EXAMEN DR COMUNITAR II

Procedura î n faţa CJUE

Caracteristici: procedura este un contradictorie, are caracter public, este mixtă (scris şi oral), de tip inchiziţional, gratuită.

Procedura ordinară în faţa CJUE

a) Etapa scrisăb) Etapa oralăc) Etapa deliberărilor – adoptarea hotărârii

Excepţia este dată de etapa anchetei(apare între etapa scrisă şi cea orală)

Etapa scrisă

1. Sesizarea Curţii – se realizează de către părţile ce au statut de reclamant(ex. un resortisant al unui stat membru, un stat membru, o instituţie – organ comunitar, instanţă naţională – indiferent de grad). În cazul în care un stat dobândeşte statut de stat parte la un instrument de dr internaţional prin care se reglementează situaţia resortisantului, statul în cauză este obligat să definească acest concept. Legea 157/2005 art.3 lit. a), b) – definirea resortisantului

 a) prin resortisant al unui stat se intelege persoana fizica sau juridica avand cetatenia, respectiv nationalitatea acelui stat, in conformitate cu legislatia interna a acestuia;

b) prin resortisant roman se intelege persoana fizica sau juridica avand cetatenia, respectiv nationalitatea romana, potrivit legislatiei romane.

2. Plângerea se depune la grefier este obligatorie trebuie redactată în una din cele 23 de limbi comunitare + irlandeza se introduce în anumite termene de decădere(1 luna-5 ani) reclamantul o poate face prin intermediul unui avocat, consilier, agent elemente definitorii: reclamant + date identificare; parat, temei, obiect, expunerea

motivelor, probe, concluzii

3. Termenul de recurs este înscris în tratate sunt prevăzute şi termene de distanţă; la termenul de recurs se adauga si termenele

de distanta in functie de fiecare stat, ami ales cand este vorba de o actiune de la Inalta Curte de Casatie si Justitie

dacă actul emană de la o instituţie comunitară, termenul se împlineşte la 15 zile de la data publicării actului nu poate fi suspendat

Pe timpul etapei scrise are loc un dialog:

1

- plângere = reclamant- întâmpinare = pârât- memoriu în replică = reclamant- memoriu în duplică = pârât (excepţia de la regulă; regula – memoriu în replică; memoriul în duplică poate fi dispus de instanţă, anual, 5-6% cazuri pe rol)

Etapa orală debutează cu audierea publică a raportorului prezentat de judecătorul raportor Preşedintele Camerei deschide dezbaterile – părţile NU au dreptul să pledeze personal(ele sunt reprezentate de agenţi, avocaţi, consilieri). avocatul general prezintă concluziile - realizeaza o interpretare a dr comunitar, fara a tine partea vreuneia dintre parti) preşedintele închide dezbaterile – cauza este luată în deliberare odată închise dezbaterile, nu pot fi reluate, decat in mod exceptional pe timpul dezbaterilor nu pot fi invocate decât acele probleme ce au făcut obiectul înscrierilor lor în plângere; daca exista noi capete de acuzare, ele vor fi inscrise intr-o alta plangere

Deliberarea: este secretă, are loc în Camera de Consiliu, nu se admite procedura opiniei separateHotărârea: este dată în numele Curţii, se prezintă în şedinţă publică, trebuie semnată de preşedinte, judecător, raportor, judecătorii care au participat la data deliberării, grefier; Minuta hotărârii (parafată) se depune la grefă.

Excepţii de la normala desfăşurare a procedurii ordinare: asistenţa juridică gratuită excepţia sau incidentul absenţa pârâtului desistarea procedura de urgenţă terţii intervenienţi rectificarea erorilor materiale omisiunea de a hotărî opoziţia NU EXISTĂ căi extraordinare de recurs

Ancheta : administrarea probelor, expertize, audierea partilor, a martorilor

Proceduri speciale - cele instituite prin tratatele institutive sau modificatoareex: - Tribunalul Functiei Publice poate intenta actiuni in fata instantei de la Luxemburg; - Recursul functionarilor comunitari;- Recursul impotriva hot???- Comitetul de arbitraj CEEA;- Procedura avizarii - CEE (preluata prin TFUE)

Recursurile în faţa CJUE

1. Recursul în anulare (art. 146 din TCEEA şi art. 173 din TCEE)

2

Noţiune: posibilitatea pe care o au statele, instituţiile comunitare şi persoanele fizice ori

juridice de a ataca în faţa Curţii un act obligatoriu emis de Consiliu, Comisie sau PE şi de a obţine, în anumite condiţii, desfiinţarea acestuia; potrivit TFUE, se aplica si actelor emise de BCE, Cons Eur, agentiile, oficiile si organele UE

mijloc de control al conformităţii actelor comunitare, un control de legalitate şi urmăreşte desfiinţarea unui act ilegal, nu modificarea lui.

Acte susceptibile de recurs: actele care au forţă obligatorie, emanând de la Consiliu, Comisie sau PE – regulamente, directive, în unele cazuri decizii.

Legitimarea procesuală activă în cadrul recursului în anulare statele membre, Cons, Com, PE, BCE, Curtea de Conturi, agentiile, oficiile si organele UE (Comitetul Regiunilor) pe de o parte şi particularii, pers fiz/jur, pe de altă parte poate avea calitatea de reclamant “orice persoană fiz sau jur”, acestea putând „formula...un recurs...împotriva deciziilor care, deşi luate sub aparenţa unui regulament sau a unei decizii adresate unei alte persoane, o privesc direct şi individual”

Legitimarea procesuală pasivă în cadrul recursului în anulare Com, Cons, PE, Banca Centrala Europeana, Cons European, agentii, oficii sau organe UE; deschiderea recursului în anulare este posibilă numai împotriva actelor de decizie

Procedura recursului în anulare termenul în care poate fi formulat rec în anulare este de 2 luni şi curge, pt actele generale, de la publicarea lor, iar pt cele individuale, de la notificarea lor catre cel interesat moment al începerii termenului de recurs este şi ziua în care cel interesat a luat cunoştinţă de existenţa şi conţinutul actelor individual, dacă acesta nu i-a fost notificat oficial. în caz de notificare, termenul curge din ziua următoare acestei notificări; în caz de publicare, cu începere din a 15-a zi următoare datei publicării actului atacat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor europene.

2. Recursul în carenţă

Noţiune: posibilitatea pusă la dispoziţia statelor, a instituţiilor comunitare, precum şi

a întreprinderilor sau chiar a particularilor, în anumite situaţii strict limitate de a ataca în faţa CJ abstenţiunea, refuzul Com, al Cons sau al PE de a decide în materii în care aceste instituţii comunitare au, prin Tratate, obligaţia de a lua o anumită măsură.

- ex: caz fortuit, forta majora: Comisia trebuie sa initieze adoptarea unor masuri prin care sa acorde fonduri de solidaritate, dar ea nu actioneaza

3

Legitimarea procesuală activă statele membre instit comunitare pers particulare

Legitimarea procesuală pasivă Consiliul Comisia PE(uneori) BCE Consiliul European Agentii, oficii, organe UE

Procedura recursului în carenţă o etapă preliminară, de punere în întârziere a instit aflate în carenţă – partea interesata trebuie să ceară instit competente a Comunit să pună capăt inactivităţii sale. cererea reprezintă o punere în întârziere trebuie să fie clară, precisă şi să avertizeze instit comunit că perseverarea în inactivitate va duce la un recurs în carenţă cererea preliminara trebuie sa precizeze data de la care curge termenul de 2 luni cererea preliminară se adresează numai instituţiei competente şi obligată la o anumită acţiune a doua etapă – procedura contradictorie în faţa Curţii

3. Recursul în interpretare

Noţiune: posibilitatea realizării unei activităţi de interpretare de către Curte cu titlu

prealabil înafara unui litigiu propriu-zis dedus direct în faţa instanţei comunitare pe calea recursului în interpretare

art 177 TCEE: “Curtea e competentă să hotărască cu titlu preliminar” asupra interpretarii tratatelor, asupra validitatii si interpretarii actelor luate de institutiile comunitare, organele, oficiile sau agentiile UE - art 267 TFUE

recursul în interpretare poate fi formulat de instanţele naţionale

Condiţiile recursului în interpretare vizează faptul că trebuie să existe litigii pendinte în faţa unei instanţe naţionale.

Potrivit doctrinei majoritare şi jurisprudenţei UE, hotarârile au valoare de lucru judecat relativă – privesc numi părţile interesate.

Procedura recursului în interpretare

protocolul asupra statutului CJUE, a CEE există 2 instrumente prin care se precizează că judecătorul naţional ce deschide un recurs în interpretare suspendă un proces pendinteşi comunică hotărârea Curţii ce o notifică prin grefier părţilor, statelor membre(sau Consiliului – dacă actul emană de la acesta)

4

în termen de 2 luni de la comunicare, părţile, statele membre, Comisia şi Consiliul(în anumite cazuri) au dreptul să depună la Curte memorii(observaţii scrise), după care este urmată procedura ordinară în faţa CJ sub aspect conceptual, recursul în interpretare constă chiar în posibilitatea realizării unui act de interpretare de către Curte cu titlu incidental, prealabil, înafara unui litigiu propriu zis dedus spre soluţionare diect în faţa instanţei UE recursul în interpretare presupune un act de voinţă se poate introduce atat la Curte, cat si la Tribunal in cazul arestatilor, exista un termen de urgenta de solutionare

DREPTUL MATERIAL SUBSTANŢIAL AL UE

Politica comercială comună

încă de la apariţia CEE, politica în domeniul comercial a fost introdusă în categoria politicilor comune, alături de politica agricolă şi cea din domeniul transporturilor tratatul din 1957(Roma) de instituire a CEE prevede dreptul Consiliului de a decide cu majoritate calificată autorizarea Comisiei de a reprezenta comunitatea în cadrul negocierilor comerciale şi de a-şi stabili singură mandatul de negociere în acest domeniu tratatul de la Amsterdam(1997 =>1999) a păstrat această competenţă comunitară, reglementând-o prin art 131-134 (versiunea consolidată); potrivit acestor art, politica comercială comună (p.c.c) se întemeiază pe o serie de principii uniforme privitoare la:

omodificarea tarifelor (taxele vamale);o încheierea acordurilor tarifare şi comerciale;ouniformizarea măsurilor de liberalizare a comerţului;opolitica exorturilor şi a măsurilor de protecţie socială în situaţii de dumping şi

subvenţii;

Prin TFUE, s-au introdus si alte principii uniforme ale pcc:o aspectele comerciale ale proprietatii intelectuale;o investitiile straine directe;

PE si Consiliul, hotarand prin regulamente in conformitate cu procedura legislativa ordinara, adopta masurile care definesc cadrul in care este pusa in aplicare pcc.

Comisia Europeană a avut rolul de a asigura aplicarea măsurilor de p.c.c:

a) Comisia a fost aceea care a recomandat statelor membre metodele optime privind cooperarea dintre ele a.î. să se evite apariţia unor dificultăţi de natură economică pt unele dintre acestea;b) încă din 1958, Comisia a fost aceea care a autorizat atunci când a apreciat ca fiind necesare măsuri de pretecţie naţională la care se adaugă condţii concrete de aplicare a acestora

pe cale de excepţie, tratatul de la Roma precizează că, în caz de urgenţă, statele membre ale UE por cere Comisiei autorizaţia de a adopta ele însele măsurile pe care le apreciază ca fiind necesare în vederea remedierii disproporţiilor generate de p.c.c sub condiţia ca aceste măsuri să nu perturbe funcţiile pieţei interne.

5

Domeniul politicii comerciale comune

nu a fost definit ca atare prin tratatele institutive nefiind definit prin tratatele institutive, în opinia CJ acest domeniu include, pe de-o

parte, regimul ajutoarelor la export şi, pe de altă parte, măsurile care privesc creditele destinate finanţării, cheltuielilor locale legate de operaţiunile la export

conceptul de p.c.c poate fi extins, dincolo de aspectele tradiţionale ale comerţului, incluzând o serie de mecanisme puternic dezvoltate

potrivit art 113 TCEE, comunitatea deţine competenţă exclusivă în privinţa p.c.c, transferându-i-se în întregime responsabilitatea.

măsurile care au caracter naţional sunt permise, însă numai în temeiul unei împuterniciri speciale emisă din partea comunităţii de către Comisie

prima măsură importantă adoptată de Consiliu în domeniul p.c.c s-a concretizat într-un program de acţiune ce prevede următoarele:

1. o politică uniformă privind importul şi exportul2. stabilirea unei p.c.c3. elaborarea unor liste comune de produse care nu mai sunt supuse

restricţiilor(liste liberalizate)4. înlocuirea cotelor naţionale cu cele comunitare

Regimul importurilor

importurile în cadrul UE au fost supuse unor reglementări după criteriul liberalizării sau contigentării (repartizare pe cantităţi) importurile liberalizate privesc mărfurile ce provin din state terţe; la origini au avut regimul stabilit printr-o reglementare edictată încă din 1994 (7 martie) care a fost înlocuită în urma rundei Uruguay noua reglementare se aplică importurilor de produse originare din statele terţe, excepţie făcând produsele textile care fac obiectul unei alte consacrări normative reglementarea menţionată prevede 3 proceduri:

1. o procedură de informare a Comisiei de către statele membre cu privire la tendinţa existentă la importuri, mai precis dacă într-o astfel de materie se impun măsuri de supraveghere sau salvgardare2. procedura de consultare – se realizează în cadrul unui comitet la solicitarea unui stat membru sau din iniţiativa Comisieu având drept obiect condiţiile şi modalităţile importurilor, evoluţiile acestora, unele aspecte ale situaţiei economice şi comerciale privitoare la produsele în cauză şi eventualele măsuri de adoptat3. procedura anchetei – se realizează în cazul în care la nivel comunitar sau naţional se decide anchetă la finele căreia Comisia prezintă un raport comitetului consultativ; când apreciază că e necesar, Comisia poate adopta unele măsuri de supraveghere sau salvgardare – pot fi luate când sunt îndeplinite cumulativ 2 condiţii: a)un produs este importat în UE într-o cantitate mult sporită faţă de necesar şi b)un astfel de import generează prejudicii grave pt producătorii UE

Comisia – poate limita perioada de valabilitate a produselor de import; – poate să modifice regimul de import pt produsele în cauză prevăzând în autorizaţiile date că un astfel de produs poate fi pus în liberă circulaţie numai după

6

obţinerea unei noi autorizaţii de import – care se acordă potrivit modalităţilor şi limitelor pe care Comisia le stabileşte.

Regimul exporturilor

sediul materiei: face obiectul regulamentului nr 1934/82 cu modificările ulterioare nu sunt supuse niciunor limitări, excepţie făcând cele ce intră sub incidenţa regulamentului; în cazul în care Comisia apreciază, poate dispune unele limitări, restricţionări; statele membre pot adopta, la rândul lor, măsuri unilaterale de protecţie în cazul în care apreciază că pe teritoriul lor se confruntă cu unele situaţii critice; măsurile adoptate, însă, au caracter provizoriu şi se referă la cerinţa obţinerii, de operatorii comerciali, unei autorizaţii de export; aceste măsuri pot fi limitate numai la exportul produselor spre anumite state ori la exportul produselor din anumite regiuni ale UE; reglementările UE nu limitează adoptarea de către un stat membru a unor restricţii cantitative la export pe motive ce ţin de:

- moralitate publică;- sănătate publică;- securitate publică;- protecţia tezaurelor naţionale ce au valoare artistică, istorică;- protecţia proprietăţilor industriale şi comerciale.

în cazul produselor neliberalizate la nivelul UE sau a acelor supuse restricţiilor cantitative la import şi/sau export, prin regulamentul 520/94 cu modif ulterioare, s-a prevăzut o nouă procedură de gestionare a contingentelor cantitative; contingent = cantitate de marfuri; regulamentul mai sus menţionat nu se aplică produselor care sunt supuse unui regim specific la import sau export precizând dispoziţii precis determinate în domeniul contingentelor cantitative potrivit noului sistem instituţional, la nivelul UE există următoarele metode de gestionare a contingentului:

a) metoda luării în considerare a curentelor tradiţionale în care o parte a contingentului este rezervată exportatorilor sau importatorilor tardiţionali, numai cealaltă parte fiind repartizată altor importatori sau exportatorib) ordinea cronologică a depunerii cererilor – se mai numeşte şi metoda primului venit; în acest caz, Comisia este cea care determină cantitatea pe care un operator o poate primi până la epuizarea contingentului; această cantitate egală pt toţi se stabileşte luând în considerare necesitatea de a atribui cuantumuri economic apreciabile în funcţie de natura produsului în cauzăc) metoda repartizării în proporţia cantităţii cerute cu prilejul depunerii documentelor(metoda examenului simultan)

autorităţile competente existente în statele membre comunică executivului european acele informaţii relative la cererile de licenţe pe care le-au primit prin intermediul acestor informaţii se apreciază nr solicitanţilor şi volumul catităţii cerute Comisia este cea care examinează informaţiile si determină contingentele respective

7

Regimul de protecţie împotriva practicilor comerciale neloaiale

1. Dumping-ul

un produs este considerat că face obiectul practicii de dumping în cazul în care preţul său de export spre UE este mai mic decât un preţ comparabil stabilit pt produsul similar aflat în cursul obişnuit al comerţului în statul de export tert modul de calcul: după ce valoarea normală şi preţul la export sunt determinate acestea se compară, însă, pentru a se compara corect cele 2, sunt avute în vedere următoarele aspecte:

- caracterele fixe, stabile ale produsului- taxele la import şi cele indirecte- rabaturile comerciale- transportul- asigurarea- încărcarea- cheltuielile subsidiare- ambalajul- creditul obţinut- comisioanele legale- nivelul comerţului din statul respectiv

rezultatul unei astfel de activităţi prin care se compară cele două elemente se concretizează într-o limită sau marjă de dumping care se defineşte ca fiind cuantumul cu care valoarea normală depăşeşte preţul la export; odata pusa in evidenta, marja de dumping poate conduce Comisia fie la edictarea de drepturi provizorii sau definitive la intrarea produselor in UE, fie la obtinerea din partea intreprinderilor in cauza a unor angajamente precise; când limitele de dumping oscilează, pot fi stabilite şi medii ponderate condiţia esenţială pt aplicarea taxelor de protecţie faţă de practica de dumping este generarea de prejudicii

INDICATORII DE PREJUDICIU

Volumul importurilor care fac obiectul dumping-ului, mai ales cand se constata o crestere semnificativa a acestora, atat in valoare absoluta, cat raportat la productia sau consumul comunitare ;

Preturile importurilor care fac obiectul dumping-ului (pentru a se determina daca a fost provocata o subcotatie semnificativa a pretului respectiv fata de pretul unui produs identic din productia comunitara, daca exista o scadere a preturilor sau o blocare a evolutiei lor) ;

Impactul care rezulta din industria comunitara vizata, în domeniul productiei si utilizarii stocurilor, a vânzarilor, a cotei de piata, a evolutiei preturilor, a profiturilor, a randamentului investitiilor a lichiditatilor si ocuparii fortei de munca.

noţiunea de prejudiciu dobândeşte mai multe accepţiuni în zona dr UE:a) presupune o pierdere materială adusă industriei UEb) ameninţarea cu o astfel de pierdere materială pt aceeaşi industrie a UEc) întârzierea materială a apariţiei unei astfel de industrii

8

De observat: nu intră în această categorie pierderile cauzate de alţi factori cum ar fi:- volumul şi preţurile import. care nu sunt supuse practicilor de dumping- diminuările privind cererea- modificările intervenite în modelele de consum- măsurile restrictive- concurenţa dintre producătorii străini şi cei ai UE- dezvoltarea tehnologiei care determină modificări implicite privitoare la

productivitatea muncii-

Sanctiuni - TAXE ANTIDUMPING

a) Taxe antidumping provizoriib) Taxe antidumping definitive

CUANTUM:Nu pot depasi ca valoare marja de dumping!

EXCEPTII: situatiile in care interesul Uniunii prevaleaza in fata prejudiciului unui dumping

RESTITUIRE:Taxele se restituie daca marja de dumping coboara sub valoarea taxei antidumping

sau daca dispare.Pentru a-si introduce cererea de restituire, importatorul dispune de un termen de sase

luni începand de la data la care a fost stabilita valoarea taxelor definitive sau la care a fost decisa perceperea definitiva a taxelor provizorii. Aceasta trebuie introdusa pe langa statul membru in care produsul este in circulatie libera. Statul membru respectiv transmite cererea Comisiei, care decide dupa consultarea Comitetului

DURATA :Durata taxelor expira la cinci ani de la instituirea lor sau la cinci ani dupa încheierea

reexaminarii masurilor. Aceasta reexaminare este efectuata fie la initiativa Comisiei, fie la cererea producatorilor comunitari. Taxele raman valabile in perioada reexaminarii.

2. Subventiile

Definitie: 1) „ajutor banesc nerambursabil acordat (de stat, de o organizatie etc.) unei persoane, unei institutii, unei ramuri economice sau întreprinderi etc., în scopul atenuarii efectelor sociale ale modificarilor economice de structura” (din termenul englez „subsidy sau francez „subvention”)

2) Stricto sensu, „subventia” semnifica un ajutor direct, ce consta în transferul unei sume de bani către beneficiar, de regulă cu titlu gratuit sau, în orice caz, având un anumit grad de gratuitate (pentru ca, în ipoteza inversa, ne-am afla în prezenta unui împrumut ce trebuie rambursat sau a unei participari la capitalul social al beneficiarului, în schimbul dobândirii de actiuni);

9

subvenţiile pot fi acordate de către Guvernul statului de origine a produsului importat sau de către Guvernul unui stat intermediar din care produsul este exportat spre UE

primul stat = stat de origine celălat stat = stat de export există o subvenţie numai în cazul în care sunt îndeplinite în mod cumulativ 2 condiţii:

a) să existe o contribuţie financiară din partea unui Guvern al statului de origine sau al celui de export

b) în acest mod, adică al acordării subvenţiilor, se obţine un beneficiu nu sunt supuse măsurilor care au caracter protecţionist acele subvenţii nespecifice

CUANTUMUL SUBVENTIEI se calculeaza pe unitate de produs subventionat exportat catre Comunitate. Din subventie se deduc anumite sume precum : cheltuielile sau costurie acestei

subventii, taxele vamale la export destinate sa compenseze subventia. Atunci cand subventia nu se acorda prin raportare la indicatori cantitativi,

valoarea subventiei se determina prin repartizarea valorii totale a subventiei la nivelul productiei, vanzarii sau exportului produsului, (dupa cum este vorba de sume atribuite cu titlu gratuit, de garantari de credite, sau de furnizare de bunuri si servicii), perioada de ancheta pentru calculul subventiei (care corespunde, de obicei, cu ultimul exercitiu financiar al întreprinderii beneficiare), elementele deductibile ale subventiei.

3. Obstacolele la comerţ

sunt considerate obstacole la comerţ acele practici comerciale adoptate şi menţinute de un stat terţ în privinţa cărora reglementările internaţionale stabilesc un drept la acţiune; un astfel de drept la acţiune există în cazul în care aceste reglemetări, fie interzic cu desăvârşire o practică, fie conferă celeilalte părţi afectate de practică dr de a solicita înlăturarea efectului practicii în discuţie; în accepţiunea reglementărilor UE (ex: regulamentul nr. 2641/84 cu modif ulterioare) pot fi prejudiciate nu numai importurile, ci şi exporturile, dar sunt supuse procedurii instituite la nivelul UE acele practici comerciale internaţionale care pot fi atrbuite statelor; nu intră sub incidenţa unor astfel de reglementări practicile comerciale incorecte aparţinând întreprinderilor – cel puţin în măsura în care acestea nu pot fi imputate statelor; dacă se constată că este necesară acţiunea in interesul comunităţii în scopul de a se asigura exercitarea drepturilor care le revin, potrivit reglementărilor internaţionale, pot fi adoptate şi aplicate urm măsuri:

- suspendarea sau retragerea oricărei cncesii rezultată din negocierile de politică comercială

- creşterea nivelului taxelor vamale existente ori stabilirea oricărei alte taxe asupra importurilor

- stabilirea unor restricţii cantitative sau adoptarea oricăror alte măsuri prin care se modifică ansamblul condiţiilor la import ori la export ori care sunt de natură să afecteze în alt mod comerţul cu statul terţ în cauză

4. Contrafacerea

10

reglementările UE în materie (ex: regulamentul nr. 3842/86) stabilesc condiţiile potrivit cărora autprităţile vamale intervin în cazul mărfurilor admise în liberă circulaţie când sunt susceptibile de contrafacere reglementările UE nu se aplică în 3 situaţii:

a) mărfurilor care poartă o marcă de comerţ având consimţământul titularului acestuia, dar care este admisă în liberă circulaţie fără consimţământul aceluiaşi titularb) mărfurilor admise în liberă circulaţie care poartă o marcă de comerţ dar potrivit altor condiţii decât cele convenite cu titularul acelei mărci comercialec) nu se aplică mărfurilor aflate în bagajul personal al călătorilor sau trimise în catităţi mici de natură necomercială în limitele stabilite de exceptările de la plata taxelor vamale

fără a fi încălcate celelalte dr la acţiune aflate la dispoziţia titularului mărcii de comerţ despre care s-a constatat că a fost încalcată, statele membre adoptă măsuri necesare pt a permite autorităţilor competente astfel:

a) să distrugă mărfurile contrafăcute ori să dispună de acestea înafara reţelelor comerciale a.î. să se reducă la minim păgubirea titularului mărcii de comerţ fără compensareb) statele membre pot lua cu privire la aceste mărfuri oricare alte măsuri având consecinţa de a-l lipsi în mod real pe cel răspunzător de importantele beneficii economice ale tranzacţiei şi se a se constitui într-un factor de reţinere eficient pt tranzacţia viitoare de acelaşi gen.

LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR

I. Interzicerea între statele membre a taxelor vamale de import si export

libera circulaţie a mărfurilor reprezintă regimul juridic în cadrul căruia bunurile nu întâmpină la frontiere niciun obstacol stabilit de către stat, indiferent dacă bunurile sunt importate sau exportate aplicarea principiului liberei circulaţii a mărfuriloe se realizează prin interdicţia care operează între statele membre cu privire la taxele vamale de import şi de export la care se adaugă interdicţia privind instituirea de către statele membre a unor taxe cu efect echivalent taxelor vamale de import şi de export (ex: taxa de primă înmatriculare) uniunea vamală reprezintă ansamblul schimbului de mărfuri ce implică interdicţia ce operează între statele membre privind taxele vamale şi taxele cu efect echivalent taxelor vamale de import şi de export la care se adaugă adoptarea de statele membre a unui tarif vamal comun în raporturile cu statele terţe uniunea vamala este data de inlaturarea tuturor taxelor intre SM si stabilirea unora intre SM si statele terte piaţa unică presupune realizarea unei uniuni vamale la care se adaugă interdicţia ce operează între statele membre a restricţiilor cantitative şi a măsurilor cu efect echivalent uniunea vamala a contribuit nemijlocit la realizarea unei pcc si a determinat adoptarea unei legislatii vamale proprii, Codul Unic Vamal

Domeniul de aplicare a principiului liberei circulaţii a mărfurilor

11

1. Domeniul de aplicare în spaţiu priveşte 3 aspecte:a) Uniunea vamală vizează în principiu statele membre ale UEb) În cadrul teritoriului vamal al UE nu snt incluse toate teritoriile aparţinând

statelor membre UEc) La teritoriul vamal vin şi alte entităţi nemembre ale UE ( teritoriile anumitor

entităţi nemembre ale UE fac parte din teritoriul vamal. Ex: Principatul Monaco, Republica San Marino. Acestea sunt integrate în teritoriul vamal conform art. 3 pct. 2 Cod vamal, chiar dacă nu fac parte din UE)

Este o situaţie similară celei pe care o înregistrează statele care au trecut la moneda unică europeană Teritoriul vamal reprezintă spaţiul în cadrul căruia mărfurile beneficiază de principiul liberei circulaţii, acel spaţiu în cadrul căruia statele membre îşi exercită suveranitatea.

2. Domeniul material de aplicare a uniunii vamale Libertatea schimburilor intracomunitare vizează toate sectoarele economiei statelor membre în sensul căruia uniunea vamală reprezintă, în substanţa sa, ansamblul schimburilor de mărfuri la care participă statele membre Legislaţia comunitară a UE include în cadrul acestor schimburi, pe de-o parte, mărfurile din statele membre ale UE, iar pe de altă parte mărfurile care se găsesc în liberă practică (de ex. În vânzare-cumpărare) Marfă = acel bun transportat peste o frontieră în scopul realizării unor tranzacţii comerciale Sunt considerate mărfuri următoarele:

- bunurile destinate consumului- electricitatea şi medicamentele- deşeurile care nu au valoare comercială generând anumite costuri pt

întreprinderi- materialele şi suporturile de sunet ce sunt folosite în domeniul audiovizualului

(emisiunile, compoziţiile muzicale, spoturile publicitare sunt incluse în categoria prestărilor de servicii)

- piesele din metal preţios care devin mărfuri din momentul în care nu mai au un curs legal pt teritoriul nui stat membru; în caz contrar, acestea sunt supuse reglementărilor privitoare la libera circulaţie a capitalurilor.

Principiul liberei circulaţii a mărfurilor se aplică bunurilor originare din statele membre şi anume:

- bunurille obţinute în întregime pe teritoriul vamal al UE fără a fi folosite bunuri din ţări sau teritorii care nu sunt incluse în cadrul teritoriului vamal

- bunurile importate din ţări sau teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al UE, dar care se găsesc în liberă practică, adică este vorba despre acele bunuri care provin din state terţe pt care au fost îndeplinite formalităţile de import şi au fost încasate taxe vamale ori taxe cu efect echivalent exigibile pe teritoriul unui stat membru dacă nu au beneficiat de rambursarea totală sau parţială a respectivelor taxe

- bunurile obţinute în cadrul teritoriului vamal al UE prin prelucrarea altor bunuri care se găsesc în liberă practică sau obţinute din alte bunuri care au fost supuse unui proces de fabricaţie desfăşurat în întregime în cadrul UE la care se adaugă bunuri care se găsesc în liberă practică.

12

3. Domeniul de aplicare în timp. O astfel de trecere la uniunea vamală s-a realizat începând cu 1 iulie 1968 – cu 18

luni mai devreme decât s-a prevăzut în Tratatul CEE.

II. Interzicerea între statele membre a taxelor vamale cu efect echivalent (Interzicerea taxelor cu efect echivalent taxelor de import si export)

Sediul primar al materiei este dat de Trat. CEE care, la art. 25, prevede faptul că taxele vamale de import şi export şi taxele cu efect echivalent sunt interzise între statele membre. Această interdicţie se aplică şi taxelor vamale care au caracter fiscal Taxele care au caracter fiscal sunt instituite cu privire la mărfurile importate în absenţa existenţei unor bunuri indigene, similare ori comparabile pt a procura venituri autorităţilor publice Taxele cu efect echivalent sunt acele taxe cu natură pecuniară indiferent de cuantumul, denumirea sau modul de aplicare, care sunt impuse în mod unilateral asupra mărfurilor naţionale ori străine pt că trec o frontieră, dar care nu sunt considerate taxe vamale în sensul strict al cuvântului.

Caracteristicile taxelor cu efect echivalent

a. Sunt taxe pecuniareb. Nu are importanţă cuantumul, denumirea ori modul de aplicarec. Sunt impuse în mod unilateral de către un stat membru, de către o autoritate

publică sau ca efect al unei convenţii încheiate între particulari; nu sunt considerate taxe cu efect echivalent acele taxe încasate cu ocazia controalelor sanitare stabilite de către UE sau printr-un tratat internaţional care îndeplineşte funcţii similare normelor adoptate la nivelul UE, tratat care este aplicat de către toate statele membre, dat în situaţia în care cuantumul acestor taxe nu depăşeşte costul real al controalelor efectuate

d. Sunt solicitate pt ca marfurile trec o frontieră; nu prezintă interes cine este beneficiarul taxei, adică statul sau o altă persoana juridică; nu este relevant nici scopul în care a fost instituită o astfel de taxă. De ex. Protecţia patrimoniului cultural naţional

Nu sunt considerate taxe cu efect echivalent următoarele:

a. Taxele interneb. Taxele încasate pt servicii prestate agenţilor economicic. Taxele solicitate în temeiul prevederilor legislaţiei UE

a) - interzicerea taxelor cu efect echivalent priveşte, potrivit aquis-ului UE, numai produsele similare, adică e vorba despre acele produse care prezintă faţă de consumatori proprietăţi apropiate, sau care sunt de natură să răspundă aceloraşi nevoi; aceste produse nu trebuie să fie identice

- legislaţia UE nu interzice statelor membre să impoziteze mai sever mărcile indigene decât bunurile importate, deoarece aceste deosebiri se explică prin specificul legislaţiei naţionale în acele materii care nu sunt armonizate la nivelul UE şi au rămas în competenţa statelor membre.

b) Pt ca o astfel de taxă să fie în acest mod calificată trebuie îndeplinite urm condiţii:

13

- serviciul prestat să determine un avantaj real agentului economic- avantajul determinat generat agentului economic să beneficieze numai

acestuia, nu tuturor persoanelor care desfăşoară acelaşi gen de activităţi- cuantumul taxei trebuie să fie proporţional cu serviciul prestat

Ex: taxele încasate pt depozitarea mărfurilor pe durata îndeplinirii formalităţilor vamale; aceste taxe sunt în sarcina celui care controlează.

c) Taxele care sunt solicitate în temeiul prevederilor legislaţiei UE- în situaţia în care taxele încasate sunt aferente unor controale care trebuie realizate pt

îndeplinirea anumitor obligaţii stabilite prin dispoziţiile legislaţiei UE, acestea sunt considerate taxe licite, adică au caracter licit

- cuantumul acestor taxe, însă, nu trebuie să depăşească ceea ce înseamnă costul real al controalelor efectuate. De ex: taxele încasate cu prilejul cotroalelor fito-sanitare la export ori cu prilejul controalelor veterinare la import.

Recuperarea taxelor vamale şi a celor cu efect echivalent

în cazul în care au fost încasate taxe vamale sau taxe cu efect echivalent cu încălcarea prevederilor legislaţiei UE, consecinţele se produc atât în plan normativ, cât şi în plan fiscal

în plan normativ, statul este obligat să renunţe total/parţial la măsura instituită o variantă alternativă este cea potrivit căreia statul e obligat să extindă avantajele

fiscale acordate produselor indigene şi la mărfurile importate în plan fiscal, statul e obligat să restituie sumele încasate recuperarea taxelor vamale şi a celor cu efect echivalent se justifică, date fiind

prevederile legislative ale UE, care interzic autorităţilor naţionale competente aplicarea unor dispoziţii contrare prevederilor TCEE

procedura recuperării taxelor încasate în mod ilicit se stabileşte de către fiecare stat membru

în acest sens, fiecare stat membru îşi desemnează organele jurisdicţionale competente şi adoptă normele procedurale aplicabile

statele membre sunt abilitate să limiteze restituirea taxelor încasate, dacă acestea au fost incluse de către agenţii economici în preţurile plătite de către cumpărător

Reglementările existente la nivelul UE în domeniul vamal

în scopul aplicării taxelor vamale, mărfurile susceptibile a fi importate sunt clasificate cu ajutorul unui nomenclator tarifar

acesta reprezintă acea codificare numerică de natură să permită repartizarea mărfurilor în cadrul unor poziţii şi subpoziţii tarifare

potrivit acestui nomenclator, mărfurile pot ajunge în 3 situaţii:a) în liberă practică, adică vânzare-cumpărareb) într-o zonă liberă sau depozitate într-un antrepozit liberc) într-un antrepozit vamal

a) Acestea sunt mărfurile ajunse în liberă practică, după ce a fost parcursă procedura administrativă în vamă. Această procedură administrativă impune realizarea următoarelor operaţiuni:

14

1. situarea unui bun comun în cadrul nomenclatorului tarifar2. identificarea originii unui astfel de bun3. calculul valorii bunului în cauză în vamă4. determinarea drepturilor de vamă datorate5. verificarea respectării de către importator a obligaţiilor pe care le

subsumează etapele precedente

b) Mărfurile ajunse într-o zonă liberă sau depozitate într-un antrepozit liber. Acestea sunt acele părţi din teritoriul vamal al UE. Sunt definite ca locuri aflate pe teritoriul vamal al UE în care mărfurile aparţinând statelor nemembre sunt considerate dpdv al aplicării drepturilor de import si al măsurilor de politică comercială la import, ca mărfuri care nu se găsesc pe teritoriul vamal al UE, dar nu sunt puse în liberă practică (vanzare-cumparare), ori dacă nu sunt supuse unui alt regim vamal, utilizate sau consumate în condiţii diferite de cele prevăzute în legislaţia UE.

c) Antrepozitul vamal este locul aprobat de către autorităţile vamale şi aflat sub controlul acestora, loc în cadrul căruia mărfurile pot fi depozitate.

Regimul juridic aplicabil mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al UE

Există 6 forme ale regimului juridic:

1. regimul admiterii temporale, potrivit căruia este permisă utilizarea mărfurilor în cadrul UE cu exonerarea totală/parţială a drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică comercială (fără restricţiile la import).

2. regimul juridic al perfecţionării active care permite întreprinderilor din statele membre să exporte mărfuri în state terţe în condiţii similare celor de care beneficiază concurenţii lor din aceste ţări.

3. regimul juridic al perfecţionării pasive – caz în care întreprinderile din SM UE sunt îndrituite să exporte temporal mărfuri aparţinând UE în afara teritoriului vamal în scopul de a supune acele mărfuri la unele operaţiuni de perfecţionare, urmând ca produsele rezultate să fie puse în liberă practică sub beneficiul exonerării totale sau parţiale de drepturile de import. Mărfurile pot intra ca prese în teritoriul vamal şi apoi să iasă ca prese finite.

4. regimul transformării sub raport vamal – permite folosirea pe teritoriul vamal al UE fără plata drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică comercială a mărfurilor aparţinând unor state terţe pt a fi supuse unor operaţiuni care le modifică natura sau starea iniţială pt ca ulterior să fie puse în liberă practică sub forma produselor rezultate din aceste operaţiuni.

5. regimul tranzitului extern care constă în posibilitatea ca mărfurile apaţinând unor state terţe să circule dintr-un punct în altul al UE, fără plata drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică comercială(este vorba de un stat terţ care transportă mărfuri pe teritoriul vamal al UE).

6. regimul juridic al tranzitului intern, care permite circulaţia mărfurilor aparţinând SM ale UE dintr-un punct în altul al UE, fără modificarea statutului lor vamal, dar cu folosirea teritoriului unui stat terţ(ex: Elveţia)

Excepţiile de la aplicarea principiului liberei circulaţii a mărfurilor

1. Excepţiile prevăzute în legislaţia UE (legale)2. Excepţiile rezultate din jurisprudenţa instanţelor UE (jurisprudenţiale)

15

3. Condiţiile în care pot fi invocate excepţiile legale şi jurisprudenţiale

1. Art. 30 – TCEE. Potrivit legislaţiei UE, nu sunt interzise acele limitări/restricţii la import, export, ori tranzit justificate de următoarele motive: de morală publică, de ordine publică, de securitate publică, de cele care vizează protecţia sănătăţii persoanelor, plantelor, animalelor, cele care se referă la protecţia tezaurelor naţionale cu valoare artistică, istorică sau arheologică, cele care se referă la protecţia proprietatii industriale şi comerciale.

2. Obstacolele la libera circulaţie a mărfurilor în cadrul UE, rezultate din deosebirile existente între legislaţiile naţionale privind comercializarea produselor luate în considerare trebuie să fie acceptate în măsura în care acestea se apreciază ca sunt necesare în scopul îndeplinirii exigenţelor imperative care se referă în special la:

a) Eficacitatea controalelor fiscaleb) Protecţia sănătăţii publicec) Corectitudinea tranzacţiilor comercialed) Protecţia consumatorilor

O frecvenţă mai redusă e dată de formularea unor alte excepţii, cum ar fi: protecţia industriei cinematografice, protecţia creaţiei şi a diversităţii culturale, protecţia mediului, protecţia reţelei publice de telecomunicaţii, protecţia libertăţii de expresie şi a pluralismului în domeniul presei

3. Sunt necesare 4 condiţii:a) Inexistenţa unei directive de armonizare a legislaţiilor statelor membre,

care să urmărească acelaşi scop cu măsura care a fost adoptatăb) Prin excepţiile respective nu trebuie să se instituie o discriminare între

bunurile importate sau exportate, respectiv bunurile indigene care sunt comercializate pe piaţa naţională a unui SM

c) Măsura adoptată trebuie să fie necesară pt îndeplinirea obiectivului urmărit

d) O astfel de măsură trebuie să fie proporţională cu obiectivul avut în vedere.

Cauzele de salvgardare = masuri pe care statele membre le pot lua in anumite conditii economice si avand efectul de a restrictiona libera circulatie a marfurilor

Procesul prin care statele membre pot adopta masuri nationale de salvgardare este stabilit prin TFUE;

In general, este informata Comisia si celelalte state membre, aceste masuri urmand a avea o durata limitata;

Reprezinta exceptii de la libera circulatie a marfurilor.

acestea permit ca în situaţii deosebite să fie adoptate derogări de la prevederile tratatelor institutive şi modificatoare de către statele membre

1. În cazul în care după ce Consiliul sau Comisia a adoptat o măsură de armonizare un SM apreciază că este necesar să menţină dispoziţiile naţionale justificate de exigenţe importante sau referitoare la protecţia mediului natural ori a mediului de lucru, le notifică executivului european precizând motivele menţinerii dispoziţiilor respective.

16

2. Dacă după adoptarea de către Comisie sau Consiliu a unei măsuri de armonizare un SM apreciază că este necesară adoptarea unor dispoziţii naţionale bazate pe probe ştiinţifice noi referitoare la protecţia mediului natural sau de lucru datorate unei probleme specifice acelui stat, problemă apărută ulterior adoptării măsurii de armonizare, statul în cauză notifică executivului european măsurile avute în vedere precum şi motivele adoptării lor.

3. Niciun SM nu este obligat să transmită informaţii a căror dezvăluire o apreciază contrară intereselor vitale ale securităţii sale

4. Orice SM poate lua măsuri pe care le consideră necesare pt protecţia intereselor sale vitale de securitate şi care sunt în legătură cu producţia sau comerţul cu arme, muniţii şi cu materiale de război.

5. SM se consultă pt a adopta în comun dispoziţii necesare în vederea evitării situaţiei potrivit căreia funcţionarea pieţei comune să fie afectată de măsurile pe care un SM poate fi nevoit să le ia în cazul unor tulburări interne grave care aduc atingere ordinii publice în situaţie de război sau de tensiuni internaţionale grave care constituie pericole de război ori pt a-şi îndeplini angajamentele asumate în scopul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale.

LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR SI SERVICIILOR

Reprezinta un aspect fundamental al pietei interne;

Cauzele care determină studiul celor 2 libertăţi cumulat (subiect examen)

a. Reglementarea care le exprimă privesc deopotrivă pers fiz şi jurb. Libera circulaţie a serviciilor nu poate fi pe deplin asigurată în absenţa liberei

circulaţii a persoanelorc. Principiul egalităţii de tratament guvernează ambele domeniid. Există prevederi legale semnificative aplicabile celor 2 libertăţi de circulaţie

1. Beneficiarii liberei circulatii a persoanelor si serviciilor

a) Lucratorii salariati

Sediul materiei il constituie art. 49-55 TFUE; Pt a beneficia de libera circulatie, lucratorii salariati trebuie sa indeplineasca 2

dorinte:- De a fi cetateni ai statelor membre (conditiile prin care un stat acorda

cetatenia tin de dr intern);- Sa exercite o activitate profesionala

De libera circulatia a persoanelor beneficiaza si alte persoane care nu sunt lucratori salariati, prin incheierea unor acorduri de catre UE cu state terte.In ce

17

priveste a doua conditie, ea este interpretata intr+un sens extins printr+o deciyie a Curtii de Justitie.

Potrivit dr comunitar, lucratorul este o persoana care, pt o anumita perioada, “realizeaza o activitate pt si sub directia unei alte persoane, in schimbul careia primeste o remuneratie”

Vezi C 66/85 Laurie Blum

b) Lucratorii independenti

Conform art 49 TFUE, libertatea de stabilire presupune accesul la activitati independente si la exercitarea acestora , precum si constiturea si administrarea intreprinderilor in conditiile definitiei pt resortisantii proprii de legislatia tarii de stabilire, sub rezerva dispozitiilor privind capitalurile;

Cei care beneficiaza de aceasta libertate de stabilire sunt lucratorii independenti, adica nu sunt angajati ai unei alte persoane;

Art 57 TFUE: sunt considerate servicii prestatiile furnizate in mod obisnuit in schimbul unei remuneratii in masura in care nu sunt reglementate de dispozitii privind libera circulatie a marfurilor, a capitalurilor si a persoanelor;

Serviciile cuprind, in special, activitatile cu caracter industrial, comercial, artizanale, precum si cele prestate in cadrul profesiunilor liberale

c) Membrii de familie ai lucratorilor salariati/independenti

Conform Directivei 38/2004, prin membru de familie se intelege:- Sotul;- Partenerul cu care cetateanul Uniunii a contractat un parteneriat inregistrat in

temeiul legislatiei unui stat daca, potrivit legislatiei statului membru gazda, parteneriatele inregistrate sunt considerate drept echivalente casatoriei si in conformitate cu legislatia statului membru gazda;

- Descendentii directi, in varsta de pana la 21 de ani sau care se afla in intretinerea lucratorului, precum si descendentii directi ai sotului sau ai partenerului;

- Ascendentii directi care se afla in intretinerea lucratorului, precum si ascendentii sotului sau ai partenerului;

Acestia sunt beneficiari ai liberei circulatii a persoanelor si serviciilor, chiar daca nu sunt cetateni ai UE.

d) Persoanele juridice

Prin persoane juridice, beneficiari ai libertatii de stabilire si de prestare a serviciilor , se intelege o societate constituita in conformitate cu legislatia unui stat membru si care are sediul social, administratia centrala sau locul principal de desfasurare a activitatii in cadrul UE

Prin societati, conform art 54 TFUE, se inteleg societati constituite in conformitate cu dispozitiile civile si comerciale ale unui stat membru, inclusiv societatile cooperative si alte pers jur de dr pb/pv;

Sunt excluse din aceasta categorie pers jur fara scop lucrativ; Societatile sunt asimilate pers fiz resortisante ale statelor membre.

18

2. Deplasarea si stabilirea pers fiz care cauta sa desfasoare o activitate economica sau sa beneficieze de un serviciu

Este vorba despre dr de a circula si dr de sedere; Libera circulatie a pers consta, in principal, in dr de a circula si in dr de sedere Dr de a circula implica dr de a intra si de a iesi liber de pe teritoriul SM si dr de

deplasare pt cautarea unui loc de munca;

Persoanele fizice care sunt destinatare ale unui serviciu(ex: serv de sănătate)

Regula :persoanele care prestează un serviciu se deplasează în statul în care se găseşte beneficiarul (ex: asistenţa juridică)

Excepţia : cazul în care nu se deplasează furnizorul serviciului prestat, ci beneficiarul (ex: asistenţă medicală)

Este posibil să nu se deplaseze nici furnizorul, nici beneficiarul (ex: serv de televiziune, internet)

Dr de sedere- Directiva 38/2004 prevede un dr de sedere pe teritoriul SM ,precum si un dr

de sedere permanenta;- O prima situatie prevazuta de Directiva este sederea pt o perioada de cel mult

3 luni fara nicio alta conditie sau formalitate;- Singura formalitate ceruta este aceea de a dispune de o carte de identitate

valabila sau un pasaport valabil- Aceasta dispozitie se aplica si membrilor de familie care detin un pasaport

valabil si nu au cetatenia unui SM,dar care il insotesc pe cetateanul UE sau se alatura acestuia;

- O a doua situatie presupune sederea pe o durata mai mare de 3 luni; conform art 7 din Directiva, au dr de sedere toti cet UE care:a) Sunt lucratori care desfasoara activitatile salariale sau independente in

statul membru gazda;b) Dispun de suficiente resurse pt ei si familiile lor, astfel incat sa nu devina

o sarcina pt sistemul de asistenta sociala al SM gazda si in cazul in care detin asigurari medicale complete in SM gazda;

c) Cetatenii sunt inscrisi intr-o institutie pb sau pv a SM gazda, in scopul de a urma studii, inclusiv de formare profesionala si detin asigurari medicale complete

d) Membrii de familie care insotesc sau se alatura cetatenilor UE in conditiile in care acest cetateni indeplinesc conditiile de la literele precedente (se aplica si membrilor de familie care nu sunt cetateni ai UE)

Exista situatii in care cetateanul UE este considerat lucrator sau ca desfasurand o activitate independenta, chiar daca nu se mai incadreaza in cadrul clasic al acestei notiuni.Aceste situatii privesc o incapacitate de munca ca urmare a unui accident, fiind inregistrat ca fiind in somaj involuntar in conditiile in care a fost angajat anterior un an sau daca lucratorul incepe un stagiu de formare profesionala.

In ceea ce priveste formalitatile administrative, pentru persoanele care depasesc 3 luni, statul membru gazda poate cere cetateanului UE sa se inregistreze la autoritatile competente. Termenul este de 3 luni de la data sosirii.

19

Pentru eliberarea unui certificat de inregistrare, statul membru gazda poate sa solicite o carte de identitate valabila, confirmarea de angajare ori dovada desfasurarii unei activitati independente ori dovada existentei resurselor suficiente traiului ori inscrierea la o institutie de studii acreditata.

Statele membre nu pot stabili valoarea resurselor de care trebuie sa dispuna un cetatean pentru aceasta sedere. Aceste resurse nu trebuie sa depaseasca pragul sub care cetatenii proprii beneficiaza de asistenta sociala sau pensia minima platiita de statul membru gazda.

Cetatenii care au avut resedinta legala pe teritoriul statului membru gazda in cursul unei perioade neintrerupte de 5 ani dobandeste un drept de sedere permanent pe teriroriul statului. Acest drept se aplica si membrilor de familie care nu au cetatenie UE si care au avut rezedinta legala impreuna cu cetateanul UE. Continuitatea nu este afectata de absente temporale care nu depasesc 6 luni pe an sau de o absenta de maximum 12 luni care intervin in situatii cum ar fi: sarcina, nastearea, boli, perioada de studii.

Dreptul de sedere permanenta se poate pierde in cazul unei absente din statul membru gazda pentru o perioada ce depaseste 2 ani consecutivi.

3. Semnificaţiile şi implicaţiile privind principiul liberei circulaţii a persoanelor şi serviciilor

1. Lucrătorii salariaţi

Libertatea de circulaţie presupune înlăturarea discriminărilor dintre lucrătorii SM, discriminare care se întemeiază pe cetăţenie cu privire la angajare, remunerare şi alte condiţii de muncă

Potrivit legislaţiei UE (TFUE – art. 49-55) şi legislaţiei derivare (Directiva 2004/38), în cazul lucrătorilor salariaţi există următoarele implicaţii şi semnificaţii ale aplicării principiului:

- lucrătorii salariaţi au dr să ocupe un loc de muncă în condiţiile prevăzute pt naţionalii ţării de primire

- lucrătorii salariaţi care au cetăţenia unui SM beneficiază în statul de primire de avantajele sociale şi fiscale ale acestui stat oferite şi naţionalilor proprii

- lucrătorii salariaţi aparţinând SM sunt admişi în învăţământul profesral sau în instituţiile de reconversie profesională în ţara de primire în condiţii similare celor stabilite pt naţionalii acesteia

- lucrătorii salariaţi care au cetăţenia unui SM se pot înscrie în organizaţii sindicale având dr de vot şi putând fi aleşi în organele de conducere potrivit crt aplicate naţionalilor acestei ţări

- lucrătorii salariaţi beneficiază de măsurile de securitate socială aplicate potrivit legislaţiei SM în care lucrează chiar dacă au reşedinţa pe terit unui alt SM

- la momentul la care încetează activitatea, lucrătorii salariaţi au dr, potrivit legii ţării de primire, să obţină pensie pt limita de vârstă dacă au avut un loc de muncă în statul respectiv în ultimile 12 luni şi au avut reşedinţa pe teritoriul acelui stat fără întrerupere mai mult de 3 ani.

20

2. Lucrătorii independenţi

Persoana care a desfăşurat o activitate independentă, poate rămâne după încetarea ei pe terit statului respectiv dacă:

a. La etapa la care şi-a încetat activitatea lucrătoare în cauză este îndreptăţit, potrivit legii ţării de primire, să obţină pensie pt limită de vârstă sub condiţia ca acesta să-şi fi desfăşurat activitatea în ultimele 12 luni în ţara respectivă şi să fi avut reşedinţa pe teritoriul acesteia fără întrerupere mai ult de 3 ani.

b. Lucrătorul să fi avut reşedinţa pe teritoriul ţării de prmire fără întrerupere mai mult de 2 ani şi să-şi fi încetat activitatea din cauza unei incapacităţi permanente de muncă

c. Persoana în cauză şi-a desfăşurat activitatea pe terit unui alt SM după ce a avut statutul de lucrător timp de 3 ani fără întrerupere şi reşedinţa în SM în care doreşte să rămână, şi-a menţinut reşedinţa în respectivul stat şi a revenit pe terit său în fiecare zi sau cel puţin o dată pe săptămână.

Persoanele fizice care sunt destinatare ale unui serviciu(dpdv al beneficiarului)

Aceste persoane pot beneficia de servicii pe terit altor SM decât al statului a căror cetăţenie o au în condiţii similare acelor state pt naţionalii ţării de primire

Resortisanţii SM se pot bucura de orice serviciu ofert naţionalilor ţării deprimire fără discriminare în funcţie de crt cetăţeniei originare sau reşedintă.

Membrii familiei

Soţul şi descendenţii acestuia de până la 21 ani ori cei aflaţi în întreţinerea lucrătorului salariat sau independent pot desfăşura o activitate salariată în ţara de primire chiar dacă nu au cetăţenia unui SM

Membrii familiei lucrătorilor salariaţi sau independenţi beneficiază de avantajele sociale şi fiscale acordate naţionalilor ţării de primire

Descendenţii salariatului sunt admişi în instituţiile de învăţământ în condiţiile prevăzute pt naţionalii ţării de primire – în cazul în care aceştia au reşedinţa pe teritoriul statului respectiv

4. Categ. de exceptii de la libera circulatie a persoanelor si serviciilor

a) exceptii conventionaleb) exceptii jurisprudentiale

a) EXCEPTII CONVENTIONALE

1. exceptii care fac obiectul unor masuri stabilite in functie de natura unor activitati (art. 45, alin. 4 TFUE – incadrarea in administratia publica)

2. masuri instituite luandu-se in considerare conduita resortisantilor justificate pe motive de ordine publica, sanatate publica si siguranta publica. Motivele trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

Aceste motive nu pot fi invocate in scopuri economice Tb sa respecte principiul proportionalitatii

21

Tb sa fie intemeiate exclusiv pe conduita persoanei in cauza

Conduita persoanei trebuie sa constituie o amenintare reala prezenta si suficient de grava la adresa unui interes fundamental al societatii. Nu pot fi acceptate motivari care nu sunt direct legate de caz sau care sunt luate/invocate din consideratii de preventie generala.

Termenii de “ordine publica”, siguranta publica si sanatate publica sunt concepte de drept comunitar.

Au fost interpretate in sens restrans, insemnand ca trebuie sa existe o amenintare grava a intereselor fundamentale ale societatii si ca SM care le invoca au sarcina de a demonstra si riscurile ridicate. In ceea ce priveste sanatatea pub – Directiva 2004/38 – singurele boli care justifica masurile de restrictionare a liberei circulatii sunt cele cu potential epidemic (asa cum sunt definite de OMS) alte boli infectioase sau parazitare, daca acestea fac obiectul unor masuri aplicate si restului SM.

b) EXCEPTII JURISPRUDENTIALE

Aceste masuri trebuie sa indeplineasca cumulativ 3 conditii:

1. sa fie bazate pe motive imperative de interes general2. sa fie aplicabile fara distinctie (intre resortisantii SM care le aplica si ceilalti)3. sa respecte principiul proportionalitatii

Motive imperative de interes general acceptate de Curte:

siguranta traficului rutier (cauza Bahman; cauza 246/2000 Comisia impotriva Olandei)

increderea investitorilor in piata financiara nationala (cauza 384/1993 – Alpin Investments)

protectia dr. de prop. intelectuala (cauza 62/1979 – Coditel)

LIBERTAREA DE A PRESTA SERVICII: vezi pag 98-106

Libera circulatie a capitalurilor si platilor

Piata interna – spatiu fara frontiere interne1. Definitie si baza legala2. Libera circulatie a capitalurilor3. Libera circulatie a platilor4. Exceptii5. Clauze de salvgardare

1. Definitie si baza legala Art. 63-66 TFUE (fostele 56-60 TCE) Art. 63 TFUE – sunt interzise orice restrictii privind circulatia capitalurilor si platilor intre SM si intre SM si terti Libera circulatie a capitalurilor – acele operatiuni financiare care vizeaza in mod esential plasarea sau investirea sumelor in cauza si nu remuneratia pentru o presatie.

22

Libera circulatie a platilor – transferul de devize (sume banesti) care reprezinta o contrapartida in cazul unei tranzactii adiacente. Circulatia capitalurilor implica o tranzactie cu caracter autonom. Circulatia platilor implica un transfer efectuat ca urmare a unei tranzactii principale.

2. Libera circulatie a capitalurilor Regimul juridic al liberei circulatii a capitalurilor.- circulatia capitalurilor a fost liberalizata progresivDirectivele de liberalizare progresiva:a) D. din 11.05.1960 prin care au fost liberalizate investitiile directe legate de libertatea

de stabilireb) D. din 1986 cu nr. 566 liberalizeaza creditele pe termen lung legate de operatiunile cu

titluri, care nu erau negociate la bursac) D. din 1988 nr 361 realizeaza o liberalizare veritabila a circulatiei capitalurilor avad

ca obiectiv in special miscarile pe termen scurt ale capitalurilord) Tr. de la Maastricht – accentueaza liberalizarea circulatiei capitalurilor cu tarile terte

Exemple: Investitii directe – sunt investitii de toate tipurile efectuate de persoane fizice sau

juridic ecare servesc la stabilirea sau mentinerea unor legaturi directe si de durata intre pers. care furnizeaza capitalul si antreprenorul sau intreprinderea carora le-a fost pus la dispozitie capitalul – constituie investitii directe infiintarea si extinderea de sucursale sau de noi intreprinderi apartinand pers. care furnizeaza capitalul

Investitiile imobiliare – achizitii de cladiri si terenuri si constructia de cladiri de pers. particulare in scopul obtinerii de profit sau pentru folosinta personala

Operatiuni cu valori mobiliare tranzactionate in mod obisnuit pe piata de capital Operatiuni cu valori mobiliare tranzactionate in mod obisnuit pe piata monetara

(bonuri de tezaur, polite bancare, certificate de depozit) Operatiuni in conturi curente si in conturi de depozit la institutii financiare Imprumuturi si credite financiare (finantare de orice tip acordata de institutii

financiare – cuprinde credite ipotecare, de consum, leasing financiar) Garantii, dr. de gaj Transferuri in derularea contractelor de asigurare Circulatia capitalurilor in interes personal (imprumuturi, cadouri si donatii, zestrea,

mosteniri si succesiuni, transferuri de economii ale imigrantilor in tara anterioara de resedinta)

Alte deplasari de capitaluri (taxe de succesiune, daune interese, drepturi de autor)

3. Libera circulatie a platilor

Art. 73 lit. b) T. Roma – erau interzise toate restrictiile privind platile intre SM si intre SM si tari terte. Art. 73 lit. h) era aplicabil pana la 01.01.1994, declara ca fiecare SM se angajeaza sa autorizeze in moneda SM in care isi are domiciliul creditorul sau beneficiarul platile si transferurile in masura in care circulatia marfurilor, serviciile si capitalurilor este liberalizata intre SM.Art. 65 TFUE – SM pot impune restrictii pentru:

a) pentru a aplica dispozitiile incidente ale legislatiei fiscale ce stabileste o distinctie intre contribuabili care nu se gasesc in aceeasi situatie in ceea ce priveste resedinta lor sau locul unde capitalurile lor au fost investite

23

b) de a adopta masuri necesare pentru a combate incalcarea actelor cu putere de lege in special in domeniul fiscal si al supravegherii prudentiale a investitiilor financiare

c) de a adopta masuri in vederea stabilirii unor proceduri de declarare a circulatiei capitalurilor in scopul informarii administrative sau statistice

d) de a adopta masuri justificate de motive de ordine si siguranta publica

5. Clauzele de salvgardare

Art. 66 TFUE – Consiliul poate adopta masuri referitoare la circulatia capitalurilor intre SM si state terte in cazul in care in imprejurari exceptionale circulatia capitalurilor provenind din state terte sau destinate acestora provoaca sau ameninta sa provoace dificultati grave in functionarea uniunii economice si monetare Masurile vor fi adoptate de Consiliu la propunerea COM si dupa consultarea BCE. Durata masurilor poate fi de pana la 6 luni.

Elemente de drept concurential european

1. Continutul dreptului concurential european

Dreptul concurential european este relativ autonom si specific si contine 2 mari categorii de reguli. Este vorba de reguli care se adreseaza intreprinderilor si cele care se adreseaza statelor membre, respectiv autoritatilor publice. Cele 2 mari categorii de reguli au fost consacrate in principal prin tratatele institutive si modificatoare. In ceea ce priveste tratatele institutive, Tratatul instituind CECO include o serie de dispozitii specifice relative la concentrarile intreprinderilor cu luarea in considerare a contextului politico-economic dat de lupta impotriva cartelurilor siderurgice (in special in zona Ruhr-ului) si in imediata apropiere a sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial. Cele mai multe reglementari in materie sunt consacrate in Tratatul instituind CEE. Cele mai putine reglementari le contine Tratatul instituind EURATOM. Diferentele dintre cele 3 tratate institutive sunt atenuate de tratatele modificatoare incepand cu Tratatul de la Bruxelles (1965) prin care se reuseste desavarsirea procesului de fuziune a institutiilor similare de la nivelul UE.

2. Concepte

1. Intreprindere – acea entitate care desfasoara o activitate economica (intelesul activitatii economice este foare larg: productie, comert, servicii etc.). O astfel de activitate poate fi desfasurata atat de persoane fizice, cat si de persoane juridice. Persoanele fizice si juridice trebuie sa aiba capacitatea de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii in cadrul raporturilor de drept concurential comunitar.

2. Asociatii de intreprinderi – acele entitati care se caracterizeaza prin modul liber de constituire, fara existenta unor raporturi de subordonare, fapt care implica autonomia formala si operationala a membrilor care compun asociatiile de impreprinderi (acesti membri isi mentin statutul initial dobandit)

3. Practicile anticoncurentiale – date de o serie de acte, cum ar fi:

24

a) acorduri comerciale colective exclusive intervenite intre producatorii nationali si consumatori

b) acordurile de adaptare a preturilor de import la nivelul preturilor nationalec) acordurile de impartire a pietelor si a surselor de aprovizionared) practicile de reducere colectiva a cifrei de afaceri dintr-un stat, cresterile

simultane de preturi, restrictiile privind exporturile (stabilirea cotelor)e) rabaturile de preturi sif) promisiunile de a nu contesta validitatea brevetelor4. Practici concertate – acele forme de coordonare intre intreprinderi care

inlocuiesc cu buna-stiinta riscul concurentei cu o cooperare practica intre intreprinderi, fapt care este de natura sa conduca la aparitia unor conditii de concurenta care nu corespund economiei de piata.

5. Pozitie dominanta – acea situatie de forta economica in care se gaseste o intreprindere, situatie care ii ofera posibilitatea de a limita concurenta efectiva pentru a fi mentinuta pe o piata relevanta spre a-i da posibilitatea de a avea o conduita independenta fata de concurenti si de clienti si fata de consumatori.

3. Regulile care se adreseaza intreprinderilor

Vizeaza 3 aspecte:1) interzicerea intelegerilor: art. 85 TCEE, art. 81 TCE, art. 101 T. Lisabona2) interzicerea abuzurilor de pozitie dominanta: art.86 TCEE, art. 82 TCE, art. 102

TFUE3) controlul prealabil al operatiunilor de concentrare care nu sunt reglementate in

tratate

1) Interzicerea intelegerilor

Potrivit sediului materiei (art. 85 TCEE, art. 81 TCE, art. 101 T. Lisabona), sunt incompatibile cu piata comuna acordurile intervenite intre intreprinderi, deciziile asociatiilor de intreprinderi, practicile concertate care pot afecta comertul intre state si care au drept obiect ori efect limitarea ori distorsionarea concurentei in cadrul pietei comune. Cele de mai sus vizeaza acele situatii in care:

direct sau indirect sunt stabilite preturile de vanzare sau de cumparare ori alte conditii comerciale

se limiteaza ori se controleaza productia, pietele, dezvoltarea thenica ori investitiile

se impart pietele ori sursele de aprovizionare se aplica unele conditii diferite tranzactiilor echivalente unor parteneri comerciali

situandu-i in acest fel intr-un real dezavantaj concurential incheierea de contracte se face dependent de acceptarea de catre celelalte parti a

unor obligatii suplimentare care prin natura lor sau potrivit uzantelor comerciale nu au nicio legatura cu astfel de contracte

Toate operatiunile de mai sus sunt considerate nule din punctul de vedere al drepturilor si obligatiilor inscrise in acordurile sau deciziile respective. O astfel de nulitate nu este aplicabila in cazul in care:

a) un acord sau o categorie de acorduri intervenite intre intreprinderib) o decizie sau o categorie de decizii a/ale asociatiilor de intreprinderi

25

c) o practica concertata ori categorie de practici concertate=>contribuie la perfectionarea productiei si a distribuirii de marfuri ori la promovarea progresului tehnic si economic atat timp cat urmeaza sa se repartizeze consumatorilor o parte echitabila a beneficiilor rezultate sub rezerva indeplinirii a 2 cerinte:

nu impun intreprinderilor in cauza restrictii care nu sunt de nelipsit pentru realizarea acestor obiective

nu dau unor astfel de intreprinderi posibilitatea de a elimina concurenta privitoare la o parte relevanta a pietei UE

Reglementarile evidentiate consacra o regula prohibitiva, regula a carei nerespectare se sanctioneaza cu nulitatea

Conditii de aplicare a unei reguli prohibitive: subiectele acordurilor, deciziilor sau practicilor interzise sa fie intreprinderi sau

asociatii de intreprinderi sa existe o practica anticoncurentiala practica anticoncurentiala sa aiba drept obiect interzicerea sau restrangerea ori

distorsionarea concurentei efectul practicii anticoncurentiale sa afecteze negativ comertul dintre statele

membre

26