Nu-: nu-l, nu-i, nu-s, nu-mi, nu-ţi,   nu-şi.

ortograme nu-si nu-l

NU-L / NULSe scrie nu-l, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu îl:Nu-l (nu îl) văd, unde e?Se scrie nul, într-un cuvânt, când e adjectiv (nul, nulă, nuli, nule) şi înseamnă cu valoare zero:Acest act este nul.

NU-ISe scrie întotdeauna nu-i, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu:- nu îi … (lui/ei): Nu-i (nu îi) dă voie să vină.- nu e/este: Nu-i (nu e/este) de acord.

NU-SSe scrie întotdeauna nu-s, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu sunt:Eu/ei/ele nu-s (nu sunt) de acord.

NU-MISe scrie întotdeauna nu-mi, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu îmi:Nu-mi (nu îmi) spune că te-ai răzgândit!

NU-ŢI / NUŢISe scrie nu-ţi, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu îţi:Nu-ţi (nu îţi) dau voie!Se scrie Nuţi, într-un cuvânt şi cu majusculă, când e prenume de femeie.

NU-ŞISe scrie întotdeauna nu-şi, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu îşi:Nu-şi (nu îşi) termină niciodată treaba la timp.

Mi-: mi-o, mi-l, mi-am, mi-au. Şi alte   mi-uri.

Regula de bază:Scriem mi-, cu cratimă după mi, atunci când putem completa cu mie.

1. MI- + pronume

MI-OSe scrie întotdeauna mi-o, cu cratimă. Poate fi completat cu mie … pe ea:Mi-o dă (mie pe ea, cartea).Vezi şi MI-O în 5. MI- + prezumtiv.

MI-LSe scrie întotdeauna mi-l, cu cratimă. Poate fi completat cu mie … pe el:Mi-l dă (mie pe el, caietul).

MI-ISe scrie mi-i, cu cratimă, când poate fi completat cu mie … pe ei:Când mi-i dai? (Când mi-i dai mie pe ei, banii?)Se scrie mii, într-un cuvânt, când este pluralul de la mie: o mie – două mii.

2. MI- + e/este

MI-ESe scrie mi-e, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu îmi este:Mi-e (îmi este) sete.În celelalte situaţii se scrie mie, într-un cuvânt.

3. MI- + perfectul compus

MI-AMSe scrie întotdeauna mi-am, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … mie / meu, mea, mei, mele:(Eu) mi-am spus (mie) că poate e mai bine să nu sun.(Eu) mi-am scos câinele (meu) la plimbare.

MI-AISe scrie întotdeauna mi-ai, cu cratimă. Poate fi completat cu tu … mie / meu, mea, mei, mele:(Tu) mi-ai dat (mie) telefon.(Tu) mi-ai luat maşina (mea).

MI-A / MIASe scrie mi-a, cu cratim, când poate fi completat cu el/ea … mie / meu, mea, mei, mele:(El/ea) mi-a spus (mie) că nu mai vine.(El/ea) mi-a luat calculatorul (meu).Se scrie Mia, într-un cuvânt şi cu majusculă, când e prenume.

MI-AŢISe scrie întotdeauna mi-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … mie / meu, mea, mei, mele:(Voi) mi-aţi luat (mie) un cadou.(Voi) mi-aţi dus copiii (mei) la munte.

MI-AUSe scrie întotdeauna mi-au, cu cratimă. (Pentru că, aşa cum ziceam aici, numai pisicile îl scriu fără cratimă.) Poate fi completat cu ei/ele … mie / meu, mea, mei, mele:(Ei/ele) mi-au adus (mie) ce le-am cerut.(Ei/ele) mi-au stricat ziua (mea).

4. MI- + condiţionalul (prezent/perfect)

MI-AŞSe scrie întotdeauna mi-aş, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … mie / meu, mea, mei, mele:

MI-AISe scrie întotdeauna mi-ai, cu cratimă. Poate fi completat cu tu … mie / meu, mea, mei, mele:

MI-AR / MIARSe scrie mi-ar, cu cratimă, când poate fi completat cu el/ea/ei/ele … mie / meu, mea, mei, mele:Se scrie miar, într-un cuvânt, când înseamnă bancnotă de o mie (de lei) şi poate fi numărat: un miar, două miare.

MI-AŢISe scrie întotdeauna mi-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … mie / meu, mea, mei, mele:

5. MI- + prezumtiv

MI-OISe scrie întotdeauna mi-oi, cu cratimă. Poate fi completat cu eu/tu … mie / meu, mea, mei, mele:Mi-oi face (eu) temele (mele) până la urmă!Mi-oi da (tu mie) banii înapoi când oi putea!

MI-OSe scrie întotdeauna mi-o, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … mie / meu, mea, mei, mele:Mi-o spune (el mie) adevărul într-o bună zi!Vezi şi MI-O în 1. MI- + pronume.

MI-OŢISe scrie întotdeauna mi-oţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … mie / meu, mea, mei, mele:

MI-ORSe scrie întotdeauna mi-or, cu cratimă. Poate fi completat cu ei/ele … mie / meu, mea, mei, mele:

__________

M-: m-am, m-ai, m-a, m-aş, m-oi, m-o. Şi alte   m-uri.

14/11/2009

Regula de bază: Scriem m-, cu cratimă după m, atunci când putem completa cu pe mine.

1. M- + perfectul compus:

M-AMSe scrie întotdeauna m-am, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … pe mine:(Eu) m-am pregătit (pe mine).

M-AI / MAISe scrie m-ai când poate fi completat cu tu … pe mine:(Tu) m-ai înnebunit (pe mine) de cap.În rest, se scrie mai. Adică atunci când se referă la luna mai şi în structuri de genul mai vreau / nu mai vreau.

M-ASe scrie întotdeauna m-a, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … pe mine:(El/ea) m-a dus (pe mine) la teatru.

M-AŢISe scrie întotdeauna m-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … pe mine:(Voi) m-aţi luat (pe mine) cu maşina.

M-AUSe scrie întotdeauna m-au, cu cratimă. Poate fi completat cu ei/ele … pe mine:(Ei/ele) m-au chemat (pe mine).

2. M- + condiţionalul (prezent/perfect)

M-AŞSe scrie întotdeauna m-aş, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … pe mine:(Eu) m-aş pregăti (pe mine) de plecare.(Eu) m-aş fi pregătit (pe mine) de plecare.M-aşi nu există.

M-AI / MAISe scrie m-ai când poate fi completat cu tu … pe mine:(Tu) m-ai lua (pe mine) în excursie.(Tu) m-ai fi luat (pe mine) în excursie.În rest, se scrie mai. Adică atunci când se referă la luna mai şi în structuri de genul mai vreau / nu mai vreau.

M-ARSe scrie întotdeauna m-ar, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea/ei/ele … pe mine:(El/ea/ei/ele) m-ar aştepta (pe mine) la gară dacă ar avea timp.(El/ea/ei/ele) m-ar fi aşteptat (pe mine) la gară dacă ar fi avut timp.

M-AŢISe scrie întotdeauna m-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … pe mine:(Voi) m-aţi duce (pe mine) cu maşina.(Voi) m-aţi fi dus (pe mine) cu maşina.

3. M- + prezumtivul

M-OI / MOISe scrie m-oi când poate fi completat cu eu … pe mine sau tu … pe mine:(Eu) m-oi pregăti (pe mine) dacă oi avea timp.(Tu) m-oi lua (pe mine)…Se scrie moi când e pluralul de la moale: biscuiţi moi.

M-OSe scrie întotdeauna m-o, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … pe mine:(El/ea) m-o aştepta (pe mine) la gară dacă o avea timp.

M-OŢISe scrie m-oţi, cu cratimă, atunci când pate fi completat cu voi … pe mine:(Voi) m-oţi duce (pe mine) în excursie dacă oţi avea timp.Se scrie moţi, într-un cuvânt, când e pluralul de la moţ, locuitor din Ţara Moţilor.

M-OR / MORSe scrie m-or, cu cratimă, când poate fi completat cu ei/ele … pe mine:(Ei/ele) m-or lua (pe mine) la ei într-o bună zi.Se scrie mor, într-un cuvânt, când este vorba de verbul a muri: eu/ei mor de oftică.