EXPLORAREA ECHILIBRULUI HIDRO-ELECTROLITIC. COMPARTIMENTELE LICHIDIENE ALE ORGANISMULUIEchilibrul hiro-electrolitic este definit prin urmatoarele aspecte: Mentinerea constanta a volumelor compartimentelor lichidiene ale organismului(echilibrul hidric); Mentinerea constanta a concentratiei ionilor si a egalitatii dintre suma anionilor si suma cationilor din plasma (echilibrul electrolitic); Mentinerea constanta a osmolaritatii lichidelor organismului (echilibrul osmotic).1. ECHILIBRUL HIDRICEchilibrul hidric se refera la mentinerea n limite normale a cantitatii de apa din organism si la mentinerea constanta a volumelor compartimentelor lichidiene ale organismului.1.1. APA TOTALAReprezinta continutul n apa al organismului uman, cu limite largi de variatie n functie de: - greutatea corporala (60%),- sex,- starea de nutritie a organismului- vrsta. Repartitia apei n organism se face n cele doua sectoare hidrice: intracelular si extracelular.

SECTORUL HIDRIC INTRACELULAR reprezinta 40% din greutatea corporala si este alcatuit din: apa structurala - de constitutie, nemobilizabila, fixata de componentele citoplasmei; apa libera - cu rol de mediu de dispersie n citoplasma, mobilizabila, participa la procesele metabolice si la schimburile transcelulare.SECTORUL HIDRIC EXTRACELULAR reprezinta 20% din greutatea corporala si este constituit din: compartimentul hidric interstitial care cuprinde ultrafiltratul plasmatic interstitial, delimitat de sectorul hidric intracelular prin membrana celulara, iar de cel intravascular prin membrana capilara. Reprezinta din apa extracelulara. Este rapid mobilizabil si participa la schimburile dintre snge si celule. Asigura schimburile dintre acestea si mediul extern, prin intermediul suprafetelor externe (pielea), interne de aport exogen (digestive, pulmonare) si de epurare (hepatica, renala, pulmonara). compartimentul hidric intravascular este reprezentat de plasma sanguina si este separat de lichidul interstitial prin membrana capilara. Este sistemul de legatura ntre mediul intern si mediul extern al organismului, care permite aportul de substante nutritive si eliminarea catabolitilor. Reprezinta din apa extracelulara.

EXEMPLU pentru un barbat adult, cu greutatea corporala de 70 kg:

Apa totala (60% din greutatea corporala) .42 litri

Apa intracelulara (40% din apa totala) .............. 28 litriApa extracelulara (20% din apa totala) ............. 14 litriCompartimentul hidric interstitial ( din apa extracelulara) 10,5 litriCompartimentul hidric intravascular ( din apa extracelulara).............. 3,5 litri

DETERMINAREA VOLUMELOR SPATIILOR LICHIDIENE.

Se poate realiza utiliznd metoda dilutiei care se bazeaza pe urmatorul principiu :Intr-un compartiment cu volum necunoscut (V2) introduce o substanta colorata sau marcata radioactiv, cu volum V1 si concentratie C1 cunoscute si care are proprietatea de a se distribui omogen n compartimentul studiat. Determinnd printr-o metoda specifica, de laborator, concentratia C2 a substantei dupa dilutie, se poate determina volumul compartimentului cu ajutorul formulei:V2 = V1 x C1 / C2unde: V1 = volumul de substanta injectataC1 = concentratia substantei injectateC2 = concentratia substantei dupa dilutieV2 = volumul lichidian de determinat

Substantele utilizate pentru determinarea spatiilor lichidiene trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: sa nu fie toxice; sa se disperseze uniform n compartimentul studiat; sa nu se fixeze pe endoteliul capilar; sa ramna n compartimentul studiat un interval de timp suficient pentru determinare; sa nu se metabolizeze prea repede; sa nu-si modifice proprietatile;

Se pot determina volumele urmatoarelor spatii lichidiene: volumul apei totale din organism se utilizeaza substante care dupa injectarea n snge, difuzeaza prin membrana capilara si prin membranele celulare (apa triiata, antipirina) volumul sectorului extracelular se utilizeaza substante care dupa injectarea n snge, difuzeaza prin membrana capilara, dar nu pot strabate membranele celulare (manitol, inulina) volumul sectorului intravascular (volumul plasmatic) se utilizeaza substante care dupa injectarea n snge, nu parasesc circulatia sanguina si nu strabat membrana elementelor figurate (rosu Congo, albastru Evans)Volumele celorlalte compartimente hidrice se obtin, indirect, prin calcul: volumul sectorului intracelular = volumul apei totale volumul sectorului extracelular

VARIATII FIZIOLOGICE.

Continutul n apa al organismului variaza n functie de:vrsta:nou-nascuti.................................80% din greutatea corporalacopii.......................................70-75% din greutatea corporalaadulti.......................................... 60% din greutatea corporalavrstnici.................................

VOLEMIADEFINITIE. Volemia reprezinta volumul sanguin total (VST), adica suma dintre volumul plasmatic (VP) si volumul globular (VG).

VST = VP + VGVALOARI NORMALE. Volemia normala (normovolemia) este de 30,5 litri/m2 s.c. sau 78 ml/kg corp, ceea ce reprezinta 7-8 % din greutatea corporala. Astfel, un adult de 70 kg are o volemie de aproximativ 5 litri, din care 3 litri sunt plasma sanguina si 2 litri elemente figurate ale sngelui.

VARIATII FIZIOLOGICE. n anumite conditii, mentinerea n limite normale a volumului sanguin total se realizeaza cu modificarea raportului dintre volumul plasmatic si volumul globular.Spre exemplu, n anemii scaznd VG va creste VP, iar n bolile cardiopulmonare cronice crescnd VG va scadea VP.Volemia se modifica n functie de: Sex - este mai mare la barbai datorita adaptarii eritropoiezei la un consum crescut de oxigen determinat de o masa musculara mai bine dezvoltataVrsta nou-nascui = 80-100 ml/kg corp datorita stimularii eritropoiezei n condiiile hipoxiei perinatale adulti = 78 ml/kg corp Starea fiziologica creste la gravide n ultimul semestru de sarcina datorita reteniei hidrosaline provocata de hipersecreia de estrogeni si progesteron Starea de activitate la persoanele neantrenate volemia scade cu 10% prin extravazarea de lichide n spaiul interstiial muscular la persoanele antrenate volemia creste cu 100 ml/kg prin mobilizarea sngelui de depozit Condiii externe la altitudine volemia creste prin cresterea volumului globular (policitemia de altitudine) temperatura crescuta determina scaderea volemiei prin deshidratare Modificarile de postura dupa 30 minute de ortostatism volemia scade cu aproximativ 15% datorita cresterii presiunii hidrostatice n capilarele de la nivelul membrelor inferioare clinostatismul de scurta durata creste usor volemia clinostatismul de lunga durata scade volemia

VARIATII PATOLOGICE

Hipovolemia reprezinta scaderea volumului sanguin total sub valorile normale. Aceasta poate aparea prin:

scaderea VG n anemiiscaderea VP n deshidratari (varsaturi si diaree severa, arsuri)scaderea VP si VG n hemoragii

Hipervolemia reprezinta cresterea volumului sanguin total peste valorile normale. Aceasta poate aparea prin:

cresterea VG n policitemii (de altitudine, policitemia vera)cresterea VP n hiperaldosteronismcresterea VP si VG n hipertiroidism, leucemii

ECHILIBRUL ELECTROLITICIZOIONIA. Reprezinta mentinerea n limite normale a concentratiei principalilor electroliti plasmatici. Echilibrul electrolitic poate fi apreciat cu ajutorul ionogramei plasmatice si urinare.IONOGRAMA PLASMATICA. Reprezinta exprimarea cantitativa a concentratiei principalilor electroliti n plasma sanguina.

Modificarea concentratiei diferitilor ioni defineste diselectrolitemia. De exemplu:scaderea concentratiei K+ plasmatic (5,5 mEq/l) se numeste hiperpotasemie si apare n insuficienta renala, hipoaldosteronism, etc.

IONOGRAMA URINARA. Reprezinta exprimarea cantitativa a concentraiei (mEq/l) principalilor electrolii n urina. Valorile concentraiei electroliilor urinari variaza n limite foarte largi pentru a mentine n limite normale concentratia electrolitilor plasmatici.

TULBURARI ALE ECHILIBRULUI HIDROELECTROLITICExista doua tipuri de tulburari ale echilibrului hidro-electrolitic: deshidratarea si hiperhidratarea, evideniate prin modificarile umorale plasmatice1. Deshidratare izotona=pierdere proportionala de apa si electroliti (n special Na+) ; cauze: pierderi de snge si plasma;

Daca pierderile de apa sunt mai mari dect cele de sodiu se produce o deshidratare hipertona extracelulara, care va favoriza iesirea apei din celule, urmata de deshidratare intracelulara. Asocierea deshidratarii celulare cu cea extracelulara defineste deshidratarea globala. Cele mai frecvente cauze de deshidratare globala sunt pierderile digestive si sudorale.n situatiile n care se produc pierderi de apa si sodiu, dar la care o terapie incorect aplicata a favorizat o ncarcare hidrica n exces, deshidratarea hipotona extracelulara se nsoteste de hiperhidratare celulara.

Daca acumularea de apa este superioara retentiei de sodiu, hiperhidratarea hipotona extracelulara va face ca apa sa patrunda n celule, urmata fiind de o hiperhidratare celulara.Asocierea hiperhidratarii celulare cu cea extracelulara defineste hiperhidratarea globala.

EVALUAREA STARII DE HIDRATARE A ORGANISMULUI se face prin:masurarea tensiunii arteriale (TA scazuta n deshidratari)examen clinic (globi oculari nfundati n orbite, limba uscata, absenta turgorului cutanat n deshidratari)masurarea greutatii corporale (scade n deshidratari, fiind utila mai ales la copii).