Trecura ani. E noapte. n camera bogata, Pe-un pat alb ca zapada, copila sta maret.O candela de aur c-un punct de foc arataPrin umbra stravezie icoane pe pareti.

Culcata jumatate, copila cu-ntristareZmbeste. Plete blonde pe umere coborSi cad pe albe perini, iar ochiul ei cel mareArata nu amorul ci setea de amor.

Iar fata ei frumoasa-i de-acea albeata sura, Brumata ca-n lucirea unui margaritar;Pe brate de zapada, pe snii ei se furaA candelei lumina mai rar si tot mai rar.

Iar micile-i picioare ating covorul moaleSi chinuie papucii de-atlaz, care stau jos.L-a patului ei margini cu fruntea-n a ei poaleSta n genunche dnsul, privind ntunecos...

Sub umeri-unei fete ca marmura de receSunt umbrele-ntristarii, ce-adnci l-arata slab;Prin ochii mari si negri o ndoiala trece, Ce fulgera n taina, apoi dispare-n grab.