EXPRESII FRUMOASE PENTRU COMPUNERI

Am renunţat la ghilimele. Nu sunt neapărat epitete, comparaţii, personificări, dar ele pot schimba frumuseţea unei

compuneri. Copiii sunt atraşi să lectureze pentru a găsi cele mai frumoase şi neobişnuite alăturări de cuvinte şi vor căuta singuri (fără îndemnul nostru) astfel de expresii pentru a le folosi în textele lor. Colegii lor trebuie să vadă că au cele mai reuşite compuneri!

☺IARNA

*Cumplita iarnă*Acoperământ pufos de omăt gros*Lungi troiene călătoare*Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi*Zale argintie*Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare*Întinderea pustie*Doritul soare*Oceanul de ninsoare*Viscolul chiuia*Lumina cenuşie a serii*Vântul rece, mişcă uşor crengile goale ale copacilor*Ce e zăpada? Lacrimi îngheţate*Steluţe mici şi albe, plutesc în zbor legănat până departe în zări*Mantie albă*Cerul e ca leşia*Viscolul se înteţeşte*Amurgul serii se întinde ca un zăbranic sur*Omătul scârţâie sub picioare*Cerul se oglindeşte în neaua strălucitoare*Înfăşurat într-o mantie de lumină, fără să-i pese de ger, soarele călătoreşte deasupra

tuturor*Pulbere de zăpadă*Fulgi mari ca de vată*Steluţe argintii*Săniuţele zboară fără oprire*Ninge ca-n poveste*Plapumă albă şi moale*Zăpada scânteiază*Întindere lucie de zăpadă*Copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă*Iarna-i grădinar vestit....*S-a aşternut zăpadă nemiluită şi cade, cade puzderie, măruntă şi deasă ca făina la cernut*Pădurile par cercelate cu flori de zahăr şi de corcoduş*Ninge cu fulgi mari, care parcă se joacă de-a prinselea prin aer*Covor moale şi pufos

1

*Pădurea albă, scânteind în mii de luminiţe, seamănă cu un castel din basme*Întunericul fără fund al nopţilor de iarnă*Zăpada jucăuşă*Zăpada încarcă câmpiile în semn de belşug*Colnicele dorm sub zăpada de trei palme*Zăpada jucăuşă*Din coşurile caselor se înalţă leneş fumul*Vânt iute şi rece*Din norii albi săgetează ace de ghaţă*Fulgi uşori şi albi ca florile de cireş*Pământ somnoros*Suflarea duşmănoasă a crivăţului

☺PRIMĂVARA

*Pomii îşi îmbracă haina cu flori şi frunze verzi*Păsările zboară vesele înspre razele aurii*Razele aurii bat în geamurile caselor*Rândunica cea voioasă la noi iarăşi a sosit*Tuturelele se-ngână*Mii de fluturi vezi zburând*Prin livezi albinele şi-au pornit colinda*Iarba a prins colţ fraged şi nou*Cocorii sosesc din depărtări cu lumina prea albă şi fierbinte în această adevărată a lor

ţară, veche şi neuitată*Floarea pură din livezi*Livada însorită cu copaci tineri şi zvelţi, cu iarba moale*Flori de muşeţel mărunte ca nişte bumbi aurii înconjuraţi de cununiţe albe*Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme*Primele frunzuliţe s-au deschis spre lumina cerului ca nişte ochişori verzi*Muguraşii dezmierdaţi de soare încep a se umfla de bucurie*Păsările dau triluri prelungi arătând nesecata bucurie de a trăi*Pasărea cânta ca o chemare nebiruită a frumuseţii şi tinereţii*Pe ferestrele caselor năvăleşte lumina nouă ca o fulguire de aur*Ieşim şi noi ca gâzele la soare*Pâraiele primăverii curg cântând şi scânteind*Soarele cântă prin crengi*Stăpânitorul lumii se ridică pe cer într-o revărsare de lumină*Văzduhul e limpede ca lacrima*Ciocârlia umple văzduhul de cântare*Cea dintâi rază s-a împletit pe frunze*Mireasma crinilor albi, singuratici cu potirul plin de colbul aurului mirositor*Rândunica taie văzduhul ca o săgeată*Înfăşurat într-o mantie de lumină, soarele călătoreşte deasupra tuturor*Milioane de flori cheamă cu miresme dulci zburdălnicia copiilor, odihna vârstnicilor,

amintirile bătrânilor*Vesela natură

2

*Soare dulce*Ploaie de miresme

☺VARA

*Văzduh încins de arşiţa amiezii*Lanurile au culoarea aurie*Lanuri bogate, presărate ici-colo cu maci roşii*Căldură înăbuşitoare*Amiază ucigător de arzătoare*Saorele îşi cumpăneşte pe albastrul şters al cerului discul său alb de lumină topită*Soarele coborât în sacii de aur, mâine va fi pâine*Soarele strecurându-se printre stânci*Soarele răsări înfocat, vărsând parcă flăcări*Cerul de sticlă, înflăcărat usucă totul*Grânele coapte îşi sună povara*Sub coviltirul cerului trosnind căldura verii se coc roadele pământului*Pe şesurile nesfârşite, lanurile par de aur*Grânele aurii aşteaptă somnoroase secerişul*Cerul uriaş de cristal*Căldură cotropitoare*Nopţi cu cerul spuzit de stele*Marea cu valuri înspumate*Nisipul plajei fin şi argintiu*Răcoarea codrilor nesfârşiţi*Soarele s-a oprit în creştetul cerului şi de acolo dogoreşte văzduhul*E vară, pretutindenea e vară,Şi patria te cheamă să colinziSă bei dintr-a fântânilor oglinziCând arşiţa se tolăneşte-afară.

☺TOAMNA

*Mireasmă îmbătătoare*Pâclă albăstrie*Cădeau frunzele nucilor c-un fel de grabă*Razele palide ale soarelui*Brumă argintie*Podoabă zdrenţuită*Frunza cădea, legănându-se în aer ca o aripă de fluture*Miresme de toamnă blândă*Aer curat şi răcoros*Viforniţă păgână*Frunzele îngălbenite cad legănându-se*Ciorchini cu boabe mari şi lungi

3

*Frunzele cădeau strecurându-se ca o şoaptă, ca o rugăciune, aşternându-se într-un lăvicer pe deasupra căruia vântul aleargă grăbit

*Frunzele cad legănându-se ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor*Gutui amărui cu puf galben ca de pui*Toamna mână păsările călătoare spre ţările calde*Stoluri dese*Văl de btumă argintie mi-a împodobit grădina*Norii suri îşi poartă plumbul*Porumbul tremură pe câmp*Câmpia se culcă sub ploi şi zloată*Arborii îşi dezbracă frunzişul şi aşteptă goi, dârdâind de frig, hainele noi ale primăverii

viitoare*Ploaia rece şi subţire*Ceaţa lăptoasă*Dealuri zgribulite*Toamna împrăştie arome dulci şi amărui*Ţarini zdrenţuite*Merele încovoiau crenguţele ca cerceii cu grele nestemate*Toamna cea întunecată*Codrul a prins a-şi lepăda frunza*Toamnă mohorâtă cu vânturi mari, tânguitoare*Tot cerul parcă s-a pornit pe plâns*Ceaţa umedă şi deasă*Toamnă aspră ca un bici*Cer de plumb*Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,/Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri.*....rândunelele se duc,/Se scutur frunzele de nuc,/S-aşază bruma peste vii...*Frunza tânjea, se îngălbenea*Iazurile s-au acoperit cu o pânză subţire de verdeaţă*Ierburile ascunse se clatină blând*Nuci lemnoase, îmbrăcate în cămăşi zdrenţuite*Zimţii de gheaţă ai Luceafărului de seară

☺ANIMALELE

*Albină cu aripi de borangic*Păsări albe şi cenuşii, galbene şi trandafirii, albastre şi negre*Păsări cu picioare lungi, subţiri ca nişte rigle de-un metru*Peşti subţiri şi argintii ca lamele de cuţit *Păsări singuratice*Păsări mărunte cât nuca*O gânganie mică, fără strălucire, rotundă, ca o sămânţă*Picioruşele fragede*Ochişorii mărunţi cât nişte fire de colb* Îşi scăldă cu mulţumire trupul într-o picătură de rouă*Căţelul, plin de mirare, a plecat dând din coadă bucuros

4

*Sălbatic, ager armăsar*Cocorii vâslesc cu aripile lor mari şi obosite*Aripi cu foşnet de mătase veche*Ochii lupului strălucesc lacomi*Albina-cel mai mare inginer de sub cer*Veveriţa-un ghem de blăniţă de culoarea flăcării cu coada stufoasă adusă pe spinare, cu

un căpşor minuscul în care licăreau ochişorii, ca două boabe de ploaie sau de lacrimi*Se furişă pe o creangă subţire*Face o săritură pe o creangă joasă în înălţime ca şi cum puful ei de flacără s-ar desprinde

şi ar pluti în sus*Inimioara ei de puişor al fagului, al pădurii şi al primăverii*Gândăcel cu mustăţile de aţă*Cărăbuş cu barbă în hăinuţă aurie*Încep a răsuna mii şi mii de glasuri, de ciripiri, de triluri şi de ecouri*Bondari catifelaţi*Libelule cu aripi străvezii*Siluete fugare ale caprelor negre*Boturile catifelate ale turmelor*Capul cu botul mic, catifelat şi umed*Blana moale, mătăsoasă*Căprioara îşi azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe, se avântă ca o

săgeată*Boii sunt mici, aproape nişte viţei şi merg încet, suflând aburi groşi pe nări*Iepurii săreau ca lăcustele *Boii îl privec duios, suflete mute, poate-i înţelegeau vorbele şi îl iertau pentru loviturile

pe care le dăduse până atunci*Mieii negri şi creţi bigăie subţirel*Un pui de câine lup, frumuşel, dar nevolnic încă cu una dintre urechi ascuţită în sus, cu

cealaltă pleoştită*Privighetoarea, cântăreaţa nopţilor*Ciocârlia, câtăreaţa luminii şi a muncii*Ciocârlia îşi porni cântecul în puzderia de aur*Pui mic şi fricos* Muget înăbuşit de durere*Zbieret adânc, sfâşietor*Lupul poposeşte pe labe, în hăţişuri şi priveşte nemişcat*Veveriţa hoinăreşte ca o deşucheată, pădurea întreagă*Rândunica tăie văzduhul ca o săgeată

☺ŞCOALA

*Clinchetul cristalin al clopoţelului*Noutăţile ascunse între coprtele cărţilor*Sunetul vesel al clopoţelului*Lumea cărţilor*Bucuria reîntâlnirii cu şcoala, cu colegii

5

*Şcoala, grădină înfloritoare*În clasă e linişte deplină*Poarta şcolii devine neîncăpătoare pentru mulţimea de copii şi părinţi*Culoare strălucind de curăţenie*Geografia, joc minunat, cel mai frumos dintre toate*Cartea pe care mă necăjeam, urmărind cu degetul şi cu priviri mirate, buchii mari,

întortocheate şi cârligate ca nişte gângănii, era abecedarul*Ceas al luminii şi al înţelegerii celei mari*Pe foile albe se zăresc stilourile ca nişte arme părăsite*Că nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor

☺PATRIA

*Plaiurile umbrite ale munţilor*Codri deşi, adânci, nestrăbătuţi*Muşchiul e moale ca perna de puf şi izvoarele albe ca spuma laptelui*Ecouri argintii şi line ca într-un vis*Iarba grasă *Frumoasă mi-e ţara străveche,Întinsă pe munţi şi pe văiCu fete cu flori la urecheCu mândri şi ageri flăcăi*Pământ frumos, bogat şi darnic*Ţara râde cu râset de lumină*Codri nestrăbătuţi unde muşchiul e moale ca perna de puf*Izvoare ca spuma laptelui*Ape frumos curgătoare şi limpezi ca cristalul*Bucovina, ţinut de basm*Dulcea şi frumoasa Bucovină*Argeşul, călător fără odihnă, trece şopotind pe spintecătura văilor*Ape cu alunecări domoale*Dunărea, bătrânul fluviu-ca o panglică azurie-liniştită, largă, are aspectul unui lac

frumos, poleit de razele soarelui*Delta Dunării aste un adevărat paradis la răsăritul soarelui *Dealurile şi luncile pline de frumuseţi*Bărăganul începe în pragul fiecărei case şi se termină în nori*Împărăţia holdelor şi a apelor curgând liniştite*Lacuri cu ape neînchipuit de limpezi*Şes întins în miez de vară, cu grânele aurii, aşteptând somnoroase secerişul şi mişcându-

şi mustăţile lungi în somn*Din dealurile scăldate în soare, ţâşneşte murmurul izvoarelor*Pieptul de piatră al Munţilor Carpaţi*Munţii Făgăraş sunt pământul românesc cel mai aproape de cer*Vârfurile munţilor, rânduite asemenea unor cetăţi greu de cucerit*Imaginea unui apus de soare printre munţii încărcaţi de zăpadă când crestele primesc

străluciri de diamant

6

*Carpaţii cu fruntea de zăpezi*Păduri nesfârşite se înalţă între cer şi pământ*Arborii sunt drepţi ca nişte lumânări care ard cu flacără verde*Magazinele cu vitrinele lor largi se scaldă în zeci de culori*Imaginea gălăgioasă a unui oraş tânăr*Sporeşte frumuseţea ţării*Vuietul molcom al vântului prin crengi*Popor harnic, cutezător şi curat*Trebuie să fim mândri de frumuseţea nemărginită a pământului nostru*Ţara nu se serveşte cu declaraţii de dragoste, ci cu muncă cinstită şi la nevoie cu jertfă.

Munca cinstită, viaţa curată, iubirea de semeni, împlinirea datoriilor pe care le avem-adică faptele-acestea înseamnă patriotism, nu vorbele deşarte

*Leagăn românesc*Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Braţele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ţi mare, mare viitor!*Tainice şi minunate glasuri măiestre*Patria este cel dintâi şi cel din urmă cuvânt al omului.*Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile şi dumbrăvile spânzurate de coastele

dealurilor, limpede şi senin e cerul! Munţii se înalţă trufaşi în văzduh, nopţile încântă auzul şi ziua farmecă văzul.

☺SENTIMENTE EXPRIMATE ÎN CUVINTE

*Eram fermecaţi de atâta frumuseţe*Plini de fericire*Bucurie tristă*Mişcare neostenită*Simţământ stăruitor şi neînţeles*Chuiam de bucurie*Tremuram din toate mădularele*Roşu ca racul fiert*Îmi venea să mă ascund de ruşine*Mi-erau dragi ca lumina ochilor*Rămase împietrit*Înmărmurit de groază*Plini de încântare*Şi-a luat inima în dinţi*Inima îi bătea mai tare ca niciodată*Vocea tremurândă*Ochii în lacrimi*Pe feţele tuturor se vedea fericirea *Simţământ stăruitor de milă*Ochi îndureraţi

7

*Ochii surâdeau de fericire*Picuri mari, lacrimi de fericire, izvorau în neştire din ochii lui*Ca toate făpturile apăsate de necazuri, s-a închis în sine*Îngăduitor şi tăcut*Răscolit de amărăciune*Şi-a scos focul de la inimă*Erau veseli şi lucrau cu însufleţire*Scârbit de fapta cea rea*Picături de nelinişte*Tăcerea tainică

☺LUPTA, DOMNITORUL ÎNDRĂGIT

*Domnitor viteaz şi înţelept*Oaste nouă ieşi ca din pământ*Calul în spume*Călăreţ trudit*Îi preţuia pe oameni nu după ceea ce erau, ci după omenia lor*Dârz apărător al pământului strămoşesc*Luptător de seamă pentru realizare năzuinţelor poporului*Sabia lui fulgerătoare, pe duşmani i-a pus sub glie*Ştefăniţă se ridica ca un stejar tânăr*Neam de viteji, mândri şi netemători de moarte*Duşmani apigi*Au năvălit câtă frunză şi iarbă*Au luptat cu o îndârjire fără seamăn*Duşmanii zdrobiţi, cad ca nişte spice de securi loviţi*Turcii, spaima popoarelor, se visau cuceritorii lumii*Călăreţi cu chipul rotund şi privirea semeaţă*Pletele îi curgeau pe spatele împlătoşat ca valurile unui pârâu*Ştefan cel Mare - Soarele Moldovei*Iancu de Hunedoara - S-a stins lumina lumii*Strigătul de trâmbiţă dă de ştire să se gătească de luptă*Freamăt de arme*Pânză mişcătoare de săgeţi*Luptă oarbă, deznădăjduită*Potop de oaste*Ostaşi puţini, dar inimoşi, încercaţi în luptă, cu multă iubire de ţară şi hotărâţi cu toţii a-

şi da scump viaţa*Cumplită a fost lupta*Loviturile care curg ca grindina le iau văzul*Războiul bântuia de atâta amar de vreme*Tunurile lătrau a moarte zi şi noapte şi stropeau foc peste necazul soldaţilor*Rostogoliri repetate de foc, schije, gaze şi oameni care urlau, venind la măcel ziua şi

noaptea

8

*Duşmani amestecaţi cu pământul*Pierderi înspăimântătoare*Duşmanii se aruncă unii spre alţii, puştile bubuie, spăngile se-nroşesc. Pe luciul de oţel al

puştii se prelinge sângele

☺ELEMENTE DE PORTRET

*Ochii trişti se luminează de o bucurie neaşteptată*Se uită încreţind uşor sprâncenele*Se arăta mustrare în ochii săi*Trăia singur, ca un leu îmbătrânit*Fecior alb ca spuma laptelui*Părul bălai ca razele lunii*Privire plină de duioşie şi îngrijorare*Ochi mari, gleşi, umbriţi de gene lungi*În ochii acestor oameni minunaţi strălucea bucuria unei împliniri*Priviri tinereşti*Ochii răspândesc duioşie şi blândeţe, unite cu o lăuntrică hotărâre de a învinge suferinţa*Ochi mici, albaştri mă sfredelesc cu privirea*Ochii luceau ca două mărgăritare*Păr de aramă*Obrajii roşii ca para focului*Barbă sură*Glas cântărit*Ochi blânzi şi mângâietori*Ochi limpezi ca o zare albastră*Ochi tinereşti şi curioşi*Era în privirea lui tăria omului conştient că trebuie să învingă orice greutate*Privirea ei licărea de bucurie*Faţa cu ovalul prelung*Palid, cu faţa crispată de durere*Chipul învăluit într-o lumină caldă*Chipul fericit*Zâmbetul cald de lumină*Zâmbet liniştitor*Mama zâmbi luminată*Om cu suflet ales*Priviri tăioase*Fire deschisă şi sinceră*Sprinten ca un flăcăiandru*Prieten vechi, om simplu, cu inima de aur*Are vârful limbii muiat în usturătura vorbelor de duh şi gura poleită cu legende*Rău cum e fierea*Ager la minte şi harnic*Om simplu ca în făţişare*Rumen la obraz

9

*Obraji pârliţi de soare*Obrajii se aprind şi din ochi parcă le ies scântei*Mâinile ei harnice trebăluiesc de zor cu mişcări largi şi fine*Mâinile mamei m-au vrăjit*Mama, fiinţa care ţi-a dat viaţă, te-a învăţat să mergi, să râzi, să vorbeşti*Tânăr plăpând şi înalt, cu părul bogat şi ondulat, visător, hotărât*Tânc bălănel, cu capul mare şi privirea sfioasă*Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini de flori albe*Ochi blânzi şi mângâietori*Domn cărunt, cam posomorât la înfăţişare*Bărbat gras, deşi tânăr, foarte vorbăreţ şi foarte vesel*Om în floarea vârstei*Umeri laţi şi puternici*Mâini puternice cu degete prelungi şi pline de nerăbdare*Femeie subţire, puţin încruntată, cu mâinile micuţe, atârnând stinghere*Mic şi îndesat*Privire senină*Naltă, uscăţivă*Părul alb şi creţ

☺FENOMENE ALE NATURII

*Fuioare de nori izvorăsc din adâncuri*Norii greoi nu au astâmpăr*Bulgărele de aur scăpătase de amiază*Vântul îndoaie copacii până aproape de pământ*A răsărit soarele, razele lui aleargă spre pământ*O linie de foc brăzdează cerul*Picături mari şi rare*Perdea de apă*Cerul se înseninează*Florile-şi scutură capetele ude*Soarele se iveşte printre norii pufoşi şi alburii*Un tunet răzleţ răscoli clocotitor nemărginirile rotunde*Deodată, peste firea întreagă se dezlănţuie furtuna*Artileria cerească*Fulgere puternice spintecă văzduhul*Urletele vijeliei începură a-şi potoli glasul*Zbuciumul codrului se potoli*Muzica împărătească a vântului de pe culmi*Încep crengile să se mişte ca înfiorate de o suflare de vânt*Viscolul s-a pornit deodată ca şi cum s-ar fi deznodat toate baierile cerului*Vântul îi plesnea şi-i ciupea ca nişte cauciucuri întinse de praştie, drept în obraz*Zăpada se răsfira, se răsucea ca un burghiu usturător în pieptul şi umerii lor*Soarele scăpătă după culme*Întunecime viorie

10

*Vântul nu mai clătina nici o frunză*Norii se îngroşau, mâncând albastrul cerului*Ploaia curgea tot mai densă*Din depărtări izvorau săgeţi lungi de aur, fulgerând în sus, în nori, şi în jos în oglinzile de

apă. Răpăitul ploii a încetat*Undeva, pe un colţ de aur a apărut curcubeul*Cea dintâi rază străpunse văzduhul*Negurile se lasă predeluind zările*Noapte lucie pe o lume ca din poveşti*Uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată

sală de danţ*Lumina se cerne din ce în ce mai densă*Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa, ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de

fericirea unei asemenea atingeri*Norii fugeau goniţi de vânturile din înălţimi*Cerul era greoi ca de bumbac

Peisaj de iarnă

Ger hainPe la fereştriPictează floriÎn alb pur, fin.

Iese fum Pe coşul casei. Se-aşterne-un nor, Se spulberă acum.

Pomii-n crângÎnfăşuraţi în straie De vanilieSe agită-n vânt şi plâng.

Doi copii cât ţine ziua, Pe o săniuţă, Îndrăznesc să tulbure Vântul, gerul şi urgia.

Chiotul Zglobiu şi veselNe anină Sufletul.

11