excursie la tindari - andrea camilleri - libris.ro la tindari - andrea... · excursie atindari...

7
Amonrn Cerocrno Carvm:rnt (n.1925) este unul dintre cei mar populari scriitori italieni contemporani. Poet promilitor in ti- nerele, apoi regizor de teatru, scenarist gi producitor de radio gi televiziune, Camilleri a lnceput sI scrie romane tirziu, dupi vArsta de patruzeci de ani. Astdzi, "BtrtrAnul", cum il numesc cu tandrele contemporanii, este considerat un nume de referinli al genului polfist, contribuind la glisarea lui spre fiqiunea literarr. Primul siu roman, Il corso delle cose, a fost publicat abiai;a 1978 (degi frrsese scris cu zece arimai devreme), insi consacrarea lite- rari a cunoscut-o dupi alli cincisprezece ani, odati cu romanul La sagi.one dclk cacci.a (Sezonul de vindtoarQ.in 1994, ^ ^Pervt Forma apei, primul roman din seria Comi.sarul Montalbano, per- sonaj care ln scurt timp avea si se transforme intr-un tdevdrat cult. Dintre titlurile seriei - care cuprinde peste 20 de volume pAna in prezort - menliontm: Ciinele dc teracotd (1996 -Edi- tura Nemira, 2010,2014), Hopul de merindc (1996 - Editura Ne- mira,2OO9,20L4), Sunetal viorii (1997 - Editura Nemira,2009, 2Ol4), tJn mae con Montalbano (1998), L'od.ore delk notte Q}Ql), La pazimza del ragno Q0Q4), La luna di. caru (2005). Comisarul Montalbano a devenit arit de popular (a aceasta contribuind 9i un serial dq televiziune de mare succes), incAt Andrea Camilleri a ajuns in situafa de a nu mai putea renunla la el (asemenea lui Arthur Conan Doyle cu personajul slu Sherlock Holmes). "Cititorii imi scriu qi-mi spun ctr personajul le apa4ine 9i deci nu pot si fac ce vreau eu cu el. Cit despre a-l omori, nici nu poate fi vorba. Am cerut sfaturi de la doi autori de romane poliliste, Montalban 9i Jean-Claude Izzo, dar se pare ci e foarte primej- dios si programezi disparilia unui astfel de personai: cei doi au decedat intre timp." Prin urmare, Camilleri ar fi luat hotdrirea ca ultima aventurr a lui Montalbano s'o incredinleze editodui siu, cu indicaqia de ah inchisi intr-un seif qi publicati abia dupn moartea autorului. EXCURSIE ATINDARI Edigia a II-a Traducere din limba italiand EMaNruEr Botrzatu NEMIRA

Upload: others

Post on 22-Jun-2020

16 views

Category:

Documents


2 download

TRANSCRIPT

Amonrn Cerocrno Carvm:rnt (n.1925) este unul dintre cei mar

populari scriitori italieni contemporani. Poet promilitor in ti-

nerele, apoi regizor de teatru, scenarist gi producitor de radio

gi televiziune, Camilleri a lnceput sI scrie romane tirziu, dupivArsta de patruzeci de ani. Astdzi,

"BtrtrAnul", cum il numesc cu

tandrele contemporanii, este considerat un nume de referinli al

genului polfist, contribuind la glisarea lui spre fiqiunea literarr.

Primul siu roman, Il corso delle cose, a fost publicat abiai;a 1978

(degi frrsese scris cu zece arimai devreme), insi consacrarea lite-

rari a cunoscut-o dupi alli cincisprezece ani, odati cu romanul

La sagi.one dclk cacci.a (Sezonul de vindtoarQ.in 1994, ^ ^Pervt

Forma apei, primul roman din seria Comi.sarul Montalbano, per-

sonaj care ln scurt timp avea si se transforme intr-un tdevdrat

cult. Dintre titlurile seriei - care cuprinde peste 20 de volume

pAna in prezort - menliontm: Ciinele dc teracotd (1996 -Edi-tura Nemira, 2010,2014), Hopul de merindc (1996 - Editura Ne-

mira,2OO9,20L4), Sunetal viorii (1997 - Editura Nemira,2009,

2Ol4), tJn mae con Montalbano (1998), L'od.ore delk notte Q}Ql),

La pazimza del ragno Q0Q4), La luna di. caru (2005). Comisarul

Montalbano a devenit arit de popular (a aceasta contribuind 9i

un serial dq televiziune de mare succes), incAt Andrea Camilleri

a ajuns in situafa de a nu mai putea renunla la el (asemenea

lui Arthur Conan Doyle cu personajul slu Sherlock Holmes).

"Cititorii imi scriu qi-mi spun ctr personajul le apa4ine 9i deci

nu pot si fac ce vreau eu cu el. Cit despre a-l omori, nici nu poate

fi vorba. Am cerut sfaturi de la doi autori de romane poliliste,

Montalban 9i Jean-Claude Izzo, dar se pare ci e foarte primej-

dios si programezi disparilia unui astfel de personai: cei doi au

decedat intre timp." Prin urmare, Camilleri ar fi luat hotdrirea

ca ultima aventurr a lui Montalbano s'o incredinleze editoduisiu, cu indicaqia de ah inchisi intr-un seif qi publicati abia dupn

moartea autorului.

EXCURSIEATINDARI

Edigia a II-a

Traducere din limba italiandEMaNruEr Botrzatu

NEMIRA

Coperta: Gabi DUMITRU

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a Rom6niei

CAMILLERI, ANDREA

Excursie la Tindari /.Andrea Camilleri ; trad.: .

Emanuel Botezatu. - Ed. a 2-a. - Bucuregti: Nemira

Publishing House, 2014

tsBN 978-606-579-884-7

l. Botezatu, Emanuel (trad.)

821.1 31 .1 -31 =1 35.1

Andrea Camilleri

LA GITA A TINDARI

@ 2000 Sellerio Editore, Palermo

@ Nemira, 2010,2014

Redactor: Nicoleta GHEMENT

Tehnoredactor: Alexandru CSUKOR

Tiparul executat de FED PRINT S.A. .

Orice reproducere, totalS sau pa(iald, a acestei lucriri,fEri acordul scris al editorului, este strict interzise

gi se pedepsegte conform Legii dreptului de autor.

rsBN 978-606-57 9-884-7

I

De tteaz, era treazrnu-ncipea vorbi: putea inle-lege asta din faptul ci mintea ii funqiona dupd para-

metrii logicii, 9i nu urmAnd labirinturile absurde ale

viselor, dupl faptul cd avzea susurul ritmic al valu-

rilor ce se spirgeau de girm gi dupd adierea recoroase

a zorilcr care pitrundea prin fereastra larg deschisi.

$i totugi, se inverguna si-gi lini pleoapele strAnse,

qtiind cd acreala ce-l micina pe diniuntru avea siirumpi afari imediat ce ar fi deschis ochii, provo-cAndu-l si rosteasce tot felul de mizerii pentru care

s-ar fi ciit matidrt.ti

"j.rt r. la urechi refrenul fredonat de un treci-

tor ce merge fluierlnd pe plaje. La o ord ca aceea -igi spuse -, nu putea fi decAt vreunu' de se ducea cu

treabi la Vigita, fecAnd naveta pe jos. Motivul fre-

donat ii era cunoscut, insi nu reu$ea si-gi aminteasci

nici titlul, nici cuvintele melodiei. De altfel, ce

importanli ar fi avut? Ca sI nu mai pomeneascl de

faptul ci nu fusese niciodatl in stare sI fluiere: nici

ANDREA CAMILLERI

mort, nici dacd gi-ar fivirhtdegtu'-n cur. "tgi

vAri undeget in cur / gi trase un fluierat ascutit / semnal con-

venit / de sergenlii de strade..." Era un cAntecel stu-

pid pe care iJ fredona pe vremuri un coleg milanezde la qcoala de polilie gi care ii rimisese, inexplica-bil, intipnrit in memorie. Din ca'uza acestei nepu-

tinle ale sale de a fluiera, in gcoala primari fusese

victima predilectl a colegilor de clasi, maegtri in arta

fluierittrrilor: ciobinegte, alla marinara, alla mon-

tanara - pe toate le gtiau, cu variafuni dintre cele

mufanteirste. Aha, colegii! Iatd, aSadar, ce-l rosese

atAt de tare incAt se foise toatd noaptea de pe o parte

pe alta! Amintirile despre colegi gi articolul citit inziar de cu seari, care anunta ci domnul Carlo Mili-tello - berbat tinir, de nici cincizeci de ani - fusese

numit pregedintele celei de-a doua banci ca impor-tan1tr din insuli. Jurnalul formula cele mai sincere

uriri de succes noului pregedinte, publicAndu-i to-todatd pi fotografia: ochelari - cu ramd de aur, inmod sigur -, costum de firmd, cimagi impecabile,

cravatdfini. Un om care reugise in via1i, un om al

ordinii, aplrdtor al marilor Valori (atAt cele de la

Bursi, cit gi cele ale Familiei, Patriei 9i Libenejii).Da, Montalbano gi-l amintea bine pe acest stimabilcoleg - coleg nu din gcoala primari, ci din primd-vara lui '68!

"ti rrorn spAnzura pe dugmanii poporului cu pro-priile lor cravateln

"Bdncile sunt bune doar ca sI fie jefuite!"

EXCURSIE LA TINDAR]

Carlo Militello, supranumit Carlo Ciocanull - inprimul rAnd pentru atitudinea sa suverani, de lidirsuprem, iar in al doilea rAnd pentru ci, asupra adver-

sarilor, vorbele sale cideau ca niqte lovituri de ciocan,

iar scatoalcele ca nigte lovituri de baros. Cel mai in-transigent, cel mai inflexibil, arat de radrcallncAt insugi

Ho $i Min - atat de mult invocat pe atunci de demon-

strand - pirea un social-democrat reformist. ii obligape toti si nu fumeze 1;igdri, ca si nu contribuie laimbogedr€a Monopolului Stanrlui; in schimb,io inttngi iarbe la discrelie, de voie..Suslinea cI tovarigul Sta-

lin acgionase bine o singurd dati in viali: atunci cAnd

devalizase baniile ca sl finanleze paftidul. ostat' era

un cuvAnd care le infierbAnta tuturor capetele, ti infu-ria mai rdlr capetrurrizAddrili cu basmale rogii. Dinperioada acelor ani, Montalbano igi amintea mai ales

o poezie a lui Pasolini care lua apdrarea poliligtilortrimiqi si le fni piept studenlilor in Valle Giulia, laRoma. Toli tovaragii sii scuipasern scArbili peste acele

versuri, in vreme ce el incercase si le giseasci o jus-

tificare: ,Totugi, e o poezie frumoasi" - spusese. Denu l-ar fi fnut ceilal$, Carlo Ciocanul i-ar fiIarimatobrazul cu una dintre scatoalcele lui nimicitoare. Chiaraga, de ce oare-i plecuse poezia aceea? Nu cumvaintrezirise in ea viitorul lui destin de zbir? lJna peste

1 tn orig. Carlo Manello Qrartello,"ciocan) - aluzie la regele

franc Charles Marel (Ciocanul) (cca 688-741), intemeietorul di-

nastiei carolingiene, bunicul lui Carol cel Mare gi invingntorulmaurilor la Poitiers (n. tr).

alta, de-a lungul anilor iqi vlzuse foqtii torrariqi, le-

gendarii rebeli din primdvara lui '68, inceplnd sioragioneznn. $i tot rajionAnd ei aga furiile lor absrace

de atunci se flegciiserf transformindu-se treptat intr-ocAt se putea de concrete adaptare la normele civice. Iaracum, cu exceptia a doi-trei care suportau de decenii,

cu demnitate, procese sau chiar inchisoarea pentrudelicte niciodati comise ori comandate; cu exceptia

altor citorva ucigi in mod misterios, toqi cei rtrmagi

se ajunseseri, sirind pArleazul de la stAnga la dreapta,

apoi din nou la stAnga, qi din nou la dreapta, in aga

fel incAt, iatd, acum unii conduceav,ziaxe, algii tele-

viziuni, cAte unul devenise director la stat, nefiinddeloc pulini cei ce prinseseri un loc de deputat sau

senator. Prin urmare - concluzioni Montalbano -,vdzdnd 'mnealor ci nu izbutiseri sI schimbe socie-

tatea, sfArgiseri prin a se schimba ei ingigi. Ori poate

cd - de ce nu? - nici mdcar nu fusese nevoie si se

schimbe prea mult, dat fiind cd, tn'68, mulli dintreei jucaserd teatru, asumAndu-gi rolul de revolulionaridoar ca o masci ori ca un costum de scend. Oricumoun lucru era sigur: numirea lui Carlo ex-Ciocanul la

conducerea bancii fi picase greu. Mai ales pentru ci-istArnise un alt gAnd, cel mai sAcAitor dintre toate.

oNu cumva egti tu insqi plamadit din acelagi aluat

ca Ii de-i critici? Nu cumva egti slujitorul acelui stat

pe carel combiteai feroce cind aveai optsprezece ani?

Ori poate c5, in realitate, te macind invidia, dat fiindcI triiegti de azi pe mAine din sdariu, in vreme ce

iilalji stau cu curu'pe miliardel"

EXCURSIE LA TINDARI 9

O pala de vAnt izbi zgomotos persiana de toculferestrei. Nu, n-ar fi inchis fereastra nici daci i-ar fiporuncit Tatil Ceresc insugi; putea Fazio - carel sco-

tea din sirite cu cobelile lui - si zicdce-o zicel

- Dom'le, si-mi fie cu ierticiune - il lua Fazio inprimire uneori -, da' 'mneavoastri o ciutali cu lu-mAnarea, zAu dasdnr! Nu numa' ci v-a1i cumpiratiricasi firr etaj gi-ntr-un loc izolat, da' mai lxaf gi fe-

reastra deschisi noaptea! Acu', dacd se gdsegte unu'care sI vrea si vdfacd,riu - g-apii se gdsegte, nu duceligryd -, poa' si intre peste 'mneavoastrd-n casi cindi se nizare!

Pe ailalte cobe o chema Livia.

- Ei nu, Salvo, fereastra deschisi noaptea, nu!

- Bine, dar gi tu dormi acasi la tine, la Bocadasse,

cu fereastra deschise!

- Ag", gi? Unu la mAni, locuiesc la etajul trei gi,

doi la mAne; la Bocadasse nu colcdie de hogi, ca aici.

$i uite-aga, cAnd Livia tl sunase intr-o searl, plln-gAndu-ise cu voce deznldiiduitt cI holii din Boc-cadasse ii pridaseri casa pe cAnd ea era plecatd inorag, comisarul le mullurnise in gAnd tAlharilor geno-

veir; apoi, izbutise totugi si se arate afectat de intim-plare, insi nu $tia nici acum daci fusese suficient de

convingdtor.Telefonul incepu str sune.

Prima reactie a fost s#gi strAng* qi mai,tare pleoa-

pele, dar in zadar: la urma urmelor, vdzul nu-i totunacu auzul. RegretAnd cd nu se putea invila si doarmicu dopuri in urechi, iqi vAri capul sub perni. Nimic:

ANDREA CAMILLEPJ

10 ANDREA CAMILLERI

deEi scizut 9i tndepnrtat, iArAitul persista. Se ridici din

pat injurAnd printre din1i, se repezi in sufragerie 9i

ridici receptorul.

- Montalbano sunt. Ar trebui si zic ,cine-i acolo,

bega-mi-ag", da'uite cdnttzic,na. Pen' ci pur 9i sim-

plu nu-s pregltit sI-mi bag nimic niclieri.De la celdlalt capdt d'firului tl intlmpine o linigte

profunde. Apoi, sunetul receptorului lesat in furce.

Na - iqi zrse -, acu' ce-i mai riminea'de ficut, dacd

tot se aritase ciufut de dimineag5? Si se culce la loc ai

sx se gAndeascd mai departe la noul pregedinte de la

Int?rbanco, cel care, Pe vremea cAnd i se sPunea tova-

ri;ul Ciocan, defecase in public pe o tavi plini cu ban-

cnote de zece rriide lire? Ori, poate, sd-;i traga slipul

pe el gi sd se incumete la o stragnicn parcidl & inottn apa rece ca gheala a mirii? OptI pentru cea de-a

doua solulie : era gatafiert, aqa ci o baie in mare avea,

probabil, sd-i mai domoleasci {uria. Plonjdin apd, tnsi

tn clipa urmitoare avu sentimentul cd parahzare brusc.

Oare cind avea si priceapdcd',la cei aproape cincizeci

de ani ai lui, nu mai avea qange-n instalalie ca si se

jini & asemenea acte de vitejie? Vremurile acelea tre-

cuseri de rnult. Se intoarse agale spre casi gi, cAnd mai

avea cel mult zece metri pAne la destinalie, auzs dinnou telefonul sunind. N-avea de ales, unica solulie.era

sl ia lucrurile ata cum erau Iar pentru inceput, cel mai

bine era si rispundi la blestematul acela de telefon.

EraFazio.- Ldrnuregte-mi o treabi. Tot tu ai sunat gi acu'

un sfert de ord?

EXCURSIE LA TINDARI

- Nu, si triili, dorn'le. Catarella fuse. $i-mi spuse

aSa, cl 'mneavoast rd, i-agi zisdrd ci nu erali pregitit.Atunci, mi gAndii si las sd mai treacd timpu' o lArdgi vtr sunai eu. Ia spuneti, acu' vi simlili pregdtit,

dom'le?

-Fazio, azi 1i-at propus s.o faci pe degteptu' cu

noaptqr-n cap? Ia zi, unde egti? La secfie?

- Nu, sd triili, dom'le. L-or omorAtlri pe unu'.Zuml,

-Zum? Adicitelea ce vrei si zici?

- Ci l-qr lmpugcatiri- A, nu, Fazio. Un foc & pistol face ,bang", unul

de luparar face obum", o rafde de pistol-mitralierdfacn

,ratatatatata', o lovituri cu gigul.face ,sfiss".

- oBarg" fuse, dom'le. Un singur foc. in fa1e.

- Unde egti?

- [,a locul faptei. Parctr aga se zice, nu-i aga? ViaCavour aa. $tfti unde vinel

- Da, gtiu. De impugcat, l-au impugcat in casi?

- Tocmai dedeasr intre. Apucase sI vAre cheia-n

broascd. A rimas lat pe trotuar.

Se poate spune oare despre o crimi cd' a picatlajanc? Nu, in niciun caz: moartea unui om tot moarte

rtmine. Cu toate acestea, realitatea de netlgtrduit era

cl, la volan, pe drumul spre via Cavour 44, Mont-albano simjea limpede ci-i revenea treptat buna

1 Pugcd de vAnatoare cu doui leviretezate, folositi adesea

in execuliile de tip mafiot (n. tr).

12 ANDREA CAMILLERI

dispozilie. O ancheti cala carte era exact ce-i tre-

buia acum ca si-gi alunge din minte gAndurile negre

de diminealx.

T a ,locul faptei", cum sPusese Fazio, comisa-

rul reugi cu greu si-gi faci loc prin gloati. Degi era

dis-de-dimineaia, o mul;ime de berbali 9i femei, ,gt finevoie mare, blocaseri strada. ,Ca muqtele la rahat",

igi zise Montalbano. La cigiva metri de el, o fetig.

cani igi adusese cu ea gi ploduf care, din bralele ei,

urmiirea scena cu ochii cAt cepele. Metoda pedagogicl

a tinerei Doame avu darul siJ scoati din pepeni.

- Cirali-vn de aici! urli.CAiiva se indepirtari de bunivoie, in vreme ce pe

allii ii irnpinse cu fo4a GaJlrlr;zo. Urechile cornisaru-

lui percepuri un soi de jelanie sinistre, ca un scAncet

piottg, o"itttr€rupt. Ernilntorul era o fimeie lavreo

cincizecide ani, in linuti riguroasi de doliu: doi bar'

baqi o lineau cu greu si nu se arunce peste cadavrul

cr:e zdcea pe trotuar cu faqa tn sus, desfiguratd de

glonpl care-l nimerise drept intre ochi.

- Luali femeia de acolo!

- Bine, da' ua-i mama mortului, domlle.

- Sise ductrs6 boceascn acasn [a ea. Aici nu face decit

sI ne incurce. Cine a anunlat-o? A atzit impuqcituragi a venit intr-un suflet pine aici?

- Nu, sd triigi, dom'le. De auzit, n-avea cum siaudl impugcdtura, pen'ci locuieqte cu domiciliulin via Autonomia Siciliana 12. Se vede reaba c-a

anuntat-o careva.

EXCURSIE LA.TINDARI 13

- $-"pei ce, ery gata-mbricatd-n doliu cAnd au

anunlat-o?

- ii vedani, dom'le.

- Bine, bine. Luali-o cu frumosu', cum vreli voi,

da'duceli-o naibii de aici.

Nu, nu era de gagI, de vreme ce Montalbano le

vorbea in felul acela. Fazio se apropie de cei doi

btrrbaji, schimbe tn goaptd cAteva vorbe cu ei, iarMontalbano ii vdzu luAnd femeia de subsuori gi tA-

rAnd-o departe de priveligte

Se apropie de doctorul Pasquano, care, pe vine,

examina teasta mornrlui.

- Decil il iscodi.

- Deci, curge api-n beci, ii rispunse celilalt. $icontinud, pe un ton chiar gi mai nepoliticos decAt al

lui Montalbano: Adicitelea ce, trebuie sd vi explic eu

ce s-a-ntAmplat? L-au lichidat cu un glonl, unul sin-

gur. Precis, la milimetru, drept tntre ochi. La iegire,

i-a sfAnecat pur qi simplu jvmdtate din cutia craniani.

Uitali-vd colea, vedeli fragmentel e aceleagelatinoase?

Sunt bucili de creier. Si continui?

- Dupi pirerea dumneavoastrS" cAnd s-a intAmplat?

- Foarte de curlnd. tn jrrr de ora patru sau cinci

dimineaga.

CAliva paqi mai incolo, Vanni Arqd examina -cu cluttrtura arheologului care tocrnai a descoperit

o relicvl din Paleolitic - o piatrd cAt se putea de

obignuite. Montalbano nu-l avea la ficali pe geful cel

nou de la Criminalistici, tnsd antipatiaera reciproci.

to

- .,, aia l-or omoratirr? o ,r"i"t*ffi";aer serafic, aritAnd spre piatra din mina lui Arqua'

Celelalt il privi cu vidit disprel.

- Ce tot indrugi acolo? A fost omorAt cu o armr

de foc.

- Glonqul l-a1i recuperatl

- Da. Se infipsese in uqa de la intrare, inciinchistr'

- $i tubul cartugului?

- Uite care-i treaba, domnule comisar, nu sunt

obligat si-1i rispund la intrebari. Domnul chestor a

ordonat ca anchea si fie condusi de ;eful Brigir;iiMobile. Dumneata vei fi folosit doar ca suPort.

- $-"pni eu ce fac aicil Te suPort, nu-i a9a? Te

suport cu stoicism.

Judecltorul Tommaseo nu-gi fecuse inci intrarea

in sceni. in consecinli, cadavrul nu Putea fi inci ridi-

cat de la locul crimei.

-Fazioda' cum se face cd domnul Augello nu s-a

ardtat incdla falil?

- E pe drum. A rimas Peste noaPte la Fela, acasi

la niqte prieteni. L-am sunat adineauri pe telefo-

nul mobil.La Fela? PAnd s-ajungn Ia Vigi'ta avea si mai treacd

o ori bun5. Pe urmd, avea si se prezinte la raport ca

vai de el! Ostenit-mort;i cu ochii umflali de nesomn!

De unde atAla prieteni la Fela? Firi doar 9i poate,

igi petrecuse noaPtea cu vreuna al cirei sog o inqela

cu o alta.

Galluzzo se dedu lAnge el.

EXCURSIE LA TINDARI 15

- Acu' il sunai pe judecdtoru' Tommaseo. Ziceaga, ci si ne ducem sil lunm c-o magind de-a noastri,pen' cr el gi-a bugit-o pe-a lui intr-un stAlp la vreo treikilometri de Montelusa. Ce facem?

- Du-te.

Rareori se intAmpla ca Nicold Tommaseo sd ajungiundeva cu propria magin4. De altfel, umbla vorba ciqi un cAine drogat qo{eazd, mai bine decAt el. Comi-sarul nu maraveainsi rdbdare sd-l a.gtepte. tnainte sa

plece, aruncl o privire spre cadavru,

I-In beiegandru abia trecut de doudzeci de ani,

blugi, geaci de piele, tuns cu codile la ceaftr, cercel

in ureche. Numai pantofii din picioare probabil cdJ

costaseri o avere.

- Fazio, eu mi duc la secjie. Remai aici sFi atteptipe judecitor 9i pe qeful Brignzii Mobile. Ne vedem

mai tirziu.

Pe drum, se hotiri si se abati prin port. Trase

magina pe chei, cobort qi o apuci pe jos, agale, inspresoare-rdsare, ciltre far. Soarele se ilise pe cer, rubi-cond, parci mulgumit ci'i reugise migcarea gi de data

aceasta. La orizont, departe, trei punctulefe:negre:vase de pescuit intirziate, care se intorceau la $rm.Deschise larg gura gi trase adAnc aer in piept. Tare-imai placea mireasma ponului din Vigata!

,Ce tot indrugi acolo? Toate porturile din lumeduhoresc la fel", i-o intorsese Livia odatd,.

Ei bine, nu, n-avea dreptate: fiecare oraq la mare

avea propria mireasmi. Vigita emana un ame$ec de