pentru evolutia igienei ca stiinta. Sunt scrise si publicate primele

lucrari de specialitate. Amintim astfel pe:

- Girolamo Fracastoro (1478-1553) cu lucrarea De contagione et

contagiosis morbis, scrisa in 1546, care afirma pentru prima data ca bolile

contagioase se transmit prin germeni invizibili, prin contact si cai greu de

determinat;

- Bernandio Ramazzini (1633-1714) profesor la Padova, cu lucrarea De

morbis artificium diatritor (Despre bolile meseriasilor), scrisa in 1700, in care

sublinia rolul nociv al plumbului, mercurului, si al altor substante asupra

organismului uman.


8/8

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea s-a realizat o prima sistematizare a

cunostintelor despre igiena de catre Iohan Peter Franck (1745-1821). Se poate

considera ca prin lucrarea Sistemul unor politii sanitare complete, care

cuprinde 6 volume, si care a fost scris in perioada 1779-1816, el a pus bazele

igienei moderne. Cu exceptia volumului 6 consacrat medicinei judiciare,lucrarea cuprindea aproape toate domeniile igienei: igiena casatoriei, ingrijirea

gravidelor si a lehuzelor, igiena scolara, a locuintelor, inhumarea etc. Iohan

Peter Franck sublinia, in primul rand, datoria profesionala a medicului de a

preveni imbolnavirea, atat a individului cat si a societatii din care acesta face

parte.

Incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, igiena incepe sa se

predea in scoli, si apar primele carti special consacrate acesteia. Max von

Pethenkofer obtine in aceasta perioada recunoasterea igienei ca disciplina desine statatoare in cadrul invatamantului medical si infiinteaza primul Institut de

Igiena din Germania. In a doua jumatate a secolului XIX, descoperirile lui

Pasteur si Koch imbogatesc substantial masurile impuse de igiena, acestia

argumentandu-le stiintific. Si in Romania apar specialisti in igiena precum

Iacob Felix (1862), Sutzu (1870), Iuliano (1869), Vasici Episcopescu etc.

Igiena moderna este auxiliara si conexa economiei politice. Babes, Pasteur,

Cantacuzino, Sevadili, Moldovan, Gontea, Ardelean sunt doar cativa dintre

marii dascali ai romanilor in domeniul igienei. Astazi se stie ca fara igiena nu se

poate vorbi de sanatate publica. In cadrul disciplinei ce face obiectul prezentului

curs, vor fi studiati factorii mediului ambiant, poluarea lor si implicatiile pe care

le au asupra sanatatii.

factorii etiologici ai sanatatii

Documents