EXAMENUL RADIOLOGIC AL TUBULUI DIGESTIV

Este cea mai valoroasă meodă de cercetare a tubului digestiv,care permite studiul

morfologic şi funcţional al acestuia. Alături de examenul radiologic se utilizează şi alte

examinări cum ar fi: examenul fibroscopic, esofagian şi gastric, colonoscopia, rectoscopia,

tomografia computerizată, abdominală şi în ultimul timp, cu mult succes, ecografia

abdominală.

Pregătirea bolnavului pentru examinare: examenul radiologic a stomacului şi tubului

digestiv, presupune ca examinarea să se facă dimineaţa pe nemâncate, cu vacuitate

intestinală. De asemenea, cu 2 - 3 zile înainte se evită alimentele care fermentează.

Examenul radiologic al tubului digestiv se face simplu, de exemplu în urgenţe, dar de cele

mai multe ori se utilizează substanţe de contrast opace ori transparente. Pentru opacifiere se

utilizează de obicei sulfatul de bariu în proporţie de 150 gr / 200 ml apă. În multe cazuri se

utilizează dublul contrast şi insuflaţia, administrând aer, fie prin tuburi, sau utilizând diferite

preparate cum ar fi: pulberea Potio - Rivieri, gastrovison şi se completează cu injectarea unui

spondilitic cum ar fi Buscopan sau Glucagon intravenos.

SEMIOLOGIE RADIOLOGICĂ GENERALĂMODIFICĂRI RADIOLOGICE ELEMENTARE ALE TUBULUI DIGESTIVModificările funcţionale şi organice ale tubului digestiv, expresie aunor mecanisme fiziopatologice constituie SEMNE DIRECTE uneori cuvaloare patognomonică în diagnostic sau SEMNE INDIRECTE care potsugera diagnosticul constituind leziuni elementare ale tubului digestiv.A. MODIFICĂRI ELEMENTARE FUNCŢIONALE.Sunt cauzate de modificări ale tonusului, kineticii şi jocului sfincterian.1. Modificările kineticii se împart în:- exagerări ale funcţiilor: hipertonie, hiperkinezie şi spasm.- atenuare a funcţiilor: atonie, hipotonie, hipokinezie, stasă

2. Modificări a funcţiilor sfincterelor sunt:- sfinctere larg deschise - incontinente- sfinctere contractate - produc dificultăţi în tranzit.3. Modificări de formă şi dimensiuni:- modificări localizate la o porţiune a tubului digestiv.- modificări întinse la un segment al tubului digestiv.- modificări generalizate la întregul tub digestiv.B. MODIFICĂRI TOPOGRAFICE.-modificări ale direcţiei şi traiectului tubului digestiv prinîmpingere sau tracţiune.-deplasări prin ptoză, volvulus sau retracţie.C. MODIFICĂRI ALE DIMENSIUNILOR TUBULUI DIGESTIV.Modificările dimensionale sunt prin exces sau micşorare a lor:1. Dilataţia se produce prin atonie în amonte după o îngustareorganică sau după o îngustare spasmodică având calibrul variabil dupăfelul îngustării.2. Mărirea în lungime (dolico), în calibru (mega) sau în ambeledimensiuni (megadolico).3. Îngustarea lumenului poate fi prin:- fenomene de stenoză în spasme sau retracţii organice

- amputare de obicei prin cancere cu întrerupere a continuităţii.- scurtarea segmentului prin retracţii organice sau insuficienţă dedezvoltare a segmentului.D.MODIFICĂRI DE FORMĂ.- bilocularea însemnă alternarea de îngustări concentrice cudilatări- modificări localizate de contur care se pot evidenţia radiologicde faţă sau profil. Se întîlnesc:- imagini "de surplus de substanţă opacă " sau "imagini de adiţie"întâlnite în criză ulceroasă, diverticul, dilataţie localizată a peretelui,tracţiuni aderenţiale, unde peristaltice.- imagini cu "lipsă de umplere pe contur" sub formă de "incizură"care au formă de depresiune ascuţită, "ancoşă" ca un intrând rotunjitambele cauzate de un edem al mucoasei, contracturii fibrelor muscularecirculare, sau retracţiei fibroase circulare.- pierderi de substanţă marginală cum este "lacuna" când bariuleste dislocuit de procesul patologic de obicei în forma vegetantă a cancerului.Incisura, ancoşa şi lacuna pot fi localizate pe o curbură sau circularcu îngustarea lumenului. Stenoza poate merge până la oprirealumenului.- rigiditatea segmentară înseamnă lipsa mişcărilor peristalticepe un segment al tubului digestiv.- imaginiile prin surplus de bariu prin fenomene de sumaţie dinfaţă sunt reprezentate de "nişă" şi "diverticul" care se prezintă ca o imagineadiţională evidenţiată de faţă ca o pată opacă răsturnată cu conturnet şi de profil ca o imagine rotundă ieşită din contur .

EXAMENUL RADIOLOGIC AL STOMACULUIAnatomia stomaculuiStomacul - are mai multe forme.1. Aspectul normal este de cârlig, când are două porţiuni : unaverticală şi una orizontală şi uşor ascendentă. Polul inferior gastric estela două degete deasupra crestelor iliace 2. Stomacul în formă de corn - se întâlneşte la brevilini şi obezi,este mic, sus situat, oblic cu lumenul, îngustat spre pilor.Pilorul - este porţiunea cea mai declivă a stomacului iar bulbulduodenal îl continuă.Stomacul alungit - este mare, cu polul inferior sub creasta iliacă.Se întâlneşte la longilini, femei multipare, care au tonusul şi peristaltismuldiminuat, evacuarea pilorică fiind lentă.Bulbul duodenal - are formă de flacără de lumânare, unghiul alfavariază şi are la bază două recese; intern şi extern.ÎMPĂRŢIREA TOPOGRAFICĂ A STOMACULUISe descriu următoarele componente:I. segmentul superior sau fornixul, camerade aer ;II. corpul gastric;III. antrul piloric, canalul piloric şi bulbulpropriu - zis.Stomacul are două curburi: mică spre interior,spre dreapta şi curbura mare, situată în stânga.Pereţii stomacului sunt constituiţi din maimulte tunici. Mucoasa gastrică este mai bogată,prezintă pliurile gastrice, care au caracter funcţional.La cardie, pliurile se deschid radial. În porţiunea verticală ele sunt

paralele cu axul stomacului, dar în număr redus, 3 - 5 pe fiecare perete.În lungul micii curburi sunt două pliuri alungite, care delimiteazăcalea gastrică a lui Waldeyer şi pliurile sacului gastric constituit în restulstomacului, care sunt ondulate. Pliurile porţiunii orizontale au aspect 1. Tonicitatea - este legată de musculatură. Se înţelege capacitateastomacului de a se mula pe conţinutul său sau pe proprii pereţi.Contribuie la formarea aşa - ziselor forme ale stomacului.2. Peristaltismul - este datorat contracţiilor inelelor musculaturiicirculare a stomacului. Este declanşat de distensia stomacului şi are rolde a mesteca alimentele cu secreţia.Gradul tonicităţii şi peristaltismul sunt variabile. Lipsa peristaltismuluipe un anumit segment este un semn patologic, însemnândo infiltraţie malignă. Umplerea stomacului se face de sus în jos, de lacardie la pilor. Evacuarea se datoreşte peristaltismului, contracţiilor sistolice.Durata de evacuare este de 2 - 5 ore.SECREŢIA GASTRICĂSecreţia gastrică, se apreciază radiologic în ortostatism. Lichidulde secreţie pluteşte deasupra bariului. Apare hipersecreţia în ulceraţii,gastrite, pancreatită, dar şi fără o cauză evidentă.STOMACUL LA SUGARIStomacul la sugari - la naştere are formă conică, este aşezat subdiafragm, cu pilorul la aceeaşi înălţime cu cardia. Camera de aer estemare. În funcţie de poziţia de examinare, stomacul are formedeosebite.MODIFICĂRILE DE POZIŢIE ŞI DE FORMĂ ALE STOMACULUIModificările de poziţie şi deformă ale stomacului pot rezulta înurma apăsării organelor vecine.a) Ptoza gastrică reprezintăalungirea stomacului, care are polulinferior sub creasta iliacă.b) Stomacul în cascadă - laexpunere radiologică, are forma adouă pungi suprapuse. Întâi se umplepunga superioară, situată pe planposterior, apoi bariul se scurge în istmulde compresiune, situat anterior,în punga inferioară.c) Volvulusul gastric se produceîn jurul axului longitudinal sau în jurulspiralat, în relieful de lucru se observă pliurile mucoasei, se înmulţesc,se bifurcă, se încrucişează, apare relieful de distensie. Insuflaţia gastrică,permite distensia pereţilor gastrici.Metoda lui Porcher - parietografia. La insuficienţa gastrică pentrustudiul reliefului gastric, se asociază pneumoperitoneu, permiţând studiulpereţilor gastrici în grosime.Relieful fin, se pune în evidenţă cu radiografii de bună calitate.MOTRICITATEA GASTRICĂTonusul sau motricitatea gastrică - are trei funcţii: tonicitatea,peristaltismul şi jocul sfincterelor.